Professional Documents
Culture Documents
Citatia se va inmana personal celui citat, care va semna dovada de primire [art. 178
alin. (1)]. Daca persoana citata nu vrea sau nu poate sa semneze dovada de
primire, agentul procedural ii va lasa citatia, iar daca acesta refuza s-o primeasca,
citatia este afisata pe usa locuintei sale, ocazie cu care se va incheia un procesverbal, mentionandu-se aspectele aparute [art. 178 alin. (2)].
Cand persoana este citata prin serviciul de personal, administratia locului de
detinere, administratia spitalului sau casei de odihna, comandantul unitatii militare,
institutiile respective au obligatia sa-i inmaneze de indata citatia, sub luare de
dovada, certificandu-i semnatura sau aratand motivul pentru care nu s-a putut
obtine semnatura acesteia [art. 178 alin. (3)].
Dovada de indeplinire a procedurii de citare este predata agentului procedural care
o inainteaza organului de urmarire penala sau instantei de judecata de la care
emana.
Cand sunt citate unitati din cele prevazute in art. 145 C.pen. sau alte persoane
juridice, citatia se preda la registratura sau functionarului insarcinat cu primirea
corespondentei, dandu-se eficienta dispozitiilor art. 178 alin. (2).
In cazul in care scrisoarea recomandata prin care se citeaza un invinuit sau inculpat
care locuieste in strainatate nu poate fi inmanata datorita refuzului primirii sau din
orice alt motiv, precum si in cazul in care statul destinatarului nu permite citarea
prin posta a cetatenilor sai, citatia se afiseaza la sediul parchetului sau al instantei,
dupa caz [art. 178 alin. (21)].
Daca persoana citata nu se afla acasa, agentul inmaneaza citatia sotului, unei rude
sau oricarei persoane care locuieste cu ea ori care, in mod obisnuit, ii primeste
corespondenta. Citatia nu poate fi inmanata unui minor sub 14 ani sau unei
persoane fara discernamant [art. 179 alin. (1)].
Cand persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe apartamente sau intr-un
hotel, in lipsa persoanelor mai sus mentionate, citatia se preda administratorului,
portarului sau celui care in mod obisnuit il inlocuieste.
Persoana care primeste citatia semneaza dovada de primire, iar agentul,certificand
identitatea si semnatura, incheie proces-verbal. Daca persoana respectiva nu
voieste sau nu poate semna dovada de primire, agentul afiseaza citatia pe usa
locuintei, incheind proces-verbal.
In lipsa unor asemenea persoane, agentul este obligat sa se intereseze cand poate
gasi persoana citata pentru a-i inmana citatia. Cand nici pe aceasta cale nu se
poate ajunge la inmanare, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei persoanei citate,
incheind proces-verbal.
In cazul cand persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe apartamente sau
intr-un hotel, daca in citatie nu s-a indicat apartamentul ori camera in care
locuieste, agentul este obligat sa faca investigatii pentru a afla aceasta. Daca
investigatiile au ramas fara rezultat, agentul afiseaza citatia pe usa principala a
cladirii, incheind proces-verbal si facand mentiune despre imprejurarile care au
facut imposibila inmanarea citatiei.
Mai mult, legiuitorul obliga agentul sa afiseze citatia pe usa locuintei aratate in
citatie atunci cand persoana citata si-a schimbat adresa, infor-mandu-se, totodata,
pentru aflarea noii adrese, mentionand in procesul-ver-bal datele obtinute (art. 180).
Dovada de primire a citatiei trebuie sa cuprinda: numarul dosarului; denumirea
organului de urmarire penala sau a instantei care a emis citatia; numele, prenumele
si calitatea persoanei citate; data pentru care este citata; data inmanarii citatiei;
numele, prenumele, calitatea si semnatura celui care inmaneaza citatia; certificarea
de catre acesta a identitatii, calitatii si semnaturii persoanei careia i s-a inmanat
citatia. Ori de cate ori, cu prilejul predarii sau afisarii unei citatii, se incheie un
proces-verbal, acesta va cuprinde in mod corespunzator si mentiunile aratate.
Mijlocul prin intermediul caruia organele judiciare aduc la cunostinta persoanelor
care participa la desfasurarea procesului penal actele procedurale efectuate
estecomunicarea.
Erorile materiale sunt acele greseli facute in cazul scrierii numelui sau prenumelui,
trecerii unor calitati procesuale, dactilografierii unei cifre etc.
Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se indreapta de insusi
organul de urmarire penala sau de instanta de judecata care l-a intocmit, la cererea
celui interesat ori din oficiu [art. 195 alin. (1)].
In scopul indreptarii erorii materiale, partile pot fi chemate spre a da lamuriri [art.
195 alin. (2)].
Organul de urmarire penala intocmeste un proces-verbal despre interventia facuta
pentru corectarea erorii materiale, iar instanta de judecata, o incheiere, facandu-se
mentiune si la sfarsitul actului corectat [art. 195 alin. (3)].
Se considera a fi o eroare materiala evidenta cand aceasta rezulta, fara indoiala, din
compararea celor consemnate gresit cu datele dosarului sau cu ceea ce cuprinde
insusi actul in care s-a produs eroarea. Eroarea materiala evidenta nu trebuie
dovedita, nefiind necesare administrarea de probe sau recurgerea la alte mijloace.
3. Inlaturarea unor omisiuni vadite
Omisiunea vadita presupune absenta unor mentiuni pe care trebuia sa le cuprinda
actul procedural, care privesc solutionarea de catre organul de urmarire penala sau
instanta de judecata a unor aspecte legate de rezolvarea cauzei penale.
In raport cu prevederile art. 196, se considera omisiuni vadite situatiile in care
organul de urmarire penala sau instanta nu s-a pronuntat cu privire la restituirea
lucrurilor, ridicarea masurilor asiguratorii sau asupra sumelor de bani pretinse de
martori, experti, interpreti, aparatori.
Procedura de inlaturare a omisiunilor vadite este aceeasi ca si in cazul indreptarii
erorilor materiale.
Incheierile date in camera de consiliu pentru indreptarea erorilor materiale sau
pentru inlaturarea unor omisiuni vadite sunt supuse acelorasi cai de atac ca si
hotararile la care se refera.
Sectiunea a III-a Institutii legate de actele procesuale si procedurale
Codul de procedura penala, in Titlul V al Partii generale, cuprinde si alte institutii
care, desi nu reprezinta acte procesuale sau procedurale, au o stransa legatura cu
acestea.
In acest sens: Capitolul III cuprinde reglementari privind termenele; Capitolul IV
reglementeaza cheltuielile judiciare; Capitolul VI se refera la nulitati; Capitolul VII
priveste amenda judiciara.
Termenele sunt acele intervale de timp in cuprinsul sau dupa trecerea carora, atat
organele judiciare, cat si partile, isi pot exercita un drept procesual. Chiar actele
procesuale si actele procedurale sunt indeplinite intr-o perioada de timp strict
prevazuta de lege.
Nerespectarea dispozitiilor legale cu privire la indeplinirea actelor procesuale si
procedurale atrage ca sanctiuni procedurale nulitatile.
Amenda judiciara este o sanctiune pecuniara ce se aplica acelor persoane care
savarsesc unele abateri judiciare in legatura cu actele procedurale ori cu actele
procesuale. Articolul 198 arata ca neindeplinirea sau indeplinirea
necorespunzatoare a unor acte de procedura este considerata abatere si se
sanctioneaza de lege cu amenda judiciara.
1. Termenele
Termenele sunt intervale de timp inauntrul sau dupa epuizarea carora pot
fi indeplinite acte si masuri procesuale sau procedurale.
Actele cu privire la care nu sunt fixate anumite termene pot fi efectuate oricand, in
functie de aspectele specifice fiecarei cauze penale.
1.1. Clasificarea termenelor
Termenele se clasifica1:
a) In functie de durata, termenele pot fi pe ore, zile, luni si ani:
- de 48 de ore: organul de cercetare penala are obligatia sa inainteze procurorului
plangerea impotriva masurilor si actelor de urmarire penala (art. 276);
- pe zile: termenul general de 10 zile in care se declara apel sau recurs (art. 363,
art. 3853);
pe luni: termenul de 3 luni pentru depunerea recipisei de plata a amenzii
penale (art. 425);
pe ani: termenul de un an pentru introducerea cererii de revizuire [art. 4081alin.
(4)].
b) In raport cu caracterul lor sau cu efectele pe care le produc,
termenele pot fi peremptorii, dilatorii si de recomandare.
Termenele peremptorii sunt intervalele de timp in interiorul carora trebuie
indeplinite anumite acte. Neindeplinirea actului inainte de expirarea termenului
prevazut de lege conduce la decaderea din exercitiul dreptului respectiv si
2.3. Inadmisibilitatea
Codul de procedura penala nu reglementeaza in mod expres inad-misibilitatea, dar
exista anumite dispozitii legale care fac trimitere la aceasta institutie. Astfel, se
arata ca instanta respinge apelul mentinand hotararea atacata daca apelul este
tardiv sau inadmisibil [art. 379 pct. 1 lit. a)].
Inadmisibilitatea interzice si efectuarea unui act pe care legea nu il ingaduie; in
acest sens, hotararea de declinare a competentei nu este supusa apelului si nici
recursului (art. 42 alin. final).
2.4. Nulitatile
Ca sanctiuni procedurale, nulitatile lovesc actele procedurale existente, care au luat
insa fiinta prin nerespectarea dispozitiilor legale, prin omisiunea sau violarea
formelor prescrise de lege.
In dreptul procesual roman, nulitatile sunt strans legate de existenta unei vatamari
procesuale, care trebuie sa se fi produs prin efectuarea unui act in conditii nelegale.
Nulitatea, ca sanctiune procedurala, poate fi indreptata atat impotriva actelor
procesuale, cat si impotriva actelor procedurale.
Nulitatile exprese sunt acelea care se aplica in cazul nerespectarii unor norme
procesuale individualizate de lege, cum ar fi cele prevazute in art. 197 alin. (2), care
nominalizeaza dispozitiile a caror incalcare atrage sanctiunea nulitatii absolute: cele
relative la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei (organul de
urmarire penala, cat si instanta); referitoare la sesizarea instantei (sesizare primara
art. 264, cat si cea suplimentara art. 335, 336-337); privind compunerea
instantei; privind publicitatea sedintei de judecata (art. 290); privind participarea
procuroruluicand este obligatorie; referitoare la prezenta invinuitului sau
inculpatului; privind asistarea acestora de catre aparator, cand este obligatorie;
privind efectuarea referatului de evaluare in cauzele cu infractori minori.
Nulitatile virtuale rezulta din reglementarea generala privind respectarea legii in
desfasurarea procesului penal si se au in vedere art. 2, art. 197 alin. (1) si alin. (4).
Nulitatile absolute intervin in cazurile expres prevazute de lege [art. 197 alin. (2)].
Nulitatile relative intervin in cazul incalcarii oricaror alte dispozitii legale decat cele
prevazute in alin. (2) si atrag nulitatea actului in conditiile art. 197 alin. (1), numai
daca au fost invocate in cursul efectuarii actului, cand partea este prezenta,
sau la primul termen de judecata cu procedura completa, cand partea a
lipsit la efectuarea actului. Instanta ia in considerare din oficiu incalcarile, in
orice stare a procesului, daca anularea actului este necesara pentru aflarea
adevarului si justa solutionare a cauzei [art. 197 alin. (4)].
Dupa ce nulitatea a fost constatata si declarata potrivit legii, aceasta produce doua
efecte principale consecutive, si anume: anularea si refacerea actului.
a) Anularea actului. Actul se considera a fi lipsit de efecte juridice din chiar
momentul efectuarii lui cu incalcarea legii (ex tunc), si nu din momentul constatarii
nulitatii (ex nunc). Efectul se produce atat in cazul nulitatii relative, cat si in cazul
nulitatii absolute.
b) Refacerea actului. Actele procesuale sau procedurale nule sau anulate
suntrefacute de catre chiar organul judiciar care le-a intocmit si numai rareori de
catre alte organe. Cu toate acestea, in cazul nulitatilor relative, in ipoteza in care
refacerea actului anulabil se poate face in fata instantei care a constatat, prin
incheiere, incalcarea dispozitiilor legale, instanta acorda un termen scurt pentru
refacerea imediata a actului [art. 197 alin. (5)].
Dupa cum se cunoaste, nulitatile absolute pot fi ridicate oricand pe parcursul
procesului penal, de catre oricine, neputand fi inlaturate in niciun mod, vatamarea
fiind prezumata, si nu dovedita. Cu atat mai de inteles este faptul ca ea se ia in
considerare chiar si din oficiu.
3. Cheltuieli judiciare si amenda judiciara 3.1.Cheltuieli judiciare
Cheltuielile judiciare sunt toate acele cheltuieli care se fac pentru bunadesfasurare
a procesului penal.
In cadrul cheltuielilor judiciare intra cheltuielile necesare pentru: efectuarea actelor
de procedura; administrarea probelor; conservarea mijloacelor materiale de proba;
retribuirea aparatorilor; alte cheltuieli ocazionate de desfasurarea procesului penal,
cum ar fi sumele cuvenite martorului, expertului si interpretului.
Toate aceste cheltuieli sunt avansate de stat si sunt cuprinse distinct, dupa caz, in
bugetul de venituri si cheltuieli ale Ministerului Justitiei, Ministerului Public si
Ministerului Internelor si Reformei Administrative.
Martorul, expertul si interpretul chemati de organul de urmarire penala ori de
instanta de judecata au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, intretinere,
locuinta si a altor cheltuieli necesare [art. 190 alin. (1)]. Cei care sunt salariati au
dreptul si la venitul de la locul de munca, pe durata lipsei de la serviciu, prilejuita de
chemarea la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata; martorul care
nu este salariat, dar are venit din munca, este indreptatit sa primeasca si
o compensare, iar expertul si interpretul au dreptul la o retributie pentru
indeplinirea insarcinarii date, in cazurile si conditiile prevazute de lege [art. 190 alin.
(2)-(4)]. Asa cum reiese din continutul art. 190 alin. (5), toate aceste sume se
platesc pe baza dispozitiilor luate de organul care a dispus chemarea si in fata
caruia s-au prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor
special alocat. Sumele se platesc martorului imediat dupa infatisare, iar expertului
si interpretului, dupa ce acestia si-au indeplinit insarcinarile.
Retributia martorului, expertului, interpretului salariat este asigurata
deangajatorul acestora.
3.2. Plata cheltuielilor avansate de stat in caz de condamnare
Potrivit art. 191, in caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor
judiciare avansate de stat. Cand sunt mai multi inculpati condamnati, instanta
hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.
In cazul condamnarii inculpatului, cheltuielile de procedura pot fi suportate si de
catre partea responsabila civilmente, in masura in care aceasta este obligata
solidar cu acesta la acoperirea pagubei [art. 191 alin. (3)]. Inculpatul nu va acoperi
cheltuielile ocazionate de plata interpretilor desemnati de organele judiciare,
potrivit legii, precum si in cazul in care s-a dispus acordarea de asistenta gratuita,
care raman in sarcina statului.
3.3. Plata cheltuielilor avansate de stat in caz de achitare sau de
incetare a procesului penal
In caz de achitare, cheltuielile avansate de stat sunt suportate de:
a)
Suportarea cheltuielilor judiciare facute de parti in caz de
condamnare. Inculpatul este obligat, in caz de condamnare, sa plateasca partii
vatamate, precum si partii civile, careia i s-a admis actiunea civila, cheltuielile
judiciare efectuate [art. 193 alin. (1)]. Cand actiunea civila este admisa numai in
parte, instanta poate obliga pe inculpat la plata totala sau partiala a cheltuielilor
judiciare. In raport cu art. 193 alin. (2) combinat cu art. 191 alin. (2), daca, in cauza
penala, sunt mai multi condamnati ori daca exista si parte responsabila civilmente,
instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorata de fiecare.
b)
Suportarea cheltuielilor judiciare facute de parti in caz de achitare.In
caz de achitare, suportarea cheltuielilor judiciare facute de inculpat ori de catre
partea responsabila civilmente revine partii vatamate, in masura in care
cheltuielile au fost provocate de aceasta [art. 193 alin. (5)].
c) Suportarea cheltuielilor judiciare facute de parti in celelalte cazuri.In
celelalte cazuri, cheltuielile judiciare facute de parti in cursul procesului penal vor fi
restituite in conditiile stabilite de legea civila. In caz de renuntare la actiunea civila,
instanta se pronunta asupra cheltuielilor la cererea partilor [art. 193 alin. (3)].
3.6. Amenda judiciara
Amenda judiciara este considerata a fi atat o sanctiune cu caracter procesual,cat
si una administrativa, atipica, imperfecta. Sediul materiei se regaseste in continutul
art. 198.
Urmatoarele abateri savarsite in cursul procesului penal se sanctio-neaza cu
amenda judiciara de la 100 lei la 1000 lei:
a) neindeplinirea sau indeplinirea gresita ori cu intarziere a lucrarilor de citare sau
de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum si a
oricaror alte lucrari, daca prin acestea s-au provocat intarzieri in desfasurarea
procesului penal;
b) neindeplinirea sau indeplinirea gresita a indatoririlor de inmanare ori de
comunicare a citatiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum si neexecutarea
mandatelor de aducere.
Lipsa nejustificata a martorului se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 250 lei la
5000 lei.
Lipsa nejustificata a aparatorului ales sau desemnat din oficiu, fara a asigura
substituirea, in conditiile legii, ori inlocuirea sau refuzul acestuia de a asigura
apararea se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 500 lei la 5000 lei.
Urmatoarele abateri savarsite in cursul procesului penal se sanctio-neaza cu
amenda judiciara de la 500 lei la 5000 lei: