Metoda observatiei

ADHD
- ATTENTION
DEFICIT HYPERACTIVITY

DISOSDER

Genes Elena-Alexandra (Anul I)

Grupa 4, Subgrupa 7

Termen adoptat din limba engleza in limbajul medical autohton ca atare - in

traducere Deficit de Atentie / Hiperactivitate / Impulsivitate) este una dintre cele mai
frecvente afectiuni comportamentale intalnite la copii si adolescenti. nca de la
aparitia conceptelor, afectiunile au fost evaluate global, iar distinctia lor s-a facut abia
n ultimii 30 de ani. n 1950, conceptul de injurie cerebrala minima (Strauss si
Lehtien) se extinde si include si copiii cu slabe achizitii scolare si cu probleme
perceptuale motorii. n anii 60, apare o definitie oficiala a sindromului MBD, descris
ca o afectare a nvatarii si comportamentului la copiii cu inteligenta medie si fara vreo
tulburare senzoriala, afectiune dobndita a SNC, probleme emotionale sau deprivare
culturala. Ulterior, definitia MBD a fost transformata n tulburare specifica de
nvatare de catre Ministerul Educatiei al SUA, reflectnd interesul asupra esecului
neasteptat al nva- tarii. Desi n anii 70 notiunea de MBD predomina, treptat e
abandonata n favoarea numirii separate a copiilor cu incapacitate de nvatare si a
acelora cu deficit de atentie, n special cu descrierea DSM III. Analizand
manifestarile ADHD, specialistii au constatat ca exista diferente intre simptomele
bolii la cele doua sexe.
ADHD este deseori descoperita atunci cand copiii incep scoala; profesorii
observa dificultatea copilului in concentrarea atentiei si deprinderea dificila a
abilitatilor de comunicare. De asemenea exista o impulsivitate crescuta la copiii care
sufera de ADHD.
Hiperactivitatea si modificarile comportamentale de tip impulsiv sunt probabil
cele mai vizibile manifestari ale ADHD - aceasta intalnindu-se la aproximativ 8-10%
dintre copiii de varsta scolara. Parintii devin constienti de aceste manifestari atunci
cand primesc atentionari din partea profesorilor atunci cand fiul lor - deseori este
vorba despre un baiat - vorbeste in clasa si deranjeaza activitatea celorlalti elevi.
Exista trei tipuri de ADHD:
1. Prin hiperactivitate impulsivitate: se manifesta prin nervozitate, o agitatie
permanenta. Copilul care are aceasta boala, cand trebuie sa stea linistit,
perturba liniste prin tipete, plansete. Cateodata cautam sa zicem ca ei cauta sa
ne deranjeze, dar tot ceea ce trebuie sa le oferim este atentia si grija noastra.
2. Prin deficit de atentie: prezinta dificultati in focalizarea atentie asupra
anumitor lucruri, cu o atractie deosebita catre dezordine. Scoala pentru ei, nu
este un punct de reper, acasa in permanenta pierd notiunea locului, dar ceea ce
ii atragere sunt jocurile video care simbolizeaza o continua distragere a
atentiei. Conform spuselor expertilor- Astfel, daca parintii spun ceva
copilului acesta este distras de la joc si devine atent la ce i se spune, dar pana
sa termine propozitia se intampla ceva in joc si copilul este din nou atras in
acea directie.
3. Combinat: este o combinatie intre cele doua tipuri anterior mentionate,
dar mai prezinta si hiperavtivitate si impulsivitate.
Recunoasterea bolii si a manifestarilor ei:
- lipsa indemanarii;
- pierderea echilibrului si deprinderea dificila a activitatilor motorii specifice
varstei;
- tulburari de dispozitie;
- depresie;
-furie gresit controlata;

- impulsivitate;
- anxietate;
Date statistice:
-3-5% din copiii de varsta scolara sunt afectati de aceasta tulburare, iar dintre
acestia, aproximativ 60% resimt boala si la varsta adulta; in SUA, de exemplu, 37% din copii sufera de ADHD
- 1-5% din adulti se pare ca sufera de ADHD
sexul masculin este mai frecvent afectat in copilarie (rata variind, in functie de
tipul clinic al bolii intre 2:1 si chiar 9:1), in timp ce in cazul adultilor, afectarea
sexelor este similara
- simptomul caracteristic fetelor este neatentia.
Existenta diverselor startegii si concepte menite sa ajute persoanele
afectate sa faca fata unor conditii medicale, include sfaturi precum: o administrare
corecta a medicamentatiei; organizare si ordonare,; atunci cand apare
vomportamentul impulsive si agresiv sa numere pana la 10, cu o respiratie linistita
si cat mai profunda; focalizarea energiei in scopuri creative si sa apeleze la ajutor.
Operationalizarea conceptelor:
-1950, conceptul de injurie cerebrala minima (Strauss si Lehtien) se extinde si include
si copiii cu slabe achizitii scolare si cu probleme perceptuale motorii. n anii 60,
apare o definitie oficiala a sindromului MBD, descris ca o afectare a nvatarii si
comportamentului la copiii cu inteligenta medie si fara vreo tulburare senzoriala,
afectiune dobndita a SNC, probleme emotionale sau deprivare culturala. Ulterior,
definitia MBD a fost transformata n tulburare specifica de nvatare de catre
Ministerul Educatiei al SUA, reflectnd interesul asupra esecului neasteptat al
nvataturii. Aceasta nseamna recunoasterea faptului ca afectarea nvatarii si atentiei
sunt comorbide si ca ceea ce medicul diagnostica drept MBD era vazut deseori ca o
incapacitate de nvatare. Conceptul de tulburare comportamentala cu baza organica,
transformat ulterior n MBD si apoi n ADHD a mascat probleme importante legate de
definirea tulburarilor de nvatare si aten- tie. O mare parte din confuzie se datoreaza
comorbiditaii.Cele doua afectiuni nu sunt privite totdeauna ca fiind entitati separate.
-1988, McGee si Share au sugerat ca ADHD ar fi de fapt consecinta tulburarii de
nvatare care ar determina dificultati academice ce ar scadea motivatia si interesul fata
de scoala. Acest concept este sustinut de studiul lui Pennington si colab (1993) care
compara 3 grupuri diferite de copii (unii doar cu ADHD, altii cu ADHD si tulburare
de citit si altii doar cu tulburare de citit) si constata ca modelul comportamental
asociat cu ADHD nu se ntlnea la copiii cu ambele afectiuni, iar cei din urma
prezentau caractere cognitive mai apropiate de cei doar cu tulburare de citit dect de
cei cu ADHD, tragnd concluzia ca aceasta asociere nu reprezinta o comorbiditate
adevarata. Cu toate acestea, majoritatea cercetatorilor sustin ca cei care prezinta
ambele afectiuni au o simptomatologie similara celei gasite la fiecare afectiune n
parte. Desi multi copii cu ADHD prezinta si tulburari specifice de nvatare, cele doua
afectiuni nu se includ reciproc. Ele sunt separabile, dar comorbide. S-au studiat
comparativ aceleasi grupe de copii ca n trialul descris mai sus efectund o serie de
masuratori cognitive, dar evalund si comportamentul pe baza scalelor pentru parinti

si profesori si perceperea succeselor academice. Pentru tulburarile de citit s-au

considerat relevanti urmatorii parametri: procesarea fonologica, (de)numirea rapida,
lexicul/vocabularul si nvatarea verbala, n timp ce pentru ADHD s-a considerat
definitorie rezolvarea problemelor. Concluzia a fost ca pacient ii doar cu tulburare de
citit fara ADHD au doar probleme de limbaj, copiii cu ADHD au doar dificultati de
rezolvare a problemelor, iar copiii cu ambele afec- tiuni au probleme n toate ariile
cognitive. Deci cele doua afectiuni par a avea caracteristici distincte cnd sunt izolate,
dar au caracterele ambelor afectiuni cnd se ntlnesc.Conform conceptiilor actuale,
tulburarile de aten- tie sunt incluse n capitolul ADHD. Este interesant de remarcat ca
aceste criterii de diagnostic nu se bazeaza pe evaluarea oficiala a capacitatii cognitive;
ADHD e considerat o tulburare comportamentala cu implicatii asupra functiei
cognitive.
- Stanovich si Siegel (1994) enunta ca daca exista un grup special de copii cu
tulburare de citit care sunt diferiti din punct de vedere al comportamentului, cognitiv,
genetic sau neurologic, este putin probabil sa fie usor identificati folosind discrepanta
QI.
Tulburarile psihotice (schizofrenia). Diagnosticul tulburarilor psihotice e
putin probabil sa se puna n perioada de prescolar si, rareori, n perioada de scoala
primara, ci n special n adolescenta; pot sa se prezinte initial ca o deteriorare
progresiva a abilita- tilor copilului de a se concentra asupra materialelor teoretice si de
a rezolva sarcini. Totusi, la o evaluare mai minutioasa si cu un istoric atent,
preocuparile neobisnuite si dificultatile la testarile reale diferentiaza acesti copii de cei
cu ADHD.
Ticurile. Impactul ticurilor asupra ADHD a fost evaluat n mod sistematic n
studii prospective de urmarire. La baietii cu ADHD, ticurile au fost mult mai des
ntlnite dect la cei din grupul de control. Se pare ca ADHD si ticurile sunt
independente ca evolut ie; fata de procentul scazut de remisiuni al ADHD, n
majoritatea cazurilor ticurile dispar. n contrast cu consecintele severe ale altor
tulburari ca cele de conduita, afective si anxioase, ticurile au un impact mai mic n
evolutia ADHD.
Prezenta ticurilor pare sa nu agraveze disfunc- tionalitatea copiilor cu ADHD mai
mult dect prin distragere si integrare sociala atribuite direct miscarilor si vocalizarii
lor. Studii recente au aratat ca aceasta comorbiditate are efecte limitate asupra
tnarului cu ADHD. n mod specific, ticurile au efect mic asupra altor comorbiditati si
asupra indicatorilor functiei psihosociale n multiple domenii (scoala, cognitiv, social
si familial). Mai mult, tratamentele stimulante nu s-au asociat cu cresterea severitatii
sau persistenta ticurilor. Simptomele ADHD pot sa fie mimate de afectiuni si
comportamente care nu apartin tulburarilor mentale. Deseori este greu de diferentiat
comportamentul normal al copiilor mici de simptomele ADHD la copiii mai mari.
Retardul mental. n retardul mental, abilitatile mentale ale pacientului, inclusiv
atentia, sunt n general afectate. ADHD trebuie diagnosticat numai daca simptomele
sunt exagerate fata de vrsta mentala.
Tulburarile primare de somn. Acestea pot determina probleme semnificative de
atentie n timpul zilei.

Tulburarile endocrine. Acestea, n special hipo sau hipertiroidismul pot

ocazional mima sau pot contribui la simptomatologia ADHD.
Intoxicatia cu plumb si anemia. Se pot manifesta initial prin atentie scazuta si
scaderea performant elor academice.
Unele anticonvulsivante si bronhodilatatoare. Pot determina simptome de
ADHD, care apoi trebuie diagnosticate ca alta afectiune legata de o substanta
medicamentoasa.
Stimularea inadecvata. Uneori, o stimulare inadecvata, n clasa a unui copil
destept poate determina plictiseala si neatentie.
Mediul haotic. Un mediu haotic, care nu reuseste sa modeleze sau sa sustina
comportamentul orientat catre un scop anume, poate determina un copil sa fie
dezorganizat, iar simptomele de ADHD pot sa devieze cnd se asigura structura
corespunzatoare. Pe de alta parte, daca mediul haotic se mentine pe parcursul
perioadelor critice ale dezvoltarii cerebrale si de consolidare a sistemului atentional,
poate determina ADHD permanent.
Copiii din familii disfunctionale. Acestia pot avea un comportament similar cu
ADHD. Agitatia constanta a familiei determina hiperexcitabilitatea copiilor, astfel
nct ei par neatenti si impulsivi cnd ncearca sa se manifeste n alte locuri, cum ar fi
scoala. Acesti copii au discernamnt slab si pot sa se implice mai des dect altii n
conflicte si batai, certuri sau alte altercatii cu colegii. Desi schimbarile sunt graduale,
multi dintre acesti copii se amelioreaza considerabil cnd sunt plasati ntr-un camin
bine organizat sau cnd parintii si schimba destul atitudinea si modul de abordare a
copilului.
Hipomania. O nota particulara este conceptul controversat de hipomanie
disforica persistenta la copil. Wozniak si colab au definit o forma de tulburare
bipolara n care copilul prezinta hipomanie sustinuta care mimeaza ADHD, n special
tipul hiperactiv-impulsiv. Daca poate fi demonstrata ca entitate clinica valida, va
impune cu siguranta o abordare diferita a tratamentului la copilul cu ADHD. Acesta
nu este bine stabilit n afara grupului Wozniak, de aceea acest concept clinic trebuie
considerat nca neclar.

Scopul acestei metode de observatie este supravegherea acestui copil intr-o

situatie stresanta atat in mediul lui familial cat si social. Obiectivele propuse sunt
vizitarea subiectului, Nicolau Sebastian, in aceste doua medii, urmarindu-lcu atentie,
dar executand astfel o observatie structurata participativa, pe plan social fiin ajutati de
colegii sai care erau copii fara dizabilitati, dar cu care acesta avea o relatie cordiala,
el(paciectul) alegandu-si persoanele care sa il ajute, dupa care acestora separat li s-a
explicat cum trebuie sa faca astfel incat sa il antreneze intr-o situatie ce implica un
disconfort. Cadrul a fost organizat in primul rand, in scoala in care pacientul invata,
intr-o sala de curs impartita in doua parti astfel, iar intre a fost asamblata un fel de
pierdea astfel incat el sa nu poata vedea ce se intampla dincolo. Intr-o partea se gasea
unul dintre colegi, care a abordat o atitudine cu tenta agresiva incercand sa il insulte

sau sa faca ce il deranjeaza, dar conform grilei de observatie ca nivelul lui de

actionare este unul mediu, practic deloc. Iar obiectele de genul jucarie x de culoarea
nu poate sa o suporte deoarece are culoarea pe care el nu o poate suferi, sau scaunul
pe care a fost asezat il irita fiindca pe acela, a fost obligat sa se aseze, dansul
(pacientul) renuntand sa mai participe la experiment, motivand ca se plictiseste si ca
nu are timp de prostii. Iar in cea de-a doua parte era un alt coleg, care s-a prefacut ca
ii este rau si cerea ajutorul, dar la nivelul de empatie obtine un punctaj tot minim.
Aceasta experienta a avut ca timp de observatie, in total 30 minute, cate 15 pentru
fiecare. Iar in cadrul familial, Nicolau Sebastian reactioneaza intr-un mod negativ, el
fiind lasat ca in acest spatiu sa se desfasoare intr-un mod natural, tipa la bunicii lui,
intrucat provine dintr-o familie disfunctionala, cu mama plecata in strainatate, iar pe
tata nu il cunoaste, abandonandu-i la nastere, pe mama si pe el. Bunicii sunt tutorii sai
din tara, fata de care se manifesta reticient, dar mai locuieste si cu nepoata acelor
varstnici, de care spune ca ii stie oarecum de frica, ea fiind singura care il poate
adeseori controla, ca timp a durat o jumatate de ora, iar experimentul ca si timp, per
total a durat o ora. Experimentul a avut efectul scontat, reusind sa observ ca se
situeaza pe un anumit nivel mediu intrucat se poate manifesta atunci cand se afla intrun impas interior si apeleaza la tipete, insulte, dar cand este certat sau jignit nu adopta
o pozitie deranjata.
Uneori incearca sa se ironizeze, probabil cand unii isi exprima eul public,
lasandu-se purtat de discutie, isi reliefeaza defectele, astfel cautand solutii pentru
optimizarea lor.
In ciuda bolii, am gasit un copil sociabil, cu dorinta de aspiratie, dar in
mediul familial un pacient uneori docil, alteori impulsiv.
Gril de observare a comportamentului agresiv (BAV)
Numele copilului: ..Nicolau Sebastian............................................................. Data: . .
26.09.2010......................
Evaluator: .Genes Elena-alexandra........................................................................... Nr.
chestionar: .01.........
Scal de evaluare:
1 = nu se manifest niciodat;
4 = se manifest frecvent;
2 = se manifest rar;
5 = se manifest foarte
Frecvent;
3 = se manifest uneori;
Comportament Evaluare
1. Copilul este insultat sau certat.

2. Rde de necazul altora, face comentarii cinice cu privire la aduli i

copii, i batjocorete pe alii.
4
3. Strig, ip i insult adulii i copiii. 4
4. Copilul e lovit, mpins, zgriat, tras de pr i scuipat.

5. Pune piedici, trage scaunul de sub colegi, i lovete aparent

ntmpltor, refuz s ofere ajutor bucurndu-se de problema altora,
fur sau distruge ceva pe ascuns.
5
6. Lovete, calc cu piciorul, se mpinge, muc, zgrie, scuip, trage de
pr, murdrete alte persoane.
3
7. Insultarea i ironizarea propriei persoane, i njur propriul
comportament (de exemplu cnd greete).
3

8. i roade unghiile, i smulge prul, se lovete n cap, face micri ale

capului i ale corpului prin care s se loveasc, se zgrie pe mini, pe
brae sau pe alte pri ale corpului cu lama sau cu alte obiecte ascuite,
se taie sau se ciupete.
3
9. Insult sau njur obiecte.

10. Distruge sau mzglete pri de cldire sau lucruri asemntoare cu

vopsea sau cu murdrie, rupe sau murdrete mobilierul sau obiecte
de folosin, trntete uile, arunc cu pietre n ferestre, arunc lucruri
pe podea, rupe, incendiaz.
3
11. Autoafirmare adecvat: i spune prerea sau nemulumirile pe un ton
potrivit, nu folosete cuvinte jignitoare, nu manifest agresivitate fizic.
2
12. Cooperare i comportament de ajutorare: face propuneri,
compromisuri, respect regulile, i susine pe ceilali.

13. Autocontrol: se calmeaz prin alte activiti atunci cnd este furios,
evit amplificarea conflictului, respect solicitrile, realizeaz sarcinile
sale fr a i se cere n mod special.
1
14. Empatie: i ascult pe ceilali, accept prerea celorlali, caut sursa
conflictelor, se intereseaz de ceea ce simt ceilali.
1

Trebuie sa comunic ca nu cunosc subiectul, astfel a fost prima data cand l-am
cunoscut. Punctul forte, a fost ca am reusit sa il ancorez intr-un astfel de experiment si
ca el insusi a decis ca este capabil sa isi alega amicii care sa il ajute in o experienta
care sa concluzioneze comportamentul sau. Aceasta boala, este una dintre cele mai
periculoase pentru copii, dar datorita medicinei care s-a reinventat exista sanse mari
de scapare, numai daca sindromul este descoperit de la inceput. In urma minimului de
informatii lecturate cu ocazia acestui proiect am inteles ca trebuie sa incurajam o ma
buna comunicare cu doctorii de specialitate intrucat copilul sa fie crescut intr-un
mediu sanatos si intregit.

Bibliografie:

http://www.sfatulmedicului.ro/ADHD/diferentele-dintre-manifestarile-adhd-la-baietisi-fete_6796
http://www.emcb.ro/article.php?story=20070912151402298&mode=print
http://materialeaba.files.wordpress.com/2008/10/ab-d41.pdf