Prin aceasta notiune se subntelege retinerea dozata dupa dorinta proprie de la hrana care contribuie la restabilirea organismului cu tel

curativ. n cazul tratamentului prin foame organismul trece la alimentatia endogena. n limitele restructurarii de adaptare n organism se produce inhibitia de protectie a tuturor functiilor (activitatea sistemului nervos central, functiile motorie si secretorie ale organelor digestive, intensitatea proceselor metabolice s.a.), are loc eliberarea organismului de compusii toxici, mobilizarea reactiei de protectie a organismului, normalizarea reactivitatii imunologice, descompunerea tesuturilor cu modificari patologice. S-a observat actiunea pozitiva a tratamentului prin foame n bolile cardiovasculare (fazele incipiente ale aterosclerozei, hipertensiune arteriala, stenocardie, endarterita obliteranta), cele de etiologie alergica (astm bronsic, urticarie, edem Quincke, artrita reumatoida), afectiunile organelor digestive (pancreatita acuta), neuropsihice (schizofrenie, reactii psihogene cronice, nevroze, epilepsie).

In etapele initiale ale tratamentului prin foame organismul consuma energia acumulata prin oxidarea glucidelor, apoi se consuma lipidele si n cele din urma proteinele. Cantitatea limitata de glucide deregleaza oxidarea lipidelor cu acumularea n organism a produselor oxidarii incomplete - corpi cetonici (acetona, acidul acetilacetic s.a.). n aceste conditii n organism apare aci-doza si pentru lichidarea ei organismul utilizeaza amoniacul cu proprietati alcaline, format la descompunerea proteinelor, a hidro-carbonatelor si a altor componente de protectie ale sngelui. n procesul foamei acidoza progreseaza rapid, atingnd nivelul maxim la a 4-a zi, apoi apare tendinta de micsorare a ei. Totusi, acidoza creste considerabil catre zilele 9-12 de foame. n aceasta perioada, numita criza acida, creste eliminarea corpilor cetonici cu urina. Metoda tratamentului prin foame a fost propusa de mai multi savanti, inclusiv de I. Nicolaev (1969). Acest tratament poate fi efectuat numai n conditii de stationar. El ncepe cu administrarea de remedii laxative (40-60 g sulfat de

magneziu), apoi, dimineata, zilnic, se face clisma evacuatorie cu 1-1,5 1 solutie diluata de hi-drocarbonat de sodiu, urmata de o baie generala timp de 10-15 min. cu temperatura apei 36,5-37C. Se face masaj n regiunile cervicala si toracica a coloanei vertebrale. Dupa aceste proceduri bolnavul bea ceai de macese sau apa si se culca n pat pe 20-30 minute, apoi pleaca la plimbare, executa un complex de exercitii de gimnastica respiratorie. Dupa ce se odihneste 11,5 ore bolnavul pleaca din nou la plimbare (vara - pna la orele 2O-2200 si iarna - pna la 16 18). n timpul liber bolnavul poate juca tenis, citi, viziona emisiuni la televizor s.a. nainte de somn se bea apa, se spala pe dinti, face gargara cu solutie slaba de hidrocar-bonat de sodiu sau hipermanganat de potasiu. Se recomanda sa doarma ntr-o ncapere bine aerisita, iarna - nvelit calduros. Pe parcursul zilei se recomanda a bea cel putin 1-1,6 1 de lichid. Poate fi folosita apa potabila sau cea minerala alcalina. n perioada tratamentului prin foame se interzice fumatul, utilizarea alcoolului, medicamentelor. n primele 3-4 zile de foame pe bolnavi i irita totul ce este legat de hrana (mirosul, zgomotul veselei, discutia despre bucate etc). La ei apare hipersalivatie, garguiment intestinal, excitabilitate marita, se nrautateste somnul, dispozitia, creste diureza si densitatea urinei, devin mai frecvente pulsul si respiratia. Dupa clisme se elimina o cantitate obisnuita de mase fecale, bolnavii slabesc, pierd pna la 1 kg zilnic. ncepnd cu zilele 3-5 la bolnavi scade senzatia de foame sau chiar dispare. Se mareste necesitatea de consumare a lichidului. La unii bolnavi apare slabiciune, ameteli, greata care dispar dupa ingerarea apei minerale alcaline. Pielea buzelor devine uscata, apar depuneri albe sau surii pe limba, miros de acetona din gura, pulsul devine mai rar, scade tensiunea arteriala. Cu clisma se elimina mai putine mase fecale n forma de bulgarasi ntunecati fara miros continnd pigmenti biliari, mucus, bacterii, resturi de mncare. Densitatea urinei creste. n urina apare mucus, se mareste numarul leu-cocitelor, sporeste acetona, azotul, amoniacul; scade nivelul glucozei din snge si substantelor alcaline de rezerva. Bolnavul continua sa slabeasca zilnic 300-500 g. La zilele 9-12 de foame apare o criza acida. Starea bolnavului se amelioreaza considerabil. El devine mai vioi, se mbunatateste dispozitia, limba se curata de depuneri, dispare mirosul de acetona din gura, creste diureza, scade densitatea

urinei. n urina, se micsoreaza continutul de mucus, leucocite, se mareste cantitatea de amoniac. Creste secretia gastrica, se micsoreaza capacitatea de digerare a sucului gastric. Creste continutul glucozei n snge si al rezervelor alcaline, masa corpului se micsoreaza zilnic cu 100-200 g.

Indicii clinici, care confirma necesitatea de a ntrerupe cura de foame sunt urmatorii: aparitia poftei de mncare, disparitia mirosului din gura, curatarea limbii de saburati, disparitia aproape definitiva a maselor fecale dupa clisme, disparitia simptomelor bolii pentru care s-a efectuat tratamentul prin foame. Cura de tratament prin foame e de 20-30 zile. n acest rastimp masa corpului se micsoreaza cu 15-18%. Durata foamei timp mai ndelungat poate provoca diferite modificari patologice. Dupa ntreruperea foamei se anuleaza clismele, masajul, baile. Trecerea la alimentatia obisnuita se nfaptuieste treptat. Timpul restabilirii alimentatiei rationale trebuie sa coincida cu numarul zilelor de foame, ceea ce este necesar pentru reabilitarea tractului digestiv, inclusiv restabilirea activitatii fermentilor digestivi, a caror activitate s-a redus n timpul foamei.

Schema de realimentare a bolnavilor n perioada de recuperare: Ziua 1 - cte 200 ml suc de fructe diluat cu apa fiarta de 5 ori pe zi; Ziua a 2-a - cte 100 g de fructe proaspete rase, 200 ml suc de fructe de 5 ori pe zi; Zilele 3-4 - cte 100 g morcovi si fructe proaspete rase, chefir, suc de fructe de 5 ori pe zi; Zilele 5-6 - cte 100 g morcovi si fructe proaspete rase, suc de fructe, pine, 250 ml chefir, 10 g miere - de 4 ori pe zi;

Zilele 7-10 - la dejun si prnz cte 150 g pine, fructe si morcovi rasi, 250 ml chefir, 30 g miere; la gustare si cina - cte 150 g pine si fructe; 250 ml chefir, vinegreta (125 g cartofi fierti, 50 g morcovi cruzi, 40 g sfecla fiarta, 25 g varza cruda, 2,5 g ceapa, 7,5 g ulei vegetal); Zilele 11-15 - la dejun - 150 g morcovi rasi si 50 g smntna, cte 200 g pine si fructe, 400 ml chefir, 20 g miere, 15 g unt, 30 g nuci; la prnz - 400 g vinegreta (cartofi fierti - 100 g, morcovi cruzi - 100 g, sfecla fiarta -600 g, varza cruda - 40 g, castraveti proaspeti - 60 g, ceapa - 10 g, ulei vegetal 5 g); la gustare - 100 g pine, 200 ml chefir, 200 g fructe, 20 g miere, 15 g nuci; la cina - 400 g terci de hrisca sau orez cu lapte, 15 g unt, 100 g pine; Zilele 16-30. La dejun - 450 g vinegreta (cartofi fierti - 120 g, morcovi cruzi - 100 g, sfecla fiarta - 60 g, varza cruda - 40 g, castraveti proaspeti - 60 g, mazare verde conservata - 20 g, ceapa - 30 g, ulei vegetal - 20 ml), 200 ml chefir, 200 g fructe, 35 g nuci, 200 g pine, cte 20 g miere si unt; la prnz - 400 g terci de hrisca sau orez cu 40 g unt, 200 ml chefir, 200 g fructe, 50 g nuci, 20 g miere, 200 g pine; la gustare - 450 g pireu de cartofi cu tomate sau mazare verde conservata, 250 g castraveti proaspeti, 50 g lapte, 20 g unt, 130 g tomate, cte 200 g fructe, 200 ml chefir, 100 g pine; la cina - 100 g pine, 200 ml chefir, 20 g miere.

ncepnd cu zilele 16-30 alimentatia poate fi diversificata reiesind din produsele ce le avem. Totusi, se va da predilectie regimului lactovegetarian cu un continut bogat de vitamine. Daca lipsesc fructele si legumele proaspete - ele pot fi nlocuite cu cele uscate sau conservate. Chefirul poate fi nlocuit cu alte produse acidolactice. Sarea de bucatarie se exclude, ndeosebi n prima perioada de recuperare. Se recomanda a mesteca hrana ncet, rumegnd-o. Nu exista restrictii n privinta lichidului. In perioada trecerii la alimentatia normala bolnavii au la nceput senzatia de suprasaturare la folosirea chiar a unei cantitati mici de hrana, apoi apare o pofta sporita de mncare. Se poate intensifica slabiciunea generala, garguimentul

intestinal, dispozitia este instabila, pulsul si respiratia devin mai frecvente, creste temperatura corpului (37-37,2C) si nivelul glucozei n snge, se micsoreaza continutul azotului n urina. n perioada reluarii alimentatiei, ncepnd cu zilele 23, scaunul revine la normal. Daca el nu se restabileste n 3-4 zile, se face clisma. n primele 1-2 zile de alimentatie masa corpului continua sa scada cu 100-200 g zilnic. ncepnd cu zilele 4-6, masa corpului creste treptat si aproape ca ajunge la nivelul initial de pna la foame. Dupa tratamentul prin foame se mareste forta fizica, se mbunatateste dispozitia, se normalizeaza pulsul, tensiunea arteriala a bolnavului. ncepnd cu saptamna a 3-a pofta de mncare revine la normal (moderata), la fel si dispozitia. La unii bolnavi foamea provoaca greturi, voma cauzate de acidoza. n asemenea cazuri se recurge la marirea cantitatii de apa minerala bauta sau se administreaza bicarbonat de sodiu, cte 0,5 lingurita de ceai intern. Dupa 1 ora se repeta clisma evacuatorie. Daca voma continua 2-3 zile la rnd, tratamentul prin foame trebuie ntrerupt, reintroducnd alimentatia corespunzator perioadei de restabilire. In caz contrar pot aparea convulsii, drept consecinta a deshidratarii organismului si pierderii clorurii de sodiu. Tratamentul prin foame poate fi efectuat dupa ce mai nti bolnavul a fost supus unui examen medical complex, deoarece acest tratament are multe contraindicatii: tuberculoza pulmonara, tumorile maligne, bolile maligne ale sistemului hematopoietic, unele boli ale sistemului endocrin (diabetul zaharat, tiriotoxicoza pronuntata, boala Addison etc), ciroza hepatica, hipertensiunea arteriala si ateroscleroza n fazele avansate, perioada sarcinii si lactatiei la femei, bolile parazitare si chirurgicale ce necesita interventii chirurgicale, gradul avansat de casexie, tendinta spre hipotonie, persoanele n etate. Tratamentul prin foame nu se recomanda celor obezi, ntruct dupa rennoirea alimentatiei masa corpului se restabileste n timp scurt, chiar daca se respecta un regim alimentar cu reducerea puterii calorice a produselor. Pentru obezi este mai rationala dieta 8 cu valoarea energetica redusa si periodic de respectat dietele de contrast sau regim de foame un timp limitat (1-2-3 zile).