Professional Documents
Culture Documents
Ecoturism
Muntii Padurea Craiului
Prezentare
Asezarea
Muntii Padurea Craiului ocupa partea de nord-vest a Muntilor Apuseni constituindu-se
ntr-o adevarata peninsula ce se desprinde din corpul central al Apusenilor desfasurata ntre
depresiunea
VadBorod
si
cea
a
Beiusului.
Au o suprafata de aproximativ 1150 km. si se ncadreaza din punct de vedere administrativ n
partea central-estica a judetului Bihor, ocupnd o pondere de 15,2 % din suprafata acestuia.
Reprezinta zona montana cea mai apropiata de orasul Oradea (aflat la circa 35 km. de
Vrciorog
si
60
km.
de
Suncuius).
Unitatile
de
relief
nvecinate
sunt
:
- Depresiunea Vad-Borod - este situata la nord si se desfasoara n lungul Crisului Repede ntre
Muntii Plopis si Padurea Craiului .Este o depresiune tip golf n care s-au depus formatiunile
neogen-cuaternare (nisipuri, argile, pietrisuri, conglomerate). Partea cea mai coborta o
reprezinta lunca Crisului Repede, iar trecerea spre zonele muntoase se face fie printr-un relief
n
trepte,
fie
prin
povrnisuri
sau
abrupturi
calcaroase.
- Dealurile Vestice -situate la vest de zona analizata sunt alcatuite din Dealurile Cordaului,
Tasadului, Holodului si constituie din punct de vedere geologic o prelungire spre vest a
Muntilor Padurea Craiului. Osatura lor este formata din calcare peste care se suprapun
depozitele permiene . Aceste dealuri au fost ncadrate n categoria piemonturilor si prezinta
doua trepte de relief: una superioara (400 -450 m) si alta inferioara (300-350 m) facnd
trecerea
spre
Cmpia
de
Vest.
- Depresiunea Beiusului - este limita sudica, muntii care o nconjoara formnd un urias
amfiteatru natural: la nord Muntii Padurea Craiului, la est Muntii Bihor-Vladeasa, iar la sud
Muntii Codru-Moma. Este strabatuta de cursul Crisului Negru care colecteaza apele venite din
zonele muntoase. Prezinta acelasi aspect de golf ca si Depresiunea Vadului.
- Muntii Vladeasa - reprezinta continuarea spre est a Muntilor Padurea Craiului. Sunt alcatuiti
aproape n exclusivitate din roci vulcanice ce confera reliefului masivitate (vf.Vladeasa - 1842
m este al doilea din M. Apuseni). Contactul dintre M. Padurea Craiului si Vladesa este pus n
evidenta prin naltimile din estul M. Padurea Craiului alcatuite din roci eruptive.
Relieful
Se prezinta ca o uriasa platforma, fragmentata de culmi si masive izolate separate de
vai adnci si platouri carstice. Aceasta platforma este nclinata de la est (unde se nregistreaza
altitudinile maxime-putin peste 1000 m) spre vest cu altitudini ce scad treptat de la 600-800 m
n zona centrala la 350-400 m n nord-vest. naltimile scad deasemenea spre nord si sud spre
Depresiunile Vadului si Beiusului. Fara nici o ndoiala ceea ce confera reliefului Muntilor
Padurea Craiului originalitate, inedit si atractivitate este prezenta rocilor carstificabile, n
special a calcarelor, roci ce ocupa n Padurea Craiului cele mai extinse suprafete din Muntii
Apuseni. Aceste elemente de atractivitate se datoreaza varietatii si spectaculozitatii formelor
de relief ce rezulta din modelarea calcarului de catre factorii climatici. Este prezenta aici
aproape toata gama de forme ce iau nastere pe un substrat calcaros: doline, vai carstice cu
sectoare de chei, uvale, lapiezuri, depresiuni carstice, izbucuri, izvoare carstice, ponoare,
drenaje subterane si vaste retele de galerii carstice (pesteri, avene ).
Alaturi de calcare n structura geologica a acestor munti intra si rocile necarstificabile
si anume: gresiile, conglomeratele, sisturile cristaline si rocile eruptive, Muntii Padurea
Craiului fiind prin varietatea rocilor care i formeaza un adevarat bazar geologic. Din punctul
de vedere al altitudinii acesti munti sunt ncadrati n categoria muntilor josi, altitudinea medie
fiind de circa 500-600 m.
Clima
Clima M. Padurea Craiului se ncadreaza n climatul Romniei care este unul temperat
cu influente benefice asupra turismului prin succesiunea de ipostaze ale naturii nsotite de
schimbarea de decor de la un sezon la altul. Din punct de vedere climatic tara noastra se
bucura de interferenta climatelor temperat- oceanice cu cele continentale ceea ce conduce la o
atenuare a dezavantajelor specifice celor doua climate (nebulozitatea si precipitatiile mari
pentru climatul oceanic si amplitudinile termice mari si valurile de frig caracterisice
climatului continental) rezultnd un climat moderat favorabil turismului.
Climatul M. Padurea Craiului este unul specific muntilor josi cu altitudini ce nu
depasesc 1000 m. Aceasta face ca n acest masiv sa nu putem vorbi de o etajare climatica
specifica muntilor nalti.
Temperatura medie anuala este de circa 10-11 C la Oradea, scade n zona Dl. Oradiei si la
periferia masivului la 8-10 C, pentru ca n zonele mai nalte sa coboare la 6-8 C.
Precipitatiile au valori ridicate avnd n vedere altitudinea atingnd 800-1000 mm
anual, umiditate ce se datoreza vnturilor umede din vest. Perioadele cu umiditate mai ridicata
sunt lunile mai si iunie iar iarna si face cu adevarat simtita prezenta abia la sfrsitul lunii
decembrie si dureaza pna la nceputul lunii martie ceea ce are importanta pentru practicarea
sporturilor de iarna.
Durata de stralucire a soarelui este de circa 1900 ore anual, fata de 2100 ore ct se
nregistreaza
la Oradea.
Vnturile sunt puternic influentate de relieful M. Apuseni cele mai frecvente fiind:
- vnturile din sud: 28,1 % n luna decembrie si 17% n august.
- vnturile din nord:14,9 % n luna martie si 8,6 % n luna septembrie
- vnturile din vest: 20,3 % n luna octombrie si 8,1 % n luna februarie
Nebulozitatea medie oscileaza ntre valorile de 5,5-6 zecimi.Valorile minime sunt vara
4,8-4,9 zecimi iar cele maxime sunt iarna 7,5-8,3.
Toate aceste valori contureaza un bioclimat care solicita armonios sistemele organismului
tonifiindu-l, climatul zonei constituindu-se astel ntr-un factor terapeutic.
Indicele climato-turistic calculat dupa formula I=S+T-5D/5 (I. Farcas si colab.,1968)
(S=durata de stralucire a soarelui; T=temperatura; D=durata precipitatiilor) are pentru M.
Padurea Craiului n luna iulie valori ridicate cuprinse ntre 80-100 (mai scazute n est), pentru
comparatie precizam ca valori mai ridicate pentru tara noastra se nregistreza n Baragan si pe
litoral unde aceste depasesc valoarea de 100.
O mentiune aparte merita n cadrul analizei potentialului climato-turistic al acestei
zone climatul subteran cu proprietati curative de exceptie datorate constantei parametrilor
climatici. Astfel n P. cu Apa din Valea Lesului unde s-au facut astfel de masuratori s-au
obtinut urmatorii parametri: amplitudinea termica anuala de 0.8 C, umiditatea relativa a
aerului de 94-97 %, presiunea atmosferica ntre 690-704 mm coloana de Hg iar viteza
vntului este de maxim 0.3 m/s. Astfel de valori se regasesc n multe alte pesteri sau sectoare
de galerii din P.Meziad, P. Vadu-Crisului, P. Ciur-Izbuc etc, nefiind deocamdata valorificate
din punct de vedere terapeutic.
Vegetatia
Asa cum le sugereaza si denumirea caracteristice pentru acest masiv sunt zonele cu
paduri ntinse.Acestea se gasesc acum, mai ales n partea central- vestica si cea sud- estica,
dar n trecut suprafetele mpadurite erau mult mai extinse dar odata exploatate acestea nu s-au
refacut substratul calcaros nefiind favorabil regenerarii padurii, deoarece apa se infiltreaza
foarte rapid.
Padurile ocupa n judetul Bihor o suprafata de 185 419 ha, adica 25,6 % din total. Din
acest total circa 60 000 ha apartin M. Padurea Craiului. Cifrele nu sunt exacte deoarece
suprafata ocolelor silvice (O.S Beius, O.S. Dobresti, O.S Remeti, O.S Alesd) nu se suprapune
exact peste cea a M. Padurea Craiului, inculznd si unele teritorii nvecinate.
Suprafetele mpadurite din M. Padurea Craiului ocupa o suprafata de 25 102 ha si
aceasta daca ne referim doar la suprafetele calcaroase, ocupnd circa 59 % din totalul
suprafetelor acoperite cu calcare (425 km). Toate cifrele de mai jos se refera doar la aceste
suprafete.Datorita altitudinii reduse a acestor munti etajarea vegetatiei pe verticala este mai
putin evidentiata. Se ntlnesc totusi conturate trei etaje de vegetatie:
-etajul cvercineelor: caracterizeaza zonele carstice joase 400- 600 m altitudine si zonele de
contact ale acestora cu celelate specii. Speciile dominante sunt cerul si gorunul cu dezvoltare
mai extinsa n vestul M. Padurea Craiului, pe vaile Vida si Topa.
-etajul fagului: are cea mai larga extensiune. Ocupa cca. 50 % din totalul suprafetelor
calcaroase mpadurite din M. Padurea Craiului (11 666 ha). Fagete compacte se ntlnesc n
centrul si estul masivului.
-etajul rasinoaselor: ocupa cam 10 % din total si sunt n mare parte rezultatul interventiei
omului, n mod natural aceste specii crescnd doar n estul acestei grupe muntoase unde
beneficiaza de un climat mai racoros.
Alaturi de aceste specii se mai ntlnesc pe suprafete reduse plcuri de castan salbatic
(castanea silva), carpen (carpinus betulus), mesteacan (betula verucosa). Dintre arbusti mai
raspnditi sunt cornul, porumbarul cu ghimpi si alunul.
Pentru cei ce vor sa se bucure de spectacolul oferit de aceste paduri, anotimpul cel mai indicat
este toamna, dupa caderea frunzelor, cnd acestea formeaza un mozaic de culori ncntator.
Dintre padurile acestor munti recomandam padurea de conifere Sclavul-Ples situata pe
platoul cu acelasi nume ntre vaile Videi si Albioarei, una dintre padurile de conifere cele mai
spectaculoase ale M. Apuseni. La nord de localitatea Dobresti la o altitudine de 400-500 m se
gaseste o plantatie de castani comestibili.
Zonele mpadurite alterneaza cu cele despadurite cu pajisti nflorite multicolor, cu
fnete sau cu culturi agricole. Aceste zone sunt localizate de regula pe platourile carstice sau
n depresiunile de captare carstica n apropierea localitatilor pe care acestea le gazduiesc: 10
Hotare, Tomnatic, Damis, Calatea, Ponoare.
Fructele de padure ce pot fi gasite mai ales n zonele necarstificabile pe coastele despadurite
sunt zmeura, murele si fragutele.
Dintre speciile mai rare amintim lotusul (nimphaea lotus var. thermalis) care supravietuieste
n L. Petea (Baile 1 Mai), relict tertiar care este amenintat cu disparitia.
n Valea Iadului (Remeti, com. Bulz) se gaseste o rezervatie naturala de liliac carpatin
(iorgovan-syringa josikaea), specie endemica n Carpati. O alta rezervatie este cea complexa a
Defileului Crisului de la Vadu-Crisului, a carei importanta floristica nu este de loc negijabila,
aici regasindu-se peste 1500 de specii vegetale dintre care mai bine de jumatate specii
superioare dintre cele mai valoroase fiind: ghimpele (ruscus aculeatus), laleaua pestrita
(fritillaria tenella), deditei (pulsatilla montana), migdalul pitic (amigdalus mana).
Fauna
Prezenta unor ntinse suprafete acoperite cu paduri favorizeaza existenta a numeroase
specii de animale salbatice, unele de interes cinegetic. Dintre speciile mai rare n masiv
amintim lupul si ursul semnalate n centrul si estul masivului. Sunt prezente n schimb alte
animale de valoare cinegetica: iepurele, vulpea cerbul, mistretul. Dintre raritati amintim vidra
semnalata n Defileul Crisului Repede.
n apele repezi de munte si n lacurile masivului (Crisul Repede, Valea Iadului, Valea
Topa, Valea Bratcutei, L.Lesu, Ac. Tileagd) traiesc specii ca pastravul indigen, pastravul
curcubeu, mreana, cleanul, lipanul. Interesanta este si prezenta racilor n Valea Mnierei, care
are un parcurs suteran de ctiva km imposibil de parcurs spre amonte de catre raci. Se pare ca
stramosii acestor vietuitoare au populat valea nainte de subteranizarea acesteia.
Avifauna este si aceasta prezenta printr-un numar foarte mare de specii: buha (bubo-bubo),
corbul (corvus corax), ierunca (tetrastes bonasia), uliul, fazanul, cucul etc.Doar n Defileul de
la Vadu -Crisului traiesc cca 70 de specii mai rare fiind: soimul rndunelelor, fluturasul de
stnca, presura de stnca, mierla de piatra, fluierarul de munte, uliul pasarar, etc.
O mentiune aparte merita fauna cavernicola a masivului cercetata amanuntit char de
ntemeietorul biospeologiei Emil Racovita.
Fauna subterana acvatica este reprezentata prin: Turbelariate (viermi plati, Pestera de
la Vadu-Crisului), Arhianelide (relicte tertiare), Oligochete (40 de specii si subspecii),
Nematode (45 de specii si subspecii), Gastropode (moluste de apa dulce), Lamelibranchiate,
Baltinelacee (cel mai primitiv ordin de crustacee), Ostracode (crustacee, 14 specii),
Cladocere, Copepode, Izopode, Amfipode (crustacee), Hidracarieni (foarte diversificat, 79 de
specii), Tardigrade (rar intilnite)
Fauna subterana terestra cuprinde pina in acest moment 107 specii : Oligochete,
Gasteropode, Izopode, Pseudoscorpioni, Opilionide, Araneide (paianjeni, 22 de specii) ,
Chilopode, Diplopode (miriapode), Colembole (25 de specii), Trichoptere (5 specii),
Coleoptere (26 de specii). Chiropterele (liliecii) sunt reprezentate de 19 specii (din totalul de
31 de specii identificate in tara noastra). Cele mai frecvent intilnite specii sunt Myotis Myotis,
Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus hipposiderossi si Miniopterus schreibersii iar cele
mai abundente sunt Myotis Myotis, Myotis Blythii, Rhinolophus ferrumequinum si
Miniopterus schreibersii.
2. P. de la Fata Apei
Este asezata pe cursul mijlociu al v. Iadului n raza satului Remeti (com. Bulz) la baza
unui perete calcaros (Peretele Cornilor). Are dimensiuni modeste (350 m) si un potential de
atractivitate redus la scurgerile parietale ce caracterizeaza prima parte a pesterii si la sectorul
activ unde domina formele de eroziune si coroziune (niveluri de eroziune, polite).
Atractivitatea este sporita n sezonul rece de frumoase stalactite si stalagmite de gheata ce se
formeaza iarna n zona intrarii.Atuul principal al pesterii este pozitia favorabila pe drumul ce
uneste com. Bulz de Stna de Vale.
9. P. Batrnului
Reprezinta insurgenta apelor ce ies la lumina prin pestera descrisa mai sus, fiind
situata n zona Imasul Batrnului de pe Platoul carstic 10 Hotare. A avut din fericire o soarta
mai buna dect pestera de la celalalt capat al retelei subterane peisajul subteran fiind n buna
masura bine conservat. Partea cea mai spectaculoasa a pesterii o reprezinta Sala Mare unde
dimensiunilor gigantice li se adauga o ncntatoare risipa de concretiuni: stalactite
(baldachine, curgeri parietale, draperii, coralite), stalagmite,domuri, gururi, coloane. Acestea
sunt completate pentru a ntregi peisajul cu cursul subteran presarat cu forme de eroziune,
cascadele din zona intrarii si alte galerii bogat concretionate. Lungimea totala a pesterii este
de 1633 m.
10. P. Galaseni
Este amplasata n raza localitatii Galaseni (nordul M. Padurea Craiului). Se compune
din doua sectoare active unul n zona intrarii si celalalt n extremitatea finala ntre care se
desfasoara o galerie fosila bogat concretionata pentru descrierea careia vom mentiona doar
denumirile salilor sugestive pentru bogatia si forma speleotemelor: Galeria Snilor, Galeria de
Cristal, Sala Capitei de Argint, Galeria Morcovilor. Are o lungime totala de aproape 3 km.
11. P. Igrita
Se deschide n abruptul nordic ce separa M. Padurea Craiului de Depresiunea Vadului
n apropiere de localitatea Pestere (com. Astileu). Perioada lunga scursa de la prima ei
explorare si numarul mare de vizitatori au condus si aici la o deteriorare a potentialului
atractiv.
Interesul turistic nu se regaseste din aceste cauze n formatiunile prezente ci n
vestigiile de ordin paleontologic si mai ales arheologic descoperite aici de catre celebrul
arheolog francez Henri Breuil invitat aici de Emil Racovita. Aceste vestigii demonstreaza
existenta n zona a unei culturi asemanatoare cu cea aurignaciana. La acestea se adauga
labirintul freatic din zona intrarii, dimensiunile uriase ale Salii Oaselor din extremitatea finala
a pesterii lunga de 838 m si numeroasele oseminte apartinnd ursului de caverna (ursus
spaeleus).
12. Avenul Betfia
Se gaseste ntre statiunile Baile Felix si Baile 1 Mai, n Dl. Somleului (346 m) aceasta
apropiere fiind si cea care-i confera un potential turistic important, amenajarea ei viitoare va
contribui astfel la diversificarea posibilitatilor de recreare pentru turistii celor doua statiuni.
Este alcatuita dintr-un put pic de 54 m ce debuseaza ntr-o sala de mari dimensiuni
(35/18/20 m) continuata cu doua galerii descendente, n total 264 m si o denivelare totala de
85 m.
13. P. Osoi
Este localizata n Valea Poieni (n bazinul superior al Vaii Topa) n vecinatatea
drumului forestier ce leaga localitatea Vrciorog de drumul Alesd-Beius. Este prin potentialul
turistic cea mai importanta pestera din partea de nord- vest a M.Padurea Craiului. Pestera are
n total peste 4 km dar zona de interes turistic se suprapune labirintului si salilor din zona
intrarii. Aceasta parte a pesterii are ca si trasaturi specifice salile de mari dimensiuni (Sala
Mare- 37/31/12 m, Sala Mijlocie-32/19/17 m) dar si sali bogat mpodobite cu scurgeri
stalagmitice, baldachine, coloane de calcit, gururi si ceea ce este simbolul acestei pesteri Sala
Padurii mpietrite, denumita astfel datorita stalagmitelor lumnare cu naltimi de 2-4 m printre
care turistul se rataceste ca ntr-o padure.
14. P. Cublesului
Apartine din punct de vedere al asezarii Vaii Blajului, afluent de dreapta al Vaii Vida.
Este cunoscuta de la mijlocul secolului 19, dar datorita asezarii sale izolate si construirii unui
zid la intrare care au limitat accesul n interior, bogatiile sale sunt nca bine conservate. Are o
lungime de aproximativ 430 m dispusi n doua galerii orizontale cu lungimi aproximativ
egale. Atributele de frumusete constau n spatialitatea si orizontalitatea galeriilor, bogata
concretionare cu curgeri parietale, stalactite, stalagmite, coloane gururi denumirile fiind si aici
sugestive: Claia de Fn, Amvonul, Palmierul, Sala Gururilor.
15. P. Ciur-Izbuc
Apartine sistemului carstic Pon. Tinoasa, P.Ciur- Izbuc, P. Ciur Ponor, Izb. Toplita de
Rosia ce se dezvolta n Platoul Runcuri (la nord de localitatea Rosia). Reuneste pe o lungime
de 1030 m att elemente atractive morfologice, ct si paleontologice si arheologice. n prima
categorie intra depunerile calcitice de tipul gururilor (Sala Gururilor), si cristalictitelor de
aragonit (Galeria Aragonitei), galeria activa si salile de mari dimensiuni (Sala Pasilor). n ce
priveste vestigiile paleontologice si arheologice extrem de valoroase acestea sunt reprezentate
de cele aproape 200 urme de pasi apartinnd dupa cercetarile specialistilor unei familii
(barbat, femeie, copil), care a trecut prin Sala Pasilor acum cca 12-15000 ani. Acestor urme li
se adauga figurina umana gravata pe un canin de ursus spaeleus decoperita aici si
numeroasele resturi ale aceluiasi animal disparut din fauna terestra acum 10- 12000 de ani,
prezente ndeosebi n Galeria Ursilor.
16. P. Ciur- Ponor
Apartine aceluiasi sistem carsic al Platoului Runcuri fiind prin cei peste 22 km de
galerii una din aventurile impresionante ale speologiei romnesti, cursul subteran fiind
parcurs integral, cu ajutorul echipamentului de scufundare fiind depasite cele opt sifoane din
Galeria Sifoanelor. Regasim si n aceasta pestera acea varietate a formelor caracterisica
marilor retele subterane: forme de coroziune si eroziune: nivele de eroziune, marmite,
cascade, coridoare meandrate, o bogata morfologie de detaliu. Formele de picurare si
prelingere sunt si acestea prezente n alternanta cu galeriile freatice. O amprenta deosebita
asupra vizitatorului (sau mai bine zis a exploratorului) si pune si grandoarea si sobrietatea
salilor gigantice cu prabusiri masive si aspect haotic: Sala Mare, Sala Paragina.
17. P. Bonchii
Se dezvolta n Platoul Farcu situat ntre vaile Lazurilor si Steazelor, afluenti ai Vaii
Rosia la capatul unei mici vai oarbe ce dreneaza acest platou. Denumirile salilor ce o compun
sunt si n acest caz deosebit de sugestive: Sala Bazinelor, Sala Coloanei, Sala Haotica, Sala
Catedralei,Sala Suspendata, Sala Prabusirilor. Acestea sunt raspndite aproape uniform pe cei
2300 m ai pesterii dar pentru a le strabate pe toate este necesara parcurgerea unor galerii de
legatura nguste, argiloase, cu multe stmtori si chiar trecerea unor amenintatoare sifoane ceea
ce a facut ca pestera sa fie etichetata ca un "paradis ridicat pe un soclu pagn".
18. P. Meziad
Este alaturi de P. Vadu-Crisului cea mai cunoscuta si vizitata pestera din M. Padurea
Craiului. A fost vizitata nca din 1863 de catre cunoscutul geograf A. Schmidl care ntocmeste
cu aceasta ocazie si o prima schita a 1150 m de galerii ale pesterii. Se gaseste la ctiva km de
loclitatea careia i poarta numele pe Valea Pesterii, un afluent al Vaii Meziadului. Este
recunoscuta pentru spatialitatea sallilor, ncepnd chiar de la portalul imens galeriile
mentinndu-se constant la dimensiuni de 20-30 m latime si 15-20 m naltime. Se remarca si
prezenta n cantitati uriase a ramasitelor ursului de pestera (Sala Oaselor).
Cu toate aceste atribute care pledeaza pentru o amenajare corespunzatoare unui flux
turistic ridicat P. Meziad nu a cunoscut dect o amenajare partiala aceasta conducnd la un
flux turistic redus (cca 11000 vizitatori anual) ct si la distrugerea unor frumuseti ale pesterii:
depunerea fumului pe galeriile pesterii, distrugerea unor formatiuni.
19. P. Cornilor
Este localizata n bazinul Vaii Draguestilor din partea de sud-est a M. Padurea
Craiului. ntlnim n acest labirint subteran de peste 10 km dezvoltare ca si n multe din
celelalte pesteri analizate o coplementaritate a atractiilor. Formele de eroziune-coroziune
(marmite, hieroglife, niveluri de eroziune, meandre) adaugndu-se concretiunilor (helictite,
cristalictite, domuri, coloane, scurgeri parietale). Hornurile si pragurile cu cacade fac trecerea
de la un nivel la altul iar galeriile nguste (Galeria de Acces, Galeria Meandrelor) lasa treptat
locul celor de mari dimensiuni (Sala Sepia, Sala Pagodei, Galeria Cascadelor, Galeria cu
Nisip) iar amprentele plantare ale ursului de pestera din Galeria Urmelor vin sa ntregeasca
peisajul.