Casa inalta, stralucitoare, solida din Lancaster Gate, de cealalta parte a

parcului si strazile din South Kensington, ii aparusera in timpul copilariei si

adolescentei, ca cea mai indepartata limita a lumii ei confuze si fara
experienta. Era mai indepartata si mai de neimaginat decat orice altceva din
cercul relativ compact in care ea se invartea , si i se parea, printr-o rigoare
impusa de la inceput, ca nu se poate ajunge acolo decat pe directii lungi,
drepte si deprimate, care nu incetau sa se lungeasca si sa se indrepte, cata
vreme aproape orice altceva in viata se intampla, in cel mai rau caz, ori in
jurul lui Cromwell Road, ori, prin indepartare, in partile mai apropiate ale
Kensington Gardens. Doamna Lowder era singura ei matusa ,, adevarata ,
nu sotia unchiului, si fusese prin urmare, atat in zilele de demult cat si atunci
cand se napusti asupra lor necazul cel mare, persoana dintre toate
persoanele, potrivita sa faca fata sortii ; in concordanta cu care sentimentul
tinerei fete era intemeiat pe impresia, pastrata in suflet ani de zile, ca
raspunsul acesta realizat in intervalul de timp mentionat nu fusese niciodata
cu adevarat in centrul atentiei. Principalul gest al acestei rude, pentru tinerii
Croys in afara de faptul ca ea dadea masura fixa a importantei lor sociale
ii lovise , incepand sa le formeze o idee despre ceva la care nu trebuiau sa
se astepte. Cand Kate ajunse sa judece problema cu ajutorul unor cunostinte,
nu-si dadu seama cum matusa Maud ar fi putut sa fie diferitapricepuse pe
deplin, de aceasta data, cum ar fi putut multe alte lucruri sa fie altfel; realiza
de asemenea ca daca ar fi trebuit sa traiasca toti in mod constient sub
amenintarea adierii inghetate din ultima Thule, ei nu ar fi putut sa faca
altceva. Ceea ce parea stabilit era faptul ca daca doamnei Lowder ii
displaceau nu-i displaceau, totusi atat de mult cum ei presupuneau. Era in
orice caz, cu scopul de a le arata cum lupta cu aversiunea , venea uneori sa-i
vada, ii invita regulat la ea acasa, pe scurt, ca si acum parea, ca ii trata in asa
fel incat sa-i creeze surorii ei neplaceri permanente. Sora ei, biata doamna
Croy, fata stia, ca o judecase mereu cu ranchiuna si educase la Marian, la
baieti si la ea insasi, idea unei atitudini diferite , iar ei se priveau cu groaza
in asteptarea consecintelor. Aceasta atitudine insemna sa o faca pe matusa
Maud sa inteleaga clar, cu aceeasi regularitate ca si invitatiile ei, ca ei aveau
de ajunsmultumita Domnului. Dar motivul atitudinii lor, Kate reusi sa-l
discearna mai tarziu, era acela ca ea nu le dadea suficient. Putinul pe care il
oferea era acceptat cu protest , dar nu pentru ca ar fi fost cu adevarat in
exces. Ii jigneaasta era necazul!pentru ca nu erau multumiti de ceea ce
primeau.
Numarul lucrurilor noi pe care tanara noastra le cauta de la fereastra inalta
din sud ce dadea spre parcnumarul asta era atat de important( desi unele
dintre lucruri erau decat vechi ,modificate, cum se zice, reconditionate ),

viata, in prezent, o lua de la capat de la o saptamana la alta tot mai mult ca

fata unui strain izbitor si distins. Ajunsese la o varsta marepentru ca ii se
parea ca la douazeci si cinci de ani era tarziu sa-si schimbe judecata; si se
observa o urma de regret ca nu-si daduse seama mai devreme. Lumea era
schimbataindiferent daca in mai rau sau in mai binedin lecturile ei
rudimentare , si ii dadea sentimentul unui trecut irosit. Daca ar fi stiut mai
devreme ea ar fi fost mai pregatita sa o infrunte. Ea facea descoperiri in
fiecare zi, despre ea insasi, despre alte persoane. Doua dintre acesteacate
una din fiecare geno agitau cu neliniste. ( Henry James, Aripile
porumbitei)