Obligaia unei societi comerciale de a reconstrui imobilul afectat prin desfurarea unei activiti poluatoare.

Temei juridic. Aplicabilitatea legii privind protecia mediului i a art. 8 din cedo.
Dosar Nr. 322 (09.03.2009)
Raspundere civila delictuala(nu este penala). Obligatia unei societati comerciale de a reconstrui imobilul afectat
prin desfasurarea unei activitati poluatoare. Temei juridic. Aplicabilitatea legii privind protectia mediului si a art. 8
din CEDO.
Prin actiunea nregistrata la data de 29.05.2007, reclamantul P. Gh. V. a chemat n judecata pe prtii C.E.R. si
M.E.F., solicitnd instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa fie obligati prtii sa-i reconstruiasca imobilul,
casa de locuit, ntr-o zona nepoluata, pe un teren pus la dispozitie de prtul C.E.R. si obligarea la 1000 lei
reprezentnd uzufructul pentru anii 2004-2006, pentru terenul cultivat cu cereale.
n motivarea actiunii reclamantul a aratat ca este proprietarul unui imobil casa de locuit, compus din 2 camere si
sala si teren n suprafata de 250 mp, imobil pentru care s-a dispus exproprierea, prin Decretul nr.180/1985, n
vederea desfasurarii activitatii prtului, dar fara a se proceda efectiv la realizarea obiectului de investitii dispus
prin decret. Din pricina activitatii de depozitare a carbunelui si traficului intens din zona este imposibila folosinta
imobilului aflat la o distanta de 30 m de muntele de carbune, fapt ce afecteaza grav sanatatea reclamantului si i
pune viata n pericol iar casa este deteriorata, apa potabila este infectata , aerul este irespirabil datorita prafului
de carbune.
Societatea prta a formulat ntmpinare, prin care invoca lipsa calitatii procesuale active a reclamantului,
aratnd ca prin decretul de expropriere s-au trecut n proprietatea statului terenurile, constructiile si mprejmuirile
n scopul maririi capacitatii de depozitare a lignitului si realizarii zidului de sprijin la stiva 2 Vest a depozitului de
carbune al unitatii.
Solutionnd cauza, prin sentinta civila nr.4094 din 28 mai 2008, Judecatoria Tg.-Jiu a respins exceptia lipsei
calitatii procesuale invocata de prta si a admis n parte actiunea reclamantului.
A fost obligata prta C.E.R. sa reconstruiasca imobilul reclamantului compus din doua camere si sala, ntr-o
zona nepoluata pe un teren pus la dispozitie de catre prt.
A fost respinsa cererea fata de prtul M.E.F.
S-a luat act ca reclamantul renunta la cererea privind uzufructul.
Pentru a hotar astfel instanta de fond a retinut ca reclamantul are calitate procesuala activa deoarece, n
conditiile n care imobilul nu a fost demolat si exproprierea nu si-a atins scopul, nu a operat transferul dreptului
de proprietate de la expropriat la expropriator.
Pe fondul cauzei s-a retinut ca s-a facut dovada ca prin activitatea exercitata de prta i s-a ngradit
reclamantului exercitarea atributelor dreptului de proprietate, respectiv posesia, folosinta si dispozitia asupra
imobilului proprietatea sa, ca imobilul reclamantului este degradat si este impropriu locuirii, att datorita
degradarii constructiei ct si datorita poluarii fonice si a prafului pe care-l produc benzile transportoare de
carbune.
mpotriva sentintei a declarat apel prta C.E.R. criticnd-o ca netemeinica si nelegala, pe motiv ca instanta de
fond a facut o interpretare si o aplicare gresita a dispozitiilor legale privind actiunea n obligatia de a face, ntruct
ntre reclamant si unitatea prta nu exista un de raport juridic contractual, care sa duca la obligarea prtei sa
execute lucrarile de reconstructie a casei reclamantului.
Prin decizia civila nr. 367 din 1 octombrie 2008, pronuntata de Tribunalul Gorj, s-a respins apelul ca nefondat.
Tribunalul a retinut ca obligatia de reconstructie a imobilelor expropriate n vederea extinderii activitatii de
depozitare a lignitului este prevazuta chiar prin decretul de expropriere iar antrenarea obligatiei prtei de a
repara prejudiciul cauzat reclamantului ca urmare a activitatii sale decurge din dispozitiile art.998 999 Cod civil
si din dispozitiile art. 2 si 4 din CEDO referitoare la atingerile care pun n pericol viata unei persoane si
dispozitiile art.1 din primul protocol aditional la Conventie, referitoare la dreptul la respectarea bunurilor
persoanei.
S-a retinut ca expertiza efectuata n cauza a demonstrat ca amplasarea a doua benzi transportoare de carbune
de mare capacitate la o distanta foarte mica de casa de locuit a reclamantului a dus la degradarea ntr-un stadiu
avansat a imobilului, la imposibilitatea efectiva de a mai locui n imobil, datorita poluarii fonice si a prafului
rezultat.
Reclamantul a demonstrat ca i este afectata starea de sanatate datorita mediului nociv n care este obligat sa
traiasca, fapt dovedit cu actele medicale depuse la dosar.

mpotriva acestei decizii a declarat recurs prtul C.E.R. motivnd ca n mod gresit instantele de fond au admis
actiunea deoarece nu exista nici un temei legal pentru care unitatea prta sa fie obligata la reconstruirea
gospodariei reclamantului pe un alt amplasament, ceea ce presupune n realitate o obligatie de expropriere a
acestuia. S-a sustinut ca obligatia de a face este specifica raporturilor contractuale si ca ntre parti nu este stabilit
nici un raport juridic.
A mai aratat n motivare ca, n speta, Decretul de expropriere nr. 180/1985, emis de fostul Consiliu de Stat al
RSR, retinut de prima instanta ca temei juridic al obligatiei de reconstituire a imobilelor expropriate, a ramas fara
efect si, mai mult, nu poate constitui temei legal al obligatiei de a face.
Cererea a fost ntemeiata pe dispoz. art. 304 pct. 7 si 9 Cod pr. Civ.
Recursul nu este fondat pentru urmatoarele considerente.
n procesul civil partile au posibilitatea de a dispune de obiectul procesului si de mijloacele de aparare, iar potrivit
art. 112 c.p.c.., reclamantul este obligat sa precizeze motivele de drept ale cererii de chemare n judecata.
Principiul disponibilitatii se aplica mpreuna cu cel al rolului activ al judecatorului, prevazut de art. 129 c.p.c.,
astfel ca instanta este aceea care da calificarea exacta cererii, n functie de continutul sau, nefiind tinuta de
temeiul juridic dat de reclamant, ntruct art. 84 c.p.c. stabileste ca este valabila cererea de chemare n judecata
chiar daca poarta o denumire gresita.
n speta, reclamantul nu a indicat n mod explicit n cererea de chemare n judecata fundamentul legal al
dreptului pe care l valorifica, solicitnd ca prtului sa i se impuna executarea unei obligatii de a face , conform
art. 1073 si urm. c.civ., si facnd referire att la efectele decretului de expropriere nr. 180/1985, ct si la obligatiile
ce-i revin prtei ca poluator, de a restabili situatia anterioara poluarii si la ncalcarea dreptului sau de
proprietate.
Instantele de fond au stabilit ca sunt aplicabile dispozitiile din codul civil ce reglementeaza raspunderea civila
delictuala, dispozitiile din CEDO privind dreptul de proprietate si dreptul la viata si au retinut prejudiciul suferit de
reclamant prin poluarea mediului de catre prta, fara a indica expres actul normativ aplicabil n acest ultim caz.
Toate aceste duc la concluzia ca nu este ntemeiata apararea prtei n sensul ca nu exista un temei juridic al
angajarii raspunderii sale .
Prin art. 998, 999 c.civ., se reglementeaza obligatia aceluia ce a produs un prejudiciu de a - l repara , indiferent
de forma sa, daca a fost savrsita o fapta ilicita, sub orice forma a vinovatiei si daca exista un raport de
cauzalitate ntre fapta si prejudiciu. Raspunderea civila a poluatorului, reglementata prin OUG 195/2005 privind
protectia mediului - modificata prin Legea nr.265/2006 de aprobare a ordonantei - este o forma particulara a
raspunderii civile delictuale si porneste de la obligatia impusa prin art. 94 lit. i tuturor persoanelor fizice si juridice
de a proteja mediul , legea speciala stabilind ca poluatorul suporta costul pentru repararea prejudiciului si nlatura
urmarile produse , restabilind conditiile anterioare producerii prejudiciului. Potrivit art.95 din OUG nr.195/2005,
raspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv , independent de culpa, fiind astfel suficient a
se dovedi prejudiciul suferit si raportul de cauzalitate. n materia de fata, prejudiciul este definit prin ordonanta
modificata ca efect cuantificabil n cost al daunelor asupra sanatatii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat
prin poluare, activitati daunatoare ori dezastre.
Concluzia care se desprinde din aplicarea acestor texte este aceea ca se stabileste o obligatia legala a celui ce
desfasoara o activitate legala, dar cu consecinte nocive asupra mediului nconjurator, de a repara prejudiciul, n
principal prin restabilirea situatiei anterioare. Or, n speta, o asemenea restabilire nu se poate obtine dect prin
reconstituirea gospodariei persoanelor afectate prin poluare, pe un alt amplasament, ntr-o zona nepoluata.
Tribunalul a retinut corect ca decretul de expropriere nu si-a produs efectele, nsa un astfel de act nu constituie
temeiul juridic al actiunii promovate, ntruct nu a prevazut obligatia expropriatorului ori a beneficiarului actului de
expropriere de a stramuta gospodariile expropriate, izvorul obligatiei prtei fiind raspunderea civila delictuala, cu
raportare la situatia poluatorului.
Prima instanta a dispus efectuarea unei expertize specialitatea constructii, specialitatea agricultura, inginerie
sanitara si protectia mediului din concluziile careia rezulta ca, prin statiile de prelevare a probelor instalate n
zona n care este situat imobilul reclamantului, s-a observat depasirea concentratiilor maxime admise de pulberi
sedimentabile - zona fiind afectata de praful de carbune rezultat din activitatea de manipulare a carbunelui n
depozit - cenusa rezultata din combustia carbunilor fiind alcatuita din particule granulate avnd un continut
preponderent silicios, cuprins ntre 48 58 % , care, purtate de curentii de aer n cazul vnturilor puternice, fac
atmosfera din zona irespirabila si provoaca silicoze cancerigene. Depozitul de carbuni energetici este amplasat
la o distanta de 50 m fata de locuinta reclamantului. Raportul de expertiza a mai consemnat agresiuni produse
de nivelul de zgomot industrial ridicat, efectele grave asupra vegetatiei, ale ploilor acide care se formeaza prin
interactiunea oxigenului de sulf si a oxizilor de azot cu vapori de apa din atmosfera.

Starea de fapt rezultata din probe este aceea ca prin activitatile de constituire, de extragere si de depozitare a
carbunilor desfasurate de prta se dezvolta continuu pulberi de carbuni si noxe si prin aceasta a fost modificat
total cadrul natural al gospodariei reclamantului, care a devenit un mediu impropriu ce pericliteaza viata si
deterioreaza grav bunurile.
ncepnd cu anul 1994, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a afirmat principiul integrarii dreptului la un
mediu sanatos n domeniul de aplicatie al art. 8 din Conventia Europeana, text care protejeaza dreptul la viata
privata si de familie. n cauza Lopez Ostra contra Spaniei (9 dec. 1994) s-a stabilit ca atingerile grave aduse
mediului nconjurator pot afecta bunastarea unei persoane si pot sa o priveze de dreptul de a se bucura de o
locuinta care sa-i asigure exercitiul dreptului la viata privata, chiar daca prin aceasta nu i este pusa n pericol
sanatatea.
Curtea a considerat ( n cauza Rayner contra Regatului Unit al Marii Britanii din 16 iulie 1986) ca atingerile aduse
mediului nconjurator prin activitati nocive pot afecta calitatea vietii unei persoane si pot afecta viata sa privata.
Printre activitatile care au fost avute n vedere atunci cnd s-a retinut ncalcarea dreptului reglementat de art. 8
din Conventie au fost : amplasarea unei statii de epurare n apropierea locuintei reclamantilor, emanatiile sonore
puternice, emisiile nocive ale unor instalatii chimice. Curtea a retinut ca revine statelor obligatia de a informa
cetatenii asupra consecintelor negative ale unor astfel de activitati.
Aceeasi obligatie a fost retinuta si n recenta cauza Tatar contra Romniei nr. 67021/01, 27 ianuarie 2009, prin
care Romnia a fost condamnata pe tarmul art. 8 din Conventia Europeana pentru ca dreptul celor doi
reclamanti la un mediu sanatos a fost ncalcat datorita impactului asupra mediului a unei tehnologii bazate pe
cianura, folosita n extractia aurului.
Curtea a constatat ca autoritatile romne nu au impus unei societatii conditii de functionare apte sa evite
producerea unor prejudicii mediului si sanatatii umane, ncalcnd principiul precautiei care ar fi impus o
restrictionare a activitatii att timp ct existau serioase ndoieli cu privire la siguranta procesului tehnologic.
S-a motivat ca articolul 8 din Conventie, urmarind n esenta sa apere persoana mpotriva ingerintelor arbitrare ale
autoritatilor publice, implica obligatia statului de a se abtine de la astfel de ingerinte, dar si obligatii pozitive de
natura a asigura respectul efectiv al vietii private si familiale. Statul are obligatia de a lua toate masurile
rezonabile si adecvate pentru a proteja drepturile implicate de primul alineat al articolului 8, si mai ales, obligatia
de a de a se dota cu un cadru legislativ si administrativ apt a preveni n mod eficient atingerile aduse mediului
nconjurator si sanatatii oamenilor, iar n cazul activitatilor periculoase, de a avea n vedere riscurile ce pot
rezulta. O astfel de obligatie se transpune n autorizarea, punerea in functiune, exploatarea, securizarea si
controlul respectivei activitati, dar si n impunerea n sarcina celor ce desfasoara astfel de activitati a unor
obligatii de a adopta toate acele masuri de natura a asigura protectia efectiva a cetatenilor a caror viata risca sa
fie afectata de pericolele inerente domeniului n cauza.
Desi litigiul de fata se poarta ntre doi particulari, iar obligatiile impuse statului nu intra n discutie, instanta trebuie
sa respecte dreptul reclamantului de acces la justitie atunci cnd apreciaza ca drepturile sale sau interesele legal
protejate sunt afectate, drept reglementat prin art. 21 din Constitutie. Instanta este chemata sa aplice normele
dreptului european si sa oblige la respectarea principiilor derivate din acesta, iar n speta, reclamantul are un
drept la respectarea vietii private si a domiciliului, care a fost afectat prin activitatea prtei.
Toate aceste argumente duc la concluzia ca prin activitatile de productie ale prtei a fost ncalcat dreptul
reclamantului la un mediu sanatos, parte componenta a dreptului la viata privata, fiind produs un prejudiciu ce se
impune a fi reparat, att potrivit regulilor de drept comun, ct si celor cu caracter special din legea mediului.
Instantele de fond au ales modalitatea corecta de reparare a prejudiciului, avnd n vedere ca acesta trebuie
reparat integral si n natura, iar posibilitatea repararii prin echivalent are caracter subsidiar.
Reclamantul a solicitat sa fie executata o obligatie de a face, nu din prisma unui raport contractual, ci pe
principiile raspunderii delictuale, aceasta fiind modalitatea de reparare n natura a prejudiciului suferit, mai cu
seama ca potrivit art. 1075 c.civ., plata unor sume de bani ( dezdaunari) este posibila n caz de neexecutare n
natura a obligatiei de a face asumata intuitu personae , toate celelalte obligatii de a face putnd fi executate silit,
n conditiile art. 580/2 si urm. c.p.c.
Apreciind ca nu exista motive de nelegalitate, n sensul art 304 c.p.c., a deciziei atacate, recursul se va respinge
ca nefondat. Se va lua act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.????

CURS LEGISLATIE DE MEDIU PENTRU LUCRARI DE IF

Legislaia
proteciei
mediului
Cap.
1
Noiuni
introductive
1.1.
Scopul
i
importana
proteciei
mediului
Mediul reprezint ansamblul elementelor fizice, chimice sau biologice, naturale i artificiale, care condiioneaz viaa
uman, animal sau vegetal, sau o specie (Le Petit Larousse, 2003). Mai pe scurt, mediul reprezint ansamblul elementelor
obiective
i
subiective,
care
constituie
cadrul
de
via
al
unui
individ.
Potrivit lui Sabuko Okita, mediul reprezint factorul esenial pentru continuitatea supravieuirii speciei umane, iar
prosperitatea omenirii pe termen lung este de neconceput dac nu se poate asigura generaiilor viitoare posibilitatea de a se
bucura
de
binefacerile
naturii.
Odat cu apariia i amplificarea problemelor ecologice mediul devine obiectul interesului i aciunii publice.
Aa cum afirma Michel Prieur, mediul constituie astzi o noiune cameleon, cu semnificaii i dimensiuni specifice, iar
enunarea unei definiii unitare pentru aceast noiune este un deziderat pentru juritii care activeaz n domeniul dreptului
mediului.
Legea proteciei mediului nr. 137/1995 definete mediul drept ansamblul de condiii i elemente naturale ale Terrei: aerul,
apa, solul i subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice i
anorganice, precum i fiinele vii, sistemele naturale n interaciune, cuprinznd elementele enumerate anterior, inclusiv
valorile materiale i spirituale, calitatea vieii i condiiile care pot influena bunstarea i sntatea omului.
Definiia mediului are importante implicaii asupra dreptului mediului, prin elementele concrete pe care le ofer pentru
juritii
implicai
n
actul
juridico-administrativ.
Noiunile de poluare i deteriorare a mediului ocup un loc central n cadrul vocabularului juridico-ecologic.
Poluarea este definit ca un complex de fenomene care au modificat sau tind s modifice mediul n detrimentul echilibrului
ecologic natural i care afecteaz atmosfera, apele de suprafa ori subterane, mrile i oceanele, solul, vegetaia, lumea
animal
i
colectivitile
umane
(Dicionarul
Enciclopedic,
vol.
V,
2004).
n legislaia romneasc actual, poluarea este definit ca fiind introducerea direct sau indirect, ca rezultat al unei
activiti desfurate de om, de substane, vibraii, cldur i/sau zgomot n aer, ap ori n sol, care pot aduce prejudicii
sntii umane sau calitii mediului, care pot duna bunurilor materiale ori pot cauza o deteriorare sau o mpiedicare a
utilizrii
mediului
n
scop
recreativ
sau
n
alte
scopuri
legitime
(Legea
nr.
137/1995).
Poluantul reprezint orice substan solid, lichid, gazoas, sub form de vapori sau sub form de energie, care, introdus
n mediu, modific echilibrul constituenilor acestuia sau al organismelor vii i aduce daune bunurilor materiale.
Legea apelor nr. 107/1996 consider poluarea ca fiind orice alterare fizic, chimic, biologic sau depirea nivelului
natural de radioactivitate, produs direct sau indirect de activiti umane, care o fac improprie folosirii normale n scopurile
n
care
aceast
folosire
era
posibil
nainte
de
a
interveni
poluarea.
n Legea proteciei mediului nr. 137/1995 se folosete i o noiune mai larg dect cea de poluare, care o nglobeaz, i
anume cea de deteriorare a mediului, care reprezint alterarea caracteristicilor fizico-chimice i structurale ale
componentelor naturale ale mediului, reducerea diversitii sau productivitii biologice a ecosistemelor naturale sau
antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calitii vieii, cauzate n principal de poluarea apei, atmosferei i
solului, supraexploatarea resurselor, gospodrirea i valorificarea lor deficitar, ca i prin amenajarea necorespunztoare a
teritoriului.
Principalele surse de poluare sunt: industria (extractiv, energetic, prelucrtoare), transporturile, agricultura i marile
complexe
zootehnice,
aglomerrile
urbane,
experimentele
nucleare,
accidentele
ecologice.
Protecia mediului are drept scop pstrarea echilibrului ecologic prin combaterea polurii, n vederea meninerii i
conservrii patrimoniului natural, i asigurarea condiiilor de via generaiilor actuale i viitoare. Din punct de vedere
juridic ea se realizeaz prin instituirea anumitor obligaii, stabilirea unor condiii speciale i stipularea unor interdicii n
cazul
utilizrii
resurselor
naturale
i
desfurrii
activitilor
cu
impact
asupra
mediului.
Legea proteciei mediului nr. 137/1995 definete mediul drept ansamblul de condiii i elemente naturale ale Terrei: aerul,
apa, solul i subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice i
anorganice, precum i fiinele vii, sistemele naturale n interaciune, cuprinznd elementele enumerate anterior, inclusiv
valorile materiale i spirituale, calitatea vieii i condiiile care pot influena bunstarea i sntatea omului.
Definiia mediului are importante implicaii asupra dreptului mediului, prin elementele concrete pe care le ofer pentru
juritii
implicai
n
actul
juridico-administrativ.
Noiunile de poluare i deteriorare a mediului ocup un loc central n cadrul vocabularului juridico-ecologic.
Poluarea este definit ca un complex de fenomene care au modificat sau tind s modifice mediul n detrimentul echilibrului
ecologic natural i care afecteaz atmosfera, apele de suprafa ori subterane, mrile i oceanele, solul, vegetaia, lumea
animal
i
colectivitile
umane
(Dicionarul
Enciclopedic,
vol.
V,
2004).
n legislaia romneasc actual, poluarea este definit ca fiind introducerea direct sau indirect, ca rezultat al unei
activiti desfurate de om, de substane, vibraii, cldur i/sau zgomot n aer, ap ori n sol, care pot aduce prejudicii
sntii umane sau calitii mediului, care pot duna bunurilor materiale ori pot cauza o deteriorare sau o mpiedicare a
utilizrii
mediului
n
scop
recreativ
sau
n
alte
scopuri
legitime
(Legea
nr.
137/1995).
Poluantul reprezint orice substan solid, lichid, gazoas, sub form de vapori sau sub form de en ergie, care, introdus
n mediu, modific echilibrul constituenilor acestuia sau al organismelor vii i aduce daune bunurilor materiale.

1.

Cadrul legislativ
Cadrul legislativ general pentru protecia mediului n Romnia este reprezentat prin:

Legea proteciei mediului 137/1995, republicat cu modificari i completri ulterioare;

Legea apelor 107/1996 cu modificri i completari ulterioare;

Ordonanta de Urgen a Guvernului 243/2000 privind proteia atmosferei, aprobat cu modificri i

completri prin Legea 655/2001;

Ordonana de Urgen a Guvernului 78/2000 privind regimul deeurilor, aprobat cu modificri i

completri prin Legea 426/2001;

Hotarrea de Guvern 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra

mediului i pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri;

Ordonana de Urgen 34/2002 privind prevenirea, reducerea i controlul integrat al poluarii aprobat
cu modificri prin Legea 645/2002;
Hotarrea de Guvern 856/2002 privind evidena gestiunii deeurilor i pentru aprobarea listei
cuprinznd deeurile, inclusiv deeurile periculoase.

Prin poluare potrivit ordonantei de urgenta nr 195/2005 privind protectia mediului cu modificarile si
completarile ulterioare se intelege - poluare introducerea directa sau indirecta a unui poluant care poate
aduce prejudicii sanatatii umane/sau calitatii mediului dauna bunurilor materiale ori cauza o deteriare sau o
impiedicare a utilizarii mediului in scop recreativ sau in alte scopuri legitime
Potrivit
art 1 alin 2 legii nr 265/2006 pentru aprobarea ordonantei de urgenta a Guvenrului nr 195/2005 privind
protectia mediului, mediu reprezinta ansamblul de coditii si elemente naturale ale Terei: aerul, apa, solul,
subsolul aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si
anorganice precum si fintele vii, sistemele naturale in interactine, cuprinzand elementele enumerate anterior,
inclusiv unele valori materiale si spirituale, caltatea vietii si conditiile care pot influenta bunastarea si
sanatatea omului.
Protectia mediului reprezinta
ansamblul reglementarilor, masurilor si actiunilor care au ca scop mentinerea protejarea si imbunatatirea
conditiilor naturale de meciu sca si reducerea sau eliminarea acolo unde est posibil a poluarii mediului si a
surselor de poluare