http://www.evz.

ro/articole/detalii-articol/889268/Impartasania-cu-aceeasi-lingurita-intre-taina-si-igiena/

Împărtăşania cu aceeaşi linguriţă, între taină şi igienă

Andreea Dogar Duminică, 14 Martie 2010

Împărtăşania este poate cea mai importantă dintre tainele din religia ortodoxă.
Pentru creştini, ea înseamnă împărtăşirea cu trupul şi sângele lui Hristos şi se
face de mai multe ori de an. De obicei, în bisericile din România, acest ritual se
practică folosind aceeaşi linguriţă. Din acest motiv, medicii atrag atenţia că
normele de igienă sunt încălcate, iar oamenii pot contacta diferite boli, unele
dintre ele foarte grave.

„Este complet contra normelor igienice”

„Este o problemă de igienă majoră. Boli precum hepatita A sau mononucleoza

infecţioasă (boală provocată de virusul Epstein-Barrse, care se manifestă prin febră şi
angină) se transmit prin salivă şi sunt boli redutabile, contagioase, care pot duce la
epidemii pe această cale. Este un lucru complet contra normelor igienice”, spune
medicul de familie Călin Ciubotaru. „Alte boli care se pot transmite sunt aftele şi
toate bolile infecţioase de la nivelul cavităţii bucale”.

Medicul Vasile Benea, specialist în boli dermato-venerice de la Spitalul "Prof. Dr.

Scarlat Longhin", spune că prin împărtăşania cu aceeaşi linguriţă se pot transmite
microbi, streptococi sau ciuperci precum candida (boala se manifestă prin senzaţia de
arsură la nivelul gurii, pete albe, scăderea apetitului la sugari). Din punctul său de
vedere, o soluţie ar fi împărtăşirea cu mai multe linguriţe sau punând vinul pe pâine.

„Nu există altă soluţie decât folosirea unei singure linguriţe de plastic, de unică
folosinţă, pentru fiecare persoană”, avertizează şi medicul Ciubotaru.

De asemenea, printre oameni este destul de răspândită credinţa potrivit căreia argintul
ar împiedica transmiterea de microbi sau de boli şi, deoarece linguriţa folosită la
împărtăşanie este din argint, ei sunt astfel protejaţi.

Referitor la proprietăţile miraculoase ale argintului, Ciubotaru spune că e vorba de un

mit: „Nu este adevărat. E pur şi simplu o explicaţie religioasă, la fel şi cea potrivit
căreia vinul e dezinfectant. Din punct de vedere medical e complet fals. Soluţia de vin
e prea diluată şi timpul e prea scurt pentru a dezinfecta linguriţa”.

Utilizarea mai multor linguriţe, o practică "stupidă" şi "comică"

Problema linguriţei se dezbate de ceva vreme pe blogurile cu specific religos, dar şi

pe forumurile pentru proaspeţi părinţi. Unii dintre ei văd în utilizarea aceleiaşi
linguriţe un pericol pentru nou-născuţii care sunt duşi la împărtăşanie.

Părerea credincioşilor este împărţită. În timp ce mulţi dintre ei spun că nu sunt

deranjaţi de această practică, alţii au explicat că şi-au mai pus această problemă.

„Da, ne-am pus-o, mai ales cu copilul. Pentru că ei sunt mai sensibili. Tatăl copilului
spune că nu are nimic, că de asta te împărtăşeşti. Eu zic că ar fi bine ca fiecare să
folosească o linguriţă de unică folosinţă, care să nu meargă de la mine la tine”, spune

1
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/889268/Impartasania-cu-aceeasi-lingurita-intre-taina-si-igiena/

Crina, de 40 de ani, care are un copil de un an şi 10 luni.

„Dacă o luăm istoric, ar trebui să rămână cum e acum. Cei 12 apostoli au luat vin din
aceeaşi cană. Din punct de vedere al igienei, probabil că ar trebui să avem linguriţe de
unică folosinţă”, crede Andreas, un tânăr de 25 de ani.

Alţii exclud din start problema igienei: „Cum să te îmbolnăveşti când te duci la
împărtăşanie?”, se întreabă Sonia Hristu, studentă în Bucureşti, de 21 de ani. Iar
Andrei Dănilă, de 31 de ani, spune că i se pare „stupid” şi „comic” să fie folosite mai
multe linguriţe.

Doamna V.P., în vârstă de 71 de ani, spune că nu a fost niciodată deranjată că

linguriţa trece de la un om la altul: „Iei trupul şi sângele Mântuitorului. Mii de oameni
s-au împărtăşit de-a lungul anilor şi nimeni nu s-a îmbolnăvit de la o linguriţă”.

„Nu mă deranjează pentru că nu suntem ca la doctor. Puterea împărtăşaniei este

extraordinar de mare şi eu nu ştiu cazuri medicale legate de acest cult. Şi cred că
avem sistemul imunitar destul de puternic. Nu cred că e mare pericol”, spune şi C.M.,
o femeie în vârstă de 38 de ani.

„De mică, de când mă împărtăşesc, m-am împărtăşit cu o singură linguriţă şi nu am

păţit nimic”, spune Alexandra, în vârstă de 23 de ani.

„N-am auzit pe nimeni să facă o aftă”, povesteşte Mihai Ionescu, de 64 de ani, dar
subliniază faptul că linguriţa respectivă trebuie folosită numai la împărtăşanie, nu şi
pentru a mânca miere din borcan: „La noi, linguriţa pe care o foloseşti la împărtăşanie
e folosită numai la împărtăşanie. Aşa e normal, dar nu poate nimeni să stea după
catapeteasmă să vadă ce face popa. Acea linguriţă nu trebuie să se schimbe: e la
împărtăşanie, la împărtăşanie moare”.

"Sunt preoţi care văd în împărtăşirea cu o singură linguriţă o „dogmă” de

neatins"

Poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe Române este că nimeni nu s-a îmbolnăvit

niciodată din cauza utilizării aceleiaşi linguriţe în ritualul împărtăşaniei şi că obiceiul
trebuie să rămână neschimbat.

Există însă şi preoţi care, atât din motive de igienă, cât şi teologice, au decis să îi
împărtăşească pe credincioşi cu linguriţe diferite.

„Am luat decizia de a împărtăşi credincioşii cu linguriţe dedicate fiecăruia din dorinţa
de a-i împărtăşi pe aceştia numai cu ceea ce se cuvine a-i împărtăşi, adică cu Sfintele
Taine şi nu cu altceva – cu materie salivară ori bacteriană de pe limba şi din cavitatea
bucală a altora”, îşi explică decizia preotul paroh Lucian Grigore, de la Biserica
Domnească Sfântul Gheorghe din Piteşti.

El spune că principalul motiv care l-a determinat să ia această hotărâre a fost acela de
a-i face pe oameni să vină cu inima deschisă la împărtăşanie, fără teama că s-ar putea
îmbolnăvi.

2
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/889268/Impartasania-cu-aceeasi-lingurita-intre-taina-si-igiena/

Din punct de vedere teologic, Grigore spune că preotul are datoria de a se îngriji ca în
potirul pentru împărtăşanie, iar mai apoi pe buzele credincioşilor, să nu ajungă diferite
impurităţi.

Grigore s-a gândit la un moment dat să înainteze un document către forurile

superioare din Biserica Ortodoxă din România pentru a-şi prezenta argumentele şi
pentru a se lămuri situaţia la nivelul întregii biserici, dar s-a lovit de o serie de
împotriviri : “Cu privire la această problemă, sunt preoţi care văd în această lucrare a
împărtăşirii cu o singură linguriţă o „dogmă” de neatins – care ar fi în măsură să
probeze măsura credinţei noastre în puterea lui Dumnezeu de a curăţa necurăţiile”.

Oamenii, puşi în mod forţat în faţa unei dileme

El spune că, de obicei, credincioşii sunt puşi în mod forţat în faţa dilemei: “ori crezi
că Dumnezeu este în măsură să te ferească de bolile (contagioase) ale celui de
dinaintea ta şi te mântuieşti, ori nu crezi în puterea Sfintei Împărtăşanii şi nu te
mântuieşti. Să ne trezim! Preotul care pune credinciosul să meargă pe tăişul acestei
dileme nu dovedeşte nici credinţă şi nici cuviinţă dreaptă faţă de oameni”.

"Împărtăşania nu are destinaţia de a se transforma în dezinfectant”, mai spune el

vizavi de părerea comună potrivit căreia este imposibil ca o persoană să se
îmbolnăvească dacă foloseşte aceeaşi linguriţă ca şi cei dinaintea lui. Preotul
consideră că, deşi Dumnezeu face minuni, “minunea nu se cere şi nu se forţează”.

“Am împărtăşit odată un bătrân care era răcit, tuşea şi îi curgea abundent nasul. L-am
invitat să se şteargă mai întâi şi apoi să se apropie. Omul era atât de bolnav şi necăjit
încât nu-i stătea mintea nici la ce îi zicem eu şi nici la grija la care îl chemam. Sumar
a făcut gestul de a se şterge. Pe cei mai catolici decât Papa, care ne pun pe noi în
astfel de dileme, i-aş întreba: v-aţi putea împărtăşi vreodată copilul cu o linguriţă ca
cea despre care zic eu când povestesc despre bătrân ? Să nu fim ipocriţi, ci să fim
cinstiţi cu noi înşine”, spune Grigore.

“Eu nu găsesc un impediment în a sfinţi în loc de una singură mai multe linguriţe şi a
le folosi în cult la momentul cuvenit. Rugăciunea necesară sfinţirii linguriţei poate fi
citită mai multora la fel de bine cum se citeşte uneia”, oferă el o soluţie.

Grigore mai spune că, din punct de vedere teologic, linguriţa este doar un mijloc
pentru a primi împărtăşania, iar comunitatea credincioşilor nu este simbolizată de
linguriţă, ci de potir.

Preotul spune că cea mai potrivită soluţie pentru a împărtăşi este cea folosită în
Biserica Ortodoxă Rusă. “După ce credinciosul vine înaintea uşilor împărăteşti ale
Sfântului Altar, i se aşează sub bărbie procovăţul (o bucată de pânză de culoare roşie).
Cu această operaţie se ocupă paracliserul (la nevoie), dar de cele mai multe ori
diaconul sau un alt slujitor. Având dinainte un credincios cu fruntea orientată spre
vârful catapetesmei şi gura deschisă, preotului îi vine uşor, adică la îndemână să
transporte pe deasupra procovăţului linguriţa – purtând cele sfinte – şi să le lase să se
prelingă în cavitatea bucală a primitorului, fără să o atingă. Astfel, linguriţa cea unică
a preotului rămâne la fel de curată la sfârşitul împărtăşirii a o mie de credincioşi
precum a fost şi la început. Totul însă ţine de educaţia pe care s-ar cuveni să o facem

3
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/889268/Impartasania-cu-aceeasi-lingurita-intre-taina-si-igiena/

credincioşilor în acest sens. Dacă forurile noastre ocârmuitoare s-ar îngriji să

poruncească şi la noi, în Biserica Ortodoxă Românească, o astfel de practică, am
scăpa de „dilema linguriţei””.

„Nu există cazuri de îmbolnăvire”

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Constantin Stoica, nu este de acord cu

folosirea mai multor linguriţe pentru împărtăşanie: „Dintotdeauna, în tradiţia
ortodoxă, la împărtăşit se foloseşte aceeaşi linguriţă. Acolo avem trupul şi sângele
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, suntem feriţi de boli şi de alte pericole”.

„Este exclusă îmbolnăvirea de la Sfânta Împărtăşanie. Suntem cu toţii păziţi de orice

boală în momentul în care ne împărtăşim. De 2000 de ani, biserica foloseşte
împărtăşirea cu aceeaşi linguriţă ”, mai spune el.

„Ceea ce e important de subliniat e că nu sunt semnalate cazuri de îmbolnăvire. Nu

există aşa ceva, nimeni nu a reclamat vreodată aşa ceva. Nu avem de ce să ne temem.
Credincioşii bisericii noastre niciodată nu vin cu reţinere la sfântul potir atunci când
se împărtăşesc”, susţine Stoica.