APRAREA LUI SOCRATE

Ce nrurire au avut acuzatorii mei asupra voastr, nu tiu, c eteni ai Atenei; eu, cel puin, ascultnduera ct pe ce s nu m mai recunosc, att de convingtoare erau c uvintele lor; totui, la drept vorbind, ei nau spus nimic adevrat. ns dintre toate minciunile pe care leau rostit, m-a uluit cel mai mult afirmaia c trebuie s luai bine seama s nu fii n elai de mine, un vorbitor, zic ei, nemaipomenit. i nu lea fost ruine c vor fi pe loc dovedii mincinoi de mine prin fapt e, de vreme ce nu art a fi ctui de puin un vorbitor grozav, iar aceasta mi s -a prut cea mai mare neruinare a lor, dac nu cumva prin a fi un vorbitor grozav" ei neleg a sp une adevrul"; cci dac asta vor