COZONAC ADI HADEAN

1 kg faina
250 g zahar

250g unt, un strop de ulei (o lingura, mai exact)

4 galbenusuri

zahar vanilat-un plic

coaja de la o lamaie

sare

esenta de rom

0,5 l lapte

35 g drojdie cruda

Mod de preparare:
Mai intai se pune drojdia la inflorit intr-o cana cu lapte dezmortit, cu o lingurita de zahar, sa
aiba spor. Se cerne faina, neaparat, altfel nu prinde aer in ea si nu creste cat ar trebui. Si ca
veni vorba de crescut, nu va lasati pacaliti, nu puneti prea multa drojdie ca o sa-i simtiti gustul
in cozonac si nu v-o placea.
Dar sa mergem cu povestea mai departe: miezul de nuca se amesteca cu zaharul (o parte zahar
la trei parti de nuca) si cu o lingurita de cacao (acesta e un artificiu de ordin estetic, nuca se
inchide la culoare si cozonacul arata mai bine in taietura), faina se amesteca cu patru
galbenusuri (daca vedeti mai multe in poze e pentru ca am pus ingrediente pentru trei
cozonaci), un plic de zahar vanilat, cativa picuri de esenta de rom, coaja rasa de pe o lamaie,
drojdia si o piscatura de sare. Intre timp, laptele se incalzeste usor (nu se fierbe) si se dizolva
in el zaharul (cele 250 de grame) si untul. Se lasa sa se racoreasca putin apoi se framanta cu
faina. Daca puneti laptele prea cald e bai: drojdia poate sa moara de la fierbinteala si s-a zis cu
crescutul.
Framantatul dureaza un pic mai bine de jumatate de ceas, se face temeinic si numai cu mana
(nu putem lasa masinariile sa se implice in ritualurile noastre, nu-i asa?). Aluatul trebuie sa fie
moale, putin elastic, plin de drag si voie buna. Si nici durerea din degete nu-i lucru de prisos,
e de acolo, asa trebuie sa se scrie povestea astui cozonac.
Dupa framantat, aluatul se lasa la dospit un ceas de vreme sub un stergar curat. Se intinde apoi
in foaie mai groasa decat jumatatea unui deget (culcat, nu in picioare) si se pune umplutura.
Cozonacul se rasuceste si se aseaza in tava. Se mai lasa sa creasca acoperit inca o jumatate de
ceas si se da la cuptor. Caldura trebuie sa fie potrivita, adica la jumatate, sa se coaca incet
cozonacul, sa se patrunda bine, sa creasca statornic, nu sa se umfle dintr-una. In trei sferturi de
ceas e copt. Se scoate din cuptor si se stropeste cu apa. Se acopera numaidecat cu un stergar,
sa prinda aburi si sa se inmoaie coaja (care-i fatosa tare daca ungeti cozonacul cu ou batut
inainte de al vara in cuptor). Se lasa acoperit pana se raceste, sa nu-l prinda aerul rece dintr-o
data (ar putea sa se surpe).

Daca puneti multa nuca in el, va face tunel in partea de sus si nu va fi atat de aratos dupa ce-l
taiati. Dar acesta-i un neajuns peste care se poate trece, mai ales daca va place nuca. Si la
urma urmei, nu le poti avea pe toate.