DOCUMENTATIA DE CREDITARE PENTRU PERSOANE

FIZICE (RETAIL BANKING)

Capitolul 1. Documentatia si rolul ei in creditare

1.1 Documentatia & Conditii minime de acceptare
1.2 Dobanzi si comisioane

Capitolul 2 Creditarea bancara

2.1 Ce este creditulul
2,2Principalele operatiuni bancare
2..3Intermedierea bancara si avantajele ei

Capitolul 3.Orzanizarea bancara

3.1Organigrama bancara
3.2Analiza si acordarea solicitarii de credit
3.3Creditarea pe termen mediu si lung
 Capitolul I

Documentatia si rolul ei in creditare

1.1 Documentatia & Conditii minime de acceptare

A. Venituri din salarii

CONDITII DE ELIGIBILITATE:
1. Vechimea minima in munca : 3 luni la actualul angajator.
2. Angajatorul isi desfasoara activitatea de minim 1 an
3. Pentru a fii considerate eligibile, trebuie sa fie obtinute in baza contractelor de munca
incheiate pe perioada nedeterminata (atat cu norma intreaga, cat si cu fractiune de
norma) dar si pe perioada determinata numai categoriile de exceptii prezentate mai jos:
 angajatii companiilor multinationale, ambasadelor organizatiilor sau
institutiilor internationale prezente in Romania care, ca regula generala,
nu incheie contracte de munca pe perioade nedeterminate, daca contractul
de munca este incheiat pe minim 1 an ( de la data cererii) si a fost reinoit
cel putin o data , la ultimul angajator ( emitentul adeverintei de salariu)
 profesori, militari, angajati in Ministerul Sanatatii (de ex:medici rezidenti,
cu minim 1 an de rezidentiat incheiat)
Angajatorul trebuie sa isi desfasoare activitatea de minimum 1 an, iar vechimea la actualul loc de
munca trebuie sa fie de minim 3 luni

Pentru:
 militarii din unitatile militare din cadrul Ministerului Apararii Nationale si ai
Ministerului Administratiei si Internelor
 medicii se asistente din cadrul Ministerului Sanatatii
 cdrele didactice din cadrul Ministerului Educatiei , Cercetarii si Inovarii in cazul
transferului intre diverse structuri ale acestor ministere, angajatorul se considera
acelasi definit drept angajator actual

Observatii pentru calculul vechimii: vechimea la locul de munca se calculeaza ca perioada

de desfasurare neintrerupta a activitatii pentru un angajator, indiferent de fapul ca in aceasta
perioada a fost angajat pe perioada determinata si/sau nedeterminata.

4. Comisioanele din vanzari se vor lua in calcul doar suplimentar veniturilor din salarii, in
cuantum de 50.
5. Urmatoarele categorii de venituri vor fi luate in calculul bugetului ca o pondere de 100:
 Orele suplimentare;
 Veniturile variabile incasate ca urmare a garzilor pentru angajaii
Ministerului Sanatatii( medici, asistente medicale);
 Veniturile variabile incasate sub forma de stimulente pentru
angajatii Ministerului de Finante/ Ministerul Muncii;
  Norma de hrana pentru angajatii Ministerului Apararii
Naionale/Ministerului Administratiei si Internelor / Serviciului
Roman de Informatii/ Politistii comunitari;
 Venituri din plata in acord;
 Veniturile din fractiunea de norma;
 Sporuri cu caracter permanent( ex. spor vechime)

-Documente din care sa rezulte veniturile si vechimea .

Adeverinta de salariu:
 original(formular cu continut standard stabilit de catre Banca)
 este semnata din partea angajatorului de catre doi reprezentanti legali( formatul
standard este stabilit de catre banca)
 emisa cu maximum de 30 de zile calendaristice inaintea semnarii cererii de credit
de catre client
 sa aiba toate campurile completate
 sa fie stampilata
 sa mentioneze salariul net pe 3 luni

Fisa fiscala 1:( pentru functia de baza, corespuzator venitului din cartea de munca) si/sau Fisa
fiscala 2 ( pentru alte locuri de munca de unde obtine venituri din salarii, altele decat functia de
baza.) :
 emisa pentru anul precedent ; in situatia in care nu s-a emisinca Fisa fiscala
pentru anul precedent , se va prezenta Fisa fiscala emisa pentru anul
anteprecedent.
 formular cu continut standard stabilit de catre legiuitor
 copie certificata pentru conformitate cu originalul de catre reprezentantul
bancii care primeste documentatia

Situatii in care NU se va solicita Fisa Fiscala:

a ) Clientul are in derulare un credit bancar contractat la Banca , in dosarul caruia este deja atasata
Fisa fiscala pentru anul anterior celui in care se solicita noul credit.
Creditul in derulare trebuie sa nu inregistreze restante la data depunerii noii cereri de credit, iar
veniturile prezentate sa nu depaseasca veniturile luate in considerare la aprobarea creditului anterior
cu peste 20%, vor fi luate in considerare doar in cazul in care vor putea fii justificate conform celor
de mai sus .
b) In cazul persoanelor aflate in concediu de crestere copil
c) In situatia in care clientul indeplineste conditia de vechime minima in munca , este sau nu la
primul loc de munca, dar nu are emisa Fisa fiscala la data aplicarii creditului Raiffeisen( ex.
Clientul este angajat din Ianuarie 2009 si aplica la credit in Februarie 2010, cand nu i s-a
emis inca Fisa fiscala pe anul 2009).

La momentul analizarii cererii de credit, se poate solicita unul din documentele urmatoare;
 copia primelor si ultimelor doua pagini ale cartii de munca, certificata pentru
conformitate cu originalul de catre reprezentantul legal al societatii angajatoare sau de
catre reprezentatul bancii/analistul partenerului
 copia contractului individual de munca, inregistrat de catre Inspectoratul teritorial de
Munca ( daca este cazul, conform legii)
  copie dupa ultimul stat de plata (extras), semnat si stampila de catre angajator sau
Inspectoratul teritoial de Munca, etc.

In cazul perosanle aflate in concediu de crestere copil se vor prezenta urmatoarele documente :
 adeverinta de salariu emisa de angajator cu ultimele 3 venituri realizate anterior
perioadei de concediu crestere copil
 ultimul mandat postal prin care se incaseaza indemnizatia / extras de cont in original
(semnat si stampilat de institutia emitenta)
 decizia autoritatii locale prin care a fost aprobata cererea depusa pentru plata
indemnizatiei.

B. Venituri din exercitarea unorprofesii liberale sau activitati independente

Pentru a fi considerate elegibile, persoana respectiva trebuie sa-si desfasoare legal activitatea
independenta sau profesia liberala de cel putin 2 ani.
Ex: avocati, notari, medici, contabili autorizati, lichidatori, arhitecti etc.
NU se vor credita persoanele care obtin venituri din desfasurarea unor activitati economice
independente in baza O.U.G. 44/2008( florari, taximetristi, etc)

Documente din care sa rezulte veniturile si vechimea:

 Autorizatia de functionare. copie certificata, valabila, emisa de forul care
guverneaza tipul respectiv de activitate profesionala
 Decizia de impunere finala a impozitului, copie certificate pe ultimii 2 ani
fiscali incheiati,inregisrata la administratia financiara
In cazult in care nu s-a emis decizia de impunere pentru ultimul an, atunci Declaraia speciala
privind veniturile realizate( sau daca aceasta nu este depusa, Declaratia privind veniturile estimate),
copie certificata pentru ultimul an fiscal incheiat inregistrat la administratia financiara

Nota 1: In cazul in care se constata o depasire a pragului cu 20 se vor solicita documente

suplimentare care sa justifice cresterea volumului de afaceri al solicitanrului, cum ar fi Registrul de
incasari si Plati( copie certificata)

C. Venituri din cedarea folosintei bunurilor imobile

Conditii de eligibilitate:
Veniturile se vor accepta numai ca venituri suplimentare veniturilor salariale.
Pentru a fi considerate eligibile, trebuie sa indeplineasca urmatoarea conditie:
 contractele de incheiere sunt inregistrate la Administratia
Financiara cu cel putin 6 luni inainte de data depunerii cererii
de credit
 contractul actual de incheiere sa fie incheiat si inregistrat la
Administratia Financiara de minim 1 an.
 Valabilitate contract de inchiriere: acopera itrreaga perioada de
creditare/contine clauze de reinoire automata sau
imprumutatul se obliga prin contractul de credit sa reinoiasca
sau sa prelungeasca contractul de inchiriere existent sau sa
incheie noi contracte de inchiriere, pe toata perioada de
creditare
Documente din care sa rezulte veniturile si vechimea:
 Contractul de inchiriere, copie certificata inregistrata la Admistratia Financiara .

D. Venituri din pensii

Pentru a fi considerate eligibile, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

caracter definitiv si nerevizuibil, precum:
a) pensiile pentru limita de varsta
b) pensiile pentru invaliditate care nu sunt supuse revizuirii periodice in vederea stabilirii
mentinerii, schimbarii categoriei de invaliditate sau incetari calitati de pensionar de invaliditate

Nota: Nu se vor lua in calcul pensiile alimentare, pensiile de urmas, pensiile de revolutionari,
pensiile de deportati( indemnizatii reparaorii) si indemnizatiile pentru persoanele insotitoare
,primite de catre persoanele cu handicap, care au dreptul la insotitor.

Documente din care sa rezulte veniturile si vechimea

 ultimul talon de pensie emis pana la data solicitarii creditului – copie certificata
 decizia de pensionare - copie certificata
 decizia comisiei medicale / certificatul de incadrare in grad de handicap, copie
certificata, numai in cazul pensiilor dde invaliditate.

E. Venituri din cesiunea drepturilor de autor

Pentru a fi considerate eligibile, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

 contractul este incheiat pe perioada nedeterminata
 in contract se specifica un venit lunar fix
 contractul sa aiba vechime de minim 6 luni de la data depunerii cererii de
credit
Documentele din care sa rezulte veniturile si vechimea
Contract incheiat si actele aditionale, copie certificata

F. Venituri din renta viagera

Pentru a fi considerate eligibile, trebuie sa se prezinte documentele justificative ( adeverinta

de la institutiile de specialitate).

Documentele din care sa rezulte veniturile si vechimea

 un document oficial, copie certificata, emisa de autoritatea care a decis plata
rentei, atesta obtinerea veniturilor si contine decizia de acordare(plata) a
rentei viagere
 ultimul talon de incasare a veniturilor sau extras de cont care atesta incasarea
rentei- copie certificata
 Documente

In scopul identificarii informatiilor depuse de solicitant, urmatoarea documentatie minima va

trebui prezentata :

1. Act de identitate: buletin sau carte de identitate valabile pentru solicitant si sot/sotie cu
mentiunea obligatorie a CNP. In cazul in care domiciliul se dovedeste prin viza de
flotant aplicata pe BI/CI aceasta trebuie sa fie valabila la data depunerii cererii. Nu se
accepta carti de identitate provizorii. In cazult in care sotul / sotia nu participa cu
veniturile in calculul indicatorilor de buget si nu poate prezenta BI/CI se poate accepta
pentru efectuarea verificarilor in bazele de date ale bancii un alt document din care sa
reiasa CNP-ul sotului / sotiei ( pasaport, certificat de casatorie, permis de conducere, etc)
2. Factura de utilitati emisa pe adresa domiciliului / resedintei actual (a) .
In cazul in care adresa de domiciliu inscrisa in buletin /cartea de identitate difera de adresa inscrisa
in factura de utilitati , dar clientul dovedeste ca locuieste la adresa mentionata in factura de utilitati (
prin alte documente si / sau viza de resedinta ), creditul va fi procesat in continuare, iar adresa din
factura va fi adresa de corespodenta
3. Documente din care sa rezulte veniturile si vechimea.( cele mentionate pentru fiecare
dintre sursele de venit)
4. Declaratie pe propia raspundere privind valoarea angajamentelor( crredite, rate de
leasing, alte rate aferente vanzarii- cumpararii in rate, chirii, pensii de intretinere ,
C.A.R. , descoperit de cont etc.- extrase de cont - daca este cazul, dovada ultimei
rambursari etc.) lunare de plate ale solicitantului si ale familiei acestuia.
Declaratia va fi inclusa in cererea de credit
5. Acord de consultare a bazei de date a CRB- in cazul creditelor mai mari de 5000
Euro( echivalent lei) pentru solicitant si sotul/sotia acestuia ( in cazul in care este
casatorit, chiar daca nu se iau in considerare veniturile lui/ei)
6. Declaratie B.N.R, se completeaza daca pe cererea de credit clientul mentioneaza ca se
afla sub incidenta normelor BNR privind expunerileinstitutiilor de credit.

Bonitatea solicitantului si sotului/sotie acestuia

Veniturile nete lunare vor fi calculate ca diferenta intre veniturile totale certe, cu caracter de
permanenta si angajamentele de plata de alta natura decat cele decurgand din contractele de
credit( pensii alimentae, chirii, popriri etc)
Analiza bonitatii solicitantului de credit se va efectua obligatoriu in functie de veniturile totale, cu
caracter permanent ale familiei, respectiv ale solicitantului si ale sotului/sotiei acestuia(in cazul in
care este castorit si doreste sa se ia in calcul si veniturile sotului/sotiei).
In cazul in care solicitantul /sotul/sotia beneficieaza de card de credit Raiffeisen Bank sau de laalta
banca, in calculul bugetului lunar se va lua in considerare:
*In cazul in care credit cardul emis de RBRO/alta institutie nu are facilitate de postare in rate:
Angajament = 5%* limita de card
In cazul in care credit cardul (RBRO/alta institutie) are facilitate de postare in rate, inclusiv in
cazul cardurilor de credit Eurolines sau a celor similare, care au o componenta de tip limita de credit
si o componenta de tip credit de consum :
Angajament = 5%* limita credit card + valoarea lunara a ratrlor postate

In cazul in care solicitantul / sotul/sotia este este detinatorul unui card Raiffeisen sau al unui card
emis de alta banca si beneficieaza de facilitatea de overdraft, in calculul bugetului lunar se va lua in
considerare :
 2,5% limita overdraft( la solicitarea unui alt tip de credit decat overdraft)
 dobanda calculata la limita soliciata ( in cazult solicitarii unui overdraft)

Angajamentele de plata lunare -rate credite bancare, rae leasing, rate cumparare bunuri in rate,
CAR-uri.

1.2 Dobanzi si comisione

Dobanda reprezinta suma de bani pe care trebuie sa o plateasca beneficiarul imprumutului

(debitorul) celui care acorda imprumutul (creditorul), pentru folosirea disponibilitatilor banesti
ale acestuia din urma, pana la restituirea lor. In cazul creditului, creditorul este banca sau o alta
Ceinsitutie
e dobandafinanciara.
simpla In
si cum
cazulse
depozitelor,
calculeazacreditorul este persoana fizica sau firma care isi tine
economiile la banca.
Atunci cand creditul sau depozitul nu depaseste un an, se calculeaza dobanda simpla.
Ati auzit probabil de tipurile de dobanzi: dobanda simpla si dobanda compusa.
D = S0 * d’ * n
Unde D = dobanda
S0 = suma depusa initial ( in cazul depozitelor) sau suma creditata

d’ = rata dobanzii
n = perioada de timp ; n = numarul de zile ale depozitului/360 zile
In acest caz, dobanda nu se capitalizeaza ci se incaseaza la sfarsitul perioadei.

Ce e dobanda compusa si cum se calculeaza

Cand se acorda un credit pe o durata mai mare de un an si dobanda nu este platita anual
creditorului, se foloseste dobanda compusa :
D = S0 (1 + d’)n - S0
Dobanda compusa inseamna ca dobanda din fiecare an se adauga la suma initiala data cu
imprumut si de aceea, in anul urmator, va fi luata in calculul dobanzii la fel ca suma initiala.
Altfel spus, primim dobanda si la dobanda din anul precedent.

Suma ce va fi returnata dupa „n” ani se calculeaza prin formula :

Sn = S0 (1 + d’)n
 Rata nominala a dobanzii

Rata nominala a dobanzii este rata dobanzii care apare in contractul de credit sau a contractului
pentru depozit.
De exemplu, rata dobanzii de 10% afisata de banca in cazul unui depozit sau de 5% in cazul unui
credit.

Rata reala a dobanzii

Rata reala a dobanzii este rata nominala a dobanzii (prezentata mai sus) din care se scade rata
inflatiei.
r = d’ – i’
r = rata dobanzii reale
d’ = rata dobanzii nominale
i’ = rata inflatiei

Rata dobanzii nete reprezinta rata dobanzii nominale din care s-a scazut impozitul. Dobanda neta
este de fapt, dobanda primita efectiv de catre cel care imprumuta (creditor).
De exemplu, in cazul unui depozit se plateste impozit de 16% din dobanda primita.

Dobanda fixa

Dobanda fixa ramane neschimbata pe toata perioada creditarii sau a depozitului facut. In cazul unui
depozit la termen cu dobanda fixa, de exemplu, veti sti din momentul constituirii depozitului care va
fi suma totala acumulata din dobanda, de care veti beneficia la finele acestuia (scadenta).

Dobanda variabila

Dobanda variabila este dobanda care se calculeaza periodic (de regula la 3 luni) in functie de
evolutia dobanzii pe piata. Acest tip de dobanda ii ofera creditorului posibilitatea de a se apara de
pierderea care ar rezulta pentru el din fixarea unei dobanzi neschimbate la acordarea creditului intr-o
perioada de ascensiune a dobanzii.

Cum se calculeaza dobanda la un depozit mai mic de un an

E bine de stiut ca in cazul unui depozit, rata dobanzii afisata de banca este rata dobanzii anuala.

In cazul depozitelor pe o perioada mai mica de un an, de exemplu 3.6,9 luni, dobanda se calculeaza
astfel: vom raporta numarul de zile al depozitului la 360 de zile ale anului.

Sa luam si un exemplu :

depozit pe 3 luni
Suma depusa : 1.000 RON
Dobanda afisata de banca : 10%

Cum calculam dobanda

D = 1.000 RON * 10% * 90zile/360 zile

D = 25 RON

Deci, la sfarsitul celor 3 luni dobanda calculata este de 25 RON. Dupa un an de zile, dobanda
primita va fi de 100
RON.
 Comisionul bancar:

Suma incasata de banca pentru operatiile efectuate de catre clientii sai. Exista foarte multe
tipuri de comisioane bancare, dintre care amintim: comision de gestionare a creditelor sau a
conturilor, comision de finantare, comision de gestiune, comision pentru efectuarea operatiunilor in
numerar, comision pentru operatiuni de cont curent, etc.

Cand vrem un credit, tot mai multi dintre noi cauta sa afle toate costurile acestuia, nu doar dobanda
si rata lunara. Exista multe comisioane mai mult sau mai putin ascunse pe care le aflam abia atunci
cand semnam contractul de credit sau cand platim rata lunara. Cat trebuie sa platesc atunci cand
depun actele sau inainte de a primi creditul? Vin cu bani de-acasa sau banca retine din credit suma
aferenta diverselor comisioane de acordare?
Si nu se opreste totul aici. Unele banci te vor pune sa platesti comisioane si pe parcursul derularii
creditului. E vorba de comisioane de administrare a creditului, prima de asigurare sau pentru
administrarea contului. In cele mai multe cazuri, aceste comisioane sunt lunare, dar exista si anuale.
E foarte important daca un comision de gestiune se calculeaza la valoarea creditului acordat sau
daca se aplica la soldul creditului, in acest din urma caz fiind mai ieftin.
Daca achiti mai devreme creditul, platesti
Credeati ca ati scapat de comisioane? Nu. Mai exista si cel perceput pentru rambursarea in avans a
creditului. Daca vrei sa te achiti de imprumut mai devreme decat perioada convenita initial, va
trebui sa platesti un comision care variaza intre 1% si 5%, in functie de banca de la care ai luat
creditul.
Cel mai mare comision de rambursare anticipata este peceput de Bancpost, pentru Creditul Imediat
de nevoi personale fara ipoteca, de 5% din suma achitata in avans.

Exista insa banci, e drept, doar doua-Banca Transilvania si Finansbank, care nu percep acest tip de
comision nici pentru creditele fara ipoteca, nici pentru cele cu ipoteca. Asadar, daca sunteti sigur ca
peste un an sau doi veti da lovitura si veti avea bani sa va achitati mai devreme creditul, alegeti una
dintre cele doua banci.

Comision si pentru schimbarea datei de plata a ratei

Un alt cost ascuns, sau mai degraba necunoscut initial este cel al modificarii datei scadente de plata
a ratei lunare. Iti schimbi serviciul si primesti salariul mai tarziu sau intervine o alta problema si
vrei sa platesti ratele intr-o alta zi, atunci trebuie sa anunti banca in acest sens sa-ti schimbe data la
scadentarul de credite. Altfel risti sa ai intarzieri mari si sa ajungi la Biroul de Credit. Pentru
modificarea datei insa, o serie de banci percep un comision de rescadentare/reesalonare de 1% sau
chiar 2,5% la sold, in cazul Bancpost.

Plata asigurarii
O serie de banci solicita si o asigurare de viata pentru un credit de nevoi personale, plata acestei
asigurari urmand a se face distinct de rata creditului. In cazul ABN AMRO, de pilda, asigurare de
viata este de 0,102% lunar din soldul creditului, in timp ce la BRD, aceasta este de 0,085%.

Comisionul de analiza a dosarului

Sa o luam insa cu inceputul, adica primul comision pe care-l ai de platit la un credit de nevoi
personale, cel de analiza a dosarului de credit.

Unele banci, precum, ABN Amro, HVB sau BRD nu percep acest comision, altele, precum
Bancpost sau Finansbank, il includ in comisionul de acordare a creditului, iar la alte banci
comisionul de analiza a dosarului este reprezentat fie de o suma fixa-10 euro in cazul BCR, fie de
un procent din creditul acordat-1,5% in cazul Bancii Transilvania.
 Comisionul de acordare a creditului
Comisionul de acordare a creditului este un cost destul de important, el variind, de asemenea, foarte
mult de la o banca la alta: daca la BCR este de 0,3% din valoarea creditului, la Alpha Bank ajunge
la 6%, in cazul unui credit fara ipoteca. In schimb, aceasta banca nu percepe comisionul de
gestiune, care in cazul BCR este de 0,05%, perceput lunar la valoarea creditului. Adica 0,6% in
fiecare an.

O serie de banci, precum Raiffeisen Bank sau Banca Romaneasca nu percep comisioane de acordare
a creditului. In schimb, exista comisioane lunare de gestiune creditului.

Comisionul de gestiune
Comisioanele de gestiune a creditului variaza intre 0,05% la BCR, peceput lunar la valoarea
creditului si 4,5% in cazul Piraeus Bank. Aceste comisioane se aplica la valoarea creditului acordat.
La alte banci insa, precum HVB sau BRD, comisionul de gestiune este mai mare, dar se aplica la
soldul creditului, adica la ce a mai ramas din ceea ce rambursam lunar, in consecinta costul
comisionului fiind mai mic.

Capitolul 2 Creditarea bancara

2.1 Ce este creditulul

Creditul poate fi definit ca o formă specială de mişcare a valorilor: vânzare de mărfuri cu plata
amânată sau transferarea de monedă cu titlul de împrumut.
Caracteristicile creditului sunt: subiecţii relaţiei de credit (creditorul şi debitorul), promisiunea de
rambursare, termenul de rambursare, dobân-da, acordarea creditului (tranzacţia), consemnarea şi
transferabilitatea.
Prudenţa bancară, destinaţia creditului, planificarea creditelor, garantarea creditelor şi rambursarea
creditelor la scadenţă sunt principiile creditării.
Principalele trăsături distinctive ale relaţiilor de credit sunt finanţarea agenţilor economici pe baza
disponibilităţilor latente ale econo-miei, în condiţiile rambursabilităţii şi perceperii de dobândă şi
emisiune monetară.
Funcţiile creditului, ca expresie a dezideratelor fundamentale faţă de existenţa şi menirea
operaţională a relaţiilor de credit, sunt: funcţia de mobilizare, de ameliorare calitativă a
disponibilităţilor băneşti şi de redistribuire, funcţia de emisiune, funcţia de reflectare şi stimulare a
eficienţei în activitatea agenţilor economici.
Criteriile care determină delimitarea principalelor tipuri de credite sunt: persoana creditorului,
modalitatea specifică de formare şi utilizare a capitalurilor disponibile, persoana debitorului,
dimensiunile şi dinamica necesităţilor debitorului şi modul de folosire a capitalurilor împrumutate,
obiectul creditului şi sfera de utilizare, duratele de constituire a capitalului disponibil şi de utilizare
de către împrumutaţi.
Creditul poate fi clasificat după mai multe criterii, astfel: a) după natura economică şi participanţi
(comercial, bancar, de consum, obligatar, ipotecar); b) după destinaţie (productiv şi neproductiv); c)
după natura garanţiilor (real şi personal); d) după termenul de rambursare (rambursat la o dată
stabilită şi fără termen); e) după fermitatea scadenţei (denunţabil şi nedenunţabil); f) după modul de
stingere a obligaţiilor (amortizabil şi neamortizabil).
Dobânda este preţul plătit în schimbul punerii la dispoziţia unui subiect economic a capitalului
necesar, rata dobânzii reprezentând preţul pentru o anumită unitate de capital şi o anumită unitate de
timp.
Din punct de vedere al băncii, se pot deosebi două categorii de dobânzi: dobânda bonificată
(remunerarea disponibilităţilor băneşti constituite ca depozite la bancă) şi dobânda percepută
(încasată de bănci de la clienţii lor în calitate de debitori, corespunzător creditelor acordate).
În economia de piaţă există o diversitate de tipuri de dobânzi: taxa oficială a scontului, taxa privată
a scontului, dobânda bonificată, dobânda percepută, dobânda practicată la efectele comerciale.
Dobânda poate fi simplă (plata pentru serviciul adus de un capital în condiţiile în care dobânda nu e
capitalizată) şi compusă (în condiţiile în care dobânda este capitalizată).
În contextul inflaţionist existent în aproape toate ţările se iau în considerare două ipostaze ale
dobânzii: nominală (exprimată ca atare prin rata curentă de piaţă) şi reală (ca diferenţă între
dobânda nominală şi gradul de eroziune al capitalului, determinat de evoluţia procesului
inflaţionist).
În sens larg, clientul este persoana juridică sau fizică, care în mod frecvent sau întâmplător,
apelează la serviciile băncii, în scopul satisfacerii unor nevoi, producând astfel efecte economice
asupra băncii.
În sens restrâns, clientul este persoana juridică sau fizică, având deschise unul sau mai multe conturi
în evidenţele băncii, o denumire clară, un sediu sau domiciliu şi adresă bine definite, un statut
juridic legal, care apelează în mod constant şi frecvent la produsele şi serviciile băncii pentru
satisfacerea unor nevoi, producând astfel efecte economice la nivelul băncii.
Băncile îşi împart clienţii în următoarele mari categorii de clientelă: persoane juridice (societăţi
comerciale cu capital de stat, regii autonome diverse, societăţi comerciale cu capital privat,
companii naţionale); instituţii bugetare; instituţii financiar-bancare; persoane fizice şi persoane
fizice autorizate.
Cele mai importante avantaje ale strategiei cu orientare asupra relaţiei bancă-client sunt: obţinerea
unei profitabilităţi stabile pe termen lung, deoarece clientul în sine este sursa de profit a băncii;
preferinţa clientului pentru banca cu care are cea mai stabilă şi puternică relaţie în cazul în care
primeşte oferte de produse similare, cu execuţie şi costuri similare.
Pachetele de produse şi servicii bancare oferite clienţilor de către bănci sunt: pachetul „cash
management – gestiunea lichidităţilor”,pachetul de creditare a necesităţilor de capital circulant al
firmelor, pachetul de creditare multiprodus (linie de credit, emitere scrisori de garanţie, avalizare
bilete la ordin.
Băncile utilizează pe scară largă segmentarea clientelei în funcţie de codurile CAEN, având în
vedere următoarele motive: adaptarea corespunzătoare a produselor şi serviciilor băncii fiecărui tip
de activitate economică; gestiunea corespunzătoare a riscului de credit; specializarea analistului de
credite.
Obiectivul principal al îmbunătăţirii managementul relaţiilor cu clienţii este calitatea informaţiilor
despre clienţi în scopul identificării acestora, a adaptării la nevoile acestora şi a gestionării eficiente
a relaţiei cu clientul.
Alte obiective sunt: îmbunătăţirea modului de servire a clientelei prin adaptarea continuă la
cerinţele acesteia; creşterea eficienţei comerciale prin realizarea de vânzări încrucişate şi revânzări
către segmentele de clientelă care doresc astfel de achiziţii; creşterea ratei profitului prin gestiunea
corespunzătoare a profitului pe client, canal de distribuţie, sucursală, produs.
Pe baza rezultatelor bilanţului şi a contului profit şi pierdere, banca analizează eligibilitatea
solicitanţilor de împrumuturi pe baza unui sistem de indicatori care exprimă bonitatea.
Indicatorii de analiză a bonităţii corporate banking sunt: cifra de afaceri, capitalurile proprii,
rezultatul exerciţiului (profit/pierdere), fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria
netă, lichiditatea, solvabilitatea, gradul de îndatorare, viteza de rotaţie, rentabilitatea (de exploatare,
economică, financiară), indicatori ai riscului financiar, rata valorii adăugate, politica de dividende.
În cazul creditelor destinate persoanelor fizice (retail banking), analiza bonităţii presupune
stabilirea a patru elemente de bază: volumul creditului solicitat, nivelul ratei lunare totale pe care
clientul o poate plăti, numărul de rate totale în care urmează să se ramburseze creditul, nivelul
dobânzii.
Banca întocmeşte scoring-ul pentru fiecare client persoană fizică şi pe baza acestuia apreciază dacă
solicitantul este în măsură să asigure rambursarea şi garantarea creditului şi a dobânzii aferente.
 Băncile îşi desfăşoară întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare
prudente.
Activitatea de creditare a persoanelor fizice se bazează pe identificarea şi evaluarea capacităţii de
plată a solicitanţilor, ca principală sursă de rambursare a creditului şi de plată a dobânzilor.
Principalele condiţii care se cer îndeplinite de persoanele fizice (populaţie) pentru contractarea de
credite sunt: să fie angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată şi să realizeze venituri
certe; să deschidă la unităţile băncii un cont curent; să garanteze rambursarea creditelor şi a
dobânzilor aferente cu veniturile pe care le realizează, cu garanţii reale şi personale; să accepte ca
plăţile din cont să fie efectuate numai prin virament; să nu înregistreze debite sau obligaţii
neachitate la scadenţă către bancă şi terţi; să participe la realizarea afacerii (proiectului) cu surse
proprii (dacă este cazul).
Verificarea conţinutului şi analiza documentaţiei de aprobare a creditului se fac de ofiţerul de
credite prin parcurgerea următoarelor două etape: încadrarea solicitării în criteriile şi condiţiile
specifice categoriei de credit solicitate; determinarea capacităţii de rambursare a creditului şi a
dobânzilor aferente.
Fişa scoring prin care se determină bonitatea solicitanţilor de credit persoane fizice cuprinde opt
criterii de apreciere, fiecărui criteriu atribuindu-se un număr de puncte.
Referatul de credite, împreună cu întreaga documentaţie, se prezintă de către directorul unităţii
bancare care coordonează activitatea de creditare, Comitetului director.
Competenţele de aprobare a creditelor şi a scrisorilor de garanţie bancară se stabilesc în raport cu
expunerea totală a băncii faţă de debitorul respectiv.
Băncile îşi definesc strategiile de atins, atât pe termen mediu şi lung, cât şi pe termen scurt.
Obiectivele concrete ale băncilor în politica de creditare (strategia) sunt: consolidarea poziţiei băncii
pe piaţă; stabilirea unei creşteri medii anuale a creditului corporate; stabilirea unui raport optim
între creditele acordate în moneda naţională faţă de cele acordate în valută; stabilirea unui procent
maxim de provizionare .
Analiza bazei de credit corporate vizează două aspecte: analiza istoricului firmei şi analiza
viitorului firmei.
Documentele minime necesare analizei sunt documente contabile (bilanţ, situaţia stocurilor, bugetul
de venituri şi cheltuieli, declaraţii lunare de impozit, decont TVA, situaţia creanţelor, situaţia
debitelor etc.), documente referitoare la obiectul creditului (plan de afaceri, fluxul de numerar,
studiu de fezabilitate etc.) şi documente de garantare (ipoteci, gajuri etc.).
Principalele tipuri de credite bancare acordate persoanelor juridice sunt: credite globale de
exploatare, utilizări din deschideri de credite permanente (linii de credite), credite pentru finanţarea
cheltuielilor şi stocurilor temporare, credite pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor sezoniere,
credite de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricaţie, credite pentru prefinanţarea
exporturilor, credite pentru exportul de produse garantate cu creanţe asupra străinătăţii în lei şi
valută, credite de scont, creditele pe documente de plată aflate în curs de încasare (creditele pe
cecuri remise spre încasare, credite pe ordine de plată), factoring, credite pentru facilităţi de cont,
credite pe descoperit de cont (overdraft), credite pentru echipament (investiţii) în completarea
surselor proprii, credite pentru cumpărarea de acţiuni şi active, credite promotorii, credite ipotecare,
credite pentru activitatea de leasing, credite de forfetare.
Analiza creditului reprezintă procesul prin care banca, pe baza unor informaţii furnizate de
documente puse la dispoziţie de client şi a oricărei informaţii relevante obţinute din alte surse,
stabileşte dacă clientul are bonitatea necesară (capacitatea de a-şi achita obligaţiile pe care urmează
să şi le asume prin semnarea contractului de credit) şi urmăreşte limitarea la maxim a expunerii
băncii la riscul de credit.
Procesul de analiză a creditului va cuprinde o analiză formală şi o analiză de fond, care va avea atât
o dimensiune cantitativă, cât şi una calitativă.
Verificarea de fond calitativă a persoanelor fizice presupune verificarea comportamentului
solicitantului/soţului, soţiei, codebitorului, girantului, verificarea adresei domiciliului/reşedinţei
solicitantului, verificarea unităţii care a eliberat adeverinţa de venit pentru
solicitant/codebitori/giranţi.
Pentru efectuarea analizei dosarului de creditare pentru persoane juridice, banca utilizează
următoarele surse de informaţii: situaţiile financiare, analizele economice şi sectoriale şi
informaţiile complementare.
Elementele de analiză financiară a întreprinderii se referă la analiza bilanţului, a lichidităţii şi
solvabilităţii, analiza sistemelor de rate (profita-bilitate, lichiditate, rate financiare), analiza
capacităţii de autofinanţare (CAF), analiza fluxului de numerar (cash-flow), anticiparea falimentului
unei companii (prin metoda contabilă şi metoda bancară).
Formatul aplicaţiei este relativ tipizat; el poate varia, însă va trebui să conţină următoarele
informaţii: propunerea de credit, sumarul aplicaţiei, prezentarea societăţii, prezentarea sectorului de
activ, analiza situaţiilor financiare a societăţii, recomandarea finală a analistului de credit.
Elementele esenţiale în analiza procesului de creditare sunt: persoana, capacitatea de rambursare,
garanţiile, scopul în care creditul este solicitat, perioada (durata) creditului, rentabilitatea, valoarea
creditului, avantajele băncii şi ale beneficiarului, piaţa.
Metodologia de creditare cuprinde mai multe etape: etapa preli-minară, etapa depunerii dosarului,
etapa analizei documentaţiei, etapa determinării indicatorilor de apreciere, etapa aprobării
creditelor, etapa constituirii garanţiei, etapa încheierii contractelor, etapa derulării şi urmăririi
creditelor.
Garanţia este denumirea generică utilizată pentru a desemna orice metodă, instrument sau
angajament accesoriu contractului de împrumut, pus la dispoziţia sau emis în favoarea băncii, în
virtutea contractului încheiat, în măsură să asigure banca de realizarea certă a bunurilor garantate,
respectiv recuperarea sumelor împrumutate (inclusiv dobânzile), în cazul nerambursării acestora de
către debitor.
Reglementările prevăzute în legislaţia română în vigoare cuprind două categorii principale de
garanţii: garanţii reale (gajul, ipoteca, cesiunea de creanţe, depozitul bancar); garanţii personale
(cauţiunea sau fidejusiunea, garanţia bancară).
Garanţia reală reprezintă un activ acordat de către debitor unui creditor (banca), astfel încât datoria
să fie însoţită de o anumită siguranţă.
Garanţia reală constă în rezervarea unor bunuri individualizate în scopul garantării creditului.
Garanţiile reale cuprind gajul, ipoteca, cesiunea de creanţă şi depozitul bancar.
Garanţiile personale reprezintă angajamente ale agenţilor economici şi persoanelor fizice prin care
aceştia se obligă să suporte datoriile debitorilor către bancă, pentru creditele acordate.
Acest tip de garanţie mai poartă denumirea de cauţiune sau fidejusiune şi este valabil dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii: să existe un contract separat prin care o persoană fizică sau juridică
se obligă să garanteze obligaţiile agentului economic împrumutat cu întregul său patrimoniu; cel ce
garantează să aibă deplină capacitate; garantul să fie solvabil; garantul să domicilieze sau să aibă
sediul în judeţul unde funcţionează banca ce acordă creditul; patrimoniul ce se constituie garanţie să
nu fie afectat de alte datorii sau obligaţii.
Scrisoarea de garanţie bancară reprezintă un înscris prin care o bancă (garant) se angajează
necondiţionat şi irevocabil, în cazul în care un debitor (împrumutat) nu execută obligaţia de a plăti
la o dată bine stabilită o sumă de bani determinată, să plătească suma neachitată în favoarea
creditorului (împrumutător).
În dimensiunea sa istorică, riscul este un concept tânăr şi în acelaşi timp unul din puţinii termeni de
afaceri cu origini directe în mediul comercial şi financiar, şi nu derivat din vocabularul militar,
psihologic sau ştiinţific. Conceptul poartă două înţelesuri: „hazardul monetar în afaceri” şi
„pericolul care trebuie luat în considerare”.
Riscul economic este definit în „Dicţionarul de economie” (coordonator: Niţă Dobrotă) ca fiind acel
eveniment sau proces nesigur şi probabil care poate cauza o pagubă, o pierdere într-o activitate,
operaţiune sau acţiune economică. Spre deosebire de incertitudine, riscul economic se
caracterizează prin posibilitatea descrierii unei legi (reguli) de probabilitate pentru rezultatele
scontate, ca şi prin cunoaşterea acestei legi de către cei interesaţi.
În funcţie de gama de operaţiuni bancare ce pot genera riscuri, acestea din urmă pot fi: riscuri
financiare, care afectează în mod direct gestiunea bilanţului şi care includ: riscul de creditare, riscul
de lichiditate, riscul de schimb valutar şi riscul ratei dobânzii; riscuri de prestare, asociate
operaţiunilor din sfera serviciilor financiar-bancare şi care includ: riscul operaţional, riscul
tehnologic, riscul produsului nou şi riscul strategic; riscuri ambientale, care sunt generate de faptul
că banca operează într-un mediu concurenţial strict reglementat de autoritatea bancară (BNR, în ţara
noastră) şi într-un mediu economic care are propria sa dinamică.
Riscul de creditare mai este numit şi risc de insolvabilitate a debitorului, risc de nerambursare sau
risc al deteriorării calităţii activelor bancare (atunci când celelalte active au o pondere redusă în
bilanţul băncii) şi exprimă probabilitatea neîncasării efective, la scadenţă, a fluxului de numerar
anticipat determinat de creditare (principalul plus dobânzile).
Riscul de lichiditate este riscul curent sau prospectiv care afectează câştigurile şi capitalul, cauzat
de imposibilitatea băncii de a-şi plăti datoriile la scadenţă fără a înregistra pierderi inacceptabile.
Riscul de schimb valutar este riscul curent sau prospectiv care afectează câştigurile şi capitalul,
cauzat de modificarea cursului valutar.
Riscul ratei dobânzii este riscul curent sau prospectiv care afectează câştigurile şi capitalul, cauzat
de modificarea ratei dobânzii.
Riscul operaţional este riscul curent sau prospectiv care afectează câştigurile şi capitalul, cauzat de
eşuarea tranzacţiilor cu clienţi sau terţe părţi, de un proces decizional ineficient şi de resursele
umane inadecvate sau ineficiente.
Riscul informatic (tehnologic) este riscul curent sau prospectiv care afectează câştigurile şi
capitalul, cauzat de o tehnologie informaţională inadecvată în ceea ce priveşte uşurinţa în folosire,
exclusivitatea, integritatea, controlabilitatea şi continuitatea.
Riscul legal şi de integritate este riscul curent sau prospectiv care afectează câştigurile şi capitalul,
cauzat de violarea sau nerespectarea legilor, regulilor, reglementărilor, înţelegerilor, practicilor
prescrise sau a standardelor etice.
Riscul strategic este riscul curent sau prospectiv care afectează câştigurile şi capitalul, cauzat de
decizii greşite, implementarea improprie a decizilor sau lipsa de reacţie la schimbări în mediul de
afaceri.
Riscul de reputaţional este riscul curent sau prospectiv care afectează câştigurile şi capitalul, cauzat
de perceperea greşită a imaginii instituţiei financiare de către clienţi, terţe părţi, acţionari sau
autorităţi.
Riscul sistemic se referă la manifestarea unei crize financiare generalizate atunci când
neîndeplinirea obligaţiilor financiare de către o instituţie bancară sau financiară, ori probleme
foarte grave de lichiditate ale acestuia, determină manifestarea unor dificultăţi similare la alte
instituţii, printr-o reacţie în lanţ propagată cu rapiditate în întregul sistem, din cauza
interconexiunilor.
Prevenirea riscului global de creditare are la bază două principii: divizarea riscurilor şi limitarea
riscurilor.
Prevenirea riscului individual de creditare se desfăşoară de-a lungul întregului proces de creditare şi
priveşte fiecare credit în parte. Ea începe cu etapa selectării cererilor de creditare şi se termină
atunci când se rambursează creditul şi se plătesc dobânzile şi comisioanele.
Urmărirea creditelor se face pentru aflarea situaţiei la zi a afacerii clientului, precum şi a
posibilităţii acestuia de a plăti în continuare datoria către bancă, identificarea tendinţelor contrare
astfel încât să se poată lua măsuri preventive, confirmarea folosirii creditului în scopul acordării,
infirmarea sau confirmarea informaţiilor date de client, descoperirea practicilor neobişnuite folosite
de client şi informarea despre activitatea clientului şi a credibilităţii sale, asigurarea că acest client
este încă solvabil.
Responsabilităţile ofiţerului de credit sunt: comunicarea dintre acesta şi client; verificarea contului
curent al clientului; vizita la sediul clientului; întocmirea dosarului de credit.
Informaţiile cuprinse în dosarul de credite se grupează în următoarele categorii: documente de
creditare; informaţii financiare; garanţii; corespondenţă; rapoarte; note.
Controlul faptic al creditelor bancare are ca obiect: urmărirea şi analizarea gradului de realizare a
principalilor indicatori (realizarea fluxului de disponibilităţi monetare, existenţa resurselor şi a
factorilor de producţie, conservarea garanţiilor, respectarea destinaţiei creditelor; existenţa pieţelor
de desfacere etc.); evaluarea garanţiilor; prezentarea măsurilor luate; întocmirea şi înregistrarea
actelor de control.
Băncile care au un portofoliu de credite mare şi diversificat organizează un departament care se
ocupă cu analiza creditelor.
O analiză a creditelor trebuie să cuprindă: asigurarea concordanţei cu politica de creditare a băncii;
scopul (obiectul) creditului; evidenţa rambursărilor; situaţia financiară a clientului; documentaţia;
garanţiile; respectarea reglementărilor legale.
Activitatea de creditare generează atât credite performante, cât şi, datorită gestionării greşite a
riscului, credite problemă şi neperformante.
Creditele neperformante apar atunci când există o întârziere în rambursarea şi recuperarea
arieratelor, iar achitarea obligaţiilor de plată asumate nu este asigurată sau este asigurată parţial.
Creditele problematice sunt cele care, la data analizei, prezintă semnale evidente referitoare la
imposibilitatea rambursării viitoare la termenele stabilite, ca urmare a deteriorării activităţii
clientului.
Procesul creditării este, prin natura sa, imperfect. Analiza creditului poate fi incompletă sau bazată
pe date eronate, ofiţerul de credit poate ignora adevăratele condiţii ale unui debitor, astfel
capacitatea debitorului de a rambursa se poate efectiv schimba după ce creditul a fost acordat, Dacă
managementul se concentrează exclusiv pe eliminarea în totalitate a riscurilor, o bancă nu va mai
acorda credite, profiturile se vor restrânge şi nevoile de creditare ale clienţilor nu vor fi satisfăcute.
Creditorii nu pot elimina complet riscul, astfel pot apărea unele pierderi din credite. Obiectivul unei
bănci este de a-şi stabili optimul relaţiei risc – venit. În scopul administrării eficiente a activelor şi
pasivelor, în fiecare bancă funcţionează Comitetul de Administrare a Activelor şi Pasivelor.
Creditele neperformante determină suportarea de către bănci a următoarelor costuri: scăderea
reputaţiei, creşterea cheltuielilor administrative şi creşterea cheltuielilor juridice.
Principalele cauze ale apariţiei creditelor neperformante sunt: erori comise de către creditor
(interviu necorespunzător, analiză financiară necorespunzătoare, necunoaşterea activităţii clientului,
garantarea defectuoasă a creditului, documentaţia incorectă sau incompletă).
Experienţa insuficientă în afaceri (management necorespunzător, capitalizare iniţială inadecvată,
deteriorarea producţiei, activitate insuficientă de marketing, control financiar necorespunzător)
determină, de asemenea creditele neperformante ale companiilor.
Creditele devin neperformante aproape întotdeauna ca urmare a unei deteriorări graduale a
activităţii companiei, care este însoţită de numeroase semnale de avertizare.
Acestea sunt semnale de avertizare generale (avertismente care reies din analiza bilanţului, din
analiza contului de profit şi pierdere etc.), semnale ale actului managerial, semnale tehnice şi
comerciale, precum şi alte avertismente rezultate în urma contractului direct cu clientul sau indicaţii
furnizate de către terţi.
Soluţionarea creditelor neperformante presupune parcurgerea următoarelor etape: consideraţii
preliminare, acţiune competentă, evaluarea situaţiei, aprecieri asupra clientului, analiza
documentaţiei, evaluarea situaţiei reale a garanţiilor, urmărirea şi controlul contului bancar al
clientului, consultanţă juridică.
Convocarea clientului şi analiza modului de gândire a acestuia cu urmărirea evoluţiei stărilor
emoţionale ale clientului (negarea, supărarea, târguiala, deprimarea, acceptarea) constituie o altă
etapă principală a urmăririi şi soluţionării creditelor neperformante.
Elaborarea unui plan de acţiune presupune o serie de măsuri în vederea corectării factorilor care au
generat problema (vânzarea activelor care nu mai pot fi utilizate, obţinerea de capital suplimentar,
schimbarea strategiei de piaţă adoptate de client, găsirea unei noi conduceri, planificarea unei
fuziuni sau achiziţii).
 Activitatea de creditare generează atât credite performante cât si, datorită gestionării
gresite a riscului, credite problemă si neperformante.
Creditele neperformante apar atunci când există o întârziere în rambursarea si
recuperarea arieratelor, iar achitarea obligaŃiilor de plată asumate nu sunt asigurate sau sunt
asigurate parŃial. Creditele problematice sunt cele care, la data analizei, prezintă semnale
evidente referitoare la imposibilitatea rambursării viitoare la termenele stabilite, ca urmare a
deteriorării activităŃii clientului.
Pentru diminuarea nivelului creditelor neperformante si a impactului acestora asupra
profitabilităŃii băncii este necesară o politică de creditare prudentă si eficientă, care să conducă
atât la apariŃia prevenirii acestor credite, cât si la posibilitatea de recuperare a lor.
Totusi, creditele neperformante reprezintă o consecinŃă inevitabilă a activităŃii de
creditare. Fiecare credit presupune apariŃia unor evenimente neprevăzute, ce fac dificilă
respectarea de către client a termenilor contractului de creditare.
Unele credite neperformante pot apărea în urma unor erori ale ofiŃerului de credit. Este
posibil ca un ofiŃer de credit să evalueze în mod necorespunzător caracterul clientului, sau să
interpreteze gresit cifrele în cadrul unei analize financiare. Acestea, ca si alte cauze similare care
duc la apariŃia unor credite neperformante, pot si trebuie reduse la minimum.
Un credit neperformant poate surveni chiar si atunci când ofiŃerul de credit nu comite
nicio greseală în vreuna dintre etapele de evaluare a creditului. De exemplu, nici un ofiŃer de
credit nu poate prevedea o perioadă nefavorabilă dezvoltării recoltelor agricole sau o scădere a
valorii pământului care pot fi cauza unui credit agricol neperformant.
1.1 Creditele neperformante
Procesul creditării este, prin natura sa, imperfect. Analiza creditului poate fi incompletă
sau bazată pe date eronate, ofiŃerul de credit poate ignora adevăratele condiŃii ale unui debitor,
astfel capacitatea debitorului de a rambursa se poate efectiv schimba după ce creditul a fost
acordat, Dacă managementul se concentrează exclusiv pe eliminarea în totalitate a riscurilor, o
bancă nu va mai acorda credite, profiturile se vor restrânge si nevoile de creditare ale clienŃilor
nu vor fi satisfăcute.
Creditorii nu pot elimina complet riscul, astfel pot apărea unele pierderi din credite.
Obiectivul unei bănci este de a-si stabili optimul relaŃiei risc - venit. In scopul administrării
eficiente a activelor si pasivelor, în fiecare bancă funcŃionează Comitetul de Administrare a
Activelor si Pasivelor.
Procedurile de revizuire a creditului identifică momentul când creditul a început să se
deterioreze si ajută la instituirea acŃiunilor corective. Cele mai multe credite problemă pot fi
restructurate printr-o utilizare eficientă a perioadei până la îmbunătăŃirea condiŃiilor financiare
ale debitorului. Astfel, în analiza creditelor problema constă în detectarea situaŃiilor problemă si
modificarea termenilor iniŃiali, spre a îmbunătăŃi perspectiva rambursării.
OfiŃerul de credit monitorizează constant circumstanŃele fiecărui debitor, spre a detecta
eventualele probleme ale creditului, înainte ca ele să devină imposibil de corectat. El informează
despre calitatea datelor financiare, istoria creditului ca rezumat în fisierul creditului, completarea
documentaŃiei creditului si valoarea garanŃiilor. Dacă există slăbiciuni el poate clasifica
împrumutul ca substandard, îndoielnic sau pierdere. Atunci banca trebuie să aloce rezerve în
diferite procente, proporŃionale cu creditul acordat, împotriva pierderilor potenŃiale.
1.2. Principalele cauze ale apariŃiei creditelor neperformante
Există numerosi factori care ar putea genera apariŃia unui credit neperformant. Cel mai
adesea, apariŃia unui credit neperformant este, mai degrabă, rezultatul acŃiunii conjugate a mai
multor factori, decât a unuia singur. MulŃi dintre acesti factori ies din sfera de control a băncii.
Un singur factor - greselile comise de funcŃionarul bancar - poate fi menŃinut la un nivel
minim,dacă ofiterul de credit a parcurs si executat cu atenŃie si minuŃiozitate fiecare etapă a
procesului de creditare .
 A) Erori comise de către creditor (bancă - ofiŃerul de credit)
Evitarea apariŃiei creditelor neperformante începe printr-o evaluare atentă si minuŃioasă a
cererii de creditare. Orice etapă a procesului de creditare executată necorespunzător, de la un
interviu nesatisfacător până la un proces inadecvat de monitorizare a creditului, poate avea drept
rezultat apariŃia unui credit neperformant.
Unele dintre cele mai frecvente greseli comise pe parcursul procesului de creditare sunt
următoarele:
a) Interviu necorespunzător (inadecvat)
DiscuŃiile preliminare purtate cu clientul se dovedesc a fi necorespunzătoare atunci când
ofiŃerul de credit, în loc să se axeze pe întrebări la obiect, cu scopul precis de a afla informaŃii
despre situaŃia financiară a clientului, preferă o conversaŃie prietenească cu acesta. Un alt neajuns
constă în incapacitatea de a pune întrebări semnificative sau de a urmări o anumită linie, atunci
când răspunsurile primite sunt gresite sau echivoce. Interviul preliminar reprezintă cea mai bună
ocazie în care ofiŃerul de credit poate evalua trăsăturile de caracter ale clientului. Dacă interviul
este efectuat într-un mod necorespunzător, poate duce la concluzii gresite în ceea ce priveste
buna intenŃie a clientului de a rambursa creditul.
b) Analiză financiară necorespunzătoare
Multe dintre creditele neperformante apar atunci când ofiŃerul de credit nu consideră că
analiza financiară este un factor important în luarea deciziei finale, deci de acordare sau
respingere a unei cereri de creditare. Nimic nu poate substitui o analiză financiară completă în
cadrul procesului de creditare. O analiză financiară necorespunzătoare constă în interpretarea
superficială a bilanŃului si a contului de profit si pierdere, precum si neverifîcarea corectitudinii
situaŃiilor financiar contabile.
c) Necunoasterea activităŃii clientului
Problemele apar atunci când ofiŃerul de credit nu cunoaste activitatea clientului si
condiŃiile în care aceasta se desfăsoară. Dacă nu se cunosc aceste lucruri, este dificilă anticiparea
necesarului de finanŃare în viitor si determinarea celui mai adecvat tip de credit, valoarea
acestuia si condiŃiile de rambursare. Pentru mulŃi beneficiari de credite, chiar dacă au o situaŃie
financiară bună, este dificil să-si onoreze datoriile dacă scadenŃa acestora nu este în concordanŃă
cu ciclurile fluxului de lichidităŃi.
d) Garantarea defectuoasă a creditului
O altă cauză care duce la apariŃia pierderilor în activitatea de creditare o reprezintă
constituirea unor garanŃii necorespunzătoare pentru creditele acordate. Acceptarea unor
garanŃii care nu au fost corect evaluate în ceea ce priveste posesia, valoarea si posibilitatea de
realizare, poate pune banca într-o situaŃie lipsită de protecŃie sau slab protejată în cazul în care
clientul nu-si mai poate onora obligaŃiile
e) DocumentaŃie incorectă sau incompletă
Lipsa unei documentaŃii corecte în cadrul contractului de credit, care să prevadă în mod
precis, atât obligaŃiile băncii, cât si ale clientului, poate, de asemenea, conduce la apariŃia
creditelor neperformante.
B) ExperienŃă insuficientă în afaceri
Multe dintre creditele neperformante pot fi atribuite lipsei de experienŃă în afaceri pe care
o are clientul.
a) Management necorespunzător
O cauză frecventă a creditelor neperformante o constituie conducerea necorespunzătoare
a activităŃii. De exemplu, chiar dacă într-o întreprindere deciziile sunt luate de către o singură
persoană, tot se va ajunge într-un punct în care este necesară angajarea unor noi factori de
decizie pentru domenii specifice: financiar, marketing si vânzări, întrucât această infuzie de idei
si creativitate este necesară pentru desfăsurarea unei activităŃi performante - desi câteodată s-ar
putea ca numărul managerilor să fie insuficient pentru o activitate eficientă în cadrul companiei.
Dar principala cauză în esecul unei activităŃi, o reprezintă pur si simplu o conducere
incompetentă sau nepăsătoare.
b) Capitalizare iniŃială inadecvată
Firmele mici adesea au probleme chiar imediat după înfiinŃare datorită capitalizării
inadecvate. Proprietarii subestimează costurile afacerii si supraevaluează viteza cu care ei pot
obŃine profit. Ei îsi recunosc problemele, după un timp, atunci când capitalul lor se epuizează si
creditorii refuză acordarea de credite adiŃionale.
c) Deteriorarea productiei
Deseori, un credit neperformant apare după ce preŃul unui produs sau serviciu rezultat al
activităŃii unei societăŃi, devine necompetitiv sau produsul are o calitate necorespunzătoare.
Cresterea cheltuielilor (materiale sau cu forŃa de muncă) sau lipsa unor utilaje moderne si
neŃinerea pasului cu cele mai recente tehnici de producŃie, pot genera preŃuri necompetitive sau
pot forŃa compania să scadă nivelul de calitate pentru produsul respectiv.
d) Activitate insuficientă de marketing
Creditele neperformante pot apărea si în cazul în care societatea nu desfăsoară o activitate
de marketing corespunzătoare. O afacere trebuie să aibă un plan bine definit cu privire la
reclamă, volumul vânzărilor si modul de distribuire al produselor. Lipsa acestei activităŃi va
duce, în mod invariabil, la scăderea volumului vânzărilor si, în consecintă, a profitabilitătii.
O alta cauză pentru aparitia creditelor neperformante o constituie incapacitatea de
anticipare a conjuncturii de piată si de adaptare la schimbările acesteia.
e) Control financiar necorespunzător
Un control financiar insuficient reprezintă deseori cauza prăbusirii multor societăŃi. Ar
trebui să funcŃioneze un sistem de încasare a debitorilor si de evaluare a stocurilor, de asigurare a
calităŃii produselor si de control al cheltuielilor. De exemplu, probleme, cum ar fi nivelul excesiv
sau insuficient al stocurilor, pot trece neobservate până când ating proportii critice sau cresterea
debitelor poate reprezenta o ameninŃare asupra capacitătii societătii de rambursare a creditelor.
C) Aparitia unor situatii nefavorabile
a) Factori de mediu
O altă cauză care poate duce la aparitia creditelor neperformante, este incapacitatea
beneficiarului de credit de a face fată consecintelor unor dezastre naturale cum ar fi incendii,
secete, inundatii si furtuni. De exemplu, o inundatie care poate distruge cea mai mare parte a
recoltei unui producător individual, amenintă starea economică nu numai a producătorului, dar si
a furnizorului de utilaje agricole, îngrăsăminte si fortă de muncă angajată pentru recoltare, chiar
si a producătorului de produse alimentare, pentru care o diminuare a materiilor prime alimentare
poate duce la cresterea costurilor.
b) Recesiune economică
Scăderile în activitatea economică pot stânjeni capacitatea beneficiarului de credit de a-si
onora datoriile. De exemplu. în timpul perioadelor de recesiune, multe societăti se confruntă cu
lipsa de lichidităti cauzată de scăderea vânzărilor, cu cresterea debitelor cauzată de plătile
efectuate cu întârziere si cu cresterea costurilor.
c) Concurentă puternică
O concurentă puternică poate pune în dificultate alte societăti atunci când acestea
operează pe aceeasi piată. O societate se poate confrunta cu scăderea vânzărilor si va fi obligată
să sporească costurile si/sau să reducă marja de profit atunci când intră în competiŃie cu alte
companii mai puternice din punct de vedere economic, care au o mai bună cercetare în domeniul
producŃiei, au produse mai noi si mai eficiente, fac o reclamă mai bună sau acordă un buget mai
mare pentru reclamă etc.
1.3 Identificarea creditelor neperformante
Rareori creditele devin neperformante sau generează pierderi peste noapte. Există,
aproape întotdeauna, o deteriorare graduală a calităŃii creditului, care este însotită de numeroase
semnale de avertizare.
A. SEMNALE DE AVERTIZARE GENERALE
Ofiterul de credit trebuie să primească, în mod regulat, din partea beneficiarului de credit
situatii financiare asupra activitătii acestuia. Legat de acestea, există semnale de avertizare
asupra problemelor ce pot surveni în viitor:
¨ beneficiarul de credit nu furnizează la termen situatiile financiare (bilantul, contul de
profit si pierderi etc.);
¨ schimbarea contabilului sau a cenzorului.
Situatiile financiare
Avertismente care reies din analiza bilanŃului:
¨ schimbări semnificative în structura bilantului;
¨ deteriorarea lichiditătii sau a pozitiei capitalului circulant;
¨ cresterea rapidă a debitelor;
¨ cresterea duratei medii de încasare a creantelor;
¨ procent ridicat al creantelor devenite scadente si neîncasate;
¨ cresterea nivelului pierderilor din credite;
¨ cresterea accentuată a stocurilor, peste necesitătile de consum sau încetinirea vitezei
de rotaŃie a acestora;
¨ investirea în mijloace fixe, fără o finantare corespunzătoare;
¨ un nivel scăzut al raportului dintre capitalul social (propriu) si cel împrumutat;
¨ cresteri substantiale ale pasivelor pe termen lung;
¨ cresterea mare a rezervelor.
Avertismente care reies din analiza contului de profit si pierderi:
¨ schimbări semnificative în structura contului de profit si pierderi;
¨ pierderi rezultate din activitatea de exploatare;
¨ cresterea costurilor si micsorarea marjelor de profit;
¨ cresterea vânzărilor si scăderea profiturilor.
Astfel, evolutia nefavorabilă a rezultatelor economice si financiare si, mai mult, rezultate
economice si financiare mai slabe decât ale altor firme din acelasi domeniu de activitate sunt
semnale certe ale aparitiei creditelor neperformante.
Alte semnale generale
¨ Vânzarea unor active importante care afectează continuitatea procesului economic.
¨ Pierderea încrederii unor clienti traditionali.
¨ Diferente mari, în sens negativ, între prognoze si realizări.
¨ Discrepante în informatiile antecedente.
¨ Cresteri abrupte în volumul cererii de credite.
B. SEMNALE ALE ACTULUI MANAGERIAL
¨ Falimente anterioare.
¨ Lipsa sau modificarea frecventă a structurii societătii.
¨ Asocieri noi, inclusiv achizitii, activităti noi, o nouă zonă geografică sau o linie nouă
de producŃie.
¨ Compania este fragmentată într-o serie de mici departamente interconectate slab
operaŃional.
¨ Schimbări în atitudinea fată de bancă sau fată de ofiterul de credit, în special lipsa de
cooperare.
¨ Răspunsuri nefundamentate la semnalele băncii.
¨ Schimbarea personalului de conducere, a proprietarilor sau a personalului cheie.
¨ Îmbolnăvirea sau decesul personalului de bază.
¨ Lipsa evidentă a unei succesiuni manageriale.
¨ Raporturi de muncă degradate.
¨ Probleme cu forŃa de munca.
¨ Incapacitatea de planificare a activitătii.
¨ NeînŃelegeri în cadrul managementului sau între parteneri.
¨ Aventurarea în operatiuni noi, incerte.
¨ Litigii împotriva beneficiarilor de credite.
¨ Publicitate negativă.

C. SEMNALE TEHNICE SI COMERCIALE

¨ Stabilirea unor preŃuri nerealiste pentru produse si servicii.
¨ DorinŃe speculative si insistentă în realizarea de afaceri riscante.
¨ ReacŃii întârziate la restrângerea pietelor sau la conditiile economice nefavorabile.
¨ Abateri de la disciplina contractuală.
¨ Pierderea principalelor linii de productie, a drepturilor de distributie, "franchises" sau
a surselor de aprovizionare.
¨ Pierderea unuia sau mai multora dintre clientii puternici din punct de vedere
financiar.
¨ ApariŃia unor concurenti puternici si pierderea unui segment foarte mare de piată.
¨ Cumpărări speculative de stocuri, care par să nu aibă nici o legătură cu activitatea.
¨ Utilizarea slabă a capacităŃilor de producŃie.
¨ Stagnări nejustificate ale procesului de productie.
¨ Schimbări nefavorabile în profilul de afaceri.
D. ALTE AVERTISMENTE
a) Contacte directe cu clientul
MenŃinerea unui canal de comunicare, deschis în permanentă, între bancă si beneficiarul
de credit este o practică foarte bună din mai multe puncte de vedere, în special prin faptul că
adună la un loc toate informatiile nonfinanciare care ar putea indica eventuala aparitie a unui
credit neperformant.
Unele dintre primele semnale de avertizare, cum ar fi slaba întretinere a utilajelor,
deteriorarea stocurilor sau neutilizarea întregului personal angajat, sunt mult mai bine reperate în
timpul unei vizite la societatea respectivă.
În timpul unei conversatii telefonice, clientul poate face aluzii la anumite dificultăti
personale sau financiare care s-ar putea să nu reiasă din bilant sau din situatia contului de profit
si pierderi.
Informatii importante pot fi obtinute în avans, prin contactarea directă, cât mai frecventă,
a clientului.
b) Indicatii furnizate de către terti
Tranzactiile dintre client si terti pot furniza unui ofiter de credit prevăzător, o imagine
intuitivă cu privire la aparitia unui credit neperformant. De exemplu, ofiterul de credit s-ar putea
să observe în tabloul financiar aparitia altor creditori sau să primească telefoane de la furnizori
care solicită informatii despre situaŃia creditelor, cu scopul de a evalua clientul respectiv.
c) Situatia contabilă
Pot apărea semne de deteriorare a situatiei contabile a clientului. Cererile pentru noi
împrumuturi sau pentru extinderea celor existente constituie, de asemenea, un indicator evident.
Clasificarea clienŃilor debitorului în grupe inferioare poate afecta, într-o mare măsură, bonitatea
debitorului.
1.4 Solutionarea creditelor neperformante. Evaluarea situatiei create
Aparitia multor credite neperformante poate fi evitată prin identificarea promptă a
dificultătilor si prin remedierea acestora. Atunci când se confruntă cu aparitia unui credit
neperformant, ofiterul de credit trebuie să actioneze imediat.
Consideratii preliminare
Cu cât este mai rapidă reactia, cu atât deciziile luate de către ofiterul de credit sunt mai
viabile. Pe de altă parte, în cazul în care nu se iau măsuri imediat ce sunt sesizate anumite
probleme care indică aparitia unui credit neperformant iar beneficiarul de credit întârzie mai
multe luni efectuarea plăŃilor, creste posibilitatea ca acesta să fie în întâiziere si fată de alti
parteneri, cum ar fi creditorii comerciali sau societăŃile de asigurare.
Actiune competentă
Ofterul de credit trebuie să facă o apreciere corectă cu privire la capacitatea sa de a
rezolva în mod eficient o astfel de situatie. Trebuie avută în vedere posibilitatea solicitării unui
alt ofiter de credit cu mai multe cunostinte si experientă în domeniu.
Evaluarea situatiei
O primă etapă în rezolvarea unui credit neperformant constă în a face un bilanŃ al
situaŃiei.
În vederea recuperării debitelor cu vechime de peste 30 de zile, provenite din credite
acordate de către bancă, se va efectua lunar o analiză fundamentată a situaŃiei economicofinanciară
a clienŃilor în cauză, în care se vor urmări, în principal, obiectivele descrise anterior.
În urma acestei analize, clientul se va încadra în următoarele 3 grupe:
1. Cu posibilităti reale de recuperare a debitelor în maxim două luni.
2. Cu posibilităti reale de recuperare a debitelor, dar într-un termen mai îndelungat si cu
sprijinul băncii, prin încheierea unui act adiŃional la convenŃia iniŃială, referitor la prelungirea
perioadei de rambursare, reesalonarea ratelor restante pentru aceeasi perioadă de rambursare,
constituirea de garanŃii suplimentare, suplimentarea creditului.
3. Pentru care nu există posibilităŃi de recuperare a debitelor, toate celelalte căi de
îmbunătăŃire a situaŃiei economico-financiare a clientului fiind epuizate. În acest caz se declară
starea de incapacitate, prin anunŃarea clientului în cauză, banca valorifică bunurile materiale, ce
reprezentau garanŃii constituite la acest credit.
Aprecieri asupra clientului
Este imposibil de apreciat caracterul unui client sau alte caracteristici personale până
când acestea nu sunt puse la încercare în confruntările cu situaŃiile dificile. În astfel de cazuri,
ofiŃerul de credit trebuie să aprecieze clientul în lumina noilor situaŃii. De exemplu, este
important dacă clientul recunoaste problemele pe care le are si cooperează cu banca în scopul
rezolvării acestora. În cazul în care clientul este necooperant si nu prezintă încredere, o nouă
perioadă de încercare pentru redresarea situaŃiei s-ar putea dovedi fără rezultate si, în cazul
acesta, banca trebuie să procedeze la lichidarea garanŃiilor cât mai curând posibil. S-ar putea ca
reesalonarea creditului pe o nouă perioadă de timp să fie benefică în cazul în care beneficiarul de
credit este o persoană competentă, care, accidental, este victima unor situaŃii nefavorabile,
scăpate de sub control.
Analiza documentatiei
OfiŃerul de credit trebuie să studieze cu atenŃie toate documentele conexe din dosarul de
credit. De exemplu, constatarea că a expirat contractul cu un terŃ girant contează, dacă se va
continua colaborarea cu clientul sau se va căuta o altă variantă.
Evaluarea situatiei reale a garantiilor
Ofiterul de credit trebuie să facă o analiză comparativă între disponibilitatea si valoarea
garantiilor reale ale clientului constituite pentru împrumutul pe care l-a primit. Dacă se constată
că garantiile au o valoare de vânzare redusă, atunci lichidarea acestora trebuie privită ca o ultimă
resursă. Pe de altă parte, dacă valoarea de lichidare a garanŃiilor depăseste datoria clientului,
atunci este de preferat ca banca să solicite rambursarea decât să se angajeze în prelungirea
perioadei de plată.
Urmărirea si controlul contului bancar al clientului
Contul curent al beneficiarului de credit trebuie urmărit si controlat cu atenŃie chiar din
momentul în care creditul este identificat ca fiind neperformant. În cazul în care clientul are si
depozite, probabil va fi necesar să se impună controlul asupra contului bancar, în scopul
prevenirii retragerilor de sume mari care ar putea periclita posibilitatea băncii de încasare a
împrumutului.
 Consultanta juridică
Departamentul juridic trebuie să ajute ofiterul de credit la determinarea alternativelor pe
care le are în cazul aparitei unui credit neperformant. Juristul poate face recomandări sau poate
să avertizeze asupra executării anumitor compensaŃii legale, iar un ofiter de credit mai
experimentat poate conduce si superviza măsurile necesare.
1.4.1 Convocarea clientului
Abordare corespunzătoare
După ce a fost identificată aparitia unui credit neperformant, pasul imediat următor este
programarea unei întâlniri cu beneficiarul de credit. Ofiterul de credit trebuie să actioneze
prompt si direct. Nu este suficientă trimiterea unei scrisori care să atentioneze clientul că a încălcat
anumite clauze ale contractului de împrumut. Rezultatele vor fi foarte probabil
nesatisfacătoare, deoarece cei mai multi dintre clienti, ori refuză să accepte că există probleme,
ori cred că, în timp, vor reusi să le remedieze singuri. Clientul s-ar putea nici să nu răspundă la
scrisoare. Dar ofiterul de credit are datoria să contacteze telefonic clientul, să-i informeze despre
problemele care îngrijorează banca si să programeze o întâlnire cu acesta.
Prima întâlnire este cea mai importantă, deoarece stabileste platforma pentru toate
întâlnirile ulterioare. În timpul acestei întâlniri, cele două părŃi trebuie să poarte discutii asupra
problemei apărute, să studieze alternativele posibile în scopul rezolvării ei si să determine
acŃiunile necesare. OfiŃerul de credit trebuie să hotărască asupra informaŃiilor suplimentare, cum
ar fi situaŃiile financiare pe care trebuie să le furnizeze clientul, încât banca să poată urmări mai
îndeaproape problemele.
Decizia finală pe care o va lua ofiŃerul de credit depinde de cât de minuŃios au fost
analizate problemele si măsurile ce pot fi luate pentru rezolvarea acestora.
Modul de gândire al clientului
Indiferent dacă decizia finală a băncii este de continuare a colaborării cu clientul sau de
lichidare, este totusi important efortul depus în vederea cooperării. Dacă beneficiarul de credit
crede că situaŃia este fără iesire, ofiŃerul de credit trebuie să respecte modul de gândire al acestuia
si să stie ce anume trebuie întreprins astfel încât obiectivele băncii - recuperarea datoriei - să
poată fi atinse. ÎnŃelegerea aspectelor umane si a celor financiare si juridice ale creditelor
neperformante, pot ajuta ofiŃerul de credit să obŃină colaborarea clientului si să mărească
posibilităŃile băncii de recuperare a creditului.
Evolutia emotională a clientului
Atunci când se confruntă cu apariŃia unui credit neperformant, în evoluŃia emoŃională a
clientului pot fi percepute cinci etape:
• Negarea
Deseori prima reacŃie a clientului este de a refuza să accepte existenŃa unei probleme. O
abordare corespunzătoare este ascultarea cu răbdare a argumentelor prezentate de către client si
combaterea acestora folosind evidenŃa documentară.
• Supărarea
Cea de-a doua etapă este. de obicei, supărarea clientului, exprimată printr-un
comportament ostil si blamarea celorlalti - inclusiv a băncii - pentru problemele sale. Atunci
când se confruntă cu situaŃia în care clientul devine furios, ofiterul de credit trebuie să-si exprime
simpatia faŃă de acesta, cu scopul de a-1 ajuta să depăsească momentul.
• Târguiala
Supărarea este urmată în general de "târguiala". Clientul începe să realizeze că trebuie
făcut ceva, dar nu are voinŃa necesară pentru a întreprinde schimbări importante si încearcă pur si
simplu amânarea unei decizii inevitabile si dure care se impune a fi luată. Ofiterul de credit
trebuie să directioneze în continuare clientul spre acceptarea unor solutii realiste.
• Deprimarea
Când în sfârsit, clientul realizează că se impun anumite măsuri radicale, deseori se
instalează o stare de deprimare. În loc să minimalizeze problema, clientul poate trece în cealaltă
extremă si să vadă situatia ca fiind fără sperantă.
In acest caz, ofiterul de credit trebuie să i se adreseze cu simpatie, asigurându-l pe client
că situatia în care se află nu este singulară si că banca are încredere în capacitatea lui de a-si
rezolva problemele.
• Acceptarea
Etapa finală o constituie acceptarea care este însoŃită de sentimentul unei energii
reînnoite si de dorinta de a rezolva problema. Acesta este momentul cel mai potrivit de a
colabora cu clientul în vederea găsirii unei solutii corespunzătoare. Se poate ca beneficiarul de
credit să nu fie întru totul de acord cu propunerile făcute de ofiterul de credit, dar procesul de
judecată se află acum la un nivel mai rational.
1.4.2 Continuarea colaborării cu beneficiarul de credit
În situatia aparitiei unui credit neperformant, una dintre alternative constă în continuarea
colaborării cu beneficiarul de credit, în speranta rezolvării aspectelor negative printr-un programde
remediere. Sunt imposibil de enumerat situatiile în care mentinerea colaborării cu clientul
reprezintă un mod de actiune corespunzător. Această decizie trebuie să se bazeze pe o analiză
minutioasă a cauzelor care au determinat aparitia problemelor, a variantelor disponibile si
probabilitatea rezolvării lor favorabile.
Câteva elemente fundamentale sunt următoarele:
• societatea trebuie să aibă resurse de personal corespunzătoare;
• trebuie să existe o piată de desfacere pentru produsele clientului;
• trebuie să existe capitalul disponibil pentru finantarea activitătii.
Cerinte fundamentale
Un alt element esential constă în existenta din partea clientului a spiritului si dorintei de
cooperare cu banca. Banca si clientul trebuie să conlucreze în vederea stabilirii cadrului în care
creditul va fi rambursat. In cazul în care clientul este interesat doar să câstige ceva timp în plus si
nu este receptiv la schimbările în activitate ce i-au fost sugerate, este îndoielnic că mentinerea
colaborării cu acest client va servi intereselor băncii.
Program de remediere
Programul de remediere trebuie să pună la dispozitie cel putin un plan de actiune în
vederea rezolvării problemelor si mijloace de monitorizare a efectelor sale, în situatia în care se
impune a fi luate măsuri suplimentare Atât clientul cât si ofiterul de credit pot avea în vedere si
alte măsuri de redresare, cum ar fi asistenta externă si restructurarea creditului sau chiar
avansarea unor fonduri suplimentare.
1.4.3 Elaborarea unui plan de actiune
OfiŃerul de credit trebuie să demonstreze că se impune implementarea unui plan de
actiune. Planul trebuie să cuprindă o serie de măsuri în vederea corectării factorilor care au
generat problema. În functie de împrejurări, măsurile de redresare pot cuprinde:
• vânzarea activelor ce nu mai sunt utilizate;
• obtinerea de capital suplimentar;
• schimbarea strategiei de piată adoptată de către client;
• găsirea unei noi conduceri;
• planificarea unei fuziuni sau achizitii.