ROLUL SERVICIILOR N DEZVOLTAREA ECONOMICO-SOCIAL

Importana activitilor de servicii, nu a fost recunoscut mult timp, serviciile fiind neglijate i n acelai timp ncadrate pentru totdeauna n sfera neproductiv. n cursul ultimelor 20-30 de ani aceast stare de spirit s-a schimbat profund, n principal, datorit faptului c ele pot crea locuri de munc ntr-un numr care s limiteze problema omajului. Diversitatea i complexitatea serviciilor ridic nenumrate obstacole n tratarea lor unitar, lucru de altfel, extrem de dificil de realizat. Gndirea cu privire la sfera serviciilor a aprut dintr-o necesitate, care poate fi considerat obiectiv. Aceast gndire a fost influenat, dezvoltat i completat, cu contribuia unui important numr de specialiti plecnd de la ideea c noul tip de economie este deja o realitate n rile dezvoltate unde sectorul serviciilor este preponderent i reprezint peste 60% n ocuparea populaiei i crearea PIB-ului.

Importana serviciilor n viaa economico-social

Rolul i funciile serviciilor Tabelul 1. Funcia fora motrice a dezvoltrii economice Coninutul evoluie continu a nevoilor de servicii att n ceea ce privete volumul i structura celor de baz i a celor derivate, fac necesa-r adaptarea ofertei la cerere prin noi i noi produse. Sincroniza-rea este valabil n sensul c serviciile devin o consecin a dez-voltrii economice adaptarea fiinei elementele progresului tehnic nu pot fi asimilate fr umane la serviciile de cunoatere i creare de competene specifice. transformrile rapide i reciproca este valabil n sensul c progresul tehnic este din tiin i tehnic o surs de mbunt-ire a calitii serviciilor i de cretere a diversificrii acestora mbuntirea calitii serviciile ofer posibilitatea ridicrii nivelului cultural resurselor umane i a general i de specialitate i confer indivizilor starea de individului n general bine datorat poziiei ntre semeni folosirea capacitii serviciile sunt generatoare de noi locuri de munc i tot ele de munc a factorului contribuie la meninerea strii de sntate a funciilor uman organismu-lui uman atragerea femeii n multe servicii se preteaz mai bine forei de munc ac-tivitatea social feminine datorit unor caracteristici ale temperamentului i stilului de via al femeilor organizare teritorial serviciile presupun investiii mult mai mici dect producia i social armonioas de bunuri materiale, de aceea firmele din acest domeniu, n

ridicarea calitii vieii folosirea raional a timpului liber i reface-rea capaciti de munc economia de timp

majoritate IMM-uri, se pot ampla oriunde pe teritoriu i confer un statut social foarte benefic ntreprinztorilor crend acea ptur social mijlocie care constituie motorul dezvoltrii n piaa liber prin diversificarea surselor de trai, prin gospodria comunal, transporturi, sntate, cultur, turism etc. destindere, repaus intelectual prin efort fizic, diminuarea stresu-lui, repaus fizic prin ndeletniciri culturale, proceduri pentru revitalizarea funciilor organismului prin preluarea unor activiti efectuate de ctre nii consuma-torii dnd acestora posibilitatea de a folosi timpul potrivit obiec-tivelor fiecruia prin serviciile de difuzare a presei scrise, prin audiovizual, cine-matografie, internet, consultan etc. prin serviciile geologice, de cunoatere, de inventariere, de sortare, colectare, reciclare, valorificare a deeurilor etc.

transmiterea i prelua-rea informaiilor protejarea mediului na-tural i a celui antropic (furit de om) mijloc de legtur ntre nevoile produciei i nevoile populaiei

serviciile contribuie la cunoaterea nevoilor indivizilor i colec-tivitilor i informeaz productorii de bunuri materiale privind volumul i structura acestor nevoi

Relaia dintre servicii i dezvoltarea economic

Aceast relaie a suscitat interesul specialitilor care au contribuit la nchegarea unei viziuni teoretice n dou etape: I. O prim etap o constituie teoria celor trei stadii de dezvoltare (autori Clark-Fisher-Fourastie) care vizeaz transformarea economiei agrare n economie industrial i apoi n economie post-industrial la care se adaug un al patrulea stadiu (stadiul cuaternar) datorat dezvoltrii tehnologiilor informaionale. II. Cea de a doua etap a analizei o constituie abordrile neo-industriale cu dou orientri predominante: teoria autoservirii conform creia creterea productivitii i gradul nalt de nnoire a produselor de larg consum vor determina o substituire a serviciilor achiziionate din pia cu servicii produse n cadrul gospodriei. teoria serviciilor de producie i a serviciilor avansate, adic noul motor al dezvoltrii nu este gospodria ci producia industrial modern care se bazeaz tocmai pe aceste servicii. I. Modelul trisectorial utilizat nc destul de mult n explicarea expansiunii serviciilor are mai multe variante de interpretare n funcie de autori (tabelul 2.):

Variante de interpretare a mutaiilor structurale n contextul teoriei trisectoriale

Tabelul 2. VARIABILE I DETERMINANI (n funcie de autori) CERERE OFERT Structura nevoilor, elasticiProgres Limitarea evoluiei productatea cererii n funcie de tehnic tivitii prin dominarea unui venit factor de producie [Clark] [Fourastie] [Wolfe] Progres tehSatisfacerea nevoilor de Limitare prin cretere natunic mediu baz; elasticitatea cererii n ral, dominarea factorului de p-n la funcie de venit < 0,5 producie pmnt ridicat Satisfacerea nevoilor neviLimitare prin condiii metale prin bunuri materiale Progres canice tehnice; domina-rea tendenial uniforme; elastitehnic factorului de producie citatea cererii n funcie de ridicat capital venit 0,5-1 Satisfacerea nevoilor de bunuri moderne i de lux; elasticitatea cererii n funcie de venit > 1 Progres tehnic sczut sau absent Limitare prin capacitate fizic i psihic; dominarea factorului de producie munc.

SECTOR

Sector primar: Agricultur i silvicultur Sector secundar: Industria extractiv, industria prelucrtoare i servicii publice (electricitate, gaz, ap) Sector teriar: Comer, transporturi, bnci, asigurri, profesii libere, alte servicii private i publice

Sursa: Adaptare dup Gruhler (1990, p. 45) preluat n Agnes Ghibuiu Serviciile i dezvoltarea, Ed. Expert, Bucureti, 2000, p. 109

Limitele modelului trisectorial: exagerarea rolului serviciilor de consum tradiionale; neglijarea rolului serviciilor de producie i a celor sociale i publice; neglijarea constrngerilor determinate de factorul timp; neglijarea influenei preurilor relative. Teza societilor post-industriale i respectiv a economiilor de servicii caracterizarea atribuit societii secolului XXI definete calitatea vieii ca fiind msurabil prin disponibilitatea de servicii sntate, nvmnt i educaie, petrecerea timpului liber etc. Conform acestei teze, dezvoltarea serviciilor va substitui munca brut industrial, manufacturier cu munca intelectual. Societatea post-industrial astfel definit prezint urmtoarele limite: ofer doar o explicaie vag asupra fundamentului creterii serviciilor n economiile avansate; acrediteaz ideea c un sector al serviciilor dezvoltat este caracteristic numai economiilor ajunse ntr-un stadiu avansat al evoluiei i la niveluri nalte ale veniturilor; apare chiar concepia nociv c nu trebuie srite anumite etape de evoluie economic n sensul c economiile n curs de dezvoltare nu au nevoie de un sector de servicii puternic, acesta avnd influene negative asupra ritmu-lui creterii economice. Teza societilor informaionale consider noile tehnologii n domeniul informaiei i telecomunicaiilor, nucleul noii revoluii industriale, esena stadiului cuaternar al dezvoltrii economice.

Limitele acestei teze sunt: supraestimarea vitezei de difuziune a tehnologiilor IT (care n realita-te este influenat de decizii politice, existena infrastructurii adecvate, bariere-le sociale i culturale etc.) ncercarea de a substitui economia informaiilor conceptului economia serviciilor pentru c serviciile sunt de o mare eterogenitate i au interac-iuni multiple cu restul economiei naionale care nu pot fi explicate prin dez-voltarea noilor tehnologii informatice. n cadrul etapei neo-industriale o prim teorie este cea a autoservirii sau a substituiei conform creia tendina n societatea contemporan este nu n creterea volumului serviciilor oferite gospodriilor (n calitate de purttoare de cerere) ci n transformarea lor n autoservicii (transportul public nlocuit cu mijloace auto proprii, serviciile de curtorie i spltorie prestate de ctre gospodrii etc.), unul din motive fiind creterea constant a preurilor. Modelul consider deci c evoluia societii se face n direcia economiei autoservirii n gospodrii i nu a economiei serviciilor formale furnizate de dezvoltarea industrial. Modelul are urmtoarele limite: neglijeaz faptul c autoservirea se preteaz numai anumitor servicii; neglijeaz evoluia rapid a cererii pentru servicii din partea gospodriilor, iar oferta de munc este tot mai mult absorbit n acest sector (care are totui o productivitatea mai sczut). Teoria serviciilor de producie i a serviciilor avansate (acestea din urm fiind expresia abordrii lor strategice i strict specializate) se opune teoriei autoservirii considernd la baza creterii i dezvoltrii serviciilor o constituie modificrile structurii produciei de servicii cu nalt grad de diferenieri ca rspuns la nevoile proceselor moderne de producie care reclam o serie de servicii denumite intermediare sau complementare: servicii de producie furnizate direct firmelor; servicii care fac parte integrant din procesele de distribuie i financiare a tranzaciilor cu bunuri materiale; servicii necesare n contextul pregtirii capitalului uman impus de noile structuri ale produciei; servicii necesare pentru coordonarea sau reglementarea dimensiunii spaiale a sistemului de producie n ansamblul su. Aceast teorie are cteva puncte forte dar i unele limite. Punctele forte sunt: evidenierea complementaritii bunurilor materiale i serviciilor; evidenierea dinamicii nalte a serviciilor industriale; evidenierea posibilitilor de standardizare a produciei unor servicii ceea ce va permite comerul internaional precum i realizarea unor economii de scar. Limitele teorie sunt: exacerbarea rolului motor al serviciilor industriale n dezvoltarea serviciilor neglijnd dinamica ascendent n sectoare precum turismul industrial, turismul rural, noile servicii de sntate care sunt piee determinate de formele noi de manifestare a consumului i care nu depind direct de modul de producie; neglijarea unor segmente de servicii deosebit de importante i destul de dinamice precum serviciile publice; includerea n categoria servicii de producie a serviciilor financiar-bancare, de asigurri, de tranzacii imobiliare.

Toate aceste teorii au plusurile i minusurile lor, au vocaia de a demonstra c nu mai putem vorbi de separaia tradiional dintre producie i consum, dintre ofert i cerere i nici de organizarea clasic a muncii bazat pe diviziune i specializare. n prezent se manifest o tendin de integrare a utilizatorilor intermediari i finali n procesul de definire a bunurilor i serviciilor ca expresie a paradoxului globalizrii sistemului ofertei simultan cu o accentuat difereniere a cererii individuale. Este evident, de asemenea, eroarea de a absolutiza rolul serviciilor n economie sau de a le minimaliza. Exist n mod clar legturi de interconexiune i de interdependen ntre servicii i industrie, ntre servicii i restul economiei. n economiile contemporane serviciile au un rol strategic n procesul dezvoltrii economice.

Rolul serviciilor in dezvoltarea economico-sociala se refera la contributia lor la cresterea economica si la cresterea calitatii vietii. Contributia serviciilor la cresterea economica. Mult timp serviciile au fost ignorate, considerate neproductive (A. Smith, D. Ricardo, S. Mill, Say, Marx). Pentru acesti autori clasici realitatea serviciilor consta esential in servicii personale si domestice. Pentru ei transportul, comertul, bancile erau intermediariutili in masura in care facilitau deplasarea si achizitia marfurilor dar fara a fi considerate creatoare de valoare. Activitatile pe care Clark si Fourastie le-au grupat in sectorul tertiar au fost considerate de slaba productivitate pentru ca prin natura lor nu sunt susceptibile la mecanizare, la introducerea progresului tehnic, la productia de serie. Serviciile ar constitui o frana a cresterii economice fiind un factor inflationist deoarece cresterea salariilor si a profitului nu ar corespunde unei cresteri a productivitatii. Teoriile economice noi reconsidera rolul serviciilor in dezvoltarea economiei, revizuind conceptia despre cresterea economica. Paul Heyne spune ca cresterea economica consta nu in sporirea productiei de lucruri ci in productia de avere. Avere este tot ceea ce oamenii pretuiesc ca valoare. Evident lucrurile materiale pot contribui la avere si sunt intr-un fel esentiale in producerea de avere. Dar nu exista legatura obligatorie intre cresterea averii si o crestere de volum, greutate sau cantitate a obiectelor materiale. In acest context functiile serviciilor se inscriu intre activitatile cele mai importante creatoare de avutie materiala si spirituala. Ele sunt: 1. de cercetare dezvoltarea ei este consecinta si premisa a evolutiei tehnicii de productie. Pana la inceputul sec 20 imbunatatirile noii tehnologii si schimburile in modul de productie proveneau in cea mai mare parte din experientele acumulate de om asupra masinii pe care o foloseste. Foarte rar ele erau rezultatul unei munci organizate si finantate printr-un departament de cercetare. In jurul anilor 1920 se produce profesionalizarea cercetarii. Datorita complexitatii crescande a noii tehnologii si nevoilor crescande de a planifica riguros dezvoltarea si realizarea lor. Astfel activitatea de cercetare- dezvoltare participa la conceperea de produse si servicii noi, adaptarea cerintelor pietei la cresterea calitatii acestora, la obtinerea lor intr-un timp mai scurt si cu un consum mai redus de factori de productie. 2. de educatie(invatamant) este strans legata de activitatea de cercetare-dezvoltare, de cresterea gradului de complexitate a economiei. Utilizarea noilor echipamente, aplicarea noilor tehnologii nu este posibila fara calificarea superioara a personalului. Daca in societatea preindustiala stiam sau aveam nevoie sa stim sa citim, azi intr-o societate informationala majoritatea persoanelor trebuie sa stie sa

lucreze cu calculatorul. In economia moderna cresterea economica presupune investitii din ce in ce mai mari in capitalul uman. 3. de aprovizionare cu materii prime si materiale necesare alaturi de functia de cercetare si educare demonstreaza ca serviciile sunt implicate in pregatirea productiei si chiar in derularea procesului de productie propriu-zis. Este vorba de servicii de intretinere si stocaj atat a intrarilor cat si a rezultatelor. Ele pot fi considerate parte integranta a sistemului de productie. Importanta si costurile lor au crescut proportional cu cresterea complexitatii procesului de productie. 4. de distributie fara de care un produs nu poate fi accesibil consumatorilor. Aceasta functie cuprinde ansamblul operatiilor tehnice si economice care au loc din momentul iesirii produselor din procesul de productie pana cand ajung la utilizatorii finali. Este vorba de distributia fizica (deplasarea produselor pe teritorii geografice din ce in ce mai vaste, la consumatori din ce in ce mai numerosi, la distante din ce in ce mai mari) si operatii economice (stabilirea numarului de verigi prin care trec marfurile de la producator la consumator, de alegerea furnizorilor, de alegerea formelor de vanzare practice). Se adauga activitatea de promovare a vanzarilor si activitatile financiare legate de decontarile contravalorii marfurilor livrate. 5. utilizarea produselor ntretinerea, refacerea sau repararea si potentarea valorii de intrebuintare a acestora. Cu cat un produs este mai avansat cu atat aceste activitati sunt mai complexe si mai costisitoare. In plus prin prelungirea duratei de viata a bunurilor industriale sau de consum se realizeaza importante economii de resurse materiale si umane. 6. gestiunea si reciclarea deseuriloreste considerata una din cele mai importante functii. Este pusa in evidenta de maturizarea revolutiei industriale si de dezvoltarea productiei de masa. Deseuri au existat dintotdeauna. Ele sunt produse anexate oricarui tip de activitate sau productie umana. Dar dezvoltarea si concentrarea productiei au determinat inevitabil acumularea si concentrarea deseurilor. Astfel au aparut probleme legate de gestiunea deseurilor mai ales a acelor deseuri a caror reciclare este foarte costisitoare sau a deseurilor care nu pot fi reintegrate in circuitul natural. Aceste functii ale serviciilor inglobeaza cu diferentieri in functie de natura produsului pana la 80% din costurile totale ale acestora. Dar serviciile sunt extrem de eterogene si prezinta anumite particularitati. Ca urmare nu orice dezvoltare a sectorului tertiar contribuie in egala masura la progresul economic intern, la obtinerea unor avantaje egale de pe urma practicarii comertului cu servicii. Din acest punct de vedere serviciile se impart in: prestatii intensive in munca presupun un volum mare de munca manuala, mediu sau mai putin calificata prestatii intensive in inteligenta necesita un personal relativ putin numeros dar cu calificare inalta iar aportul lor este decisiv in cresterea economiei. Contributia serviciilor la cresterea economica poate fi cuantificata cu ajutorul functiilor de productie Cobb-Douglas. In 1928 Cobb si Douglas formuleaza prima functie de productie: Y=A*L*K Y marimea efectului economic (output-ului) L numarul de lucratori K capitalul fix utilizat , - coeficienti de elasticitate - exprima cu cate procente creste volumul productiei atunci cand cantitatea de munca utilizata creste cu 1%,

 - arata cu cate procente creste productia la cresterea cu 1% a capitalului fix. A constanta ce exprima raportul productie-factori. Ulterior se ia in considerare si aportul altor factori ca progresul tehnic inteles in sens larg (progresul dotarii tehnice, a tehnologiei, a organizarii si nivelului calificarii fortei de munca). Functia de productie cu progres tehnic a fost exprimata de Tinbergen si Sollow: Y=A*L*K *et e - numarul natural (2,72) - rata anuala a influentei progresului tehnic t timpul. Serviciile si calitatea vietii Calitatea vietii este un concept complex care vizeaza atat latura materiala a vietii oamenilor cat si pe cea spirituala, calitatea relatiilor umane precum si perceperea subiectiva a tuturor acestor elemente de catre indivizi. Este greu de exprimat printr-un singur indicator sintetic, de aceea se utilizeaza mai multi indicatori partiali. Se recomanda gruparea acestor indicatori in trei categorii: economici, sociodemografici, ecologici. Dintre indicatorii economici cel mai semnificativ este PNB/loc dar el reflecta mai ales latura cantitativa a bunastarii nationale. Cea mai dificila este exprimarea aspectului psihologic, a elementelor subiective, a satisfacerii intereselor personale. De aceea vom sublinia contributia serviciilor la calitatea vietii luand in considerare trei aspecte considerate relevante: 1. consumul de servicii 2. relatia serviciilor cu timpul liber 3. mediul inconjurator.

INTERDEPENDENTELE SERVICIILOR IN ECONOMIE SI SOCIETATE

Rolul serviciilor in dezvoltarea economico-sociala Contributia la cresterea economica Informatii economice Activitati de cercetare si educatie Aprovizionare productie distributie Intretinerea, refacerea (repararea) sau potentarea valorii de intrebuintare a produselor Gestiunea si reiclarea deseurilor

Contributia la cresterea calitatii vietii Consumul de servicii Realtia cu timpul liber Degradarea si protejarea mediului