1.

Managementul aprovizionarii-reprezinta activitatea prin care se asigura elem materiale si tehnice necesare productiei,in volumul si structura care sa permita realizarea obiectivelor cu costuri minime si profit cat mai mare. Activitati componente: 1.Identificarea si stabilirea volumului si structurii materialelor energetice necesare ptr desfasurarea activitatii de ansamblu si a celei productive. 2.Elaborarea de bilanturi materiale si energetice ce contribuie la evidentierea modului de folosire a resurselor cat si regasirea lor pe parcursul prelucrarii. 3.Fundamentarea tehnico-economica a planului si progr de aprovizionare materiala si energetica 4.Dimensionarea cu ajutorul documentatiei tehnico-economica a consumurilor materiale si energetice. 5.Dimensionarea pe criterii economice a stocurilor si loturilor de rersuse materiale ptr comanda si aprovizionare. 6.Prospectarea pietei interne si externe de resurse pentru a depista si localiza sursele reale si potentiale de furnizare. 7.Se aleg materialele si echipamentele tehnice ce corespund cel mai bine caracteristicilor, cererilor pentru consum ,au cele mai avantajoase conditii de livrare , reprezinta substituienti eficienti ptr materiale scumpe, deficitare ,importate etc. 8.Alegerea furnizorilor a caror oferta are cele mai avantajoase conditii economice si asigura certitudine in livrarile viitoare. 9.Se elaboreaza strategii in cumpararea de resurse in raport cu piata de furnizare interna si externa 10. .Selectarea si testarea credibilitatii furnizorilor 11.Negocierile si concretizarea relatiilor cu furnizorii alesi 12.Urmarirea si controlul derularii contractelor de asigurare materiala ,intocmirea fiselor de urmarire operativa arovizionarii pe furnizori si resurse . 13.Analiza periodica a realizarii programelor operative ,a planurilor de aprovizionare,a contractelor economice pe total si distinct pe furnizorii principali la resursele vitale,de f mare importanta. 14.Asigurarea conditiilor normale de primire-receptie a partizilor de materiale sosite d la furmnizori. 15.Se stabilesc anticipat spatiile de depozitare,dotarea lor cu mobilier adecvat, organizarea interna a fluxurilor de circulatie ,alegerea sistemelor eficiente de depozitare,efectuarea operatiilor de depozitarearanjare a resurselor in depozite sau magazii si de dezambalare dc este cazul 16.Organizarea rationala a sitemului de alimentare ritmica cu resurse materiale a subunitatilor de consum, tinand cont de cerintele lor si de programele de fabricatie ce au stat la baza elaborarii celor de aprovizionare. 17.Controlul stematic al evolutiei stocurilor efective in raport cu limitele estimate ptr a evita consecintele suprastocarii sau lipsa de materiale in stoc 18.Urmarirea si controlul utilizarii resurselor energetice si materiale pe destinatii de consum. 19.Conceperea si aplicare unui sistem informatic ce permite vehicularea unui volum f mare de informatii intr-un timp scurt,evidenta corecta a materialelor. 20.Selectarea si angajarea pesonalului de specialitate in structura profesionala specifica.

2.Organizarea interna a subsitemului de aprovizionare O organizare eficienta pentru derularea normala a proceselor de aprovizionare tb sa aiba in vedere: identificarea principalelor functii ale subsistemului ,definirea criteriilor pe baza carora se va contura org structurala,precizarea rolului subsistemului in cadrul organizarii structurale, stabilirea gradului de centralizare descentralizare;definirea precisa a functiilor etc. Sistemele concrete de organizare structurala a compartimentelor de asigurare materiala din intreprindere sunt variate.In functie de modul cum se repartizeaza si se prevede realizarea sarcinilor avem modalitatile concrete:sistemul pe grupe de activitati distincte si sistemul pe grupe de aprovizionare depozitarecontrol utilizare resurse materiale. Sistemul de grupe de activitati distincte reprezinta departajarea procesului de aprovizionare pe principalele activitati componente in functie de natura ,gradul de complexitate sau de omogenitate.El asigura o delimitare a activitatilor de prognozare ,programare planificare a activitatilor de cele privind prospectarea, negocierea,realizarea aprovizionarii,urmarire,control,analiza,evaluare ,de depozitarea resurselor,de urmarire a modului de folosire al acestora. Organizarea interna a compartimentului de aprovizionare presupune ca la nivelul grupei de plan,contractare ,evidenta sa se realizeze activitati ca:prognozarea necesitatilor materiale, fundamentarea planurilor si programelor de aprovizionare, se elaboreaza bilanturile materiale si cantitatile de comandat,testarea crediilitatii furnizorilor,negocierea conditiilor de livare si incheierea contractelor comerciale, determinarea stocurilor si cantitatile optime ptr comandat,realizarea contractelor de aprovizionare,incadrarea in consum. Grupele operative de aprovizionare-activitatile specifice lor asigura derularea operativa a aprovizionarii materiale, a contractelor economice,efectuarea unor operatiuni de cumparare neprogramata,urmarirea procesului de aducere a resurselor la destinatar. Grupa depozitelor-asigura primirea-receptia partizilor de materiale de la furnizor ,depozitarea si patrarea integritatii proprietatilor fizico-chimice a resurselor ,evidenta si securitatea lor, pregatirea si eliberarea in consum sau pe destinatii de utlizare valorificare a acestora. Sistemul de grupe de aprovizionare-depozitare-control ,utilizare a resurselor are in vedere constituirea pe grupe de materiale in cadrul compartimentului in a carui atributie intra realizarea procesului de aprovizionare in intregul sau dupa o conceptie unitara.In functiede cele mai importante criterii omogentitatea resurselor si de destinatia de utilizare avem: 1.Organizarea compatimentelor de grupe de aprovizionare-depozitare-control ,utilizare materiale asemanatoare cel mai indicat pentru organizarea interna si are avantaje ca:asiguarea conditiilor ptr stabilirea unor relatii de continuitate in aprovizionare si specializarea activitatii lucratorilor dezavantaje ca pot aparea conditii care sa duca la necorelarea aprovizionarii cu cererile de consum,ingreunarea procesului de urmarire a modului de utilizare a resurselor. 2.Organizarea pe grupe de aprovizionare ,depozitare,control,utilizare in functie de destinatia de consum a materialelor are avantaj k asigura cunoasterea in detaliu a necesitatii de resurse ,creeaza conditii pentru un control eficient si permanent al destinatiei de consum ,se realizeaza o mai buna corelare intre factorul de aprovizionare si cel de productie si dezavantaj ca creste gradul de dificultate in coordonare ,desfasurarea operativa si urmarirea eficienta a procesului de aprovizionare. 3.Organizarea pe grupe de aprovizionare ,depozitare,control,utilizare in sistem mixt asigura imbinarea avantajelor primelor doua si eliminarea in mare masura a dezavantajelor Activitatile ce compun procesul de aprovizionare se realizeaza astfel: planificare si control, procurare, receptie si depozitare,transport.Intre acestea se stabilesc realtii reciproce si se armonizeaza desf activitatilor si se evita perturbatiile ,dereglarile ,necorelarile . Structura organizatorica a unui compartiment de aprovizionare poate cuprinde 3-4 niveluri.

3.Rolul,functiile si natura economica a stocurilor.Tipologia stocurilor de materiale ptr productie;modalitati de exprimare a stocurilor Stocurile sunt cantitati de resurse materiale care se acumuleaza in depozitele si magaziile unitatilor economice ,intr-un anumit volum si anumita structura pe o perioada determinata si cu un anumit scop. Agentii economici isi constituie stocuri de resurse materiale sau produse ptr a asigura alimentarea continua a subunitatilor de consum sau servirea clientilor .Fromarea stocurilor asigura conditii optime pentru desfasurarea activitatii fiecarei unitati economice ;fara stocuri nu se poate obtine utilizarea judicoasa a capacitatii de productie,nu se pot satisface cererile clientilor,nu se pot desfasura o serie de operatii din sisteme de aprovizionare cu cheltuieri rezonabile.Stocurile indeplinesc functia vitala de decuplanre si aromnizare a fluxului.Detinerea de stocuri necesita timp,spatii speciale,cheltuieli de depozitare,taxe,asigurare, se adauga si uzura morala,,dar apar situatii de forta majora precum formarea de stocuri sub forma rezervei nationale, periodicitatea productiei la furnizori-stocuri curente la utilizatori, dereglari in livrari-stocuri de siguranta la consumatori,stocuri de conditionare. Principala problema a agentilor este stabilirea tipurilor de stocuri si nivelul acestora.Tb sa se stabileasca un prag optim prin cuantificarea efortului de stocare ce se compune din efortul direct,efortul indirect,efortul total. Stocul curent-reprz cantitatea de materii prime materiale noi si refolosibile,de combustibili si lubrifianti,de piese de schimb,care se acumuleaza in depozitele unei unitati economice in scopul acoperirii cererilor ptr consum in volumul,structura si ritmicitstea specifice in intervalul dintre 2 aprovizionari succesive.Pe parcursul formarii inregistreaza 3 niveluri:maxim.mediu,minim.Consumul din stoc poate fi ritmic sau neritmic,continuu sau periodic,constant sau variabil, Stocul in curs de transport-cantitatea de resurse materiale care se gaseste in mijloacele de transport pe timpul deplasarii acestora de la sursele de furnizare la depozitele destinatarilor. Stocul de siguranta-cantitatea de materiale acumulata in depozitul consumatorului ,destinata asigurarii continuitatii consumului atunci cand stocul curent a fost epuizat ,ca urmare a unor dereglari in livrari de la furnizori sau ca urmare a cresterii ritmului consumului pe parcursul perioadei de gestune peste limite. Stocul de conditionare-cantitatea de materiale ce se acumuleaza si este stationata pe o perioada de timp in spatii special amenajate ,in vederea aducerii resurselor respective ,prin operatii de conditionare ,la parametrii fizico-chimici care sa permita prelucrarea lor corespunzator conditiilor impuse de normele tehnologice.Se includ ca materiale:bumbacul balotat,varul,lana pieptanata,lemnul pentru mobilaetc. Stocul pentru transport intern-cantitatea de resurse materiale care se acumuleaza in magaziile si depozitele sectiilor de fabricatie in scopul acoperirii cererilor pentru consum pe durata eliberarii si transportului materialelor de la depozitul central la destinatiile de folosire. Stocul de iarna-cantitatea de materiale care se acumuleaza in depozitele unitatilor in scopul alimentarii continue a consumului pe perioada de intrerupere a axploatarii unor resurse ca urmare a conditiilor natura de clima. Aceste tipuri de stocuri pentru asigurarea continuitatii activitatii pot constitui si alte categorii ca stocuri strategice,de conjunctura sau anticipate.Unele stocuri sunt constituite ptr a avea o situatie de monopol. Stocurile de productie se exprima in diferite marimi si unitati de evaluare fizica si valorica in functie de corelarea lor cu alti indicatori:prima forma de exprimare este in unitati naturale(tone,kg,m.p)-estimarea fizica a potentialului de productie care se poate realiza din cantitatea stocata.A doua forma de exprimare valorica(lei,mii lei ,)-evaluarea resurselor financiare si valutare antrenate de formarea stocurilor si stabilirea taxelor de asigurare,impozite.A treia exprimare este in zile-perioada de timp ptr care stocul fizic constituit acopera cererea pentru consum.

4.Dimensionarea stocului de productie.Calculul stocului curent si de siguranta. Dimensionarea stocului reprz o actiune de mare importanta ptr imbunatatirea situatiei financiare a unitatilor. De ea depinde gradul de activizarecare asigura fonduri materiale si financiare.Procesele reale de stocare sunt variate ,deci sunt diferite modele de determinare a fiecarui tip de stoc:curent,de siguranta,ptr transport intern, de conditionare.Stocul de productie este egal cu insumarea stocului curent,cu stocul in curs de transport,stocul de siguranta, de conditionare si de transport intern.Ptr anumite perioade de sezon stocul de productie se formeaza la nivelul stocului de iarna. Calculul Stocului curent baza de calcul este asigurata de consumul mediu zilnic(cmz) si intervalul dintre 2 aprovizionari succesive(I). A.Metoda statistica-se iau in considerare intervalele efective la care s-au realizat aprovizionarile de la furnizori in perioada anterioara si cantitatile de materiale efectiv intrate. Scrt=cmz *I cmz=Npl/360 I=Iefi/ni (prin medie aritmetica) I=qefi*Iefi/qefi( medie aritmetica ponderata) I da expresia in zile a stocului curent B.Metoda de calcul direct 1.metoda de calcul pe baza capacitatii de transport: Scrt=Ctr si I=Scrt/cmz 2.metoda de calcul pe baza catitatii minime de livrare in conditii economice avantajoase ce defineste nivelul fizic de formare a stocului curent:Scrf=qml si I=Scrf/cmz sau qml/cmz 3.metoda de calcul pe baza intevalului de reluare a productiei la producatori-furnizori :Scrf=cmz*I si I=ip sau I=k*ip 4.metoda bazata pe capacitatea depozitului :Scrf=D si I=Scrf /cmz C.Metode care iau in calcul cheltuielile antrenate de procesele de aprovizionare stocare-modele economicomatematice ce iau in calcul si factori concreti de influenta a nivelului de formare a stocului si ch pe care le antreneaza procesele de stocare.Ex de metode: 1.model de calcul al lotului economic de reaprovizionare luand in considerare cheltuielile de lansare ,de stocare,si cele suplimentare determinate de lipsa de resurse in stoc,2.model de calcul al cantitatii economice de comadat luand in calcul cheltuielile de lansare si cele de stocare aflate in raport de proportionalitate cu pretul unitar de achizitie: Ca=Nxp+N/n *Ci+n/2*xpx. 3.Model de stabilire a stocului optim ,luand in calucul pierderileC1,generate de formarea unui stoc mai mare decat cererea pentru consum si a cheltuielilor suplimentare C2 determinate de lipsa de resurse in stoc, 4.model de calcul al cantitatii economice de comandat,al elementelor asociate,luand in considerare cheltuielile de lansare a comenzilor de aprovizionare si a celor de stocare,5.model de calcul al lotului economic de reaprovizionare ,luand in considerare ch de lansare a comenzii ,de achizitionare si cele aferente imobilizarii resurselor in stoc.Ca-1=N*p+C1*N/n+n/2*p*k/100 Calculul stocului de siguranta: Stocul de siguranta are un rol important in asigurarea continuitatii proceselor productive,el constituind in acelasi timp si o imobilizare anuala suplimentara a unor resurse. A.Metoda abaterii medii Ss=cmz *D D=Defi/n (prin medie aritmetica simpla) unde Defi(devierile pozitive)=Iefi-I si D=Defi*Qefi/Qefi B.Metoda bazata pe timpul de reaprovizionare timpul total ce se scurge din momentul emiterii comenzii ptr o noua partida de materiale de pana la sosirea acesteia inclusiv timpul ptr primire-receptie. Ss=cmz*. Timpul total de comanda de reaprovizionare()=timpul de emitere a comenzii si transmitere la furnizor(Tc)+Timpul de formare a lotului si expedierea lui+timpul de transport(Ttr)+timpul necsar efectuarii unor operatiuni comerciale pe durata transportului(Too)+timpul de primire a lotului (Tpr) C.Metoda abaterii medii patratice-Ss=K*`*cmz `-abaterea medie patratica a productiei lunare si kcoeficientul de siguranta ce exprima potentialul de livrare al furnizorului. D.Metoda Impact-model eficient de stabilire previzionala pe termen scurt a necesitatilor de materiale si a staocului de siguranta adaptat la conditiile tehnicii moderne de calcul. Ss=k*MAD, MAD=n-r/n , r=n/n coeficientul de risc :=Cs/Cs+Cp si coeficientul de incredere:=1-

5.Metode de urmarire si control al dinamicii stocurilor .Lipsa de stoc,suprastocarea,stocuri cu miscare lenta si fara miscare stocuri neeconomice. Se pot folosi mai multe metode ce au rolul de a preveni epuizarea stocului,ce duce la intreruperea alimentarii consumului,fie suprastocarea sau formarea stocurilor cu miscare lenta sau fara miscare: 1.Metoda minim-maxim-urmarirea existentei si miscarii stocurilor efective in depozite sase realizeze cu aceiasi exigenta ptr toate materialele indidefent de importanta lor in procesul de productie.3 etape: a.Stbilirea limitelor economice maxime si minime ale stocurilor pe elemente componente,inscrierea in fisele de magazie si urmarirea de catre gestionar a evolutiei lor astfel incat la atingerea nivelelor de alarma sase declanseze actiuni operative pentru mentinerea acestora intre nivelele estimate. b.Semnalizarea de catre gestionar a compartimentului de aprovizionare asupra situatiei stocurilor la un moment dat c.Stabilirea de catre compartimentul de aprovizionare a masurilor ce asigura prevenirea situatiilor nefavorabile ce se intrevad. 2.Sistemul ABC-ptr activitatea de urmarire si control se aplica principiul tratarii diferentiate care sta la baza dimensionarii stocurilor,astfel cele din zona A vor fi urmarite zilnic,la cateva zile cu maxima exigenta , pentru cele din a doua grupa de importanta procesul de urmarire si control se realiz la intervale mai mari de timp se are in vedere ca o parte din materialele din zona B au caracteristici apropiate cu cele din zona A,cu cele din zona a treia pot fi controlate la intervale mai mari de timp trimestrial. In unele momente stocurile efective se pot situa la niveluri mai mari decat cele economice prederminatete, sa se epuizeze sau sa se mentina la aceeasi dimensiune in mod nejustificat.Toate aceste stari sunt negative si daunatoare ptr situatia financiara a unitatii. Un prim fenomen negativ este lipsa de stoc ce implica stabilirea unor decizii ca:impulsionarea furnizorilor ptr livrare la termenul prestabilit,recnstituirea urgenta a stocurilor, apelarea unor resurse substituente, aprobabarea consumului din stocul de siguranta dc este formal Un al doilea fenomen este suprastocarea-formarea de stocuri mai mari decat nivelul prestabilit.Nivelul estimat poate sau nu sa fie precizatpe criterii economice.In depozitele unitatii se pot identifica stocuri care numai sunt necesare consumului propriu stocuri fara miscare,reprezentand imobilizari suplimentare de resurse materiale . Cele 3 categorii de stocuri se aprecieazaca fiind nerationale ,neeconomice,efectul negativ amplificat si de faptul ca avem nevoie de spatii taxe de asigurare,uzura morala etc si efectul imobilizarii.Cauzele formarii de asemenea stocuri sunt de ordin subiectiv exemple: -supradimensionarea necesarului de resurse materiale ca urmare a calculului unor norme de consum si indici de consum mai mari -comandarea materialelor in dimensiuni,formate,calitati,compozitii diferite de cele necesare -livrarea de catre furnizori a unor materiale in dimensiuni,calitati,compozitii diferite decat cele din comanda -modificarea pe parcursul perioadei de gestiune a planului si programelor de productie -livrarea de catre furnizori a materialelor comandate la alte termene decat cele stabilite initial -depozitarea si conservarea in conditii necorespunzatoare schimbarea profilului de activitate,restrangere fara corelarea actinuii in timp util cu sectorul de aprovizionare Aceste stocuri sunt considerate nejustificate economic si trebuie valorificate operativ astfel: -folosirea resurselor pe alte destinatii de consum decat cele initiale desfasurarea unor actiuni de informare a potentialilor clienti asupra resurselor devenite disponibile ptr vanzare apelarea unor unitati specializate in comercializarea de produse participarea la burse de resurse materiale si produse,la targuri si expozitii Cand resursa materiala sau produsul prin natura lor nu-si mai gasesc utilizare in forma in care se prezinta se apeleaza la valorificarea prin recuperarea substantei materiale in sine si recircularea acesteia.

6.Norma de consum:definire,continut,clasificare Norma de consum-reprz cantitatea maxima de materii prime noi si refolosibile,combustibili, energie electrica.energie termica si carburanti admisa a fi consumata ptr fabricatia unei unitati de produs,executarea unei unitati de lucrare sau prestare de serviciu in conditii tehince ,tehnocolgice,org, definite.Tb precizata diferenta dintre norma tehnica de consum si consumul specific efectiv.Pentru a se aprecia ca economica folosirea resurselor materiale,consumul specific tb sa fie mai mic sau cel mult egal cu norma tehnica de consum.Unitatea de masura a normei de consum se prezinta sub forma de raport intre unitatea de masura specifica fiecarei resurse materiale si cea a produsului,lucrarii sau prestatiei la care se prevede folosirea. Norma de consum de energie-catitatea maxima adimsa a fi co0nsumata pe baza de documentatie tehnico-ec elaborata in conditiile de incarcare a agregatelor instalatiilor,respectarea stricta a prescriptiilor tehnice si tehnologice de lucru ,de aplicare a masurilor ce duc la cresterea randamentului energetic,organizarea optima a proceselor de productie,recuperarea resurselor energetice refolosibile de la utilaj sau procesul tehnologic care le-a generat. Elementele componente ale normei tehnice de consum:1. Norma de consum tehnologic (Nct) consumul maxim admis de materii prime si materiale,combustibil,ptr executarea unei unitati de produs,de lucrare in cadrul proceselor tehnologice de prelucrare si transformare folosite in unitatea ec. Nct=Cn +Mrpt 2.Norma de recuperare si de pierderi in fazele netehnologice cant de materiale refolosibile si pierderile care rezulta in procesele anterioare celor tehnologice de prelucrare. Clasificare a normelor de consum: a)dupa elementele componente: -1.norma de consum tehnologic-calculul cantitatilor de materiale ce urmeaza a fi eliberate din depozit ptr trecerea in consum, -2.norma de consum de aprovizionarefundamentarea necesarului de resurse ptr indeplinirea programului de productie b)dupa destinatia de consum:-1.norme de consum ptr materii prime de baza si 2.norme de consum ptr materiale auxiliare-confectiei de ambalaje,lucrari de reparatii,asigurarea functionarii utilajelor. c)dupa natura resurselor materiale:1.norme de consum ptr materii prime siderurgice si materiale metalurgice 2.norma de consum ptr materiale si produse chimice 3.norma de consum ptr lemn 3.norma de consum ptr carburanti 4.norma de consum ptr piese de schimb. d)dupa orizontul de timp de aplicare: 1.norme de consum pe termen scurt-pana la un an si 2. norme de consum de perspectiva durata medie sau lunga. e)dupa modul de grupare si nivelul de agregare: 1.norme de consum individuale se elaboreaza distinct pe tip,varianta constructiva de produs realizabil in conditii tehnice si tehnologice concrete.prin insumarea lor referitoare la o sortotipodimensiune de material se obtine norma de consum 2.normele de consum grupate pe material sau familia de materiale ,pe produs sau grupe de produse,pe mai multe tipuri de utilaje si instalatii ,pe veriga organizatorica a intreprinderii sau intreprindere-ptr estimarea evolutiei consumului de resurse materiale in raport cu dinamica prevazuta ptr activitatea de productie sau in analizele comparative ale modului de folosire a lor. 7..Met de determinare a normei de consum:1)Metode bazate pe calculul tehnico-analitic: porneste de la documentatia tehnica si economica a produsului: proiect tehnic,,fisa tehnologica, plan de operatii, desene de executie.Metoda croirii:s-a creat o gama larga de modele matematice de optimizare a folosrii resurselor materiale ,aplicabile pe scara larga cu ajutorul mijloacelor electronice de prelucrare a datelor..Elementele specific:suportul de croire,obiectele de croit, planurile de croire, resturile de croire. Met oda prespune p elaborarea unor planuri de croiere prin care sa se asigura o imbunare a ob de croire pe suportul de croire astfel .incat . resturile de croire sa fie minime.Un rol important il joaca dimensiunile materialului si reperelor in functie de aceasta poate fi:croire unidimensioanala,bidimensionala,tridimensionala.Obiective:1.maxim nr repere obtinut dintr-un suport2.minimizarea nr de planuri distincte de croire ptr fiecare lot de materiale croita 3.minimizarea

restului total 4.maximizarea productivitatii muncii lucratorilor antrenati la operatia de croire 5minimizarea numarului de operatii de taiere. Calcul stochiometric :valentele chimice.In prima etapa se stabileste consumul teoretic si in etapa urmatoare normele de consum 2)Metoda experimentala : presupune determinarea Normei de consum pe baza masuratorilor in urma realizarii unui produs in mod experimental.a)metoda experimentala de laborator :presupune organizarea foarte stricta a productiei , utilizarea instalatii de mare precizie, lucratori calificati.Se executa masuratori si se determina necesarul de consum tehnologic.. b)metoda experimentala de productie: consta in elaborarea normelor de consum prin incercari si experiente ce se fac direct in productie,in conditii normale de fabricatie,de tehnologie si de organizare ,In prima etapa se stabileste lotul de maeriale se iau datele cu privire la cantitate,calitate,stare,in a doua etapa se noteaza datele fiecarei faze de productie si se fac observatii asupra conditiilor de lucru,randament,astfel prelucrarea observatiilor permit elaborarea unor norme de consum fundamentate tehnic.3)M statistica:presupune determinarea nivelului Necesarului de consum pornind de la consumurile specifice inregistrate in perioada anterioara Se calculeaza consumul specific mediu care se corecteaza cu un coeficient care sa tina seama de modificarile aparute in procesele de prod uctie din perioada de plan fata de perioada de baza.

8. Modalitati concrete de calcul a influentei reducerii normelor de consum Principalii indicatori supra carora are influenta reducerea normei de consum sunt: 1. Vol. productiei fizice: -pt un vol. al productiei ce nu poate fi depasit, necesarul de resurse materiale si energetice se reduce in marime absoluta in proportie directa cu diminuarea consumurilor specifice pe produs. N pl = Q x N c Qx Nc / Npl= Nc / Nc Se asigura acelasi vol de produse sau lucrari cu un efort financiar mai mic. Actiunea se transmite si asupra cheltuielilor materiale pt realizarea vol de productie. Ultimul sens de influenta va determina sporirea sau mentinerea merjei de profit. -plecand de la un vol definit de resursa materiala, prin reducerea normei de consum se obtine un vol. de productie suplimentar. Q=M/Nc M/Nc*Nc=Q+Q sau Q*Nc/ Nc-Nc= Q. In final : Q/Q=Nc/Nc. Preocentul de crestere a productiei care se obtine din economia fizica de material este mai mare decat cel de reducere al normei de consum. 2.Viteza de rotatie a capitalului circulant. Influenta sa este determinata de corelatia indirecta care exista intre cei 2 indicatori si care se exprima pornind de la relatia de calcul a vitezei de rotatie (zile) : Vrz=Spv*360/Nplv Reducerea normei de consum va determina diminuarea necesarului pentru indeplinirea programului de productie zi a consumului mediu zilnic. Stocul de productie fizic se reduce si el, astfel crescand viteza de rotatie a capitalului circulant aferent mat. Prime si materialelor. 3.Costurile de productie K=*/100. Reducerea chelt. Materiale se poate asigura fie prin cumpararea resurselor la preturi mai mici, din surse mai apropiate, fie prin reducerea normelor de consum de materiale care determina sensul actiunii.

Evidentierea efortului ce trebuie depus pt mentinerea unui anumit procent de reducere a costului de productie pe seama celorlalte chelt. se determina astfel : (sigma)= K/ *100 =ponderea celorlalte categorii de chelt =procentul cu care tb rebuse chelt Eforturile unitatilor economice in diminuarea costurilor de productie trebuie indreptate in primul rand catre reducerea reducerea chelt materiale a caror pondere este in general mult mai mare.Acest lucru asigura sporirea competitivitatii pe piata a produselor prin preturi mai mici si, in acelasi timp rentabile.

9.Nomenclatorul de materiale si echipamente tehnice Nomenclatoul de materiale si echipamente tehnice=o lista centralizatoare a tuturor resurselor materiale,pieselor de schimb, subansamblelor, altor repere necesare unitatii economice, ordonate dupa anumite criterii, definite prin toate caracteristicile fizico-chimice, dimensional-configurative si de calitate , prin care se asigura individualizarea fiecarui articol.In cadrul nomenclatorului se mai precizeaza si sursele de furnizare cunoscute,preturile de oferta si conditiiile de livrare-furnizare.Pe baza acestui nomenclator se elaboreaza fisierul de materiale si echipamente tehnice care va fi actualizat ori de acte ori este nevoie pentru lucrarile de prelucrare automata a datelor de genul : elaborare de planuri strategice si programe de aprovizionare, stabilirea cantitatilor economice de comandat sau alegerea furnizorilor. In elaborarea nomenclatorului sunt antrenate toate compartimentele si subunitatile intreprinderii in scopul identificarii reale a tuturor resurselor necesare pt fiecare perioada de gestiune. Etape pentru elaborarea nomenclatorului : 1.Pregatirea actiunii- strangerea purtatorilor de informatii (cataloage comerciale, STAS-uri,liste cu norme de consum, caiete de sarcini, etc) din care se vor colecta datele necesare definirii continutului viitorului nomenclator. 2.Elaborarea propriu-zisa care presupune urmatorii pasi : a. Intocmirea listei centralizatoarea tuturor resurselor materiale si produselor potential necesare intreprinderii, fiecarui articol fiindu-i precizata denumirea oficiala, nominalizata in cadrul utilizatorilor interni cat si externi pentru o mai buna comunicare intre acestia si pentru o mai buna clasificare a fiecarui articol. b. Restructurarea si rearanjarea articolelor pe grupe, subgrupe, feluri, tipuri si alte subdiviziuni si stabilirea astfel a locului real pe care trebuie sa-l ocupe fiecare dintre ele in nomenclatorul de aprovizionat.Aceasta operatie e f importanta deoarece conditioneaza sistemul de codificare. Principalul criteriu de clasificare este cel al naturii resurselor materiale,produselor sau echipamentelor tehnice. c. Codificarea materialelor, pieselor de schimb, a altor repere incluse in cadrul nomenclatorului. Codificarea este actiunea prin care folosind un anumit sistem de indexare,se atribuie fiecarui articol un simbol, in scopul substituirii denumirii acestuia. Codurile servesc la inregistrarea, colectarea si prelucrarea, pezentarea si analiza informatiei economice. Este f importanta verificarea inscrierii codurilor pe diverse documente, operatie care se realizeaza cu ajutorul unei cifre de control

d.Nominalizarea, in dreptul fiecarui articol din nomenclator, a tuturor furnizorilor cunoscuti si al preturilor de oferta specifica acestora.Aceasta permite ca, in orice moment, persoana interesata sa se poata informa sis a cunoasca toate sursele de furnizare pt un anumit tip de resursa materiala. Pentru o cunoastere mai profunda a furnizorilor si a conditiilor lor de satisfacere a comenzilor alaturi de informatiile : furnizor-pret se pot include si alte informatii : conditia franco, modalitatea de plata. Pe aceasta baza se elaboreaza fisierul furnizorilor care va cuprinde cartela informativa pt fiecare.

10.Metoda directa de determinare a necesarului de materiale Metoda de calcul direct care ia in calcul volumul fizic, pe structura, al productiei prevazute pentru fabricatie (Qp) si consumul specific standard stabilit prin proiect, reteta de fabricatie, etc. care este cunoscut sub denumirea de norma de consum (Nc) Npl=Qp*Nc Cand, pt fabricatia mai multor tipuri de produse sau sortimente , variante constructive ale unui produs se foloseste aceeasi materie prima, relatia devine : Npl=Qpi *Nci Metoda de calcul direct se utilizeaza in 2 variante : 1..metoda de calcul direct pe piesa : Npl=Qp*Ncp sau Npl=Qpi*Ncpi Qpi=vol.estimat al productiei pt fiecare piesa i Ncpi=norma de consum specific din documentatia tehnico-economica de executie e piesei i 2.metoda de calcul direct pe produs, care prevede stabilirea necesarului cu ajutorul metodei: Npl=Qpr*Ncpr*(1+-K) sau Npl=Qpri*Ncpri*(1+-Ki) Qpri=vol estimate al productiei pt produsul i Ncpri=norma de consum specific din documentatia tehnico-economica de executie a produsului i K=coef. care exprima modificarea stocului de productie nedeterminata la produsul i Coef K se determina pe baza indicatorilor valorici care se prezinta in 2 variante: a.in cazul cunoasterii stocurilor de productie nedeterminata de la inceputul si sfarsitul perioadei de gestiune: K=Spns-Spn / Pmf b.daca, la momentul determinarii necesarului, nu sunt sau nu se pot preciza stocurile de productie nedeterminata de la inceputul si sfarsitul perioadei de gestiune pt care se face determinarea coef de corectie, se considera stocul de productie determinata la inceput egal cu cel de la sfarsitul peroadei curente. K=Pmf1/Pmf0 iar Spns=Spni+(K*Spni) Metoda de calcul a lui K, in ambele variante, duce la obtinerea unor rezultate aporximative pt ca nu se ia in considerare volumul fizic pe structura reala a productiei nedeterminate cu volumul si structura reala de materii prime necesare. Pentru a rezolva aceasta problema se foloseste modalitatea de calcul bazata pe corelarea volumului si structurii fizice a productiei nedeterminate cu volumul si structura reala de materii prime necesare. DN= (Spns- Spn) Ncpr Relatia de calcul a necesarului de consum va fi: Npl=Qpr*Ncpr+-DN sau Npl=(Qpri*Ncpri)DN Metoda de calcul direct se recomanda a fi folosita la fundamentarea necesitatilor de materiale . Dar aplicabilitatea metodei presupune ca, la momentul stabilirii necesitatilor de materiale, fiecare unitate economica sa isi asigure nominalizarea in expresie fizica, pe structura a intregului plan de productie si sa

aiba elaborate normele de consum specific pe baza de documentatie tehnica pt toate produsele si materialele necesare fabricarii lor- lucru mai dificil de realizat in economia de piata.

11.Metodele indicelui global de consum si prin analogie de detrminare a necesarului de materiale Metoda de calcul pe baza de analogie se foloseste pt stabilirea necesarului de materiale pt produsele noi, care nu au mai fost fabricate,dar urmeaza sa fie trecute in productia de serie , iar normele de consum specific din documentatie nu sunt inca definitivate. Conform metodei, necesarul de materiale sa calculeaza astfel : Npl=Qpn*Nca* sau Npl=Qpni*Ncai* i Cu ajutorul acestei metode se estimeaza necesarul de materiale intr-o prima etapa ; pana la trecerea efectiva in fabricatia de serie, trebuie sa se elaboreze normele de consum specifice proprii pentru fiecare tip, sortiment sau varianta constructiva de produs nou asimilat, pe baza documentatiei tehnico-economice aferente. Met de calcul pe baza de analogie conduce la determinarea unor necesitati de materiale mai mari sau mai mici decat cele reale. Din aceasta cauza metoda se aplica foarte rar, in determinari globale ale necesarului de materiale sau in calculele de dinamica, de tendinta, pt aprecierea pe o perioada mai lunga a evolutiei consumului de materiale. Metoda indicelui global de consum la un milion de lei productie nominalizata se foloseste la stabilirea necesarului de materiale cand unitatea economica nu are nominalizata integral productia marfa pe volumul si structura fizica prevazute pt fabricatie. Necesarul de consum se determina prin mai multe etape : a.stabilirea necesarului de materiale aferent productiei fizice nominalizate : Nn=Qni*Nci ; n reprezinta nominalizarea fizica a produselor i. b.determinarea indicelui mediu de consum de materiale pentru fabricatia unui milion de lei productie nominalizata : Icg= Nn/ Pn * 1 milion (kg/1 mil lei ; tone/1 mil lei ; etc) Pn-=valoarea productiei nominalizate exprimate in milioane lei c. stabilirea necesarului de materiale aferent productiei nenominalizate (Nnn) : Nnn=Pnn*Igc Pnn=valoarea productiei nenominalizate in milioane lei d.determinarea necesarului de materiale pt indeplinirea planului la intreaga structura a productiei prin insumarea celor 2 categorii de necesar: Npl=Nn + Nnn Metoda indicelui global de consum la un million de lei productie nominalizata conduce la obtinerea unor rezultate aproximative, deoarece se extrapoleaza consumul de materiale aferent productiei fizice nominalizate asupra celei nenominalizate fara o fundamentare riguroaasa. Diferentele fizice de volum si structura dintre cele 2 categorii de produse, precum si deosebirile constructive, de tehnologie, de complexitate, de componenta materiala nu pot asigura determinarea astfel a unui necesar real de materiale. Aceasta metoda poate fi utilizata in cazul unei structuri constante a productiei de la o perioada la alta, precum si atunci cand este necesara determinarea volumului de materiale pt lucrari de constructii, de intretinere si reparatii sau pt productia secundara a atelierelor intreprinderii.

12.Continutul planului de aprovizionare ;indicatorii de fundamentare ai planului de aprovizionare si relatia de echilibru a planului In definirea continutului planului si programelor de apovizionare materiala se au in vedere obiectivele strategice pecifica acestui domeniu de activitate, ca si modalitatile de actiune care asigura indeplinirea lor. Obiectivul de baza al strategiei in aprovizionare este: Acoperirea completa si complexa a cererilor de consum ale intreprinderii, cu resurse materiale de calitate, ritmic si la timp, in conditiile unei stricte corelatii a momentelor calendaristice de aducere a acestora cu cele la care se manifesta consumul lor, asigurate de la furnizori care practica preturi de vanzare avantajoase, prezinta grad ridicat de certitudine in livrari, care antreneaza pt achizitie, transport si stocare un cost minim. Pe aceasta baza strategica se trece la elaborarea planului si programelor de aprovizionare materiala a intreprinderilor. Continutul final al planului de aprovizionare trebuie sa evidentieze o situatie reala, judicios dimensionata in ceea ce priveste volumul necesarului de consum, care se va corela ulterior cu strategia generala conturata de conducerea asigurarii materiale in raport cu tendintele si mutatiile ce se inregistreaza pe piata interna si internationala de materii prime. Strategia in aprovizionare se va afla continuu sub influenta modificarilor de ordin tehnic, tehnologic si organizatoric care au loc in unitatile economice, a celor legate te volumul si structura activitatilor specifice, a rezultatelor cercetarii stiintifice care contribuie la imbunatatirea structurii materiale necesare si la reducerea consumurilor specifice de resurse materiale. Indicatori specifici ce def continutul planului si programelor de aprovizionare: a. ind care reflecta necesitatile de consum de materii prime, materiale, combustibili, energie, piese de schimb, etc. destinate realizarii activitatii de ansamblu a unitatii economice in vederea indeplinirii obiectivelor strategice finale. b. indicatori care evidentiaza sursele si potentialul de acoperire cantitativa si structurala cu resurse materiale a necesitatilor de consum. Pentru ca activitatea generala a unitatilor economice sa se desfasoare in bune conditii este necesara asigurarea unui echilibru perfect si stabil intre necesitati si resurse pe intreaga perioada de gestiune, situatie care se exprima prin relatiile : Npl+Ssf=Sp+Ari+Na sau Ntpl= Sp+Ari+Na in care : Ntpl= Npl+Ssf Orice abatere de la aceasta egalitate determina fie imobilizari nejustificate de resurse materiale sub forma stocurilor peste limitele normale prestabilite, fie aparitia la un moment dat a lipsei de materiale- situatie care perturba desfasurarea normala a activitatii generale a unitatilor economice, realizarea obiectivelor economico-financiare la dimensiunile proiectate. Ambele stari de fapt genereaza consecinte economice nefavorabile importante, de regula, mai accentuate pt al 2 lea fenomen. 13.Continutul planului si al programelor de desfacere a produselor si activitatea operativa de desfacere a produselor. Continutul planurilor si al programelor de desfacere a produselor este definit de urmatorii indicatori specifici : -volumul desfacerilor(Vd)=cantitatea de produse care se prevede pt livrare-vanzare diferitilor clienti intr-o perioada de gestiune definita (an,semestru,etc)

-stocul preliminat de produse finite la inceputul perioadei de gestiune(Sp)= cantitatea probabila de produse finite care se prevede sa existe in momentul respectiv, in scopul satisfacerii cererilor, servirii clientilor in primele zile ale acesteia. -stocul de produse finite la sfarsitul perioadei de gestiune (Ssf)=cantitatea de produse finite programata sa existe la incheierea acestei perioade in depozitele si magazinele unitatii producatoare. Procesul operativ de livrare-vanzare presupune presupune parcurgerea unui nr relativ mare de operatiuni specifice : 1.Eliberarea produselor finite de catre sectiile de fabricatie 2.Primirea si receptionarea produselor finite 3.Inscrierea in evidenta si trecerea in gestiune 4.Depozitarea si conservarea,marcarea,etichetarea,ambalarea, etc 5.Formarea stocurilor de produse finite 6.Eliberarea dispozitiilor de livrare pe clienti 7.Formarea loturilor de livrare pe cai de distributie 8.Organizarea expeditiei produselor finite 9.Expedierea la clienti a produselor finite O atentie speciala, in derularea activitatii de desfacere, se acorda operatiei de receptie finala cantitativa si calitativa, care se realizeaza inaintea livrarii produselor catre clienti. Importanta acestei operatiuni deriva din faptul ca orice scapare privind calitatea produselor , superficialitatea in receptia calitativa, va determina: respingerea produselor de catre clienti, imobilizari nerationale de produse finite, blocarea fondurilor financiare si a spatiilor de depozitare. De modul cum este organizata activitatea operativa de desfacere depend in mare masura fidelitatea clientilor, extinderea paletei acestora, conlucrarea mai eficienta cu ei, dezvoltarea activitatii viitoare a intreprinderii producatoare,implicit sporirea eficentei economice a acesteia.

14.Etape in organizarea si concretizarea relatiilor comerciale de aprovizionare-desfacere .Contractul comercial 1. Studierea pietei de materiale si produse:se elaboreaza ,se pun la dispozitie oferte de produse si si servicii , pliante,cataloage prospecte cu ajutorul carora clientii se informeaza. Aceasta etapa se finalizeaza prin comenzile client catre furnizor . 2.Alegerea de catre viitorii clienti ,dupa analiza resurselor oferite spre vanzare de catre furnizori,a preturilor,a celorlalte conditii de livrare,a materialelor,produselor si echipamentelor tehnice care sunt cele mai potrivite scopului si mai avantajoase economic 3.Alegerea furnizorului in baza conditiilor precizate in oferte sau rezultate din alte investigatii. 4. Testarea credib furnizorilor si a clientilor 5. .Negocierea conditiilor viitoare de vanzare cumparare 6..Derularea efectiva a active de livrare-aprovizionare a res materiale-produselor 7.Analiza pe parcursul derularii,la anumite intervale,a vanzarilor de materiale si de produse in raport cu elementele prestabilite,evaluarea diferitelor stari de fapt si adoptarea masurilor ce se impun dupa caz. Contractul comercial-reprezinta instrumentul principal folosit in concretizarea viitoarelor relatii de vanzare cumparare .Prin definitie acesta exprima :un acord bilateral(obligatii pentru ambele parti), un acord

cu titlu oneros(fiecare din parti urmareste realizarea unui folos patrimonial in schimbul prestatiei la care se obliga), un acord de vointa(fara alte formalitati necesare). Contractele comerciale se clasifica astfel: 1.dupa obiect- pentru livrarea-aprovizionarea cu materii prime,piese de schimb,componente ale unor produse,furnizare de energie.Se incadreaza si contractele de subfurnizare 2.dupa orizontul de timp: contracte pe termen scurt,mediu si lung 3.Dupa forma in care se concretizeaza- contract scris,contractul verbal care este mai putin utilizat. Contractul cuprinde:denumirea si domiciliul unitatilor contractante, persoanele imputernicite sa semneze, produsul ce constituie obiectul contractului ,cantitatea ce urmeaza a fi fabricata,lotul de livrare,conditiile de calitate,tipurile si sortimentele,adaptarile si imbunatatirile ce tb aduse,durata de executare in natura a obiectului,termenele caracteristice de executare a cantitatii, conditiile de receptie a cantitatii si calitatii produsului, modalitati de efectuare a probelor tehnologice, formele de asistenta tehnica si regimul de garantii,pretul de vanzare, forma de decontare, conditiile de ambalare, marcare, etichetare,livrare si transport Clauzele reprezinta raspunderile partilor contractuale ptr cazul executarii partiale,cu intarziere sau neexecutarii obligatiilor ce le revin. Particularitati ale clauzelor: persoana care semneaza contractul este conducatorul unitatii,obiectul se nominalizeaza clar ptr identificarea unitara de catre parti cu precizarea cantitatii,calitatii si sortimentatiei, termenele de garantie trebuie sa prevada ca reconditionarile tb sa se faca pe cheltuiala vanzatorului,pretul se stabileste prin negociere si include expres in contract,receptia se precizeaza ca forma ,loc si conditii de desfasurare. Contractul se incheie prin acordul de vointa al partilor ce au convenit asupra tuturor clauzelor .Contractul incheiat tb sa indeplineasca conditiile :sa existe consimtamantul partilor,partile sa aiba capacitatea de a incheia actele juridice;obiectul sa fie legal 15.METODELE DE DETERMINARE A NECESARULUI DE MATERIALE PENTRU PRODUCTIE PE BAZA SORTIMENTULUI TIP SI PE BAZA COEFICIENTILOR DINAMICI Metoda de calcul pe baza sortimentului tip este utilizata atunci cand se fabrica o gama sortimentala de produse f. larga. Ex:unitatile din industria textila, a confectiilor, a pielariei, din industria alimentara etc, care inregistreaza variatii mari de structura a productiei pentru fiecare produs,ca urmare a influentelor determinate de moda, anotimp etc. Calculul se face conform relatiei:Npl=QxNcst(Ncst=norma de consum estimata care corespunde sortimentului tip ales) Metodele prezentate pana aici se pot folosi in determinarea necesarului atat pentru materialele de baza noi si refolosibile, cat si pt cele auxiliare,elementele de calcul fiind diferite in raport cu destinatia concreta de utilizare a unor asemenea resurse.De exemplu, pentru materialele auxiliare prevazute pentru folosire la executarea de lucrari de reparatii calculul se poate face dupa: -metoda directa(se inmulteste volumul fizic cu norma de consum specific pe unitate fizica si tip de lucrare) -metoda indicelui global de consum la un milion lei lucrari de reparatii(cu ajutorul indicelui mediu de consum calculat in anul de baza, folosit pentru perioade de plan viitoare) -metoda dinamicii(rezultatul se stabileste pe baza consumului efectiv de materiale in anul de baza, modificat in raport de variatia volumului de lucrari programate in anul urmator fata de cel de baza, se corecteaza cu procentul de reducere obtinut in urma aplicarii masurilorde modernizare si innoire tehnica si tehnologica) Metoda coeficientilor dinamici:extrapoleaza datele privind consumul de materiale din perioada de baza si pentru anul urmator:Npl=Cr*K*(100-Pr)/100,unde: Cr=consumul total efectiv de materiale din perioada de baza;Pr=procentul estimat de reducere a consumului de materiale pe fiecare tip, sortiment sau varianta constructiva de produs, ca urmare a masurilor tehnice,

tehnologice si organizatorice prevazutepentru aplicare in perioada urmatoare, a noilor conditii de productie care se prevad a se asigura conform programelor de modernizare elaborate; K=coef ce exprima modificarea volumului de productie in perioada urmatoare (Qpl) fata de cea de baza(Qro); K=Qpl/Qro. Pt aplicarea acestei metode este necesara indeplinirea simultana a urmatoarelor conditii: -mentinerea in perioada urmatoare a unei constante a productiei in raport cu cea fabricata in anul de baza; -cresterea in ritm si proportii relative egale a fiecarei component a structurii productieiin raport cu cea fabricate in anul de baza; -determinarea nivelului reducerii consumului in etapa urmatoare pentru fiecare material si produs, pe baza analizei dinamicii consumurilor specific effective inregistrate pe anii anteriori, a influentei generate de noile conditii de productie prevazute pt asigurare in perioada respectiva. La determinarea necesitatilor pentru perioada urmatoare trebuie sa se tina cont de progresul tehnic, introducerea in productie a noilor realizari ale stiintei si tehnicii atrag imbunatatiri importante in structura consumului de material de la an la an. Din aceasta cauza, sfera de aplicabilitatea metodei coeficientilor dinamici este restransa, pt ca rezultatele ce se obtin din calcule sunt aproximative.Procentul de reducere estimat nu poate reflecta fidel efectul mutatiilor de ordin tehnic, tehnologic sau organizatoric care se prevad a se inregistra in perioada urmatoare.Metoda este folosita mai mult pt calculele de prognoza, de tendinta a evolutiei consumurilor de resurse materiale, ca si pentru stabilirea necesitatilor pe destinatiile auxiliare de consum, sau pentru care nu au fost inca elaborate, pe baza de documentatie, normele de consum specifice. 16.PLANUL DE APROVIZIONARE, OBIECTIVUL DE BAZA SI OBIECTIVELE DERIVATE.CLASIFICAREA RESURSELOR MATERIALE CARE FORMEAZA OBIECTIVUL PLANULUI DE APROVIZIONAT Planul de aprovizionare=politica globala in asigurarea bazei material si cu echipamente tehnice necesare unei unitati economice pt o anumita perioada de timp, de regula un an; orizontul de timp poate fi si mai mare,in acest caz datele de evaluare a strategiei in aprovizionarea materiala au, de aceasta data, un character de previziune, de evolutie probabila.Obiectivul de baza al strategiei in aprovizionare este:acoperirea complete si complexa a cererilor de consum ale intrepinderii, cu resurse materiale de calitate, ritmic si la timp, in conditiile unei stricte corelatii a momentelor calendaristice de aducere a acestora cu cele la care se manifesta consumul lor, asigurate de la furnizori care practica preturi de vanzare avantajoase, prezinta un grad ridicat de certitudine in livrari, care antreneaza pentru achizitie, transport si stocare un cost minim. Obiectivului de baza i se asociaza obiective derivate: -formarea unor stocuri minim-necesare, care asigura o viteza accelerate a mijloacelor circulante aferente; -mentinerea stocurilor effective in limitele maxime si minime estimate -protectia si conservarea rationala a resurselor materiale pe timpul depozitarii-stocarii; -asigurarea unui grad de certitudine ridicat in aprovizionarea material ape un orizont lung de timp. Clasificarea resurselor:1.dupa importanta (vitale,importanta mare,medie,mica)2.dupa sfera consumatorilor(de uz general,cons de nr >de conc,specific) 3.dupa destinatia de consum(pt produsele de baza,pt activitatea de baza si de servire,uz administrative) 4.dupa natura resurselor (materiale si produse din metal, produse din lemn,combust,lubrif,energie electrica )5.dupa provenienta(indigene,de import)6.dupa forma de aprovizionare (direct de la furnizor,prin intermediari)7.dupa efortul financiar (efort foarte mare ,efort mare, efort mic) 8.dupa gradul de certitudine (mare,mediu.mic,in cond de risc)9.dupa posibilitatea de substitutie (net substituit,partial,integral) 17.MANAGEMENTUL DESFACERII PRODUSELOR:DEFINIRE, ACTIVITATI COMPONENTE

Managementul desfacerii produselor reprez activitatea prin care se asigura vanzarea rezultatelor productiei.Actiunea implica stabilirea cailor, formelor si modalitatilor prin care urmeaza a fi vandute produsele fabricate, ca si a pietelor care pot constitui sfera de desfacere. Prin desfacerea produselor se incheie circuitul economic al intreprinderii. Managementul desfacerii se prezinta ca un process unitar complex, caruia ii este proprie o structura extinsa de activitati specific care au in vedere problemele legate de conducerea-coordonarea, previziuneaplanificarea, programarea, organizarea, contractarea-vanzarea, antrenarea, urmarirea si controlul derulariirealizarii activitatii, analiza si evaluarea rezultatelor. Activitati specifice ale managementului desfacerii: -Elaborearea studiilor de marketing, pentru asigurarea portofoliului de comenzi si a contractelor comerciale, al cunoasterii cererii si situatiei concurentei, a preturilor, a noilor produse care pot fi assimilate, a produselor a caror fabricatie trebuie oprita, sau redusa, a celor care trebuie modernizate, a conditiilor la care trebuie sa raspunda pentru a satisface in mai mare masura preferintele clientilor carora li se adreseaza. -Colectarea comenzilor emise de client si constituirea, astfel, a portofoliului de comenzi, incheierea de contracte comerciale in concordant cu cererile clientilor si capacitatile de productie disponibile. -Elaborarea planului strategic si a programelor de livrare-vanzare a produselor contractate pe sortimente sip e caile de distributie-vanzare stabilite. -Urmarirea stadiului executiei produselor in procesele de fabricatie, prevenirea realizarii de produse necorespunzatoare calitativ, impulsionarea factorilor de productie pt respectarea programelor de fabricatie -Crearea sau, dupa caz, modernizarea si extinderea retelelor proprii de desfacere a produselor pe piata interna si externa. -Organizarea unor retele proprii de service sau modernizarea si extinderea celor existente, pt a se asigura eliminarea operative a deficientelor de functionalitate a produselor, sporirea interesului cumparatorilor la produsele ce se vand, a increderii acestora fata de utilitatile oferite de producator. -Extinderea relatiilor de vanzare pe baza de comenzi, conventii si contracte prezinta o actiune care asigura certitudine in activitatea de desfacere pentru o anumita perioada. -Constituirea unor stocuri de desfacere optime, care sa asigure ritmicitate livrarilor, in concordant cu clauzele prevazute in contractile comerciale incheiate si sa poata satisface implicit eventualii clienti intamplatori, dar care pot reprezenta pentru viitor utilizatori sau solicitanti constant, stabili si al caror consum se poate amplifica -Asigurarea unor conditii rationale de depozitare a produselor finite si de formare a loturilor de livrare. -Informatizarea sistemelor de gestiune a stocurilor de desfacere, de urmarire a derularii livrarilor, de intocmire a documentatiei de livrare -Organizarea activitatii operative de livrare-vanzare a produselor finite, servirea ritmica a clientilor programati si neprogramati in concordant cu cererile acestora specificate in contracte, in comenzi emise -Urmarirea derularii operative a livrarilor catre clienti, a realizarii contractelor incheiate pe total, din care pe principalii cumparatori, a evolutiei stocurilor de desfacere -Coordonarea si controlul activitatii depozitelor de desfacere, organizarea primirii si receptiei produselor finite de la sectiile de fabricatie, a actiunii de formare a loturilor complexe si complete de livrare. -Organizarea rationala a activitatii de informare sistematica asupra comportamentului produselor fabricate si livrate la utilizatori, de urmarire a functionalitatii acestora la utilizatori, de interventie prompta pentru remedierea defectiunilor sesizate si semnalate, de aplicare a sugestiilor positive provenite de la client. 18.SISTEMUL DE ORGANIZARE A COMPARTIMENTULUI DE DESFACERE SI RELATIILE CE SE STABILESC INTRE COMPARTIMENTUL DE DESFACERE SI CELELALTE VERIGI ORGANIZATORICE SI CU ALTE INSTITUTII SI ORGANIZATII

Compartimentul de desfacere, specific subsistemului de profil, se organizeaza pe grupe care trebuie sa asigure indeplinirea urmatoarelor cerinte:omogenitatea si operativitatea in desfasurarea diferitelor activitati specific, conducerea si coordonarea unitara a procesului de livrare-vanzare; sporirea responsabilitatii lucrarilor din compartiment in satisfacerea prompta a tuturor cerintelor si solicitarilor emise de client, in rezolvarea reclamatiilor si colectarea sugestiilor, propunerilor transmise de partenerii reali si potentiali, de cumparatorii si utilizatorii produselor.Prin organizarea compartimentului, trebuie sa se asgure conditii reale pentru aplicarea unui control permanent si riguros al modului in care isi indeplineste fiecare angajat atributiile ce-i sunt stabilite prin fisa postului. De regula, prin organizarea interna, activitatea comerciala de desfacere-livrare-vanzare tb sa permita o actiune eficienta in sistemul concurential specific economiei de piata.Producatorul trebuie sa fie mereu present si active pe piata.Organizarea activitatii de vanzare se face prin directorii de produs, care raspund de produsele ce le sunt atribuite de la inceput pana la sfarsit:prospectarea pietei, transmiterea ofertelor, negocierea si purtarea tratativelor, analiza de prt, publicitate si reclama, marca fabricii, contractarea si vanzarea produselor, urmarirea comportamentului produselor la utilizatori. Sistemul de relatii : Pe plan intern , relatiile se organizeaza intre compartimentul de desfacere si celelalte compartimente sau/si subunitati din cadrul structurii organizatorice a firmelor de productie.Conducerea compartimentului de vanzare tb sa tina active relatiile cu sectorul tehnic de conceptie si proiectare, care asigura documentatia tehnica de executie a aproduselor, cu sectorul de productie, care asigura fabricatia produselor, cu compartimentul de marketing, ce furnizeaza informatii privind produsele care sunt cerute pe piata, caracteristicile de utilitate si de calitate la care sa raspunda, cu compartimentul financiar, care urmareste achitarea contravalorii produselor de catre clientii carora le-au fost livrate.In afara:relatiile se organizeaza intre unitatea de productie industriala si: -clientii, in sensul actiunii permanente desfasurate in scopul onorarii comenzilor emise de acestia, incheierii de contracte economice, indeplinirii obligatiilor contractual de livrare, urmaririi comportamentului produselor la utilizatori, asigurarii conditiilor de service etc. -unitatile de transport, pentru expedierea produselor la client sau la magazinele proprii de desfacere, cu mijloace inchiriate -centre de calcul, pentru prelucrarea automata a datelor si informatiiloe referitoare la desfacerea produselor -unitati specializate de comert exterior, pentru desfacerea de produse pe piata international -institute si unitati de cercetare specializate in elaborarea de studii de marketing -unitati bancare pt rezolvarea problemelor financiar-valutare generate de livrarea sau desfacerea produselor catre clienti -unitati specializate in comercializarea de produse in sistem en gros -institutii de conjuncture mondiala pentru informare privind evolutia pietei produselor similar -burse de marfuri -agenti de vanzare independent, reprezentanti sau reprezentante comerciale -unitati organizatoare de targuri si expozitii permanente sau periodice in scopul inlesnirii si stabilirii conditiilor de participare la asemenea manifestari cu produsele proprii. 19.STOCUL DE DESFACERE-DEFINIRE, METODE DE DETERMINARE Exprima cantitatea de produse finite programada sa existe la sfarsitul perioadei de gestiune in depozitele si magazinele unitatii producatoare.El este o consecinta a necesitatii efectuarii operatiilor pe care trebuie sa le suporte produsele finite inaintea livrarii sau vanzarii lor. Operatiile pe care produsele finite trebuie sa le suporte pe timpul stocarii in depozitele de desfacere sunt, in general urmatoarele: primirea si eceptia produselor finite sosite de la sectiile de fabricatie; inregistrarea in

evident si incarcarea gestiuni; sortarea produselor finite; asamblarea, compunerea, efectuarea unor operatii de montaj, conditionarea produselor etc. In dimensionarea stocurilor de desfacere se pot folosi, dupa caz:metoda directa si metoda statistica. Metoda directa sau analitica presupune calculul nivelului de desfacere: Sd=tpli*qmz, unde: tpli =suma duratelor de timp prevazute pentru executia operatiilor specific depozitelor de produse finite de pana la distributia acestora la magazinele proprii de vanzare, la angrosisti sau clientilor finali Qmz=productia medie zilnica Metoda statistica se bazeaza pe datele efective inregistrate in perioada de gestiune curenta referitoare la stocurile fizice efective de produse finite sau la duratele efective de stationare a produselor in depozite. Sd=Ts*k*qmz, unde:Ts=timpul mediu de stocare a produselor finite in depozitul de desfacere, in perioada curenta;k=coefficient de corectie care exprima efectul eventualelor masuri tehnico-organizatorice care se prevad pentru aplicare in scopul reducerii perioadei de stationare a produselor finite in depozitul de desfacere;qmz=productie medie zilnica estimate pentru perioada de gestiune urmatoare. 20.VOLUMUL DESFACERII-DEFINIRE, MODALITATI DE DETERMINARE Volumul desfacerilor exprima cantitatea de produse care se prevede pentru livrare-vanzare diferitilor client intr-o perioada de gestiune definita.Acest indicator se determina pentru fiecare tip, sortiment sau varianta constructiva de produs si pe total productie, fizic, si valoric, pornind de la raportul dintre cerere si oferta.Pt unitatile de productie industraiala, volumul desfacerilor reprezinta indicatorul de baza care defineste nivelul cifrei de afacerial acestora; fiind element de calcul , prin el se estimeaza partea determinanta a nivelului veniturilor.Modul de estimare a volumului de desfacere se realizeaza diferit pentru produsele unicat, de serie mica sau mijlocie fata de cele cu fabricatia in serie mare sau in masa, pentru produsele specifice unor anumite categorii de cond=sumuri fata de cele cu utilitate generala, pentru cele cu ciclul lung de fabricatie fata de cele cu ciclul scurt de productie, pentru produsele destinate unei piete.Pentru produsele comandate in cantitati mici sau unicat, fata repetabilitate a fabricatiei, sau a caror productie in cantitati mai mari decat cele comandate nu se justifica economic, volumul de desfacere se va dimensiona prin simpla insumare a cantitatilor comandate de clienti pe tipuri, sortimente si variante constructive de produse:Vd=Qci. Deci, pentru asemenea produse nu se prevede formarea de stocuri la inceputul si sfarsitul perioadei de gestiune pentru continuitatea livrarilor sau vanzarilor unor asemenea produse-lotul comandat de un client, odata fabricat, va fi si livrat acestuia, dupa care fabricatia inceteaza, comanda fiind considerata unica.Daca se va repeta, ea va I interpretata in acelasi mod.Aici se incadreaza produsele cu ciclul lung de fabricatie a caror executie si vanzare se face numai la comanda ferma sau contract incheiat. In cazul anumitor produse, cum sunt cele de sezon, sau pentru care se estimeaza vanzarea unor cantitati suplimentare(qs):Vd=Qc+qs