PORTUGALIA SI UNIUNEA EUROPEANA

In 1 iulie 2007 Germania predă Portugaliei, odată cu mandatul de preşedinte

prin rotaţie al UE, ştafeta eficientizării construcţiei europene. Guvernul de la
Lisabona a avut o întreagă listă de priorităţi. Primul ministru al Portugaliei, Jose
Socrates - noul presedinte al UE pentru sase luni - a declarat ca doreste sa mentina
pe agenda discutiile privind posibilitatea aderarii Turciei. Portugalia are, in acelasi
timp, un alt proiect ambitios: progrese concrete in relatiile externe ale UE, mai ales
cu tarile africane si mediteraneene.

Joseph Daul este preşedintele celui mai mare grup politic din Parlamentul
European. Acesta a facut apel către Preşedinţia portugheză să înlăture obstacolele
administrative pentru a impulsiona aplicarea Strategiei de la Lisabona (2005), în
special a capitolelor privind ocuparea forţei de muncă şi creşterea economic.

Strategia de la Lisabona (2005) aduce in prin plan:

1. CUNOASTERE SI INOVATIE PENTRU CRESTEREA ECONOMICA

a) Cresterea si imbunatatirea investitiilor in cercetare & dezvoltare, in special

pentru mediul privat, si facilitarea tuturor formelor de inovare

b) Intensificarea avantajelor competitive pe baza industriei europene

2. CREAREA UNEI EUROPE MAI ATRACTIVE PENTRU INVESTITII SI

MUNCA, |N SPECIAL PENTRU IMM-URI

a) Extinderea si aprofundarea Pietei Interne

b) Asigurarea unor piete deschise si competitive in interiorul si in afara Europei

c) Crearea unui mediu de afaceri mai competitiv si incurajarea initiativelor private

d) prin intermediul unor reglmentari imbunatatite

e) Extinderea, imbunatatirea si conectarea infrastructurii europene

Un eveniment important pe parcursul presedentiei Portugaliei a fost semnarea
Tratatului European, documentul care înlocuieşte defuncta Constituţie .

Principalele modificări sunt de ordin administrativ, stabilind un nou număr de

comisari. Se creează, printre altele, o instituţie prezidenţială europeană şi se acordă
puteri sporite reprezentantului pentru Politică Externă al blocului comunitar.

Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a

Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a fost semnat la Lisabona la data de
13 decembrie 2007de către reprezentanţii celor 27 state membre. În conformitate
cu articolul 6 al acestuia, tratatul va trebui ratificat de către statele membre în
conformitate cu normele lor constituţionale şi va intra în vigoare la 1 ianuarie 2009,
cu condiţia ca toate instrumentele de ratificare să fie deja depuse sau, în caz
contrar, în prima zi a lunii de după depunerea ultimului instrument de ratificare.

Cele mai importante aspecte ale tratatului sunt:

Presedintele UE

Dupa ratificarea Tratatului de la Lisabona Uniunea Europeana va avea un presedinte, dar comparatie
care s-ar putea face cu presedintele Statelor Unite nu este deloc corescta. Deocamdata, cel putin,
presedintele Uniunii Europene ramane un simbol. O fata atasata Uniunii.

Presedintele UE va fi, ca si pana acum, Presedintele Consiliului Uniunii Europene, doar ca va fi aleasa o
anumita persoana, care va sta in aceasta functie timp de 30 de luni. Aceasta persoana va fi un politician
de top, ales in unanimitate de primii ministrii si de presedintii statelor membre dar postului nu ii sunt
atasate puteri executive.

Vechiul sistem de presedintie rotativa a Consiliului nu dispare, dar se schimba. Noul tratat va prevedea o
presedintie compusa din trei state care vor prezida impreuna reuniunile ministrilor din Consiliu.

Consiliul UE

Statele membre au convenit pentru o redistributie a voturilor statelor membre in consiliu, care va fi
realizata in mai multe faze in perioada 2014 – 2017.

Mini-Comisia Europeana

Tratatul micsoreaza numarul de comisari care vor activa in Comisie din urmatorul mandat. Din 2014,
comisarii vor ramane doua treimi din numarul de state membre, cu o regula de rotatie corespunzatoare.
Aceasta decizie este salutara in interesul edicientei decizionale.
Parlamentul European UE27

Tratatul de la Lisabona redistribuie locurile din Parlamentul European conform unei formule proportionale.
Nici unul din Statele Membre nu va putea avea mai mult de 96 locuri sau mai puţin de şase. Numărul
maxim de deputaţi europeni va fi 750.

Ex-Ministrul de externe, actualul Inalt reprezentant

Uniunea Europeana nu va avea un ministru de externe, asa cum au dorit membrii Conventiei Europene
cand au scris Constitutia. Negocierile dintre statele membre au rezultat in denumirea postului « Inalt
Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate ».

Inaltul reprezentant va fi o pozitie inalta in arhitectura UE. Desi nu se poate substitui ministrilor de
externe, deoarece orice politica in acest domeniu, implementata la nivel european, va trebui agreata in
unanimitate de toate statele membre, Inaltul reprezentant va avea probabil o voce mai puternica pe scena
internationala decat oricare dintre ministri de externe ai statelor membre individual. Tratatul de la
Lisabona prevede insa clar ca postul “nu va interfera cu responsabilitatile statelor membre in ceea ce
priveste formularea si implementarea politicilor lor externe”.

Inaltul reprezentant va fi Javier Solana, asa cum au stabilit statele membre cu ceva timp in urma. In noul
post, Javier Solana, acum Secretar General al Consiliului Uniunii Europene si Inalt Reprezentant pentru
Politica Comuna Externa si de Securitate, isi va pastra prestanta diplomatica oferita de actualul sau post,
dar va prelua si puterile financiare atribuite acum Comisarului pentru Politica Externa, Benita Ferrero-
Waldner, care coordoneaza bugetul UE pe actiuni externe.

UE – persoana juridica

Una dintre cele mai importante afirmatii ale Tratatului de la Lisabona este faptul ca Uniunea Europeana
va avea personalitate juridica – la fel ca un stat, si nu ca o organizatie internationala. Comunitatea
Europeana semneaza tratate de cativa ani buni si este membra a Organizatiei Mondiale a Comertului, de
exemplu. La fel cum s-au semnat tratate internationale cu numele de Uniune Europeana. Totusi,
personalitatea juridica a UE nu era explicit recunoscuta in propriile sale acte fundamentale pana acum.
Declaratia politica atasata Tratatului afirma din nou clar ca faptul ca are personalitate juridica, nu da
Uniunii Europene dreptul de a se substitui statelor membre in chestiuni pentru care nu a primit mandat sa
o faca.

Parlamentele nationale au greutate mai mare

Noul tratat UE va acorda Parlamentelor nationale un rol mai mare in luare deciziilor europene, chiar daca
schimbarile in acest domeniu sunt destul de limitate. Una dintre noutati este ca institutiile UE vor trebui sa
notifice parlamentelor nationale toate propunerile legislative facute la nivel european, iar parlamentele vor
avea 8 saptamani ragaz pentru a comenta aceste propuneri inainte ca guvernele nationale sa inceapa sa
le discute.

Mai important este ca, prin noul tratat, parlamentele nationale vor putea aduce contestatii legislatiei UE.
Daca o treime dintre parlamentele national au obiectii la adresa unei propuneri legislative, cimisia trebuie
sa o discute din nou si sa ia decizia daca sa o sustina in continuare, sa o amendeze sau sa o retraga.
Daca Comisia decide sa mentina propunerea in forma contestata de parlamente, acestea nu mai au
dreptul sa o conteste mai departe. Daca contestatia vine din partea majoritatii parlamentelor nationale, iar
Comisia se hotaraste sa mearga inainte cu propunerea in forma contestata, intervin Consiliul si
Parlamentul European, care vor media conflictul.

Carta europeana a drepturilor fundamentale

Tratatul de la Lisabona face referire la Carta europeana a drepturilor fundamentale aceasta devinind intr-
o anumita masura obligatorie pentru toate statele membre. Exista si aici prevederi care asigura faptul ca
legislatiile nationale nu vor fi contrazise de Carta drepturilor fundamentale. Textul Cartei in sine ramane
intr-o anexa a Tratatului.

Transfer de suveranitate - JAI

Tratatul de la Lisabona constituie un pas inainte in transferul de suveranitate de la statele membre la

Uniunea Europeana, dar este unul limitat. Au fost extinse puterile Comisiei, Parlamentului si Curtii de
Justitie in domeniul justitiei si afacerilor interne.

A fost inlaturata, de asemenea, din anumite domenii puterea de veto a statelor membre. Statele au putere
de veto pe politicile care cer decizii unanime. Cel mai important domeniu scos de sub incidenta
unanimitatii este Justitia si afacerile interne. UE va lua decizii cu majoritate simpla in ceea ce priveste in
domeniul cooperarii politienesti si al cooperarii judiciare in materie penala. De asemenea, tot in domeniul
Justitie si afaceri interne, noul Tratat confera Curtii de justitie dreptul de a judeca cazuri pe baza legislatiei
UE JAI, ca azilul, vizele, imigratia ilegala sau cooperarea in materie juridica.

Tratatul mai scoate de sub incidenta unanimitatii cateva zeci de politici, numeric mai multe decat celelalte
tratate, dar mai putin importante. Un exemplu sunt regulile de strangere a datelor statistice in zona euro.

Mai important este ca noul Tratat permite votul majoritar pe propunerile Inaltului reprezentant UE pentru
Afaceri Externe si Politica de Securitate privind implementarea politicilor externe. Unanimitatea este
inlaturata si in ceea ce priveste legislatia privind securitatea sociala a migrantilor, cu o clauza care
permite unui guvern national sa ceara votul unanim intr-o reuniune a Consiliului European daca legislatia
pe cale a fi adoptata contravine flagrant intereselor sale.

Sistemul de vot in Consiliu

Tratatul introduce un nou sistem de vot in Consiliu, ceva mai simplu decat actualul. O decizie trece daca
55% din statele membre (15 din 27) sunt in favoarea ei sau daca statele care voteaza pentru formeaza
65% din populatia UE. In prezent statele membre au fiecare un numar de voturi in Consiliu direct
proportional cu numarul de cetateni. Astfel, o decizie este aprobata daca 255 sin 345 de voturi sunt voturi
pentru.

Simplificarea amendarii

Tratatul de la Lisabona introduce prevederi prin care Tratatul UE si politicile europene sa fie mai usor de
modificat de acum inainte, eventual fara convocarea Conferintei Interguvernamentala. Asa-numita
“ratchet clause” care permite statelor membre ca pe viitor, sa modifice chestiunile care pana acum erau
amendate prin unanimitate, doar prin majoritate.
Totusi, clauza nu se aplica pentru reforme institutionale fundamentale ale Tratatului, pentru care CIG va
trebui in continuare convocata. De asemenea, modificarile textului tratatului raman in aria de decizii
unanime a statelor membre, iar parlamentele nationale trebuie sa le aprobe.

Statut de membru in Consiliul de Securitate ONU ?

Nu. Uniunea Europeana ramane o organizatie internationala, deci nu poate di membra a Consiliului de
Securitate. Totusi, o data cu infiintarea postului de Inalt reprezentant UE pentru Afaceri Externe si Politica
de Securitate, daca statele membre ajung la o pozitie unanima privind o chestiune de pe agenda
Consiliului, statele care sunt membre ale Consiliului ii vor solicita lui Javier Solana sa prezinte aceasta
pozitie la ONU. Voturile din Consiliul de Securitate ONU apartin in continuare insa statelor membre.

In fapt, de altfel, Javier Solana nu este nici acum strain de prezentarea pozitiilor comune UE in cadrul
Consiliului ONU. Aceasta s-a intamplat de cateva ori, fapt care nu a impiedicat statele UE sa exprime
pozitii diferite. Tratatul include o declaratie politica care afirma raspicat ca Politica comuna externa si de
securitate nu va afecta nicicum statutul de membru in Consiliul de Securitate al vreunei tari UE.