AFACEREA SKODA

VIŞAN CRISTINA
Relaţii internaţionale, anul III
Istoric. Prolog
 Afacerea Skoda nu este singura de acest fel de la noi. La începutul anilor 20, îşi
face apariţia la noi în ţară reprezentantul Uzinelor Skoda în România, Bruno
Seletzky, polonez şcolit în Austria, mutat în Cehoslovacia, unde s-a angajat la
uzina de armament Skoda.

 Odată ajuns în România, pentru a-şi atinge scopurile, a început să împartă

comisioane nu doar celor cu funcţii militare, dar şi altora din funcţii de
conducere pentru a-i înlesni furnizarea de armament.

 În anul 1928, a fost invitat să vină cu un plan pentru modernizarea

armamentului din dotarea Armatei Regale, pe care Seletzky îl face în numai
câteva luni. Se organizează o şedinţă pentru a discuta acest contract. Din
comisie au făcut parte primul-ministru de atunci, Iuliu Maniu, ministrul apărării,
generalul Cihoschi, precum şi un număr de ofiţeri de specialitate. S-a decis ca
toate piesele să fie comandate la Skoda, mai puţin cele de artilerie grea, care
urmau să fie aduse din Franţa. Însă, a fost furnizată o informaţie falsă, cum că
tunurile pe care le fac francezii sunt cu 60.000 de dolari mai scumpe decât cele
pe care le oferă Cehoslovacia. Prin urmare, comanda a fost făcută la Uzinele
Skoda, în valoare totală de peste 5 miliarde de lei, care pentru acea vreme
reprezenta enorm, în martie 1930.

 Contractul, nr. 6.102, din 17 martie 1930, deşi avea numeroase clauze care
românilor le erau nefavorabile, a fost imediat semnat şi adoptat de către
autorităţile militare române. Contractul nu era însoţit de caiete de sarcini cu
 Escrocheria a atins culmi inimaginabile in dauna statului român şi
a contribuabilului de rând.
 În presa românească de atunci, problema era intens discutată,
însă, aparent, autorităţile au ales să nu dea curs acuzaţiilor.
 Unele informaţii duc lista de implicaţi de la politicieni, la militari şi
chiar până la Palatul Regal. Pe atunci, Carol II conducea România.
 Seletzky câştigase încrederea românilor. Autorităţile militare l-au
dus în plimbări şi inspecţii pe la depozitul de armament, pe la
Arsenalul armatei. Aşa a avut el deosebita ocazie să descopere
numeroase detalii tehnice despre armamentul românesc din
dotare şi despre tehnicile şi strategiile Armatei Române.
 Cei pe care i-a strâns în jurul lui au devenit imediat mari
admiratori ai acestuia, unii din ei ajungând chiar să susţină că ar
merita să fie decorat pentru bunăvoinţa sa faţă de poporul
român.
 Desfăşurarea scandalului
 În 1931, după un an de la semnarea contractului , acum sub guvernul
condus de Nicoale Iorga, încep să iasă la iveală primele nereguli din
contract şi din aplicarea acestuia. Noul ministru al apărării era acum
Constant Ştefănescu Amza.
 Acesta constată faptul că armele prevăzute în contract nu

corespund cu cele care au fost livrate şi nu corespund

standardelor Armatei. Acesta cere sistarea temporară a

livrărilor de la Uzinele Skoda.

 Cehoslovacii îl acuză pe ministrul nostru al apărării că

doreşte să saboteze contractul. Cerea de suspendare a livrări+

lor a fost efectiv ignorată şi livrările au continuat,

contractul rămânând neafectat.

 Scandalul real va începe însă, abia în 1933, la 3 ani deja de la semnarea
contractului. Ministerul de finanţe primeşte la sediu un telefon anonim, în urma
căruia efectuează un control la sediul Uzinelor Skoda din Bucureşti, sub
pretextul că nu ar fi plătit toate impozitele cu care erau datoare statului român.

 Este percheziţionat seiful din biroul lui Bruno Seletzky unde sunt găsite mai
multe documente cu privire la comerţul României cu armament cu mai mulţi
furnizori, cu privire la sistemul naţional de apărare, tehnici, strategii de
securitate. Pe lângă aceste documente, sunt descoperite liste cu nume
codificate de persoane care trebuiau să primească o anumită sumă de bani,
totalul fiind o sumă foarte mare de 25 de milioane de lei.

 Ministrul Justiţiei, care provenea din Partidul Naţional Ţărănesc, Mihai Popovici,
încearcă să muşamalizeze cazul cât mai rapid, sistând percheziţia de la
Ministerul Finanţelor.

 Bruno Seletzky primeşte acces la birou, unde odată ajuns rupe sigiliile şi
sustrage mai multe documente care ar fi putut să fie compromiţătoare.

 Presei nu îi este permis accesul la aceste evenimente, dar jurnaliştii nu vor

ezita să dezbată pe larg cu informaţiile pe care le obţin din diverse surse.

 Scandalul se extinde rapid şi ajunge şi în Parlament care va pune mare

presiune pe autorităţi. Acestea se vor vedea nevoite ca in data de 24 martie să
 Seletzky a fost arestat numai pentru cinci ani, pentru deţinere
ilegală de documente şi violare de sigilii, după care este expulzat
din România. Scandalul va începe să se stingă odată cu arestarea
şi cu expulzarea lui.
 Un grup de parlamentari care s-au declarat nemulţumiţi de
atitudinea guvernului PNL, pe care au catalogat-o ca fiind prea
permisivă, vor solicita ca guvernul să prezinte care a fost de fapt
situaţia într-o manieră mai clară decât o făcuseră.
 Acest grup de deputaţi ai opoziţiei era condus de Nicolae Lupu şi
din el mai făceau parte Constantin Bacalbaşa, deputat
independent, Virgil Madgearu de la ţărănişti, Grigore Iunian şi
Octavian Goga, viitor prim-ministru al României.
 Chiar din cadrul partidului de guvernare, PNL, s-au sesizat mai
multe voci, printre care putem aminti pe Gheorghe Brătianu sau
pe Constantinescu Bordeni.
 În urma acestui demers al grupului de parlamentari nemulţumiţi
Comisia Parlamentară
 Comisia Parlamentară se înfiinţează la un an după inceperea
scandalului, după numeroase certuri şi interpelări.
 Comisia se constituie din 30 de membri din toate partidele
parlamentare şi îşi incepe acţiunea din data de 12 mai 1934.
 Comisia Senatului era formată din 23 de membri şi începe
audierile din 30 iunie, acelaşi an.
 Trei întrebări erau principale de urmărit în anchetă: Era contractul
în dezavantajul statului român ? Cine era responsabil pentru
toată povestea? Cine erau persoanele corupte care au planificat
totul ?
 Erau mai multe probleme pe atunci: criza echipamentului din
Armată, problema că PNŢ a muşamalizat chestiunea, ideea că
totul ar fi fost o înscenare a PNL împotriva PNŢ.
 Anchetarea a durat până în data de 7 decembrie 1934, ceea ce
era foarte multe.
 Bineînţeles că, odată cu reluarea dezbaterilor parlamentare,
introducerea raportului în ordinea de zi a tot fost amânată şi
tărăgănată. Motivul era simplu: conflictul deschis dintre partide şi
dintre politicieni.
 La şedinţa din 8 martie 1935 raportul a intrat în dezbatere
parlamentară.
 În ceea ce priveşte prima întrebare la care se căuta un răspuns,
acesta a fost afirmativ, statul român era clar dezavantajat de
clauzele contractuale cu uzinele cehoslovace, existând daune de
cel puţin 1,7 miliarde lei în comenzi, prin practicarea de
preţuri crescute ilegal în defavoarea statului român.
 S-a demonstrat că interesele naţionale industriale au fost complet
neglijate. Specialiştii români în domeniu nu au fost consultaţi, iar
uzinele autohtone care puteau la rândul lor să fabrice cele
necesare, nu au fost nici măcar contactate, cum ar fi fost spre
exemplu, Reşiţa, Malaxa, Vulcan, Copşa-Mică, Cugir, Astra sau
Romloc.
 Răspunzător a fost găsit şi ministrul apărării care a semnat
contractul cu Uzinele Skoda, generalul Cihoschi.
 De asemenea, ministru justiţiei care a sistat percheziţia din mai
1933 a fost găsit vinovat, Mihai Popovici.
 În pledoaria finală a comisiei, vinovat a fost găsit intregul guvern
ţărănist din 1930, prezidat de Iuliu Maniu.
 În ceea ce priveşte comisioanele oferite, nu s-a putut stabili
foarte clar cât şi cui a fost oferit, rămânând încă o enigmă.
Responsabilitatea lui Iuliu
Maniu şi implicarea Casei
Regale
 Bineînţeles, dezbaterile ce au urmat, au fost toate critice la
adresa guvernului prezidat de Iuliu Maniu. Replica ţărăniştilor a
fost că totul era o înscenare a liberalilor împotriva lor. Maniu a
spus că era chiar necesar să ne refacem pe plan militar, având în
vedere contextul internaţional, cu o Europă ce era în cursa
înarmărilor, în frunte cu Germania. Ei se uitau şi peste graniţă, la
Ungaria, ce avea o atitudine revizionistă şi era extrem de violentă
în declaraţii.
 Maniu a spus pe toată durata dezbaterilor că el nu ştie despre ce
e vorba cu exactitate, că a fost minţit de colonelul Pompoiu care
ar fi falsificat un anumit proces verbal, care l-ar fi indus pe
primul-ministru în eroare. Colonelul Pompoiu era prim-comisar
regal al lui Carol al II-lea, fapt ce complica lucrurile şi mai mult,
ajungându-se până la a bănui Casa Regală de ilegalităţi.
 Maniu acuza liberalii, pe Rege şi pe camarila acestuia de o
înscenare la adresa partidului pe care îl conducea împreună cu
Ion Mihalache.
 Acuzaţiile pe care Maniu le-a făcut vizavi de implicarea
colonelului Pompoiu a deschis calea către Casa Regală, care era
privită cu uşoară bănuială. El o acuză pe Elena Lupescu, cum că
ea ar fi principala vinovată în toată povestea, dar acuzele aduse
sunt imediat cenzurate. Elena Lupescu era principalul personaj
din camarila Regelui Carol al II-lea.
 Având în vedere statutul lui Iuliu Maniu la nivelul societăţii, acesta
nu mai putea să fie implicat mai departe în scandal. Interesul
naţional cu privire la acest subiect a scăzut dramatic.
 Ce este clar, e faptul că afacerea aceasta avea ramificaţii
multiple şi complicate, nici până azi nu ne putem da seama ce s-
ar fi întâmplat dacă s-ar fi aflat atunci întreg adevărul.
Un nou contract cu Uzinele
Skoda
 Guvernul condus de Gheorghe Tătărescu a făcut imediat
demersuri pentru a încheia un nou contract de colaborare şi
furnizare cu firma cehoslovacă. Aceştia erau nemulţumiţi de
prejudiciul de imagine care a fost adus companiei, odată cu
declanşarea scandalului în România.
 Până la urmă, guvernul PNL face o re-editare a contractului, la
care mai adaugă, pe lângă comanda iniţială nişte baterii de tun,
pentru a acoperi paguba pe care statul român a suferit-o.
 Pe 8 aprilie 1935, contractul intră în Parlament şi este acceptat,
scandalul degenerând.
 Deznodământul
candalul acesta au fost într-un final achitaţi în
demonstra vinovăţia nici unuia dintre cei
nchetat şi apoi condamnat este Seletzky.
 Toţi cei care fuseseră implicaţi în scandalul acesta au fost într-un
final achitaţi în februarie 1936. Justiţia nu a putut demonstra
vinovăţia nici unuia dintre cei anchetaţi. Singurul care rămâne
anchetat şi apoi condamnat este Seletzky.
 Scandalul a avut numeroase implicaţii pentru România
interbelică, mai ales în ceea ce priveşte viaţa politică. Felul în
care a fost soluţionată problema nu a mulţumit pe nimeni.
 Europa se înarma din greu, iar România nu mişca un deget în
această direcţie. Afacerea Skoda a periclitat înarmarea Armatei
Române. Era complet depăşită de tehnologiile cu care alte
armate din Europa se puteau mândri.
 Scandalul a scos la iveala duşmănia internă dintre principalele
partide politice. Opinia publică începea să îşi piardă încrederea
din ce în ce mai mult între politicieni.
 Ţărăniştii, cei care câştigaseră primele alegeri complet
democrate de la noi, ieşeau acum din toată povestea aceasta
 “Nici o afacere din câte cunoaşte
cronica scandalurilor politice de la
noi, nu a produs atâta vâlvă şi nu a
dat atâtea pagini de senzaţional ca
afacerea Skoda!”

ziarul „Adevărul” din 11

iulie 1934
 BIBLIOGRAFIE
Academia Română, Istoria românilor.
vol. VIII. România întregită (1918 -
1940), 2003
http://enciclopediaromaniei.ro
/wiki/Afacerea_Škoda#cite_note-6
http://
www.financiarul.com/articol_186/cele-mai-m
AFACEREA SKODA de AL. V. CASIMIR,
1935