Hamei

Humulus lupulus - amei, cumulau, curpan, hamei salbatic, himei, himel, maiuga, maluga, mei, muluga, peste padure, tofolean, tolefan, vana de hamei, vita de hamei Denumirea tei: Hamei (Humulus lupulus) Denumiri populare: amei, cumulau, curpan, hamei salbatic, himei, himel, maiuga, maluga, mei, muluga, peste padure, tofolean, tolefan, vana de hamei, vita de hamei. Ecologie si raspindare: Hameiul creste spontan, agatat de arbori, la marginea padurilor, in poienite; prefera regiunile bogate in precipitatii, soluri cu textura mijlocie, profunde, bogate in calciu, cu PH-ul alcalin: O mai puteti intalni crescand in tufisuri, de-a lungul apelor curgatoare si pe garduri. Perioada de vegetatie: Infloreste in lunile de vara: iulie-august: Perioada si organul de recoltare: se recolteaza numai conurile femele prin ciupire, cu pedunculul sub 1 cm, cand au culoarea verzuie de la sfarsitul lunii august si inceputul lunii septembrie, uscandu-se la umbra, la temperatura camerei. Conurile bune de recoltat se cunosc dupa culoarea verde sau verde-galbuie si bracteele alipite.

Boli in care se utilizeaza: Uz intern: anorexie, tuberculoza, usurarea activitatii digestive, afectiuni renale, insomnii, guta, calmarea excitatiilor sexuale. Uz extern: vaginita, trichomoniaza Retete: Calmant nervos: o lingurita si jumatate de conuri la 200 ml apa clocotita (se bea fractionat in 3 reprize, in cursul unei zile). Daca se doreste a fi folosit ca somnifer se infuzeaza doar o lingurita de conuri la 200 ml apa clocotita citeva ore si se bea seara inainte de culcare.

Pentru uzul extern: In cazul seboreei ca si a acneei se prepaa astfel: 4-5 g de ta la 100 ml apa clocotita. Se lasa sa se racoreasca acoperit, apoi se aplica sub forma de comprese. Pentru spalaturi vaginale se recomanda ca infuzia sa se prepare din 8 g de ta la 100 ml apa clocotita. Se foloseste infuzia calduta. In popor hameiul se utilizeaza ca cataplasme contra durerilor, care se realizeaza din flori si foi, florile adunate toamna se pun in saltelele celor care nu pot dormi; cu flori si frunze se fac lautori contra rofiilor si a altor bube pe cap.

Ceaiul de hamei are si insusiri ana-frodisiace (calmant al excitatiilor sexuale). Unii autori il recomanda ca diuretic, aducand efecte binefacatoare in guta, reumatism si boli de ficat. Cercetarile mai noi atribuie hameiului proprietati bacteriostatice, in special in tuberculoza. Infuzia facuta din 10 g conuri de hamei la 100 g apa si folosita sub forma de spalaturi vaginale ajuta la distrugerea protozoarului Trichomonas vaginalis. Hameiul intra in compozitia ceaiului calmant si sedati Pentru combaterea acneelor si seboreei tenului se recomanda comprese cu o infuzie de 4%. Articole care vorbesc despre Hamei Seminte de marar si muguri de hamei pentru a scapa de insomnie Impotriva insomniei un medicament foarte eficient sint semintele de marar: 50 de grame de seminte de marar se fierb 15-20 de minute, la foc mic, intr-o jumatate de litru de vin, apoi se lasa la infuzat o ora. Se strecoara si se beau cite 50-60 de mililitri inainte de culcare. Doua linguri de mug ..... [ continuare articol ] Index Plante medicinale leacuri populare Adenoid Cu aspect glandular. ..... [ continuare articol ] Index Termeni medicali a Hameiul Descriere: Planta erbacee agatatoare cu flori rzui, ale carei seminte aromatice si amare se intrebuinteaza la fabricarea berii. Hameiul este o ta care se agata pe garduri sau arbuslii pe care ii intalneste in cale. in scopuri medicinale se folosesc conurile, numite stiintific Strobuli Lupulii, care ..... [ continuare articol ] Index Boli si tratamente tratamente cu plante medicinale PLANTE MEDICINALE. FITOTERAPIE

Hamei. o planta cu trecut. Unul dintre ingredientele berii, care ii confera gustul aromat amarui, cunoscut de mai bine de o mie de ani, hameiul (Humulus lupus), are un istoric si mai indelungat ca sedativ. Pentru anxietate si pentru inducerea somnului, beti 3 cani de infuzie din conuri de hamei (Strobuli Lupuli) pe zi. Acidit ..... [ continuare articol ]

Regimul recomandat in cazul afectiunilor renale, informatii medicale, urologie PRELUAREA INFORMATIEI SE FACE CU AFISAREA LINK-ULUI CATRE: www.Interactiuni.ro !

Regim insuficienta renala cronica Principiile dietei in IRC Un regim hipoproteic este recomandat persoanelor care sufera de insuficienta renala cronica (IRC) pentru a preveni progresia deteriorarii renale. Dieta este uneori bazata si pe o restrictie a aporturilor de sodiu si de potasiu. Pentru unii bolnavi, restrictia lichidelor poate fi de asemenea necesara. Iar daca insuficienta renala este insotita de diabet, se recomanda si un regim hipoglucidic. La persoanele care sufera de afectiuni renale majoritatea caloriilor trebuie sa provina din carbohidrati complexi. Obiectivele regimului: - incetinirea progresiei bolii - reducerea fosfatemiei si a acidozei - diminuarea retentiei azotate - controlarea tensiunii arteriale - obtinerea unei stari de nutritie adecvate Regimul este o parte esentiala in tratamentul insuficientei renale deoarece: - aportul de proteine este limitat pentru a intarzia progresia deteriorarii renale - aportul de sodiu poate fi redus pentru a optimiza controlul presiunii sangvine si pentru a evita retentia de apa - aportul de potasiu poate fi redus in cazul in care nu este excretat in mod eficient si se gaseste in cantitati mari in sange (hiperkaliemie) - aportul hidric este limitat doar in conditiile unei retentii de apa in organism Nivelurile de calciu si fosfor sunt de asemenea atent monitorizate. Daca nivelul sangvin al acestor minerale nu este corespunzator, atunci aporturile alimentare trebuie modificate. O dieta hipoproteica poate fi deficitara in: - unii aminoacizi esentiali - vitamine: niacina, tiamina si riboflavina - minerale: calciu si fier Atunci cand afectiunea renala este in stadiu avansat, dieta hipoproteica poate duce la malnutritie si trebuie urmata doar sub supraveghere medicala. Aportul de proteine in IRC Dietele hipoproteice pot preveni sau incetini progresia unor afectiuni renale. Cantitatea de proteine consumate este bazata pe gradul de afectare a rinichilor. Aportul proteic se calculeaza prin masurarea cantitatii de proteine (si a produselor rezultate in urma catabolizarii lor) din sange, precum si prin alte teste de laborator. Aportul recomandat de proteine intr-un regim hipoproteic este de

0,6g/kg/zi. La persoanele care sufera de o afectiune renala (precum sindromul nefrotic) care duce la pierderea unei cantitati mari de proteine prin urina, restrictia proteica este moderata: 0,8g/kg/zi. Foaia de echivalenta proteica 5 g proteine: = 1 ou = 25 g carne sau peste = 15 g branza = 60 g paine = 40 g paste fainoase = 75 g orez = 200 g cartofi Pacientii care urmeaza un regim de restrictie proteica trebuie evaluati de catre medicul nutritionist, deoarece riscul de malnutritie si anorexie este apreciabil in cadrul IRC. Aportul de minerale si vitamine Sodiul Aporturile de sodiu depind de tipul de insuficienta renala. In cazul utilizarii unui medicament care contine cortizon, regimul trebuie sa fie relativ sarac in sare si zahar. Atunci cand pacientul efectueaza sedinte de hemodializa, restrictia de sodica este mai putin importanta. Limitarea aportului de sodiu contribuie la controlarea hipertensiunii arteriale si la evitarea insuficientei cardiace congestive. In general, aportul de sodiu nu trebuie sa scada sub 2 g pentru fiecare 100 ml de diureza. Restrictia totala si brusca de sodiu poate duce la deshidratare extracelulara. Potasiu Aporturile de potasiu vor fi normale atat timp cat diureza este peste 1000 ml/24 h. Tendinta de hiperkaliemie (cresterea anormala a nivelului de potasiu) apare in stadiile avansate ale IRC. Combaterea hiperkaliemiei: - evitarea alimentelor bogate in potasiu: fructe uscate, ciocolata, berea, orezul, painea, unele specii de pesti, ouale, carnea, branza, laptele. - administrarea unor medicamente hipokalemiante - hemodializa Fosforul Aportul de fosfor poate fi limitat prin reducerea consumului de lactate. Dar, pentru a preveni bolile osoase, trebuie administrate suplimente de calciu si vitamina D, in scopul de a controla echilibrul dintre calciu si fosfor din organism. Calciu Aporturile de calciu trebuie suplimentate in cazul unei hiperkaliemii (datorita faptului ca acest mineral se gaseste in unele legume proaspete bogate in potasiu care trebuie evitate). Necesarul zilnic al unui adult este estimat la 1 g pe zi. Tinand cont de regimul urmat de pacientii cu insuficienta renala, este necesara suplimentarea cu 1 g de calciu, alaturi de vitamina D. Suplimentele de magneziu nu sunt recomandate, deoarece pot creste nivelul seric al acestui mineral la pacientii cu afectiuni renale. In schimb, suplimentele de fier sunt importante, deoarece majoritatea pacientilor cu afectiuni renale in stadiu avansat sufera si de anemie severa. Doza va fi prescrisa de medic. Vitaminele Suplimentarea cu vitamine depinde de restrictiile alimentare precum si de afectarea rinichilor. Necesarul de vitaminele A, E si K sunt acoperite de obicei prin alimentatie. Aportul de vitamina C si de vitaminele din grupul B este in general adecvat inainte de inceperea dializei. Consumul de lichide Restrictia lichidelor depinde de retentia de apa, de nivelul sodiului din dieta, de utilizarea diureticelor si de prezenta insuficientei cardiace congestive. Aporturile hidrice trebuie sa fie adaptate la volumul diurezei (cantitatea de urina emisa de bolnav), la care se adauga cantitatea de apa pierduta (prin diaree, varsaturi, transpiratie, etc.) Astfel, calculul se face adaugand 500 ml la volumul diurezei. Adaptarea volumului de lichide se face prin cantarire zilnica, masurarea diurezei si prin controlul edemelor. Lichidele se administreaza fractionat, in portii mici (inclusiv noaptea) pentru a preveni cresterea TA. Atentie insa la excesul de lichide, care poate duce la hiponatremie sau la intoxicatie cu apa. Aportul caloric In general se recomanda un aport de cca 35 cal/kgc/zi, adica de aproximativ 1500 cal/zi la femei si 2200 -3000 cal/zi la barbati. Cea mai mare parte a aportului caloric va fi reprezentata de glucide, sub forma de dulciuri concentrate (300 400 g/zi), la care se adauga paste fainoase, legume si fructe (atentie la continutul in potasiu!) Aportul de lipide va fi de 1 g/kgc/zi, reprezentate in special de acizi grasi nesaturati, care au un efect de diminuare a progresiei deteriorarii renale. SURSA 02 In cazul afectiunilor renale, rinichii nu sunt capabili sa filtreze si sa elimine din sange produsele si fluidele care nu sunt necesare. Pentru a controla si a evita acumularea acestor substante, se recomanda evitarea anumitor produse alimentare care au tendinta de a agrava aceasta problema.

Este foarte importanta asigurarea unei cantitati suficiente de calorii. O dieta sanatoasa ajuta la mentinerea tensiunii arteriale normale, greutatii corespunzatoare si unor niveluri serice normale de colesterol si glicemie, ceea ce este de ajutor in stoparea progresiei afectiunii renale. Fiecare persoana are propriile necesitati, in functie de greutatea corporala, inaltimea si functia renala remanenta. Cele mai multe persoane trebuie sa isi limiteze consumul de sodiu (sare), de lichide si proteine. Altele necesita limitarea consumului de potasiu, fosfor si calciu. Se recomanda consultarea unui medic nutritionist, care este specialistul in masura sa recomande dieta corecta in aceste cazuri. Pentru a limita consumul de sodiu se recomanda: -citirea tuturor etichetelor alimentelor: trebuie evitate alimentele care contin sare sau glutamat monosodic ca si componente de baza -evitarea branzei sarate, muraturilor, afumaturilor care pot contine cantitati crescute de sare -nu trebuie adaugata sare in mancare: se recomanda inlocuirea cu lamaie sau alte condimente pentru a da savoare mancarurilor -consultarea medicului curant asupra folosirii unui inlocuitor al sarii. Unele persoane cu afectiuni renale necesita limitarea aportului de potasiu: cei mai multi inlocuitori de sare de pe piata contin cantitati crescute de potasiu. Proteine Pentru a limita consumul de proteine se recomanda: -consultarea unui medic nutritionist pentru alcatuirea unei diete care sa asigure necesarul de proteine pentru mentinerea sanatatii -cunoasterea surselor de proteine. Cele mai multe persoane stiu ca, carnea, pestele si lactatele contin proteine. Nu se cunoaste faptul ca painea, cerealele si legumele contin, de asemenea, proteine -alegerea proteinelor de calitate superioara, cum ar fi carnea de vita slaba, pui, peste, branza si oua. In cazul in care se consuma ton, se recomanda clatirea lui bine inainte de consumare. Lichide Pentru a limita consumul de lichide se recomanda: -se recomanda limitarea la 1,4 litri de lichide pe zi. Alimentele care sunt lichide la temperatura camerei, cum ar fi supa, inghetata, ceaiul se considera a fi lichide si trebuie sa fie incluse in cei 1.4 litrii zilnic -trebuie conoscut faptul ca unele legume si fructe contin cantitati crescute de apa care se iau in calcul la cantitatea zilnica de lichide. De exemplu: grefele, portocalele, merele, laptucile si telina. Fosfor Pentru a limita aportul de fosfor se recomanda: -limitarea aportului de lactate, cum ar fi lapte, iaurt sau inghetata -evitarea nucilor, alunelor, semintelor, lintei, mazarii si fasolei -evitarea consumului de bere, bauturile racoritoare de genul Coca-cola si cacao. Dieta de ingrasare In cazul scaderii in greutate se recomanada: -consumul de paine, tortilla, cereale si evitarea painii si cerealelor integrale; nu se recomanda covrigeii, chipsurile sau alte snack-uri -se recomanda adaugarea de margarina, ulei si maioneaza pentru a creste cantitatea de calorii zilnice; uleiurile vegetale de genul ulei de masline sunt cea mai sanatoasa alegere -se recomanda adaugarea de zahar si miere la regimul zilnic, cu exceptia persoanelor cu diabet zaharat, pentru a creste numarul caloriilor si energia zilnica -se recomanda gustari regulate intre mese. SURSA 03 Infuzie din muguri de mesteacan pentru afectiunile cailor urinare si ale rinichilor In cazul afectiunilor cailor urinare si ale rinichilor, retetele medicinei populare sint foarte eficiente. Astfel, in cazul afectiunilor renale, al umflaturilor este recomandata o infuzie din frunze sau muguri de mesteacan, folosita ca mijloc diuretic: doua linguri de frunze taiate marunt sau o lingura de muguri se pun intr-o jumatate de litru de apa fierbinte, se adauga putin bicarbonat de sodiu, se lasa la infuzat o ora, apoi se strecoara. Se bea cite o jumatate de pahar de patru ori pe zi, inainte de masa. Frunzele si mugurii de mesteacan intra si in diferite amestecuri. Se amesteca frunze de mesteacan si frunze de coada-calului, in parti egale; o lingura din acest amestec se acopera cu un pahar de apa fierbinte, se lasa la infuzat 15 minute, apoi se strecoara. Se ia cite o lingura de infuzie de trei-patru ori pe zi; are proprietati diuretice deosebite. Atentie insa, caci acest amestec este contraindicat in cazul inflamarii acute a rinichilor si a cailor urinare, in cazul femeilor insarcinate. Un alt amestec deosebit de eficient este urmatorul: o parte frunze de mesteacan, o parte fructe de ienupar, o parte fructe de maces, doua parti radacini de roiba. O lingurita din acest amestec se pune intr-un pahar de apa rece, se lasa la infuzat zece ore, apoi se fierbe 5 minute si se strecoara. Se bea cite un sfert de pahar de trei-patru ori pe zi, in cazul pietrelor la rinichi. Si acest amestec este contraindicat in cazul inflamarii acute a rinichilor si cailor urinare, dar si femeilor insarcinate. Se amesteca frunze de mesteacan, frunze de strugurii-ursului, matase de porumb, radacina de iarba-dulce, radacina de pir (in parti egale). O lingura din acest amestec se pune intr-un pahar de apa rece, se lasa la infuzat sase ore, apoi se mai fierbe 15 minute si se strecoara; se bea cite un sfert de pahar de infuzie de trei-patru ori pe zi, in caz de cistita. Infuzia aceasta nu este indicata femeilor insarcinate si in cazul inflamarii acute a rinichilor si cailor urinare. Frunzele de merisor sub forma de infuzie si decoct se folosesc ca mijloc diuretic, antiseptic si astringent in cazul pietrelor in ca urinara, al inflamarilor renale si ale cii urinare. In cazul afectiunilor rinichilor si ale cii urinare se pregateste urmatorul amestec: doua parti frunze de merisor, o parte frunze de lentica, o parte coacaze

negre, o parte frunze de mesteacan alb, o parte fructe de ienupar, o parte muguri de hamei, o parte petale de trandafir, doua parti frunze de strugurii-ursului, doua parti frunze de brinca-porcului, doua parti frunze de patlagina, trei parti frunze de urzica, patru parti macese, sase parti fragute de padure, sase parti muguri de coada-calului. Doua lingurite din acest amestec se pun in doua pahare si jumatate de apa fierbinte, se lasa la infuzat 30 de minute, apoi se strecoara. Infuzia se administreaza fierbinte, cite 150 de mililitri de trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, in cazurile de cistita.