APRECIERI CRITICE IOAN SLAVICI

Nuvela solida, cu subiect de roman (G. Calinescu), Moara cu noroc ilustreaza epic
si estetic conceptia etica a lui Ioan Slavici, iar personajele cu destin tragic din nuvela sunt
victime ale incalcarii invataturilor stravechi. Scriitorul este adeptul unui realism poporal, in
conformitate cu care idea de om sarac, dar fericit, predomina in nuvelele sale.
Tema, efectele nefaste ale dorintei de inavutire, dezvaluie o problematica etica si
psihologica, iar subiectul plaseaza in centrul atentiei un personaj complex, a carui evolutie
este urmarita pe tot parcursul actiunii.
Ghita, personajul nuvelei se abate de la norma morala enuntata la inceputul nuvelei
(omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, bogatia ci linistea colibei tale te face
fericit) si de aceea va evolua inevitabil spre un deznodamant tragic. Personajul identifica
saracia cu lipsa demnitatii si prin urmare se hotaraste sa abandoneze linistea colibei din sat si
sa ia in arenda carciuma de la Moara cu Noroc, unde se va muta cu intreaga familie. Fostul
cizmar parcurge un drum simbolic, lasa in urma sate si locuri bune si se indreapta spre
locurile rele; drumul semnifica o coborare in infern (descensum ad Inferos), intr-un
univers malefic, al patimilor care-l agreseaza continuu pe Ghita, depersonalizandu-l.
Evolutia lui Ghita este dramatica, el traieste o drama psihologica, ce se naste din
conflictul interior al personajului dorinta de a ramane cinstit este la fel de puternica precum
aceea de a se imbogati. Omul bun, bland, harnic, de la inceputul nuvelei, se transforma intr-o
fire ciudata, neizbutind sa-si puna in acord esenta cu aparenta existentiala decat cu pretul
vietii. (George Munteanu).
Stralucirea din ochii fostului cizmar, bucuria vietii se sting; Ghita nu mai zambea ca
mai inainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de el , devine de tot ursuz
(caracterizare directa). Pe Ana o impinge incet incet spre Lica, fara sa anticipeze ca nu ar
putea suporta sa isi vada sotia in bratele Samadaului, iar pe sine se inpinge pe fagasul unei
tot mai depline si tot mai urate ambiguitati de comportare (George Munteanu)
Slavici n-a uitat niciodata ca debutul sau literar a fost un act al vointei lui Eminescu,
expresia unei intuitii straine de el insusi. Eminescu vedea in Slavici altceva si mai mult
decat era ele insusi in stare sa vada. Cum se spune, i-a fortat mana ; nu pentru a-l abate de
la rostul sau, ci pentru a-l reda acestui rost ( Lucian Raicu )

Lumea satelor, la noi a gasit in Slavici unul dintre cei dintai cronicari fideli si realisti
(Al. Philippide )
Ion Slavici introduce oralitatea populara in scrierile sale inaintea lui Creanga. ()
Pentru desavarsita stapanire a acestei unelte stilistice, ii lipseste insa lui Slavici jovialitatea si
verva lui Creanga. ( Tudor Vianu )
Ceea ce pare nou si fara asemanare in epoca inceputurilor lui este analiza
psihologica pe care Slavici o practica intr-un limbaj abstract.() povestitorul vede oamenii
lui dinlauntru, in sentimentele sau in crizele lor morale. ( Tudor Vianu )
Samadaul Lica este un hot si un ucigas, acoperit de persoane tari, interesate sa aiba
un om cu experienta. Carciumarul Ghita se asaza in drumul pocarilor, unde se castiga bani
multi si se pune la mijloc, intre ordinea juridica a satului si legislatia mutuala a hotilor.
Drama lui complexa este analizata magistral. ( George Calinescu )
E inainte de toate un autor pe deplin sanatos in conceptie ; problemele psihologice
pe care le pune sunt desemnate cu toata finetea unui cunoscator al naturii omenesti ; fiecare
din chipurile cari traiesc in novelele sale e nu numai copiat de pe ulitele impodobite cu arbori
ale satului, nu seamana in exterior cu taranul roman, in port si in vorba, ci cu fondul sufletesc
al poporului, gandesc si simt ca el. ( Mihai Eminescu )
Ceea ce loveste pe oricine reciteste astazi pe Slavici este, in primul rand , o lipsa de
preocupare a scrisului frumos.() Ii lipsesc cadenta frazei, armonia perioadelor, rotunjimea
vorbelor ; n-are nici imagini, nici culori ; nu stie sa descrie un peisaj, lipsit de orice pitoresc in
zugravirea fizica a personajelor.() Si care a fost cauza pentru care astazi, el este considerat,
dupa Costache Negruzzi, drept unul din fondatorii nuvelei romanesti ? In primul rand,
puritatea vocabularului, Slavici, cu toate stangaciile lui si cu stilul lui neindemanatec, are o
curata si aspra limba romaneasca ( Al.Philippide )
Mara lui Slavici reprezinta un moment cu deosebire impotant in istoria romanului
romanesc. Nimeni nu mai crease o opera epica asa de consistenta, asa de solid construita. De
altminteri, nuvelele (unele, ca Moara cu noroc, adevarate mici romane) anuntasera cu mai
bine de doua decenii in urma evolutia prozatorului spre specia epica cea mai moderna si mai
cuprinzatoare ( Al. Sandulescu )
Mara este cea mai izbutita opera a lui Ioan Slavici si unul dintre cele mai bune
romane romanesti (Al. Piru )
O ncercare de tipologie a prozei

Cum am putea nega faptul (...) c romanul se mparte, dup expresia lui Thibaudet,ntre
aventur i eros, mprindu-i totodat i publicul. Un prim model ne estesugerat chiar de
ctre aceast separaie. Roman al aventurii, n'sens larg, este acelacare corespunde unei
imaginaii active i virile: romanul social i politic, al explorriilumii exterioare, al cuceririi,
fie cucerirea intelectual, religioas ori de alt natur. Else bizuie pe un ideal de vigoare fizic
i moral i presupune lin cititor doritor demicare, de aciune, de lupt. Cellalt tip, romanul
erotic, este feminin, n msura ncare este psihologic, secret, interior, prefernd exploraii
lumii explorarea sufletului,iar cuceririi, analiza. Analiza psihologic e o form subtil de
brfa, o cancanerie.
Deaceea e feminin psihologismul. Balzac e viril, Proust feminin. (...) Romanul
romnesc urmeaz i el o linie dubl. Prin Slavici, Agrbiceanu, Rebreanu sau Preda
ilustreaz socialul, politicul, fresca i aventura; prin Duiliu Zamfirescu, Garabet Ibraileanu,
Hortensia Papadat-Bengescu i Holban ilustreaz analiza psihologic,

tipologia

feminin,

dramele sufletului". (N. Manolescu -Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului", p.

111-112]
O literatur transparent"(...) opera lui Slavici pare a se nscrie cu precdere pe axa
relaie dintre literatur i realitate (mesaj - obiect de referin). Inovaiile lui tind spre o
apropiere dintre realitate i literatur i, n acest sens, aparin mai toate sferei de specificiti
prin care a fost descris discursul realist al secolului XIX. Influenat de literatura german i
maghiar, prin acestea de colile rus i scandinav, cunoscnd literatura francez de (la
classicism ncoace, Slavici se ncadreaz fr efort epocii lui la nivel european. Vom ntlni,
aadar, i la el comandamentul general, cunoaterea ct mai exact, sistematizat quasididactic,

unei

realiti

ignorate

sau

ru

reflectate,

printr-o

literatur

transparent, perfec lizibil, care s nu uzeze de tehnici i montaje ale cuvntului dect n
direcia sporirii claritii. Procedeele lui vor ntruni: democratizarea i socializarea unor teme
i eroi care nu avuseser parte de o tratare n registrul seriosului, de unde insistena grav
pe mediu, banal, comun, obscur; sistematizarea realului n literatur potrivit unor mari legi,
care par a aparine realitii, dar sunt de fapt introduse n ficiune de autoritatea
scriitoriceasc;

motivarea

psihologic

personajelor,

care

justifice

funcional; motivarea sistematic a numelor proprii, proiectelor, toponimelor;

trauma

referinta

la

istoria mare, paralel, n care discursul fictiv se ambreiaz ca parte integranta devenind un
mozaic de discursuri specializate asupra diferitelor aspecte ale realului (inventar de
tehnologii); prezentarea ficiunii, n punctele ei de deschidere i nchidere, ca o contiguitate la

real, pe care l prelungete numai, fr a se comporta cao realitate autonom cu o natur

proprie etc". (Magdalena Popescu - Slavici", p. 17)

Realism i idealizare
Toat arta lui Slavici se bizuie pe dou tensiuni complementare: o tenace ndesire a
elementelor realului celui mai concret i obinuit, i antrenarea acestora printr-o micare din
ce n ce mai accelerat, care pozitiveaz ficiunea n mod artificial, trimindo ctre zona idealitii. O explicaie de conjunctura exist. Ardelean, acionnd de la Bucureti
n favoarea ardelenilor si, Slavici creeaz prin art un univers ct mai verosimil i mai exact
ataat realitii; pentru a facilita cunoaterea adecvat a spaiului din care provine i pentru
care militeaz. Idealizarea i e la fel de necesar cci, pe de alt parte sugereaz publicului ce
trebuia modificat, tezele sale de reform social ntr-o manier agreabil. Motivaia e real,
dar nu i suficient, pentru c face abstracie de Slavici nsui. Universul su literar i servete
lui n primul rnd. Prin concretul abundant Slavici reconstruiete mental o ambian care i
lipsea i a crei absen o simea cu o violenta nostalgie. Proza lui e un transplant de
atmosfer autohton, vital pentru refugiatul care se credea, n mediul su de adopiune,
respins prin attea incompatibiliti. Idealizarea i era la fel de util, cci ea media, printr-o
imagine feeric, tensiunile neconvergente ce ncepuser s-1 agite. Un trm arcadic l putea
ncape i pe sine, cutoate nehotrrile i eschivele lui dandu-i sentimental ca acolo ar fi
rezolvate nedureros temerile care il obsedeaza. El nsui se ipostaziaz ntr-un personaj, cel
mai rigidi, de aceea, ridicol ntre toate - Budulea Taichii - i experimenteaz comportamentul
lumii la adresa unui asemenea exemplar (...)".(Magdalena Popescu- Slavici", p. 139-140)
Analiza psihologic
Ceea ce apare ca nou i fr asemnare n epoca nceputurilor lui este
analiza psihologic, pe care Slavici o practic ntr-un limbaj abstract (...). Rareori se ridic
Slavici peste cenuiul acestui limbaj: a da ajutor sufletesc celor... tainicul neles al
chemrii... momentele grele... i attea alte expresii din aceeai categorie uzat, cte se pot
spicui

paginile

sale.

Dar

cu

aceste

mijloace

srace

izbutete

dea personagiilor lui o via interioar, surprins ntr-o adncime care nu-1 ispitise

Slavici

niciodat

pe Creang. Povestitorul vede oamenii lui dinluntru, n sentimentele sau n

crizele lor morale, ba chiar n procesele lor intelectuale, ca n cazul neuitatului Budulea, care

descoper nelesul, mecanismul i foloasele scrisului i ale cititului (T. Vianu - Aria
prozatorilor romni", vol. I, p. 164)

Arta portretistic
Duiliu

Zamfirescu,

am

vzut,

izbutea

instantanee;

cnd

prelungea

observaia, personajul se estompa n loc s devin mai pregnant. Stilul e unul al viziunii
fulgertoare, al aparenei de-o clip, care, ca blitzul fotografic, permitea fixarea imaginii. Din
contra, la Slavici, se constituie o reprezentare complex, tridimensional,a personajului,
observat atent din mai multe unghiuri, ceea ce implic o lungire a timpului de expunere. Acest
realism

meticulos

va

atinge

apogeul

la

Rebreanu,

unde

iluzia existenei complete, sesizate pe mai multe ci (gest, comportament global, psihologie,
socialitate), va fi desvrit, ca un trompe l'oeil".(N. Manolescu - Arca lui Noe", p. 125)
Un scriitor moralist
Prin aceast nuvel Slavici a ilustrat, cu o art desvrit, neegalat n literatura
noastr, consecinele distrugtoare ale setei de mbogire. O dat czut n mrejele acestei
patimi, omul se neag pe sine nsui, devine de nerecunoscut. Sancionarea drastic a
protagonitilor este pe msura faptelor svrite, cititorul o accept ca pe o necesitate.
Chiar soarta aa de sfietoare a Anei, a crei vin poate fi considerat

indoielnica,

este meritata, eroina n-a fcut aproape nimic s scape de ispit,dimpotriv, se las n voia ei,
la nceput cu o anume cochetrie apoi cu o vdit plcere a simurilor. Anei i lipsete, ca i lui
Ghi, stpnirea de sine, simul msurii i cumptul. Nici unul nu tie unde s se opreasc, i
astfel ajung pe marginea prpastiei,de unde cderea este fatal. Dei tezele etice sunt i n
aceast nuvel prezente, eroii sunt puternic reliefai, teza nu devine evident, are total
acoperire artistic. Lic Smdul, n special, este un tip unic n literatura noastr, construit cu
o rar obiectivitate. Acest lucru merit n mod particular subliniat, pentru c eroul e cu
desvrire negativ, iar autorul un moralist incorigibil, n attea lucrri". (Pompiliu Mareea loan Slavici", p. 288-289)
Moara cu noroc Relaiile dintre personaje
(...) Toate celelalte personaje triesc rnd pe rnd seducia demonic a lui Lic
Smdul, care-i atrage i-i respinge deopotriv, dictndu-le comportamentul i angajndu-le

destinul. Pentru Ghi, el reprezint ispita malefic, tentaia bogiei blestemate creia inima
lui slab i ovitoare, unde scrupulele i lcomia se anuleaz reciproc, i prescriu cercul
vicios al unei zbateri fr ieire.
Pentru

intaia

oara

in

literatura

noastra

un raport existenial clu - victim, cu jocul complicat al imponderabilelor psihologice de

o parte i de alta, e rostit
intr-o analiza de o finite a intuitiei magistrala, rascumparand expresia bolovanoasa a termeilor
discursului. Ana triete i ea, prin Lic, revelaia virilitii subjugtoare, de o atracie
frenetic i eliberatoare, dezlegnd-o pentru un moment de abandon din amara

experienta

alturi de un brbat nevolnic: Tu eti om, Lic, iar Ghi nu e dect o muiere mbrcat n
haine

brbteti,

ba

chiar

mai

ru

dect

aa.

Pentru

Pintea

nsui,

Lic apare ca proiecia propriei sale imagini reale, trdat din conformism, n momentul cnd
fostul pucria acceptase ordinea stabilit i se fcuse - din team instrumentul ei. Pintea
urmrete pe Lic cu o ur rece i calculat, vrnd s distrugn cellalt gndul nebunesc c
Lic i asumase - sfidnd cerul i pmntul - un destinn care el n-avusese tria s se avnte.
(...) Frica este liantul - magistral analizat - al tuturor personajelor nuvelei, ea se insinueaz
pe nesimite n relaiile
reaciile

paradoxale,

umane, le deterioreaz,
rezolvrile

violente.

le pervertete, introducnd
Insui

raportul

dintre

suspiciunea,
Lic

grupul social se explic prin teama misterioilor si protectori de reeaua decompliciti

i
i

culpabiliti a unei mafii locale. Studiul lui Slavici surprinde explozia violenei, ca fenomen
social, dincolo de anecdot.
Ravagiile

forei

duplicitatea

laitii fricoase i cupide se convertesc ntr-

un simbol de premonitorii intuiii.Viziunea slavician ar fi putut s ia drept epigraf cuvintele

marchizului de Custine: Frica e molipsitoare ca tristeea, ntregind imaginea unei societi
creia colegii degeneraie ai prozatorului ardelean i detectaser numai geografia ultimului
termen:tristeea numit de ei decepionism sau pesimism". (Mircea Zaciu - Viaticum",
p. 178-179)
Ghi - dispersiunea interioar"
Care sunt sensurile de atracie care vectorizeaz personajul pe direcii nensumabile? Pe de o
parte, Ghi trebuie s respecte contractul asumat fa de familia sa, a crei rspundere
ntreag o poart, i de care e legat nu numai prin iubire,dar i printr-o relaie ce l definise
pn atunci ca individualitate, ca esen. Pe de alt parte, Ghi e legat de opinia public, de
comunitatea satului (absent sau ndeprtat), fa de care el trebuie s figureze ca om onest,

tare i de ncredere. Slavici are aici una din intuiiile sale fundamentale, care l apropie de
modernitate: individual este, printre altele, i ceea ce crede lumea despre el c ar fi.
Spre deosebire de concepiile moderne care vd n aceast dependen una dintre cauzele
dispersiunii
colectivitate

interioare,

obligat s mbrace aparene multiple, la Slavici, relaia individ

reprezint cel mai important factor pentru meninerea coerenei interioare a

individului. Ct prezen coercitiv a obtei, atta pregnan i consecven a

sufletului

individual. Distana sau ruperea de aceast ambian dat, supraveghetoare, apare mai
totdeauna la Slavici ca premis necesar a destrmrilor sufleteti. Pentru a nltura
confuziile, trebuie s spunem de pe acum c realitatea personajului e alta dect cea consacrat
de interpretrile tradiionale. (...)". (Magdalena Popescu -Slavici p. 157-158)
Ioan Slavici tinde - anunnd astfel coordonate ale prozei transilvnene spre
obiectivare epic, prefernd nuvela, n timp ce povestitorul opteaz, din raiuni

cunoscute

literaturii din Ardeal, spre explorarea surselor folclorice, de unde suita de poveti a
scriitorului. Nu cele mai reprezentative pagini pot fi, eventual, consemnat esub specia
povestirii". (Ion Vlad - Povestirea. Destinul unei structuri epice",p. 70-71)
Budulea Taichii
Erou de pantomim comic, Budulea Taichii ocup planul nti doar ca transparenta incolora
lsnd aproape complet liber ochiului' vederea planurilor secundare, mult mai personale, mai
expresive, mai variate. Lucrul a fost de la nceputremarcat de critic. Personajele secundare,
situaiile in care sunt puse acestea au mai mare prestanta decat cele care il privesc direct pe
protagonist. Budulea btrnul,dasclul Cli, naratorul nsui dein un mai precizat contur
portretistic si o prezenta atat de constant individualizata incat se pune problema rostului lor
specific in economia naratiunii.
Exist

dou posibiliti

de ncadrare

a funcionalitii

personajului:

una

strict epic,

avnd rolul de agent al aciunii, i alta caracterologic, specific unor tipuri deliteratur

care

pun accentul nu pe dinamica factologic, ci pe alturrile comparative, complementare de

comportament. Servesc personajele din Budulea Taichii ca ageni ai aciunii? Mai degrab nu.
Ele sunt cel mult consultate i ascultate, fr a putea determina, dincolo de impulsul iniial,
evoluia protagonistului. Sunt ele atunci nite tipuri caracterologice, compunnd o eventual
galerie precoce a antropologiei literaturii rurale? Nenumeroase, mai degrab exagerate dect
complexe,

oarecum

asemntoare,

ele

nu

s-ar

justifica

chip

de

reprezentante tipologice ale unei umaniti investigate cu mijloace noi. Regimul personajului

secundar se arat de cel mai mare interes la Slavici i necesit o discuie special".
(Magdalena Popescu - Slavici", p. 114)
Mara
Slavici n-are nimic din spiritul de nfrumuseare a vieii rurale atribuit mai trziu
smntoritilor. ranii lui, observai fr cea mai mic prtinire, dup metoda de mai trziu
a lui Rebreanu, sunt egoiti, avari, ndrtnici, dumnoi i totodat ierttori i buni, adic cu
acel amestec de bine i de ru ce se afl la oamenii adevrai. Atta vreme ct autorul rmne
n marginile experienei sale, ochiul lui e de o rar ascuimen zugrvirea eroilor, care toi
triesc cu o vigoare extraordinar. Mai vie dect toi este Mara.
Ea nfieaz tipul comun al femeii mature de peste muni i n genere al
vduvei, ntreprinztoare i aprige. Proporia aceea de zgrcenie i de afeciune

matern,

de hotrre brbteasc i de sentiment al slbiciunii femeieti e fcut cu o art desvrit i

ntr-un stil sec ce topete termenii dialectali, pstrndu-se totui culoarea local cu ajutorul
exclamaiilor (...) (G. Clinescu - Istoria literaturii romne...", p. 452)
Popa Tanda
Modelul printelui Trandafir transform - metamorfozeaz -spaiul: natura e njugat la
necesitile omului. Trestiile, stufriul i dezvluie secretele lor - capacitatea lor de
a sluji omul. Dar nu numai vegetaiile, ci i pietrele, clcaturile, posed
proprieti "magice" - devin var. Srcenenii se transform, i fiecare

resurse

nestiute,

transformare ar

fi

putut marca un exces. Dar, deocamdat, natura, pmntul nu evoc metamorfoze maligne. Ele
protejeaz creterea Casei, a Bisericii, a Satului - asigur o ordine spiritual. Nu intervine nc banul, Diavolul. Printele Trandafir ncalc legile - nu respect Scriptura (face, cum ar
veni, pactul cu diavolul) dar, ca Faust, e mntuit fiindc restaureaz nalta ordine, fiindc red
omului pmntul, locul n care el poate tri fericit.

Bibliografie
Clinescu, George Istoria literaturi romne. De la origini pn n prezent", Ed. Minerva,
Bucureti, 1982;
Manolescu, Nicolae Arca lui Noe", Ed.Minerva, Bucureti,1980;
Manolescu, Nicolae Metamorfozele poeziei. Metamorfozele prozei", Ed. Polirom,Iai, 1999;
Marcea, Pompiliu loan Slavici", EPL, Bucureti, 1968;
Popescu, Magdalena Slavici", Ed. Cartea Romneasc, Bucureti, 1977;
Vianu, Tudor Arta prozatorilor romni", vol.I, EPL, Bucureti, 1966;
Vlad, Ion Povestirea. Destinul unei structuri epice", Ed.Minerva, Bucureti, 1972;
Zaciu Mircea, Viaticum", Ed. Cartimpex, Cluj, 1998.