Mostenirea culturala a arabilor pentru

europeni

Mare parte din stiinta Greciei antice, trecuta prin filtrele si

laboratoarele invatatilor arabi, a ajuns in Occident o data cu
revolutiile culturale din Evul Mediu.

„In comparatie cu imensa productie stiintifica pe care au

cunoscut-o tarile Islamului intre secolele al IX-lea si al XV-lea,
partea transmisa in limba latina Occidentului medieval
reprezinta foarte putin din punct de vedere cantitativ si
calitativ. Dar, chiar si asa, aceasta a adus o contributie decisiva,
in momentul in care stiinta europeana a inceput sa se dezvolte."
Cel de-al cincilea capitol din enciclopedia dedicata stiintei arabe,
pe care Cotidianul o va aduce la inceputul saptaminii viitoare,
porneste tocmai de la felul in care Europa, tarimul
rationalismului, datoreaza mare parte din backgroundul sau
stiintific invatatilor orientali.

Pina la sfirsitul secolului al XV-lea, cind a cazut Regatul

Granadei, statele crestine si musulmane isi imparteau teritoriul
Europei: fiecare cultura o influenta pe cealalta, Spania fiind un
exemplu foarte bun pentru acest tip de amalgamare. In jurul
anului 1000 a inceput sa patrunda in tarile crestine sistemul
numeric arab, lucru care a revolutionat mult din viziunea
europenilor atit asupra stiintei, cit si asupra multor alte ramuri
adiacente, pentru ca mai tirziu acestia sa preia si cifra zero,
reprezentind pentru prima oara matematic, dupa o traditie
indelungata, absenta. La rindul sau, astrolabul, care va deveni
nelipsit din arsenalul invatatilor occidentali, mai cu seama din cel
al astrologilor, patrunde tot pe filiera araba. Atit preluarea
cifrelor, cit si cea a astrolabului sint asociate cu numele lui
Gerbert d’Aurillac, vestit matematician si astrolog, care avea sa
devina Papa Silvestru al II-lea.

Dupa cucerirea Siciliei de catre regii normanzi, multi dintre

inteleptii arabi au fost pastrati la curtile regale, Roger al II-lea,
de pilda, cerind ajutorul unui savant maghrebian pentru
intocmirea unei harti a lumii, pe care artistii de seama urmau s-o
inscriptioneze pe un disc masiv de argint. Imparatul Frederic al
II-lea, odata urcat pe tron, deporteaza mii de arabi, pastrindu-
si insa interesul pentru tot ceea ce insemna stiinta araba si, cu
precadere, pentru dresura soimilor, in care arabii erau
specialisti. Acelasi conducator l-a primit la curtea sa pe unul
dintre cei care aveau sa joace un rol esential in istoria stiintei.
Negustor din Portul Pisa, care intretinea raporturi de schimb cu
Principatul Antiohiei, asigurind comunicarea intre cele doua lumi,
Leonardo Fibonacci a scris tratate de algebra si geometrie, mare
parte din invataturile sale fiind construite in descendenta
savantilor arabi.

Daca la inceputuri interesul occidentalilor crestini pentru

stiinta araba se datora, in primul rind, faptului ca aceasta
continuase traditia stiintei grecesti, treptat, oamenii de litere si
de laborator au inceput sa invete araba si sa traduca tratatele
invatatilor pentru inovatiile aduse de acestia. Carturarii evrei,
buni cunoscatori ai limbilor arabe, au fost unii dintre principalii
diseminatori ai stiintei decantate in laboratoarele si cartile
musulmanilor. Astfel, pornind de la cultura greaca, interpretata
si folosita de catre cea musulmana, prin traducerile evreilor
scoliti, patrund in Europa crestina multe dintre inventiile si
teoriile care au stat la baza avintului tehnologic si stiintific care
s-a conturat la sfirsitul Evului Mediu.