Argument optiune regizorala

In interpretarea pe care as dori sa o abordez am plecat de la intrebarea: care este motivul pentru care Hamlet ezita sa-si razbune tatal? Goethe spunea ca este incapabil de actiune. Insa Hamlet dovedeste nu o singura data contrariul, fiind, dimpotriva, capabil nu doar de fapte impulsive, cum ar fi uciderea lui Polonius, dar si deliberate: ii trimite la moarte pe Rosencrantz si Guildenstern. Toate acestea, fara nici cea mai mica urma de remuscare. Nu ezita atunci cand il urmeaza pe duhul tatalui sau, sau atunci cand e provocat la duel, fapt ce dovedeste ca nu e o fiinta slaba, ci puternica, capabila de a lua decizii. S-ar putea deduce astfel ca problema se afla in natura sarcinii sale. Uciderea regelui fara existenta dovezilor care sa ii ateste vinovatia ar putea fi interpretata ca o incercare de a obtine tronul. Insa sarcina lui Hamlet nu e de a-l aduce pe rege in fata justitiei ci de a-l ucide. Iar Hamlet nu s-a indoit niciodata ca el este cel care trebuie sa o faca. In plus, la finalul piesei, cand regele este ucis, poporul nu este nici macar informat de crima ce s-a comis, cu atat mai putin convins ca regele e vinovatul. Oricum, usurinta cu care poporul poate fi ridicat impotriva lui Claudius e demostrata de Laertes cand il acuza de moartea lui Polonius. Acest episod este parca intentionat plasat aici pentru a arata felul in care ar trebui sa reactioneze un fiu la aflarea vestii uciderii tatalui sau. Prin urmare, daca problema nu se afla nici in incapacitatea lui Hamlet de a actiona, nici in dificultatea sarcinii in sine, se poate deduce ca ar exista o a treia posibilitate, si anume faptul ca Hamlet nu doreste sa indeplineasca aceasta sarcina. Hamlet e consumat de un conflict interior, a carui natura este inaccesibila introspectiei sale. Desi stie care ii este datoria, de-a lungul piesei, gaseste nenumarate motive pentru a se eschiva, desi niciunul dintre aceste motive nu e justificat. Odata se simte prea las pentru a-si face datoria, odata se indoieste de faptul ca duhul spune adevarul, sau atunci cand oportunitatea de a-si indeplini sarcina se iveste, nu considera ca e momentul potrivit, fiindca regele se roaga. Insa, constient sau nu, el ascunde adevaratul motiv. Dupa Freud, moartea tatalui si recasatoria mamei sale, scot la suprafata vechea dorinta reprimata de a-i lua locul tatalui pentru a castiga afectiunea mamei.. Desi aceste doua evenimente nu par a fi conectate, pentru Hamlet, ele sunt strans legate unul de celalalt. In ciuda tuturor fortelor reprimatoare, ele isi gasesc calea spre constient in exclamatia O, sufletu-mi profetic! Unchiul meu? Intrucat acesta e un membru al familiei, evenimentele actuale seamana cu atat mai mult cu cele imaginare fiind deasemenea incestuoase. Plecand de la premisa ca Hamlet sufera intr-adevar de un complex Oedipian, toate fanteziile sale inconstiente fiind realizate de Claudius, consider ca aceasta

recunoastere a vinovatiei poate cauza in Hamlet un conflict interior atat de puternic incat sa conduca la o scindare a eului. Conform dictionarului medical, dedublarea personalitatii e un fenomen psihopatologic de disociere a unitatii personalitatii prin dedublarea fiintei, aparita a doua euri diferite ce evolueaza succesiv sau simultan ; Cele 2 euri coexista, unul fiind normal si constient, iar altul patologic si bazat pe motivatie inconstienta. In cazul lui Hamlet, alter-ego-ul sau va fi o manifestare a Sinelui (Idului), bazata pe principiul placerii. El isi va insusi rolul tatalui si va cauta sa isi satisfaca dorintele sexuale reprimate, in timp ce eul principal, fara a fi constient in totalitate de aparitia celei de-a doua personalitati, va cauta sa-si pedepseasca unchiul vinovat de aceeasi crima. Motivul pentru care Hamlet e inconstant in actiuni e faptul ca trece de la o personalitate la alta. Insa cele doua personalitati pot exista concomitent, sub forma unor halucinatii, iar Hamlet va fi convins ca alter-ego-ul sau e de fapt tatal. REGINA Cu tine ce-i, vai mie! C stai aa cu ochii inta-n gol Vorbind vzduhului cel fr trup? Slbatic gnd n ochii ti pndete i ca ostaii-n somn cnd sun-alarma Stau firele-i de pr n cap zbrlite. De parc-au prins via. Drag Hamlet, Pe aria i focul urii tale Revars unda rece a rbdrii. La ce te uii? HAMLET La el m uit, la el! Privete-l cum ne fulger din ochi i ct de palid e! Dreptatea lui Unit cu-al su chip, ar fi n stare, De ar vorbi, s mite i o piatr.

O, nu, nu te uita la mine. Nu vreau S fiu clintit din aspra-mi hotrre De ochii-i triti. Iar ce-am de gnd s fac i-ar pierde-atunci adevrata-i fa. i-n loc de snge-ar curge numai lacrimi. REGINA Dar cui i spui acestea toate, Hamlet? HAMLET Nu vezi nimic? REGINA Nimic, i totui vd n jurul nostru tot ce-i de vzut. HAMLET i nici n-ai auzit nimic? REGINA Nimic, Afar de noi nine i-att.

Schimbarea e atat de radicala incat celelalte personaje nu il mai recunosc.

REGELE Ai auzit ceva despre Hamlet i de schimbarea-i? O numesc aa, Fiindc nici luntric nici la fa El nu mai seamn cu sine nsui.

Ii trimite la moarte fara urma de remuscare pe cei mai buni prieteni ai sai.

REGINA (catre Rosencrantz i Guildenstern) Aflai, o domnii mei, c mi-a vorbit Aa de mult de voi, c nu-s pe lume Ali doi ce pot s-i fie-att de dragi.

Este constient ca purtarea lui e de neinteles.

HAMLET Venii dar, i-mi jurai aci din nou, Pe Dumnezeu, c niciodat', orict Vi s-ar prea de ne'neles, ciudat, Purtarea mea cci s-ar putea-ntmpla S m art, cndva, cam nzdrvan Vzndu-m atunci, voi, niciodat, Prin brae-ncruciate-aa pe piept Sau cltinri din cap, sau alte vorbe De ndoial: Da, se poate", sau: "Sunt i-unii ce-neleg", sau orice alte Cuvinte n doi peri, s n-artai C tii ceva anume despre mine.

Pierde controlul si contactul cu realitatea.

OFELIA Pe cnd coseam, stpne, n iatac, Hamlet intr, cu capul gol, cu haina n neornduial, cu ciorapii Desprini, czui pe glezne, rsucii, i alb la fa cum i e cmaa; Genunchii-i se ciocneau unul de altul i-att de jalnic la nfiare, C parc-atunci ar fi scpat din iad S spun lumii groaza de acolo, ncet venit-a pn-n faa mea. M-a prins i strns de-ncheietura minii i dnd 'napoi lungime ca de-un bra, Cu palma pus streain la frunte Cu-atta luare-aminte s-a uitat La chipu-mi, parc mi fcea portretul; A stat aa-ndelung i-ntr-un sfrit, Uor de tot m-a scuturat de mn, A dat din cap, la rnd, de vreo trei ori, i-att de-adnc a suspinat i jalnic De parc-ntregu-i trup se zguduia S-i dea sfritul. M-a lsat, i-apoi Cu capu-ntors spre mine, peste umr, Prea c fr ochi i afl calea,

Cci fr de-ajutorul lor iei Pe u-afar, iar lumina lor Asupr-mi i-a intit-o pn' la urm.

OFELIA Pstrez, mria ta, din parte-i daruri, i vreau de mult s i le-napoiez. Primete-le, te rog. HAMLET Nu, nicidecum, Eu niciodat nu i-am dat nimic.

HAMLET Te-am iubit odat... OFELIA Cel puin, stpne, aa m-ai fcut s cred.