Ad Astra 19

Anul X, Nr.
19 - noiembrie 2008
AD ASTRA
ASTRA Revistă de cultură şi educație
PUBLICAȚIE EDITATĂ ÎN CADRUL LICEULUI CU PROGRAM SPORTIV
PIATRA NEAMȚ
Drama
Day
iunie
2008
Drama Day
iunie 2008
După o ''muncă asiduă'' de câteva

How things turn crazy săptămâni, a venit şi ziua cea mare, ziua
Motto: „ Viaţa e prea importantă pentru a fi reprezentaţiei. Învingându-şi emoţiile, cei
luată în serios” Oscar Wilde 8 ''actori'' au oferit una din cele mai
frumoase reprezentaţii din concurs,
''How things turn crazy'' sau ''Cum reprezentaţie răsplătită cu multe aplauze şi
lucrurile o iau razna'' este titlul piesei de felicitări din partea publicului. Piesa a fost
teatru cu care liceul nostru a participat la cotată drept una din cele mai bune din
concursul ''Drama Day'', concurs care a concurs. Într-un cuvânt, ''How things turn
avut loc pe data de 2 iunie 2008, la Colegiul crazy'' a fost un adevărat SUCCES.
Naţional ''Calistrat Hogaş''. Componenţii
trupei au fost, ''în ordinea numerelor de pe
tricou'': Octavian Roşca (clasa a XII-a A),
Mihaela Dociu (clasa a XII-a A), Matei
Şerban (clasa a XII-a B), Condurat Larisa
(clasa a XII-a B), Andrei Ciobanu (clasa a
XII-a C), Belchim Andrei-Octavian (clasa a
XI-a B), Cătălina Morenciu (clasa a X-a A)
şi Cosmin Gavril (clasa a IX-a C). Ei au
fost îndrumaţi, coordonaţi, ajutaţi,
încurajaţi şi, uneori, certaţi de către
domnişoara profesoară Mădălina Vornicu.
De asemenea, un ajutor important a fost
acordat de către domnul profesor de
educaţie plastică Nicu Luca.
***
După cum reise şi din titlu, piesa a
fost o comedie în care dialogurile dintre În final, putem spune că "How
personaje se îmbină într-un mod caraghios things turn crazy" a fost un proiect foarte
cu diferitele situaţii comice în care eroii frumos, un proiect în care s-a investit
principali sunt implicaţi: de la piedici la tras multă, multă muncă, mult suflet, multă
de păr, la sperieturi şi, în final, la întâlnirea pasiune. Cu această ocazie, s-au legat noi
celor doi băieţi cu aceeaşi fată... De prietenii, au apărut noi amintiri legate de
asemenea, şi repeţiile s-au desfăşurat într- frumoşii ani de liceu şi, sperăm noi, toţi au
un cadru foarte plăcut, cu multe râsete şi putut vedea... ''How things turn crazy''.
voie bună, cu glume şi poante din partea
fiecăruia. Andrei-Octavian BELCHIM
AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008 3

Olimpismul
(XII)
Din lungul şir al olimpiadelor moderne,
Jocurile celei de-a XXI-a ediţii, Montreal 1976, au
atins un nivel valoric extrem de ridicat. Astfel,
vorbele devin de prisos în momentul în care citim
despre zecile de noi recorduri mondiale şi ale
continentelor, despre sute de recorduri naţionale ale
ţărilor participante, înregistrate la atletism, înot,
haltere şi tir şi despre acele recorduri absolute
exprimate în nota 10.00 a perfecţiunii, cu care au
fost apreciate exerciţiile de gimnastică ale Nadiei
Comăneci (de şapte ori) şi ale lui Neli Kim (de două
ori).
La întrecerile de la Montreal, România a fost
prezentă la 11 discipline sportive: atletism, box,
caiac-canoe, canotaj, gimnastică, haltere, handbal,
lupte (greco-romane şi libere), nataţie, scrimă şi tir.
S-au câştigat 27 de medalii (4 de aur, 9 de argint şi
14 de bronz), România situându-se pe locul 5 pe
naţiuni după Rusia, SUA, RD Germania, RF
Germania.
În programul celei de-a XXI-a ediţii a
Jocurilor Olimpice au figurat 21 de ramuri sportive şi 198 de probe. Au fost decernate 198
de medalii de aur, 198 de medalii de argint şi 215 de bronz, adică 611 medalii, cu 7 mai
multe decât la Jocurile Olimpice de la Műnchen din 1972.
Cu multe secole în urmă, la jocurile antice,
exista obiceiul ca învingătorului probei de dromos
(cursă de viteză pe 92.27 m) să i se acorde mari
onoruri şi, după numele său, să fie denumită şi
olimpiada respectivă, adică perioada de 1457 de zile,
10 ore şi 40 de minute care despărţea două ediţii ale
Jocurilor. Câştigătorul dromosului era proclamat
eponim, naşul respectivei Olimpiade. La Jocurile
moderne, nu s-a mai păstrat acest obicei. Dacă s-ar fi
păstrat, cu siguranţă perioada dintre Jocurile de la
Montreal şi cele din 1980 de la Moscova s-ar fi
numit Olimpiada Nadiei Comăneci.
Palmaresul Nadiei a fost impresionant: 3
medalii de aur (la individual compus, la bârnă şi la
paralele), 1 medalie de argint (pe echipe) şi o
medalie de bronz (la sol). După ce Nadia a devenit
campioană olimpică absolută, un comentator de la
televiziunea ABC spunea, oferind telespectatorilor
cea mai frumoasă figură de stil a acelei zile: „Nadia
Comăneci înoată într-un ocean de aer.”
4 AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008

La nici 15 ani, Nadia devenise cea mai tânără
câştigătoare olimpică şi, la fiecare notă de 10, era comparată
cu o veveriţă, cu o libelulă, cu un pescăruş, prinţesă sau chiar
cu o zeiţă. Iată ce spuneau câteva ziare de pe diferite
meridiane ale globului:
New York Times: „Evoluţia Nadiei Comăneci este
atât de strălucită că te înfioară. La paralele s-a rotit atât de
uşor, ca o vrabie ce zboară de pe o creangă pe alta. În
balansul său, se prinde de paralelă cu atâta siguranţă ca o
veveriţă, la sărituri planează ca un pescăruş pe plajă...”
Paris Match: „Nadia, liană şi zefir, spiriduş al
palestrei, pană şi suspin, firavă gazelă şi alb porumbel,
Nadia eu te salut! Nici efort, nici forţă ci doar graţie, graţie
infinită, cea care ne cucereşte inimile...”
A patra medalie de aur, cucerită la Montreal a fost a
lui Vasile Dîba, la caiac 500m. Sorţii i-au rezervat tocmai
culoarul 9, culoar mărginaş despre care se spune
că nu este deloc bun, deoarece trebuie să priveşti
mereu spre interior, pentru a şti în orice moment
care este ordinea în cursă. Dar şi de această dată,
ca şi de multe alte ori, povestea aceasta cu
importanţa unui culoar sau a altuia a fost o
chestiune secundară. A învins munca, dăruirea şi
dorinţa de a câştiga.
Medaliile de argint (9) au fost câştigate
de: Simion Cuţov – box/ categoria semiuşoară,
Mircea Simion – box/ categoria grea, Teodora
Ungureanu – gimnastică/ paralele, Gheorghe Danilov şi Gheorghe Simionov - canoe 1000
m, echipa feminină de gimnastică (Nadia Comăneci, Teodora Ungureanu, Anca Grigoraş,
Mariana Constantin, Gabriela Truşcă, Georgeta Gabor), echipa de handbal băieţi (Cornel
Penu, N. Munteanu, Gabriel Kicsid, Cristian Gaţu,
Ghiţă Licu, Cezar Drăgăniţă, Radu Voina, Roland
Gunesch, Alex Folker, Ştefan Birtalan, Adrian
Cosma, Constantin Tudosie, Werner Stockl,
Mircea Grabovski), Gheorghe Berceanu – lupte
greco-romane, Nicu Gîngă – lupte/ categoria 52 de
kg, Ştefan Rusu – lupte/ categoria 68 kg.
Medaliile de bronz (14) au fost obţinute
de: Nadia Comăneci – gimnastică/ sol, Alec
Năstac – box/ categoria mijlocie, Costică Dafinoiu
– box/ categoria semigrea, Vasile Diba – caiac
1000 m, Dan Grecu – gimnastică/ inele, Teodora Ungureanu – gimnastică/ bârnă, Roman
Codreanu – lupte greco-romane/ categoria 100 kg, Stelică Morcov – lupte libere/ categoria
90 kg, Ladislau Şimon lupte libere/ categoria 100kg, echipa de băieţi scrimă (sabie) prin
Dan Irimciuc, Ioan Pop, Marin Mustaţă, Cornel Marin şi Alex Nilca. (va urma)
Prof. Ilie POPESCU

Din istoricul ONEFS şi INEFS
- Oficiul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport şi
Institutul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport -
Prezentul articol se vrea a fi o modestă contribuţie la
evocarea trecutului prestigioasei instituţii de învăţământ superior
care a fost şi este Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport
din Bucureşti.
Trebuie subliniat faptul că, în România existau diferite
societăţi şi asociaţii şi numeroşi practicanţi ai diferitelor activităţi
sportive. Educaţia fizică era predată în şcoală însă lipseau cadrele
calificate şi o formă centrală de dirijare şi organizare a acestor
activităţi. Ca urmare a acestui fapt, în 1921 apare Legea Casei
Culturii Poporului care stipula (cap.1) că această instituţie are scopul
de a realiza pregătirea “pre şi post regimentară a poporului” şi de a
înfiinţa o instituţie naţională de educaţie fizică (un oficiu naţional) în
care urma să funcţioneze şi institutul naţional de educaţie fizică (cap
3). [Monitorul Oficial nr. 173/3.XI.1921]
Cel care a militat neobosit şi a avut iniţiativa în acest
important demers a fost generalul Virgil I. Bădulescu (pe atunci
colonel) care a reuşit să obţină sprijinul familiei regale şi al multor
personalităţi ce ocupau funcţii de conducere în stat.
Proiectul de lege pentru educaţie fizică întocmit de Virgil Bădulescu
şi colaboratorii săi a fost aprobat în Senat şi s-a publicat în
Monitorul Oficial nr. 59 din 17 iunie 1923, însă ONEF şi INEF îşi începuseră activitatea încă din anul
1922.
Pentru începerea activităţii INEF, trebuiau rezolvate două probleme fundamentale şi anume:
încadrarea institutului cu personal didactic şi crearea bazei materiale pentru desfăşurarea procesului de
învăţământ cu studenţii.
Fără a intra în amănuntele acestor probleme, voi aminti câte ceva doar despre personalul
didactic. V. Bădulescu a reuşit să aducă la INEF cadre didactice universitare de un înalt profesionalism
iar la activităţile sportive de profil a angajat specialişti de seamă din străinătate: pentru gimnastică,
specialişti din Suedia, pentru atletism din Germania, pentru jocuri din SUA, pentru scrimă din Franţa,
pentru lupte din Japonia.
Cât priveşte baza materială, aş aminti doar de marele complex didactico-sportiv de la Eforie,
format dintr-un pavilion central care cuprindea o sală ultramodernă de capacitate mare pentru
gimnastică şi jocuri sportive, săli de seminar, cabinet medical, infirmerie, dormitoare, camere pentru
cadrele didactice, cantină, terenuri de volei, baschet, tenis de câmp, stadion pentru atletism, fotbal,
rugby, handbal, oină, poligon de tir, bazin de înot la dimensiuni olimpice construit pe malul mării
(placat cu faianţă şi prevăzut cu un tobogan şi platformă mobilă, de la 1.5 m la 12 m, pentru săriturile
în apă).
De asemenea, în capitală, instalarea sediilor ONEF şi INEF în fosta cazarmă Cuza Vodă din
zona Dealul Spirii şi subvenţia de 636.000 lei din partea Ministerului de Război şi a Ministerului
Instrucţiei Publice, a asigurat începerea cursurilor în condiţii deosebite, încă din toamna anului 1922.
Prima promoţie de profesori de educaţie fizică a absolvit cursurile INEF în 1926. Instituţia a
funcţionat la început cu două secţii: una civilă cu o durată de 4 ani pentru profesori şi una cu o durată
de 1 an pentru ofiţerii-instructori.
Activitatea acestei instituţii pe parcursul multor ani a reuşit într-o manieră cu totul excepţională
să formeze cadre didactice deosebite, atât pentru învăţământul românesc cât şi pentru armată. Aceşti
profesori au asigurat educaţiei fizice şi sportului autohton formarea viitoarelor generaţii de performeri
dar şi a unui număr impresionant de „meseriaşi” şi ofiţeri de carieră pasionaţi de profesia lor.

Este important pentru noi cei de astăzi să Şi Profesorii pot fi Premianţi
urmărim evoluţia
şi transformările survenite în cei
Prin ’79, în clasa I, îi
86 de ani de existenţă a acestei instituţii
spuneam mamei, cu o profundă
universitare: încântare, că “m-am hotărât”: “o să
1922-1929 Institutul Naţional de Educaţie Fizică (INEF)
1929-1937 Institutul Superior de Educaţie Fizică (ISEF) merg toată viaţa la şcoală”… şi
1937-1942 Academia Naţională de Educaţie Fizică (ANEF) răspunsul la întrebarea “ce vrei să te
1943-1945 Şcoala Superioară de Educaţie Fizică (SSEF) faci când o să fii mare?” a devenit
1945-1948 Academia Naţională de Educaţie Fizică (ANEF) în scurt timp, invariabil,
1948-1950 Institutul de Educaţie Fizică (IEF)
1950-1968 Institutul de Cultură Fizică (ICF)
“şcolăriţă”…
1968-1991 Institutul de Educaţie Fizică şi Sport (IEFS) Îi adunam pe copiii din bloc
1991-1992 Academia de Educaţie Fizică (AEF) şi le corectam… pe bune caietele de lectură, astfel că,
1992-... Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport la un moment dat (prin clasa a IV-a) o vecină s-a
(ANEFS) plâns părinţilor mei că am umplut de roşu caietul de
Aceste perioade şi denumiri reprezintă şcoală al fiicei sale (colegă de-a mea, astăzi psiholog).
momente de ascensiune sau de regres ale educaţiei Prin liceu, m-a bătut o vreme gândul să devin
fizice şi sportului din România. Prima ascensiune, cercetător în domeniul fizicii nucleare, dar mi-a trecut
cuprinsă între anii 1922-1943, culminează cu anul repede că... tot devenise o modă să se susţină ideea
1937 când Institutul Superior de Educaţie Fizică opririi cursei înarmării… În treapta I, m-am apucat de
primeşte titlul de Academia Naţională de Educaţie electrotehnică şi era cât pe ce să mă asimileze şi pe
Fizică iar anul 1929 consemnează desprinderea mine seria de AMC-işti pe care o înghiţise deja în anii
secţiei militare transformate în Institutul Militar de ’80 combinatul de la Săvineşti. Noroc am avut cu
Educaţie Fizică. profesorul de română, Grigore Ciucă (Dumnezeu să-l
Spre sfârşitul anului 1942, ANEF cunoaşte ierte!) care l-a chemat pe tata la şcoală şi l-a convins
o cădere bruscă, fiind transformată în Şcoala să mă lase la “Hogaş”, la filologie...
Superioară de Educaţie Fizică şi pierzându-şi Când să mă înscriu la facultate, nu mă puteam
prerogativele titlului academic. Institulul militar a decide: litere sau drept (la amândouă se susţineau în
’91 probe scrise şi orale de limba şi literatura
fost desfiinţat.
română)... şi am aplicat metoda ...”cap sau pajură”...
Speranţa răsare în 1945, când ANEF este
aruncând la propriu o monedă în aer... M-am întrebat
reînfiinţată, redobândind şi adăugând drepturi şi mulţi ani după aceea (în special în perioada grevelor
prerogative noi precum: specializările la diferite din educaţie) dacă alegerea finală a fost făcută, totuşi,
sporturi, doctoratul în educaţie fizică, înfiinţarea ... ”cu cap”...
unui Institut de Cercetare Ştiinţifică, toate Astăzi, după 12 ani de învăţământ şi în anul
prevăzute în legea 581/1945. Puţină bucurie în care am obţinut două gradaţii (de merit şi
deoarece, la sfârşitul anului 1948, în urma reformei „Gheorghe Lazăr” clasa a III-a) realizez că, dincolo
învăţământului după modelul sovietic, academia de premiile şi diplomele primite, dincolo de cărţile pe
este transformată în Institut de Educaţie Fizică şi care stă scris numele meu, rămâne totuşi, pentru mine
pierde toată baza materială pe care a avut-o la ca profesor, un sentiment, un semn mult mai de preţ:
Bucureşti şi Eforie. La pierderea şi distrugerea recunoaşterea, aprecierea şi consideraţia celor din
totală a bazei materiale s-a adăugat o nouă jur...
retrogradare, începând cu anul 1975, când s-a Şi mai rămâne ceva: onoarea şi bucuria de a
redus perioada de şcolarizare la 3 ani (fapt ce a dus mă afla alături de cei care au trudit o viaţă pentru
la diminuarea salarizării şi a categoriei didactice) şi afirmarea şcolii sportive nemţene, recompensaţi în
s-a mutat sediul de urgenţă de pe Dealul Spirii în 2008 de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
cu distincţia „Gheorghe Lazăr clasa I”: Prof. Ovidiu
zona Cotroceni (1983-1984) pentru construcţia
Ţoc Sr. – antrenor emerit, Prof. Corneliu Popa –
Casei Poporului.
antrenor emerit, Prof. Ilie Popescu – antrenor emerit,
După decembrie 1989, speranţele sportului Prof. Elena Magda Melinte, Prof. Dumitru Şerpe,
românesc şi ale IEFS pentru redobândirea Prof. Constantin Pancu şi Prof. Vasile Vamanu.
drepturilor avute, au început să se revigoreze: Pentru mine, acesta poate fi un început de
perioada de şcolarizare a crescut la 4 ani şi titlul drum promiţător sau nu… Însă pentru EI, pentru
instituţiei a redevenit academic în 1992. Seniorii Şcolii Nemţene, sunt… laurii deplini ai
Victoriei. Felicitări, Domnilor! Ave et... Gaudeamus!
Prof. Ovidiu ŢOC Sr. Prof. Ana Vîrlan

Se poate vorbi de progres ?
La ce se referă un antrenor când spune că un jucător de fotbal a făcut progrese? De

cele mai multe ori, aceste progrese sunt reduse la capacităţile tehnice şi de alergător ale
jucătorului. Rar însă antrenorul se referă la capacitatea jucătorului de a se integra în echipă,
sau la personalitatea şi încrederea în sine a acestuia.
O altă problemă o constituie vârsta biologică a sportivului. Foarte puţini ştiu ce
înseamnă realmente această vârstă. Dezvoltarea sportivă este inclusă în dezvoltarea
personală şi socială a jucătorului şi are legătură cu pubertatea şi culturalizarea. De aceea,
dezvoltarea sportivă a devenit din ce în ce mai dificilă, în special la juniori.
Mulţi jucători de fotbal sunt scoşi încă de mici din mediul lor, călătoresc kilometri
pentru a ajunge la
antrenamente, locuiesc în
internate, se confruntă cu
probleme cotidiene serioase,
etc.
De asemenea, s-a
observat că relaţia pe care
jucătorii o au cu antrenorii are o
importanţă deosebită.
Antrenorul se confruntă cu
problemele care nu pot fi
rezolvate în şcoli, familii,
vecinătate sau cu ajutorul
prietenilor. Pentru foarte mulţi
părinţi, clubul a devenit cel mai
important loc unde are loc
socializarea.
Mulţi antrenori se feresc
însă să se confrunte cu
problemele jucătorilor şi pun
accent doar pe rezultatele sportive. Unii (care au experienţă) recunosc greutăţile pe care le
întâmpină jucătorii în procesul de dezvoltare dar nu deţin instrumentele necesare pentru a-i
face pe aceştia să treacă peste ele.
Nu trebuie să se uite faptul că jucătorii au nevoie de modele complexe. Soluţia
pentru aceste probleme constă în îmbinarea dimensiunilor de dezvoltare, sportive şi
sociale. Abia atunci se poate spune că jucătorul a făcut progrese. În urma unei cercetări
făcute, psihologii au constatat că juniorii se confruntă cu probleme de ordin psihic, social
şi de dezvoltare. În categoria problemelor de ordin psihic se regăsesc: invidia, teama de
eşec şi presiunea exercitată de cei din jur.
Invidia apare la jucătorii care locuiesc la internate. Sunt rare cazurile în care
sportivii cu un nivel social mai ridicat suferă de acest lucru. Invidia se corelează de cele
mai multe ori atât cu nesiguranţa cât şi cu problemele şcolare. S-a demonstrat că juniorii
care suferă de invidie au şi probleme şcolare. Asta demonstrează că dezvoltarea
individuală a personalităţii nu se poate reduce doar la dezvoltarea individuală a
caracterului.

Teama de eşec nu poate fi atribuită pregătirii sportive. Teama de eşec se poate atribui
greşelilor şi disonanţelor. Teama de eşec se află în strânsă legătură cu presiunea
doar
exercitată de cei din jur, cu nesiguranţa de care dau dovadă jucătorii pe teren dar şi cu
performanţele slabe.
Problemele de ordin social cu care se confruntă sportivii se datorează în primul rând
mediului în care aceştia cresc. Familia joacă cel mai important rol în formarea unui tânăr. Ea
constituie un factor de sprijin şi protecţie pentru sportivi. Există însă cazuri în care familia
are o influenţă negativă în dezvoltarea jucătorului, ceea ce se resimte şi pe teren. S-a
demonstrat că influenţa familiei asupra comportamentului unui jucător se manifestă mai mult
decât cea exercitată de antrenor şi de prieteni.
Greutăţile pe care jucătorul de fotbal le întâmpină în timpul dezvoltării provin din
comunicare. 57% dintre sportivii chestionaţi au declarat că şi-ar dori ca antrenorul să discute
mai mult cu ei. Antrenorul deţine
cel mai important rol în procesul
de dezvoltare sportivă a tânărului,
fiind responsabil pentru toate
reuşitele dar şi pentru eşecurile
echipei. Dacă un jucător nu
reuşeşte să treacă mai departe (la
fotbalul profesionist) atunci
cauzele provin fie de la atitudinea
jucătorului, fie de la accidentări
sau de la pregătirea insuficientă de
care a avut parte în timpul
junioratului.
Jucătorii sunt strâns legaţi
de antrenor. 80% dintre cei
chestionaţi sunt de acord cu
viziunea antrenorului iar 90%
consideră intervenţia acestuia un
stimul pe durata procesului de
dezvoltare sportivă.
Antrenorul nu este responsabil de problemele de ordin psihic, social sau de
dezvoltare cu care se confruntă juniorii, dar de multe ori aceste probleme sunt atribuite
carierei sportive şi, implicit, antrenorului. Să nu ignorăm faptul că antrenorul se confruntă cu
toate condiţiile complexe şi sensibile pe care le implică stimularea talentelor.
Pentru a evita eventualele probleme care pot apărea pe parcursul formării
jucătorilor, antrenorul trebuie să facă periodic un profil al sportivilor, profil ce trebuie să
conţină: elemente biografice (vârsta, locul naşterii, părinţi, fraţi, formare şcolară),
trăsături de caracter (calităţi, temperament), capacitatea de a învăţa (inteligenţă,
creativitate), motivaţie (voinţă), dinamica de dezvoltare (vârstă biologică/ vârstă
psihică), socializare (origine socială, importanţa familiei), contact (comunicare,
prieteni), conceptul propriu despre pregătire.
Rezultatele acestor chestionare trebuie analizate cu atenţie atât de antrenori cât şi
de psihologi, pentru a fi ulterior prezentate jucătorilor.
Prof. Antr. Ioan TĂNASE

Vise, vise…
,,Visele nu se risipesc, dar nici nu zboară dacă
nu le dai aripi.” Pablo Neruda
Această toamnă ne-a adus un nou sezon competiţional. După o intensă pregătire
fizică în august, continuată cu variate şedinţe tehnico-tactice şi câteva jocuri de
verificare pe plan local şi într-un turneu afară, luna septembrie a dat startul noului
campionat naţional de handbal 2008-2009, atât la juniori I cât şi la juniori II.
Maturizaţi cu încă un an şi cu o experienţă mai bogată, bazaţi pe valoarea
individuală dar şi de colectiv, handbaliştii ambelor nivele visează la cât mai multe jocuri
câştigate, care să le permită calificarea în etapele superioare ale competiţiei. Doar
participările la turneele semifinale şi mai ales la cele finale îţi dau măsura adevăratei
valori şi aduc satisfacţiile cele mai mari.
Acest vis i-a determinat pe cei mai mulţi handbalişti să renunţe la o parte din
vacanţa de vară şi să suporte corvoada alergărilor de rezistenţă din august. Atunci când
alţii se bucurau de frumuseţile călătoriilor în străinătate, de nisipul fierbinte şi de
valurile înspumate ale mării, de partidele de înot
de la ştrand, sau de plăcintele şi celelalte bunătăţi
pregătite de bunicii de la ţară, tinerii noştri
handbalişti parcurgeau zeci de kilometri de
alergare pe pantele din jurul oraşului şi pe terenul
de joc. Cu ambiţie şi devotament pentru culorile
liceului şi ale oraşului, trecând peste greutăţi de tot
felul, peste accidentări şi oboseală, juniorii I
(ALEXANDRU GĂLBEAZĂ, IULIAN
BUSUIOC, COSMIN ŢIGANAŞU, MĂDĂLIN
PUŞCAŞU, SORIN APETREI, MARIUS
GHEORGHIU, MARIUS METELEAGĂ,
ANDREI URZICĂ, RĂZVAN POPA, IONUŢ
BÂRLIBA, RAOUL GIOTOIU, PETRU
BURSUC, ALEXANDRU AXINIA) şi juniorii II (ŞTEFAN IONEL, GHEORGHIŢĂ
CURCĂ, CLAUDIU IVĂNESCU, GEORGE LEUŞTEAN, ADRIAN BATARAGĂ,
IOAN TOLOMEI, VLĂDUŢ DRUGĂ, SILVIU BABĂTĂ, ALEXANDRU HÎRŢAN,
ROBERT IONAŞCU, ŞTEFAN TOLONTAN, PAUL ŞORICUŢ, MIHAIL
PATÎRNICHI, CODRIN ANTAL, VASILE CHIRILĂ, VLAD TRENCHEA) s-au
pregătit cu asiduitate pentru aprigile înfruntări ce se anunţau la orizontul noului sezon.
Era evident că nu va fi uşor, toate celelalte echipe dorindu-şi victoriile la fel de mult, cât
şi accederea în rândul formaţiilor de elită.
...Şi primele jocuri au demonstrat cu prisosinţă acest lucru. Au venit victoriile
dar şi înfrângerile. Sperăm ca primele să fie mult mai multe şi visele acestor tineri
handbalişti, ce reprezintă Liceul cu Program Sportiv Piatra Neamţ în confruntările
naţionale, să se împlinească în acest an. Le-o dorim din tot sufletul şi ne-am bucura
alături de ei.
Prof. Doru ŞERPE
Canotaj Şi totuşi…
La Campionatele Teoria face casă bună cu practica…

Naţionale de Canotaj ce s-au
desfăşurat la Năvodari în 19 octombrie 2008… Duminică însorită. Din
perioada 30.07.2008 – 1.09.2008, tribuna stadionului ITA asişti la două spectacole...
elevii de la Liceul cu Program Toamna îşi etalează minunata paletă de culori
Sportiv din Piatra Neamţ au
pe versanţii Bahrin şi Bâtca Doamnei. Din acest
obţinut următoarele rezultate:
mirific peisaj, lipseşte doar marele pictor rus Ivan
Campioni naţionali – Şişkin... Al doilea spectacol este acela al fotbalului...
locul I în proba de 4+1: Nica Echipele îşi încep încălzirea. În tribună, se află şi
Ştefan, Covalciuc Cătălin, doamnele profesoare Loredana Mitrea şi Marioara
Răducanu Claudiu, Lazăr Vasile Cazacu... Din echipa în albastru, numerele 2, 7, 9 şi
şi cârmaciul Vişan Cezar; 8 sunt chiar din clasa unde doamna Mitrea este
dirigintă. La fel şi purtătorii numerelor 3, 11, 19 şi
Locul al II-lea – simplu portarul din echipa în galben...
(1x) – Modrea Florina Începe jocul... Elevii au văzut ce spectatori de
(componentă a lotului naţional);
marcă au... Nelipsit este şi directorul liceului, domnul
dublu vâsle (categorie uşoară)
Bolohan Ovidiu, Negură Dan; profesor Vasile Filimon. Sportivii vor să prezinte o
lecţie bine învăţătă, pentru o notă mare. Ca niciodată,
Locul al III-lea – 4 fără ambele echipe au şansa să demonstreze că, înafara
cârmaci/fete: Modrea Florina, orelor din cadrul săptămănii (unde trebuie să vină cu
Şerban Andreea (componente ale lecţia învăţată) în fiecare duminică au de susţinut un
lotului naţional), Deac Damiana, examen.
Apetrii Cecilia; 8+1/băieţi: Doamnele profesoare sunt mai mult decât
Negură Dan, Bolohan Ovidiu, emoţionate... Se află într-o situaţie neobişnuită. Au
Rusu Ştefan, Rusu Andrei, venit să susţină o echipă, însă au ajuns în situaţia să
Anechitei Gabriel, Diaconu
le încurajeze pe amândouă. La pauza jocului,
Iulian, Vişan Cezar, Andrei Sorin
şi Răducanu Claudiu; directorul Filimon pleacă pe stadionul Ceahlăul să
vadă repriza a doua de la alte două echipe formate tot
Aceleaşi echipaje au din elevii liceului nostru.
obţinut rezultate foarte bune şi la ***
Campionatele Naţionale Şcolare. Apropierea colegilor noştri, profesori de teorie,
Sportivii de la LPS Piatra este benefică şi aduce un mare plus: pentru elevii din
Neamţ s-au întors din competiţii teren este un impuls psihologic prezenţa dumnealor.
cu “bărcile pline de medalii” şi Sper şi cred că la stadion vor veni mai mulţi colegi.
obţinerea acestor rezultate nu a Am avut în acea zi un sentiment de mare bucurie:
fost posibilă decât prin munca şi
ambele echipe au câştigat. Luni, în cancelaria
dăruirea lor şi a profesorului
antrenor Valentin Gavril. liceului era o altă atmosferă. Probabil... efectul
culorilor pastelate ale toamnei fusese mai mult decât
benefic...
Cecilia APETRII
cl. a X-a A Prof. Antr. Ioan TĂNASE
Rolul antrenorului în formarea personalităţii sportivilor
şi în obţinerea de performanţe (II)
Am pornit mereu de la afirmaţia că fiecare jucător are rolul şi contribuţia lui deosebită în echipă, dar
nimeni nu este indispensabil sau, mai scurt: „ Toţi suntem necesari, nimeni indispensabil”.
Să încercăm acum să vedem cum pot fi „cuceriţi” sportivii de către antrenor, cum poate el să-şi
asigure prietenia şi dragostea sportivilor? Căile sunt multiple, vrem însă să subliniem de la început că nu
trebuie acceptată calea cea mai periculoasă, a concesiilor, a satisfacerii oricăror capricii şi pretenţii, a
răsfăţului şi adulării, cale sigură de eşec în educarea jucătorului şi formarea echipei.
Trebuie să arătăm că majoritatea sportivilor, mai ales cei tineri, apreciază antrenorul mai întâi după
aspectul exterior. Ţinuta vestimentară, vocabularul şi tonul în discuţii şi comenzi, prezenţa şi punctualitatea
la antrenamente - iată primele lucruri care atrag atenţia sportivilor.
De aceea, antrenorul trebuie să fie convins că reprezintă un exemplu pentru colectivul său prin
următoarele:
Punctualitatea: este o caracteristică de bază a dascălului sportiv. El nu întârzie şi nu lipseşte
niciodată. Mai mult, este primul la antrenamente şi pleacă ultimul. Sportivii vor sesiza imediat acest lucru şi
nu-şi vor permite nici ei să întârzie.
Ţinuta: Întotdeauna sa fie ras şi tuns, îngrijit, cu echipament de lucru curat şi călcat, totul fără
ostentaţie dar chiar cu puţină eleganţă.
Vocabularul şi tonul: Antrenorul este profesor, pedagog. El este obligat să vorbească corect,
civilizat, pe înţelesul tuturor, cu grijă să nu-i umilească. Tonul categoric, de ordin, nu presupune ridicarea
glasului, intimidarea, iar critica sau chiar mustrarea nu
înseamnă invective, jigniri. Deci, încă o dată, mare atenţie la
felul în care comandăm în antrenamente, la vocabularul şi
tonul pe care le folosim în discuţii sau şedinţe.
Aprecierile sportivilor experimentaţi cu privire la
munca şi capacitatea antrenorului se bazează însă şi pe alte
argumente.
Pregătirea foarte atentă a lecţiei şi asigurarea
desfăşurării ei fără poticneli, ezitări şi… conferinţe este
remarcată de sportivi şi, mai apoi, comentată. Dacă elevului i-
a plăcut antrenamentul şi a simţit că a lucrat bine, el este
satisfăcut şi îşi va simpatiza antrenorul, ataşându-se de el,
fiind gata să facă şi alte eforturi mai mari. Sportivii îi
apreciază mult pe antrenorii care sunt alături de ei în timpul
efortului la antrenamente, demonstrează corect şi frumos un
procedeu, execută la rând cu ei mai multe exerciţii. Mulţi antrenori fac încălzire cot la cot cu sportivii,
participă direct la jocurile pregătitoare şi asta este foarte bine.
Sportivii aşteaptă ca antrenorii să le acorde timp şi importanţă maximă, fiecare dorindu-şi probabil ca
profesorul să se ocupe în mod deosebit de el. Cu măiestrie, putem să realizăm acest lucru sau să creăm
impresia că grija se îndreaptă în mod deosebit spre el, spre modul cum munceşte şi cum joacă. La fiecare
antrenament să avem o ”grijă deosebită”, măcar câteva secunde, pentru fiecare component al lotului în parte.
Două-trei cuvinte pot face mult, fireşte, când nu sunt spuse numai pentru a mustra. Mai presus de orice,
încurajaţi oamenii să simtă că sunteţi alături de ei, mai ales atunci când efortul devine din ce în ce mai mare
sau când nereuşitele nu-i ocolesc. Colectivul vrea să-l simtă pe antrenor alături de el, trup şi suflet, mai ales
în timpul meciurilor, să fie convins că poate conta total pe ajutorul şi sprijinul lui. Abia când are pe deplin
această credinţă, îl socoteşte pe antrenor parte organică a echipei.
Nu trebuie omis faptul că oamenii - fie ei tineri sau maturi - rămân în unele privinţe, copii. Se bucură
nespus de reuşite şi sunt de-a dreptul fericiţi dacă antrenorul remarcă izbânda, însoţind-o cu o apreciere în
faţa colectivului.
Sentimentele jucătorilor şi, mai ales, ale jucătoarelor se pot schimba uşor dacă nu reuşim să păstram
un echilibru în ceea ce priveşte interesul ce-l acordăm fiecărui om din echipă în parte. Un pericol îl
reprezintă manifestarea unor simpatii deosebite şi, mai ales, exclusivitatea faţă de unii dintre membrii
colectivului. Atenţie deci... în direcţia dozării aprecierilor şi simpatiilor; să încercăm să păstram proporţiile,
să nu creăm - tocmai noi - disensiuni.

În mod normal, antrenorul îi apreciază capricii de mici ori de mari vedete, dar şi în
şi îi simpatizează pe sportivii devotaţi, care aceste cazuri să-i ascultăm, să le dezvăluim cu
muncesc la antrenamente şi luptă la meciuri din răbdare goliciunea pretenţiilor şi revendicărilor.
toate puterile. Aceasta este o atitudine de Nu ne este greu să depistăm adevărul dacă ne
echitate. Nu trebuie uitat însă că echipa mai cunoaştem cât de cât jucătorii şi trebuie neapărat
cuprinde şi pe alţii, chiar dacă sunt mai puţin să luăm o atitudine în orice situaţie.
buni, mai puţin sârguincioşi. Către ei ne vom Am vrea să subliniem că antrenorul
îndrepta atenţia, pentru a-i aduce între cei poartă multiple răspunderi, care depăşesc simplul
harnici, şi nu este un secret faptul că succesul fapt de a-şi aduce echipa la victorie. Nici una din
depinde de măiestria noastră de pedagogi. Nu acestea nu este însă mai importantă decât
arareori soarta meciului este hotărâtă de rezerve răspunderea pe care o poartă pentru fiecare
sau de unii jucători despre care avem opinia că jucător în parte. Perioada de timp în care un tânăr
sunt mai slabi. Este şi acesta un argument pentru sau o tânără se găseşte sub directa îndrumare a
a nu ne ocupa de cei buni, care desigur o merită, antrenorului este una din cele mai importante
ci de întregul colectiv, pentru a îndepărta din întreaga lui viaţă. Este etapa în care tânărul
pericolul izolării unor sportivi, al diminuării se apropie de maturitate, în care atinge această
unităţii şi forţei colective. perioadă a vieţii. Spre şansa lui, găseşte, în
Trebuie manifestată o grijă deosebită profesorul-antrenor, în echipă mai ales, aliaţi de
pentru felul în care conducem în meciuri. Este un nădejde, tovarăşi care îl pot ajuta efectiv să
mijloc important de „cucerire a jucătorilor”. Din depăşească dificultăţile inerente acestei vârste
nefericire, mulţi dintre antrenori sunt înclinaţi să critice, să păşească pe făgaşul cel bun, pregătit şi
se enerveze repede când elevii greşesc şi să-i cu conştiinţa că sprijinul colectivului este extrem
apostrofeze uneori ironic. Acest lucru este de eficient. Fiindcă este clar, influenţa echipei
deosebit de dăunător pentru ataşamentul pe care poate fi hotărâtoare în formarea tânărului sau
îl aşteptăm din partea lor şi pentru spiritul de tinerei care practică cu pasiune sportul.
sacrificiu ce îl cultivăm. Desigur, trebuie să le Antrenorul este implicat în acest proces pe două
arătăm ce au greşit, uneori chiar categoric şi căi: prin relaţia antrenor-jucător şi prin relaţia
aspru, dar cu multă atenţie când şi cum o facem. echipă-jucător, deci, în al doilea caz, prin
Nu râdeţi şi nu ridiculizaţi un jucător pentru intermediul influenţei echipei - pe care o
greşelile sau neputinţa lui. Pentru că nu-l jigniţi instruieşte şi o conduce - asupra fiecărui individ
numai pe el, ci şi pe dumneavoastră, cel care în parte. Pedagogului sportiv îi revine, alături de
trebuia să-l învăţaţi, să-l instruiţi tehnic, tactic şi celelalte instituţii (familie, şcoală, organizaţiile
fizic. Dacă elevul este oglinda profesorului, nonguvernamentale), sarcina de a îndruma
atunci orice jignire se va întoarce ca un dezvoltarea sportivilor, atât din punct de vedere
bumerang. Certaţi-l aspru dar părinteşte, să simtă fizic cât şi pe plan moral-intelectual.
că o faceţi în folosul lui. Dar, mai ales, explicaţi Cunoscând bine această înaltă şi onorantă
ce şi cum a greşit; mai înainte însă asiguraţi-vă sarcină, antrenorul acţionează cu grijă şi atenţie,
că i-aţi spus ce să facă pentru a-şi îndrepta permanent, în direcţia formării unui bun
greşeala. cetăţean, îşi dovedeşte – în primul rând el -
Antrenorul nu trebuie să uite că fiecare maturitatea, calităţile de îndrumător al celui mai
jucător poate avea unele necazuri personale - la important eşalon al unui popor – tineretul.
şcoală, la serviciu, în familie - care diminuează Sportul este doar o părticică din viaţa şi
mult randamentul la antrenament şi joc. Uneori preocupările omului. Tânărul trebuie să ştie de
gândurile, necazurile îl pot scoate total din la început acest lucru, să afle care sunt marile
formă. Aplecaţi-vă cu grijă asupra acestor idealuri ale vieţii şi mijloacele prin care le
probleme, încercaţi să le înţelegeţi şi, mai ales, realizează.
faceţi ceva ca să-l ajutaţi concret să iasă din Sportul nu este un scop în sine în viaţă,
impas. Sportivii se vor simţi bine, mai uşuraţi de ci un mijloc eficient de educare, de întărire şi
necazuri, dacă îi ascultăm şi încercăm să-i
dezvoltare a personalităţii individului.
sfătuim în aceste momente grele. Ei se vor ataşa
mai mult de antrenor, îl vor aprecia şi respecta
mai mult. Sigur, pot apărea şi mofturi sau Prof. Vasile FILIMON

Entorsele în handbalul de performanţă
Entorsa este un traumatism articular închis care cuprinde ansamblul leziunilor părţilor moi
articulare şi periarticulare apărute după o mişcare bruscă şi brutală, ce depăşeşte limitele fiziologice
ale articulaţiei respective.
Pentru a înţelege prin ce se caracterizează o entorsă, voi sublinia unele aspecte care merită a fi
reţinute.
Cauza determinantă a entorselor o constituie accidentele de orice fel care suprasolicită o
articulaţie, trecând peste rezistenţa ligamentelor şi a capsulei articulare. În entorse, toate
componentele articulaţiei (ligamente, capsulă sinovială, cartilaj, discuri şi meniscuri) precum şi
extremităţile osoase de inserţie pot prezenta leziuni.
În momentul producerii accidentului, durerea este spontană, vie, localizându-se în regiunea
articulaţiei tranzitate, cu o zonă de răspândire largă (ce iradiază la distanţă). Uneori, durerea puternică
din momentul accidentului scade mult din intensitate, pentru ca la câteva ore să redevină violentă,
împiedicând complet funcţia articulară. Alteori, durerea are o intensitate mai mică, apărând mai exact
ca o jenă dureroasă.
Lipsa de funcţionalitate a articulaţiei
(totală sau parţială) variază cu gradul
lezării. În raport cu întinderea leziunilor şi
intensitatea semnelor clinice, distingem
entorse uşoare (gradul I), moderate (gradul
II) şi grave (gradul III). Pentru confirmarea
diagnosticului clinic, este absolut necesar un
examen radiologic competent, din cel puţin
două incidenţe.
Ca semne clinice care apar imediat
la producerea accidentuului, se constată, pe
lângă durerea vie, creşterea rapidă în volum
a articulaţiei. După câteva ore, ruperea
vaselor sanguine duce la aparitia unor
echimoze (vânătăi), hematoame (acumulări
de sânge închistat, cauzate de hemoragii) şi
edeme (acumulări de lichid seros în
ţesuturi) în jurul articulaţiei traumatizate. Temperatura locală este de obicei crescută. Constatarea se
va face prin palpare blândă şi metodică, căutându-se punctele dureroase, însă medicul îşi va spune
cuvântul final. Tratamentul oricărei entorse trebuie instituit cât mai repede şi urmărit cu atenţie.
Compresele reci se aplică imediat.
Entorsele uşoare, cu semne locale discrete, cedează cu uşurinţă la un tratament obişnuit
(antalgice, anestezice locale, comprese reci cu soluţie de burovin, unguente, bandaje, etc.). Cele mai
grave trebuie tratate foarte serios, prin imobilizare gipsată, după care se va institui un program de
recuperare funcţională.
La noile şi tinerele generaţii de handbalişti şi handbaliste, aceste accidentări necesită
tratament chirurgical de specialitate, cu o recuperare îndelungată. Apariţia numeroaselor rupturi de
ligamente şi meniscuri este o problemă de actualitate ce preocupă specialiştii români din domeniul
handbalului de performanţă. Mai frecvent întâlnită la handbal este entorsa de gleznă, urmată de
entorsele de genunchi, de pumn, de police (degetul gros de la mână), degete, cot, umăr, etc. În
general, în procesul de antrenament se urmăreşte de la o vârstă fragedă, prin diverse exerciţii şi
mijloace, întărirea şi antrenarea articulaţiilor solicitate în jocul de handbal.
Ca un sfat final, pot spune că entorsele, indiferent de gradul lor, nu trebuie neglijate şi nici
superficial sau incorect tratate, deoarece lasă deseori sechele supărătoare şi foarte grave.
Prof. Chinetoterapeut (specializare handbal)

Ovidiu ŢOC Jr.
Apariţie editorială profesorul de matematică Mihai Blaj din
“Valori olimpice - pagini din istoria Gherăieşti care amenajează singurul teren de
educaţiei fizice şi sportului în judeţul baseball din ţară; echipa pe care o
antrenează devine în 1993 campioană
Neamţ”
naţională de seniori.
Citind cartea constaţi că, în mod
firesc, marii sportivi au devenit profesori
care transmit generaţiilor ce le urmează
tainele sportului. Vă recomand să-i
descoperiţi în această lucrare şi să le urmaţi
exemplul.
Rămân, după parcurgerea cărţii, cu
marea plăcere de a şti că dirijorul şi
compozitorul Emanuel Elenescu, născut la
Piatra Neamţ, s-a ocupat alături de Richard
Strauss de pregătirea culturală a Jocurilor
Olimpice de la Berlin (1936) şi a reuşit să
evite cu iscusinţă marşurile naziste, în mare
vogă la acea vreme, păstrând astfel puritatea
celebrelor întreceri sportive.
În această toamnă a apărut cartea
profesorilor Constantin Ţapu Nazare şi Livia
Marinela Nicolae “Valori olimpice - pagini
din istoria educaţiei fizice şi sportului din
judeţul Neamţ”. Citind-o, mi-a atras atenţia
mai întâi modul cum prezintă autorii “cadrul
natural în care s-a dezvoltat judeţul Neamţ”,
descriind plastic locurile de unde au apărut
în timp valorile sportive pe care, în paginile
următoare, le înfăţişează cu minuţioasă grijă
pentru performanţele sportive de grup şi
individuale.
Descoperindu-l pe Ion Creangă drept
dascălul care a simţit necesitatea introducerii
orei de educaţie fizică în programul elevilor
(“după două ore, la mijlocul programului, Rămân, de asemenea, cu siguranţa că
dădea o recreaţie de o oră, timp în care lângă florile sportului răsărite pe meleaguri
aşeza pe şcolari la rând pentru a face cu ei nemţene vor apărea mereu altele şi prin
mici deprinderi gimnastice. Însuşi strădania colectivului de profesori-antrenori
învăţătorul face mai întâi o figură înaintea din Liceul cu Program Sportiv, la aşezarea
şcolarilor, numără tare şi rar la fiecare temeliei căruia a avut o importantă
mişcare...”), într-un frumos arc peste timp, contribuţie chiar unul dintre autorii cărţii
aflăm că judeţul Neamt a dat ţării dascăli “Valori olimpice - pagini din istoria
talentaţi care au reuşit să modeleze, în educaţiei fizice şi sportului din judeţul
performanţa sportivă, o serie întreagă de Neamţ”, domnul profesor Constantin Ţapu.
tineri ce au umplut de glorie sate şi oraşe din
judeţ. O remarcă deosebită există pentru Prof. Petre COŞEREA
Un cantonament de neuitat bine. După micul dejun, am aflat de la domnul
profesor că trebuie să urcăm undeva, pe munte.
De fapt, trebuia să alergăm 10 kilometri în 2
ore, pe un drum accidentat, iar la destinaţie
urma să ne aştepte domnul profesor-antrenor.
La început nu ni s-a părut aşa de greu, însă ne-
am dat seama pe parcurs. Pe o ploaie
insuportabilă, am pornit la drum. În final, ne-
am indeplinit obiectivul iar domnul profesor a
fost foarte mulţumit de noi. Cu toate că eram
foarte obosiţi, uzi din cap până în picioare din
cauza transpiraţiei dar mai ales a ploii, a trebuit
să ne şi întoarcem. De data aceasta, trebuia să
Mulţi spun că viaţa de sportiv este parcurgem distanţa într-o oră, pentru ca la
uşoară: puţină muncă, iar restul ... doar lapte şi coborât era mai uşor. Ne-am îndeplinit
miere. obiectivul şi de această dată, ba chiar am scos
De fapt, nu este chiar aşa. Viaţa de un timp mai bun decat cel impus.
sportiv cere mult efort depus şi multă După ce am servit prânzul, am fost
seriozitate, sau mai bine spus: ”10 la sută trimişi la odihnă timp de 2 ore. Ne-am reîncărcat
inspiraţie şi 90 la sută transpiraţie”. Cu toate bateriile însă curănd am trecut din nou la
acestea, viaţa de sportiv are şi multe satisfacţii. antrenamente. Seara, după ce am terminat cu
Eu o să vă povestesc cum, într-un cantonament, pregătirea, am ajuns la ceva mai relaxant. Am
am reuşit să îmbinăm utilul cu plăcutul. jucat rummy, cărţi şi am povestit din întâmplările
După o scurtă vacanţă, în luna august haioase prin care am trecut împreună, în alţi ani.
am reînceput antrenamentele. Tot atunci, am Zilele următoare au fost la fel de grele
aflat că în 2 săptămâni o să trebuiască să intrăm însă am trecut cu bine şi peste ele.
într-un cantonament de o saptămână, la o Timpul s-a scurs repede şi a sosit şi ziua
cabană în munţii Rarău, cu echipa de fotbal. Cu în care trebuia să ne întoarcem acasă. Cu părere
toate că ştiam ce o să ne aştepte (muncă foarte de rău, ne-am făcut bagajele şi ne-am luat „la
multă), am primit vestea cu mare plăcere. revedere” de la acele locuri.
Ajuns acasă, am realizat că acest
Sosi şi ziua “îmbarcării”. Plini de
cantonament, pe lângă pregătirea fizică, a întărit
bagaje şi de entuziasm, am pornit spre
foarte mult şi prietenia dintre noi. Am devenit mai
Câmpulung. În timpul călătoriei am fost foarte buni amici şi am format o echipă mai unită.
liniştiţi pentru că domnul profesor ne-a ţinut Sunt sigur că acest cantonament nu va fi
companie. uitat de nici unul dintre noi, pentru că am reuşit pe
Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns şi lângă muncă, să facem şi lucruri plăcute.
la destinaţie. Ne-am format perechi de câte doi
şi am intrat în căbănuţele noastre.
Petruţ Ursache – cl. a XI-a A
Pentru că până la ora mesei mai era
ceva timp, am mers într-o plimbare, întreaga
echipă, pentru a cunoaşte locul. Am fost
impresionaţi de peisaj, iar vremea insorită ne-a
dat buna dispoziţie. Am profitat de ocazie şi
am făcut şi câteva fotografii… (Chiar ne
gândeam la paginile revistei „Ad Astra”... )
Timpul a trecut, iar după ce am servit
cina, ne-am echipat şi am făcut un fotbal pe un
teren amenajat în incinta complexului de
căsuţe.
Ziua următoare nu a mai fost aşa de

Organizarea învăţământului pentru realizarea cât mai eficientă
a procesului de absorbţie a fondurilor comunitare (I)
Prof. Magda MELINTE

Importanţa educaţiei – ca act de conştiinţă, de calitatea
căruia depinde în bună parte nu numai bunăstarea viitoare a
naţiunii respective ci şi puterea, influenţa şi chiar existenţa ei ca
entitate distinctă în configuraţia regională şi mondială - este
unanim recunoscută în toate mediile.
Obiectivele strategice stabilite de către Comisia
Europeană în anul 2002, în cadrul Consiliului European de la
Barcelona, precum şi deciziile adoptate la nivel european în
cadrul „procesului Bologna”, au determinat accelerarea
procesului de reformă a sistemului educaţional.
Potrivit prevederilor Tratatului de constituire a CE, Uniunea Europeană (UE) trebuie să
contribuie la dezvoltarea calitativă a educaţiei prin încurajarea cooperării între statele membre şi, dacă
este necesar, prin sprijinirea şi completarea acţiunilor acestora în vederea respectării responsabilităţilor
pentru conţinutul organizării sistemului educaţional şi asigurării diversităţii culturale şi lingvistice. De
asemenea, U.E. şi statele membre trebuie să accelereze cooperarea cu alte ţări şi organisme
internaţionale competente în domeniul educaţiei, în particular cu Consiliul Europei.
Pe de altă parte, Uniunea Europeană trebuie să implementeze politica de pregătire profesională
care să asigure sprijinul şi completarea acţiunilor statelor membre, în vederea respectării
responsabilităţilor cu privire la conţinutul şi organizarea sistemului de pregătire profesională. În fapt, în
martie 2000, Consiliul European a stabilit drept ţintă transformarea Uniunii Europene, la nivelul anului
2010, în cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume, capabilă să asigure
creşterea economică prin intermediul creării de locuri de muncă numeroase şi mai bune, precum şi o mai
mare coeziune socială.
În realizarea acestui deziderat, Consiliul a invitat statele membre la o reflecţie generală despre
obiectivele concrete ale sistemelor educaţionale şi la o creştere anuală substanţială pe locuitor a
investiţiilor în capitalul uman.
Pentru domeniul educaţiei şi pregătirii profesionale, Uniunea Europeană şi statele membre
trebuie să aloce resurse suficiente în realizarea ţintei propuse, impunându-se o orientare şi administrare
riguroasă a fondurilor în sensul obţinerii unui grad ridicat de eficienţă.
Învăţământul superior a rămas, în termeni relativi, progresiv subfinanţat în multe state membre
ale UE. Studiile OECD reflectă faptul că universităţile europene sunt serios subfinanţate, în timp ce
Raportul Băncii Mondiale surprinde nivelul inadecvat al finanţării învăţământului superior, incapabil să
asigure dezvoltarea economică durabilă, precum şi expansiunea profesiilor bazate pe cunoaştere.
Structura finanţării şi politicile practicate în domeniul învăţământului variază de la un stat la altul, iar,
uneori, chiar în interiorul aceluiaşi stat, de la o regiune la alta.
În cadrul sistemului educaţional al oricărui stat o importanţă deosebită revine şi mecanismelor de
finanţare a acestuia şi al compatibilităţii cu legislaţia în domeniul
ajutorului de stat.
Astfel, Uniunea Europeană a dezvoltat instrumente şi
programe destinate să contribuie la dezvoltarea şi finanţarea
sistemului educaţional. Aceste instrumente şi programe includ:
programul Socrates, Leonardo, Tempus, Erasmus, proiectul Jean
Monet, cooperarea UE/SUA, UE/Canada şi programele cadru pentru
cercetare-dezvoltare, din care universităţile primesc cca. o treime din
fondurile necesare activităţii de cercetare, în mod particular măsuri de
sprijin pentru pregătire profesională şi asigurarea mobilităţii (acţiuni
Marie Curie).
Socrates este programul european Fericirea
pentru educaţie, al cărui scop este de a Fii zâmbitor pe drumul vieţii,
promova dimeniunea europeană şi Căci viaţa-i un dar minunat,
îmbunătăţirea calităţii educaţiei prin Priveşte-n jur şi înţelege
încurajarea cooperării între statele Că fericirea e la orice pas...
membre. Programul este destinat a face În raza blândă-a dimineţii,
faţă marilor provocări ale noului mileniu, În mugur verde de april,
respectiv promovarea educaţiei În ciripitul unei păsări,
permanente, încurajarea accesului la În zâmbetul unui copil…
educaţie a întregii populaţii, precum şi În chipul blând al mamei tale,
Şi-n pomul îndoit de rod,
recunoaşterea calificărilor. În casa dragă părintească,
Toate sursele de finanţare a Şi-n prietenii ce te-nconjor’...
învăţământului pot fi grupate în două O vei găsi în valul apei,
mari categorii, respectiv: surse publice şi Şi-n codrul viu şi foşnitor,
surse private. Sursele publice provin de la În spicul greu ce se apleacă,
autorităţile centrale, regionale şi locale, în Şi-n vorba bună-a unui om…
timp ce sursele private provin de la Fă fapte bune şi ajută
studenţi, gospodării şi organisme Pe cei ce soarta i-a lovit,
neguvernamentale. Importanţa relativă a Fă-ţi datoria-n orice clipă
Ca să te simţi om fericit.
fiecărui tip de sursă de finanţare, fie ea Vin clipe grele şi te-ndoaie?
publică sau privată, variază semnificativ Ridică-ţi fruntea cât mai sus!
de la un stat la altul, mergând de la Priveşte cerul şi te roagă,
finanţarea totală a educaţiei în ţări Cu sufletul de nerăpus...
precum Danemarca, Finlanda şi Suedia, Te bucură, că viaţa-i scurtă
în timp ce în multe state membre, taxele Şi totul este trecător,
de studiu sunt suportate de către studenţi. Fă-l fericit pe cel de-aproape,
*** Şi nu uita ca să fii OM.
În măsurarea iniţiativelor de
Ana-Maria Pavelescu cl. a XI-a B
finanţare a sistemului educaţional, pentru
o absorbţie cât mai eficientă a fondurilor
Aştept...
comunitare, aş urmări în special 5
obiective cheie, şi anume: Aştept
-creşterea nivelului absolut al ultima călătorie
finanţării; spre nu ştiu unde…
-diversificarea surselor de venit numai de-aş găsi
ale universităţilor; iarba mântuirii
-utilizarea adecvată a resurselor s-o fac coroană,
(creşterea gradului de eficienţă) m-aş linişti…
-asigurarea de surse suplimentare Catedrala de la capătul de drum
cu porţile de fum
de finanţare pentru cercetarea de dacă aş găsi-o
excelenţă şi pregătire profesională, în fericită aş fi…
v e d e r e a c r e ş t e r i i a tr a c t iv i t ă ţ i i Unde clopotele fără sunet
internaţionale; vor adânci uitarea
-acordarea de ajutoare pentru în memoria neîntrupatului timp,
studenţi, sub formă de alocaţii, granturi şi acolo...mă voi regăsi,
credite. acolo... mă veţi găsi...
(va urma)
Oana-Andreea Chirilă cl. a XI-a B

că am devenit o persoană mai echilibrată,
Examenul de maturitate că nu mai sunt puştiul care eram acum 4 ani
„proba scrisă” (cu toate că mie îmi place să cred că
sufleteşte nu m-am schimbat deloc).
Vine o vreme când lucrurile Dascălilor mei le datorez tot ce am realizat
frumoase se termină. Nimic nu ţine la în aceşti 4 ani, toate succesele mele. Fără
infinit. Acesta e şi cazul anilor de liceu, cu ajutorul lor, fără implicarea lor, ar fi fost în
adevărat „cea mai frumoasă perioadă din jurul meu doar nişte diplome atârnate pe un
viaţa unui om”. Chiar şi peste decenii, perete.
fiecare din noi îşi va aduce aminte cu Despre colegii mei aş putea spune
nostalgie, cu bucurie de această perioadă că sunt cei mai buni din lume, că alţii ca ei
care ne marchează viaţa pentru totdeauna. nu mai găseşti şi multe altele... Dar ar fi
Întotdeauna timpul trece prea repede când doar vorbe goale. Ceea ce ne leagă pe noi e
te distrezi, de aceea nici nu ne dăm seama mai presus de vorbe. Despre această relaţie
când au zburat 4 ani din viaţa noastră.
Parcă mai ieri intram sfios pe
poarta liceului neştiind la ce să mă aştept,
dornic să-mi cunosc noii colegi, noii
profesori, noua şcoală... Mi-era aşa de dor
de fosta mea şcoală, de colegii pe care îi
lăsasem în urmă! Cred că în acele clipe aş
fi dat totul ca să mă întorc acolo, să fiu iar
în clasa a V-a, să o iau de la capăt. Însă
viaţa îţi rezervă surprize atunci când te
aştepţi mai puţin....
Acum vine vremea să vorbim
despre lucrurile frumoase, despre profesori!
Eram conştient că, odată cu profesorii noi
vin şi reguli noi, însă ele nu au fost aşa de
greu de acceptat şi de respectat. Trebuie să
recunosc că la început am fost un pic
speriat. Însă aşa sunt eu de obicei: mă
sperii, mă consum, mă agit, mă plâng. De! vorbesc clipele petrecute împreună,
e greu să fii perfecţionist (nu recomand momentele de bucurie trăite alături de ei,
nimănui!)... Cu timpul însă, pot spune că zilele în care am râs sau am plâns... Ei au
am legat o relaţie de prietenie cu toţi făcut ca aceşti 4 ani de liceu să treacă foarte
profesorii care au predat la clasa mea şi repede şi îmi va fi dor de fiecare, pentru că
sper eu ca, la finalul acestor 4 ani, această fiecare în parte a reprezentat ceva pentru
relaţie să continue. O să-mi lipsească mine.
fiecare în parte: sfaturile lor, încurajările În final (chiar dacă nu suntem la
lor, clipele când am râs împreună, clipele decernarea unor premii) aş vrea să le
când ne-am „certat” un pic (foarte puţine). mulţumesc tuturor: doamnei diriginte care
Toate acestea vor rămâne în sufletul meu şi ne e mereu alături, profesorilor, colegilor,
le voi purta cu mine totdeauna. celor care au crezut în mine, celor care mai
Datorită profesorilor mei pot cred... lor le MULŢUMESC! (va urma)
spune că astăzi sunt un adult (chiar dacă e
un pic cam mult spus) că m-am maturizat, Octavian BELCHIM - clasa a XII-a B

Să ne amintim de… 1989
20 decembrie: începutul sfârşitului
În seara de 20 decembrie 1989,
Ceauşescu s-a adresat naţiunii, mesajul fiind
televizat şi transmis şi la radio. El abia se
întorsese din Iran şi avea convingerea că va ţine
situaţia sub control, după formula clasică.
Cheamă într-o teleconferinţă pe şefii judeţenelor de partid şi-i
informează cu propria versiune asupra situaţiei din ţară. Teza „amestecului extern” este cea
care domină de la un cap la altul discursul susţinut de Ceauşescu la teleconferinţă, precum şi
pe cel ţinut la radio şi televiziune, la orele 19:00.
Despre înregistrarea discursului, foşti angajati ai TVR îşi amintesc că Ceauşescu a
fost enervat de problemele tehnice întâmpinate. Înregistrarea a fost întârziată ore întregi,
pentru că în studioul de la C.C. nu existau microfoane. În seara zilei de 20, îşi aminteşte
şeful Cancelariei, Silviu Curticeanu, şeful statului luase hotărârea de a convoca mitingul de a
doua zi, cel ce avea să-i grăbească sfârşitul: „Înainte de a pleca spre casă, Ceauşescu m-a
chemat şi mi-a spus că, pentru a doua zi, a organizat în Piaţa Palatului un mare miting al
oamenilor muncii din Capitală. La
ieşirea din birou, l-am auzit spunând
cu voce tare, dar mai mult pentru
sine: „Am să le arăt eu celor de la
Timişoara!“.
Ceauşescu tocmai decretase
instituirea stării de necesitate pe
teritoriul judeţului Timiş. În acelaşi
timp, la Timişoara, Frontul Democrat
Român a elaborat Proclamaţia prin
care cerea „demisionarea tiranului“.
Totodată, Frontul Democrat Român
propunea Guvernului României
începerea negocierilor, cerând, între
altele, organizarea de alegeri libere,
deschiderea graniţelor, eliberarea
deţinuţilor politici etc.
Avea să urmeze o noapte lungă şi
pentru capii Armatei. Generalul Ilie
Ceauşescu îşi informa subordonaţii
despre „pericolul unei agresiuni
externe, dinspre Est şi Vest,
pătrunderea pe teritoriul ţării a unui
mare număr de elemente teroriste
(circa 2.000) şi existenţa unui
complot internaţional asupra
României“. Pentru regim, sfârşitul
începuse...

Teleconferinţa lui Nicolae Ceauşescu din 20 decembrie 1989
Nicolae Ceauşescu: „Începem teleconferinţa. Bună seara, tovarăşi. Doresc foarte pe scurt să mă
refer din nou la evenimentele care au fost la Timişoara şi care de fapt nu au încetat. În seara aceasta, mă voi
adresa prin postul de radio şi televiziune întregii naţiuni, în legătură cu această problemă. Este necesar să se
explice tuturor cetăţenilor, încă din această seară, că toate aceste incidente grave de la Timişoara au fost
organizate şi dirijate de cercurile revanşarde, revizioniste, serviciile de spionaj străine, cu scopul clar de a
provoca dezordine, de a destabiliza situaţia din România, de a acţiona în direcţia lichidării independenţei şi
suveranităţii teritoriale a României. De altfel, cercurile din Budapesta au şi făcut declaraţii în această
privinţă. Este acum pe deplin clar că toate acestea au fost minuţios pregătite şi au avut un scop bine stabilit.
Aşa se explică faptul că toate eforturile făcute de organele locale, de unităţile de ordine şi de
armată, de a linişti lucrurile, nu au dus la rezultate. Dimpotrivă, aceste cercuri, aceste grupări organizate au
intensificat acţiunile lor antinaţionale. Aceasta a făcut necesar ca unităţile militare şi de ordine să intervină
pentru apărarea ordinii, a bunurilor oraşului Timişoara, îndeplinindu-şi obligaţiile şi răspunderile prevăzute
în Constituţie, cât şi în legile ţării.”
Evenimentele petrecute la data de 22 decembrie 1989:

22 decembrie, orele 7,00 – coloane de muncitori din marile intreprinderi bucureştene încep
manifestaţiile spre centrul capitalei;
22 decembrie, orele 9,30 – „sinuciderea” generalului Vasile Milea, ministrul Apărării;
22 decembrie, orele 10,40 – generalul Victor Stănculescu dă ordin de retragere unităţilor
militare dislocate în Bucureşti;
22 decembrie, orele 10,45 – la radio şi la televiziune se transmite un comunicat despre
„sinuciderea trădătorului Milea” şi instaurarea stării de necesitate pe întregul teritoriu al Republicii
Socialiste România;
22 decembrie,
orele 11-12 – Piaţa
Palatului este ocupată
de revoluţionari;
22 decembrie,
orele 12,06 – Nicolae
şi Elena Ceauşescu
părăsesc clădirea
Comitetului Central al
P.C.R. cu elicopterul;
22 decembrie,
orele 13,00 – posturile
naţionale de radio şi
televiziune transmit
căderea regimului
Ceauşescu şi victoria
Revoluţiei;
22 decembrie,
după-amiaza – în toată ţara are loc răsturnarea puterii de stat şi preluarea ei de către comitetele de
revoluţionari;
22 decembrie, orele 14,50 – Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt arestaţi lângă Târgovişte;
22 decembrie, orele 18,20 – primele împuşcături în Piaţa Palatului şi începutul luptelor cu
„teroriştii”;
22 decembrie, orele 23,00 – Ion Iliescu citeşte la posturile naţionale de radio şi televiziune
Proclamaţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale, care anunţă încetarea regimului comunist,
preluarea puterii de stat şi trecerea la un regim democratic, pluripartit.
Victor ALISTAR - cl. a XII-a A

intenţia de a recurge la violenţă şi
nici să omoare pe cineva
nevinovat. Se gândea că poate
acel om avea şi el copii acasă şi,
prin acest lucru, el a demonstrat
ce înseamnă un caracter adevărat,
ce înseamnă ,,să-ţi iubeşti
aproapele’’.
Ţin minte cum îmi vorbea tatăl
meu despre tragicele evenimente
din acel decembrie, cu o anumită
gravitate în glas care te făcea să te
simţi de parcă ai fi fost în
mijlocul lor... Îmi povestea cum i-
au murit colegi apropiaţi pe braţe,
cum rafalele de gloanţe îi treceau
pe deasupra capului, cum lua de
pe stradă oameni decedaţi, ajutat
de ceilalţi soldaţi şi mă gândesc
În anul 1989, România a trecut de la ce tărie de caracter poţi să ai, pentru a putea face acest
comunism la democraţie. A fost singura ţară din blocul lucru. Pentru mine, este ceva incredibil...
estic care a cunoscut o revoluţie violentă şi în care Aceste evenimente care s-au petrecut în anul
conducătorii comunişti au fost executaţi. Acest 1989, chiar numai povestite pe urmă de tatăl meu, îmi
moment ce a scris istorie va rămâne în sufletele vor rămâne mereu în suflet. Au avut loc chiar în
noastre, şi mai ales în inimile familiilor care şi-au ceasurile primei mele zile de viaţă şi...poate că într-o zi
pierdut apropiaţii într-un mod crud şi nebunesc. tatăl meu va scrie despre asta o carte.
Vă întrebaţi probabil la ce a folosit această
„revoluţie”… Da, la îmbogăţirea unor oameni care au
profitat de pe urma anihilării comunismului… Şi
totuşi… ne gândim… pentru ce atâtea destine
pierdute?... Pentru o lume mai bună?... Care lume mai
bună? Vă las pe voi să răspundeţi la aceste întrebări...
Eu tot ce pot spune este că îi mulţumesc lui
Dumnezeu pentru că tatăl meu este viu şi pentru că s-a
întors atunci acasă ca să-i ofere fiului său acum o
educaţie bună şi o adevărată viaţă de familie.
Mă gândesc că puteam sa fiu chiar eu printre
cei pătrunşi de durere, pentru că tata se afla în focul Mircea-Victor CĂRBUNARIU
luptei, sub rafalele gloanţelor. Tatăl meu, fiind cadru
militar la aceea vreme, a fost chemat la datorie cl. a XII-a B
pentru ,,a-şi servi patria’’ şi s-a
supus ordinelor.
Unii dintre oamenii de
rând, dintre civili, erau consideraţi
terorişti, iar militarii trebuiau să
execute ordinul de a-i bate sau
chiar de a-i ucide. Acest lucru s-a
transformat într-un ,,război’’ între
români, nu într-o „revoluţie”.
Tatăl meu a trecut prin
nişte momente groaznice căci,
vrând-nevrând, trebuia să execute
ordinul... dar Dumnezeu l-a
sprijinit, i-a luminat calea şi i-a
amintit că acasă îl aşteptă un
copil, născut chiar în noaptea de
22 decembrie 1989. Acel copil
eram eu...
Niciodată tata nu a avut

De vorbă cu tăcerea...
Cântă-mi pe note dragostea ce ţi-o port. Vei reuşi doar dacă eu te acompaniez cu pianul
inimii mele.
Fredonează-mi încet şi cu pasiune un cântec de leagăn, poate doar aşa dorul şi lacrimile
mele vor adormi şi se vor pierde în amurgul uitării.
Citeşte cuvintele din ochii mei şi vei descifra un mesaj secret. Te supun la această
provocare pentru că ştiu că îţi este greu să mă priveşti în ochi...
Sărută-mă încet când mă trezesc.
Creează-mi o punte
de iluzie spre o altă
primăvară. Nu lăsa
fluturii să-mi moară
în faţa ochilor, căci
astfel ei vor deschide
în sufletul meu un
butic ieftin de
amintiri la reducere.
Taie-mi cu un
diamant inima de
sticlă şi îngroapă-mi
cenuşa în care a ars
dorul, speranţele,
dorinţele şi durerile...
amintirile.
Dă la o parte
farmecul tău
superficial, norii ce
ascund soarele
iubirii.
Caută-mă în prima
ninsoare, când fulgii
împletesc un hamac
în care-mi odihnesc
sufletul obosit. Aş
vrea să mă transform
într-un un fulg de nea... şi chiar dacă aş trăi puţin măcar aş fi pentru o zi fericită şi apoi aş muri
liniştită.
Iubeşte-mă atunci când merit mai puţin pentru că atunci am cea mai mare nevoie de tine.
Nu mă lasa să distrug visele... ci doar să injectez speranţa. Speranţa din ochii tăi albaştri când
pictez totul în negru şi suspin în noapte fără să te ştiu aproape.
Şterge-mi roua din ochii înlăcrimaţi după soarele ce a dispărut din viaţa mea, doarece ea mă
va împiedica să văd stelele. Nu mă lasa să plâng singură atunci când toţi râd... plângi cu mine,
şopteşte-mi măcar un cuvânt, căci fiecare cuvânt în plus e un strop de speranţă iar cu fiecare clipă
trecută moartea mea e mai aproape… şi eu încă visez.
Nu înţelegi ce-ţi cer, nu? Nici nu mai contează, deja ai murit sugrumat de corzile unei viori
străine. Eu doar purtam un ... monolog...
Căci aşa se numeşte conversaţia cu fantoma iubirii tale: Monolog!
Cătălina MORENCIU – cl. a XI-a A

Educaţia plastică - necesitate sau pierdere de vreme?
Nevoia de a desena este la fel de firească precum este
şi nevoia de a vorbi, numai că, odată cu trecerea timpului, i se
acordă din ce în ce mai puţină atenţie, folosindu-se un argument
cutremurător: talentul…
De multe ori, am întâlnit elevi care stăteau în bancă şi
preferau să-şi piardă timpul, să se plictisească sau să facă
altceva decât să deseneze sau să coloreze şi-şi motivau
comportamentul spunând ca „nu au talent”. Atunci, le-am spus
ce este talentul pentru mine: bucuria de a face un anumit
lucru… Şi, pentru că îţi place să faci acel lucru, îi acorzi atenţie,
îl faci de multe ori, şi astfel începi să-i înţelegi felul de a se
manifesta. Această experienţă îţi va schimba modul în care îl
vezi şi, când îl vei face data viitoare, îţi va ieşi şi mai bine. Iar
micile reuşite îţi vor da mai multă încredere în tine şi vei
înţelege că un desen bun nu se bazează doar pe talent.
Importantă este stăpânirea metodelor potrivite şi o
atitudine deschisă către cunoaştere şi încercare. În definitiv, arta
este un mod de explorare şi de exprimare. Cineva spunea că
“voinţa fără cunoştinţe este ca barca pe uscat”; chiar dacă vrei
să faci ceva anume, pentru a reuşi trebuie să cunoşti etapele prin
care obţii acel „ceva” şi metodele adecvate. Mulţi elevi, atunci când au văzut diversele forme ce
prindeau parcă viaţă prin plimbarea unei bucăţi de cretă pe tablă, au spus cu admiraţie: „cât talent aveţi,
domnule profesor!” Dar... ei confundă talentul cu îndemânarea. Compară desenele lor cu ale mele sau
cu ale colegilor mai îndemanatici şi, dacă nu văd un rezultat asemănător, îşi pun eticheta “netalentat” şi
îşi refuză orice experienţă estetică.
Actul artistic se spune că este accesibil numai celor dotaţi cu acel talent sau persoanelor ieşite
din comun. De fapt, fiecare dintre noi dispune de un simţ creativ şi simte nevoia de a manifesta această
creativitate în diferite moduri, de la felul în care se îmbracă şi îşi construieşte propria imagine, până la
felul în care îşi aranjează spaţiul din jur. Aceasta este o necesitate a fiecăruia, ceva personal, o sete
pentru frumos, pentru că frumosul dă culoare vieţii. Şi ne putem potoli această sete prin diferite surse de
informare: mediul familial, grupul de prieteni, televizor, internet, etc.
Creativitatea poate fi cultivată, rafinată prin exersarea ei în
şcoală, în cadrul orei de educaţie plastică, prin diverse exerciţii-
joc care antrenează imaginaţia şi nevoia de a cunoaşte. Nu este
nevoie să fii pictor ca să pictezi sau grafician ca să desenezi, dar
a-ţi refuza o asemenea experienţă este o pierdere pe care nu o
resimţi decât atunci când ţi se oferă ocazia să fii creativ şi vezi că
nu ştii cum iar tot ceea ce obţii ţi se pare “urât”.
Fiinţa umană este asemenea unui vas: ceea ce o umple o
defineşte. Printre elevi sunt aceia care, în majoritatea timpului
petrecut la şcoală, se simt “plictisiţi” şi sunt puţine lucrurile care-
i mai scot din această stare. De fapt, este o atitudine pe care şi-o
cultivă zilnic şi care le creează această stare de “dezinteres “ faţă
de experienţe noi ce le-ar putea îmbogăţi viaţa. Este păcat că aleg
să piardă astfel de ocazii care le pot cultiva sensibilitatea,
imaginaţia, creativitatea şi nu în ultimul rând raţionalitatea. Am
putea spune că aceşti elevi preferă să-şi trăiască viaţa în “alb şi
negru”; însă, cum ai putea să admiri un curcubeu “alb-negru”?
Frumuseţea lui este dată tocmai de bogăţia culorilor ce-l definesc.
Prof. Nicu LUCA
Sfântul Andrei – Apostolul românilor
Creştinătatea ortodoxă şi, deopotrivă, romano-catolică
prăznuieşte în fiecare an, la 30 noiembrie/ 13 decembrie, cu slujbe
alese, pe Sfântul Andrei, unul din cei doisprezece Apostoli ai
Mântuitorului Hristos. Numele său, în limba greacă, înseamnă bărbat
curajos, energic, vrednic.
Într-adevăr, Sfântul Apostol Andrei a fost un vrednic şi curajos
vestitor al Evangheliei lui Hristos, până departe de Ţara Sfântă.
Despre viaţa sa jertfelnică şi sfântă - ca a tuturor apostolilor - avem
puţine mărturii în Sfânta Scriptură a Noului Testament şi în Tradiţia
bisericească.
Cu toate acestea, Biserica i-a acordat totdeauna o atenţie
deosebită, mai mare decât celorlalţi Sfinţi Apostoli. Pentru creştinii ortodocşi români, Sfântul
Andrei este naşul de botez în numele Sfintei Treimi şi vestitorul Evangheliei lui Hristos în
ţinuturile dunărene şi poate chiar din nordul Dunării. Datorită lui, poporul român, odată cu
formarea sa ca etnie, din romani şi daci, şi-a însuşit şi credinţa creştină.
Dar înainte de a-i pomeni lucrarea misionară în rândul strămoşilor noştri, să ne
aplecăm cu evlavie asupra mărturiilor referitoare la viaţa şi activitatea sa de Apostol al lui
Hristos.
Apostolul cel întâi chemat
Sfântul Andrei era originar din Betsaida, oraş în provincia Galileea, aproape de
Capernaum. Împreună cu Simon, fratele său, devenit apoi apostolul Petru, şi cu tatăl lor, Iona,
aveau aceeaşi ocupaţie ca aproape toţi ceilalţi apostoli - pescuitul. Şi din el Mântuitorul
Hristos va face un vrednic pescar de oameni. Dar până la întâlnirea cu Iisus, care i-a schimbat
definitiv cursul vieţii, Sfântul Andrei a stat în preajma marelui prooroc Ioan Botezătorul.
Ajungând până la el vestea despre profetul care predica şi boteza la Betabara, pe malul
Iordanului, şi-a lăsat familia şi ocupaţiile zilnice şi a mers să-l afle pe cel întru care credea
Andrei că se împlinesc proorocirile. Aici află el, în preajma Botezătorului, pe Ioan, fiul lui
Zevedeu, tot pescar şi el, cu care va rămâne mai multă vreme lângă profetul ce nu cruţa în
predicile sale nici pe regele Irod. Dar Ioan Botezătorul nu era Mesia şi cei doi tineri, Andrei şi
Ioan, au aflat curând lucrul acesta. Sfântul Ioan Evanghelistul scrie, la începutul Evangheliei
sale, cum l-a cunoscut Sfântul Andrei pe Mântuitorul Hristos. "A doua zi iarăşi stătea Ioan şi
doi din ucenicii lui. Şi privind pe Iisus care trecea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu! Şi cei doi
ucenici l-au auzit când a spus aceasta şi au mers după Iisus. Iar Iisus întorcandu-se şi
văzându-i că merg după El, le-a zis: Ce căutaţi? Iar ei I-au zis: Rabi (care se tâlcuieşte
Învăţătorule), unde locuieşti? El le-a zis: Veniţi şi veţi vedea. Au mers deci şi au văzut unde
locuia, şi au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi care
auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta a găsit
întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte Hristos). Şi l-a dus
la Iisus". (Ioan 1, 35-42). Aşadar, Sfântul Andrei este "cel dintâi chemat" la apostolat de către
Mântuitorul Hristos. Prin intermediul său, Sfântul Apostol Petru îl cunoaşte şi el pe Iisus. Mai
târziu, Sfântul Andrei va ceda locul de prim apostol fratelui sau Petru, întrucât acesta era mai
mare ca vârstă. Trebuie să mai reţinem că, după Sfântul Ioan Botezătorul, prima mărturie pe
care o dă un om despre identitatea lui Iisus aparţine tot Sfântului Apostol Andrei, potrivit
textului evanghelic pe care l-am citat mai sus.
Alături de ceilalţi unsprezece sfinţi apostoli, Sfântul Andrei a început şcoala uceniciei
în preajma Mântuitorului, însoţindu-l pe drumurile Ţării Sfinte. Asculta cu uimire
cuvintele de har ale Învăţătorului său şi era martor al minunilor pe care Fiul lui
Dumnezeu le săvârşea între oameni, întărindu-se în credinţa pe care mai
târziu avea s-o răspândească în lume.
Când Mântuitorul i-a trimis pe Sfinţii Apostoli, câte doi, la propovăduire, în
Ţara Sfântă, tovarăşul de călătorie al
Sfântului Andrei a fost fratele său
Petru (Matei, cap. 10).
Patimile Mântuitorului l-au mâhnit
adânc dar, după slăvita Înviere din
morţi a lui Hristos,
Andrei a fost cuprins
de acea nesfârşită
bucurie a biruinţei
şi s-a reaprins în
sufletul său flacăra
credinţei depline.
A primit de la
Mântuitorul apoi
binecuvântarea şi
puterea de a lega şi
dezlega păcatele
oamenilor. Martor
al Înălţării la cer a lui Iisus, s-a întors după aceea în "camera de sus" (Faptele Ap. 1, 13) adică
în foişorul apostolilor unde, "într-un cuget, stăruiau în rugăciune" (Faptele Ap. 1, 14),
aşteptând făgăduinţele Tatălui, adică pogorârea Sfântului Duh. "Şi când a sosit ziua
Cincizecimii, erau toţi Apostolii împreună la un loc" (Fapte 2, 1).
Activitatea misionară
Deci, primind Sfântul Andrei botezul

Duhului Sfânt, a purces la răspândirea
Evangheliei lui Hristos, mai întâi la Ierusalim,
apoi în Iudeea, Galateea şi Samaria. Tradiţia
Sfântă a bisericii ne spune că Apostolii
pornind la propovăduirea lui Hristos cel
Răstignit şi Înviat, în toată lumea, prin
tragere la sorţi, Sfântului Andrei i-a revenit
misiunea de a duce vestea cea bună în Bitinia
şi Pont cu ţinuturile din jurul Mării Negre, în
Sciţia şi mai apoi în Asia.
Pe unde mergea, predica noua învăţătură, boteza pe cei ce credeau în cuvintele sale,
întemeia biserici şi sfinţea preoţi şi episcopi. Se ruga cu mare credinţă, cu cei pe care-i aducea
la Hristos, întărea proaspetele comunităţi creştine şi pleca apoi mai departe, în alte ţinuturi şi
la alte neamuri.
Păgânii printre care propovăduia i-au pricinuit multe necazuri, împotriviri şi greutăţi.
Dar Sfântul Andrei le-a răbdat pe toate, cu nădejdea în Cel pe care-L propovăduia.
Încheierea mucenicească a lucrării întru Hristos
Părăsind ţinuturile Sciţiei, s-a îndreptat spre Bizanţ unde a hirotonit episcop pe Stahie,
continuându-şi drumul misionar prin Peloponez, până în oraşul Patras din provincia Ahaia
(Grecia). Aici a rânduit Dumnezeu ca iubitul său ucenic să-şi încheie obositoarea lucrare prin
moarte mucenicească.
Deci, vorbind în oraş despre deşertăciunea închinării la idoli şi despre Iisus Hristos,
singurul Dumnezeu adevărat care trebuie cinstit de oameni, locuitorii păgâni l-au prins şi l-au
răstignit cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, într-o zi de 30 noiembrie. De atunci, aceasta
cruce poartă denumirea de "Crucea Sfântului Andrei". Moaştele Sfântului Andrei se află în
insula Patras din Grecia, dar şi la noi în ţară, la Galaţi, există părticele din ele.
Periplul Sfintelor Moaşte
Moaştele sale, păstrate cu grijă sfântă de către creştini, s-au odihnit vreme de aproape
trei secole în Patras, locul pătimirii apostolului. În anul 357, împăratul roman Constanţiu (337-
361) aduce moaştele Sfântului Andrei în biserica "Sfinţilor Apostoli" din Constantinopol,
ridicată de părintele său, Sfântul Constantin cel Mare (306-337) şi terminată de el. Biserica a
fost zidită cu scopul de a aşeza în ea
moaştele tuturor Apostolilor Mântuitorului,
creştinii din Constantinopol venerându-le
după cuviinţă. Curând, Sfântul Andrei
devine patronul Constantinopolului şi al
Patriarhiei Ecumenice de aici.
Vremurile vitrege care au tulburat
apoi pacea Bisericii, îndeosebi în timpul
expediţiilor militare apusene cunoscute sub
numele de Cruciade, au făcut ca sfintele
moaşte ale Apostolului Andrei să fie
transportate în localitatea Amalifi din Italia,
iar de aici, în 1462, la Roma.
Vreme de cinci sute de ani, milioane de credincioşi din România şi din întreaga lume s-
au închinat, cu evlavie, acestor sfinte relicve ce se odihneau în celebra capitală a fostului
Imperiu Roman. În zilele noastre, prin voinţa lui Dumnezeu, moaştele Sfântului Apostol
Andrei "cel dintâi chemat" au fost restituite Patriarhiei Ecumenice, spre marea bucurie a
creştinătăţii ortodoxe. O parte din sfintele moaşte ale Sfântului Andrei, Apostolul românilor,
se află şi în Catedrala Episcopiei Dunării de Jos din Galaţi. Tot din vremea lui se păstrează
peştera şi pârâiaşul de unde el bea apă, în judeţul Galaţi.
Sfântul Apostol Andrei este cinstit de Biserica dreptmăritoare a Răsăritului cu slujba
aleasă şi cu acatist. Numele său este purtat de bărbaţi şi de femei şi i se consacră biserici şi alte
aşezăminte. Oraşe, spitale, asociaţii şi diferite alte instituţii îi poartă numele şi îl au ca
ocrotitor spiritual.
Sfântul Andrei este unul din marii rugători şi priveghetori pentru creşterea
duhovnicească a poporului român creştin ortodox. În el credincioşii au un mijlocitor la scaunul
Tatălui Ceresc şi prin el îşi îndreaptă spre cer dorinţele, cererile şi lacrimile necazurilor,
aşteptând izbăvire de la Mântuitorul Iisus Hristos.
Prof. Cristian TABLAN

CAREU DIDACTIC
Rezolvând careul de mai jos, veţi descoperi pe orizontala A-B numele unor
ramuri ale economiei naţionale (4 cuvinte), iar pe verticală numele unor componente ale
acestora.
1. În regiunile de deal, relieful este accidentat şi prezintă pante, de aceea culturile se

practică…………………
2. Lipsa apei în Câmpia Bărăganului şi în Dobrogea este suplimentată prin
…………………..
3. România era considerată până de curând ……………… Europei, pentru
suprafeţele cultivate cu cereale şi plante tehnice.
4. Relieful lor, adică al …………..… este neted şi permite mecanizarea activităţilor
agricole în bune condiţii.
5. Culturile specifice zonei de deal sunt …………………..…… (2 cuvinte) şi viţa
de vie.
6. O ramură cu vechi tradiţii a economiei naţionale este ………… practicată în
regiunile de câmpie, deal, munte (în depresiuni), pe văile râurilor.
7. În regiunile de câmpie cele mai indicate culturi sunt ……………..
8. Relieful în zona câmpiilor este ………………. şi permite dezvoltarea agriculturii
în condiţii optime.
9. Principala avuţie (fond – mijloc de producţie) a agriculturii este ………… sau
fondul funciar.
10. Solurile caracteristice câmpiilor sunt ………………… care sunt foarte
roditoare şi dau producţii mari la hectar.

11. Fondul funciar se compune în principal din ………………… (2
cuvinte) care reprezintă aproape 40% din suprafaţa ţării noastre.
12. Specifice zonei montane sunt ……………..… alpine şi subalpine.
13. În zonele montane cu soluri puţin roditoare, agricultura se practică de
regulă în …………………, unde se cultivă în special cartofi, legume, plante
furajere, in şi cânepă.
14. Orzoaica se foloseşte la fabricarea …………………
15. ……………… este unitatea industrială care posedă maşini şi instalaţii şi
care produce mijloace de producţie.
16. O ramură a economiei naţionale, care transformă materia primă în
mijloace de producţie şi bunuri de larg consum este ………………….
17. Gazul metan se găseşte cu precădere în Depresiunea Colinară a
Transilvaniei, într-o structură cu …………….… gazeifere.
18. Prima hidrocentrală construită în ţara noastră a fost pe râul ………..…,
în anul 1896.
19. Petrolul şi produsele sale derivate ţin de domeniul industriei
……………
20. Numeroase ………….… care ajută la încărcatul şi descărcatul
mărfurilor le întâlnim în portul Constanţa.
21. La ……………..… se produc locomotive Diesel şi electrice de foarte
bună calitate.
22. În localitatea ……………… se prelucrează bauxita exploatată din zona
Munţilor Apuseni.
23. Luncile inundabile ale Dunării, Oltului şi Ialomiţei se pretează la cultura
……………..…
24. Cea mai importantă materie primă ajutătoare pentru obţinerea fontei şi
oţelului este ……………… metalurgic.
25. ……………….. este o rocă moale, unsuroasă, care se prezintă în foiţe
foarte subţiri, folosită la zugrăvit.
26. La …………..…, folosind ca materie primă sarea, se obţin produse
clorosodice precum soda caustică.
27. Lemnul de …………..… reprezintă materia primă de bază în industria
cherestelei.
28. Folosită în fabricarea porţelanului, ……………... este o argilă albă
foarte fină.
29. Oraşul …………… de lângă Braşov şi-a câştigat renumele prin serele
de flori pe care le avea.
30. Se găsesc la noi în Dobrogea şi sunt foarte vechi ca vârstă, asemeni
celor din nordul Scoţiei, purtând numele de ……………………….. (2 cuvinte).
Prof. Constantin Dan IONESCU

Factorii generatori ai violenţei
În prezent, societatea se confruntă cu o violenţă pe care tinde să o tolereze şi adesea să o
agreeze. Aceasta se manifestă ca acţiune fizică, morală sau verbală şi ca stare afectivă, sentimentală atât
la atacator cât şi la victimă - actanţii violenţei.
Circumstanţele în care se manifestă violenţa sunt: familia, mediile frecventate de indivizi (în
funcţie de vârstă, statut social, nivel de instruire, temperament sau de percepţia obiectivă a realităţii),
mass-media.
Prima ambianţă în care persoana cunoaşte violenţa este familia. În acest mediu, copilul simte
agresiune fizică - bătaia, în primul rând - dar şi verbală. Ulterior, el va imita acest tip de comportament.
Permisivitatea excesivă intrafamilială poate duce la rupturi sau opoziţii nejustificate ale adolescenţilor,
mai întâi faţă de părinţi, apoi la conduite reprobabile extrafamiliale, la asocierea cu grupuri sau bande.
Specialiştii au demonstrat că maltratările familiale sunt o formă de violenţă care naşte violenţa.
Efectele se întipăresc şi se amplifică până la consecinţe tragice asupra dezvoltării frustrate, până la fuga
de acasă cu alegerea străzii ca refugiu.
Ambianţele generatoare de violenţă fizică şi de limbaj precum strada, cartierul sau blocul sunt
reale tentaţii pentru diverse categorii sociale. Aici, violenţa se întâlneşte ca atac sau ca influenţă şi la alte
vârste decât copilăria: tineri, adulţi, vârstnici. Se adaugă în special în cazul acestor etape de vârstă
cârciuma, discoteca, spectacolele muzicale în aer liber mai ales (cu urlete uniforme, comandate, iar apoi
imitate şi cu gesticulaţia frenetică a braţelor întinse în sus) sau arenele de box, de lupte brutale unde
patima trezită de întrecere sau de instinctul dominării prin alţii, trezeşte o
violenţă verbală aparent neaşteptată.
Alţi factori generatori de violenţă sunt: stagiul militar (exprimă
complexul de inferioritate – superioritate al unor „gradaţi” brutali)
regimul penitenciar, al anchetelor – interogatorii politice (care în regimul
comunist dictatorial includea şi groaznice torturi) sau demonstraţii de
stradă care se transformă în izbiri cu lanţuri sau răngi fugăriri de oameni,
terminate în bătăi adesea mortale sau în bombele teroriste, incendierile
de maşini. Aceste ambianţe sau factori de violenţă cuprind agresiuni
directe prin loviri, arme sau limbaj asupra victimelor.
Există factori care agresează indirect, deşi nu mai puţin nociv,
individul, oferind imagini traumatizante şi stimulatoare pentru imitaţie –
mass-media. Diverse ziare şi reviste semnalează acte de violenţă (tâlhării
sau violuri, crime) cu popularizarea imaginii făptaşilor. Prin aceasta se
răspunde curiozităţii unor cititori dar se contribuie şi la crearea obsesiei
faţă de teroarea violenţei, stimulând-o prin imitaţie. Impactul presei
atinge o arie extinsă de cititori iar prin frecvenţa apariţiei zilnice amplifică efectul. Imitând stilul
occidental, cu texte şi imagini porno din diverse publicaţii, presa din România, după 1989, a oferit unor
„ochi” încă neobişnuiţi cu asemenea provocări, o brutală şi nelimitată afişare a tot ce poate stimula către
violenţă un psihic fragil.
Un factor care propagă violenţa uneori în exces îl constituie (auditiv) radioul şi în special
televiziunea (cu apel prin vizual şi auditiv) şi jocurile video. Se exprimă – ineficient şi doar declarativ –
preocuparea pentru stigmatizarea violenţei sau a prevenirii influenţei ei directe prin discuţii televizate sau
prin unele „avertizări”: „film nerecomandat copiilor sub 12 ani” sau permisivul „pentru vizionarea
acestui film de către minori, este recomandabil acordul părinţilor”. Însă televiziunile mai mult
contribuie la diseminarea răului decât la stăvilirea lui.
Muzica unor trupe ca Eminem sau BUG Mafia promovează îndemnul la violenţă, ură,
agresivitate, evocări ale închisorilor şi partenerilor de acolo, ataşament pentru cartier, revolta pentru
supravieţuire, în general o viziune sumbră asupra vieţii. Din cauza mediilor care le propagă frecvent,
aceste producţii conţinând şi îndemnând la violenţă (filme, muzică, limbaj) au creat un public receptiv,
aproape „dependent” ca de un drog şi au dat naştere unui fenomen de amploare şi în ţara noastră.
Prof. Mihaela TIMOFTE
Test de temperament mereu ceva.
Încercuiţi una dintre variantele (A sau B) 11. A. Sunt tentat să ocolesc. Prefer să aştept.
care consideraţi că vi se potriveşte cel mai bine. Multe lucruri se rezolvă de la sine.
Căutaţi ca răspunsul să fie dat cât mai repede, iar B. Atunci când am hotărât ceva, nu dau înapoi.
acolo unde sunt valide ambele variante sau
consideraţi ca nu vă regăsiţi în niciuna din cele 12. A. Fără motive întemeiate nu mă mişc. Ar fi o
două variante de răspuns, căutaţi să o alegeţi pe oboseală inutilă.
cea de care sunteţi mai apropiat. Răspunsul este B. Sunt mereu ocupat. Mă enervează să nu fac
obligatoriu la fiecare afirmaţie. nimic.
13. A. Prefer să privesc un joc decât să particip la

1. A. Sunt foarte impresionat chiar şi de lucruri el.
mici. B. Îmi place mai mult să particip decât să privesc.
B. Sunt tulburat în situaţii grave.
14. A. Obosesc foarte repede chiar când îmi place
2. A. Mă bucur şi mă supăr din nimic. munca pe care o fac.
B. De obicei, iau lucrurile aşa cum sunt, cu calm. B. Am multă putere de muncă.
3. A. Când vorbesc, mă aprind şi ridic vocea. 15. A. Încep multe lucruri, însă ele rămân adesea
B. Obişnuiesc să vorbesc calm, aşezat, fără grabă. neterminate.
B. Îmi fac planuri pe termen lung şi cu timpul le
4. A. Trec adesea, fără motiv, de la bucurie la aplic.
tristeţe şi invers.
B. Am o dispoziţie egală. Îmi văd de treabă fără 16. A. Îmi schimb adesea părerea în bine sau în
să iau în seamă astfel de amănunte. rău.
B. Sunt foarte constant în simpatiile şi antipatiile
5. A. Uneori, de emoţie mă pierd, sunt ca şi mele.
paralizat.
B. Aşa ceva nu mi se întâmplă. Fac faţă situaţiei. 17. A. Reuşesc să trec repede peste necazuri.
B. Rămân prost dispus sau supărat toată ziua sau
6. A. O ironie mă doare aşa de mult, încât chiar mai mult.
amuţesc pur şi simplu.
B. Cuvintele nu au mare importanţă. Iau în seamă 18. A. Şi viitorul e important, însă eu trăiesc
doar faptele. întotdeauna prezentul.
B. Prezentul înseamnă prea puţin pe lângă trecut
7. A. Când văd un film, „trăiesc” din plin ceea ce şi viitor.
se petrece pe ecran, mă agit, sunt emoţionat.
B. Filmul este o simplă ficţiune. Uneori mă 19. A. Când sunt supărat, izbucnesc şi mă
distrează, alteori nu, doar atât. descarc.
B. Supărările nu se pot descărca. Se acumulează
8. A. Când am timp liber mă odihnesc, dorm, etc. în timp şi le suport.
B. În timpul liber studiez, muncesc sau fac sport
de performanţă. 20. A. Mă plictisesc lucrurile cunoscute. Prefer
schimbarea.
9. A. Fac eforturi ca să trec de la gând la faptă. B. Am multe obiceiuri exacte la care ţin. Nu-mi
B. E de ajuns să vreau ceva, ca să trec imediat la place necunoscutul.
fapte.
21. A. Firea mea este deschisă, este un permanent
10. A. Decât să fac multe, mai bine gândesc mult şir de surprize.
şi corect. B. E greu să mă cunoască cineva bine, fiind o fire
B. Felul meu de a fi e să inventez şi să organizez reţinută, interiorizată.

INTERPRETARE
Pentru fiecare grupă de întrebări (de la 1 la 7; de la 8 la 14 şi de la 15 la 21) se caută care dintre
variantele A sau B sunt dominante (poate fi un raport de 7 la 0, 6 la 1, 5 la 2 sau 4 la 3). Se poate extrage
astfel nivelul de emotivitate, activitate - ambele având un caracter primar sau secundar.
Exemplu: Dacă la primele şapte întrebări sunt patru variante de A încercuite şi trei variante de
B, se poate trage concluzia că persoana este emotivă. Se repetă procedura şi pentru întrebările 8-14 şi 15-
21. În final, adunate, pot duce la o situaţie de: genul emotiv + activ + secundar = pasional (sangvinic).
Având stabilit astfel temperamentul, se poate citi caracterizarea acestuia.
1-7 Emotivitate: 4A – emotiv

4B – neemotiv
8-14 Activitatea: 4A - nonactiv
4B – activ
15-21 Intro-Extro: 4A – primar
4B – secundar
Emotiv + nonactiv + primar = Nevos (Coleric)

Emotiv + nonactiv + secundar = Sentimental
(Melancolic)
Emotiv + activ + primar = Coleric
Emotiv + activ + secundar = Pasional (Sangvinic)
Nonemotiv + activ + primar = Sangvinic
Nonemotiv + activ + secundar = Flegmatic
Nonemotiv + nonactiv + primar = Amorf (Flegmatic)
Nonemotiv + nonactiv + secundar = Melancolic
Temperamentul sangvin
Caracteristici emoţionale: este cald şi plin de viaţă, vorbeşte mult şi toţi devin vorbăreţi alături de
el; este atrăgător şi are farmec personal; trăieşte în prezent, nu-şi face griji pentru viitor şi nu are amintiri
neplăcute din trecut; este un bun povestitor şi se bucură din plin de viaţă. Părţi negative: plânge uşor; are
reacţii emoţionale imprevizibile; este neliniştit, iute la mânie; exagerează şi pare mincinos; nu este stăpân
pe sine şi ia decizii sub imperiul emoţiilor; face cheltuieli necugetate;
Relaţii umane: îşi face prieteni cu uşurinţă; este optimist şi zâmbitor; îl interesează oamenii; îşi
cere uşor iertare; este afectuos şi cald şi participă la bucurii şi necazurile altora. Părţi negative: domină
conversaţia; nu este atent; nu are voinţă puternică şi convingeri ferme; caută aprobarea celorlalţi; se poate
simţi bine cu cineva şi apoi îl uită; îşi scuză neglijenţa; vorbeşte prea des despre sine; uită promisiunile şi
îndatoririle;
Activităţi: la început face impresie bună; se angajează uşor în planuri noi; transmite entuziasm;
este dăruit să îngrijească bolnavii. Părţi negative: este dezorganizat şi indisciplinat; adesea întârzie şi nu
te poţi bizui pe el; vorbeşte când ar trebui să muncească; începe multe şi termină puţine; este uşor distras;
Schimbări necesare: să devină demn de încredere; să-şi organizeze şi să-şi disciplineze viaţa; să
dezvolte adevărata umilinţă; să gândească înainte de a vorbi.
Temperamentul melancolic
Caracteristici emoţionale: iubeşte muzica, arta; are o viaţă sufletească bogată, sensibilă; este un
analist fin, gândeşte profund şi răspunde din plin la nivelul emoţiilor; simte împreună cu ceilalţi şi
apreciază mult frumosul. Părţi negative: este morocănos şi capricios, pesimist, adesea vede latura
negativă; îi place să sufere, să fie martir; este ipohondru (bolnav închipuit) şi are tendinţa de a se examina
până îşi face rău; este predispus la depresii; este mândru.

Relaţii umane: este un prieten de nădejde şi gata de sacrificiu; îşi face prieteni cu prudenţă şi are
sentimente profunde faţă de aceştia; păstrează amintiri; cultivă relaţiile de familie şi ascultă cu interes şi
participare; este mişcat profund de durerile altora. Părţi negative: critică imperfecţiunile celorlalţi; caută
perfecţiunea şi judecă totul potrivit aşteptărilor proprii; se teme de ce gândesc ceilalţi, este bănuitor şi îi displac
cei din opoziţie; după animozităţi prelungite, erupe cu mânie şi violenţă; se simte adesea profund ofensat; nu
uită insultele şi se răzbună.
Activităţi: are puternice tendinţe de perfecţionare; îi place lucrul la detalii; este disciplinat; termină ce
a început; este apt pentru muncă intelectuală, creativă; este conştiincios şi temeinic; este dotat, uneori genial;
îşi cunoaşte limitele. Părţi negative: este nehotărât; oboseşte uşor şi se descurajează; ezită să înceapă proiecte
noi; analizează prea mult; este înclinat spre teorie şi este nepractic; nu este bucuros pentru ceea ce a creat.
Schimbări necesare: să biruie spiritul de critică; să nu fie aşa de preocupat de sine, să fie mulţumit şi
recunoscător; să aibă un program echilibrat de viaţă, inclusiv odihnă, mişcare, hrană bună; să-şi asigure cu
consecvenţă timpul pentru studiu, rugăciune şi meditaţie.
Temperamentul coleric
Caracteristici emoţionale: are voinţă puternică; este hotărât şi optimist, are încredere în hotărârile pe
care le ia; este curajos, neînfricat. Părţi negative: este înclinat spre mânie, ce poate uneori să explodeze; nu
este sensibil faţă de nevoile celorlalţi; este rece şi neemotiv; nu apreciază frumosul, este aspru, lacrimile îl
indispun.
Relaţii umane: nu se aşteaptă ca altcineva să facă ceea ce el nu poate; nu se descurajează uşor; este un
conducător puternic; se pricepe să judece oamenii; ştie să pună la lucru pe oameni; dă sfaturi; nu se lasă bătut
când apar piedici. Părţi negative: este lipsit de compasiune; ia decizii în locul altora; poate fi cinic, dur, tinde
să domine grupul; este arogant şi se poartă ca un şef; foloseşte pe oameni pentru interesul propriu; nu este
dispus să ierte, este răzbunător; este înclinat spre prejudecăţi şi bigotism; este dominant şi orgolios.
Activităţi: este capabil să iniţieze şi să organizeze acţiuni; este abil, rapid, hotărât; intervine curajos
când este nevoie; are spirit practic; încurajează pe ceilalţi în muncă; îi plac piedicile; are totdeauna un
program; îşi pune ţeluri şi le atinge. Părţi negative: are prea multă încredere în sine; este şiret; nu este analitic
şi îl plictisesc detaliile; este încăpăţânat şi constrânge pe ceilalţi să îi accepte planul; este obositor şi greu de
mulţumit; nu are timp pentru planurile celorlalţi; nu comunică celorlalţi ce planuri are; este nemulţumit când
nu îşi atinge toate obiectivele.
Schimbări necesare: să devină sensibil faţă de nevoile celorlalţi; să mărturisească spiritul mânios şi să
înveţe să ceară iertare; să fie mai tolerant; să cultive tărie şi frumuseţe lăuntrică; să comunice mai mult ideile şi
planurile către colaboratori.
Temperamentul flegmatic
Caracteristici emoţionale: este calm şi bun la suflet; este demn de încredere; iubeşte pacea mai mult
decât orice; este bine dispus şi plăcut chiar dacă nu are multe de spus; oamenii se simt bine în preajma sa.
Părţi negative: nu are încredere în sine; este pesimist şi temător; se îngrijorează uşor; înclină spre compromis
şi are tendinţa să îşi justifice purtarea.
Relaţii umane: are mulţi prieteni; este constant şi loial; are tact şi ştie să împace pe oameni; este
apreciat şi dorit; are un umor sec, caustic; dă sfaturi doar când i se cer; ascultă cu atenţie când ceilalţi vorbesc.
Părţi negative: este rezervat şi nu se implică; este egoist şi încăpăţânat; examinează oamenii cu indiferenţă şi
este nepăsător faţă de a aceştia; tachinează pe cei care îl deranjează; are o atitudine de superioritate.
Activităţi: munceşte mai bine când este împins; are o manieră practică, comodă de a munci; este
conservator; este ordonat şi eficient; mai întâi face planuri, apoi se apucă de lucru; te poţi baza pe munca sa.
Părţi negative: este neimplicat, uneori observă pasiv un lucru sau fapte foarte grave; este lent şi leneş; nu prea
doreşte să fie conducător; este lipsit de motive puternice; este nehotărât; nu se implică pentru că se protejează;
descurajează creativitatea celorlalţi; se opune schimbărilor de orice fel.
Schimbări necesare: să-şi învingă pasivitatea; să înveţe să se implice şi să se ofere celorlalţi; să admită
că se teme; să înveţe să aibă încredere în ceilalţi.
Prof. Ionuţ CIURLEA

The importance of for-
eign language study can be
best realized by studying one!
The accomplishing feeling you
get on learning a foreign lan-
guage, the enrichment in you
that the language brings, can
be felt only by experience.
There are many reasons why
one should learn a foreign
language. They justify the
importance of foreign lan-
guage study.
Firstly, learning a lan-
guage of another country helps
one understand its culture.
Language becomes a peephole
to look at the nation’s culture, its traditions and its history. Italian film director Federico Fellini
says, "A different language is a different vision of life". Unless one understands a culture in its own
terms, one cannot be said to have gained an entry into another culture. It is only when one per-
ceives something the way it is expressed, he/she cannot be said to have ‘understood’ the expres-
sion.
Intercultural insensitivity may lead to misunderstanding. A multilingual person can act as a
bridge between two distinct cultures and actually promote world peace. Global understanding cou-
pled with globalization can effectively bring the world closer.
Research has shown that having studied a foreign language one can understand one’s own
language better. It deepens the understanding of one’s own culture. General language skills im-
prove after studying foreign languages thus enhancing the understanding of one’s own language as
well. Language study involves other learning skills. So, foreign language study can raise one’s
abilities to function in other spheres of life. Adaptability increases as an outcome of foreign lan-
guage study because, one learns to unfamiliar ideas while learning a new language. In studying a
foreign language, one faces totally new ideologies and thus learns to adapt to diversity.
There is a different aspect to foreign language study, which says that studying a foreign lan-
guage makes one more eligible to venture certain fields. Certain colleges require at least two years
of high school foreign language study for admission. In some colleges students are required to ac-
quire reading knowledge of other languages. This helps when reading research work in non-English
language books and journals. Knowing a foreign language can increase one’s chances of securing
an admission to a college of his/her choice.
After getting out of college, it is the time to go for an employment or start a business. Both
are benefited by knowledge of a foreign language. To stand in competition, a business has to deal
with worldwide clients of varied cultures. Employees need to communicate in languages other than
their own. Many fields such as the travel industry, communications, advertising, education and
engineering have sectors dealing with foreign language study. Having better employment opportu-
nities and greater chances of excelling in business suggest the importance of foreign language
study!
If one wants to realize art and literature expressed in other languages, one has to have the
knowledge of the languages. True knowledge of a language only can lead to an exact interpretation
of a literary work that has been done in a foreign language. Original form of an expression is often
lost in its translation. So, true appreciation of art and literature is possible on accessing it in the
language of its own.
Another thing that talks of the importance of foreign language study is
touring to foreign countries. One may travel to countries oversees for
purposes of touring or studying. In both cases having studied the na-
tion’s language helps. When in another country, if one can
communicate with the people there, life becomes easier!
One can make friends with people speaking other lan-
guages, thus broadening one’s horizons. Not knowing the
languages of each other can actually bar
the communication between two people.
On the contrary, a foreign language study
can open doors to new acquaintances and
new friends.
After all, a language is a medium of communication. Languages are
means of expression. They can become links joining dissimilar cultures. Knowing many lan-
guages improves one’s cognitive skills and interpretive abilities. Foreign language study is
indeed rewarding.
Teacher Andreea HORGA
Hip-hopul înseamnă sentimente...

[Ce Este Hip-Hopul...?! Hai să ne lămurim odată pentru totdeauna!]
Da... e adevărat. Hip-hopul este o artă. Necesită sentimente. Hip-hop nu înseamnă

caterincă socială, haz de necazul românilor, înjurături puse cap la cap. Este artă! Chiar acum
mă uit la Tv K-lumea şi văd nişte băieţi din Braşov care spun "frate, e greu să ieşi în evidenţă!
Pentru că... uite, eu dacă scot o melodie şi nu o ascultă nimeni, nu am susţinere!"
Păi ce vrei, frate? Să te îmbraci larg, printre 2 verbe să adaugi înjurături, sau vreun
apelativ trivial, (depinde de construcţia frazeologică), să cânţi despre tine, să iei la umor negru
şi naşpa oamenii pe care îi vezi pe stradă şi lumea să îţi cumpere albumul? Ideea mea este: te
apuci să cânţi, îţi alegi stilul. Să zicem că alegi hip-hop.
Ţin să spun pentru necunoscători că hip-hopul este diferit de r&b, pop, disco, funk,
etc... Hip-hopul nu este comercial. Snoop Dogg, Nelly, Ja Rule, Ludacris, 50 cent şi Busta
Rhymes fac comerţ. Vreţi hip hop de calitate? Ascultaţi Gza, The Beggaz, Looptroop şi...
ambele liste pot continua. Mai recomand hip-hop francez, mexican şi german. Sunt testate de
mine. Deci, după ce alegi stilul hip-hop, evident că nu trebuie să faci comerţ din asta pentru că
asta diferenţiază stilul hip-hop de restul. Altfel, e ca şi cum ai cânta manele pe bituri şi în
engleză. Nu te-ai deosebi cu nimic de Adi Copilu’ Minune, Salam şi Guţă! Rimele trebuie să
curgă din suflet, direct pe ring. La fel cum spun Paraziţii: (nu mai ştiu dacă versul aparţine lui
Cheloo sau Ombladon) „Muzica nu se face pentru femei, bani sau faimă”. Pentru asta există
alte moduri de manifestare. Hip-hopul este un mod de viaţă. E un concept, o idee, un ideal, o
formă de manifestare, un refugiu pentru unii. Ar trebui să fie artă pură, sau mă rog... măcar
artă, pentru că „pur”... nu prea cred că mai există ceva. Asta e... Hip-hopul... Nu e pentru toată
lumea.
În primul rând, trebuie să laşi versurile să curgă, fără restricţii şi alte intenţii decât
aceea genetică a hip-hopului: spune exact ceea ce gândeşti, chiar dacă ceilalţi îţi sunt
împotrivă! Apoi gândul la femei, bani sau faimă trebuie să dispară din momentul în care te
apuci de făcut hip hop... Chestia asta merge la manele, house... Şi nu în ultimul rând ... pune
suflet!
Dar, din păcate, conceptul de hip-hop este înţeles greşit aproape peste tot. Nu doar în România,
iar cum hip hopul este o artă dar nu toţi suntem artişti, trebuie să ne rezumăm la pretenţia negrilor, ce îşi
iau o alură de "bad boys", de a se umple de bani.
Aaa...şi era să uit! Hip-hopul este o artă, iar fiecare artist trebuie să îşi facă singur opera, nu să
aibă compozitori, indiferent că sunt ei renumiţi sau nu :) . Baftă ...şi să credeţi în ceea ce vreţi să faceţi!
Caracter Urban - Piatra Neamţ
„Caracter Urban” este o trupă de hip-hop din oraşul Piatra Neamţ, care s-a implicat mult în
colaborări şi, cu toate că este la început, munceşte din greu şi pune foarte mult suflet în ceea ce face. Are
motoul : „Viaţa este frumoasă sau urâtă, în funcţie de cum ţi-o trăieşti tu!”, iar cei doi rapperi se numesc
Antonio şi Ionuţ. Ca nume de scenă, DJMAFIA & DezintereSs.
DJMAFIA: „Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească ... tot ce poţi face este sa fii o
persoană plăcută, restul depinde de ceilalţi. Am învăţat că, oricât mi-ar păsa mie ... altora s-ar putea să nu
le pese... Am învăţat că durează ani să câştigi încredere şi doar câteva secunde să o pierzi. Am învăţat că
nu contează CE ai în viaţă ci PE CINE ai lângă tine. Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce
pot alţii mai bine să facă
ci cu ceea ce poţi să faci
tu. Am învăţat că,
oricum ai tăia ... orice
lucru are 2 feţe.
Am învăţat că
trebuie să te desparţi de
cei dragi cu cuvinte
calde că... s-ar putea să
fie ultima oară când îi
vezi... Am învăţat că
poţi continua încă mult
timp ... după ce ai spus
că NU MAI POŢI...
Am învăţat că eroii sunt
cei care fac ce trebuie,
când trebuie, indiferent
de consecinţe. Am
învăţat că, atunci când
sunt supărat, am
DREPTUL să fiu
supărat, dar nu am
dreptul să fiu şi rău. Am învăţat că prietenia adevarată continuă să existe chiar şi la distanţă ... iar asta e
valabil şi pentru iubirea adevărată. Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu ... nu
înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. Am învăţat că, indiferent cât de bun îţi este un prieten, oricum
te va răni din când în când ... iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta. Am învăţat că nu este totdeauna de ajuns
să fii iertat de alţii ... câteodată trebuie să înveţi să te ierţi şi tu pe tine însuţi ...
Am învăţat că, indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta. Am
învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult, îţi sunt luaţi prea repede. Am învăţat să iubesc, ca să pot fi
iubit. Am învăţat că o persoană care este draguţă cu tine, dar se poartă urât cu ceilalţi, NU este o
persoană drăguţă. Am învăţat că cel mai bine e să fii om, nu să te gândeşti mereu cum să profiţi de unul
sau de altul. Am învăţat că, dacă vrei să obţii ceva, trebuie să lupţi şi să mergi înainte fără să te menajezi
la nesfârşit. Am învăţat să mă bucur de fiecare zi ca şi cum ar fi ultima. Am învăţat că încrederea se
câştigă. Am învăţat să accept. Am învăţat să trăiesc. Am învăţat că, dacă-i ajuţi pe alţii din tot sufletul,
primeşti înzecit înapoi...”
Antonio Popa Stepanov - cl. a X-a C
26 septembrie – Ziua Europeană a Limbilor Străine
Consiliul Europei a decis ca 26

septembrie să devină Ziua Europeană a
Limbilor Străine. Şi asta încă din 2001,
întru încurajarea plurilingvismului şi a
conservării patrimoniului cultural
european. Acest eveniment este o ocazie în
plus pentru a aminti avantajele învăţării
limbilor străine: descoperirea unor culturi
noi, posibilitatea de a căpăta o perspectivă
diferită asupra lumii şi de a-i înţelege mai
bine pe cei din jur, o carieră mai bună,
şansa de a locui, lucra sau studia în altă ţară
sau pur şi simplu de a călători.
Printre activităţile organizate în ţările Europei cu acest prilej se numără: concursuri,
emisiuni de radio şi televiziune, cursuri de limbi străine, conferinţe, spectacole, mese rotunde,
ateliere, expoziţii, proiecte etc. Fiecare poate participa şi contribui la reuşita sărbătorii în felul
său. Iar dascăli entuziaşti din toate ţările membre au reuşit să confere acestui eveniment
valoarea unei tradiţii aşteptate cu nerăbdare an de an, o ocazie de a afla, de a împărtăşi, de a
comunica.
Elevii şi profesorii Liceului cu Program Sportiv Piatra Neamţ au marcat Ziua
Europeană a Limbilor Străine printr-un QUIZZ, un concurs rapid cu întrebări de cultură
generală, organizat de prof. Loredana Mitrea şi prof. Mădălina Vornicu, în colaborare cu
prestigiosul juriu format din elevi ai clasei a XII-a B (Alina Isac, Andra Moisei, Irina Gâdioi,
Octav Belchim pentru limba franceză şi Florin Humă, Raoul Giotoiu, Mircea Cărbunariu şi
Bogdan Aanicăi pentru limba engleză). La start s-au aliniat perechi formate din elevii claselor
VIII-XI care au încercat să răspundă corect şi foarte rapid la cele 20 de întrebări. La secţiunea
limba franceză, au reuşit cu succes doar trei perechi: Vlad Stoean şi Adrian Alexei (cls. a X-a
C) –locul I, Andrei Pavel şi Florin Hanganu (cls. a X-a A) – locul al II-lea, Alexandru Axinia
şi Cosmin Tigănaşu (cls. a XI-a B) – locul al III-lea. Cât despre secţiunea limba engleză, aici
protagoniştii au obţinut: premiul I – Cosmin Gavril, Ionuţ Isache (cls. a X-a C), premiul al II-
lea – Cosmin Ţiganaşu, Mădălina
Corchez (cls. a XI-a B), Vlăduţ Pavel,
Florin Hanganu (cls. a X-a A), premiul al
III-lea – Petrina Ştefan şi Bogdan
Băiceanu (cls. a IX-a B).
Ideea ca acest concurs să devină
o tradiţie specifică zilei de 26 septembrie
s-a născut pe parcurs, din dorinţa de a
crea posibilitatea unei revanşe celor care
nu au obţinut la prima ediţie un loc de
frunte. Dar până anul viitor, când vă
aşteptăm să vă înscrieţi în număr cât mai
mare, vă oferim ocazia să vă testaţi
cunoştinţele parcurgând întrebările de la
concursul din acest an.

1. La devise de la Républi- 11. Quand on fait connais- 1. Who was the first 11. Who invented the light
que Française c’est: sance avec quelquùn, on president of the United bulb?
A) Liberté, Amitié, Solidarité dit : States of America? A. Eddie Thompson
B) Liberté, Egalité, Fraternité A) Je regrette A. George Washington B. Clark Kent
C) Liberté, Loyauté, Sporti- B) Je suis désolé B. Abraham Lincoln C. Thomas Edison
vité C) Enchanté C. John Kennedy
12. How many states are
2. What did the colonists
2. La capitale de la Belgi- 12. Je veux soigner et gué- there in the USA?
receive by ship from
que est: rir les malades. Je veux A. 69
England?
A) Bruges devenir : B. 50
A. tea
B) Anvers A) directeur B. tobacco
C. 51
C) Bruxelles B) aviateur C. coffee
C) médecin 13. What is the tallest
3. Les fraises sont .............. 3. What is the name of the mountain in the world?
A) des légumes 13. Treize et quarante-deux famous bell tower from A. The Carpathians
B) des fruits font : London? B. The Andes
C) des fleurs A) cinquante A. The Eiffel Tower C. Mount Everest
B. The Tower of Pisa
B) cinquante-cinq 14. Where did the greatest
C. The Big Ben
4. Lànnée 2006, on a célé- C) soixante-treize fire in the world take
bré en Roumanie: 4. What is the name of the place?
A) le X-e sommet de la 14. Après l’automne vient : residence of the British A. Toronto
francophonie A) le printemps Royal family? B. New Jersey
B) le XI-e sommet de la B) l’été A. The White House
C. Chicago
francophonie C) l’hiver B. The Pentagon
C) le XII-e sommet de la C. The Buckingham Palace 15..What’s the most
francophonie 15. Mon conte préféré est, 5. What is the date and popular and most respected
Le Petit Chaperon............. place the Twin Towers of college in the USA?
5. Quèst-ce qui est jaune et A) Rouge World Trade Center A. Sorbone
brille la nuit ? B) Jaune collapsed? B. Harvard
A) le soleil C) Blanc A. March, 3rd, Madrid C. Oxford
B) le sapin B. August, 11th, Los Angeles
C) la lune 16. La Manche sépare la 16. Who’s the world’s most
C. September, 11th, New York
France de la .................. wanted terrorist?
6. Quel est le plat tradition- A) Suisse 6. What is the name of the A. Achmed
nel français pour le Noël ? B) Grande-Bretagne Queen of England? B. Barack Obama
A) la dinde aux marrons C) Belgique A. Queen Mary the second C. Osama Bin Laden
B. Queen Elizabeth
B) la glace au chocolat
C.Queen Elizabeth the second
17. How many countries
C) la salade de légumes 17. Cèst le Jour de LÀn.
Quèst-ce quòn dit ? 7. What is the name of the are there in Great Britain?
7. Pour manger de la soupe, A) Joyeux Noël ! king of rock’n roll? A. 3
on a besoin de : C) Bonne année ! A. Michael Jackson B. 4
A) cuillère D Bon anniversaire ! B. Jimmy Hendrix C. 2
B) couteau C. Elvis Presley
C) fourchette 18. Le moyen de transport 18. What are the two
8. What is the number of official languages of
français, TGV signifie : stars on the European Canada?
8. Les concombres sont : A) train à grave vitesse Union flag?
A) blancs B) train à grande vitesse A. French and Spanish
A. 11 stars B. French and English
B) verts D) trottinette à grosse vitesse B. 13 stars
C) rouges C. English and Spanish
C. 12 stars
19. La fête de la Franco-
9. On célèbre le Jour de phonie est : 9..Where was football 19. What is the name of a
played for the first time? famous British museum?
l’Europe : A) le 20 mars A. Madame Tussaud's
A) le 9 mai B) le 20 juillet A. Romania
B. Spain B. Metropolitan Museum
B) le 19 mai C) le 21 mai C. The Louvre
C. Great Britain
C) le 14 juillet
20. La France administrati- 10. Who was the creator of 20. Name one song that was
10. Nous allons dans la ve est divisée en : Windows? sung by The Beatles?
forêt, pour ramasser des : A) 19 régions A. God A. Relight my fire
A) tomates B) 22 régions B. Donald Trump B. We will rock you
B) champignons C) 20 régions C. Bill Gates C. The Yellow Submarine
C) cadeaux
Prof. Loredana MITREA Prof. Mădălina VORNICU

Ziua Europeană a Limbilor Străine
26 septembrie 2008
Coordonator:
Ana VÎRLAN
nalriv@yahoo.fr

Echipa redacțională:
Maria BOTEZ
Revista AD ASTRA este publicație
Vasile FILIMON înregistrată la
Ilie POPESCU

Biblioteca Națională a României‐
Consilier educativ: Centrul Național de Numerotare Standardizată
Maria BLAGA
Colaboratori: Ad Astra / Piatra Neamț
cadre didactice
şi elevi ai LPS

Layout & DTP:
Ana VÎRLAN
ISSN 1841 – 673X
Fotografii:
colecții particulare
şi arhiva LPS
Autograf ‐ 2008

Adresa redacției:

Str. Dragoş Vodă, 15A ‐publicația respectă Legea nr. 594/2004 şi Legea nr.
Piatra Neamț
Județul Neamț
186/2003, privind promovarea culturii scrise‐
tel: 0233‐233605
adastra@yahoo.fr
www.lpspn.ro
‐toate drepturile rezervate‐

Fondatori: (1999)
Ana VÎRLAN
Maria BOTEZ
Ilie POPESCU
ISSN 1841 – 673X

Ad Astra 19

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Ad Astra 19

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Anul X, Nr.

După o ''muncă asiduă'' de câteva

AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008 3

4 AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008

Prof. Ilie POPESCU

AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008 5

6 AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008

AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008 7

La ce se referă un antrenor când spune că un jucător de fotbal a făcut progrese? De

8 AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008

Prof. Antr. Ioan TĂNASE

La Campionatele Teoria face casă bună cu practica…

12 AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008

AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008 13

Prof. Chinetoterapeut (specializare handbal)

16 AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008

Prof. Magda MELINTE

18 AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008

AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008 19

20 AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008

Evenimentele petrecute la data de 22 decembrie 1989:

Victor ALISTAR - cl. a XII-a A

22 AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008

AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008 23

Apostolul cel întâi chemat

Deci, primind Sfântul Andrei botezul

Periplul Sfintelor Moaşte

AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008 27

1. În regiunile de deal, relieful este accidentat şi prezintă pante, de aceea culturile se

28 AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008

Prof. Constantin Dan IONESCU

AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008 29

13. A. Prefer să privesc un joc decât să particip la

AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008 31

1-7 Emotivitate: 4A – emotiv

Emotiv + nonactiv + primar = Nevos (Coleric)

32 AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008

Prof. Ionuţ CIURLEA

AD ASTRA nr. 9 - noiembrie 2008 33

Hip-hopul înseamnă sentimente...

Da... e adevărat. Hip-hopul este o artă. Necesită sentimente. Hip-hop nu înseamnă

Caracter Urban - Piatra Neamţ

Consiliul Europei a decis ca 26

AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008 37

Prof. Loredana MITREA Prof. Mădălina VORNICU

38 AD ASTRA nr. 19 - noiembrie 2008

You might also like