You are on page 1of 14

Universitatea din Bucureti

Facultatea de Psihologie i tiinele


Educaiei

Metoda observaiei

Niu Mdlina Gabriela


Psihopedagogie Special, Anul II

Cuprins:
1. Definiie
2. Scopul observaiei
2.1 Scopul psihodiagnostic

2.2 Scopurile observaiei


3. Forme ale observaiei
4. Tipuri de observaie
5. Stadiile observaiei
6. Avantajele observaiei
7. Limite
8. Instrumente de observaie.Grila de observaie
9. Bibliografie

1.DEFINIIE
Observaia const n urmarirea atent i sistematic a unor reacii psihice cu scopul sesizarii
aspectelor lor esentiale (introspecie, extrospecie). I. Dafinoiu (2002) (Petit Larousse, 1998)
defineste observatia ca actiunea de a privi cu atentie fiintele, lucrurile, evenimentele,
fenomenele pentru a le studia, supraveghea i a trage concluzii asupra acestora. Ca metod
stiinific, observaia const n ,,nregistrarea sistematic, prin simuri a caracteristicilor i
transformrilor obiectului studiat (R. Doron iFr. Parot, 1999). Observaia nu nseamn a
nregistra (identifica) un comportament, ci i al clasifica, a-l introduce ntr-o categorie.
Principalul scop al observaiei l constituie nelegerea. Monica Albu arat c urmrirea atent
conform unui plan i nregistrarea exact, sistematic a caracteristicilor personale ori a
diferitelor manifestri de comportament ale unei persoane sau grup de persoane mpreun cu
contextul n care au loc determin mprirea observaiei n extern (extrospecia) i intern
(introspecia). T. Kulcsar mparte observaia n spontan i sistematic, respectiv n observaia
de sine stttoare i observaia integrat n alte metode de psihodiagnostic (convorbire, teste
etc.) U. chiopu (1970) arat c observaia, ca procedeu al cunoaterii tiinifice, const n
contemplarea metodic i intenional a unui subiect uman, a unui proces sau a unor
manifestri ale subiectului aflat n atenia celui care cerceteaz.
Observaia
Ca procedeu al cunoasterii stiintifice este necesara n orice fel de cercetare ea consta n
contemplarea metodic i intenionat a unui subiect uman a unui proces sau a unor
manifestari ale subiectului aflat n atenia cercetatorului.Observatia nu este numai o simpla
privire ,nu este o observatie ocazionala ci o urmarire atenta si sistematica a manifestarilor
psihice pentru a le fixa cat mai adecvat.In functie de obiectul observatiei putem vorbi despre
o observatie directa si una indirecta.
Cea directa este realizata de cercetator prin constatarea si observarea fenomenelor observate
gratie unor mijloace de investigare simple sau cu ajutorul unor aparate ce amplifica
capacitatile simturilor noastre.
Observarea indirecta are in obiectiv caracteristici si trasaturi psihice ce nu pot fi analizate
prin exprimarea lor directa si care constituie sfera variabelor dependente specific
procesualitatii personalitatii umane.
Prin intermediul observatiei vom obtine date referitoare la :
-ansamblul conditiilor de mediu si a anturajului i n care traieste si se manifesta subiectul
considerat
-incidentele critice ale conditiilor de mediu

-modalitatea de comunicare a subiectului


-efectele experientei trecute si influenta lor asupra prezentului
-modificarile somatice obiective
-produsele activitatii subiectului

2.SCOPUL OBSERVAIEI
Observatia constituie o latura de baz a cercetrii ntrucat permite psihologului sa plaseze
observatiile obtinute si sa le compare cu ansamblul informatiilor si experientei
psihodiagnostice de care dispune ,sa confrunte datele observate cu anumite etaloane.

2.1 Observaia cu scop psihodiagnostic


Const n analiza metodic i intenional a comportamentului. Este un proces de colectare, de
nregistrare selectiv de informaii. Sunt nregistrate date care au valoare simptomatic pentru
anumite caracteristici psihice ce constituie obiective urmrite de observaie. Observaia
trebuie s se conformeze cerinei de criteriu adic faptele nregistrate s aib valoare
diagnostic pentru procesele psihice investigate n cadrul edinei de psihodiagnoz. Astfel,
dac dorim s diagnosticm conduita inteligent a subiectului ne vom focaliza n mod selectiv
atenia observativ pe modalitatea de abordare a sarcinii (subiectul apeleaz la un plan sau
procedeaz la ntmplare, integreaz eficient, experiena acumulat, reuete s-i
restructureze conduita de lucru n raport cu cerinele sarcinii, etc).

2.2 Scopurile observaiei sunt :


1) de a vedea prin ochii persoanelor observate evenimente, aciuni, norme si valori;
2) de a descrie contactul si persoanele observate pentru a permite nelegerea a ceea ce se
ntmpla acolo;
3) de a contextualiza, social si istoric, evenimentele observate, pentru a fi corect ntelese;
4) de a integra, a vedea viata sociala ca un proces de evenimente interconectate;
5) de a evita utilizarea prematura a teoriei si conceptelor nainte ca fenomenul respectiv sa
fie cu adevarat nteles;
6) de a oferi un design de cercetare flexibil care sa permita o investigare deschisa spre
aspectele neasteptate si neprevazute.
Caracteristica esentiala a observatiei este caracterul sau de non-interventie.
Observatorul urmeaza fluxul evenimentelor, dar nu intervine pentru a le modifica
Caracteristici:

1)

are un caracter flexibil;

2) gradul de structurare poate varia de la un grad mare de structurare pna la o situatie


libera de orice tenta de urmarire sistematica;
3) observatia se poate focaliza pe aspecte si dimensiuni specifice, nguste sau poate avea un
caracter general.
n ceea ce priveste constientizarea prezentei observatorului de catre subiectul (subiectii)
observatiei, putem ntlni mai multe modalitati:
1)

observator prezent si neimplicat (ex. asista la o clasa);

2) observator prezent si implicat (ex. observatorul nlocuieste profesorul la clasa


respectiva);
3)

observator ascuns si neimplicat (ex. oglinzi cu un singur sens - n anchete, la politie).

n functie de explicatiile care sunt oferite participantilor, putem ntlni:


-

explicarea completa a motivelor observatiei si a aspectelor urmarite, pna la

explicatii false sau omiterea oferirii de explicatii.

Timpul observatiei poate varia de la o simpla observatiei la observatii multiple, n situatii


asemanatoare sau diferite.
Cu ct avem mai multe observatii, cu att precizia concluziilor formulate pe baza lor creste.
nregistrarea aspectelor observate se poate realiza printr-o simpla luare de note sau
prin utilizarea de mijloace audio - vizuale, care sa ne permita urmarirea repetata si
independenta a celor nregistrate.
n ceea ce priveste feed-back-ul, observatorul poate opta pentru oferirea unui feedback complet participantilor cu privire la cele observate si constatarile facute sau poate
ntrerupe complet orice contact cu cei observati.

3. FORME ALE OBSERVAIEI :


a) simptomatica stabil (trsturile bioconstituionale).
b) simptomatica labil (multitudinea comportamentelor, conduitelor, fexibile i mobile
(verbale, motorii, mnezice, intelectuale, emoionale, etc).
Forme ale observaiei - clasificare dup:
a) orientarea observatorului: autoobservaie, observaie propriu-zis.

b) prezena-absena inteniei: ntmpltoare, sistematic (are un proiect).


c) prezena-absena observatorului: direct, indirect (observator ascuns), cu observator uitat
(ignorat).
d) gradul de implicare a observatorului: pasiv, activ.
e) criteriul timp: continu, discontinu (prin eantionare de timp)
f) obiectiv: integral, selectiv.
Calitatea observaiei depinde de :
- particularitaile observatorului (capacit. de concentrare, tipologie, etc)
- condiiile observrii: scop precis, plan riguros, efectuarea unui nr. optim de
observaii.
-

repere de control= concepte psihologice operaionale.

g) Observator participant (participant observation, Vadum i Rankin, 1989). Termenul a fost


introdus de sociologul american Eduard Linderman (Univ. Chicago) pentru a desemna
indivizii care aparin grupului dar

care raporteaz despre grup celor care efectueaz

investigaii. Termenul a fost ntre timp consacrat s desemneze acei cercettori care
intercaioneaz cu grupul n scopul de a-l cerceta.
Ei pot participa ca observatori deghizai sau ca membrii care i-au deconspirat identitatea cu
sperana c vor fi acceptai de grupul int. n ambele cazuri nivelul de implicare poate fi
foarte diferit de la o cercetare la alta.

4. TIPURI DE OBSERVAIE:
-

natural;
sistematic;
autoobservaia.
OBSERVAIA NATURAL

Presupune nregistrarea comportamentelor unor persoane sau grupuri de persoane n mediul


lor de viata.

Pentru aceasta, observatorul nu trebuie sa interfereze cu mediul observat si sa nu


stinghereasca derularea comportamentelor supuse observatiei.
Cele mai utilizate tehnici de observatie naturala sunt cele cu observator vizibil si ignorat, cu
observator ascuns sau cele care folosesc diverse metode de nregistrare.
O atentie deosebita trebuie acordata situatiei n care observatorul este ascuns si cercetatorul nu
informeaza subiectii cu privire la studiul la care participa (pentru ca exista riscul de a fi
ncalcate principiile de etica).
Observatia naturala se utilizeaza foarte mult n studiile de psihologia educatiei, ct si n cele
de psihologie sociala, cnd observatia se poate realiza n paralel cu alte activitati curente,
cadrul didactic putnd sesiza calitatea prestatiilor elevilor, erorile ce apar n rezolvarea unor
probleme sau situatii tipice de neatentie si indisciplina.
Observatia ocazionala ne poate duce la concluzii gresite, motiv pentru care este indicat sa
apelam la observatia sistematica, prin care se pot stabili exact sursele de eroare si se pot evita.
Pentru cercetator este important, n primul rnd, sa descriem fenomenul observat si, n al
doilea rnd, sa extragem datele cantitative si sa analizam datele cantitative extrase.
Ponderea interpretarilor ramne, nsa, n cadrul observatiei analizei calitative.
Observatia naturala impune o descriere acurata (cu acuratete) a faptelor si o interpretare
obiectiva a lor, fara a porni de la ipoteze dinainte stabilite.
Una din dificultatile observatiei naturale vizeaza gradul de implicare al observatorului n
desfasurarea fenomenului studiat.
Observatorul trebuie sa participe sau sa fie camuflat n timpul desfasurarii fenomenului luat n
studiu.
Pentru a decide care din situatii este mai potrivita, trebuie sa tinem cont att de criteriile etice,
ct si de specificul grupului sau al situatiei care va fi supusa observatiei.
Limite ale metodei observatiei naturale:
-

nu poate fi utilizata n toate situatiile;

este mai putin utilizata n studiul unor ipoteze bine definite, n conditii bine specificate.

Observatia naturala necesita foarte mult timp, evenimentele sunt ntr-o permanenta schimbare
si cercetatorul trebuie sa nregistreze toate datele, desi nu toate sunt la fel de importante,
urmnd ca ulterior sa le adapteze demersului cercetarii.
Observatia naturala este cel mai frecvent utilizata n investigarea unor aspecte sociale
complexe, pentru a ntelege aspectul respectiv si pentru a dezvolta teorii pe baza acestor
observatii.

OBSERVAIA SISTEMATIC

S-a dezvoltat din nevoia de a controla anumite variabile din mediul natural.
n observatia sistematica se pot crea situatii specifice n scopul studierii comportamentului
urmarit.
Ea trebuie sa ndeplineasca anumite conditii:
1) Debuteaza cu stabilirea unui scop precis (ce observam, situatiile n care se manifesta
anumite caracteristici).
- Grila de observatie ne ajuta sa nregistram ntr-o forma clara aspectul care ne intereseaza.
- De exemplu, daca dorim sa observam aspecte ce tin de atentia unui elev, mai nti stabilim
o lista de componente observabile ale acestui fenomen (comportamentul mare l mpartim n
comportamente mici) si pe baza acestei grile vom recurge la simpla observare a faptelor (au
loc sau nu), iar apoi la conceptualizare si interpretare.
2) Faptele trebuiesc notate ct mai exact, evitnd interpretarile de orice natura.
3) Manifestarile pasagere si situationale nu fac obiectul unor observatii cu concluzii de
valabilitate generala.
- De exemplu, nu putem spune ca un copil are comportament agresiv daca o singura data a
avut un comportament agresiv (o altercatie).
n cadrul observatiei sistematice, cercetatorul poate fi interesat doar de cteva comportamente
specifice. n acest caz, observatiile sunt cuantificabile, iar observatorii specifica frecvent
ipotezele de start asupra comportamentelor ce vor fi urmarite.
De exemplu, Bakeman si Browlne (1980) au facut un studiu asupra comportamentului social
al copiilor n vrsta de 3 ani, nregistrnd copii ntr-o situatie cu joc liber, cu ajutorul unei
camere video. Fiecare copil a fost nregistrat timp de 100 minute, observatorii vizionnd
nregistrarile si codnd comportamentul fiecarui copil la fiecare 15 minute.
Au notat urmatoarele:
- neocupat: daca copilul nu face nimic specific sau priveste la ceilalti copii;
- joc solitar: copilul se joaca singur cu jucarii, dar nu este influentat sau interesat de jocurile
celorlalti copii;
- mpreuna: copilul este cu ceilalti copii, se joaca alaturi de ei, dar nu este antrenat ntr-o
activitate particulara;
- joc paralel: copilul se joaca alaturi de ceilalti copii, cu jucarii asemanatoare, dar nu
interactioneaza;

- joc n grup: copilul se joaca cu alti copii, mpart jucariile sau participa n activitati de joc
organizate ca parte a grupului de copii.
Autorii au fost interesati, n special, de tipul secventei de joc sau de ordinea n care copiii au
manifestat diferite comportamente.
Concluzia la care ei au ajuns, a fost ca rareori copiii trec de la neocupat la joc paralel, n
schimb trec frecvent de la joc paralel la joc n grup, ceea ce ne indica faptul ca jocul paralel
este o stare de tranzitie, n care copilul decide daca va interactiona cu ceilalti n situatia de
grup.
Probleme metodologice n cadrul observatiei sistematice:
1) echipamentele: se pot utiliza de la simple nsemnari (creion, hrtie) pna la camere video
si cronometre
2) reactivitatea presupune posibilitatea ca prezenta observatorului sa influenteze
comportamentul subiectilor
Reactivitatea subiectilor poate fi redusa:
prin utilizarea de observator ascuns sau camuflat cu ajutorul unor ferestre cu vedere
unidirectionala;
prin nregistrari cu camere video ascunse sau microfoane ascunse;
subiectii sa se acomodeze o perioada de timp naintea nceperii observatiei cu prezenta
observatorului si a echipamentului de nregistrare.
3) concordanta ntre observatori: gradul de acord ntre observatii simultane asupra aceluiasi
comportament facute de catre observatori diferiti.
- Pentru a utiliza o grila de observatie, gradul de acord (concordanta
interevaluatori) trebuie sa fie de cel putin 70%.
4) esantionarea: presupune alegerea comportamentelor ce vor fi observate (la un grup de
elevi: 7 - 9 comportamente pe care sa le urmarim n acelasi interval si pe care le vom
urmari la intervale de timp dinainte stabilite (o data la 10 minute, o data la 5 minute).
Observatia nu poate fi considerata doar o lectura a faptelor; ea continua cu clasificari,
conceptualizari si anticipari ale unor relatii.
Ea are un caracter:
constatativ i
de diagnoz.
Datele obtinute din observatie se nregistreaza ct mai exact, fara interpretari, ntr-un tabel
special - protocol sau grila de observatie.
-

Uneori este nevoie ca observatia sa se repete de un anumit numar de ori, pentru a se ajunge
la concluzii valabile.
Observatorul trebuie sa fie instruit pentru a reduce subiectivitatea:
-

sa aiba un plan dinainte stabilit;


sa se previna aparitia unor fenomene perturbatoare;
nregistrarile sa se desfasoare firesc.
Grila de observatie este instrumentul utilizat n cadrul activitatii de observare propriu-zisa si
se realizeaza pe baza unei documentari sau a unei anchete prealabile.

Ea cuprinde o lista de rubrici drept cadru de clasificare pentru datele brute. Pentru a se
putea opera simultan cu toate rubricile de clasificare nu trebuie sa cuprinda dect cel mult 810 categorii.
Categoriile grilei de observatie trebuie sa acopere aspectele principale ale fenomenului
studiat si sa fie disjuncte.

AUTOOBSERVAIA
Desi negata foarte mult timp, si-a reintrat n drepturi odata cu afirmarea paradigmei
calitative de investigare. Ea s-a impus, n special, n studierea sinelui, considerndu-se ca
dubla postura de obiect si subiect a unei investigatii favorizeaza o ntelegere mai aprofundata
a lumii cercetate.
Cele mai utilizate tehnici:
-

jurnalele;
fisele de monitorizare;
autoraportul

5.STADIILE OBSERVAIEI
Observatia trebuie sa se ghideze dupa raspunsurile la cteva ntrebari care
directioneaza cercetarea.
1) De ce se initiaza observatia?
Care sunt ntrebarile la care cercetarea trebuie sa raspunda?
ntrebarile pot fi formulate n termen de ipoteze sau ca simple afirmatii:
- ipoteze: "Pacientii cu anxietate redusa interactioneaza mai bine cu personalul medical
comparativ cu cei cu anxietate crescuta";
- afirmatii: "Urmarim modalitatile de interactiune ntre pacienti si personalul medical".
Formularea ntrebarilor cercetarii trebuie sa porneasca de la asimilarea literaturii de
specialitate relevante (cercetari facute n ultimii 10 ani).
2) Cine va fi observat?
Cine vor fi subiectii? n ce tip de activitate vor fi ei urmariti?
Ce caracteristici socio - demografice trebuie sa ndeplineasca?
"Pacienti, femei si barbati, cu afectiuni cardio-vasculare, cu educatie medie si primara".
De ce s-a optat pentru acel grup de persoane?
3) Unde va fi realizata observatia?
"n clinici, servicii ambulatorii, loc public".

Cercetatorul poate sa opteze pentru un loc anume, unde considera ca probabilitatea de


aparitie a acelui comportament este mai mare.
4) Pe ce perioada de timp se va ntinde observatia?
Observatia se realizeaza:
-

Continuu;
repetitiv - depinde de mijloacele tehnice avute la dispozitie;
Ex. jocul la copii:

camere video: o nregistrare mai lunga, alegnd apoi perioadele potrivite;


vizual, din timp n timp, la intervale dinainte stabilite.
5) Care sunt aspectele comportamentului verbal si non-verbal care vor fi observate si
cum se va face nregistrarea datelor obtinute?
Vom studia comportamentele-tinta (care ne intereseaza) sl le vom defini.
Acuratetea cu care facem aceste definitii este foarte importanta n procesul de
observatie.
Elaborarea unei grile de observatie asigura un caracter sistematic acestui proces, grila
cuprinznd unitati de comportamente ce vor fi observate: durata, intensitatea, frecventa si
latenta comportamentelor.
Analiza datelor observatiei poate urma unul sau mai multe din urmatoarele criterii:
1) Criteriul cronologic;
2) Evenimentele - cheie - cnd sunt prezentate si interpretate evenimentele majore fara a se
tine cont de ordinea n care au avut loc;
3) Contextul - fiecare loc n care a avut loc observatia, constituind un studiu de caz de care
se va tine cont n analiza;
4) Persoanele - indivizii sau grupurile de persoane devin unitate de analiza;
5) Procesele - datele observatiei sunt organizate astfel nct sa descrie procese relevante
pentru cercetare. Ex: luarea de decizii, comunicarea, rezolvarea de probleme;
6) Problema - cheie, cnd rezultatele observatiei au rolul de a face lumina cu privire la
anumite aspecte. Ex: cum se adapteaza elevii la noul sistem curricular.

6.AVANTAJELE OBSERVAIEI

este o metoda mai putin intruziva;


are caracter flexibil, permitnd o noua perspectiva asupra unor fenomene studiate
anterior;
furnizeaza date bogate ntr-o perioada scurta de timp;
are o mare validitate ecologica (datele sunt luate din viata reala, nu sunt schimbate cu
nimic);

observatorul nu lucreaza cu categorii teoretice prestabilite si el este acela care


construieste teoriile ce vor genera, lega, diferitele categorii relationale;
observatia permite accesul la fenomene care sunt si mai putin evidente prin alte tehnici si
poate fi replicata (repetata).

7.LIMITE
-

dificultatea de a controla toate variabilele implicate n fenomenul investigat (exista


variabile perturbatoare);
daca prima veriga a procesului de cercetare (De ce se realizeaza observatia?) nu este bine
formulata ea poate duce la urmarirea unor aspecte irelevante sau chiar gresite;
categoria de subiecti poate fi incorect aleasa;
este o metoda costisitoare financiar din punct de vedere al timpului si personalului
calificat necesar;
calitatea rezultatelor obtinute prin metoda observatiei depinde de experienta si abilitatea
observatorului.
n general, aceasta metoda se utilizeaza alaturi de alte metode n cercetarea
psihologica.

8.INSTRUMENTE DE OBSERVAIE.GRILA DE
OBSERVAIE
Observatia sistematica pune n aciune grila de observatie.
Grila de observatie este:
-

o lista de rubrici care ofera cadru de clasificare a datelor brute;


mijlocul cel mai sigur care faciliteaza recoltarea si compararea datelor de observatie.
Ea nu trebuie sa cuprinda mai mult de 12 categorii.
Categoriile pe care le vom folosi:

trebuie sa fie disjuncte;


trebuie sa epuizeze principalele aspecte ale fenomenului care urmeaza sa se studieze;
se stabilesc pe baza unui material empiric, strns n faze preliminare si condensat n
concepte.

Avantajul grilei de observatie este ca ofera acelasi cadru de referinta unor observatii
diferite.

Exemplu:
Identificam tipul de temperament al unei persoane:
-

gasim n viata situatii relevante - situatii de asteptare, conflictuale - situatii test;

aceste situatii evidentiaza particularitatile persoanei, pe care le putem clasifica mai usor;

ele cuprind indici de temperament pe care i putem sintetiza, i putem condensa ntr-o grila
de observatie a comportamentului.
Grila de observatie a comportamentului este un tabel cu 2 intrari:
-

coloana 1: faptele de conduita pe care le condensam (comportamentul)


linia 1: atitudinile, trasaturile dezvaluite de acest comportament. Marcam cu "x"
semnificatiile posibile pentru fiecare fapta de conduita n una sau mai multe coloane de
atitudini, iar cu "xx" gradul maxim de plauzibilitate.

Faptele de conduita
- se decide greu
pentru aciune, are gesturi
ovitoare
- i pierde rabdarea
asteptnd sa-i vin
rndul, se agit
- este emoionat nainte
de probe
- execut activitatea n
ritm lent, dar cu destul
acuratee
-reacii verbale
abundente, se ndeamn
pe sine (haide, nu te
lasa!)
- reacii motorii
abundente, devine nervos
cnd greete, apar
violene verbale, plusul de
energie se descarc pe
fiecare act
- abandoneaz cnd
eecurile se acumuleaz

Temperament
Coleric Sangvinic Flegmatic Melancolic
x
xx

xx

xx
xx

xx

xx

xx

9.BIBLIOGRAFIE

Creu Verginia,( 2000),Incluziunea Social i Scolar a


persoanelor cu handicap. Strategii i metode de cercetare,
Bucureti.
Roca Mariana,(1972),Metode de psihodiagnostic,editura
Didactic i Pedagogic, Bucureti.
Havrneanu C. (2000) ,Cunoaterea psihologic a persoanei, Ed.
Polirom, Iai.
Roca, Al.(1971), Metode i tehnici experimentale de laborator,
Editura Academiei R.S.R., Bucureti.

You might also like