CURS DE PSIHOLOGIE JURIDIC

Titular curs: Lect.univ.dr. Mihaela Rus

- 2013 -

Cursul 1 CULTURA SI DREPTUL 1.1NORMELE SOCIALE SI NORMA JURIDICA. 1.2VALORILE. Sociologia acorda o importanta aparte normelor , adica regulilor ce exista in societate pentru a dirija comportarea membrilor ei .Normele pot fi formale sau informale ,explicite sau implicite,prescriptive sau proscriptive.Ele sunt standarde si practici proprii unei societati date ,ce reprezinta cai de gandire ,simtire si comportare asteptate si cerute sau solicitate in anumite conditii specificate.Ele sunt impuse ,in primul rand prin mijloace informale.In plus normele de comportare ne spun cum trebuie sa reactionam si sa raspundem celor ce nu urmeaza normele respective .De exemplu, noi suntem invatati ca nu trebuie sa mituim functionarii publici- o norma de comportare.Noi suntem de asemenea invatati ce trebuie sa facem , SAU MAI DEGRABA SA NU FACEM, daca descoperim pe cineva mituind un functionar public-o norma reactiva.In fiecare societate exista reguli ce dirijeaza comportarea.Ele sunt invatate in si prin procesul de socializare sau mai precis prin procesul de institutionalizare. A institutionaliza ar pute fi definit ca fiind procesul de trecere a unei societati dintr-o stare initiala intr-o stare finala , de la starea de barbarism cand fiecare individ se conduce dupa propriile reguli la o stare finala in care singurul conducator este sfanta norma de drept.Apare astfel intrebarea referitoare la societatea romaneasca (in care dupa cum putem cu totii observa apare drama proastei constructii si mai ales a proastei implementari a normei de drept-inegal aplicata ) :POATE FI OARE CONSIDERATA O SOCIETATE AFLATA IN STARE FINALA ,SAU DOAR UNA CARE A DEPASIT CHINURILE BARBARISMULUI? In plus fiecare societate utilizeaza snctiuni pentru a intari regulile (apare forta coercitiva a statului materializata prin organe ce trebuie sa asigure implementarea normei de drept). Sanctiunile pozitive sunt recompense pentru indivizii ce sustin regulile. sanctiunile negative sunt pedepse pentru indivizii ce le violeaza.Viata sociala ,prin urmare , este organizata (sau structurata -patterned ) nu numai deoarece exista norme , ci si in general , deoarece exista supunere fata de ele

.Pentru a exprima toate acestea se foloseste conceptul de institutionalizare.El inseamna (intr-o definitie mai stiintifica) stabilirea unor modele de interactiune stabile,bazate pe traditii, norme, ritualuri ,legi.Institutionalizarea face predictibila comportarea sociala , definind comportarea ce se asteapta si care este considerata legitima , in cazul unor statusuri si roluri sociale ( parinte, preot, angajat,etc...) Putem spune ca ,in cursul unei zile, oamenii fac multe lucruri pe care nu le doresc sa le faca si rezista sa faca multe lucruri ce ii tenteaza sa le faca.Supunerea sau obedienta este un fenomen complex de care se leaga doua intrebari.Prima dintre ele este fundamentala controlului social : De ce se supun sau se conformeaza oamenii normelor? A doua este definitorie deviantei: De ce uneori oamenii nu se supun sau se conformeaza normelor?

1.2. VALORILE In ultima instanta normele unei societati si,prin urmare , in mare masura si legile ei ,sunt o expresie a valorilor ei-adica a unei idei impartasite social , cu privire la ceea ce e bine , drept, frumos si de dorit.Diferenta dintre valori si norme consta in aceea ca valorile sunt abstracte ,respectiv niste concepte generale ,in timp ce normele sunt reguli de comportare sau linii de conduita destinate oamenilor aflati in situatii particulare. Valorile unei societati sunt importante deoarece ele influenteaza continutul normelor ei .Daca o societate pretuieste educatia ,acordandu-i o inalta valoare ,atunci normele ei vor asigura scolarizarea generala a oamenilor.Daca ea va pretui monogamia , atunci normele ei nu vor permite casatoria cu mai mult de un partener in acelasi timp.In principiu ,in cele din urma , toate normele pot fi legate de o valoare sociala de baza. Normele ce prescriu,in detaliu ,operatiunile activitatii intr-un birou sau la o linie de asamblare a productiei ,reflecta , de exemplu ,valoarea inalta ce o punem pe eficienta .Normele ce solicita unui student sa fie mai politicos si mai formal in raporturile cu profesorii ,decat in raporturile lui cu colegii ,oglindesc valoarea inalta de care se bucura in societate autoritatea si invatarea .Norma ce solicita barbatilor sa poarte parul scurt ,reflecta valoarea ce se acorda in unele societati masculinitatii(sau mai precis liniei clare de demarcatie dintre masculin si feminin). Spre deosebire de norme, a caror existenta poate fi usor observata in comportarea de zi cu zi a oamenilor ,valorile sunt ,deseori ,mult mai greu de identificat.Valorile unei societati trebuie sa fie deduse din normele ei , astfel

incat analiza valorilor sociale se bazeaza intr-o mare masura pe interpretarile oferite de cei ce observa realitatea sociala. Una dintre cele mai cunoscute incercari de a identifica valorile majore ale societatii americane este aceea a lui Robin Williams 1, ce a detectat un numar de "orientari valorice" de baza, exprimate in normele de comportare. Acestea sunt: performanta si succesul, activitatea si munca, umanismul, eficienta si pragmatismul, progresul, confortul material, egalitatea, libertatea, conformitatea, stiinta si rationalitatea, nationalismul si patriotismul, democratia, individualismul si superioritatea unui grup rasial sau etnic in raport cu altul. Este evident faptul ca unele dintre aceste valori nu sunt in intregime concordante unele cu altele. Multe dintre ele au suferit, deja, anumite schimbari sau se afla intr-un permanent proces de schimbare. O parte dintre ele sunt acceptate de unii americani si respinse de altii. Este de asemenea foarte clar faptul ca lista lui Robin Williams nu epuizeaza intreg domeniul de afirmare a valorilor. Alti sociologi, cum este de pilda, James Heslin2, au oferit liste diferite ale valorilor, existente in societatea americana. Aceasta mentionand anumite valori de pe lista lui Robin Williams a adaugat, totodata, educatia, religiozitatea, suprematia masculina, dragostea romantica, monogamia, heterosexualitatea. Desi aceste analize asupra valorilor nu sunt total convergente si se pot dovedi a fi imprecise, ele ofera, totusi informatii si clarificari utile despre o cultura data si despre normele ce calauzesc comportarea oamenilor. Totalitatea normelor si valorilor unei societati sau a unui grup de oameni formeaza cultura acestora .Studiile sociologice dedicate culturii scot in evidenta mai multe probleme deosebit de importante.

1 2

Introduction to sociology 1992 by Harper-Collins Publishers, Inc. Idem

Curs nr.2 ANALIZA PSIHO-SOCIOLOGIC A ACTULUI INFRACIONAL COMPLEXITATEA CAUZAL A FENOMENULUI INFRACIONAL O viziune coerent asupra dinamicii i interaciunii elementelor ntregului ansamblu de factori care concur la producerea actului infracional nu poate oferi dect o concepie sistemica asupra conduitei i manifestrilor psihocomportamentale. nelegerea apariiei fenomenului infracional i al evoluiei sale pn cnd se concretizeaz n act infracional, presupune apelarea la unele noiuni i concepte aparinnd principiilor conexiunii i determinismului1. n concordan cu pricipiul conexiunii originea idinamica fenomenului infracional nu poate fi rezultatul unui factor monocauzal si nici al mai multor factori, ci numai al interaciunii configurarea i care are un caracter obiectiv. Graniele dintre posibilul i imposibilul infracional sunt relative, deoarece evoluia strilor de manifestare are un caracterconcret i reprezint expresia coninutului intern i al variabilitii gamei care favorizeaz ori suprim unele direcii. Necesitatea fenomenului infracional este modalitatea de existen ori de manifestare a unor stri, proprieti, raporturi sau tendine criminogene, circumscrise la nivelul factorilor biopsihosociali, luai n interactiunea lor, decurgnd din natura intern a acestora i, n condiii constante, se desfoar ca inevitabilitate, intr+un anumit fel bine precizat.
1

dintre aceti factor, care i d

Stanca , I. Contribuii la studiul etiologiei infracionalitii juvenile, Ed. Min de Interne, Bucuresti, 1992

Fenomenul care precede i provoc producerea unui alt fenomen se numete cauz i care, din perspectiv criminologic, are drept coninut interaciunea factorilor factorilor biopsihosociali ce determin, n mod necesar, infraciunea. Cauza este condiia necesar fr de care un anumit comportament nu s-ar manifesta i totodat ea precedeaz efectul fiind invariabil urmat de acelai efect. Efectul reprezint fenomenul sau procesul care succede cauza i a crui producere estedeterminat de aceasta. Intre cauz i efect se stabilete un raport de necesitate. Dificultatea dezvluirii relaiilor cauzale n determinarea fenomenului infracional deriv din faptul c acestea se coreleaz cu ntreaga reea a celorlalte relaii prezente n structura i dinamica sa. Pentru facilitarea decelrii lor, indeosebi la nivelul faptelor penale concrete, teoreticienii i practicienii sunt preocupai de izolarea relaiilor cauzale din universul relaiilor posibile, oprindu-se ndeosebi la mobilurile i raporturile pe care se fundamentez latura subiectiv a infraciunii studiate. Orice infraciune devine astfel punctul de intersecie dintre lanurile cauzale care este, n acelai timp, determinat si determinator , avnd att valoare de cauz, ct i valoare de efect. n etiologia infracional se mpletesc cauzele interne ce in de natura uman, sicial a persoanei i cauzele externe ce vizeaz diveri factori culturali, economici , juridici etc. Ponderea, n cazul infraciunilor concrete, o dein ns cauzele interne care au o importan specific mai mare n raport cu cele externe.

Actul infracional antreneaz n grade diferite , practic toate structurile i funciile psihice ncepnd cu cele cognitiv-motivaionale i terminnd cu cele afectiv-volitive, implicate fiind i activitile ca i nsuirile psihice.2 FAZELE ACTULUI INFRACIONAL Pn la luarea hotrrii de a comite infraciunea, psihicul infractorului este dominat de perceperea i prelucrarea informaiilor declanatoare de motivaii ale cror polaritate se structurez dup modelul unor sinteze aferent evolutive, servind deliberrilor asupra mobilului comportamentului infracional. n calitate de pas iniial al formrii mobilului comportamental infracional se situeaz trebuinele a cror orientare antisocial este de o importan fundamental, ntruct prin prisma acestora se percepe situaia extern. n faza preinfracional se constituie premisele subiective ale svririi faptei, determinate att de predispoziiile psihice ale fptuitorului, ct i de mprejurrile favorizante cu valene declanatoare. Aceast faz este marcat de o puternic tensiune interioar find evaluate in special condiiile de risc precum i miza pus n joc. Capacitatea de proiecie i anticipare a consecinelor influeneaz n mare msur actul decizional. Faza infracional propriu-zis const n apariia proceselor de analiz i sintez a datelor despre locul faptei i de structurare a acestora ntr-o gam de variante concrete de aciune . Planul de aciune n aceast faz are o reprezentare mental. Odat definitivat hotrrea de a comite infraciunea, latura imaginativ
2

a comiterii acesteia este sprijinit de aciuni concrete cu

Dumitrescu F. Curs de psihologie judiciar, Ed. Atheneum, Bucureti, 1991

caracter pregtitor. Astfel n faza deliberrii comportamentul infractorului este de expectativ, dup luare hotrrii acesta se caracterizeaz prin activism,. Trecerea la ndeplinirea actului se asociaz cu trirea unor stri emoionale intense. Lipsa de control asupra comportamentului n timpul operrii, o caracteristic a unei activiti normale, poate genera o serie de erori, lacune care ulterior, fiind exploatate, vor contribui la identificrea autorului. Elementul caracteristic psihologiei infractorului dup svrirea faptei este tendina de a se apra, de a se sustrage identificrii, nvinuirii i sanciunii. n faza a treia faza postinfracional- avem o serie de aciuni cu o configuraie foarte variat, coninutul su fiind determinat n mare msur de modul n care s-a desfurat faza anterioar. Comportamentul infractorului n aceast faz est reflexiv-acional, ntreaga lui activitate psihic fiind marcat de viziunea panoramic a celor petrecute la locul svririi faptei. Fuga de la locul unde s-a produs o infractiuni i grija de a-i procura un alibi nu este un indiciu clar al culpabilitatii. Se cunosc cazuri cnd persoane care ntmpltor au asistat sau au descoperit o infraciune, nu rmn la locul faptei pentru a nu fi suspectate sau citate ca martor. Asemenea comportare este tipic recidivitilor, care n urma antecedentelor penale ar fi uor invinuii. In urmrirea scopului, infractorii nu ezit in a ntrebuina orice mijloc care i-ar putea ajuta: minciuna, perfidia, atitudini variate pomind de la ideea de a inspira comptimire pentru nedreptatea ce li se face sau pentru situaia n care au ajuns "silii de mprejurri" i pn la arogan fa de anchetator sau chiar intimidarea acestuia.

Procesarea

informaiilor

referitoare

la

evenimentele

petrecute, determin, la nivel cerebral apariia unui focar de excitaie maxim, cu aciune inhibitorie asupra celorlalte zone, i n special asupra celor implicate n procesarea acelor evenimente care nu au legtur cu infraciunea, iar la nivel comportamental dominant defensiv. Cursul nr.3 TIPOLOGIA DELINCVENIAL Aspectele juridice ale delictelor nu se limiteaz numai la definirea, identificarea i explicarea noiunii i structurii acestora, ci se extind i asupra gsirii unor criterii certe de clasificare, n vederea depistrii caracteristicilor lor generale i specifice. Quay3 ncadreaz delincvenii n patru categorii: a) Nesocializat (subsocializat). Acesta este un grup problematic pentru societale. Sunt cei care arat c nu vor s se schimbe i au cea mai pesimist prognoz de adaptare. b) Socializat (socializatul agresiv). Acetia manifest o buna relaionare fa de partenerul din relaia infracional (furt, plasare de droguri etc.). Predomin, in general, in mediile urbane aglomerate. c) Deficit de atenie. Persoanele ale cror comportamente sunt susceptibile de a fi influenate de mediu, ducnd la delincven n funcie de circumstane. Este vorba de o influen la nivelul patternului cognitiv i la nivelul trsturilor de personalitate. d)Anxietate-retragere. Quay considera anxietatea ca fiind o motivaie a"comportamentului infracional.
3

Quay, H.C.-Patterns of delinquent behavior in Handbook of juvenile delinquency,Ed. John Wiley, New York, 1987

0 clasificare a delictelor se poate face in funcie de obiectul acestora 4, mai exact dup valorile sociale lezate, distingndu-se: delicte contra patrimoniului (public sau particular), contra persoanei, autoritaii, contra bunelor moravuri, delicte economice, delicte contra siguranei instituiilor de stat etc. Alt clasificare a delictelor se realizeaz n funcie de elementele constitutive ale acestora: 1) Dup latura subiectiv (delicte cu intenie sau din culp, delicte cu mobil i fr mobil etc.); 2) Dup latura obiectiv (delicte comise prin aciune. delicte comise prin inaciune, delicte de rezultat, delicte de pericol etc.); 3) Dup numrul de subieci (delicte cu un singur participant, delicte cu mai multi participani, n grup etc.). In funcie de intensitatea (uoare), fr delictelor de urmri sociale gravitatea deosebite prejudicilor de modalitile i mijloacele de svrire, acestea pot fi: delicte simple (furtul necalificat, calomnia,insulta, ceretoria etc.); delicte calificate, cu urmri negative mai pronunate, svrite cu anumite mijloace i n anumite modaliti (furtul calificat); ,pirateria delicte grave care sau pun n pericol traficul viaa de i sntatea droguri) indivizilor, securitatea instituiilor i a statului (asasinatul , genocidul aeriana naval, Fenomenul delincvent include dimensiuni i aspecte diferite n funcie de svrirea, descoperirea, nregistrarea i judecarea delictelor i crimelor, dup cum urmeaz .5
4 5

Banciu, D.-Control social i sanciuni sociale, Ed. Hyperion XXI, Bucureti,1992 Idem

a. Delincvena (criminalitatea) real denumit i cifra neagr a criminalitii. Ea cuprinde totalitatea actelor i faptelor antisociale cu caracter penal svrite n realitate, indiferent dac ele au fost descoperite i nregistrate de instituiile penale. Criminalitatea reprezint adevrata dimensine a ilicitului penal, ns estimarea ei este aproape imposibil, datorit impedimentelor de natur tehnico-criminalistice, operaionale i statistice; b. .Delincvena (criminalitatea) descoperit, care cuprinde faptele svrite n realitate i care au fost depistate i identificate de ctre serviciile specializate. De regul, cifra delincvenei descoperite este inferioar celei reale, deoarece nu toate delictele sunt descoperite i nu toi delincvenii sunt identificai; unele delicte nu sunt reclamate. altele, nu sunt nregistrate, altele sunt retractate chiar de ctre victima etc.; c. Delincvena (criminalitatea) judecat, reprezint acea parte din delincvena descoperit i nregistrat de unitile de politic care este judecat i sancionat de instanele penale. Volumul ei este mult diminuat, ntrucat nu toate delictele descoperite ajung s fie judecate. Astfel unele delicte sunt graiate i aministiate, altele nu mai sunt sancionate datorit mplinirii termenelor legate de prescripie, decesul delincventului etc.

CURS NR. 4 PSIHOLOGIA VICTIMEI 2.1 NOTIUNI DE VICTIMOLOGIE Studiul fenomenului infracional nu poate fi complet dac nu avem n vedere c orice act infracional aduce dup sine i apariia de victime. Domeniul tiinific care studiaz victima este victimologia. Obiectul de cercetare i aciune al victimologiei actuale, ca latur a criminologiei, se refer la starea i condiia unei victime individuale sau generate, stare ce este confirmat prin criterii identificabile ca suferin fizic, moral sau material. Aceast stare rezult din efectul i consecinele unei forme de agresiune6. Victimologia are o precis delimitare ce opereaz n cadrul raportului dintre o form de agresiune i efectul unei consecine, confirmate de existena unei victime i a victimizrii ei. Victimologia este un concept relaional, n care tipurile de relaii nu sunt numai simple i directe, ci pot avea chiar un caracter polimorf. Analiza si cunoasterea rolului pe care il ocupa victima in activitatea infractionala si in cea juridica, contribute la formularea unor recomandari preventive si autoprotective in raport cu pericolul victimizrii. Intr-un sens mai larg orice persoan poate fi un fel de victim. Astfel, toi suntem victime ale efectelor negative pe care Ie are civilizaia asupra noastr: ritmul de via care depete uneori posibilitile noastre de a face fa solicitrilor la care suntem supui, poluarea etc.; de asemenea suntem victime poteniale ale unor accidente de circulaie, ale unor accidente de
6

Pirozynski,T.,Scripcaru, G. & Berlescu, E.M., Psihopatologie relaional, Ed. Junimea, Iai, 1996

munc, iar unii dintre noi ne autovictimizm prin consumul exagerat de buturi alcoolice, fumatul excesiv etc. Prin victim se nelege orice persoan care fr s-i fi asumat contient riscul, deci fr s vrea, sufer direct sau indirect consecinele fizice, materiale sau morale ale unei actiuni sau inaciuni criminale7. Statusul sau ipostaza de victim presupune aciunea unui agent victimizator, reprezentat de persoana infractorului. Nu orice persoan lezat ntr-o aciune infracional este neaprat i victim. Cel care pune n micare o aciune infracional. Cel care iniiaz aceast aciune cu bun tiin, nu poate fi considerat victim-aici dac este grav rnit sau omort n cadrul aciunii respective. Un sprgtor prin flagrant i impucat (de ctre persoane abilitate prin lege) nu este victim. De asemenea nu pot fi considerate victime obiectele distruse de infractori sau instituiile prejudiciate de activitile acestora. Aa cum rezult din studiul actelor infracionale, ntre infractor i victim este de fapt o relaie de ordin social, o interaciune care constituie esena aciunii delictuale. FACTORI VICTIMOGENI Situaia psihologic a victimei este foarte complex. In

cadrul aciunii infracionale, direct sau indirect, victima contribuie la activarea mecanismelor latente agresive ale infractorului. De aici rezult noiunea de potenial de receptivitate victimal, respectiv capacitatea de a deveni victima unor infraciuni. O form aparte de receptivitate o constituie impresionabilitatea victimei. Astfel, unele persoane devin victime prin gradul lor de naivitate,
7

Bogdan,T. &colab. -Probleme de pihologie judiciar, Ed. tiinific, Bucureti, 1973

fiind impresionate de comportamentul i inuta elegant pe care unii o afieaz, acordndu-le credit moral. De obicei, infractorii intelectuali, profit de acest lucru i determin victima s participe n mod activ la aciunea infracional. Contribuia victimei la svrirea unei infraciuni, nu se rezum numai la provocare, ci ea const din orice act care, direct sau indirect, antreneaz un mod de manifestare susceptibil de a deveni periculos. Interesul nostru pentru studiul victimei este cu att mai mare, cu ct orice persoana poate deveni victima unei infractiuni. Psihologia judiciar urmrete stabilirea naturii reale a relatiei dintre infractor i victim. Aceasta nseamn s studiem victima. Gradul de vulnerabilitate victimala depinde de dou categori de factori: a) factori personali: vrst, sex, pregtire socio-cultural, inteligen, aspect bio-constituional, caracteristici psiho-comportamentale, caliti morale, atitudini (infatuarea, arogana,neglijena,.a) b) factori situaionali: medii , locuri frecventate, izolarea

social, jocurile de noroc. relaiile extraconjugale, perversiuni sau inversiuni sexuale etc. Realitatea confirm c un numr nsemnat de victime provin,din rndul copiilor vrstnicilor i femeilor. Formele cele mai grave de victimizare a copiilor sunt: maltratarea fizic, incestul, violul. tlhria etc. Persoanele n vrst prezint un grad ridicat de vulnerabilitate victimal, deoarece fora fizic i psihic este diminuat; posibile deficiene senzoriale i motorii, amnezie, dificulti la nivelul activitii intelectuale i

de obicei locuiesc singure, in locuri mai izolate. Agresorii acestui gen de victime provin de cele mai multe ori din familie, din anturajul apropiat prieteni, vecini, persoane care le ngrijesc etc.) sau din cei "specializai" in acest gen de infraciuni. Formele cele mai frecvente de aciune sunt: furtul, tlhria, violul, omorul .a., infractorii cutnd s-i nsueasc valorile materiale pe care victimele le dein (bani, valut, bijuterii, tablouri, obiecte de uz casnic. mbrcminte etc.). Femeile reprezint un grad ridicat de vulnerabilitate victimal datorit unor particulariti psihologice proprii: sensibilitate, gingie, finee, aspect fizic plcut, fora fizic redus, uneori ,credulitate, arogan, indiferena, consum de buturi alcoolice, anturaj dubios etc., toate acestea fiind abil exploatate de infractori. Cea mai intlnit forma de victimizare a femeii este violul. Acesta este expresia unei agresiuni sexuale exercitate de agresor asupra unei persoane de sex feminin, sub impactul forei fizice sau a presiunii psihologice. De regul, violatorii provin fie din categoria persoanelor cunoscute, fie din categoria unor indivizi cunoscui numai din vedere sau complet necunoscui. O alt modalitale de victimizare a femeii este maltratarea i chiar uciderea acesteia de ctre so. Cauzele care due la acest gen de infraciuni sunt diverse: conflictele intrafamiliale, gelozie, infidelitate conjugal, alcoolism sau unele boli psihice de care sufer soul. In general, brbaii provoac un numr mai mare de victime dect femeile. Acest lucm este explicabil prin faptul c brbaii sunt mai agresivi dect femeile i se implic mai mult n situaiile conflictuale violente.

Se apreciaz c sunt i profesii cu o vulnerabilitate victimal ridicat, iar altele cu una mai sczut. Printre profesiile din rndul crora se recruteaz mai multe victime se afl cele de factor potal, casier, ofer, reporter etc. Explicaia const n faptul c astfel de profesii implic prezena persoanelor respective n locuri izolate unde pot fi atacate cu uurin. Vulnerabilitatea victimal poate fi atenuat prin gradul ridicat de socializare i integrare psisocial pe care l implic unele profesii. S-a constatat c "timpul" i "spaiul constituie factori victimogeni. Astfel, n zilele de smbt i duminic, numrul victimelor este mai mare dect n celelalte zile ale sptmnii, iar n spaiile nchise i izolate favorizeaz comiterea unor infraciuni cu violen. COMPORTAMENTUL VICTIMAL Victima nu este implicata n mod identic n derularea unui act infracional, iar interaciunea comportamental a celor doi "parteneri" are caracteristici diferite. In faza preinfractional relaiile dintre cuplul infracional (infractor-victim), de cele mai multe ori, sunt de indiferen De regul iniiativa aparine infractorului,atitudinea viitoarei victime fiind aproape nerelevant pentru declanarea aciunii infracionale. In faza infracional raporturile funcionale dintre infractor-victim nu se modific n mod esenial, exceptnd cazurile cnd prin comportamentul manifestat victima l determin pe infractor s i schimbe planul de aciune sau chiar s renune la unele din obiectivele sale. Comportamentul victimei din aceast faz este marcat att de modul de aciune al infractorului, ct i de strile emoionale puternice pe care le

triete (team, fric, spaim, groaz). Activismul comportamental al victimei se accentueaz substantial n faza postinfracional, n special pe parcursul desfurrii anchetei penale i a cercetrii judectoreti, avnd uneori un rol decisiv n derularea acestora In cadrul aciunii infracionale victima dintr-o persoan oarecare devine "cineva". de care se ocup autoritile, mass-media etc. In aceast situaie apare fenomenul psihologic numit "schimbare de rol", care duce la modificarea comportamentului iniial: persoana (victima) ncepe s triasc noul rol "pozeaz" n victim, accentueaz, amplific aciunea infracional. In acest fel victima cstig simpatii se bucur de credit, simte nevoia de a fi comptimit. Dorind s aib o poziie ct mai favorabil n proces, victima poate "ajusta" faptele infractionale n mod contient, fie prin exagerri, fie prin omisiuni. In unele cazuri aceste ajustri sunt influenate de afectivitate, sugestibilitate, imaginaie etc. Jocul psihologic, dramatizarea - nu ntotdeauna contient pe care o realizeaz victima, ne determin ca i fa de ea s procedm cu acelai spirit critic ca i fa de orice alt participant la actul infracional. Depoziiile victimelor trebuie analizate cu grij, chiar cu circumspecie, ntruct ele joac un rol special n procesul judiciar. 0 pruden deosebit se impune n cazurile cnd victimele sufer traumatisme, ca urmare a infraciunilor comise prin violen, deoarece ocul produs de traumatism poate denatura coninutul obiectiv al depoziiilor.

Cursul nr.5 CLASIFICAREA VICTIMELOR Comportamentul uman nu poate fi etichetat i clasificat n categorii individuale strict distincte i clar stabilite, orice clasificare avnd un caracter mai mult sau mai puin arbitrar. 0 clasificare victimala riguros stiintifica poate constitui si un instrument deosebit de util pentru prevenirea victimizarii multor persoane. Cu toate problemele pe care le ridica victima, numerosi autori au incercat sa realizeze diverse clasificari, in functie de o serie de criterii si variabile. Astfel, criminologul german Hans von Hentig (1948), pe baza sintezei unor criterii psihologice, biologice si sociale distinge victimele innascute( born victims) de victimele societatii (society - made victims). Conform acestei clasificari se disting 13 categorii de victime: victime tinere, victime varstnice, victime femei, consumatorii de alcool si stupefiante, imigrantii, minoritatatile etnice, indivizii normali, dar cu inteligenta redusa indivizii (temporar) deprimati indivizii achizitivi(lacomi), indivizii destrabalati si desfranati, indivizii singuratici. (izoiati), chinuitorii (torturantii) si indivizii "blocati" (in datorii) Fiecare si dintre "nesupusii" aceste tipuri care de le specifice (mai victime confera greu prezinta un grad victimizati). caracteristici sporit de

comportamentale victimizare8 .
8

Bogdan T. &Santea,I-Analiza psihosocial a victimei. Rolul ei in procesul judiciar. Ed. M.I., Bucuresti, 1988

Criticnd clasificarea lui Hans von Hendg, criminologul american Stephen Schafer9 arat c aceasta nu se refer la caracteristicile victimelor, ci mai degraba la tipurile de situaii psihologice i sociale. Schafer propune o clasificare mai consistent sub aspectul logicostiinific, criteriul acesteia fiind gradul de participare i de responsabilitate al victimei n interaciunea ei cu infractorul. Tipologia victimal a lui Stephen Schafer cuprinde ; 1). Victime care anterior faptului infracional nu au avut nici o legtur cu fptaul. Victima nu are nici o parte de vin n actul infracional; incidental victima s-a aflat la locul infraciunii. Astfel, este cazul funcionarului de la ghiseul unei bnci care nu are nici o legtur cu infractorul, el devine victim numai pentru c, intmpltor, la ora respectiv se afla acolo. n cazurile de acest tip, aciunea infractorului este rezultatul unei decizii unilaterale luate de el, victima sub nici un aspect nu are vreo parte de vin, caracteristicile sale fizice sau psihice nu sunt determinante. 2). Victime provocatoare sunt acelea care anterior victimizrii lor au comis ceva, contient sau incontient, fa de infractor. Asemenea cazuri pot fi intlnite atunci cnd cineva (victima ulterioar) se comport arogant fa de viitorul infractor sau dac nu i tine o promisiune dat solemn ori dac intr n legturi amoroase cu iubita infractorului etc. Multe fapte de acest fel pot strni instinctele agresive ale rufctorului, care apoi "trece uor la act", victimizndu-1 pe cel care i-a provocat starea de frustrare. 3). Victime rufctorului.
9

care cazul

precipit persoanelor

declanarea care, prin

aciunii lor,

Este

conduita

Schafer, S.-Victimology. The victim and His Criminal. Pretice Hall Company, Reston, Vrginia, 1977

influeneaz rufctorii n a comite infraciuni, dei ntre cei doi protagoniti nu a existat o legtur comportamentul neglijent al viitoarei victime l incit pe infractor (persoana care trntete portiera autoturismului, dar uit s o ncuie; femeia care umbl seara prin locuri puin frecventate i are o costumaie provocatoare etc.). Schafer sublinia c orict de ademenitoare ar fi ''ocaziile",ele nu au nici un efect asupra unor persoane care sunt perfect integrate n societate i accept normele moral-legale. Totui i n aceste cazuri o parte din vin aparine victimei, care prin comportamentul neglijent, prin lips de grij fa de bunuri sau propria persoan o fac s devin prad uoar pentru infractori. 4). Victime slabe sub aspect biologic, ale cror slbiciuni fizice i psihice trezesc ideea comiterii unor acte criminale mpotriva lor (copiii, btrnii, debilii fizic sau mintal). Dei constituia biologic, lipsa posibilitii de aprare adecvat sau chiar de raportare ulterioar faciliteaz sau chiar precipit comiterea infraciunii, totui victima nu poate avea nici o parte din responsabilitate. 0 parte din responsabilitate le revine persoanelor care, prin gradul de rudenie sau profesiune, i neglijeaz datoria expunnd la victimizare pe cei fa de care au rspunderi moral-legale. 5). Victime slabe sub aspect social sunt considerate de autor acei indivizi care, prin statusul de etnici minontari sau aparinnd unor religii neagreate de ctre comunitate, fr s aib nici un fel de vin real personal, cad frecvent victime agresiunii manifestate de catre reprezentanii comunitii. Populaia de culoare din anumite ri cu ideologie rasist, diversele secte ale unor religii nembriate de majoritatea populaiei, constituie victime fa de care linajul se

aplic unori cu destul zei. 6}.Victime autovictimizante sunt acele persoane care orienteaz agresiunea ctre propria persoan ele nsele ajung s devin proprii lor criminali. Toxicomaniile, suicidul, etc. sunt acte deviante sau chiar criminale n care cel lezat joac rolul dublu de criminal i de victim, responsabilitatea nicidecum nu poate fi mprit n aceste cazuri intre infractor i victim. 7). Victime politice sunt persoanele care au de suferit din cauza convingerilor lor, convingeri care nu trebuie s se materializeze neaprat n aciuni. 0 interesant tipologie este cea pe care criminologul Wolf Middendorf vis a vis de victimele escrocate: 1..Victima "generoas" care este deseori pgubit nu prin faptul c ar dori vreun avantaj material din relaia cu infractorul, ci "din cauza responsabilitii sale de a sri n ajutorul oricui i cere concursul. 2). Victimele "bunelor ocazii" sunt cele ce fac cumprturi ocazionale de la indivizi necunoscui care se pretind a fi n "jen financiar momentan" i ofer la preuri derizorii diverse obiecte de mare valoare. 3).Victimele devotiunii i ale afectivitii. n aceast categorie intr religioii fanatici, care sunt dispui s doneze bani, bunuri. sa renunte la proprieti .Tot din aceasta categorie de victime fac parte i acele femei mai vrstnice care vor s se cstoreasc cu orice pre. 4). Victimele lacomiei i ale doritorilor de mari catiguri ilicite.n cazul acestora este greu de stabilit ce parte de vin are fiecare dintre protagonitii actiunii. Cumparatorii de aciuni care imediat vor crete, finanatorii unor sisteme sigure de ctig la rulet, sunt mostre din ifinitele

variante pe care escrocii mai rafinai le utilizeaz pentru atragerea i jefuirea victimelor. Fattah (1967) difereniaz victimele dup gradul de participare si implicare m comiterea actelor infracionale: nonparticipare: latent, predispus: provocator; participant; fals Cea mai simpl clasificare pare a fi cea realizat dup criteriul agentului victimizator: victime ale omorului, ale loviturilor cauzatoare de moarte, ale tlhriei ale violului, ale furtului. ale inelciunii etc. CURS nr. 6 AUTOVICTIMIZAREA In general, agresivitatea se manifest ca urmare a interaciunii dintre dou categorii de factori: impulsurile latente sau manifeste din interiorul nostru i reaciile stimulative din exterior. Cand forta agresiva acumulata in interior se orienteaza spre persoana care a produs-o, aceasta devine autoagresivitate, autoagresiune. Autoagresiunea cuprinde atitudini, acte, fapte manifestari de agresivitate si de violenta fata de propria persoana. Autoagresiunea cunoaste o gama variata de comportamente care culmineaza cu sinuciderea. Aceasta reactie comportamentala extrema care este suicidul, are la baza dezechilibrul forta si semnificatia stimulilor interni, respectiv extemi si modalitatea de raspuns a persoanei. Majoritatea definitiilor date suicidului scot in evidenta elementul intentional, faptul ca persoana in mod constient isi suprima viata. Sincidul este o actiune voita a subiectului care consta in suprimarea propriei vieti.

Situatiile dificile, tentativele autolitice si suicidul, exprima o grava perturbare a starii de constiinta a acelor persoane ce isi pot pierde capacitatea de rezistenta si depasire a functionarii, in proiectia lor de afirmare. Aceste constatari cuprind dominantele unor situatii expresive pentru categorii dif'erite ce apartin unor culturi, traditii, relatii psihopatologice si ale unor situatii din traiectoria unor societati. Situatiile autolitice succed si agraveaza starile cunoscute ca fiind dificile pentru o persoana si conditia sa de existenta si afirmare in viata. Preocuparile dominante in situatiile existentiale si autoanaliza lor individuala se pot constitui ulterior in acte de suicid, acte dezvoltate in procese de constiinta si conduite polimorfe de auto si hetero-agresivitate10. 0 categorie aparte de victime sunt persoanele care orienteaza procesu1 victimizarii catre sine, acesta devenind, de fapt, proces de autovictimizare. Forma tipica, si cea mai grava, o constituie suicidul. In fiecare an in unele tari, un mare numar de persoane se sinucid. Sinuciderea fiind un act nenatural, multi considera ca cel care se sinucide este anormal, bolnav mintal. In realitate insa nu este asa. Exista, de asemenea, o serie de conceptii populare, in mare parte gresite,privitoare la sinucidere : 1. Persoanele care vorbesc despre suicid; 2. Suicidul se intimpla fara nici un fel de instiintare sau alarma; 3.Persoanele sinucigiase intotdeauna vor sa moara. Majoritatea definitiilor date suicidului scot in evidenta. elementul

intentional, faptul ca persoana in mod constient isi suprima propria vointa.

10

Pirozynski, T, Scripcaru, G. & Berlescu, E. M.-Psihopatologie relaional , Ed. Junimea, Iai, 1996

Astfel, Gunther Kaiser

11

arata ca, suicidul este o actiune voluntara

indreptata constient spre scopul suprimarii propriei vieti. Alex Thio12 diferentiaza ,.pe drumul suicidului" mai multi calatori eu variate feluri de experienta. Unii uneori ameninta ca se vor sinucide dar niciodala u pun in aplicare asemenea afirmatii. Altii incearca sa-si suprime propria viata, dar nu reusesc. In structura personalitatii sinucigasilor pot fi gasite anumite predispozitii latente care in conditii situationale adecvate pot fi activate. Trecerea la act este conditionata atat de structura specifica a personalitatii sinucigasului (labilitate, egpcentrism. indiferenta "a'fectiva etc.), cat si de incitatiile exterioare. care pot fi chiar de intensitate minima, dar resimtite acut ca frustrante, nefavorabile, neconforme cu cerintele si sentimentele intime ale subiectului. Ei cred ca moartea este singurul mod de rezolvare a problemelor pe care le au. Considerata o forma specifica de conduita devianta, prin sinucidere nu se urmareste autodesfiintarea, ci mai degraba moartea, fuga de viata si modul in care aceasta se prezinta sau este perceputa la un moment dat. Sinuciderea presupune parcurgerea a trei faze diferite13: 1 Suicidatia (faza de incubatie, psihice de aparitie grave a stari ideii de a termina cu totul si de a-si pune capat zilelor. Cauzele sunt de natura psihopatologica (tulburari depresive severe etilism cronic etc.), de natura sociala (esec profesional, familial etc.) sau de natura psihosomatica (boli incurabile, infirmitati fizice, malformatii congenitale etc.)
11 12 13

Bogdan T-Probleme de psihologie judiciara, Ed. Stiintifica, Bucuresti,1973 Thio,A., Deviant behavior,Harper Collins Publishers, Inc.,1988

Dragomirescu, V.T-Psihosociologia comportamentului deviant, Ed. tiinific i Enciclopedic , Bucureti, 1976

2.

Suicidactia

faza

de

trecere

de

la

idee

la

decizie

ea

incluzand si cautarea formelor, metodelor si. procedeelor de realizare a actului propriu-zis. In aceasta faza asistam la o crestere marcata si progresiva a starii de tensiune intrapsihica, este momentui "exploziei autodistructive" cand individul adopta decizia infaptuirii suicidului. 3) Traumatizati- faza de realizare efectiva, de punere in practica a modalitatilor autodistructive. Important in aceasta etapa a conduitei suicidare sunt metodele folosite si efectul lor. Traumatizatia poate fi urmata de reusita sau nu, in acest ultim caz ea ramanand la nivelul de tentativa de suicid. Astfel se diferentiaza trei categorii de suicid si anume: a) Suicidul amenintare Persoanele care ameninta cu suicidul urmaresc de fapt, atingerea unor scopuri in viata, tendinta acestora fiind mai mult sa traiasca decat sa moara. Atunci cand nu reusesc sa-si atinga scopurile propuse unele dintre aceste persoane pun in aplicare amenintarile lor (santajul suicidar). Comportamentele presuicidare sunt adesea avertismente sau forme de amenintare pe care cei din jur nu le receptioneaza ca atare ori nu le acorda importanta cuvenita si nu realizeaza starea de pericol in care se aria eel ce emite asemenea avertismente. In aceasta situatie se impune ajutorul social sau medical. b)Suicidul-tentativa. Persoanele care fac parte din aceasta categorie sunt usor labile, nehotarate, neconvingatoare, ambigue in intentia lor. Foarte adesea afirma ca "nu-mi pasa daca mor sau traiesc". Cele mai multe tentative de suicid se petrec in locuri sau conjuncturi in care salvarea este posibila probabila sau chiar inevitabila.

c) Suicidul reusit Doua treimi din cei care se sinucid sunt cunoscuti a fi avand cel putin o tentativa suicidara in perioada anterioara. Cei mai multi dintre ei au comunicat direct sau indirect tentativa lor suicidara altor persoane. Actul suicidar implica existenta(reala sau imaginara) a unei probleme care aparent nu are solutie si din care suicidantul nu poate iesi decat prin actul tragic al sinuciderii. Pornind de la notele scrise de catre sinucigasii-reusiti si de la relatarile celor care incearca sa se sinucida, se pot discerne mai multe tipuri de sentimente suicidare cum ar fi: sentimente de scuza, de remuscare, de vinovatie, de razbunare, de generozitate si uneori sentimente suprarealiste. In ceea ce priveste structura personalitatii, toate statisticile demonstreaza ca frecventa sinuciderii cunoaste o curba ascendenta de la varsta de 14-15 ani pana la varsta de 50 de ani cu doua cresteri foarte accentuate Adolescenta la este adolescenta perioada cea si mai la varsta a treia 14 . vulnerabila, in care fortele

impulsionale se confrunta cu exigentele valorilor morale. La varsta a treia, legea vulnerabilitatii determinata de varsta biologica ramane valabila. Legea vulnerabilitatii este dovedita si prin raportul dintre numarul sinuciderilor la adolescenta si la varsta a treia, care este de 3/9. Cercetarile cele mai pertinente arata ca nu exista o ereditate suicidara propriu-zisa, ci numai un procentaj ridicat de anumite predispozitii suicidare, sau trasaturi psihopatologice generale. Adolescentul sinucigas se dezvolta intr-un mediu psihosocial cu grave perturbari structurale si relationale. Totusi, este greu de stabilit un raport precis intre perturbarile mediului socio-familial si frecventa suicidului, pentru ca exista o multitudine de modalitati prin care
14

Paunescu,C.-Agresivitatea si conditia umana, Ed. Tehnica, Bucuresti,1994

copilul sau adolescentul receptioneaza si integreaza aceste influente. Motivarea conduitelor autoagresive la tineri (cu personalitati vumerabile) se face pe seama dificultatilor de adaptare, a esecului in procesul de scolarizare, instruire sau de ordin sentimental, inadaptari pe fondul imaturitatii afective, volitive si din punct de vedere a constiintei sociale. Se impune identiticarea factorilor de ordin Adolescentii suicidari au o predispozant, in favorizant largi si ale declansant (biogeni,neuropsinogeni, socioculturali etc.). conduita limitele normalitatii, dar sunt prezente si unele tulburari de comportament reactii depresive, stari reactive, uneori foarte exagerate din cauza hipersensibilitatii si a exploziei de personaiitate. Sindromul depresie, anxietate, presuicidar agitatie. la adolescenti ale se manifesta prin perturbari somnului. manifestari

psihosomatice, schimbari in comportamentul social, cu afectivitate labila, iritabilitate crescuta si agresivitate manifesta, o pierdere a stimei de sine etc. Depistarea adolescentilor in care prezinta acest sindrom este o este forma deosebit de utila in practica prevenirii sinuciderilor. Incadrata autoagresivitate, sinuciderea ambivalenta de autopedepsire si heteropedepsire, in sensul ca adolescentul, prin acest act isi pedepseste parintii, stiind astfel ca ii distruge sufleteste, si in acelasi timp, se pedepseste pe sine pentru fapte - de multe ori imaginare. Adler a emis ideea ca sinuciderea este o forma de hipercompensare fata de sentimentul Adolescentul disparitia sa15.
15

de recurge la sinucidere pentru a

inferioritate. demonstra lumii

importanta si valoarea lui si pentru a arata anturajului cat pierde prin

Paunescu-Op.cit

Frecventa sinuciderilor este mai mare la barbati decat la femei. Mariajul influenteaza pozitiv rata sinuciderilor atat la barbati cat si la femei. Astfel, vaduvii se sinucid mult mai frecvent decat celibatarii, urmeaza divortatii si pe ultimul loc sunt cei casatoriti. Pe langa manaj, existenta copiilor pare sa constituie un factor de diminuare a riscului de sinucidere Cu cat nivelul intelectual si cultural este mai ridicat. cu atat scad tendintele suicidare. Persoanele cu o pregatire superioara au capacitatea de a descoperi sistemele de compensare. Situatia socio-morala intareste motivatia existentiala. Pornind de la notele lasate de sinucigasii reusiti si de la relatarile lor putem descrie 4 tipuri de sentimente suicidare: 1.Sinucigasii pot avea sentimente de scuza si aparare in raport cu unele persoane 2.Sinucigasii pot avea sentimente vindicative fata de unele persoane sau fata de sine, acuzand pe altii pentru mizeria si distrugerea lor 3.Sinucigasii pot deveni marinimosi si generosi fata de lumea pe care o abandoneaza 4.. Sinucigasii pot deveni inundati de sentimente suprarealiste si aceasta se poate intimpla chiar in momentele de sfirsit ale vietii. Tensiunea puternica ce i-au condus spre suicid incepe sa scada si un calm coplesitor pune stapinire pe ei. In timpul starii de calm, ei sint dominati de sentimente suprarealiste. De exemplu, cei care-si taie venele spun ca n-au simtit durere deloc si ca vederea si mirosul singelui i-au determinat sa se intoarca la realitate si la viata. Unii sinucigasi au avut chiar orgasm, urmat de un sentiment linistitor de relax are si apoi somn confortabil si adinc. In ceea cc priveste raspunsul persoanelor ce au o anumita legatura cu sinucigasul, se pare ca de cele mai multe ori acesta consta intr-un sentiment

de vinovatie16 . Sinuciderea parentala este puternic traumatizanta pentru copii, mai ales cei mici, care, fiind atit de coplesiti de sentimentele de vinovatie. pot ti confruntati cu serioase dezorganizari mentale. Adultii, de asemenea pot cu mare dificultate sa evite agresiunea sentimentelor de vinovane. Spre deosebire de copiii mici, adultii pot mai usor sa-si neutralizeze sentimentele de vinovatie. procedind in mai multe feluri : a) Ei pot sa se perceapa se sinucid; b) Ei pot sa vada suicidul ca fiind inevitabil. Si chiar daca s-ar f i purtat extraordinar de atent fata de acestia, tot nu i-ar fi impiedicat de la finalizarea intentiei suicidare. ci implicate. Desi pana acum s-au elaborat mai multe teorii privind etiologia actiunilor suicidare :ele pot fi impartite in doua mari categorii si anume : I. teorii psihiatrice: : II. teorii sociologice17 Diferenta esentiala intre cele doua grupe de teorii consta in faptul ca, in timp ce teoriile psihiatrice presupun, in general, ca exista ceva rau cu persoanele care se suicid, teoriile sociologice presupun ca nu exista nimic rau cu acestea. Pentru ce mai multi psihiatri, boala mintala ar fi principala cauza a sinuciderii. Teoriile sociologice sustin, pe de alta parte, ca principala cauza sinuciderii nu este legata de individ ci mai mult de grupul de apartenenta; Astfel, Durkheim18 arata ca exista doua cauze majore ale sinucideri a)
16 17

CA Fiind

buni si ca s-au purtat corect cu cei ce

Ei

pot

considera

suicidul

bun

pentru

persoanele

Thio,A.-Op. cit. Thio, A.,Op.cit. 18 Durkheim, E., Suicide,New York:Free Press, 1951

integrarea sociala; b) reglarea sociala. Integrarea sociala se refera la atasarea voluntara a indivizilor la grupul sau societatea de care apartin si reglarea membrilor. In cazul conduitei suicidare, in general, trebuie adoptata urmatoarea schema de interventie19 : a).Preventia sau pre-interventia actioneaza asupra etapei clinice a suicidactiei si cuprinde totalitatea masurilor profilactice indreptate asupra individului sau comumtatii sociale in scopul prevenirii conduitei suicidare, a cauzelor care o pot genera, in aceasta categorie de masuri se pot distinge doua grupe: masuri psihoprofilactice (educatie sanitara, psihopedagogica etc.) si masuri psihosociale (insertie socio-familiala pozitiva, relatii interpersonale pozitive etc.). Masurile psihoprofilactice se opun actiunii cauzelor patologice de ordin individual, ale conduitei suicidare, iar masurile psihosociale - actiunii cauzelor de ordin comunitar, sociale ale conduitei suicidare. b) Interventia sau etapa terapeutica include totalitatea masurilor cu caracter curativ indreptate asupra persoanei sau asupra circumstantelor sociale, extraindividuale, in scopul combaterii factorilor care o intretin sau o agraveaza. In aceasta categorie de masuri se pot distinge trei grupe: masuri medicale. masuri psihiatrice (terapie biologica, psihoterapie, medico-sociale medico-legala). c) Recuperarea sau post-interventia cuprinde. totalitatea masurilor de
19

sociala

presupune

iuterventia

coercitiva

(restringerea,

constringerea, controlul) grupului sau societatii asupra comportamentului

terapie

ocupationala) protectie

si sociala,

masuri siguranta

(socio-pedagogice,

Dragomirescu,V.,Problematica si metodologie medico-legala, Ed. Medical,Bucuresti,1980

eliminare a urmelor cazei suicidare, de anulare a consecintelor conduitei suicidare, indreptate atat asupra individului cat si asupra comunitatii sale sociale. In cadrul acestor masuri de recuperare distingem doua grupe: masuri individuale (psihoterapie, asistenta psihiatrica constand in terapie si supraveghere psihiatrica, socioterapie) si masuri sociale (adaptare familiala, profesionala, sociala). In general masurile recuperatorii urmaresc indepartarea efectelor traumatizatiei pe plan somatic, iar pe plan psihologic, restabilirea echilibrului normal al personalitatii individului.

CURS nr. 7

Evaluarea comportamentului simulat cu ajutorul tehnicii poligraf

Scurt istoric al Biodetectiei Judiciare

nc din secolul al XVIII-lea preocuprile unor specialisti ca William James si G.C. Lange (1885), H.V. Eysenck, John E. Reid si Fred E. Inbau, Cesare Lombroso au dus la dezvoltarea unor tehnici ce aveau mai trziu s se constituie ntr-o disciplin am spune de sine stttoare Biodetectia. n urmtorul secol psihologul Hugo Munsterberg, James MacKenzie cardiolog britanic (1908), J.A. Larson (1928) au contribuit la dezvoltarea biodetectiei, fiecare avnd aportul sau, dar cel din urm J.A. Larson fost ofiter de politie pune bazele primei generatii a polygraph-ului si implicit a biodetectiei moderne. n tara noastr tehnica biodetectiei si tehnicile polygraph-ului s-au introdus si utilizat nc din anul 1970. Scoala romneasc de biodetectie fat de alte scoli prezint o particularitate izvort din nevoia generat de sistemul judiciar care nu consider drept prob biodiagramele rezultate din testrile la polygraph. Aceast particularitate const n faptul c prin cercetare si munc asidu s-a ajuns la conversiunea probelor, un procedeu prin care probele biodetectiei se convertesc n probe juridice apte de a fi luate n considerare n cercetarea penal si nu numai. Pe mapamond biodetectia a avut un istoric variat astfel c de la tar la tar a cunoscut diferite forme de dezvoltare si aplicare. Dac ar fi s pornim de la prima tar cu cea mai bogat activitate de cercetare n domeniul biodetectiei

- aceasta este S.U.A. unde experti ca: J.A. Larson, Kelles si John Reid au dus o activitate de mbunttire a aparatelor polygraph si implicit a testelor fcute cu acestea. Astfel J.A. Larson n colaborare cu profesorul de psihologie Robert Gisele n 1920 creaz polygraphul portabil capabil s nregistreze n acelasi timp 3 functii vitale: - tensiunea arterial - pulsul respiratia. Kelles, n 1928, realizeaz Kelles Polygraph dup ideea mprumutat de la J.A. Larson. Mai trziu n 1945 polygraphul cunoaste o nou mbunttire adus de John Reid care realizeaz Polygraphul Reid capabil s nregistreze n acelasi timp 5 reactii psiho-somatice umane si anume: - tensiunea arterial - pulsul - respiratia - reactia electrodermogalvanic - reactia neuromuscular. Exemplul S.U.A. l urmeaz Japonia, tar cu o puternic dezvoltare a tehnicii, dar care nu efectueaz nici o mbunttire polygraphului, ci doar preia tehnica american utiliznd-o n cadrul politiei n cteva cazuri si asupra unor persoane (suspecti si martori). Rezultatele nu s-au lsat asteptate dovedind o eficacitate de 96,4% a testelor efectuate. O tar a carei preocupare a vizat tehnica polygraphului este Israelul, care si-a adus o contributie important la perfectionarea tehnic a polygraph-ului si a metodei de investigare. Rezultatele n acest sens sunt comunicate de Israel la Conferinta profesional a politiilor stiintifice A.P.A. Convention n 1973 n statul american Miami Florida. n trile esteuropene aflate sub comunism ca: Polonia, Iugoslavia, Romnia etc. n Iugoslavia tehnica polygraph a fost testat pentru prima oar n 1959 iar n 1967 polygraphul intra n practica organelor de cercetare iugoslave. n Polonia la sfrsitul lui 1963 a fost introdus tehnica variographului ca preambul al tehnicii polygraph-ului.

CURS nr. 8 Notiunea si obiectul Biodetectiei Judiciare

Pentru a da o definitie biodetectiei trebuie s pornim de la etimologia cuvntului astfel c avem prefixul bio - care este de origine francez, element de compunere cu sensul de viat (vezi D.E.X. pag. 85) si substantivul detecta care provine din frantuzescul detecter nsemnnd identificarea, determinarea unui element care este ascuns. Biodetectia - este acea disciplin stiintific care se ocup cu detectia comportamentului simulat scotnd la iveal adevrul ntr-o anume cauz aflat n cercetare fiind o form de interventie uman n cauza cercetrii, oferind un plus de informatie si verificnd totodat alte informatii dobndite. Pornind de la etimologia cuvntului si de la notiune = definitie, obiectul biodetectiei este desemnat de comportamentul simulat, ca element ascuns, care trebuie cercetat. Simularea nu este altceva dect o dedublare, o form contradictorie ntre aparent si inaparent, o form de prefcatorie, de falsificare. De aici rezult c simularea este un binom care are ca termeni aparenta si inaparenta. Aparenta - este cunoscut afisat abil, chiar naiv, cu insistent, producnd dezinformarea, acesta ducnd la realitatea secret, intim constituit de inaparent. Biodetectia are ca scop descoperirea simulrii, de aici descoperirea autorului infractiunii si n unele cazuri mobilul acesteia. Pornind de la identificarea autorului putem afirma c metoda Biodetectiei judiciare nu este numai o metod exclusiv psihologic ci si o metod criminalistic. Stim c, criminalistica este o stiint care se ocup cu tehnica de investigare mai ales dac avem n vedere componentele: cibernetic, operativ si legal ale acesteia. Caracterul psihologic al acestei metode, baz

a acesteia, intervine obligndu-ne s dm o denumire mai complex includerii sale ca metod psihologic de tehnic criminalistic. Printre legturile criminalistice cu alte stiinte cum sunt: medicina legal; dreptul penal; dreptul procesual penal; criminologia, avem si legatura sa cu stiinta psihologiei judiciare. Pornind de la aceast legatur d-nul profesor universitar Emilian Stancu citeaz: psihologia judiciar serveste criminalisticii la elaborarea metodelor tactice de ascultare a martorilor, nvinuitilor, inculpatilor, chiar si n situatia n care acestia sunt minori, bolnavi sau handicapati mintal, n efectuarea unor activitti de urmrire penal, cum sunt: recunoasterea, confruntarea, perchezitia.1 Din acest citat ne intereseaz exclusiv serveste criminalisticii la elaborarea metodelor de ascultare a martorilor, nvinuitilor, inculpatilor si, n 1. Emilian Stancu tehnica Criminalistica (Stiinta investigrii infractiunilor , Editura Didactic si Pedaefectuarea unor

criminalistic)

gogicR.A.,Bucuresti1973,p.27

activitti de urmrire penal, cum sunt: recunoasterea, confruntarea, .... Am ales aceste dou citate deoarece vin s consolideze afirmatia c metoda biodetectiei judiciare este o metod de ascultare a martorilor, invinuitilor si inculpatilor servind totodat la efectuarea unor activitti de urmrire penal cum sunt: recunoasterea si confruntarea. Datorit acestor motive putem afirma nc o dat c biodetectia judiciar este o metod psihologic a criminalisticii, ea servind la identificarea criminalistic, aflarea adevrului prin faptul c poate stabili vinovtia sau nevinovtia unei persoane suspecte, invinuite, martor mincinos sau inculpate.

CURS nr. 9 Prezumtia de nevinovtie

Prezumtia de nevinovtie se constituie ca un principiu de drept ntlnit n ramuri ale dreptului cum sunt: drept penal, procedur penal, procedur civil si nu n ultimul rnd n materia criminalisticii si a biodetectiei judiciare. O persoan suspect, nvinuit, inoculat, martor, victim poate fi att vinovat dar mai ales nevinovat. n ce priveste nevinovtia, este usor de acuzat o persoan precum c a svrsit o fapt prevzut de normativul penal care trebuie pedepsit. n ce priveste prezumtia de nevinovtie, acest punct de plecare n cercetarea penal, lucrurile se complic, deoarece, acest principiu coroborat cu principiul in dubio pro reo poate favoriza o persoan vinovat, care desi vinovat, datorit lipsei de probe (a dubiului) poate fi scoas din cercul de suspecti, achitat, etc. De aici rezult c eforturile trebuiesc ndreptate ctre eliminarea efectelor negative ale acestui principiu in dubio pro reo. Desigur, am vorbit de efectele negative ale acestui principiu dar el are si un efect pozitiv, deoarece la fel de bine poate salva prin achitare o persoan care desi suspect este nevinovat. Referindu-ne strict la acest principiu n cadrul Biodetectiei Judiciare vom vedea c aplicarea sa se dovedeste pozitiv rezultnd chiar din textul ntrebrilor prin care se poate incrimina sau disculpabiliza o persoan parte a cercului de suspecti. Fr acest principiu, ntr-o tar care se vrea democratic avnd un sistem de drept aliniat la cerintele democratiei nu se poate pune dreptul n slujba aflrii adevrului si a nfptuirii justitiei.

Dac precedentul capitol a vizat prezumtia de nevinovtie un principiu de drept care se aplic si n materia biodetectiei judiciare, testarea primar este o problematic ce priveste strict materia biodetectiei judiciare. Practica n biodetectie judiciar ct si n cercetare au impus dou situatii de aplicare: - biodetectia primar - biodetectia devolutiv, fiecare dintre cele dou avnd aceleasi scopuri si metodologie, dar diferite din punctul de vedere al procesului penal. n aceast lucrare obiectul dezbaterii l face numai testarea primar, care are ca scop (finalitate) identificarea autorilor de infractiuni precum si a corpurilor delicte, selectnd din rndul persoanelor suspecte, fat de care nu s-a formulat nici un fel de nvinuire, anumite elemente care dau dovada, probabil desigur, c ar avea legatur cu pricina cercetat. Ce trebuie precizat, este momentul n care are loc acest proces de selectare si anume faza actelor premergtoare a procesului penal. Desigur, dac testrile s-au dovedit eficiente din punct de vedere al conversiunii lor n probe veridice, pot deschide activitti procesuale complexe care s duc la punerea n miscare a actiunii penale, ori s duc la arestarea nvinuitului sau inculpatului. Ceea ce concretizeaz caracterul testrii primare este faptul ca prin ea se pot cunoaste de la nceput punctele de plecare, acuzarea pe drept sau pe nedrept a unor persoane, oferind astfel adevrate piste pe care cercetarea poate s mearg fr a se ajunge la confuzii si erori ireprosabile. Exemplele aferente acestui capitol se vor gsi la capitolul 8 al prezentei lucrri.

CURS nr. 10 Componentele metodei biodetectiei judiciare

Datorit cumulului de stiinte n crearea materiei biodetectiei judiciare ca: - drept - criminalistic - psihologie - fiziologie - cibernetic logic, s-au constituit mai multe componente, fiecare din perspectiva stiintei care o reprezint. Astfel avem urmtoarele componente: A. Componenta legal B. Componenta operativ de investigare de tip cri-minalistic C. Componenta psihologic D. Componenta fiziologic E. Componenta cibernetic F.Componenta logic din perspectiva dreptului (conversiunea bioinformatiilor). A. Componenta legal. Ca punct de plecare folosim onoarea, demnitatea si dreptul la integritate fizic si psihic 3 , precum si consacrarea principiilor prezumtiei de nevinovtie si aflrii adevrului, valori si principii care pun biodetectia judiciar n slujba justitiei. n manualul de psihologie judiciar - col. Zdrenghea Voicu, specialist n tehnica biodetectiei judiciare, cu privire la prezenta component, citeaz din Declaratia Universal a Drepturilor Omului care precizeaz n art.11 pct. 1 si 2 dup cum urmeaz: 1. orice persoan acuzat de comiterea unui delict are dreptul s fie presupus nevinovat, pn cnd vinovatia sa va fi stabilit n mod legal n cursul unui proces public n care i-au fost asigurate toate garantiile necesare aprrii sale. 2. nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nu constituiau n momentul cnd au fost comise un act cu caracter penal conform dreptului national sau international.

Conversiunea probelor - constituirea probatiunii Este necesar s pornim prin a defini conceptul convers- acesta fiind un proces complex, multifunctional care prin rezultatele obtinute depseste sfera identificrii autorilor de infractiuni. Dup cum rezult din definitie conversiunea este un proces si ca orice proces are mai multe faze sau etape cum sunt: a. existenta infractiunii b. identificarea celui ce a svrsit infractiunea c. inexistenta infractiunii d. cunoasterea mprejurrilor care: agraveaz - atenueaz - nltur vinovtia persoanelor testate e. stabilirea nevinovtiei f. stabilirea elementelor ce au ca scop calificarea corect a faptelor penale g. avantaje obtinute pe baza biodetectiei n cadrul procesului penal. a. Existenta infractiunii. n practica judiciar nu de putine ori, s-a ajuns la concluzia c faptele investigate nu exist ca fapte penale, deci situate n afara ilicitului penal. Si n acest domeniu al calificrii ca fapt penal a unei infractiuni biodetectia judiciar a reusit de cele mai multe ori s obtin rezultate pozitive. b. Identificarea celui care a svrsit infrac-tiunea. Cele mai dese solicitri ale biodetectiei judiciare s-au materializat n identificri ale autorilor de infractiuni. Aceast identificare se face prin identificarea subiectilor suspecti, prin adresarea unor ntrebri relevante care s scoat n evident gradul de implicare n svrsirea faptei respective. Astfel de ntrebri se rezum la Ai svrsit omorul, furtul, tlhria, etc. si Unde este ngropat sau ascuns cadavrul, obiectul(ele), etc ?. Prima ntrebare, urmat de o reactie de stres emotional convinge examinatorul-psiholog c a insista cu interogatoriul determin subiectul ca n discutia post-test, pus n fata realittii, s recunoasc sau s nu recunoasca fapta. Cea de-a doua ntrebare urmat si ea de o reactie de stres emotional are rolul de a determina organele de cercetare s caute la locul indicat, de regul gsindu-se probe materiale sau corpuri delicte n fata crora subiectii, presupusi autori ai infractiunilor, sunt identificati ca autori ai acestora. c. Inexistenta infractiunii. Conform Codului de procedur penal, art.69 si art.75, au forta probatorie declaratiile fptuitorului precum si a prtii vtmate n msura n care se coroboreaz cu alte probe. O persoan care svrseste o infractiune si depune o plngere, ca parte vtmat, pentru a ascunde infractiunea respectiv este inclus automat n cercul de suspecti si desigur testat si ea la biodetector unde va da reactii de stres emotional nedndu-si seama c se divulg pe sine. Acest lucru permite psihologului

examinator n discutia post-test s pun fat n fat fapta cu fptuitorul, frapnd prin exactitatea bioinformatiilor. Astfel bioinformatiile din biodiagrame se constituie n mijloace de prob, dup ce s-a fcut coroborarea cu declararea prtilor vtmate si implicit cu declaratiile fptuitorilor care sunt unele si aceleasi persoane. Aplicnd dispozitiile art.69 si art.75 mai sus citate, nici una din respectivele declaratii apreciate individual nu poate constitui prob dect dac se coroboreaz cu alte probe, n cazul nostru aceste probe sunt bioinformatiile din biodiagrame. d. Cunoasterea circumstantelor agravante, atenuante si a cazurilor cnd este nlturat caracterul penal al faptei. n materia circumstantelor agravante, atenuante si a cazurilor de nlturare a caracterului penal al faptei biodetectia judiciar cunoaste o aplicare mai restrns, nu pentru faptul c nu ar fi fost eficient ci pentru simplul fapt c nu s-a avut n vedere folosirea ei n aceast materie. Putem aprecia c rezultatele ar fi fost corespunztoare si am putea lua ca exemplu art.174 Cod Penal care prevede infractiunea de omor si art. 175 care prevede formele agravate ale acestuia, inclusiv art.176 cu forma deosebit de grav n cazul uciderii unei femei care era n stare de graviditate, unde prin ntrebri relevante care s vizeze mprejurrile calificatoare se poate gsi forma agravant a circumstantei. Dac mprejurarea nu a fost cunoscut de ctre infractor, si n momentul svrsirii infractiunii, intervine art.51 alin. 2 din Codul penal care prevede c nu constituie circumstant agravant mprejurarea mentionat anterior. Codul penal face referire nu numai la cir-cumstantele agravante ci si la cele atenuante astfel ca n art.73 Cod penal se prevede c sunt considerate circumstante atenuante acele mprejurri de fapt ce sunt legate de dep-sirea limitelor legitimei aprri sau a strii de necesitate, ori svrsirea de infractiuni prin provocare. Cu privire la cazurile ce nltur rspunderea penal, autorii infractiunilor pot s invoce n mod simulat una din institutiile care nltur rspunderea penal de Codul penal ca: - legitim aprare starea de necesitate - cazul fortuit - eroare de fapt - constrngerea fizic si moral. Subiectii pot fi testati prin ntrebri relevante care pot aduce la lumin realitatea situatiilor ce au fost invocate de acestia. e. Stabilirea nevinovtiei. n orice cercetare a unui caz se formuleaz, de ctre organele judiciare, un cerc de suspecti. Biodetectia judiciar, prin tehnica ce o caracterizeaz, elimin din acest cerc persoanele care au fost

suspecte dar nu au avut legatur cu cauza respectiv, prevenind astfel erorile judiciare care s-ar fi putut produce. f. Stabilirea elementelor ce au ca scop calificarea corect a faptelor penale. Un prim element care st la baza unei corecte calificri a unei fapte penale este stabilirea corect si complet a strii de fapt, care, n urma administrrii probatoriului, retine continutul legal cel mai apropiat al unei infractiuni din normativul penal. Dac se constat legtura dintre starea de fapt si continutul legal al infractiunii ncadrarea n textele legii a faptei comise se va face corect. Invocnd principiul legalittii procesului penal putem afirma c operatiunea juridico-tehnic de ncadrare a unei fapte penale este important pentru ntregul proces penal dovedindu-se a fi una din premisele fundamentale ale respec-tivului principiu. g. Avantajele obtinute pe baza biodetectiei n cadrul procesului penal. Aceste avantaje sunt: 1. stabileste de la nceput, cu respectarea normelor de pro- cedur penal si a celor de ad- ministrare a probelor starea de fapt real; 2. fat de alte probe pe care timpul le diminueaz, mrturi- sirea nu este influentat de timpul scurs de la comiterea faptei si pn la descoperirea autorului infractiunii; 3. testarea cu tehnica bio- detectiei si psihologiei judiciare s-a dovedit a fi cea mai eficien- t metod n identificarea urme- lor de infractiuni, care prin alte expertize de mare finete nu s-a obtinut acelasi calificativ al rezultatelor; 4. n cazul formelor de co- autorat , complicitate, instigatie si autorat operatiunea de testare cu tehnica biodetectiei judiciare a fcut diferenta din- tre acestea prin evidentierea unor simetrii ale biodiagramelor persoanelor testate si prin ntrebri identice determinate de starea de participatiune penal; 5. metoda testat la polygraph poate fi utilizat att n faza actelor premergtoare, precum si n tot cursul urmririi penale rezolvnd problemele ivite pe baza explicatiilor date de subiectul testat; 6. biodetectia permite selectia rapid si eficient a suspectilor economisind timp si munc prin faptul c ce nu se gseste timp ndelungat, prin mijloace de investigare clasice, se poate rezolva printr-o testare corect a unui subiect bine inclus n cercul de suspecti sau poate chiar printr-o supozitie. n concluzie biodetectia are importante functii de prevenire special si general, fiind o arm de mare calibru n lupta mpotriva celui mai mare

dusman al nfptuirii drepttii si justitiei - disimularea adevrului - , adevrul fiind valoarea fundamental a procesului penal.

Notiuni uzuale de biodetectie judiciar

1. Agent agresor oral: - ntrebare adresat oral unei persoane, conectate la bio-detector, apt s-i produc stare emotional ce poate fi perceput la nivelul mai multor functii fiziologice pe care le nregistreaz biodetectorul. 2. Agent stresor vizual: - fotografii ale victimelor, corpuri delicte ce se prezint spre recunoastere persoanei testate si care provoac stri emotionale nregis-trabile de biodetector. 3. Asimetria segmentelor biodiagramei: - starea de opozitie grafic a portiunilor unei biodiagrame co-respunztoare tipurilor de ntrebri incriminatorii si investigatorii pe de o parte, si a celor neutre, pe de alt parte; asimetria segmentelor indic starea de stres emotional si constituie elementul de baz n diagnosticul testrii; asimetria segmentelor are loc n planul orizontal al functiilor testate. 4. Biodetectia judiciar:- operatiune complex, pluri-disciplinar (psihologic, ciber-netic, fiziologic, logic si juridic) avnd ca obiective principale: detectia comportamentelor simulate, inocenta-rea si verificarea credibilittii decla-ratiilor persoanelor implicate n afaceri judiciare; metoda de investigare a proceselor psihologice legate de sentimentul culpabilittii penale; - domeniu special de aplicare a psihologiei judiciare; un domeniu nou de cercetare stiintific ce prefigureaz o nou stiint n prezent n stadiu de pene-tratie. 5. Biodiagrama (rezultanta biodetectiei):- n sens fizic, reprezint cuponul de hrtie special pe care penita biodetectorului descrie semnele grafice corespunzatoare ritmurilor functiilor testate sub impactul agentilor stresori. 6. Bioinformatie: - semnalul pe care detectorul l nscrie pe biodiagram ca rspuns la ntrebrile incriminatorii, de detaliu, neutre sau de control. 7. Bioinformatie relevant: - semnalul dat de detector care, sub aspect grafic, indic o crestere a tensiunii emotionale la ntrebrile incriminatorii sau de detaliu; bioinformatia relevant - este elementul fundamental de la care se pleac n valorificarea rezultatelor testrii; ea cuprinde, indic izvorul mijlocului de prob; bioinformatia relevant poate fi negativ si conduce la eliminarea

suspiciunii de culpabilitate sau pozi-tiv, transformndu-se n procesul conversiunii n prob. 8. Biodiagrama simpl: - este biodiagrama obtinut n cazul testrii unei singure persoane implicat ntr-o cauz penal. 9. Biodiagrama simpl pozitiv de culpabilitate: - este biodiagrama obtinut n cazul testrii unei persoane care a dat reactii de stres emotional la ntrebrile incriminatorii si investi-gatorii conexe-optime. 10. Biodiagrama simpl negativ de inocentare: - este biodiagrama obtinut n cazul unei persoane care nu a dat reactii de stres emotional la ntrebrile incriminatorii si la nici una din ntrebrile investigatorii. 11. Biodiagrama simpl incert: - este biodiagrama care nu prezint elemente apte de analiz, fie din cauza vrstei naintate a subiec-tului, a unor maladii, a ncercrilor de eludare a testrii sau a anchetrii excesive anterioar testrii. 12. Biodiagrama complex sau a cazului: - este grupul de biodiagrame constituit cel putin din dou biodia-grame simple care sunt complementare ntre ele si care numai mpreun dau rspuns complet la problematica urm-rit prin testare; biodiagrama com-plex, constituit din dou sau mai multe biodiagrame este o biodiagram a cazului; aceste tipuri de bio-diagrame sunt specifice pentru infrac-tiunile comise n forma participatiunii sau n grup fr a exista participatiune n sensul legii penale, dect pluralitate de subiecti activi ai infractiunii. 13. Biodiagrama martor: - biodiagramele martor sunt obtinute de la persoanele ce au fcut parte din cercurile de suspecti, dar care, nefiind purttori de matrice infractional, au fost inocentati; - aceste biodiagrame sunt martore pentru diagramele culpabilizatoare, obtinute n acelasi caz, de la suspecti purttori de matrice infractional; -calitatea de biodiagram martor deriv din suspiciunea identic care a condus la aceiasi testare, repetat cu toti suspectii prin care unii au fost inocentati, iar unul sau unii au fost retinuti pentru conversiune; - obiectul biodiagramei martor este adevrul inocentei subiectului testat n cazul lipsei sindromului relevant, de unde, per a contrario, nseamn c suspectul din cerc, care prezint sin-dromul relevant, este purttor de matrice infractional; aceasta este interpretarea logic ce urmeaz a-si primi validarea prin probe; - biodiagrama martor ndeplineste multiple functiuni ntre care: a) functie stiintific, n sensul c

dovedeste aparitia sindromului relevant numai n cazul subiectilor purttori de matrice infractional; b) elimin operativ persoanele sus-pectate n mod nentemeiat; c) nltur suspiciunile nelegitime, con-firmnd nevinovtia; d) constituie un valoros material de cercetare specific, care indic nece-sitatea reorientrii spre alti suspecti dac, dup epuizarea persoanelor incluse n cercul de suspecti, nu au aprut persoanele purttoare de ma-trice infractional. 14. Cmp bioinformational subiectiv: - sectorul de biodiagram care indic starea de stres emotional la ntrebrile incriminatorii, ce nu pot fi convertite n probe dect prin vointa subiectului testat de a recunoaste mprejurrile de fapt corespunztoare cauzelor determinrii stresului; acest cmp se formeaz la ntrebrile de genul: ai omort pe ...?, ai furat de la ...?, ai violat pe ...? s.a.m.d. 15. Cmp bioinformational obiectiv: - sectorul de biodiagram care indic starea de stres emotional la ntrebrile investigatorii conexe (de detaliu), prin care se caut probele materiale si a cror conversiune nu depinde de viata subiectului testat. 16. Circuitul aparent (necibernetic): - relatia interpsihologic ntre psihologul-expert si subiectul testat, n care subiectul testat, comunic rspunsurile conform vointei sale, de a spune adevrul sau de a ascunde pe acesta; -circuitul aparent angajeaz vointa subiectului testat. 17. Circuitul inaparent (cibernetic): - relatia interpsihologic ntre psihologul-expert si subiectul testat care dubleaz, prin intermediul biodetectorului, circuitul aparent (necibernetic), capteaz si transmite rspunsurile sincere ale subiectului furnizate de mediul fiziologic; - circuitut inaparent (cibernetic) an-gajeaz inteligenta si afectivitatea subiectului testat care nu pot fi controlate de voint. 18. Componentele biodetectiei judiciare: - metode specifice unor discipline particulare care se reunesc n operatiunea complex a bio-detectiei judiciare, facilitndu-i rezul-tatele; - aceste metode apartin considerate disciplinar: a) psihologiei; b) ciberneticii; c) fiziologiei; d) logicii; e) dreptului - reunite, n modelul genetic de investigare a comportamentului simu-lat, ele apartin biodetectiei judiciare.

19. Componenta psihologic a biodetectiei judiciare: - cuprinde, n esent, activittile pre-test, de alctuire a stimulilor psihologici, si post-test, de discutare a cauzelor sindromului rele-vant dac biodiagrama indic existenta acestui sindrom; - de asemenea, aceast component presupune pregatirea psihologic a subiectului testat cu asigurarea si demonstrarea securittii psihice si fizice a acestuia. 20. Componenta cibernetic a biodetectiei judiciare: - are dou aspecte esentiale: a) cel al interpunerii ntre psiholog si subiectul testat a bio-detectorului care functioneaz pe principiile ciberneticii (conexiunii inverse) si descompune reactivitatea sinergic n functii fiziologice; b) cel al posibilittii psihologului de a conditiona operant efec-tele biofeedback, care sunt cerute de specificul cauzei; crearea cmpurilor bioinfomationale. 21. Componenta fiziologic a biodetectiei judiciare: - const n activittile, de mare finete, de a sesiza n bio-diagrame modificrile produse n plan fiziologic sub impactul ntrebrilor relevante si investigatorii conexe-optime; a descrie complet si argu-mentat sindromul relevant si a indica cu precizie puntea conversiunii. 22. Componenta logic a biodetectiei judiciare: - const n activitatea de analiz, pornind de la legile funda-mentale ale logicii, a contradictiilor dintre NEGATIA PSIHOLOGIC a subiectului testat si AFIRMATIA pe care o implic sindromul relevant si reducerea contradictiei la adevrul unic, potrivit legilor identittii, non contradictiei si a tertiului exclus. 23. Componenta juridic a biodetectiei: - const n transformarea bioinformatiilor relevante (a sindro-mului relevant) n mijloacele legale de prob. 24. Componenta moral a biodetectiei judiciare: - imposibilitatea absolut a subiectului purttor de matrice infractional de a se sustrage legii morale a imperativului categoric. 25. Comportament simulat: - atitudinea de negare de ctre subiectul testat a adevrului cuprins n ntrebrile incriminatorii si investigatorii conexe n raport cu starea de stres emotional pe care o indic biodiagrama; aceasta se materializeaz ntr-o biodiagram pozitiv.

26. Comportament nedisimulat sau sincer: - atitudine de negare a subiectului testat, la ntrebrile incri-minatorii si investigatorii, n raport cu lipsa strii de stres emotional pe care o indic biodiagrama; aceasta se materializeaz ntr-o biodiagram negativ. 27. Conversiunea bioinformatiilor: - operatiunea de transformare a bioinformatiilor n mijloace de prob, care confirm sau infirm compor-tamentului subiectului, validndu-l ca simulat sau nedisimulat. - saltul de la bioinformatia de natur psiho-fiziologic la informatia de natura juridic-procesual penal, cu fort si valoare probant. 28. Conditionare operant: - activitatea psihologului, n raportul su nemijlocit cu subiectul testat, orientat spre obtinerea bio-informatiilor ce se exprim la nivelul biodiagramelor n starea de stres sau de calm emotional n urma ntrebrilor care I se adreseaz; conditionarea operant se realizeaz prin toate tipurile de ntrebri, respectiv: incri-minatorii, de investigare, neutre si de control pentru a se obtine elementele care s permit interpretarea biodiagramei si stabilirea diagnosticului biodiagramei; prin conditionarea operant se obtin cmpurile bioinfor-mationale - subiective si obiective - pe care le cere cauza n care se efectueaz biodetectia judiciar si care constituie puntea (premisele) conversiunii. 29. Constantele modelului genetic al comportamentului simulat: - elementele stabile si repeta-bile n cazul fiecrei operatiuni individuale de biodetectie judiciar: a) subiectul purttor de matrice infractional b) matricea infractional c) cmpul bioinformational d) sindromul relevant e) puntea conversiunii f) matricea moral 30. Diagnosticul biodiagramei: - este rezultatul interpretrii biodiagramei, concretizat n consti-tuirea strilor de stres emotional sau lipsa acestor stri la ntrebrile incriminatorii si la cele investigatorii conexe-optime (de detaliu); - diagnosticul este pozitiv cnd interpretarea duce la concluzia existentei strii de stres emotional; - diagnosticul este negativ cnd interpretarea

concluzioneaz c nu exist stare de stres; - biodiagramele incerte nu sunt susceptibile de diagnostic. 31. Efect biofeedback: - rezultatul, n plan psihofiziologic, al ntrebrilor incrimi-natorii si investigatorii ce se materia-lizeaz n biodiagram n forma stresului emotional sau a lipsei de stres. 32. ntrebri incriminatorii (relevante, critice, acuzatoare), avnd ca obiectiv crearea cmpului bioinformational subiectiv (vezi si agent stresor): - sunt propozitiuni interogative adresate de psihologul examinator n mod nemijlocit, concis si clar, subiectului, n cadrul discutiei pre-test si, apoi, n timpul testrii, viznd svrsirea de ctre acesta a unei infractiuni; ntrebrile incri-minatorii sunt stimuli psihologici care declanseaz procesul de conditionare operant necesar obtinerii bioinforma-tiilor relevante pozitive sau negative. 33. ntrebri investigatorii sau de detaliu, avnd ca scop crearea cmpului bioinformational obiectiv: - sunt propozitiuni interogative, formulate ipotetic, n vederea identificrii unor posibile stri de stres emotional la subiectul testat, care s permit stabilirea com-portamentului simulat n legtur cu mprejurrile privind: existenta unor coparticipanti, tinuitori sau favo-rizatori, locul unde se afl ascunse obiectele, produse ale infractiunilor, corpurile delicte, instrumentele care au fost utilizate la svrsirea infractiunii si alte situatii de acest gen, pe care subiectul le ascunde pentru a nu fi demascat. 34. ntrebri investigatorii conexe: - ntrebare de tip investigator care provoac stri de stres emotional, dovedind legtura cu ntrebarea incriminatorie. 35. ntrebri investigatorii neutre: - sunt ntrebri investigatorii ipo-tetice, nevalidate de stri de stres emotional, nefiind n legatur cu incriminrile. 36. ntrebri de control: - sunt cele la care se cunoaste aprioric c se va rspunde nesincer (mincinos); - scopul acestora este de a se obtine o stare se stres, necesar efecturii comparatiilor cu strile de stres la ntrebrile incriminatorii; se determin astfel, pragul de stres. 37. ntrebri neutre: - sunt propozitiuni intero-gative simple, care nu au legatur cu incriminarea; - scopul lor este de a obtine secventa care s reflecte starea de calm psihologic; - portiunile de biodiagram cores-

punztoare ntrebrilor neutre sunt segmente etalon; - n conversiune segmentele etalon sunt de referint pentru a aprecia dac segmentele la ntrebrile relevante (incriminatorii) si investigatorii conexe-optime se constituie ca segmente relevante sau nu; - n cazul asimetriei ntre segmentele neutre si cele relevante, biodiagrama este pozitiv; - n cazul simetriei ntre segmentele neutre si cele la ntrebrile incri-minatorii, biodiagrama este negativ (de inocentare). 38. Matricea infractiunii: - starea subiectiv permanent (peren) a persoanei care a svrsit o fapt penal, care cuprinde totalitatea elementelor -n forma psihologic reprezentativ - ce au precedat, nsotit si urmat actul infractional; - matricea infractiunii este sensibil, ea poate fi reactivat si dislocat prin procedeul conditionrii operante, extrapolat n cmpurile bioinformationale de natur subiectiv si obiectiv ale biodiagramei; - matricea infractional, existenta ei obiectiv n constiinta infractorului, permite biodetectia. 39 Matricea moral: - starea subiectiv de cunoastere permenent (peren), specific individului uman, normal biopsihic, a continutului legii morale - a binelui si rului - pe care acesta nu o poate eluda si nici evaziona, nici psihologic nici fiziologic; - aceasta este a doua premis matriceal a biodetectiei. 40. Metoda intensiv: - testarea compor-tamentului simulat rezolv printr-o activitate unic, n mod eficient, problematica complex a identificrii autorilor de infractiuni: a existentei sau inexistentei infractiunii; a mprejurrilor de calificare sau agra-vare; eliminarea suspectilor nevino-vati; gsirea corpurilor delicte si a urmelor, etc. 41. Modelul genetic de investigare al comportamentului simulat: - asimilarea reciproc a nivelurilor: operativ, psihologic, ciber-netic, fiziologic, logic, juridic, moral si filozofic n procesul de biodetectie judiciar, ntr-o structur unitar - genetic si operational, dar si gnoseologic. 42. Puntea conversiunii (premisele conversiunii): - bioinformatiile relevante, cuprinse n cmpul bioinforma-tional de natur obiectiv, care permit, fr dificultate, obtinerea mijloacelor legale de prob de culpabilitate sau inocent. 43. Proba psihocibernetic: - orice prob obtinut pe baza biodetectiei judiciare este o prob psiho-cibernatic al crei adevr se verific cauzal; probele psiho-cibernetice sunt probe de gradul 0 (zero), ele nu pot fi

combtute n nici un fel; - n practica Scolii romnesti de biodetectie judiciar, fundamentat pe conversiunea bioinformatiilor relevante, probele psihocibernetice au fost cu regularitate validate de justitie. 44. Reactivitatea sinergic: - starea de stres generalizat la nivel psihosomatic sub impactul stimulilor incriminatori; - alerta organismului subiectului purttor de matrice infractional; - reactivitatea sinergic se mate-rializeaz n sindromul relevant. 45. Segment incriminatoriu (relevant, critic, acuzator): - portiunea traseelor din biodiagram care reflect, sub aspect grafic, starea psihic a subiec-tului purttor de matrice infractional la ntrebrile incriminatorii. 46. Segment conex incriminrii: - portiunea traseelor din biodiagram care reflect, sub aspect grafic, starea psihic a subiectului pur-ttor de matrice infractional la ntre-brile investigatorii sau de detaliu, care se afl n legatur cu mpre-jurrile concrete ale svrsirii infrac-tiunii. 47. Segment neutru: - portiunea traseelor din biodiagram corespunztoare strii psihice de calm a subiectului testat la ntrebrile neutre.
48. Segment de control: - portiunea traseelor din biodiagram corespunztoare strii

psihice a subiectului testat la ntre-brile de control. 49. Simetria psihofiziologic relevant: - starea de echivalent, asemnare, analogie, corespondenta ntre segmentele de biodiagram provocate de acelasi gen de ntrebri; - izvorul simetriei psiho-fiziologice este reactivitatea sinergic la ntrebrile incriminatorii conexe-optime. 50. Simetria segmentelor relevante negativ: - corespondenta grafic a segmentelor de biodiagram ce nve-dereaz lipsa strii de stres la ntrebrile incriminatorii. 51. Simetria segmentelor obtinute prin repetarea, total sau partial, a testului (simetria orizontal) - corespondenta grafic ntre segmentele obtinute prin repetarea ntrebrilor incriminatorii si investi-gatorii la nivelul fiecrei functii (orizontal); - simetria n plan orizontal poate fi pozitiv sau negativ, dup cum indic prezenta sau lipsa strii de stres emotional. 52. Simetria intern: - reprezint o legitate a biodiagramelor individuale, incluznd simetria vertical si simetria orizon-tal. 53. Simetria complex: reprezint o legitate a mai multor biodiagrame individuale, aflate n raporturi

reciproc comple-mentare (subiecti coparticipanti la infractiune). 54. Stimuli psihologici: - vezi agenti stresori; stimulii psihologici se pot constitui si din alte elemente apte s produc starea de stres emotional, ca de exemplu: fotografii, diapozitive, obiec-te ce au apartinut victimei, corpuri delicte prezentate spre recunoastere, etc; - stimulii pot fi orali, vizuali sau auditivi. 55. Sindrom relevant: - totalitatea simptomelor psiho-fiziologice care exprim starea de alert psihologic, de stres emotional a subiectului testat, indicnd c acesta este purttor de matrice infractional; - sindromul relevant este expresia fiziologic a stresului psihologic, el evidentiaz existenta contradictiei dintre NEGATIA subiectului testat si AFIRMATIA de natur fiziologic a functiilor testate. 56. Stare de stres emotional: - modificarea frecventei si inten-sittii activittii functiilor psiho-fiziologice testate, n raport cu expresia normal a acestora, la ntrebrile cu caracter incriminatoriu si investigatorii conexe. 57. Subiect purttor de matrice culpabilizatoare (infractional): - persoana care, supus biodetectiei judiciare, manifest sin-drom relevant; n practic, cu rarisime exceptii, toate persoanele care au manifestat sindrom relevant s-au do-vedit a fi vinovate. 58. Traseu testat: - functiile fiziologice ale cror modificri se verific sub impactul ntrebrilor incriminatorii si investi-gatorii conexe; - n ordinea de sus in jos a bio-diagramei acestea sunt: - traseul respirator toracic; - traseul respirator abdominal; - traseul bioelectric; - traseul tensiunii arteriale - puls brahial; - traseul tensiunii arteriale - puls distal. 59. Testare primar: - este verificarea prin intermediul biodetectiei judiciare a per-soanei n legtur cu care se pune problema identificrii ca autor, aceasta fiind inclus n cercul de suspecti; n cadrul testrii primare se rezolv si celelalte probleme privind elucidarea ct mai complet a cazului prin obtinerea si a altor bioinformatii, n afara celei apte s conduc la identificarea autorului. 60. Testarea devolutiv sau complex: - este verificarea, prin inter-mediul modelului genetic de inves-tigare a comportamentului simulat, a unor persoane cu calitti procesuale dobndite, respectiv nvinuiti sau in-culpati, prti vtmate, martori, care au fost audiati n diferite faze ale procesului si n legtur cu care se pune problema sincerittii declaratiilor, ca urmare a aparitiei unor contradictii ce blocheaz luarea unei decizii legale si temeinice, impunnd clarificri esen-tiale, la nivelul ntregii probatiuni, deja administrate. 61. Triunghiuri ale

biocurentilor: - figura geometric de form triunghiular sau sector de cerc (elips) pe care o formeaz biocurentii la ntrebrile incriminatorii si cele investigatorii conexe-optime cu vrfuri de tensiune diferentiate, expresie a fidelettii fiziologicului fat de psi-hologic. 62. Vrf de tensiune: - punctul maxim atins de segmentul relevant al unei biodia-grame, care exprim n modul cel mai concludent starea de stres emotional, evidentiind existenta bioinformatiei apt a fi convertit n mijloc de prob; - vrful de tensiune emotional se depisteaz prin raportarea la segmentul etalon (care reflect starea de calm relativ a subiectului testat), a segmentelor relevante.

CURS nr. 11 Tendinte moderne ale biodetectiei judiciare

Biodetectia judiciar a reprezentat, reprezint si va reprezenta o nou metod de investigare si nu numai. Ea va continua s se dezvolte att din punct de vedere tehnico-cibernetic ct si a metodologiei testrii. Din primul punct de vedere se mizeaz pe o perfectionare a aparaturii de testare n spet polygraph-ul mrindu-i-se capacitatea de a absorbi bioinformatii de la nivelul mai multor functii. n ce priveste al doilea punct de vedere se vor face eforturi n prelucrarea ntrebrilor pe baza carora are loc depistarea com-portamentului simulat al persoanei testate, ntrebri care prin form si continut trebuie s releve ct mai clar legtura dintre cauza aflat n cercetare si persoana testat (suspect). Stim c baza ciberneticii este feedback-ul asa numita cale de ntoarcere. Mai explicit, un semnal transmis la un receptor este trimis de acesta pe calea de ntoarcere la sursa care l-a emis. Acest principiu al feedback-ului a rezultat din stiinta fiziologiei sistemului nervos considerat ca cel mai complex si perfect sistem cibernetic. n materia psihologiei, potrivit acestui principiu o persoan pus ntr-o anumit situatie va emite rspunsuri a cror frecvent si intensitate va

creste dac consecintele lor sunt pozitive si va descreste dac aceste consecinte sunt negative sau nule. 8 Dup cum se ntrevede, biodetectia judiciar si va lrgi sfera de aplicare att n sfera ilicitului penal, unde cunoaste o dezvoltare considerabil, ct si n sfera vietii civile, n materie comercial, etc. n ce priveste sfera ilicitului penal va fi intregit cu aplicarea sa si n problematica depistrii mprejurrilor agravante si atenuante pentru infractiunile care potrivit legii penale cunosc incriminri calificate ca agravante sau atenuante. Scoala romneasc si-a adus aportul la dez-voltarea biodetectiei judiciare prin faptul c este initiatoarea procesului de conversiune si constituire a probatiunii, a bioinformatiilor rezultate din biodiagrame. n ce priveste calitatea testrii si implicit a biodetectiei judiciare aceasta se concretizeaz n mrtuisiri ale persoanelor testate fcute n discutiile post-test, determinate de exactitatea bioinformatiilor cu care examinatorul a frapat respectivele persoane. n materia biodetectiei judiciare este aplicat acelasi principiu al feedbackului dar datorit specificului biologic acesta poart numele de biofeedback, deoarece informatia este biologic. Introducerea metodei biodetectiei judiciare n materia civil si n alte materii, reprezint o alt tendint modern a biodetectiei judiciare.