Tragedia Hamlet(1600-1601) este considerat momentul de rscruce

al evoluiei spirituale i artistice al marelui W. Shakespeare care a creat cel mai f

ascinant erou din literatura universal.
Ca s ptrundem n universul operei, ca s-i nelegem resorturile
compoziionale trebuie mai nti s cunoatem contextul social- politic n care a trit W. Sha
kespeare, adic sfritul secolului XVI i nceputul secolului XVII, o rscruce nu numai tem
poral ci i ideologic.
nelegerea profund a tragediei Hamlet este condiionat de cunoatera acestei ideologii a
naterii n cadrul creia omul este o fiin autonom, cu acces la instruire indiferent de c
lasa social.
Considerm c acest personaj unic, neegalat pn astzi triete zbaterea interioar generat
criz existenialist ca aceea a secolului trecut. Ce este altceva Hamlet dect un nstrin
at, un angoasat, mcinat de ntrebri sfietoare:A fi sau a nu fi aste e ntrebarea. Hamlet
re o problem grav de rezolvat i anume rzbunarea morii tatlui su.
Intelectualul rasat, tinereea avntat, frnt brusc, idealul uman pe care l avea n rege i
mama sa sunt puternic zdruncinate. Dispare reperul moral i personajul este mpins nt
r-o puternic dram de contiin, trebuie s disting binele de ru, s treac de la specula
ofic la aciune.
J. Kott afirma in cartea "Shakespeare contemporanul nostru" ca nu exist un Hamlet
general, ci unul care corespunde cel mai bine vieii i mentalitii oamenilor de la ju
mtatea secolului XX.
Energia cu care i susine monologul este un fel de transfer al aciunii amnate n cuvinte
, mnia chiar i cea ndreptat spre sine i consum energia necesar aciunii. Hamlet cunoat
arte bine teatrul i fora lui terapeutic i n actul trei pregrete o capcan:prin piesa a
ta la ntind/ n care-al rigi cuget va s-l prind. n plin conflict luntric, mcinat de do
de rzbunare i luciditate, Hamlet este dornic de cunoatere, vrea s nlture orice urm de s
uspiciune referitoare la criminal i pentru aceasta, teatru n teatru este pentru el
investigaie a renascentistului care vrea un act de dreptate ,nu cruzime. Actul I
II ncepe cu versul devenit celebru: A fi sau a nu fi: asta e ntrebarea.
Dihotomia este nc ireconciliabil. Hamlet trebuie s triasc ndurnd sau nendurnd s moa
a rezolv dilema, aciunea este respins din teama de necunoscut. Soluia este gsit n moart
e comparat cu un somn adnc. Misoginismul, explicat prin elemente de biobrafie inte
rioar devine agresiv n actul III fa de Ofelia, iar n actul V se va transforma n durere
sincer cnd aceasta se sinucide.
Monologul lui Hamlet ncepe cu ceea ce trebuie s fie probabil, cel mai faim
os canon in limba englez: "A fi sau a nu fi." Pentru personaj, in momentul respec
tiv, aceasta este o ntrebare foarte important,literalmente una de "via i de moarte",
dar termenii generali n care este formulata i d o rezonan care il depaseste pe Hamlet
. Acesta pune ntrebarea la nivelul cel mai metafizic posibil, el nu pune intrebar
e in felul urmator "Ar trebui s m omor?", sau "Pot tri aa?", ci el o pune in felul u
rmator: "a fi sau a nu fi". Existena nsi este subiectul ce se dezbate n acest discurs
. Cuvintele alese garanteaz faptul c ntrebarea lui Hamlet va fi interpretata la un
nivel general: Intrebare lui folosete unul dintre verbele cele mai de baz din limb
a engleza, unul fara de care fr de care, nsi limba englez ar fi cu siguranta imposibil
de vorbit. Verbul este apoi formulat la infinitiv, "a fi", si nu atasat vreunui
substantiv sau pronume specific. Echilibrarea se produce pe cealalt parte a cuva
ntului "sau" folosindu-se cea mai simpla opoziie posibila, acelai verb cu un pref
ix format dintr-o singura silab: "nu"."A fi" nu este opusul din punct de vedere a
l sensului, cuvintelor "sinucidere", "moarte" sau "Non-existen", este o opozitie s
impla la nivel gramatical. Shakespeare trateaza problema la forma sa cea mai sim
pl i mai abstracta, pn in punctul in care aproape nu are nici un sens - ar fi intere
sant de stiut cati dintre cei care recunosc sintagma "a fi sau a nu fi" ar putea
explica ce nseamn. Shakespeare a evitat sa ofere orice imagine de ansamblu, orice
referire particulara care ar putea restrnge misterul ce inconjoara celebra intre
bare, care este cu siguran unul dintre motivele pentru care fraza a avut un ecou
atat de puternic . "A fi sau a nu fi" si discursul lui Hamlet pe aceasta tema il
portretizeaza pe acesta ca fiind un om foarte confuz. El este foarte nesigur de
perosoana lui i gndurile sale de cele multe ori ovie ntre dou extreme, datorit persona
litii sale ciudate. n monolog, el contempl asupra indeciziei sale de a-si continua v
iata, sau de a sfarsi-o. El ia de asemenea in considerare rzbunarea mortii tatalu
i sau. Dovezile de incertitudine i de o gndire exagerata asupra problemei lui nu e
ste afiat numai n acest discurs, dar de asemenea, este menionat si n alte momente impo
rtante ale piesei. Subiectul monologului lui Hamlet este in mare parte privitor
la sinuciderea sa si negasirea unui raspuns cu privire la acest lucru.
De-a lungul discursului, este evident c Hamlet se regaseste neputincios in fata a
legerii destinului sau. Hamlet se ntreab dac ar trebui sa traiasca si sa indure toa
te necazurile pe care viata i le pune in cale, sau daca ar fi mai bine sa aleaga
moartea si sa puna capat tuturor suferintelor. El considera c viaa este sinonim c
u suferina.