Professional Documents
Culture Documents
ro
Clasa a XI-a
Elemente de algebrã liniarã
Matrice
Considerãm o mulþime E _ ³ ºi m, n i q*. Matrice de tip (m, n) cu elemente din E este
o funcþie A : {1, 2, ..., m} D {1, 2, ..., n} → E. Spunem cã matricea A are m linii ºi n coloane.
a11 a12 ... a1n
a21 a22 ... a2 n
Dacã notãm A(i; j) = aij , matricea A poate fi notatã prin (aij )1Ti T m = .
1T j T n ...........................
am1 am 2 ... amn
În cazul în care nu existã pericol de confuzie, notãm matricea A prin (aij).
Transpusa unei matrice A = (aij )i =1,m cu m linii ºi n coloane este o matrice notatã
j =1, n
A = (bij )i =1,n cu n linii ºi m coloane, cu bij = a ji , ∀i = 1, n , j = 1, m .
t
j =1, m
1 0 L 0
0 1 L 0
Pentru n i q*, definim I n = ∈ Mn (³) .
L L L L
0 L L 1
Operaþii cu matrice
Suma matricelor A = ( aij )1TiT m ºi B = (bij )1TiTm , din Mm,n (³), este matricea
1T j T n 1T j T n
Produsul dintre numãrul complex λ (numit scalar) ºi matricea A = (aij )1Ti Tm din
1T j T n
33
Produsul matricelor A = ( aij )1TiT m ºi B = (b jk )1T j T n (în aceastã ordine) este matricea
1T j T n 1T k T p
n
C = A ⋅ B = (cik )1TiTm , cu cik =
1Tk T p
∑a
j =1
ij ⋅ b jk = ai1 ⋅ b1k + ai 2 ⋅ b2k +...+ ain ⋅ bnk , i = 1, m , j = 1, p .
Determinanþi
a b
Determinantul unei matrice de ordin 2, A = , este numãrul notat
c d
a b
det A = = ad − bc .
c d
a11 a12 a13
Determinantul unei matrice de ordin 3, A = a21 a22 a23 , este numãrul
a a32 a33
a 11a a
12 13 31
det A = a21 a22 a23 = a11a22 a33 + a21a32 a13 + a31a12 a23 − a31a22 a13 − a32 a23a11 − a33a21a12 .
a31 a32 a33
Fie A = (aij) o matrice de tip (m; n). Un minor de ordinul r al matricei A este
determinantul matricei pãtratice formatã cu elementele lui A situate la intersecþiile a r
linii distincte cu r coloane distincte.
Sisteme liniare
O ecuaþie liniarã cu n necunoscute, x1, x2, ..., xn este o ecuaþie de forma:
a1x1 + a2x2 + ... + anxn = b1, unde a1, a2, ..., an, b1 i ³.
R|a x + a x +...+a x = b
11 1 12 2 1n n 1
||....................................... 1 n
Ta x + a x +...+a x = b
m1 1 m2 2 mn n m
34
sunt necunoscutele sistemului, numerele complexe aij, i = 1, m , j = 1, n sunt coeficienþii
necunoscutelor ºi b1, b2, ... bm sunt termenii liberi ai sistemului.
Unui sistem liniar îi asociem matricea sistemului, notatã A, formatã din coeficienþii
necunoscutelor ºi matricea extinsã a sistemului, notatã A , care se obþine adãugând la
coloanele matricei A coloana termenilor liberi:
a11 a12 ... a1n a11 a12 ... a1n b1
a a22 ... a2n a21 a22 ... a2n b2
A = ( aij )1TiT m = 21 , A=
1T j T n ... ... ... ... .................................
am1 am2 ... amn am1 am2 ... amn bm
Indicele i indicã ecuaþia sistemului ºi indicele j indicã necunoscuta la care ne referim.
Un sistem liniar se numeºte omogen dacã toþi termenii liberi b1, b2, ..., bm sunt nuli. În
caz contrar, sistemul liniar este neomogen.
Ecuaþii matriceale
Un sistem liniar poate fi exprimat matriceal astfel: AX = B, unde A este matricea
sistemului, X este matricea necunoscutelor (matrice coloanã) ºi B este matricea
35
termenilor liberi (matrice coloanã). Dacã matricea A este inversabilã avem X = A1B
soluþie unicã.
Dacã matricea A i Mm,n(³) nu este nulã, existã un numãr natural r T min{m, n} astfel
încât cel puþin un minor de ordinul r este nenul, iar toþi minorii de ordin mai mare decât r
(dacã existã) sunt nuli. Numãrul r se numeºte rangul matricei A.
Teorema Kronecker-Capelli.
Un sistem de ecuaþii liniare este compatibil dacã ºi numai dacã rangul matricei
sistemului este egal cu rangul matricei extinse.
Teorema lui Rouché. Un sistem de ecuaþii liniare este compatibil dacã ºi numai
dacã toþi determinanþii caracteristici sunt nuli.
Terminologia ºi notaþiile din teorema lui Rouché se explicã în cele ce urmeazã.
Determinanþii caracteristici se considerã în cazul în care rangul sistemului este
mai mic decât numãrul de ecuaþii.
Din matricea sistemului alegem un minor nenul de ordin r pe care îl numim
determinant principal ºi îl notãm ∆p. Necunoscutele ai cãror coeficienþi sunt coloane
în ∆p se numesc necunoscute principale. Celelalte se numesc necunoscute secundare.
Ecuaþiile ai cãror coeficienþi sunt linii în ∆p se numesc ecuaþii principale. Celelalte
se numesc ecuaþii secundare.
Construim determinanþii caracteristici, ∆car, prin bordarea determinantului principal
∆p: orizontal cu coeficienþii necunoscutelor principale din câte o ecuaþie secundarã
ºi vertical cu termenii liberi corespunzãtori.
Un sistem liniar se poate rezolva prin metoda lui Gauss, care constã în aducerea
α11 x1 + α12 x2 + ... + α1n −1 xn −1 + α1n xn = β1
α 22 x2 + ... + α 2 n −1 xn −1 + α 2 n xn = β2
sistemului la o formã triunghiularã: ... .
α n−1n−1 xn−1 + α n−1n xn = β n−1
α nn xn = β n
În acest caz, soluþia sistemului se obþine uºor pornind de la ultima ecuaþie.
Forma triunghiularã se obþine aplicând sistemului iniþial transformãrile:
i) permutarea între ele a douã ecuaþii;
ii) înmulþirea unei ecuaþii cu un numãr nenul;
iii) adunarea unei ecuaþii la o altã ecuaþie.
36