Generalitati

Fibrilatia atriala este o aritmie frecventa ce apare in special la persoane invarsta. In mod normal
bataile inimii sunt ritmice. In fibrilatia atriala semnale electrice anormale determina camerele
superioare ale inimii, numite atrii, sa tremure sau sa fibrileze. O inima aflata in fibrilatie nu poate
pompa tot atat de mult sange ca una normala. Fibrilatia atriala creste riscul pentru accidentul
vascular cerebral (AVC). Inima in fibrilatie face ca sangele sa se acumuleze la nivelul atriilor.
Aceasta acumulare poate duce frecvent la formarea de cheaguri in atrii. Daca inima pompeaza
acest cheag in circulatie, acesta poate ajunge la nivelul creierului. Cheagul poate obstrua fluxul
sangelui catre creier, determinand producerea unui accident vascular cerebral. De aceea, medicii
specialisti recomanda ca marea majoritate a persoanelor cu fibrilatie atriala sa fie tratate cu
warfarina sau aspirina. Aceste medicamente impiedica formarea de cheaguri.

Cuprins articol
Generalitati
Cauze
Simptome
Factori de risc
Consultul de specialitate
Fibrilatia atriala recurenta
Medici specialisti recomandati
Investigatii
Tratament - Generalitati
Tratament initial
Tratament de intretinere
Tratament in cazul agravarii bolii
Evolutie si riscuri
Profilaxie
Mod de viata al pacientilor cu fibrilatie atriala
Tratament medicamentos
Tratament chirurgical
Alte tratamente
Cauze
Fibrilatia atriala este determinata de disfunctii ale activitatii electrice ale inimii. Boli care
afecteaza miocardul (muschiul inimii) sau suprasolicita inima, frecvent determina aparitia
fibrilatiei atriale.

Aceste boli sunt:

-hipertensiunea arteriala, o afectiune in care sangele exercita o presiune crescuta asupra
peretilor arterelor; valorile normale ale tensiunii arteriale sunt: 119 mmHg tensiunea arteriala
sistolica si 79 cea diastolica
-afectiunile coronarelor si infarctul miocardic acut: bolile arterelor coranare sunt cauzate de
formarea placilor de ateroscleroza (depozite de lipide in peretele vaselor) in interiorul lor; aceste
vase alimenteaza miocardul cu sange bogat in oxigen
-insuficienta cardiaca apare atunci cand inima nu mai poate pompa eficient sangele in circulatie

-afectiuni ale valvelor inimii (valvulopatii): cel mai frecvent este interesata valva mitrala
(valva situata intre atriul si ventriculul stang); aceste afectiuni apar cand valva e deteriorata sau
ingustata si nu mai poate controla eficient fluxul de sange prin sau la iesirea din inima
-cardiomiopatiile: afectiuni in care muschiul inimii este afectat si astfel scade cantitatea de
sange care poate fi pompata de inima
-miocarditele: afectiuni inflamatorii ale miocardului si pot apare dupa infectii virale, fungice sau
alte infectii ca difteria, reumatismul articular acut sau tuberculoza
-boala reumatismala cardiaca: afectiune a inimii in care sunt distruse miocardul si valvele, in
cadrul bolii numite reumatism articular acut
-boli congenitale ale inimii: modificari ale structurii inimii prezente de la nastere
-pericarditele (afectiuni inflamatorii a invelisului extern al inimii) si endocarditele (afectiuni
inflamatorii ale portiunii interne a peretelui cardiac): in evolutia acestor boli pot apare leziuni ale
miocardului si/sau valvelor
-sindromul Wolff-Parkinson-White: determina ritmuri rapide si neregulate (aritmii) ale inimii.

Chirurgia cardiaca, ca de exemplu by-pass-ul coronarian sau chirurgia valvelor, pot determina
aparitia fibrilatiei atriale. Pentru persoanele peste 65 ani, orice interventie chirurgicala poate
declansa fibrilatia atriala si creste riscul de aparitie a accidentelor vasculare cerebrale. In aceste
conditii fibrilatia atriala poate fi de scurta durata, iar tratamentul restabileste de obicei ritmul
normal intr-un interval de aproximativ 2 luni.
Alte afectiuni ce pot cauza fibrilatie atriala sunt:
-bronhopneumopatia obstructiva cronica (BPOC): grup de afectiuni in care respiratia este
dificila, pentru ca aerul este eliminat cu dificultate din plamani
-pneumonia: inflamatie a tesutului pulmonar cauzata de infectii bacteriene sau virale
-embolismul pulmonar: intreruperea brusca a fluxului de sange la nivelul unei artere de la nivelul
plamanilor
-hipertiroidism: boala in care glanda tiroida produce hormoni specifici in exces
-consumul excesiv de alcool pentru o perioada lunga de timp poate fi o cauza de fibrilatie atriala;
un studiu recent a demonstrat ca marii consumatori de bauturi alcoolice dezvolta mai frecvent
aritmii decat cei care nu consuma alcool sau cei care il consuma ocazional; de asemenea,
consumul unei cantitati mari de alcool intr-un timp scurt determina episoade de fibrilatie atriala
-consumul de stimulante ale activitatii cardiace (medicamente: teofilina, amfetamine,
decongestionante ce contin pseudo-efedrina; droguri: cocaina, metamfetaminele; excesul de
nicotina si cafeina).
Fibrilatia atriala determinata de afectiuni tratabile, ca de exemplu pneumonia sau
hipertiroidismul, se remite de obicei, odata cu vindecarea bolii de baza. Fibrilatia atriala apare
uneori la persoane sanatoase, aceasta fiind denumita fibrilatie atriala izolata si reprezinta mai
putin de 10% din cazurile de fibrilatie atriala.

Simptome
Simptomele fibrilatiei atriale sunt:
-palpitatii (senzatia de bataie a inimii mult mai repede si mai neregulat decat de obicei)
-puls neregulat
-dispnee (respiratie dificila, lipsa de aer) care apare mai ales in timpul efortului fizic sau a
emotiilor puternice
-fatigabilitate (oboseala)
-ameteli, stare de confuzie
-senzatie de cap usor sau lesin
-dureri toracice (angina).
Fibrilatia atriala este frecvent diagnosticata in timpul unor consultatii medicale de rutina pentru
ca majoritatea acestor pacienti sunt asimptomatici (nu au nici un simptom care sa sugereze
fibrilatia atriala). Alti pacienti pot prezenta doar un puls neregulat. Fibrilatia atriala poate debuta
cu simptome usoare, care se pot agrava rapid sau in cursul zilelor urmatoare. De aceea este
important ca diagnosticul si tratamentul acestei afectiuni sa se faca cat mai rapid. Complicatii
importante, ca accidentele vasculare cerebrale, insuficienta cardiaca si infarctul miocardic, pot
apare inaintea diagnosticarii fibrilatiei atriale.

Factori de risc
Factorii de risc incriminati sunt:
-varsta peste 60 ani
-rasa alba
-sexul masculin
-insuficienta cardiaca
-valvulopatii
-hipertensiunea arteriala
-bolile coronarelor si infarctul miocardic acut
-chirurgia cardiaca
-istoric de reumatism articular acut
-infectii ca pneumoniile sau endocarditele
-boli pulmonare ca astmul sau bronhopneumopatia obstructiva cronica
-afectiuni metabolice ca hipertiroidismul, diabetul zaharat
-consumul de alcool
-consumul de stimulante ale activitatii cardiace
-bolile cardiace congenitale si chirurgia reparatorie a acestora.
Consultul de specialitate
Atunci cand apar urmatoarele simptome este necesara asistenta medicala de urgenta:
- dureri toracice severe
- simptomele unui accident vascular cerebral
- stari de lesin
- batai neregulate ale inimii.
Este necesar un consult medical de specialitate atunci cand apar:
- ritm cardiac neregulat
- palpitatii
- senzatia de cap usor, confuzie, ameteala neexplicate
- stare de lesin
- dispnee ce se agraveaza la efortul fizic.

Fibrilatia atriala recurenta

Studii recente au stabilit o legatura intre apneea obstructiva de somn (intreruperea fluxului de aer
catre plamani in timpul somnului pentru intervale de aproximativ 10 secunde sau mai mult, de
mai multe ori pe noapte) si fibrilatia atriala. Tot aceste studii au demonstrat ca pacientii cu apnee
obstructiva de somn au un risc mai mare de recidiva dupa ce fibrilatia atriala a fost transformata
in ritm cardiac normal. Apneea de somn obstructiva are ca urmare, faptul ca tesuturile nu
primesc destul oxigen, ceea ce la nivel cardiac poate determina aparitia fibrilatiei atriale.
Pacientii cu fibrilatie atriala si mai ales acei pacienti care sunt si obezi, trebuie investigati in
vederea depistarii existentei apneei de somn obstructive. Tratamentul acestei afectiuni reduce
riscul de aparitie a fibrilatiei atriale.

Medici specialisti recomandati

-medicul generalist
-medicul de familie
-medicul cardiolog
-medicul de medicina interna.
De obicei nivelul de asistenta medicala necesar unui anumit pacient, depinde de severitatea
simptomelor si de complexitatea bolii; astfel majoritatea pacientilor cu simptome usoare sau a
caror aritmie nu determina complicatii, pot fi urmariti si tratati de medicul de familie, iar cei care
au simptome severe trebuie sa se adreseze medicului specialist cardiolog pentru tratament si
urmarire.

Investigatii
Electrocardiograma este cea mai eficienta metoda folosita pentru a depista fibrilatia atriala.
Electrocardiograma reprezinta inregistrarea activitatii electrice a inimii. De obicei odata cu ea se
efectueaza istoricul bolii, examenul fizic si o radiografie toracica. In timpul examinarii se
masoara tensiunea arteriala pentru a depista cazurile de hipertensiune arteriala.
Daca se suspecteaza existenta unei fibrilatii atriale episodice, se poate folosi un aparat care
inregistreaza ritmul cardiac continuu, de obicei pe o perioada de 24 ore. Acest procedeu e
cunoscut sub numele de electrocardiograma Holter sau electrocardiograma de 24 ore.
Se pot efectua si alte teste care pot determina daca exista o afectare valvulara sau miocardica.
Testul de efort indica daca exista sau nu o afectare a vaselor coronare. Ecocardiograma aduce
numeroase informatii despre starea structurala si functionala a inimii: poate evidentia afectarea
valvelor, cat de eficient trimite inima sangele in circulatie si de asemenea, indica daca exista sau
nu insuficienta cardiaca sau infarctul miocardic.
Daca in cadrul tratamentului fibrilatiei atriale se administreaza anticoagulante, sunt necesare
teste repetate pentru evaluarea capacitatii de coagulare a sangelui (timpul de protrombina).

Tratament - Generalitati
Tratamentul fibrilatiei atriale este important din cateva motive, care vor fi discutate in
continuare. Un ritm rapid, neregulat, poate afecta miocardul si poate cauza slabirea sau
intinderea acestuia. Acest fapt creste riscul dezvoltarii insuficientei cardiace, al aparitiei durerilor
precordiale si chiar a infarctului miocardic sau accidentului vascular cerebral. Tratamentul
fibrilatiei atriale asigura o viata normala si activa pentru majoritatea pacientilor. Tratamentul
acestei afectiuni cuprinde: anticoagulante sau aspirina, medicamente care scad ritmul cardiac si
uneori medicamente antiaritmice.

Tratament initial
In cazul in care fibrilatia atriala are un ritm rapid sau determina o scadere importanta a tensiunii
arteriale, bolnavul va fi internat pentru tratament de specialitate. Daca fibrilatia atriala nu
determina simptome severe, pacientul va fi tratat in serviciul ambulator. In cadrul tratamentului
de initiere se incearca convertirea ritmului anormal al inimii in unul normal, fiziologic si uneori
este necesara administrarea medicamentelor anticoagulante, pentru a evita formarea cheagurilor
si a accidentelor vasculare cerebrale.
Daca fibrilatia atriala se instaleaza in mai putin de 48 ore, pentru a reveni la ritmul cardiac
normal (ritm sinusal) se foloseste un procedeu numit cardioversie, care se poate efectua fie cu
medicamente, fie cu socuri electrice cu voltaj scazut (cardioversie electrica).
In situatia in care fibrilatia atriala este instalata de peste 48 ore cardioversia are riscul de
producere a unui accident vascular cerebral, de aceea este necesara administrarea
anticoagulantelor (warfarina) timp de 2 saptamani si abia apoi se incearca cardioversia.
Administrarea anticoagulantelor scade riscul de mobilizare a unui cheag de la nivelul inimii spre
creier.

Daca nu se cunoaste momentul de debut al aritmiei si nu exista simptome severe (de exemplu
starile de lesin) se recomanda administrarea si in acest caz a anticoagulantelor, cateva saptamani
inainte de a incerca cardioversia, pentru a preveni aparitia complicatiilor, pentru ca si in aceasta
situatie exista riscul de formare a cheagurilor in atrii.
Daca exista simptome severe si nu se cunoaste cu exactitate momentul de debut se incearca
restabilirea ritmului sinusal imediat; se foloseste ecocardiograma transesofagiana pentru a
evidentia cheagurile intracardiace si in functie de rezultatele acestei investigatii depind actiunile
medicale ulterioare: daca nu exista cheaguri de sange se poate incerca cardioversia si se
administreaza anticoagulante apoi; daca insa exista cheag anticoagulantele se vor administra
inainte de a incerca cardioversia.

Tratament de intretinere
Daca fibrilatia atriala debuteaza brusc, dureaza un timp scurt si dispare de la sine, se numeste
fibrilatie atriala paroxistica. Tipic, episoadele de fibrilatie atriala paroxistica survin din ce in ce
mai des si dureaza din ce in ce mai mult de fiecare data. Aceasta forma de fibrilatie creste riscul
pacientului pentru un accident vascular cerebral. Cand bolnavul are un risc crescut de accident
vascular cerebral sunt prescrise anticoagulante administrate pe termen lung, cum este warfarina
(Coumadine), pentru a reduce acest risc. Riscul crescut pentru aceasta complicatie este dat de
varsta peste 75 de ani, istoric de boli cardiace, hipertensiune arteriala, diabet zaharat si accident
vascular cerebral. In cazul in care pacientul are un risc scazut de accident vascular cerebral nu
mai este prescrisa warfarina ci se administreaza zilnic aspirina.
Pentru a preveni riscul de recurenta al fibrilatiei atriale paroxistice, se administreaza
medicamente care controleaza ritmul cardiac (antiaritmice). Pentru pacientii cu acest tip de
fibrilatie, medicii specialisti recomanda ca pacientii sa poarte tot timpul asupra lor medicatie
antiaritmica. Astfel, in loc de administrarea zilnica a acestor medicamente, se recomanda
administrarea lor la nevoie, intr-o singura doza, atunci cand apar palpitatiile. Pentru unii pacienti
sunt oprite astfel recurentele aritmiei, sunt reduse efectele adverse ale medicamentelor si zilele
de spitalizare.
In timp, episoadele de fibrilatie atriala, dureaza mai mult si frecvent nu mai dispar de la sine.
Aceasta este cunoscuta sub numele de fibrilatie atriala persistenta. Atunci cand fibrilatia atriala
este prezenta un timp indelungat, este mai dificil sa se obtina conversia la ritm sinusal. Cand
cardioversia nu reprezinta o optiune sau nu e eficienta, sunt administrate medicamente care sa
controleze ritmul si frecventa cardiaca si sa previna accidentele vasculare cerebrale.
Medicamente care controleaza frecventa cardiaca
Aceste medicamente sunt administrate bolnavilor care au fibrilatie atriala persistenta. Ele includ
beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu si digoxin. De obicei ele nu induc un ritm normal
dar impiedica inima sa bata la un ritm foarte rapid, care poate fi periculos. Majoritatea
pacientilor tolereaza un ritm cardiac neregulat daca frecventa este mentinuta intre 60 si 100 batai
pe minut. Studii recente au schimbat modul de tratament al fibrilatiei atriale persistente. Aceste
studii au demonstrat ca medicamentele care controleaza ritmul cardiac sunt scumpe, frecvent au
efecte adverse si nu produc rezultate mai bune decat cele care controleaza frecventa cardiaca.
Grupul studiat a cuprins persoane invarsta, cu risc de accident vascular cerebral care nu aveau
simptome severe.
Medicamente care controleaza ritmul cardiac
Acest tip de medicamente este inca considerat valoros in tratamentul fibrilatiei atriale. Daca
simptomele persista in ciuda administrarii medicamentelor ce controleaza frecventa cardiaca,
sunt administrate medicamente care controleaza ritmul cardiac. Aceste medicamente determina
revenirea la ritm sinusal si previn recurenta fibrilatiei atriale.
Medicamente anticoagulante
Majoritatea pacientilor cu fibrilatie atriala trebuie sa ia warfarina pentru a preveni formarea
cheagurilor de sange. Numeroase studii au demonstrat ca administrarea warfarinei previne
accidentele vasculare cerebrale si salveaza vieti, in cazul persoanelor care au un risc mediu sau
inalt de accident vascular cerebral. Un istoric de hipertensiune arteriala, diabet, insuficienta
cardiaca, atac ischemic tranzitor sau accident vascular cerebral, defineste un risc crescut pentru
accidentul vascular cerebral. Persoanele cu risc scazut pentru aceasta complicatie sau cei ce nu
pot lua warfarina vor lua zilnic aspirina.

Tratament in cazul agravarii bolii

Unii pacienti cu fibrilatie atriala nu isi modifica ritmul cardiac sub tratament cu medicamente ce
controleaza ritmul si frecventa cardiaca. Ei continua sa aiba un ritm cardiac rapid si neregulat. In
aceste cazuri se recomanda uneori o procedura nechirurgicala numita ablatie prin cateter cu
radiofrecventa (se introduce un fir subtire printr-o vena din zona inghinala care e dirijat inspre
inima; uneori poate fi identificata zona atriala care elibereaza impulsurile electrice anormale si
determina fibrilatie atriala; un dispozitiv atasat in varful firului emite energie de radiofrecventa
ce genereaza caldura si distruge aceste zone). Dupa acest procedeu este necesar frecvent,
implantarea unui dispozitiv de pace-maker (dispozitiv care emite impulsuri electrice in tesutul
cardiac determinand un ritm cardiac normal si stabil). In alte cazuri e necesar un tratament mai
invaziv. Energia de radiofrecventa e folosita pentru a distruge intregul nodul atrioventricular.
Acesta controleaza transmiterea impulsurilor intre camerele superioare si inferioare ale inimii.
Distrugerea lui impiedica propagarea impulsurilor electrice spre camerele inferioare (ventricule).

Dupa aceasta procedura este necesara implantarea unui dispozitiv permanent de pace-maker si
tratament anticoagulant cu warfarina. Ablatia prin cateter este cea mai eficienta procedura in
tratarea fibrilatiei atriale paroxistice. La pacientii cu fibrilatie atriala persistenta sau cronica,
eficienta sa este redusa. Ablatia prin cateter are unele riscuri si trebuie efectuata doar la pacientii
care continua sa fie simptomatici in ciuda altor tratamente. Odata cu acumularea de experienta si
avansarea tehnologiei, acest procedeu va deveni tratamentul preferat in fibrilatia atriala.
Devin disponibile noi proceduri, care se bazeaza pe crearea unor cicatrici la nivelul miocardului
care blocheaza impulsurile electrice in exces. Se foloseste dupa operatii pe cord deschis si sunt
rezervate pacientilor cu simptomatologie severa si operatii pe cord din alte motive, datorita
riscurilor pe care le implica. Se dezvolta de asemenea, proceduri mult mai putin invazive si care
necesita un timp mai scurt de refacere al pacientului decat dupa operatiile pe cord deschis.
Evolutie si riscuri
Fibrilatia atriala asociata bolilor cardiace
Bolile cardiace ca hipertensiunea arteriala, valvulopatiile si boala coronariana, reprezinta cea mai
frecventa cauza de fibrilatie atriala. Majoritatea acestor pacienti au peste 65 de ani si de aceea
tratamentul fibrilatiei este mai dificil. Initial bolnavii au fibrilatie atriala paroxistica. Episoadele
paroxistice dispar de la sine. Ele pot dura de la cateva secunde la cateva saptamani si pot fi
simptomatice. Episoadele de fibrilatie atriala paroxistica pot reapare dupa saptamani sau ani,
desi, de obicei, boala progreseaza devenind persistenta si nu mai dispare de la sine. In acest caz,
poate fi incercata o procedura numita cardioversie, folosind fie medicamente fie socuri electrice
cu voltaj scazut (cardioversie electrica) pentru a restabili ritmul normal. Decizia de cardioversie
trebuie luata in functie de intensitatea simptomelor si durata episoadelor de fibrilatie. Daca
conversia nu poate fi practicata sau daca ritmul sinusal nu persista, se folosesc medicamente ce
controleaza ritmul cardiac si previn transformarea acestuia intr-un ritm rapid, periculos. Unii
pacienti necesita tratament continuu, pentru ca dezvolta simptome ca: dispnee, slabiciune,
lipotimie (stare de lesin).
Fibrilatia atriala izolata
In cazuri rare cauza fibrilatiei atriale ramane neidentificata. Fibrilatia atriala izolata apare mai
frecvent la persoane cu varsta sub 65 ani. De multe ori dispare de la sine sau poate fi tratata cu
usurinta. Poate progresa spre fibrilatie atriala permanenta in aproximativ 20% din cazuri. Poate fi
necesar tratament daca ritmul rapid cauzeaza disconfort, stare de slabiciune sau alte simptome
greu de suportat. Persoanele peste 75 ani cu fibrilatie atriala izolata au risc pentru accidente
vasculare cerebrale si au nevoie de tratament cu anticoagulante ca warfarina (coumadine).
Fibrilatia atriala apare frecvent dupa chirurgia cardiaca si poate creste riscul aparitiei
complicatiilor. De obicei tratamentul este urmat de restabilirea ritmului sinusal in aproximativ 2
luni de la externare.
Riscul de accident vascular cerebral
Fibrilatia atriala creste riscul de a dezvolta un accident vascular cerebral. Atunci cand sangele nu
este complet evacuat din atriu din cauza frecventei crescute, se pot produce cheaguri in sangele
ce stagneaza in aceasta zona. Cheagul se poate deplasa prin torentul de sange pana la creier, unde
poate produce un accident vascular cerebral. Persoanele cu fibrilatie atriala si fara valvulopatii au
risc de 6 ori mai mare de accident vascular cerebral decat persoanele fara fibrilatie atriala. Riscul
creste si mai mult daca exista o valvulopatie si de asemenea, creste cu inaintarea in varsta,
hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, accident vascular cerebral sau accident ischemic
tranzitor in antecedente. Medicamentele anticoagulante reduc mult riscul formarii cheagului si al
aparitiei accidentului vascular cerebral. Daca fibrilatia atriala nu este tratata, cu timpul poate
duce la afectarea inimii si poate cauza complicatii serioase ca infarctul miocardic sau insuficienta
cardiaca.

Profilaxie
Un stil de viata sanatos, nutritia corecta, tratamentul hipertensiunii precum si alte masuri pot
preveni fibrilatia atriala, prin protectia oferita impotriva bolilor cardiace. Se recomanda oprirea
fumatului, inlaturarea stresului, exercitii fizice si controlul tensiunii arteriale. Medicii specialisti
recomanda de asemenea, cel putin 2 mese care sa contina preparate din peste pe saptamana, in
special somon, ton sau pastrav. Un studiu recent a demonstrat ca pestele prajit sau preparat in
cuptor, poate scadea riscul de aparitie a fibrilatiei atriale. O alta recomandare este evitarea
medicamentelor, a alcoolului, a cofeinei si nicotinei.
Daca valvele sunt insuficiente sau protezate, se recomanda tratamentul antibiotic pentru a reduce
riscul infectios, dar numai la recomandarea medicului. Dezvoltarea unei infectii cardiace poate fi
cauza de fibrilatie atriala. Pentru ca fibrilatia atriala creste riscul de accident vascular cerebral si
multi bolnavi nu devin simptomatici, Asociatia Americana pentru Accidente Vasculare Cerebrale
recomanda ca toti bolnavii in special cei peste 55 ani si cei cu factori de risc pentru accidente
vasculare cerebrale, sa efectueze lunar controale ale frecventei cardiace.

Mod de viata al pacientilor cu fibrilatie atriala

Deoarece fibrilatia atriala este frecvent rezultatul unei afectiuni cardiace, este necesar un stil de
viata care sa favorizeze mentinerea unei inimi sanatoase intr-un corp sanatos:
-oprirea fumatului este cel mai important pas in prevenirea bolii coronariene
-controlul valorilor colesterolului poate fi realizat prin dieta, miscare si la nevoie medicatie
-controlul tensiunii arteriale se realizeaza prin o dieta saraca in sare, grasimi si grasimi saturate,
exercitiu fizic, scaderea consumului de alcool si daca este nevoie medicatie
-consumul mai frecvent de preparate din peste; medicii specialisti recomanda de asemenea, cel
putin 2 mese care sa contina preparate din peste pe saptamana, in special somon, ton sau pastrav;
un studiu recent a demonstrat ca pestele prajit sau preparat in cuptor poate scadea riscul de
aparitie a fibrilatiei atriale
-evitarea consumului de alcool, cofeinei sau stimulante ca si cocaina sau methamfetaminele;
trebuie avut in vedere faptul ca unele ceaiuri sau leacuri babesti contin substante care pot
determina fibrilatia atriala
-exercitiul fizic are numeroase efecte pozitive: controlul greutatii corporale, reducerea nivelului
de colesterol plasmatic, controlul tensiunii arteriale, controlul glicemiei in diabetul zaharat,
reducerea trigliceridelor, induce o stare de fericire si creste forta musculara
-reducerea stresului utilizand metode alternative ca yoga, meditatia, procedee de biofeedback.
Tratamentul anticoagulant
Se impun unele precautii in timpul administrarii de anticoagulante:
-medicamentele trebuie administrate la aceiasi ora in fiecare zi; daca se omite una din doze
trebuie contactat medicul specialist
-nu trebuie schimbat tipul de medicament decat la indicatia medicului specialist
-sa nu se foloseasca alte medicamente decat cele indicate, mai ales daca ele contin aspirina
-este indicat ca pacientul sa poarte o bratara medicala, in care sa fie specificat ca este sub
tratament anticoagulant
-este important ca atunci cand este efectuat un consult medical de alta specialitate sau cand
pacientul urmeaza un tratament stomatologic, bolnavul sa informeze acesti medici ca urmeaza
tratament cu warfarina
-bolnavul trebuie sa fie instruit, sa identifice semnele unei sangerari si sa se prezinte la medic in
acest caz
-se vor efectua investigatii regulate pentru a masura timpul de coagulare (test care masoara
timpul necesar sangelui pacientului sa coaguleze si se numeste timp de protrombina)
-dieta pacientului este bine sa fie una echilibrata, nu se vor face modificari bruste ale aportului de
mancare in general, si ale celui de alimente bogate in vitamina k (vitamina K interfera cu
actiunea anticoagulantelor, crescand riscul de sangerare) in special; aceste alimente sunt broccoli,
varza, sparanghel, laptuca si spanac

-medicul trebuie anuntat daca pacientul nu poate manca cateva zile, daca prezinta dureri gastrice
(durere de stomac), febra, diaree
-este important sa se evite consumul de alcool si daca totusi se consuma, sa se faca in cantitati
moderate, deoarece alcoolul scade efectul anticoagulantelor si afecteaza puterea de coordonare si
echilibrul, crescand riscul de aparitie al traumatismelor
-este benefica intreruperea fumatului deoarece nicotina interfera cu actiunea in organism a
medicamentelor anticoagulante si creste riscul de formare a cheagurilor de sange
-pacientul trebuie instruit sa evite activitatile in care riscul de aparitie a traumatismelor este
crescut, ca de exemplu schi-ul, fotbalul si alte sporturi de contact (traumatismele pot avea ca
urmare sangerarea excesiva, daca survin in cursul tratamentului cu anticoagulante)
-este bine ca locuinta si locul de munca sa fie amenajate in asa fel incat sa previna caderile.
Deoarece fibrilatia atriala creste riscul de accident vascular cerebral si majoritatea celor cu
fibrilatie atriala sunt asimptomatici, Asociatia Americana pentru Accidente Vasculare Cerebrale
recomanda ca intreaga populatie, mai ales cei peste 55 ani sa isi controleze frecventa cardiaca o
data pe luna.

Tratament medicamentos
Decizia de administrare a medicamentelor in fibrilatia atriala se ia in functie de cauza aritmiei si
de riscul de a dezvolta complicatii. Atunci cand cauza aritmiei este o boala cardiaca, tratamentul
va fi unul de durata.
Medicamentele care controleaza frecventa cardiaca sunt administrate bolnavilor care au fibrilatie
atriala persistenta. Ele includ beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu si digoxin. Studii
recente au demonstrat ca aceste medicamente sunt preferabile celor antiaritmice, ca tratament de
initiere pentru unele persoane, in special cele invarsta cu risc de accident vascular cerebral. Tot
aceste studii au aratat ca medicamentele antiaritmice sunt scumpe, au frecvent efecte adverse si
nu produc rezultate mai bune la acest grup de pacienti. De obicei medicamentele care
controleaza frecventa cardiaca nu induc un ritm normal, dar impiedica inima sa bata la un ritm
foarte rapid care poate fi periculos. Majoritatea pacientilor tolereaza un ritm cardiac neregulat
daca frecventa este mentinuta intre 60 si 100 batai pe minut.
Medicamentele care controleaza ritmul cardiac (medicamente antiaritmice), ca de exemplu
ibutilide (corvert) sunt folosite uneori in incercarea de a reveni la ritmul sinusal. Ele sunt folosite
atunci cand medicamentele care controleaza frecventa cardiaca nu pot induce ritmul sinusal.
Medicamentele anticoagulante, ca de exemplu warfarina (coumadine) sunt indicate celor cu
fibrilatie atriala care au risc moderat sau crescut de accident vascular cerebral.
De retinut!
Unele din medicamentele de mai sus sunt folosite pentru a trata boala coronariana, infarctul
miocardic si hipertensiunea arteriala. Un nou medicament anticoagulant numit ximelagatran, este
testat pentru a vedea daca este la fel de eficient ca warfarina, daca reduce riscul de accident
vascular cerebral si daca administrarea lui este sigura. Avantajul acestui medicament este ca in
timpul administrarii nu este necesar sa se supravegheze timpul de coagulare sau tatonarea
(tratamentul nu se face cu o doza standard de warfarina ci se incepe cu o doza mica care se creste
treptat pana se ajunge la efectul dorit) dozelor administrate ca in cazul warfarinei.

Tratament chirurgical
Tehnica chirurgicala prin care se produc cicatrici in miocard pentru a impiedica transmiterea
impulsurile anormale de la atrii la ventriculi ("maze procedure") este una din optiunile
terapeutice in fibrilatia atriala. De obicei tehnica chirurgicala este luata in considerare abia dupa
ce s-a incercat fara succes terapia medicamentoasa si ablatia cu cateter de radiofrecventa sau
daca pacientul este oricum supus unei interventii chirurgicale pentru alte boli, cum sunt
inlocuirea valvei mitrale. In aceasta situatie cele 2 proceduri sunt efectuate in acelasi timp.

Alte tratamente
Cardioversia electrica este folosita frecvent in incercarea de a restaura ritmul sinusal, daca
aritmia nu dispare de la sine sau daca este acompaniata de simptome deranjante. Daca fibrilatia
atriala a debutat recent si este prezenta de mai putin de 48 de ore, sunt luate in considerare
conversia electrica sau medicamentele antiaritmice. Daca fibrilatia atriala este prezenta de mai
mult de 48 ore este posibil ca in atrii sa se fi format cheaguri de sange. Conversia ar putea
determina cheagurile sa se deplaseze in curentul de sange si sa ajunga la creier unde sa determine
un accident vascular cerebral. In acest caz se administreaza anticoagulante pentru a reduce riscul
de producere a accidentului vascular cerebral si abia apoi se incearca cardioversia. Daca, insa
simptomele sunt severe (tensiune arteriala foarte scazuta) se va incerca cardioversia imediat. In
aceasta situatie se foloseste ecocardiografia transesofagiana pentru a indentifica cheagurile care
se formeaza in interiorul inimii. Daca aceasta investigatie nu evidentiaza cheaguri se realizeaza
cardioversia si apoi se urmeaza tratament anticoagulant pentru 3 saptamani. Daca simptomele
persista dupa cardioversie, exista 2 feluri de proceduri ce folosesc ablatia prin cateter. Acestea
folosesc energia de radiofrecventa pentru a distruge ariile din atrii care determina bataile
neregulate ale inimii sau se distruge nodulul atrioventricular. Daca este distrus acest nodul va fi
necesara implantarea unui dispozitiv de pace-maker permanent.