Rzboiul din Golf 1990-1991; Diplomaie de Rzboi n Orientul Mijlociu

Conflictele Razboiului din Golf, mai precis, operatiunea prin care o coalitie de 34 de natiuni a luptat impotriva invadatorilor irakieni din teritoriul Kuweit-ului, s-a desfasurat in intervalul de timp - 2 august 1990- 28 februarie 1991. Invazia Kuweit-ului de catre trupe irakiene, din data de 2 august 1990, a atras in urma sa numeroase reactii adverse la nivel international. Actiunile opresive ale Irak-ului au fost sanctionate politic si economic prin decizia de retorsiune ale ONU si SUA. Presedintele Americii, George Bush, a luat pozitie alaturi de Congres, urgentand amplasarea unor detasamente militare in Orientul mijlociu, cat si coalizarea statelor pentru operatiunile de contracarare a planului de invazia si monopol irakian. In aceste conditii, sub egida ONU, s-a constituit cea mai mare coalitie de state angrenate intr-o cauza de razboi, de la 1945 incoace. Marea majoritate a fortei contra-irakiene era constituita din americani, Arabia Saudita si Marea Britanie (acestia fiind si principalii sponsori financiari in vederea operatiunilor de razboi). Initialul conflict de eliberare a teritoriului kuweitian, a inceput prin diverse raiduri aeriene cu bombardament, in data de 17 ianuarie 1991, fiind urmate de numeroase atacuri si ofensive la sol pe 23 februarie, acelasi an. Aceste operatiuni au avut un real succes in vederea eliberarii teritoriului ocupat de irakieni, totodata, trupele occidentale au reusit sa avanseze spre granitele atacatorilor. Coalitia si-a incetat avansarile pentru 100 de ore, pe granita dintre Kuweit si Irak, dar in ciuda opririi ofensivelor, Irakul a atacat cu rachete trupele din Arabia Saudita. Dealungul razboiului rece, Irakul a fost un aliat fidel al Uniunii Sovietice, astfel existand si o istorie complexa de frictiuni diplomatice intre Sua si Irak. Ingrijorarile ce au stat la baza inadvertentelor diplomatice dintre Bagdad si Washington, cuprindeau interferentele irakiene in problema politica palestino-israeliene, cat si dezaprobarile sferei de pace intre Egipt si Israel (influentate de Saddam Hussein). Statele Unite, deasemenea, au displacut suportul Irakian oferit diverselor organizatii de factura terorista, araba ori palestiniana; in speta, organizatia condusa de Abu Nidal. Toate aceste acte politice au determinat includerea Irakului pe lista internationala de state finantatoare a terorismului international.(29 decembrie 1979). In ciuda acestor neconcordante, USA s-au declarat neutre in urma invaziei Iranului, conflict bipolar IrakIran, desi SUA a finantat si sprijinit Irakul in secret. In martie 1982, insa, Iranul a marit controfensiva astfel SUA fiind nevoita la randul ei sa mareasca suportul militar., pentru a preveni o potentiala capitulare irakiana. Aceasta colaborare intretinuta de conflictul cu Iran, a determinat oferta relatiilor diplomatice stranse cu Irakul, deasemenea si eliminarea acestui stat din vizorul international al statelor problema. In urma semnarii actului de incetare a focului cu Iranul (august 1988), Irakul s-a regasit efectiv in pragul de colaps economic, cu mari datorii neachitate catre Arabia Saudita si Kuweit. In aceste conditii, Irakul acerca din rasputeri diverse eschive si forme prin care imensele datorii sa-i fie iertate, dar acestea au refuzat categoric. Kuweit-ul a fost acuzat mai tarziu de supraevaluarea cotei OPEC, acte economice care aiu influentat scaderea pretului unui baril de petrol; rezultatul fiind inasprirea deficitului economic al Irakului. Pe langa conflictele economice, a intervenit si problema geopolitica; Saddam Hussein afirma ca Kuweit-ul era teritoriu dezanexat din Irak la sfarsitul primului razboi mondial, pe criterii si interese imperialiste- "un moft de-al lui Churchill"- asa numea el problema teritoriala, pentru care Saddam lupta, mai nou, cu toate puterile.

Toate aceste contradictii si nemultumiri, l-au determinat pe Saddam sa decida detasarea a 30 000 de trupe in Kuweit, pentru a dizolva orice forta guvernamentala si preluarea puterii. in urma unor serii de intrevederi diplomatice intre ambasadorul american si Saddam, ori intre statele arabe si Saddam, la Jeddah, situatia a luat o turnura dezastruoasa, determinand declansarea ofensivelor irakiene de atac al teritoriului kuweitian. (2 august 1990). Statul Kuweit fiind surprins de raidurile permanente ale irakienilor, a indus statul la capitulare neconditionata cu numerosi transfugi in statele arabe vecine. Dupa victoria lui Saddam, acesta l-a instalat la conducere pe varul sau, Ali Hassan al Majid, ca guvernator al Kuweitului. Statele Unite si-au justificat public nevoia de interventie in sustinerea statelor arabe, acestea reprezentand un important punct strategic in regiunea Orientului Mijlociu, pe fondul existentei zacamintelor de petrol. SUA dorea evitarea oricaror intentii irakiene de a monopoliza regiunile petrolifere. La baza interventionismului american in sfera Orientului Mijlociu, au stat: nevoia de eliminare a oricaror forte invadatoare in regiunea de extractie petrolifera. contracararea pericolului irakian de a face uz de arma chimica asupra statelor arabe. incalcarea drepturilor internationale prin invadarea teritoriului Kuweit.

In urma unor rezolutii adoptate de ONU (660,661, 665,667), Irakul se vedea total dezarmat atat economic si militar cat si alimentar. Statele Unite, pentru a constrange pozitia irakiana, a intrerupt toate exporturile de grau catre Irak, astfel tara a intrat in foamete). 10 martie 1991, in urma eliberarilor teritoriale si solutionarea problemelor de revolta ale Kurzilor, 540 000 de soldati ai coalitiei Statelor Unite, s-au retras din Golful Persic.