ItarteaI

TEOI.O GIÀ DO GìrrATICl\ cI.:N Elll\l-A

S^è\UPRIN CIPI.AI-A gI SIMBOI.ICT\
 I . INTIIODU CI':I3E GIÌN I'll3^e\l.z\

l.l. NuraRr:.ADrì ,,îr:or,ocrn Docyrz-trrc^A

$r Srxnolrc.r"

eligiacregtinà îmbràligeazàîntreaga existentà a omului, cu manifestàrile ei làuntrice

Q
I I gi cu cele din afarà. Càci Religia descoperità de Màntuitorul propovàduiegte
un cer nou gi pàmànt nou, omtrl devenind în aceastà transformare o personalitate
nouà, care nàzuiegte spre statura lui Iisus Hristos, Domnul qi Dumnezeul nostru.
In acest ràzboi vàzut gi nevàzut pentru transformarea cosmosului, ceeace crede gi
màrturisegte omul, regele creafiei, e de o însemnàtate capitalà pentru destinul sàu
supranatural. Càci de ceea ce crede depinde în cea mai mare màsurà qi ceea ce face;
sentimentuf voinfa gi ratiunea preced în mod natural acfiunea. Putem adàuga cà nu
totdeauna ceea ce gàndim, dorim gi voim noi se traduce în faptà. Responsabilitatea
noastrà ràmàne însà întreagà gi în cazul cànd am putut sà trecem la acfiune gi în caz
contrar, dupà cuvàntul Domnului (Mt 5, z8)
De aici, nevoia cunoagterii învà!àturii cregtine. Implinirea acesteinevoi însà nu
e cerutà numai de situalia specialà a teologilor sau de considerente de ordin speculativ.
Ea e cerutà de însàgi màntuirea noastrà; e condifia màntuirii noastre.
Dacà pàgànii, cei ce nhu o Lege descoperità în chip suprafiresc, vor fi judecali
dupà legea naturalà scrisà în cugetele lor (Rm z, t4, t5), noi, care ne-am învrednicit
sà primim lumina cea adevàratà gi sà aflàm credinla cea adevàratà, làsatàde Hristos
lumii, prin Biserica Sa,nu ne putem màntui decàt pàstràndule gi experimentàndule.
Cànd Sfàntul Petru màrturisegte credinfa în dumnezeirea Màntuitorului, El îl
fericegte,pentru cà a màrturisit adevàrata credin!à, cea descoperità de Tatàl prin Fiul
gi nu nàscocità de oameni (Mt t6, z).
Fericili sunt dar cei care tin adevàrata învàfàturà descoperità de Fiul lui
Dumnezeu; ei aratà astfel toatà preluirea cuvenità Celui ce Sh întrupat pentru a descoperi
tot adevàrul màntuitor: ,,Ett sunt calea,adeaàrulgi aia[n!" (In r4, 6).
Aceastà învàfàturà adevàratà gi singurà màntuitoare a fost predicatà de Bisericà
gi apàratà cu prelul viefii lor de mii gi mii de martiri.
Aceastà învàfàturà se propovàduiegte cu timp gi fàrà timp prin predicà, prin
catehezà,prin scrierile bisericegti de tot felul, ba chiar gi prin slujbele sfinte, prin muzicà
gi picturà.
Biserica, prin slujitorii ei, a formulat aceastàînvàfàturà în scurte dreptare de
credinfi atat de necesare pentru màrturisirea credinfei înainte de botez, apoi în aqa
numitele simboale de credin!à din epoca patristicà gi mai ales în dogme.
Cu timpul, gtiinla teologicà dezvoltàndu-se, a luat nagtere în gcolile teologice o
disciplinà care expune în chip qtiinfific, speculativ gi sistematic învà!àtura aceasta
formulatà în diferite chipuri de fiecare confesiune cregtinà. Aceastà disciplinà e
Teologia'Dognatic ó lje nerc[à sau ?r in cipia[ó si Simqofica

,,Teologia Dogmaticà". Atunci cànd aceastà expunere s'a fàcut în chip comparativ
privind paralel învàfàtura celor trei mari confesiuni cregtine, ea s'a numit ,,Teologie
Simbolicf'.
În aceastàprimà parte, numità ,,Teologia Dogmaticà generalà sau principialà
gi Simbolicf', vom aràta factorii care dau naqtere acestei discipline, gi fazele prin care
a trecut Descoperirea dumnezeiascà pànà sà ajungà la forma din manualele de Teologie
Dogmaticà, diluatà, oarecum, pentru a putea fi înleleasà mai ugor. Dupà aceasta,întrb
a doua parte, numità ,,TeologiaDogmaticà specialà gi Simbolicl', vom expune învà!àtura
Bisericii creqtine Ortodoxe.

l.l.l. DefirrifiaTeologiei DognraticeOrtodore Si a Sinrbolicii

Ce esteTeologia Dogmaticà gi SimbolicàOrtodoxà?E numele disciplinei teologice,

care expune în mod gtiinfific Ai sistematicînvàfàtura Bisericii Ortodoxe, aràtànd gi
deosebirilefa!à de învàfàtura celorlaltedouà mari confesiuni cregtine(romano-
catolicismulgi protestantismul).
Propriu-zis aici avem combinatedouà discipline: TeologiaDogmaticàOrtodoxà
gi TeologiaSimbolici prività din punctul de vedereortodox. Ceadintài pune accentul
pe învà1àturaBisericiiOrtodoxegi gi-aluat numele de la ,,dogme",careforrneazà. partea
centralàa învà!àturii cregtine.Ceade-adou4 dimpotrivà, pune accentulpe expunerea
comparativàa învà!àturii Bisericii noastreqi a celorlaltedouà mari confesiuni cregtine
gi gi-aluat numele de la ,,càr1ilesimbolice",adicàmàrturisirile de credin!àîn caree
formulatàînvà!àturacreqtinàgi sunt accentuatecaracteristicileconfesiunilorrespective.
Sàlàmurim însà amànunfitînfelesulcuvintelorcarecompun titulatura disciplinei
noastre.

1.1.2.Iitirrrologia$i semnificaliacurlirrtelor:
r\. ,îeologie"; 13.,,Dognraticà"; C. ,,Ortodo6à";D.
"Sinrbolicl'.
.r\. jfeologie"
Despre cuvàntul Teologie se mai vorbegtegi la alte discipline; totugi socotim
necesareoarecareprecizàriîn strànsàlegàturàcu disciplina noastrà.
Originile lui sepierd în neguraînsemnàrilorprecregtine,în ràstimp de milenii
gi în perindarea atàtor civilizalii pierdute, sensul lui a evoluat, schimbàndu-secu
totul. Astfel, de la ,,divinafie", ,,magie" ori ,,filozofie", cum îl înlelegeau cei vechi, Si
pànà la ,,gtiin!àdespreDumnezeu" gi - prin extensiune-,,gtiinfà despreîntreaga
crealie în raport cu Dumnezeu" (Aó'yogneql tou @eourcai neqì tóv 0eír^rv),ori pànà
la sensulmistic al acestuicuvànt, e o mare depàrtare.De aceeaestenecesarsà-i
precizàmînlelesulîn chip istorico-genetic.
a) In antichitateapàgànàse vorbegtedespre ,,Teologie"întrîn sensfoarte larg
de ,,Mitologie" gi ,,Filozofie".Titlul de @eoz\óyoq era dat poelilor,,qui etiam theologi
dicerenturquonamde diis carminafaciebant'{,càntàre{iloq, marilor inspirafi, iubitorilor
de înlelepciune ca Platon gi neoplatonicii, sibilele stoicii gi pitagoreicii... (gi aceastà
concepfieîndreptàfea pe unii dintre Sfinlii Pàrinfi - ca Sf.Iustiru de pildà - de a socoti

1 Fericitul Au gostin,De ciaitateDe|XYlll,14.

8
1 , : t r o du ccreg e n e ra fà J,hmire a le,,'I'eolo,ie''I)oBfrrtticà jt Sin bolic'i''

pe un PIatorLAristotel gi a[ii drept,,teologi". Bucuràndu-se de privilegiul unei quasi-

inspirafii dumnezeiegti gi folosindu-se gi de împrumuturi din revelafia mozaicà, ei au
intrevàzut - dupà acegti cregtini - unele dintre tainele cregtinàtàtii. Aga au putut sà
pàtrundà pànà în tinda Bisericii cregtine, ajungànd uneori ca chipurile lor sà fie
zugràvite pe sfintele làcaguri'). Stoicii chiar deosebeau trei ramuri principale ale
,.teologiei" lor: ,,theologia mythica" (adicà teologia popularà), ,,theologia physica"
rinvà!àtura despre fiinfa zeilori ,,ql.i, ubi et unde sint dii", gi ,,theologia civilis"
rinvàtàtura despre cult):.
Preofii pàgàni dànd oracole (@eoÀoyelv) 9i ghicind viitorul dupà màruntaiele
'ertfelor gi dupà zborul pàsàrilor, cum e cazul cu ,,teologi1" cultului imperial roman,
ràceau ,,teologie" gi erau numili ca atare ,,teologi".
Aristotel însà socotea teologia ca o gtiinfà ,,prefilozof.icà" gi deci ca o treaptà
rnierioarà filozofiei; aceeaginuan!à de inferioritate i-o atribuiau filozofii naturaligti gi
naterialigti ai antichità1ii (Thales, Anaximandru, Anaximene g.a.),socotind lumea nu
:a o,,theogonie", ci ca o dezvoltare a stihiilor materiale; ca atare,,Teologia"era asimilatà
,-u ,,Mitologia".
O nuan!à mai apropiatà de concepfia biblicà era fàrà îndoialà aceea dupà care
:àntàrefii, autorii poeziei religioase, erau, gratie ,,inspirafiei" dumnezeiegti, ei îngigi
:àtrungi de obiectul preocupàrilor gi ocupaliei lor, deci ,,teologi": ,,Càntà, zeilq mània ce
:nrinse pe Ahil Peleianul, patima cruntà ce Aheilor mii de amaruri aduse", agaîncepe
:lr-rnì€rlliada, aràtànd cà nu poetul e cel care càntà, ci zeifa care-l inspirà.
b) O concepfie asemànàtoare aflàm în VechittlTestamentunde rugàciunile sunt în
:-.rmà de imne care se càntà, în general, cu acompaniament de instrumente gi dupà unele
=.elodii cunoscute - podobii. Marii maegtri ai càntàretilor, care càntau spre lauda lui
I'umnezeu gi sub inspiralia Lui, erau socotifi,,teologi" gi însugi David le-a închinat
-:.ii psalmi.
Putemîncheia deci prin constatarea cà antichitatea abuza de termenul ,,teolog",
:'''ànd o conceplie foarte largà despre el; din aceastàpricinà cregtinismul manifestà
::ecare rezerve fatà de acest termen.
c) Intr'adevàr, în epoca cregtinà, termenul acesta va intra în circulafie curentà
:::a din veacul al III-lea, deoarece pe de o parte avea o rezonan!à de mitologie pàgànà
.:t cregtinii accentuaucu putere caracterulistoric al Descope-ritorului gi al Descoperirii
-:i t 9i pe de alt à p a rte , p e n tru c à ,,e n tu z i a s m ul teol ogi i or" pàgàni aràta adesea
=iàtura cu demonii pàgànilor. De aceea,constatàm la unii dintre primii didascàli
::estini o preferin!à pentrutermenul de ,,filozofie" în locul celui de ,,teologie".
Dar atunci cànd lupta împotriva pàgànismului gi-a pierdut din intensitate, în urma
::. -rmfului Cregtinismului, termenul de ,,teologie" a început sà ocupe un loc din ce în
:= naiproeminent, sfàrgind printrb biruin!à totalà.
In veacul al IIIlea avem la Origen ecoul conceptiei stràvechi, potrivit càreia
:È!ìlogi" sunt cei care vorbesc despre Dumnezeu, plini fiind de Duhul Sfànt, ca
l.1,ri>egi profelii în general, dar mai ales Iisus Hristosa. Dupà Eusebtn ut aururu"ir, în

l: .a biserica,,Sfinfilor", din Capitalà, la Sucevila (Bucovina) etc.

-: Fenciful Augusnn, lbidem, Yl, 5.

J:rgen. Coxtra Celsum,Yll, 47.
!:-biu al Cezareei, Istoriabisericeascà,1,2,5: tlv uprvorq 0eoz\oyóv; Y,28,5: nfirlovT ou @eou rov
-: -... L'uvoùow 0eoÀo.youvteg. "6u
\'€dt-ùl al [\'-lea, nu numai psalmigtii, dar toli cregtinii sunt ,,teologi",întrucàt Îi càntà imne
lui Dumnezeu. Dar mai ales didascàlii Bisericii sunt,,teologfl' fiindcà învàlau cunoagterea
ader'àratului Dumnezeu,
Aceastà învà!àturà despre,,teologie" presupunea, de o parte, cà teologia se face
,,în Duhul Sfànt"6,iar pe de alta, cà ea se referà numai la Dumnezeu cel închinat în
trei Fe!e.
Aceastà circumscriere o aflàm gi la teologii de mai tàrziu, ca Fotie (în epistola
càtre papa Nicolae) gi e curentà la Sfinlii Pàrinli (ca Sf. Grigore de Nazianz, înprima
sa Cuvàntare teologicà).
Treptat însà termenul de ,,teologie" a cuprins nu numai învàfàtura despre
dumnezeirea lui Hristos gi a Sfàntului Duh, dar gi întreaga lor ,,operà ad extra", gi
iconomia, adicà tot domeniul credinfei, laudele lui Dumnezeu gi rugàciunile càtre Elz.
Iar Sf. Dionisie Pseudo-Areopagitul îl întinde gi asupra Vechiului gi Noului Testaments.
Astàzi, în înlelesul ei obignuit, Teologia a càpàtat o nuan!à intelectualà de
umoagterea descoperirilorReuelalieidespreDumnezeu (etimologic, teologia = @eog +
/,óyoq) gi, prin extensiune, despre lucrarea Lui (inclusiv Soteriologia numità în epoca
patristicà Oi.rcovopría), aga cum au fost ele formulate de Biserica cregtinà. E vorba deci
despre o speculafie pe temeiul celor douà izvoare ale Descoperirii dumnezeiegti,
Sfànta Scripturà gi Sfànta Tradifie.
Dar în sens clasic ortodor; @eoz\oyíae aderenfa la Dumnezeire în forma ei cea
mai înaltà, e unirea sufletului cu Dumnezeu în procesul tainicei apropieri de El. Cànd
se zice cà ,,îngerii teologhisesc", nu înseamnà cà ei ,,fac speculafii teologice", ci cà
,,vàd pe Dumnezeu": ,,@eoÀoyelv tov f[óv, 0eoz\o1eLvtò flvcùpa". E suprema treaptà
a tràirii inefabile. ,,Teologi" în acest sens tainic au fost numifi de Bisericà: Sf. Ioan
Evanghelistul, Sf. Grigore de Nazianz gi Sf. Simeon Noul Teolog.
Ca sens derivat, ,,a face teologie" înseamnà a trài în Duhul lui Dumnezeu, în
Duhul Adevàrului. În acest seng cel mai simplu cregtin, care tràiegte însà ce crede,
poate fi mai ,,teolog" decàt cel mai învàlat ,,teolog", càci ,,nimic nu e mai sàrac decàt
cugetarea care stànd afarà de Dumnezeu, filozofeazà. despre Dumnezeu'9.
Astfel de ,,teologi" qi o astfel de ,,teologie" recomandà giUrmarea lui Hristos
(lmitatio Christi), cànd învalà: ,,Ce te folosegte pe tine a dogmatiza prin cuvinte înalte
despre Treime, cànd n'ai smerenie, fàrà de care nu pofi sà placi Treimii? Intr'adevàr,
nu vorbele mari îl fac pe sfànt gi pe drept, ci viafa cea mai plinà de fapte bune Îi place
lui Dumnezeu. Mai bine voiesc inimà înfràntà qi smerità decàt gtiinlà a hotàrî apos-
tolicegte ce este Treimea. De ai gti pe de rost toatà Biblia gi zisele tuturor filozofilor,
dar fi-ar lipsi dragostea qi darul, ce te-ar folosi? ,,Depertdciunea degertàciunilor, toate
sunt de1ertdciuni"(Ecc r, z), afarà,de a-L iubi pe Dumnezeu gi a-I sluji numai
Lui..."to.

6 I co'].2,3.
7 Fericitul Teodoret,AsupraGenezei,l 9; Fericitul Augustin, De ciaitateDeí,VIII etc.
9i
c
" ^.Sf. ^.Dionisie Pseudo-Areopagit:.:tI,
Despreierarhie,IV,V etc,
e DiadohalFohceei,Cuaàntdespreainlamornlù.,desprecuno1tin!à6idespredreaptàsocotealdduhoanicea
cap.
YII, în Filocalia.
vol.I, (Sibiu,l9aQ, p. 341.
70 Urmnrenlui lisusHristos,l,3;Sf.MànàstireNeamfu,ed. a II-a (1927),pp.1,7-1,8.

10
 )'l umirea cle',Ífeofoqie''Dogmaticà Si Símb olicrt

B. ,Dognraticà"
Cuvàntul Dogmaticà dateazà din veacul al XVII-lea; iar ceea ce numim noi astàzi
,,TeologieDogmaticf' se numea altàdatà simplu,,Tèologie". În prima jumàtate a veacului
al XVIIIlea, teologii protestanli Pfaff gi Buddeus, introduc noliunea de ,,Teologie
Dogmaticà", apropiatà de a noastrà.
In cadrul disciplinei noastre, cuvàntul ,,Dogmaticà" e Lln adjectiv (derivat de
la substantivul òóypra); el reprezintà diferenfa specificà fa!à de celelalte ramuri ale
teologiei, precizànd cà e studiul care se ocupà cu expunerea sistematicà gi qtiinfificà
a dogmelor Bisericii cregtine.
Dintre încercàrile patristice de a da o ,,TeologieDogmaticà", prima e faimoasa
,,fleqf d.exu.v" a lui Origen, iar ultima gi cea mai celebrà e ,,Expunerea precisà a
dreptei credin(e", ,,Ercòoolq"sau,,ErcOeotqarcqrLprle trlq og@oòolov nioreog" a
Sf. Ioan Damaschinul. Aceastà titulaturà este gi azi valabilà pentru orice Dop;maticà,
càci credinla Bisericii a fost formulatà în ,,dogme"; de aceea, aràtànd ce e dogma,
descriem mai ales obiectul cercetàrii gtiin{ifice a Teologiei Dogmatice sau, pe scurt,
al Dogmaticii Ortodoxe.
În sens cultic, ,,dogmatica" e càntarea care rezumà Teologia cregtinà cu privire
la taina Întrupàrii din Sfànta Fecioarà, intonatà în cinstea Maicii Domnului, (la
sfàrgitul Vecerniei, de pildà).

C.,,Ortocloisà"
A treia notà caracteristicà disciplinei noastre e aceeade ,,Ortodoxà"; ea forrneazà
diferenla specificà fa!à de Teologia Dogmaticà a altor confesiuni cregtine (eterodoxe).
Facem,,Teologie Dogmaticà ortodoxà", deci nu protestantà, nici romano-catolicà.
Din punct de vedere etimologic, acest adjectiv este o combinafie a verbului òo1úo
gi a adverbului óqOr^rq;oq0r^4 òo1eiv gi înseamnà a crede drept, a avea o credinfà dreapta
o pietate dreaptà, a fi pravoslavnig dreptcredincios. El e opus cuvànbului ÉtcqóòoEog
(care are o altà credinfà, o credinlà stràinà de cea adevàratà).
Romano-catolicii, în general, ba chiar unii dintre teologii ortodocAi, pentru
rafiuni deosebite, socotesccà acest atribut nu se cuvine nici Bisericii Ràsàritene gi nici
Teologiei ei.
Cei dintài îl socotescuzurpat de Biserica gi teologia noastrà, iar cei din urmà îl
socotescneprecisrt.
Noi însà suntem convingi cà nici o denumire nu este mai precisà gi, în acelagi
timp, mai potrività Bisericii Ràsàritene gi Teologiei ei Dogmatice. Càci ea singurà tine
neclintità adevàrata învà!àturà cregtinà, rod al celor dintài veacuri cregtine. Nu existà
decàt o singurà învàfàturà cregtinà adevàratà, iar aceastanu poate fi nici cea nàscocità de
Reformàîn veacul al XVI-le4 gi de ralionalismul protestant de azi,încare ai,,quot capita,
tot sensus...", gi nici aceea a romano-catolicismului, care este un rod al unirii Evan-
gheliei cu filozofia pàgànà a lui Aristotel, filozofie cunoscutà în evul mediu prin
mjlocirea arabilor.
Adevàrul trebuie màrturisit în smerenie, dar trebuie màrturisit.

11 Pr. M. Celzov, în art.

,,Despre epitetul <ortodox> adaptat credinfei noastre", Cazan,7907; apucl A. Palmieri,
TheologinDogmaticattrtodoxaEcclesiae t.I., ,,Prolegomena", (Florenla, 1911),p 5, nota 3.
graeco-russicae,

11
'Ieo[ogia lDogmaticà (jcnerafà sau ?rincipiafd ti Sím6o[icà

Romano-catoliciipretind cà titulatura de ,,ortodoxà"e uzurpatà,deoarece

Istoria Bisericii gi a învà!àturii ràsàritenearatànesiguran!à,oscilareîntre doi poli, romano-
catolicism gi protestantism, deci eterodoxie. Astfel, învà!àtura Bisericii noastre ar fi
înclinat în veacul al XVIIlea sppeLuteranism, prin gcoalaruseascà,spre Calvinism
printr'o càpeteniea ei (Chiril Lucaris),spre Romano-catolicism, prin alt patriarh
ecumenic(Dositei).
Cercetàtoriiromano-catoliciuità sà aminteascàcevamai grav: întreagaierarhie
superioaràa Bisericii Ortodoxe a subscrisodatà unirea cu Roma (la sinodul din
Ferrara-Florenla)gi totugi unirea nu s'afàcut; adevàrul a triumfat, iar Bisericaaceasta
a ràmas neîntinatà. Ea, în întregimea ei, ierarhie gi simpli credinciogi, formeazà
Trupul tainic al Domnului; gi nici un patriarh, nici o Màrturisire, nici un catehism,
nici un înger din cer,cu o nouà învà!àturà,nu pot forma ,,articulus stantis vel cadentis
Ecclesiae", nu pot întina mantia de aur gi purpurà, de sàngegi luminà inefabili cu
careIisus Hristos gia îmbràcatpropriul Trup pe Golgotagi pe Tabor.
Acel flux gi reflux al diferitelor curenteîn gcolileteologice,ca gi la unii membri
ai ierarhiei,sunt recunoscutede cercetàtoriiortodocgi.Frumosul studiu al Mitropolitului
Greciei,Hrisostom Papadopulos,cu titlul sugestiv:lnfluenleledin afaràasupraTeologiei
ortodoxe, maialesdeIa luareaConstantinopolului, e stràlucitîn aceastàprivin!àr'z.
E vàdit lucru cà între Ortodoxia greacà9i cearuseascàexistàunele deosebiri(dar
nici una nu atinge esenlialul: dogmele gi morala); e vàdit, de asemenea,cà numai o
micà parte dintre punctele de credin!à sunt declaratesolemn drept dogme, restul
ràmànàndsub fomà de dogmede fapt. (Dar posibilitateaaltor sinoadeecumenicenu
e închi^sà: celecu neputin{à la oameni sunt cu putin!à la Dumnezeu!).
In sfàrgit,în fafa prezumliosului edificiu al Teologieiapusene,mereu înnoitîn
principiu, prin acel ,,Io sono laTradízzione" al papilor (caPius al IX-lea),se ridicà
modestul templu înàlfat adevàrului de Sfinlii Pàrinli ai primelor opt veacuri.
Unii l-ar dori mai mare,mai cuprinzàtor,allii - mai stràlucitor.Dar Dumnezeu
agal-a vrut gi noi aqal-am primit gi agaîl vom pàstrade-apururi.

D.,,Simbolicà"
Cursului de,,TeologieDogmaticàOrtodoxl' i s'aadàugatgi disciplina,,Teologiei
Simbolice",sub formà prescurtatà,deoareceTèologiaSimbolicàestestrànsînrudità cu
TeologiaDogmaticàortodoxà,fiind expunereacomparatàa învàfàturii de credintàa
celor trei mari confesiuni cregtine (ortodoxà,romano-catolicàgi protestantà),sau
,,gtiinfaconfesiunilor",elaboratàpe temeiul principalelorMàrturisiri (càrfisimbolice)
gi Simboalede credinfàoficialeale acestorconfesiuni(dela caregi-aluat gi numele).
Pentru a nu ne repeta fàrà folos, vom reveni asupra etimologiei Teologiei
Simbolicecànd vom vorbi despreMàrturisiri de credintà'3.
În sfàrgif de pe acum putem spunecà ceeaceformeazàcaracteristicageneralà
a TeologieiDogmatice gi Simbolice ortodoxe, spre deosebirede aceeaa romano-
catolicismului gi a protestantismului e aceeacà Teologia Dogmaticàgi Simbolicà

12 Hrisostom Papadopulos,Mitropolitul Greciei,Die iiusseren Einflùsseauf dieorthodoxeTheologie

besonders
seitderEroberungKonstantinopels, verbaleale primului Congresde Teologieortodoxà la Atena,
în ,,Procesele
29 nov. - 6 dec-1,936"
, pp. 193-208,extras.
13 Pentru acesteparagrafè,expuse în acestcapitol, vezr lntroducerllediferitelor Dogmatici ortodoxe gi
eterodoxe.

L2
 iucere genero[à 'I\ologia'I)oplmaticà ;i Sim6o[icà 5i ce{e{a[ta'lisripfine'teo[o11icÉ
netola 1ìJàlovl et

ortodoxà este eclesiologic-tradifionalistà, în timp ce cea romano-catolicà estescolasticà,

iar ceaprotestantà subiectivistà. Superioritatea Teologiei Dogmatice gi Simbolice ortodoxe
reiese chiar gi din acest singur fapt.

1.2. TnoloclÀ Docrtnrtcrr sI SIMBol.IcÀ

$I CEll'l.AljTlt DISCIPI.INT: TItOI.OGICD;
Ytnroprl $I rol.osul, EI

1.2.1.lSaportulTeologieiDognraticegi Sirnbolice
cu celelalteclisciplirreteologice

p aportul Teologiei Dogmatice gi Simbolice cu celelalte discipline teologice e và.zut

f\în chip deosebit de teologii ortodocgi gi romano-catolici în comparafie cu cei
protestanfi.
Pe cànd pentru acegtiadin urmà exegezabiblicà individualà e normativà pentru
toate disciplinele - Cuvàntul lui Dumnezeu adresàndu-se omului, care-l poate înlelege
printr'o iluminare làuntricà a Duhului lui DumnezeLl'4 -, în Ortodoxie, ca qi în
Romano-catolicism, Teologia Dogmaticà gi Simbolicà e gtiinla teologicà normativà,
coloana vertebralà a întregului sistem teologic: ,,Dea divinarum scientiarum".
a) Întrhdevàr, punctul de plecare al dogmaticii protestante nu poate fi decàt
ceeace insul singur înlelege din Sfànta Scripturà. Acest punct de plecare defectuosare
rezultate atàt de neagteptate,încàt adeseori dogmatiqtii protestanli sunt foarte încurcafi
atunci cànd trebuie sà pàstreze màcar o parte dinînvà!àturile tradifional-cregtine qi - în
acelagi timp - sà accepte libertatea individualà în interpretarea Sfintei Scripturi. Astfel,
teologul K. Barttu dupà ce aratà superioritatea exegezeibiblice asupra TeologieiDogmatice,
numai cu greu poate sà apere acest punct de vedere în fala rezultatelor ,,gtiinfei
istorice moderne", adicà a exegezeilibere. ,,Infeleg cu aceasta,scrie el, încercarea care
constà în a da afarà, în màsura în care e cu putin!à, din istorisirile evenimentelor
trecute, tot ceea ce în aceste istorisiri e partea povestitorilor qi în a degaja ceea ce-i
formeazà cuprinsul ,;eal", adicà ceea ce au fàcut qi au experimentat oamenii. Se va
încerca sà se facà sà iasà în relief acest cuprins, aplicànd textului categoriile relatiei qi
analogieiistorice. Dupà ele se va judeca fiecare istorisirq ele formeazà criteriuf sau mai
curànd criteriul de probabilitate dupà care se vor deosebi gi se vor aprecia aceste
istorisiri. Se vor numi, dupà,caz, istorie sau mit, poveste sau legendà. Dacà istorisirea
nu corespunde criteriului, istoricul va vorbi de mit, de poveste, sau de legendà. În
qtiinla istoricà modernà, acegtiase dedau la un calcul de probabilitàli care se sprijinà
pe o noliune de adevàr cu limite foarte precise. Ideea despre Dumnezeu, care lucreazà gi
se manifestà în istorie, nu are loc printre categoriile acesteigtiinfe...". Concluzia acestui
paragraf al marelui teolog protestant contemporan e cu totul neagteptatà dupà cele

1a K. Barth, Credo,tradus de Pierre gi

JeanJundt, (Paris,1936),p.223 sg

I3
'Ieo[ogiaq)ognaticà lje rcrafà sau'?rinúpia[i I Sim^o[ica

spuse mai sus: ,,Totugi, zice el, nici o raliune de principiu nu opregte de a se aplica
Bibliei metodele qtiinlei moderne. Biblia e gi ea un document omenesc..."15.
Punctul de vedere ortodox este altul: Biblia e un document divino-uman
încredinlat unei colectivitàfi, Biserica, gi nu ingilor singuratici. Sf. Irineu gi mai ales
Tertulian, în tratatul sàu De praescriptionehaereticorum,au aràtat cà Biblia e un bun al
Bisericii, de care numai ea poate sà se serveascàcum trebuie. Aceastà Bisericà a
stabilit principalele sale învà!àturi în dogme, pe temeiul Bibliei gi al Sfintei Tradilii.
Tratatele de Teologie Dogmaticà gi Simbolicà au tocmai misiunea de a expune, în
chip gtiinfific Ai sistematic, cuprinsul dogmelor. Interpretarea biblicà trebuie sà se
încadreze în chip desàvàrgit în învà!àtura tradifionalà a Bisericii expusà de Teologia
Dogmaticà gi Simbolicà. Numai în acest caz qi-o însugegte Biserica gi rezultatele
exegezei pot fi considerate ca ale unei gtiinle auxiliare a Teologiei Dogmatice gi
Simbolice. Altfel ajungem la arbitrariul protestant care - chiar gi în cazul lui K. Barth
care este considerat astàzi drept un teolog relativ tradilionalist -, admite sà se
înlàture din Credonagterea din Fecioarà.Hermeneutica, în special, ne dà regulile de
interpretare a Bibliei, aga ca sà nu càdem în gregelile interpretàrilor protestante gi
sectante.
b) Dintre celelalte discipline teologice se gtie cà,Morqls a fost atàt de stràns
legatà de TeologiaDogmaticà pànà acum càteva veacuri, încàt ambele au fost tratate
împreunà. Cei vechi nu despàrfeau Dogmatica de Moralà, ele fiind expresia acestui
fenomen de osmozà a iubirii între Dumnezeu gi om (prin Dogmaticà) gi între om gi
semenji sài (prin Moralà), în acest organism diaino-u.man,care e Biserica.
Invàfàturile cregtine, oricàt de înalte ar fi, ràmàn seci qi sterile, principii abstracte
gi reci, atàta vreme càt nu sunt puse în legàturà cu viala de dincoace gi de dincolo de
mormànt. Puse în legàturà cu viala însà, ele sunt zàmislitoare de via!à nouà, de via!à
îmbunàtàtità. Aceste principii sunt expuse gi làmurite din punctul de vedere al
valorii lor intrinseci gi al legàturii logice dintre ele, de Teologia Dogmaticà qi
Simbolicà gi - din punctul de vedere al valorii lor pentru viala individualà gi socialà-
al manifestàrii lor prin fapte, de càtre Moralà; cea dintài expune principiile dependenlei
omului de Dumnezeu, iar cealaltà pe cele izvoràte din libertatea luminatà de Har a
omului. Credinfa gi faptele bune împletesc cununa cregtinului condus de învà!àturile
celor douà discipline.
Strànsa legàturà dintre ele a aràtat-o Insuqi Màntuitorul prin cuvintele'. ,,Nu cel
ce-Mi zice Donmne,Doamne,un intra în împdrà[ia cerurilor, ci cel ceface aoia TatàIuiMeu,
careM's trimis" (Mt 7, zt); càci adevàrata credin!à e cea ,,Iucràtoareprin iubire" (Ga 5, 6).
In privinla experimentàrii personale a tainelor expuse în Dogmatica cregtinà - puncte
de trecere de la aceastà disciplinà la Moralà -, Mitropolitul Filaret al Moscovei, autorul
celebrului catehism care-i poartà numele, a spus întrb predicà: ,,Nici una dintre tainele
în{elepciunii lui Dumnezeu, nici cea mai tainicà, nu trebuie sà ne aparà stràinà sau
cu totul transcendenta, ci, în toatà smerenia, trebuie sà adaptàm mintea noastrà la
contemplarea lucru rilor dumnezeiegti".
c) O legàturà foarte strànsà existà între TeologiaDogmaticdgi Simbolicà9i Liturgicà.
Slujbele bisericegti - cu deosebire încununarea lor, sàvàrgirea Sfintei Liturghii -
sunt principiile dogmatice în acfiune; iar misterul liturgic explicit înseamnà expunerea
Dogmaticii cregtine. De aceea,Ortodoxia s'a recunoscut în aceste slujbe bisericegti,

15 lllident, pp. 223-224

14
 : ir:a/e
SeneÍa(à I'eo[ogit'lDogmaticà Íi Sím6o[icà ti cefr{a[te'liscip[ine'tcofogíce;mctola siJo[osu[eí

care coboarà cerul pe pàmànt sau îl urcà pe om la cer ca pe o ,,scaràa lui Iacob", ale
.àrei trepte sunt Sfintele Taine.
d) Dogmatica gi Simbolica au acelaqi rol deîndrumàtor gi de pàzitor al dogmelor
siinte gi fa!à de Omiletícà gi Apologeticà,care, expunànd atitudinea creqtinà în fafa
:roblemelor actuale/ sau înfàliqànd gi apàrànd învàtàtura cregtinà, se sprijinà pe
izvorul lor comun, care e tezaurul dogmatrc.
e) Raportul de dependen!à alCateheticiifatà de Teologia Dogmaticà 9i Simbolicà
e dovedit în chip stràlucit de cele dintài opere catehetice cregtine, printre care primul
ioc îl ocupà celebrele cateheze ale Sf. Chiril al Ierusalimului, a càror substantà e
dogmaticà.
În aceeagisituafie se gàsegtelucrarea misionarà, sub formà de Misiologíegi
Pastoralàetc., gi legiferarea canonicà sau administrativà a Dreptului, cu aplicarea la
legàturile dintre membrii Bisericii.
f) In concluzie Teologia Dogmaticà fiind în centrul disciplinelor teologice,
unele dintre ele au un rol de gtiinle auxiliare fafà de ea, agacum e cazul cu disciplinele
exegeticeqi istorice, (Exegeza,Teologia biblicà, Istoria Bisericii, a Dogmelor gi Patrologi4
care pun la dispozilie materialul pe carel prelucreazà Teologia Dogmaticà gi Simbolicà),
sau unul dependent de Teologia Dogmaticà, ale càrei principii ràmàn normative pentru
toate celelalte ramuri ale teologiei cregtine, unele (Liturgica) în virtutea acelei ,,Lex
orandi, lex credendi", altele fiind practicarea principiilor date de Teologia Dogmaticà
(disciplinele practice), iar altele, în sfàrgit fiind demonstrarea lor (celelalte din ramura
sistematicà).

1.2.2. Metoclateologiei clognraticegi sirrrbolice

Vom aràta acum care trebuie sà fie metoda Teologiei Dogmatice qi Simbolice,
atàt cu privire la propria-i organizare a materialului pe care-l expune, càt gi cu privire
la atitudinea pe care o ia fa!à de învà!àtura eterodoxà.
a) Scopul pe care gi-l propune Teologia Dogmaticà gi Simbolicà este expunerea
gtiinfificà a dogmelor Bisericii noastre. Iar cànd spunem ,,gtiinfificà" nu înseamnà cà
efortul nostru va tinde cu toatà puterea càtre justificarea din punctul de vedere al
experienlei comune omenegti gi potrivit legilor cunoagterii naturale a temeiurilor
dogmelor cregtine. Aceasta ar fi gi de prisos, gi nefolositor, deoarece domeniul
dogmelor depàgegtesfera naturalului qi ca atare gi pe a ralionalului, trecànd în acela
al supranaturalului, întocmai ca luminile reflectoarelor care,plecànd dintrîn punct
minuscul, terestru, pàtrund în spafiile infinite ale cosmosului, dupà legi care depàgesc
puterea de vizibilitate normalà a omului. Prin urmare, calificativul de ,,gtiinfific" în
domeniul dogmatic e în strànsà dependen!à de domeniul credinlei.
Punctul de plecare al Dogmaticii ortodoxe în ce privegte metoda pentru
organizarea materialului e deosebit de acela al protestan!ìlor, ca gi de acela al romano-
catolicilor. Cei dintài pornesc fie de la o interpretare individualà a Sfintei Scripturi în
stabilirea dogmelor, fie de la experienfa comunitàlii - filtratà prin categoriile vreunui
curent filozofic, în general, cei de-al doilea pornesc adeseori de Ia învà!àturi noi,
adoptate de papi, decretate de sinoade, adunate ,,ad-hoc", gi pe care teologii le justificà
post-factum.

t5
1'eofogia'Dogmaticù
ljenetafà sau Qrincitliofóti Sim\oíicà

Numai teologii ortodocgi pornesc de la învà!àtura traditionalà cuprinsà în cele

douà izvoare ale Descoperirii dumnezeiegti, pe care o expun în lumina credinlei,
càlíruzIli de Màrturisirile de credinfà.
De aceea, expunerea Teologiei Dogmatice gi Simbolice nu se màrginegte nici la
îngirarea a càt mai multe texte scripturistice împrejurul unei idei - cum au fàcut
adeseori teologii protestanfi ,,bibliqti" -, nici la demonstrarea interminabilà, dupà
modelul dialecticii antice, a unei propozilii care cuprinde un adevàr dogmatic-, cum
au lucrat scolasticii în special. Ci teologul ortodox cautà sà expunà în chip sistematic
gi sà làmureascà învàfàturile cregting dàndu-le fundamentul tradilional necesar.
Expunerea sistematicà a dogmelor înseamnà expunerea lor într'o legàturà
organicà internà, în jurul unei idei centrale care s'o stràbatà ca un fir rogu de la
început pànà la sfàrgit gi nu într'o formà de mozaic, în care fiecare pàrticicà este
independentà de celelalte. Atet expunerea sistematicà, càt gi làmurirea lor, poate
îmbràca uneori ,,haina unei filozofii". Acest lucru e îngàduit în màsura în care
categoriile filozofice sunt de un real folos pentru a face mai acceptabile învà!àturile
cregtine, care formeazà elementul principal.
Dovezile care se aduc din izvoarele Descoperirii (Noul Testament,Vechiul
Testamentgi monumentele Sfintei Tradilii), trebuie sà fie categorice gi decisive, iar nu
controversate. Se va aràta, de asemenea/cà acesteanu contrazig ci depàgescratiunea
omeneascà.
În sfàrgit, unii dintre dogmatigti expun dogmele în chip ,,kerigmatic", adicà
,,predicatorial", insistànd asupra aplicaliilor dogmei respective la via!à gi fàcànd
anumite reflecfii în legàturà cu ele. Aceastà metodà are unele avantaje fiindcà face
expunerea vie gi atractivà, dar în acelagi timp aduce o confuzie între domeniul
Teologiei Dogmatice gi acela al Omileticii gi Pastoralei, sau al Moralei, Filozofiei etc.
b) A doua problemà pe care o ridicà metoda acestei discipline e aceeaa atitudinii
fafà de celelalte confesiuni cregtine: Trebuie sà fie irenicà sau combativà, polemicà?
Aceasta depinde mai întài de învà!àturile pe care le expune dogmatistul, ca gi de
înclinàrile sale personale. În general, însà, nu trebuie sà se exagerezeîn nici un fel în
acest domeniu: nici sco!àndu-se în relief în chip excesiv numai pàrlile slabe ale
învà!àturii eterodocgilor, nici trecàndu-le cu vederea. Critica trebuie fàcutà cu
moderatie gi cu argumente din autoritatea recunoscutà în comun (din Sfànta Scripturà
la protestanfi, la care se adaugà gi Sfànta Tradilie, pentru romano-catolici). Iar
superioritatea punctului de vedere ortodox sà reiasà nu atàt din slàbiciunea
eterodocgilor, càt mai ales din tària gi înàllimea propriei învà!àturi dogmatice.

1.2.3.Îrnpàr$reateologiei clogrnaticeEi sinrbolice

Împàrlirea Teologiei Dogmatice a variat în Ortodoxie, ea constituind un punct

secundar în ansamblul problemelor pe care le ridicà aceastà disciplinà.
Iatà càteva tipuri de împàrfire:
a) Cea mai veche e cea folosità pentru prima datà de Mitrofan Critopulos în
Màrturisirea sa de credintà gi anume în douà pàrfi: @eoÀoyía anLì1 fieologia simplà)
gi OeoÀoyía oircovoplrcrl(Teologiamàntuirii). În prima parte, Mitrofan Critopulos trata
despre Dumnezeu în Sine gi în raportul Sàu cu creatura; în a doua parte vorbea
despre persoana gi activitatea Màntuitorului, despre Har gi Taine gi despre Eshatologie.
Macarie al Moscovei a urmat aceastàîmpàrlire.

16
'lntrolucere 'leofogia 'I)ogmaticà si Sim6o[icó fi ce{e[afteliscipfineteo[ogice; metola siJi[osuf ei
6enerafà

b) Teofan Procopovici a fàcut altà clasificare, tot în douà pàr!i: în cea dintài
trata despre Dumnezeu în Sine (,,De Deo ad intra"), iar în cea de a doua despre
lucrarea Lui în afarà (,,De Deo ad extra"), punend în aceastàparte tot ce se referà
la raportul lui Dumnezeu cu creatura. Fiind mai logicà, aceastàîmpàrlire a fost
adoptatà de mai tofi dogmatigtii ortodocgi, printre care îi citàm pe Silvestru de
Canev Comorogan, Iosif Olariu.
c) Mitropolitul Irineu Mihàlcescu a împàrlit studiul Teologiei Dogmatice
întrb parte generalà gi întrb parte specialà. Partea generalà sau filozoficà e identicà
cu Teologia Fundamentalà, vorbind despre religia creqtinà în ansamblul celorlalte
religii, despre Revelalie, despre izvoarele ei, despre criteriile Revelatiei gi despre
argumentele rafionale pentru dovedirea existenfei lui Dumnezeu.
In cursurile pe care le profesa la Facultate, punea în aceastàparte gi capìtoluì
despre Dumnezeu, pe care, însà, în manualul sàu de Teologie Dogmaticà, l-a trecut
în partea a dou4 înaintea capitolului ,,Despre Sfànta Treime", începànd cu el ,,Dop;matìca
speciall'.
Degi e logicà, aceastàîmpàrfire nu se mai poate face azi, càci ceea ce cuprindea
,,Dogmaticageneralf'în cursurile Mitropolitului Irineu Mihàlcescu formeazàdomeniul
Teologiei Fundamentale sau al Apologeticir.
Asemànàtoare cu a lui Critopulos e împàrlirea teologului Hr. Andrutsos. El
d e o se begt edouà pà rfi în T e o l o g i a D o g ma ti c à : ,,P remi zel e màntui ri i în H ri stos"
(cuprinzànd învà!àtura despre Dumnezeu unul gi întreit, despre crealie gi providentà,
despre lume gi om) gi ,,Màntuirea în Hristos" (cuprinzànd învà!àttrra despre persoane
gi lucrarea Lui màntuitoare, condiliile màntuirii gi Eshatologiei).
d) Noi am adoptat altà împàrfire, tot în douà pàr!i: în prìma parte dàm noliuni
i n tro duc t iv e la S t ud i u l T e o l o g i e ì D o g ma ti c e ; e a se numegte P artea general à sau
p ri n ci pì alà a Dogm a ti c i i g i S i mb o l i c i i ; ìa r în p artea a doua expunem chi ar acest
studiu. In felul acesta,dupà o introducere de orientare generalàîn ansamblul celorlalte
discipline gi a celorlalteconfesiuni, aràtàm, în nouà capitole,obiectul acestui studiu,
specificul cunoaqterii lui, mijloacele de exprimare ale cuprinsului dogmelor, izvoarele
Tèologiei Dogmatice gi Simbolice, càlàuzele ei, principiul ei subiectiv (credin{a),rostul
ei în cugetarea qi qtiinla teologicà, în Bisericà, sfàrqind cu un rezumat. Dupà aceastà
parte principialà, generalà sau formalà, urmeazà a doua, un curs compìet asupra
principalelor probleme ale Teologiei Dogmatice gi Simbolice.

1.2.4..Necesitatea
teologieiclogrrratice
gi sinrbolice
Nevoia studiultri Teologiei Dogmatice reiese din însugi cuprinsul ei: expunerea
sistematicà 9i gtiinlificà a învà!àturii cregtine, care ràspunde întrb formà circumscrisà
de Descoperirea dumnezeiascà încercàrilor omenegti de a pàtrunde tainele vietii de
dincoace gi de dincolo de zarea acestei lumr.
Se cunoagte nàzuinla neostoità a omului de a càuta ràspuns marilor probleme
ale vie{ii qi morfii, ale originii gi scopului creatiei vàzute ginevàzute:
,,àavrec oi
civOqcrnor tou eiòÉvaLògéyovtaL gúre( (,,To!i oamenii au din naturà o dorintà de
cunoaqtere")16.

16 Arlstotel Metnfizica,l, 7

L7
'[eotogialDogmaticà$enera[àsau'Trincipialà| Sin6o[icà

Acest dor nestins nu poate fi potolit de speculaliile filozofiei omenegti: ,,Das

wir nichts wissen kònnen, das will mir schier der Herz verbrennen" (,,Cà nu putem
gti nimic, aceasta-mi pàrjolegte inima" a zis Goethe în ,,Faust"17).Dimpotrivà,
vitalitatea învàfàturii evanghelice a aràtat-o Màntuitorul în cuvintele în care pune în
paralel pàmàntescul cu aparenfa lui de necesitate absolutà gi cerescul cu aparenla lui
de lucru nefolositor qi chiar prisositor: ,,Nu numai cu pîine ua trài omul, ci cu tot
cuaàntul csre iesedin gura lui Dumnezel' (Mt 4, 4\ ,,Cuaintelepe careai le-sm spus sunt
d u h 6iaiat à" ( I n6, @ ).
Nevoia Dogmaticii mai reiese qi din scopul suprafiresc al Descoperirii dum-
nezeiegti cuprinsà de ea. Dogmele, adevàruri în aparen!à teoretice, dobàndesc ai o
aplicare practicà pentru cei care vàd în ele normele unei vieli morale, generatoare de
sfinlenie, devenind astfel normatoare nu numai pentru cugetare gi credinfà, ci gi
pentru fapta moralà.
In acest sens, învà1àturi eminamente teoretice (Sfànta Treime, Intruparea,
pàcatul stràmogesc etc,),devin izvoare de via!à sfàntà. Iatà de ce Însugi Màntuitorul
a spus: ,,Via[aaegnicdaceastseste:ca sd Tecunoascùpe Tine, singurul, adeaàratulDumnezeu,
gi pe Iistrs Hristos, pe careL-ai trimis" (In q, 3).
Cel ce recunoagte cà Iisus este calea,adevàrul gi viaf a (In t4,6), vede în El omul
ideal, pentru cà este Dumnezeu întrupat gi-gi conformeazà.viala dupà a Lui, nàzuind
sà devinà o adevàratà personalitate cregtinà, càutànd adevàrul în smerenia gi iubirea
cregtinà.
Aceastà disciplinà îgi are de altfel stràvechi izvoare în polemica doctrinarà
inauguratà chiar în veacul apostolic Ai continuatà cu atàta stràlucire de Sf. Irineu, Sf.
Hipolit, Sf. Atanasie cel Mare, Fericitul Augustin, în catehezele gi motivele speculative
care au înflorit în marile opere ale epocii patristice, ca gi în expunerile de ansamblu ale
învà!àturii cregtinedin toate timpurile'8.
Teologia Dogmaticà nu face altceva decàt sà continue lucrarea acelora care au
dat odinioarà un vegmànt accesibil qi acceptabil adevàrurilor cregtine în fa[a con-
temporanilor lor,,,fàcàndu-se tuturor toate"le.
Càci altfel gàndim gi altfel învà!àm decàt înaintaqii nogtri, alta fiind mentalitatea
noastrà gi altele problemele pe care cregtinismul trebuie sà le dezlege astàzi: vorbim
limba timpului nostru, iar limba se schimbà, fiindcà preocupàrile se schimbà: ,,Quid-
quid recipitur, modo recipientis reciptur...".
In aceastà evolufie, Dogmatica devine un ghid necesar gi nicidecum un
instrument de apàsare a congtiinfelor2o;ea apàrà de alunecàri de la calea cea dreaptà,
làmurind punctul de vedere autentic cregtin, îl dovedegte gi-l expune în chip
sistematic2l.
La aceste considerafii de ordin oarecum practic asupra necesitàlii Teologiei
Dogmatice adàugàm încà una de ordin mai mult teoretic.

17
Iacob Biltz, Einfúhrttngin die Dognntik,1935.
18
Emil Brunner, Die christlicheLehreoon Gott- Dogmatik,ZijrichV7948,p. 104.
19
lbidem,p. IX, Vorworb cf. p. 79
20 Rev.FrancisJ. HaIl, Tlrcologicnl
outlines,revizuite de rev.Frank Hudson Hallock, Londr4 1935,p.76.
21, Dr. fohannesPeterJunglag Die Lehreder Krche, EineLaienDogmatik,Bonn, 1936,p. 21 sq.

18
 .r1 genera[à 'I'eo{ogia'Dogmaticà Si Sim\oticd I ce{r{aheliscip[ineteo[ogice: uetola SiJ'o[osu[
ei

Filozofi ca Boutroux",E.le Roy'r, P. Ortegat2a etc., au aràtat strensa legàturà

::tre gàndire gi acfiune: gàndirea e propulsoare de acfiune, iar acliunea e ge^neratoarede
:àndire. ,,Ceeace vezi gi gàndeqti nu e independent de ceea ce faci"'s.,,In actiune se
:eterminà gi se realizeazà adevàrul. Adevàrul gi viala coincid cu atàt mai stràns, cu
--à:e vorba de un adevàr mai adànc qi de o via!à mai realà..."26.
,,Dogma cuprinde un element teoretic. In duhul însugi, slova e în potenfà. Or, e
:,atural gi folositor ca slova sà fie scoasà în relief gi dezvoltatàl''7.
Evident cà shu formulat gi unele obieclii - de ordin teoretic - fafà de Dogmaticà,
r-ai ales în lagàrul protestant. Le vom expune în treacàt:
Shr putea obiecta Teologiei Dogmatice în primul rànd cà e un studiu speculativ
:rin excelen!à, pe cànd creqtinii sunt oameni de acliune - soldafi a càror credintà e
armura în ràzboiul cel vàzut gi nevàzut (Ef 6, lo-17),colaboratori ai lui Dumnezeu (r
Cor 3,9), care lucreazà din ràsputeri pentru zdrobirea lanfurilor robiei gi pentru
eliberarea firii de degertàciunea la care a fost supusà (Rm $ zo), în conformitate, de
altfel, cu nàzuinfele veacului nostru, de solidaritate gi de experienfà.
Mergànd pe aceastà cale, Tomy Fallot'8 face o deosebire între cugetare gi
cugetare sistematicà, admifànd-o pe cea dintài gi înlàturànd-o pe cea din urmà, sub
motiv cà cea dintài împlinegte acfiunea bunà, pe cànd cea din urmà nu face decàt sà
reiasà din ea gi nu ajutà, prin urmare, la împlinirea destinului cregtinului.
Repetàm aici ce spune însà în privinla raportului dintre dogme qi tràire un
mare ierarh al Bisericii Ortodoxe gi o autoritate în materie, Filaret al Moscovei:
,,Nici una dintre tainele înfelepciunii lui Dumnezeu, nici cea mai tainicà, nu trebuie
sà ne parà stràinà sau cu totul transcendentà, ci în toatà smerenia trebuie sà adaptàm
mintea noastrà la contemplarea lucrurilor dumnezeiegti"2e.
Deci Dogmatica ajutà la desàvàrgireacreqtinului, transformàndu-l dupà modul
divin prin expunerea dogmelor. Nu se poate despàrli domeniul cugetàrii, reflecfiei, deci
al teoriei, de credinfa vie, care e supunere gi comuniune ce ia nagtereîn realitatea unei
întàlniri a omului cu Dumnezeu3o.
O altà obiecfie e cà Dogmatica face aridó subtilà, teoreticà gi abstractà expunerea
vie, învioràtoare, a Cuvàntului lui Dumnezeu, intelectualizàndu-l în primul rànd,
'printrb ,,sistematizare brutalà qi o analizà nemiloasl' gi ,,falsificànd" astfel spon-
taneitatea Evanghelieirl. Un scriitor profan cercetànd Sumrnalui Toma de Aquino a

zz Emile Boutroux, Science et Religiondansln Philosophie a 80-amic.,Paris,1925,p.286 etc.;

contetnltoraine,
MoraLe et Religion,Paris,1925,
pp. 19-23etc.
23 E. le Roy,Leproblème deDieu,Paris,1929,pp.308-309etc.
24 Paul Ortegat.Philosophie
dela Retigion,
Paris,1938,p.224sq.
25 E' lo Ì?nw ,rn rir n ?fl4

zo E. Boutroux, Morale et Religion, p.23.

27 Emile Boutroux, Scienceet Religion,p.286.
28 Tomy FaIlot, Le liztre de l'Action bonne, ed. a V-a, Paris, 7924, p.33.
2e Cf. Vl. Lossky, Essnisur la ThéologieMystique de l'Eglised'Orient,Paris, 1944,p.6.
30 Obiecge înlàturatà chiar de E. Brunner, care o formule azà,,Op. cit., p.9
37 lbidem,pp.T-8.

19
'7eo[ogia
'Dognutk;r $cnera[àsau'Princif id[ò,i Sin6o[icà

exclamat: ,,Ce extraordinar de complicatà...gi cànd te gàndegti cà toatà aceasta a

ieqit din Evanghelie, care e atàt de simplà!'32.
Putem aminti însà qi de cuvàntul Domnului: ,,Telaud pe Tine, Pùrinte, Doamne
aI cerului 5i al pàmóntului,'cdai ascunsacesteade ceiîn[elepfi gi le-ai descoperitpruncilor"
(Mt6, z).
La aceastà obiecfie ràspundem cà e gregit sà se compare Si sà se punà în
opozifie Biblia cu Dogmatica.Disciplina aceastanu cautàsub nici o formà sà
ia locul Descoperirii dumnezeiegti,ci dimpotrivà, ea îgi gàseqtetemeiul,
màndria gi rafiuneaexistenfeiei, chiar în aceastàDescoperire.
Se mai aratà cà Dogmatica ar interpune între credinciogigi Cuvàntul
lui Dumnezeu autoritatea interpretativà sistematizatoare(Biserica)sau, la
protestanfi, dogmatistul însugi.
Dar aceastae normal: subiectul gi spafiul Dogmaticii e Biserica;ea
trebuie sà reflecteadevàrul primit gi pàstrat de Bisericà,propovàduit gi apàrat
de ea.

1.2.5.IrolosulTeologiei DogrnaticeEiSirnbolice

Folosul acestei discipline reiese cu prisosin!à din ceea ce ea îgi propune: sà

làmureascà învà!àtura Bisericij" sb fundamenteze cu argumente din Sfànta Scripturà,
din Sfànta TradiEie gi din rafiune, apàrànd adevàrul dumnezeiesc Ai ferindu-l pe
cregtin de eroare. Ea îl face pe cregtin contemporan cu izvoarele Dogmaticii gi le
îmb acà pe acesteacu veqmàntul contemporan lui. Ea pune în màna celor care stau în
slujba învàfàtoare a Bisericii gi în a acelora care cugetà, un îndrumàtor, un luminàtor,
a càrui luminà e cu atàt mai vie, cu càt ràspunde nevoilor sufletegti ale epocii, vorbind
oamenilor limba lor33.
Dogmatica ne dà cunogtinfe despre învà!àtura Bisericii, ca îndrumàtor gi strajà
a dreptei credinte, pentru toate celelalte discipline teologice, fiind farul cel mai
putemic, de a càrui luminà nu se poate lipsi nici una dintre ele.
Ea ràspunde din plin acelor credinciogi la care predominà setea de desàvàrgire,
în care e gi unitatea de gàndire. $i aceastàunitate nb poate avea decàtîmbràligànd cu
privirea minlii un orizont nemàrginit, de pe piscul înalt al gàndirii, de unde poate
avea o vedere de ansamblu.
Aceastà nevoie au simfit-o mai viu decàt oricànd cregtinii din epoca prigoanei
pàgàne, care, prin cuvàntul genialului Origen au putut aràta superioritatea infinità a
concepfiei cregtine despre lume fa!à de cea a cugetàrii vechi.
Pe urmele lui au mers nenumàralii stràlucifi gànditori cregtini, ca gi smerifii
dogmatigti ai tuturor timpurilor.
Munca lor nu a avut numai rezultate teoretic-speculative, ci ea a contribuit într'o
mare màsurà la desàvàrgirea cregtinilor - membri ai familiei gi ai statului -, care

32 Les souvenirs du peintre Foumier, crtatînQuestions actuelles,apud

L. de Grandmaison,Le dogmechrétien,
sa flahÍe, sesfornrules, son déaeloppement;ed. a II-a, Paris, 1828, p. 67.
33 Emil Brunner, op cit.,I, p.30.

20
 -: ii.:ele '[storia'Iè ologiei''D o|m s tu e ; i Sím6o[ice
Benerq[Li

au luptat pentru realizarea marilor comandamente sociale ale fiecàrei epoci, în spiritul
Religiei desàvàrgiteaduse de Însugi Fiul lui Dumrtezet), Màntuitorul lumil.

1.3. Isronur Tnolocrnr Doct-rl\îrcn SrSrxsor.lcn

1.3.1.Irnpàrlireaistoriei Teologiei Dognratice

h"pa ce am và,zut ce este Dogmatica qi am avut o privire de ansamblu asupra

L,f rostului ei în Teologie gi în viata cregtinà în general, se ridicà o serie de probleme:
care sunt originile acestei discipline, în ce chip a evoluat ea pànà în vremea noastrà gi
sub înfluenta càror factori (mediul istoric, intelectual, raporturile cregtinismului cu
Statul etc.)?
În schila pe care o vom înfàfiga 9i în care splendoarea unora dintre incomparabilii
corifei gi mari înaintagi ai dascàlilor de Teologie Dogmaticà de azi atinge zàrile
Descoperirii dumnezeiegti, trebuie sà notàm de la început cà dezvoltareagtiinlei
dogmatice are mai multe etape. Ele sunt însemnate în chip deosebit atàt dupà
feluritele confesiuni cregtine, càt gi în sànul aceleiaqiconfesiuni.
La romano-catolici, de pildà, împàrfirea cea mai obignuità a acestei istorii
a dezvoltàrii TeologieiDogmatice cuprinde trei epoci: patristicà, scolasticà,modernàr4.
La ortodocgi nu aflàm o împàrlire acceptatà de toli teologii. Astfel, grecii35
împart de obicei istoria Teologiei Dogmatice în douà perioade: a Sfinlilor Pàrin[i
pànà la Sf. Ioan Damaschin gi cea de la Sf. Ioan Damachin pànà în zilele noastre.
Insà de la sfàrgitul epocii patristice gi pànà azi s'a întàmplat un eveniment de
o însemnàtate deosebità, care poate fi considerat ca o piatrà de hotar între douà
perioade dogmatice: aparifia în veacul al XVII-lea a acelor Màrturisiri de credinlà,
aprobate de întreaga Bisericà Ortodoxà gi care precízeazà învà!àtura dogmaticà a
Bisericegti de Ràsàrit. Aceste Màrturisiri, - gi îndeosebi aceeaa Mitropolitului Petru
Movilà - însemneazà o nouà etapà în istoria dezvoltàrii doctrinare a Bisericii
Ortodoxe. Teologii grecii nu lin însà seama 69 sn3ó.portanfaacestei Màrturisiri îi
îndreptàfegte pe teologii rugi37gi pe teologii romànir8 sà împartà Istoria Dogmaticii
Ortodoxe în trei perioade: prima pànà la sfàrgitul epocii patristice (pànà la Sf. Ioan

34 Cf. d. p. B. BartmanryPrécisde Théologie

Dogmatique,frad. de Marcel Gautiet Mulhouse, 1938,ed. a ll-a,
vol. I, p. 87 sq.
35 Vezid.p.HristuAndrutsos,DtgmaticaBisericiiOrtodoxeRisàritene,had.rom.,Sibiu1930p.29-30.
Jo
16
^Dimitrie
. Balanos,prof. la Facultateade Teologiedin Atena, 'H éM1vrrcr1'ErcrÀ1oitrrcai ai o1é:oe
rg
trìg Treoqrag úMaq 'ErcxÀqoíaoîn 'Entot4govrrcrl Enetrlqig tilc @eÀoyLrcr1c
L1oÀr;c, 1939-40,Atena, în
extras,p. 8, unde numegteMàrturisireaOrtodoxà:o simplà catehezà(Fia rcatqXrlorq).
37 Macaire,ThéologieDogmatiqueorÍhodoxe,trad,.deunrusînfranfuzegte,t. I,Paris,1860,pp.43-81.
38 Dr Iosif Ol aúu, Mnnual dc Teologie
Dogmaticà,cit. pp.30-41qi Curs de TeologieDogmaticà pentru anuI
IV de Prof.Ioan Mihàlcescu,Bucuregti1936,dactilografiat,alcàtuitde studentulteologGh. T. Tilea (dupà
prelegerileprofesorului pp.53-60)

zl
1"eo[ogra'
Dogmtticàle nera[àsau 2rincipi,là ti Sim6o[icà

Damaschin); a doua pànà la Màrturisirea lui Petru Movilà; a treia pànà în zilele
noastre.

l.3.2,lterioada I
(cle la l3àrba$i r\postolici pàrrà la Sf. Ioarr Danrasclrirr)

În aceastàperioadà nu poate fi vorba de o sistematizare aobiectului Teologiei

Dogmatice sau de o deosebire a lui de celelalte obiective ale cercetàrilor didascàlilor
cregtini din acea vreme.
Totugi, gàndirea cregtinàîncepe sà se cristalizeze; prilejul e dat atàt de prigoane,
de atacurile din partea iudeilor, càt mai ales din partea pàgàniloa iar dupà triumful
cregtinismului, de nevoia de catehizare gi mai ales de ereziile ivite.
Bàrba.tiiApostolici pregàtescsintezele veacurilor urmàtoare, accentuànd cuvintele
Scripturii gi aplicàndu-le la viafà. Apologe{ii tàlcuiesc doctrina filozoficà a Logosului,
iar controversigtii (Sf. Irineu, Tertulian, Sf. Hipolit), au luptat mai ales împotriva falsei
înfelepciuni profane.
Primele încercàri de sistematizare a gàndirii cregtine le datoràm gcolii din
Alexandria. Clement Alexandrinul (t zzo) este primul care aduce din pàgànism o
formafie filozoficà (mai ales stoicà), cu care îmbràligeazà marile probleme ale
cregtinismului într'o trilogie celebrà: Aóyoq llqrotqrentrrcóq (cohortatio ad gentes, o
Apologie), llatòayr.ryóq (Logosul ca dascàl al Moralei) gi ltqrirpata (covoare,
amestec,diversitate coloratà, treptele gnosticului cregtin).Dar capodopera încercàrilor
de sistematizare din aceastàepocà gi una dintre cele mai însemnate ale creqtinismului,
o datoràm marelui Origen (+ zSù cu scrierealkgl aq1óv (De Principiis - Învà!àturile
de temelie ale Cregtinismului), în care elementul filozofic are întàietate.
Aceastà operà genialà este precoce dintr'un punct de vedere: marile probleme
încà nu fuseserà fràmàntate gi Biserica nu se rostise încà prin sinoadele ecumenice.
De aceea, o parte dintre învàfàturile sale nu au fost primite, ci au fost osàndite de
Bisericà (la Sinodul al V-lea ecumenic).
Acest tratat, operà genialà în unele privinfe gi defectuoasà în altelg e o adevàratà
,,summà" în toatà puterea cuvàntuluiss. El cuprinde 4 càrfi: Cartea I trateazà despre
persoanele Sfintei Treimì, despre Angelologie, despre astrele însuflefite. Cartea a II-a
expune Cosmologia gi Eshatologia lui Origen. Cartea a III-a e închinatà Filozofiei sale
morale, iar Cartea a IV-a vorbegte despre Revelafie, Inspirafie, Ermeneuticà. Lucrarea
începe cu un Prolog gi se sfàrgegtecu o recapitulare generalà. Tot lui Origen i se datoreazà
marea operà apologeticà Katà KÉAoou (Impotriva lui Cels).
Dintre Pàrinfii gi Scriitorii bisericegti greci din epoca patristicà îi mai amintim pe
urmàtorii:
Sf. Atanasie cel Mare (+ lZù îi datoràm celebrele Cuaîntàriîmpotriua arienilor
gi tratatul llegi" trlS evavOqrenioer^rvtoù Aóyoq (De incarnatione), în care pune
temelie tare hristologiei secolelor viitoare. Sf. Vasile cel Mare (+ lZù ne-a làsat
tratatele sale împotriva lui Eunomiu gi Despre Duhttl Sfînt càtre Amfilochie, Sf. Grigorie
de Nyssa (t dupà 394),t\oyoc rcatr11ttrcòqó p.éyag, (în care se ocupà de Sfànta Treime

3e Cf. F. Cayré,PrécisclePntrologic..,t I, (Paris,1927),p.190.

22
 Tstoria1'eo[ogiei'Doamoticeti Simho[i.e

: r5rr€ crearealumii, de hristologie gi de soteriologie. Din opera Sf. Grigorie de

, t - . =.., Teologul nu vom aminti decàt cele cinci Cuaîntàri teòlogice(XXVúI-XXXD
:: -::a :roblemelor niceene.Sf. Chiril al Ierusalimului (f 386)ne-a làsat celebrelesale
:.j:=:Eze.z3 la numàr (18 càtre cei care se pregàteau pentru primirea Sfàntului Botez,
.'. t t,,-'túopévouq gi 5 càtre cei boteza$ de curànd Mu<rtayoymal nqrocveoQetíotouq
- :=:= e\pune principalele învàfàturi cregtine.Sf. Chiril al Alexandriei, (t 444)a expus
: - .,:.emele hristologice în 5 càrfi, Katà Neotoqriou, are 17 împotriva antropomorfigtilor,
::tlul lleqì. trle ev llveúprrtr rcaì.az\10e ía ngoarcuvrloeroq (Despre închinarea în
- -:
-"-.- si adevàr). Influenfa neoplatonismului s'a manifestat ptrternic în scrierile lui
: :=si u , epis c op de P to l e ma i s (t 4 ro ) g i m a i a l e s î n operel e epocal e pàstrate sub
- -::"ele Sf. Dionisie Pseudo-Areopagitul, dar care dateazà de prin veacul al Vl-lea
: ::a ;3o), dintre care amintim'. Desprenumelediaine, Despreierarhiqcereascà gi desTtre
,:--.,;in pùmànteascd, DespreTeologiamisticù,etc.; de asemenea,s'a manifestat gi în
:era neoplatonicului Nemesiu de Emesa (în Fenicia, tràitor la începutul veacului al
'.
-.ea),în lucràrile sale:Asupra naturii omului gi Despresuflet.
Aristotelismul s'a introdus în Teologia cregtinà mai ales cu scrierile lui Leontiu
:t Bizan! (t 542),care a avut o mare influenfà asupra Hristologiei; dar dintre lucràrile
nu putem aminti decàt cele Trei càrliîmpotriua NestorienilorEi Eutihienilor.
--e Prescurtàri ale dogmelor cregtine ne-au Iàsat: Fericitul Teodoret al Cirului
- r3o) în cartea aY-a, dintr'o operà mare, impotriua ereziilor,gi intitulatà Expunere
:'--:cttrtatà a dttmnezeie7tilordogme,în z3 de capitole; amintim gi pe Atanasie Sinaitul,
:atriarhul Antiohiei (56r) cu asaExpunereprescurtatda credinfeiortodoxe,în zo întrebàri
r. ràspunsuri.
In Apus, vrednici de amintit sunt, din punctul de vedere al istoriei dezvoltàrii
iogmatice, urmàtorii Pàrinli gi scriitori bisericegti: Sf. Irineu (t pe la zoz\, care a scris
E,\ey1o< rcai avatgonrì rrlq $reuòarvuprouyvóoec,.r (Argumentare qi respingere a
qnozei mincinoase), în care formuleazà argumentul celebru al prescripfiei ereticilor,
care va fi reluat de Tertulian qi chiar de un Bossuet,peste r5oode ani, precum gi teoria
recapitulatiei, ,,avan<tQa\.ataotq tr.rv nóvtr.rv". Tertulian (i zzo-z3o),cel mai mare
polemist din primele veacuri ale creqtinismului, ne-a làsat càteva dintre cele mai
interesantetratate din punct de vedere dogmatic, în formà polemicà, ca de pildà
De prescriptionehaereticorum,De anima, De resurréctiouecarrtis, De carne Christi,
Adaersus Valentinianum, AdueratsMarcionem,etc. Sf. Ciprian (t 258),mare organrzator
gi mare conducàtor, accentueazà unitatea Bisericii (în De uni.tqteecclesiae) etc. Spirit
speculativ, Sf. Ilarie de Poitiers, supranumit ,,Atanasie al Apusului" (t 166),compune
un tratat de rz càr[i, AdaersusArianos de Trinitate sau De fide. Fericitului Augustin (l
43o)îi datoreazà cregtinàtatea càteva dintre operele dogmatice care au influenlat în
chip incomparabil întreaga Teologie apuseanà a evului mediu. Cele mai însemnate
din acest punct de vedere sunt càteva dintre scrierile sale antipelagiene (De nstura et
gratia, De spiritr.tet litera), împotriva semipelagienilor (De gratia et libero nrbitrio,
De corruptione et gratia, De praedestinationeSanctorum),apoi un fel de catehism,
Enchiridion ad Laurentíum siae de fide, spe et caritafe,precum gi un alt manual, De
doctrina christiana, unul dintre cele mai mari tratate Despre Sfànta Treime (De
Trinitate libri XV), gi, în sfàrgit/ un mare tratat de filozofie a istoriei avàndu-l în
centrul ei pe Iisus Hristos, De ciaitate Deí, în zz de cèrti (Amintim în treacàt cà ideea
va fi reluatà de Bossuet; o regàsim la cronicarii noqtri gi la nenumàrafi cronografi
stràini, ba chiar la unii gànditori contemporani, ca Nicolae Berdiaev, în Der Sirut

23
'7'eo[ogia
lDognariò (jenerahsau?rincipio[à Íi Sin\otkà

der Geschichte, de pildà). Vincenliu de Lerini (t c. 45o)ne-a dat cele mai pàtrunzàtoare
formule despre dezvoltarea adevàrului cregtin în celebrul sàu Commonitorium pro
catholicae fidei antiquitateet uniaersitateada.profanasomnium haereticorumnouitates,
unde gàsim gi renumita definilie a Tradiqiei cregtine: .quod semper, quod ubique,
quod ab omnibus creditum est".
Acumîncep sà aparà acei compilatores sau sententiarii, care vor predomina în
învà!àmàntul evului mediu: Ghenadie Masilianul (I +gù, cu tratatul De fide seu
dogmatibttsecclesiasticis;la începutul secolului VI, Fulgenliu din Ruspe scrie De fide ad
Petrum seude regula aeraefidei, iar dupà el, Isidor de Sevila (+ $6) compune Sententiarunr
siae de summo bono libri lII, luate mai ales din scrierile Fericitului Augustin gi ale Sf.
Grigorie cel Mare, care vor ràmàne la temelia marilor tomuri de sentinte ale evului
mediu.
Cel din urmà dintre Sfinfii Pàrinli care sh ocupat de problemele dogmatice e gi cel
care sintetizat gi sistematizat gàndirea lor întraripatà: Sf. Ioan DamaschirL care a
a
binemeritat supranumele de ,,Pàrintele Dogmaticii cregtine" S pela754).
Dogmatica sa e numai a treia gi ultima parte din marea sa lucrare intitulatà
Fînthna umogtinte|llrlyq yvcio€oq/ compusà din: r. Tà <pÀoooQrcc.,z.lIe ql aiqéor^rv,
gi 3. Dogmatictt, intltulafà de autor 'ErcòooLgàrcqrnfoD ntoîtr"i,q (Expunereaexactàa credinlei
ortodoxe,tradusà în latinà prescurtat prin De fide orthodoxa).
Cuprinzànd giCapitole(capete) filozofice,cate formeazà dialectica Aristotelicà gi apoi
un tratat asupra ereziilor, Fàntàna cunogtinfei e o adevàratà ,,summa" a cugetàrii
patristice ràsàritene gi cea dintài care apare în cregtinism, imitatà fiind apoi de-a
lungul întregului ev mediu.
In formule clare gi îmbinànd elementele filozofiei Aristotelice (predomi-nante
în hristologia Sfinfilor Pàrin1i, pe care o dezvoltà în chip deosebit), cu cele platonice,
consacrate de epoca patristicà, Sf. Ioan Damaschin reugegtesà dea o sintezà exclusiv
cregtinà, în care metoda qi terminologia filozoficà se profileazà foarte discret (spre
deosebire de scolasticii apuseni, robifi filozofiei).
Iatà în càteva cuvinte cuprinsul acestei opere care a dominat toatàfbologia
cregtinà a veacurilor urmàtoare qi e actualà gi azi în bunà parte: are 4 pàrfi. In partea
I trateazà. despre Dumnezeu în Sine gi în raport cu lumea; partea a II-a expune
Creatia, Angelologia, Antropologia, Providenfa; în partea a III-a dezvoltà Hristologia
gi Soteriologia; iar în a IV-a chestiuni foarte variate, teologice gi cosmologice. Lipsesc
capitolele despre Bisericà, despre har gi despre Taine (afarà de Botez gi Euharistie). In
afarà de Pàrinlii greci, a càror cugetare o expune magistral pe temeiul logicii (nu
metafizicii) lui Aristotel gi pe temeiul càtorva idei mari platoniciene, el se mai
folosegte de un singur Pàrinte apusean (Sf. Leon cel Mare). In Apus a pàtruns prin
traducerea lui Burgundiu de Pisa, în Ràsàrit a fost tratatul principal de Teologie
Dogmaticà, care a stat Ia temelia cugetàrii qi vielii religioase cregtine, începànd chiar
din veacul compunerii lui (cam la 5o de ani dupà moartea Sf. Ioan Damaschiry fiind
tradus în limba slavonà pentru slavii din Miazàzi).
Dogmatistul Macarie socotegtepe drept cuvànt aceastàperioadà ca fiind cea
mai însemnatà din istoria Dogmaticii cregtine, nu în toate cazurile din punctul de
vedere gtiinlific sau sistematig ci din acela al cuprinsului. Într'adevàr, in afarà de
faptul cà în aceastàperioadà s'a fixat tradifia apostolicà gi s'a format limba teologicà
în lucràrile amintite, s'au cercetatîn amànunfime dogmele centrale ale cregtinismului.
De acee4 aceastàperioadà a sinoadelor ecumenice qi a Patristicii, nu estenumai perioada

24
 'lstoria7 eofogiei'
FogmatictsiSmbo[ice

::: rnai stràlucità, ci gi perioada a càrei bogàlie de creafie gi a càrei adàncime nu vor
: j:ea fi de-a pururi epuizate: e perioada care intrà în Tradilia dumnezeiascà a
::e=:inàtàfii de pretutindeni, dar folosità cu predilectie mai ales în Dogmatica
-::stinà ortodoxà din toate timpurile.

1.3.3.Iterioaclaa II-a
(clela Sf. Ioan Danrasclrirr
pàrràla ìr'ràr'hrrisireaclecreclirr!àa lui Petr"uYto{ilà)

Aceastà perioadà e dominatà din punct de vedere dogmatic de douà evenimente.

-.stiel, cu sfàrqitul epocii patristice, coincide pregàtirea sfàgierii unità!ii Bisericii
=cumenice, începànd din veacul al lX-lea, cànd se proclamà ,,Filioque" în chip
:-.rmal. Biserica Ortodoxà e obligatà apoi sà facà fa!à tuturor încercàrilor de unire, la
.are o constràngea Biserica apuseanà sub ameninlarea refuzului oricàrui ajutor
:npotriva turcilor cotropitori gi, în acelagitimp sà apere adevàrul Bisericii ecumenice.
Scrierile de Teologie Dogmaticà, care au urmat în aceastàperioadà, reflectà aceastà
Erijà de apàrare a patrimoniului sfànt gi de autoapàrare.
Eutimie Zigabenul scrie la începutul veacului al XII-lea flavonÀ,ía òoypatLrcr1,
publicatà în original o singurà datà în Jara Romàneascà, la t7ot. El combate toate
ereziile ivite pànà în vremea sa cu citate din Scripturi gi mai ales din Sfinfii Pàrinti,
fàrà sà reugeascàa da legàtura organicà làuntricà gi precizia Dogmaticii Sf. Ioan
Damaschin, pe care o depàgegteca întindere.
Niceta Choniatul sau Acominatul (t rzo6), în scrierea sa @rloauqrògOneoóo€rxc
combateacelagigen de gregeli,adàugànd argumente din rafiune. (Din z7 de càrfi, numai
cele dintài 5 au fost publicate în ,,Bibliotheca Patrum", t. XXV p. 54 sq.).
In prima jumàtate a veacului al XIV-lea se întàmplà al doilea mare eveniment,
epocal din punct de vedere dogmatic: disputa isihasmului. Ea va provoca mai multe
sinoade de la Constantinopol sà ia pozi[ie în aceastàdisputi care a despàrfit odatà
mai mult cele douà pàrfi ale lumii cregtine,ràsàriteanà gi apuseanà.Sf. Grigore Palama
este crainicul incomparabil al necreabilitàtii luminii Taborului, al energiilor divine
celor necreate qi al dumnezeiescului Har: punct de vedere care explicà putinfa de
îndumnezeire a omului, pe care apusenii nu l-au înleles gi l-au combàtut prin Varlaam
Apostatuf Achindiru Gregora gi allii.
Dintre scrierile dogmatice ale Sf. Crigore Palama amintim: ,,Expunerea credinlei
ortodoxe", ,,Capitolele filozofice, Teologice.., etc.": cele trei triade de tratate împotriva lui
Varlaam: ,,Tomul aghtioritic", ,,Dialogul Tèofanis", ,,Despre lucràrile dumnezeiegti qi
împàrtàgirile de ele", cele patru ,,Tratateîmpotriva lui Gregora", etc.
Tot în acest veac scrie una dintre cele mai frumoase càrfi ale acestei epoci
Nicolae Cabasila, Vialaîn listts Hristos. La începutul veacului urmàtor Sf. Simeon al
Tesalonicului compune Explicareasimboalelorsfinte ale uedinfei cregtineortodoxegi
Dialogurile bisericegtiasupra unicei religii adeuùratea lui Iisus Hristos. La cererea lui
Mahomed al ll-lea, Ghenadie Scolarul scrie Mdrturisirea credinleiortodoxegi pure n lui
lius Hristos.Meletie Pigas ne-a làsat un Catehism, iar Ieremia al Illea al Constantinopolului
scrie cele trei epistole dogmatice càtre teologii protestanti din Wittenberg (între r57r
qi r58r).Amintim în treacàt unele scrieri speciale scrise în Ràsàrit pentru respingerea
credinfei papistage gi protestante:

25
Teofogia/Dogmatic,i Scnerafàsau ?rinci?iù[ó Ji Sín6o[ícà

a) Împotriva învà!àturii Filioque au scris: Fotie al Constantinopoiuiui (veacul

al lXlea), Eustratie al Niceei (sec.XII), Grigore Palama gi Nil Monahul (veac. aI XIV-lea).
b) Impotriva primatului papat avem scrierile lui Nil gi ale lui Varlaam Calabrihrl
(careapoi a apostaziat), în veacul al XIVlea.
c) Impotriva erorilor latinilor în general au scris mai ales: Nichita Pectoratul
(sec.XI), Gheorghe, Mitropolitul Corfului, (în veacul al XII-lea), Grigore al Ciprului
(veac.al XIII-lea) 9i Macarie al Amirei (veac.al XV-lea).
d) Impotriva protestanlilor avem scrierile lui Gabriel, Mitropolitul Filadelfiei
(sec.al XVI-lea) 9i Zenovie, monah din Novgorod (sec.XVl).Romano-catolicismul gi
protestantismul au produs însà o tulburare aga de cumplità în Biserica Ràsàriteaní
încàt a fost nevoie de intervenlia ei energicà spre a stàvili atacul celor douà confesiuni
cregtine pentru càgtigarea sufletelor ortodocgilor.
Evul mediu nu e o epocà de întuneric complet pentru Biserica Ràsàriteanà.
Dar pe cànd Biserica Apusului atingea culmea màririi ei, Ràsàritul ortodox agoniza
vitejegte, silit sà cedeze pas cu pas nàvalei turcilor. $i pànà în cele din urmà, toate
fàrile ortodoxe au fost cucerite cu sabia, afarà de pravoslavnica Rusie. Leagànul
cregtinismului a fost devastat gi întreg Orientul cregtin trecut prin foc Ai sabie,
depopulat gi descregtinat. E o minune dumnezeiascà supra-viefuirea acestei Biserici
aga de crunt lovità în însàgi inima ei. $i e vrednicà de aducere aminte dàrnicia Tàrilor
Romàne fa!à de tot Ràsàritul cregtin, ca gi faptul cà tiparnifele lor au dat càrfi tipàrite
în limba tuturor neamurilor ortodoxe, pànà gi pentru arabi gi georgieni. In sprijinul
Ràsàritului ortodox a venit apoi marea apàràtoare a Ortodoxiei, Rusia pravoslavnicà,
ale càrei danii masive au màngàiat Bisericile Ràsàritului, pànà departe, ajutànduJe
sà se redreseze.
Atàt Biserica Protestantà càt gi cea Romano-catolicà mai ales, au càutat sà
profite de slàbiciunea Bisericii Ortodoxe, ai càrei fii formaseràzidul de apàrare al
Apusului, la adàpostul càruia acest Apus a putut sà propàgeascàîn linigte gi belgug
sub toate aspectele vielii, Iàsànd posteritàfii opere gi monumente care fac obiectul de
admirafie al lumii întregi.
Imprejurul Patriarhiei ecumenice de la Constantinopol s'au format douà tabere
care îgi disputau prada: de o parte partida romano-catolicà, în frunte cu ambasadorul
Franlei, iar pe de alta cea protestantà, condusà de reprezentantul Olandei. Actiunea
lor de convertire cuprindea toate !àrile ortodoxe. Infiintarea ordinului iezuililor Í+So),
care au împànzit Biserica Ortodoxà cu o retea de gcoli, ràspàndind nenumàrate tipàrituri
de propagandi institute de propagandà4ogi colegii4l pentru atragerea orientalilor gi
o acfiune condusà cu statornicie timp de veacuri a adus, cu încetul, în mrejele romano-
catolice o parte dintre ortodocgi. Se gtie de pildà, cà mu\i dintre fiii Bisericilor Ortodoxe
din Orientul apropiat, apoi rutenii (în sinoadele linute la Brest în anli ry93, r5g5, r.596
gi 1599)ca gi o parte dintre romànii transilvàneni (la tToo), au primit unirea cu Roma.
Din partea 1or, protestanfii nu s'au làsat mai prejos. Tragica istorie a viefii
Patriarhului Chiril Lucaris care, pentru a putea sà lupte mai cu succesîmpotriva
romano-catolicismului, sh aliat cu protestantismul gi lipsa lui de curaj, în împrejuràrile
date, de a lua atitudine hotàràtà împotriva Màrturisirii de credin!à calvinizante,
apàrutà sub numele lui, la Geneva,în t6z9 - precum se gtie -, ca gi tulburarea din

40 De pildà faimoasa,,Congregatiode propagandafide", înfiinlatà de Grigorie al XV-leaîn 1622.

1I De pildà ,,Collegium Graecorum", înfiin{at în 1577.

26
Tntrolucere genera[r\ 'lstori a Teofogiei'I) ogmatice Sim6o[ke
Sì

Biserica Ortodoxà, cu màsudle luate la sinoadele de Ia Constantinopol din 1639,t64o,

de la Iagi dinú42 gi de la Ierusalim din16Tz,lor li se datoresc.
Prinsà între douà focuri, Biserica Ortodoxà sh apàrat cu îndàrjire, pàstràndu-
gi nestricate învà!àturile gi cultul ei. În acestscop îi trebuiau gcoli $i tipàrituri, pentru
ca ea sà poatà înnoda firul cu vechile gcoli teologice, gi sà menfinà cugetarea ortodoxà
aproape de culmile trecutului gi, pe de altà parte, pentru ca Biserica Ortodoxà sà-gi
precizeze atitudjnea dogmaticà fa!à de romano-catolicism gi p otestantism.
Am amintit de corespondenla lui Ieremia al Illea cu teologii din Wittenberg.
Amintim de asemeneaMàrturisirea atàt de interesantà din unele puncte de vedere a
lui Mitrofan Critopulos (publicatà în 1625,în Helmstadt). Dar cel care avea sà împlineascà
integral programul de autoapàrare a Bisericii Ortodoxe, avea sà fie fiul de voievod
romàn, Petru Movilà, Mitropolitul Kievului. El a redeschis gi reorganizat Academia
Teologicà din Kiev, a înfiinfat o tipografie în oragul sàu de regedin!à, a reorganizat
Biserica, avànd grijà de Biserica Ortodoxà de pretutindeni, gi a alcàtuit vestita
Màrturisire ortodoxà, primità apoi de întreaga Bisericà drept credincioasà.
Întrucàt întàrirea Bisericii gi precizarea atitudinii ei dogmatice fafà de celelalte
confesiuni cregtine a însemnat un moment de renagtere a Bisericii noastre qi a
cugetàrii ei teologice, Màrturisirea Mitropolitului Petru Movilà e socotità drept
piatrà de hotar a celei de a III-a perioade dogmatice.

1,3,4',l'erioaclaa III-a
(De la Ylàr'hrrisireaclecreclitr|àa lui Petnr Ylo.0ilà
pàrràîn zilele noastre)

Perioada a III-a a Istoriei Dogmaticii creqtine începe cu Màrturisirea de credinfà

a lui Petru Movilà gi se continuà pànà în zilele noastre.
Nu dàm nici un fel de làmuriri despre cele douà Màrturisiri principale ale
Bisericii noastre, a lui Petru Movilà gi a lui Dositei, deoarece ne vom ocupa de ele
întrîn capitol special, închinat lor. Amintim numai cà prin Màrturisirea lui Dositei,
Biserica ràsàriteanà ia cunogtin!à deplinà a depàrfirii categorice de confesiunea
protestantà; dar numai de ea, nu gi de cea romano-catolicà; pe cànd Màrturisirea
Ortodoxà (a lui Petru Movilà) este oglinda vegnic credincioasà gi actualà a unei tràiri
ceregti pe pàmànt, integrànd Dogmatica în experien{a dumnezeiascà gi omeneascà,
în acelagi timp prin încadrarea desàvàrgità a vielii ortodoxului în cele trei virtufi
teologice: credinfa, nàdejdea gi iubirea! Dacà în Màrturisirea lui Dositei avem înscrisà
o paginà de slavà a Bisericii Ràsàritului are, fiind omul durerii, Iovit gi disprefuit de
tofi, a reac{ionaf totugi, ca un organism viu, atunci cànd cangrena ereziei protestante
a ameninfat-o, gi care se reactualizeazà numai în momente asemànàtoare,în Màrturisirea
Ortodoxà avem congtiin{a ortodoxà de ieri, de azi qi de totdeaun4 vegnic actualà, vegnic
vie, oglindità sub specia eternitàfii gi în care e aràtatà poziliaei fa!à de oricare confesiune
(ori cult) eterodoxà, dincolo e limitele de timp gi de spatiu'42.

42 N. Chilescu, prof. agregat la Facultatea de Teologie din Bucuregti, O disptLtùdogmaticàtlin secolulal

Constatin Brfurcoaenntsi Antim Iztirennul,(extras din rev
XVIII-lea, la carenu luat parte Dositein lerusalimu.hLi,
,,Biserica Ortodoxà Romànà", an. LXIII, 1945, nr 7-8, iulie-augusf, pp.21-22)

27
Teo[ogia/I)ogmaticó $enua[à sau lPrincipidfà i Sim6o[icà

Lucràrilede TeologieDogmaticàapàruteîn BisericaOrtodoxàdupà Màrturisirea

de credinlà a lui Petru Movili unitare prin credinfape careo màrturisesc,leîmpàrfim,
mai jos, dupà !àrile în careau fost scrise.Astfel avem;
a) Lucràri de Telogie Dogmaticà sau Simbolicà,rusegti, (careîn bunà parte au
fost compuseîn latineqte,agadupà cum va aràtatitlul lor, învàfàmàntulteologicfiind
predat î:r Academiile Teologicerusegtiexclusivîn latinegte,ì:rainte de TeofanProcopovici
gi càtàvavreme dupà el)+1.
Iatà tratatelede TeologieDogmaticàmai principale care au vàzut lumina
tiparului: TeofanProcopovicieste,fàràîndoialà,personalitateaceamai proeminentà
din perioadavechea Teologieirusegti,atàt prin rolul sàuîn reformelebisericegtiale
Iui Petru cel Mare gi pentru noua direclie pe care a dat-o studiilor teologiceîn
Academiade la Kiev (dezrobindu-lede sub înràurirea scolasticii,careera tot atàt de
curentà ca gi în gcolileapusene),càt gi prin schimbàrile pe carele-a introdus în studiul
TeologieiDogmaticepropriu zise:a despàrlit aceastàdisciplinà de TeologiaMoralà,
a fixat un nou plan TeologieiDogmaticg dàndu-i o împàrlire valabilà pànà în zilele
noastre(în douà pàr[i: în partea I-a tratànd despreDumnezeu în Sine Insugi,iar în
partea a II-a despre Dumnezeu în raport cu lumea, adicàDe Deoad intra qi De Deoad
extra)gi,în sfàrgit în locul mozaicului de problemetratate,a introdus metodatratàrii
sistematice, în carechestiunileau o legàturàlàuntricà,organicà.
Romano-catoliciinu-i iartà faptul de a fi pus capàtdomniei scolasticiiseciîn
gcolileteologiceruseqti;de aceeaîl acuzàde protestantism,mai alespentru motivul
cà în vastalui bibliotecàdonatàSeminaruluidin Novgorod se gàseauîn majoritate
càr!i protestante...4a
În Rusiaestesocotit drept ,,PàrinteleTeologieiSistematice"rusegti4s. În cei 16
ani de profesoratIa AcademiaTeologicàde la Kiev $7rr-1726)el a làsatun mare tratat
de TeologieDogmaticà, terminat de Mitropolitul Samuil Mislavski al Kievului gi
publicat la o jumàtatede veacdupà moartealui (în r78z),laLeípzig.
Intre TeofanProcopovicigi Filaret Drozdov careînseamnào altà etapàîn
istoria TeologieiDogmatice ruse, avem de notat: tratatul lui Iacint Carpinski, publicat
în latinegte(Compendium orthodoxae doctrinae...,
Lipsia ry86);al lui Silvestru Lebedinsky
(publicatîn q99 qiîn r8o5,cu titlul: Compendium Theologiaeclassicum didacticopolemicum
doctrinaeorthodoxae al
christianae..); lui Irineu Falkovski (Christianae,orthodoxae, dogmatico
polemicae Theologiae,
olima clariss.airo Theoph. Procopot:icz
ejusque continuatoribusadornatae,
compendium..., Moscova, rgoz);al lui TeofilactGorski, (Orthodoxae orientalisEcclesiae
dogmata,seudoctrinaChristisnade credendis..., Petrog.,r8r8); precum gi urmàtoarele
Iucràri publicate în rusegte:Prescurtarea Teologieicregtinede Platon al Moscovei,
(predatà mogtenitorului tronului rusesc Ai publicatà de mai multe ori), în 3 pàrfi,

43 O scurtà bibliografie: pentru epoca mai veche se poate consulta Macaire, ThéologieDogmatique orthodoxe,
pp. 65-81; A. Palmieri, Op. cit.,I, pp.138-180; Martin lugíe, TheologiaDognntica Christianorum Orientalium, t.
I, Paris, 1926, pp.546-630; Prof. Pr. P Svetlov, Ce sà cítimînTeologie? (Indicator sistematic), trad. de Prof.
Icon. Serghie Bejan 9i Const. Tomescu,716 p., publicat la sfàrgitut traducerii operei aceluiagi, Înaà!àtura
cregtirtùîn expurtereanpologeticd,vol. I. Pentru epoca modernà, vezi Von Radlofl RussischePhilosophie,
col. ,,Jedermanrrs Búcherei", Bressan, 1925. ,,Ostliches Christentum", Dokumente , 2 vol., col. ,,Unam
sanctam", Paris, L939; etc., etc.
4 D.T.c, Art.cit.,p.3s7.
4s Macarie,
op.cit.,l,p.72.

za
 'lstoria'[eo[ogiei'DogmaticeSiSimbo[ke

lintre care a II-a are cuprins dogmatic; gi Teologiacreîtinù a ieromonahului juvenal

\fedveski (publicatà la Moscova, în 18o6),în care numai prima dintre cele 5 pàrli e
loematicà.
-
Î., acelagi spirif adicà în spiritul rafionalist gi scolastic, moderat, degi cu fond
.-u desàvàrgire ortodox, au scris tratate de Teologie Dogmaticà Petru Ternovskt (Teologia
)ogmaticù, 1838), Antonie Amfiteaúov (TeologiaDogmaticà a Bisericii ort. catolice
,.isúritene,Kiev 1848)etc.), publicatà de mai multe ori gi tradusà gi în bulgàregte gi
{recegte46,Macarie Bulgakov (TeologiaDogmaticà ortodoxd,z vol., 1848 1853,Petersburg
etc., tradusà în romànegle, franluzegte etc., socotit ca manual clasic al Ortodoxiei
ràsàritene); Filaret Gumilevski, Mitropolitul Cernigovului (TeologiaDogmaticàortodoxd,
Cernigov, 1848 gi t865; al Il-lea tratat, cu aceeaqi reputalie ca a lui Macarie, care e
tradus în mai multe limbi); Silvestru Malevanski (TeologiaDogmaticdortodoxà,cu
.xpunerea istoricd a dogmelor,în 5 vol., apàrutà între 1878-1898;tradusà gi în romànegte
;i mult apreciatà de romano-catolicul Palmieri)+zs16.
Ni se pare potrivit sà amintim aici qi càteva tratate dogmatice gi polemice,
impotriva unora dintre învà!àturile deosebitoare ale romano-catolicilor gi ale protes-
tanfilor+8în acelagi spirit ca gi tratatele de Teologie Dogmaticà îngirate mai sus:
Impotriva învà!àturii despre Filioque, cele ale lui Ioanichie Galiatovski (l 1868),ale
lui Adam Zernicaviu (t t69z) gi Teofan Procopovici.
Împotriva primatului papal a scris Ioanichie Galiatovski; împotriva teoriei
anselmiene a Ràscumpàràrii au scris: Mitropolitul Filatret A. Homiacov gi Mitropolitul
Antonie.
De momentul prefacerii Sfintei Euharistii s'au ocupat doi greci, Ioanichie (t
t7t) gi Sofronie Lihudis (I r73o),(,,Acos, sau vindecarea de mugcarea garPelui"), Sf.
Dimitrie al Rostovului(t r79o) gi renumitul profesor $tefan Iavorski (t tTzz).Impotriva
protestantismului au scris tratate: Teofan Procopovici, Teofilact Lopatinski g.a.
In sfàrgit, o magistralà expunere a dogmelor Bisericii noastre, în opozifie cu ale
celorlalte confesiuni, ne-a dat protoiereul prof. Petre Svetlov,în tratatul sàu, Inad!ùtura
cregtinàîn expunereapologeticà,tradus gi în romàneqte. Autorul, tràitor în prima jumàtate
a veacului nostru, a mai scris ,,Crucealui Hristos", în care combate teoria anselmianà a
Ràscumpàràrii, care concordà cu o monografie asupra subiectului, de Istoria Dogmelor, a
Pr. I. Orfanilki qi cu o expunere sistematicà a Mitropolitului Antonie Krapovifki, ambii
contemporani cu el.
Am amintit mai sus cà Mitropolitul Filaret Drozdov pune începutul unei noi
direclii a Teologiei rusegti. Aceastà direcfie fusese prevestità de un Teofan Procopovici,
de un Platon Levhin gi de alli càgiva iluqtri lucràtori în ogorul Bisericii. Acegtia,
refuzànd sà mai primeascà ,,tale quale", exterior, acei ,,loci communes" ai dogmelor gi
nevoindu-se sà tràiascà adevàrurile cuprinse în ele, le-au expus potrivit nu cu raliunea
omeneascà, mai ales, ci cu experienfa celor tràitori în Duh, adicà cu a Sfinlilor Pàrinfi.
Filaret Drozdov este teologul rus care a ajutat cel mai mult gi în chipul cel mai
direct adàncirea sensului dogmelor noastre prin tràirea lor, din veacul al XIX-lea, atàt

46 A. Palmieri,op.cit.,I, p.174.
47 Idem,ibidem,pp. 176,777.
48 Dupà I. Olartu,op.cit.,p.40.

29
'I'eofogìa'Dogmttìci Scncrafòsau ?rincipnllà SíSin6o[icó

prin scrierile sale càt gi prin viata sa, fiind considerat drept cel mai învàfat teolog din
epoca sa gi un adevàrat Sfànt+s.
Expunerea diferen[elor între Biserica Orientalà gi cea Occidentali scrisà în r8r3
n-a putut fi tipàrità din pricina cenzurii fariste, în Rusia, ci în Anglia, în r83o; iar în
rusegte,de abia în r87o. În ea Filaret combàtea mai ales juridismul romano-catolic în
ce privegte Ràscumpàrarea. Dar înràurirea lui a fost extraordinarà prin Catehismul
sàu, (tipàrit în peste roo de edilii în roo de ani gi tradus în nemfegte/ grecegte,
franfuzeqte, polonà, georgianà, arabà.,tàtarà etc.), gi mai ales prin predicile gi prin
personalitatea sa adànc religioasà.
Mireanul Alexei Homiacov pe care unii îl socotesc drept ,,Pàrintele eclesiologiei
rusegti" gi care a influenfat eclesiologia cregtinà a veacurilor XIX gi XX prin scrierile
Iui'. ,,Bisericauna"Sogi ,,L'Egliselatine et Ie Protestantismedu point de aue de I'Eglise de
I'Orient"S',a provocat o adevàratà revolulie în întelesul dogmei Bisericii Ia toate
confesiunile creqtine52,prin ideea centralà cà ,,Biserica e unitatea în iubire gi libertate...".
Cregtin cu preocupàri multilateralg vrànd sà cuprindà toate manifestàrile vielii omenegti
în tràirea sa (gef al migcàrii slavofile etc.),Homiacov a datorat mult mai mult formalia
sa Sfinlilor Pàrinli gi tràirii personale, decàt idealismul lui Scheling, Victor Cousin etc.,
cum afirmà unii romano-catolici:3.
Cel mai stràlucit ucenic al sàu e Vladimir Soloviev ( f rgoo), care s'a ilustrat în
istoria gàndirii religioase prin problemele înalte tratate, dar care a combàtut ideea
magistrului sàu de libertate în iubire, ca apanaj aI Bisericii Ortodoxe, pentru aceeade
autoritate, devenind un propagandist al papismului printre... romano-catolici (deoarece
cenzvra laristà nu i-a îngàduit nici lui propagarea ideilor în Rusia), mai ales prin
pamfletul sàu împotriva Bisericii Ortodoxe, ,,La Russieet I'EgIiseuníaerselle".
Sub influenla migcàrii religioase create, o seamà de mireni gi de clerici ilugtri,
mistuili de focul acelei aynnl creqtine, au adus în centrul preocupàrilor intelectuale gi
sociale de azi ideile cregtine în hainà teologicà, mistic+ filozoficà, socialà. Ele au atras
atenfia teologilor apuseni gi formeazà obiectul de càpetenie al preocupàrilor cercurilor
unioniste ale Bisericii romano-catolice, care accentueazà.duhul lor deosebit nu
numai de al teologiei eterodoxe, ci chiar gi de acela al celei grecegti. Iatà cîliva dintre
exponenlii ei cei mai alegi: Nicolae Arseniev5+, Pavel Florenski55 (nàscut în l88l); N.

4e A. Palmìeri,Op cit.,p.1,81.
50 Publicatàîn culegereaamintità
,,ÓstlichesChristentum", cit. supra,vol. If pp. 1,-27;text rusesc,în
Alexia StepanoviciaHomiacova"(Petrograd,f.d.),pp. 32-50.
,,Socienniia
s1 Publicatàdupà moartea autorului la Lausanne,în 7872.
s2 Vezi Prof. N. Chilescu, TainaBisericiiîn gîntlirea lui AlexeiHomiacou,(1804-1860), în revista ,,Biserica
OrtodoxàRomànà",anul LXVI, 1948,nr.5-8,mai-august.
53 Yezi de pildà Gordillo,Art. cit.,Russie,LesAcatlémics écclésiastiques,în
D. T. C., vol. XIV 1, col. 361.
54 Nicolae Arseniev a publicat, printre altele, Ostkircheund Mystik (Múnchen, 1943);Die Kirchedes
- Weltanschauung
MorgenlnrLdas und Frttnùgkeitsleben,col. ,,Góschen", nr. 918,Berlin, Leipzig, 1926).
5s Stàlpulpi temelinadeaàrulul,scrisoriasupra Bisericii;o parte din Fitozofadiscontinuitàfii,în rtLsegte;
Strinogii Filozofiei.

30
 .:rclucUe Bencr^fà 'lstoria lfeo[ogiei'I)ogmatíceSiSinîo[ice

Berdiaev56 (nàscut înú74); Serghierz (867-1944); Protoiereul Sergiu Bulgakovss (r87r-

7944),în sfàrgit Vladimir Lossky5o.
Toli acegti teologi, la care adàugàm gi mari literafi (caDostoievski, Tolstoi, Rozanov,
C. Leontiev g.a.),au fràmàntat probleme ale existenlei omenegti, dàndu-le solulii
cregtine, - sau discutànd aceste solufii, spre a face sà reiasà mai în relief sublimitatea
lor -, cei mai mu[i dintre ei slujindu-se de categoriile filozoficg dar mai cu deosebire de
experienfa duhovniceascà a marilor tràitori tainici ai adevàrurilor cregtine, marii maegtri
ai vielii duhovnicegti. De aceea, mersul lor se menfine pe culmile amelitoare ale celor
mai înalte speculafii sau se coboarà pànà în abisurile nebànuite ale acestei ,,fàntàni de
nelinigte", cum a numit Péguy pe om.
La acestenume trebuie sà adàugàm pe ale càtorva, care s'au ilustratîn domeniul
Simbolicii6o.În fruntea lor stau Adam Zernicaviu, cu tratatul sàu despre purcederea
Duhului Sfànt, Inochentie al Novgorodului (în rusegte)6',Ivantsov Platon6', Nicolae
Bielaev63,Alexandru Lebedev6a,Corzavin65,A. A. Golub1ov66,A. Petrovici Malgev6z,

ro Der Sinn der GuchichÍe;,,Uespritde Dostoievski", trad. din rusegtede L. Julien Cain, Paris,1932;Cùque
méditations Parrs,1936;Espritet libertó,Paris,7936;De ln destùntiondel'honune,essnid'éthiquc
sur I'existence,
paradoxale, Paris,7934;EssaideMétaphysique l945 etc.Toatediscutà la un nivel filozofic
eschatologiques,Paris,
înalt, din punct de vedere cregtin,problemele ridicate de Dogmaticà,Filozofie gi de Filozofia Religiei.
s7 Patriarhul Serghie,apàràtorul dreptei credinfe, a publicat, printre altele, ,,Qu'estce qu'on nous separe
des ancienscatholiques?"(Revueinternationalede Théoiogie,Berna,7904,pp.159-203);Are Flristosloctiitor
înBisericà?,(trad. rom., Sibiu,1945)9i mai ales,,Învàfàturaortodoxàdespremànhrire" (în rusegte).
58 Din mul;imea studiilor ProtoiereuluiS Bulgakov,amintim càtevadintre celemai însemnate,menqionànd
cà a rezolvat, pe culmile speculafiilor teologice- gi mai întotdeaunaîn sensjust ortodox -, celemai subtile
problemeale Dogmaticiicregtine,fiind cel mai mare gi,în acelagitimp, cel mai discutatdogmatistortodox
al epociinoastre:ReligiaOmului-Dumnezeu (1905);Luminacenneîn.scratà,
I.nL, Fen.en.bach contemplaliegi specula[itt
(1917);CercetàriasuprafilozoJieinurnelui,schi[edefilozolietreilnicà...,Schi[ede înuùlàturaBisericii;1-.Petru gi
Ioan,ceidoi apostolimai bdtr6ni.2, Dogmaunticanàgi problennreunirii Bisericilor.
3. ProblunaMnriologiai:Dognn
catolicddespreneùúinntazdmisliregi înuà!àturaortodoxà(rugul celnestins);4. Despre,,filozofiamoaqtelor";Dogno
euluristicù(trad. în romànegte),- toate în ruseqte.L"Orthodoxie (Paris,1932,trad. în romànegte);,,Mielul
lui Dumnezeu" (trad. în frantuzegte,Paris,7946);,,Paracletul"(trad. în franfuzegte,Paris,7946);Prietenrl
mireluigi Scornlui lacob,(în rusegte).
s9 Losskyne-adat cel mai bine pus la punct tratat de TeologieDogmaticà,sub titlul Essnistu'ln Théoktgie
Mystiquedel'Eglised'Orient,Paris,1944 9i alte studii interesante.
60 Vezi Pr. Prof. I. Mihàlcescu, La Théotogie Symbolique tlu point de oue orthodoxe,(Pais, Bucuregti,1932)
pp.297-298.
67 TheologiaPolemica,4vol.,Cazan,1853,în rusegte.
62 DespreRomano-cntolicism gi despreruporturilelui ctt BiscricaOrtodoxà,Moscova, 1869,în rusegte;Desprc
confesiunileflpusene,ed. a IV-4 Moscova,1906,în rusegte.
or
Aa^
Principiul pelngianîn cntolicismulroman,Ca2an,1.871..
64 L. Despreneîntinatnzàntislire Maria,Yargovia,1881,în lusegte;2. DespreuLltullatin nl
a St'inteiFecioare
inimii lui lisus,St. Petersburg,1866,în rusegteetc.
6s Înadlàturadespre justífcaredupùcùrlilesimbolice cu înaà[àturaortodorà,(Moscova,1887),
luterane,comparatà
în rusegte.
66 Despreprotestantism, compflratcu Ortodoxia,Riga, 1889,în ruseqte.
67 Dogmatische Erórterungzur Einfiihrungin dasVerstiindnisstlerorthod.ox-kntolischen
Aufassungin ihrern
Verhiiltnisszur rijmischenu. protestantischen,Berlin,lS93,
trad. dupà rusegte

31
 '7io[ogia.Dogmaticà
(jencra[àsau,principio[à Sin6o[i.à
i

vladimir Kerenski6s,N. uspenski6s,L.EpifanoviciTo, vasile BolotovT,,Al. Gusevz,,

TerentievT3etc.
E de observat cà în afarà de lucràrile lui Bolotov la care adàugàm punctele
de
vedere originale ale operelor amintite mai sus ale lui Homiacov gi
gànditorilor
contemporani, acesteultime lucràri citate reprezintà punctul de
veAere perfect
ortodox, susfinut de o erudilie remarcabilà;eleìnseamni totdeauna
un progres fa!à
de stadiul unora dintre problemelecentrale cregtine,disputate în
evul mediu cel
pulin din punctul de vedereal formei.
Asupra aspectului înnoit de cei trei corifei citati, vom avea prilejul
sà mai
reventm.
b) Manualele de TeologieDogmaticàgi Simbolicàscriseîn grecegtevin
imediat
dupà celerusegtica numàr. Ele sunt în generalcu totul deosebiie
de celerusegti,din
pricina tendinfei conservatoare,care predominà în Teologiagreacà
pànà în epoca
noastrà7a'AceastàTeologieare meritul de a fi obàrgiaîntregii Teologii
Ortodoxe^dea
fi fostbunà càlàuzàgi,oarecum,o frànà pentru tendintele libàrale reprezentate
de alte
Teologii.
Aceastàtendinfà esteafirmatà exclusiv,mai alesîn vechileoperedogmatice,
- care
dau aproapenumai rezumate ale dogmelor gi o îngirare necontenitàde
citalii biblice
sau patristice.Aga sunt: Dogmaticalui Nicolae Cursula
$653)zs,a lui Vincenfitt
DamodasT6, a lui Antonie Moscopulose7:g-r188)77,a Iui Eugeni, Éiigur,-,t (r7r6_;;;{fE
gi a lui Atanasiedin Paros(rÌ:q,)zt.

68 vechi-catolicismul,istorialuigieuotulialuilàuntricùrnaiales,priaitorlnexpunereaueclinfei,Cazan
ruseqte;Chestiunea ucchi-catolicilor,ràsprmslui A, Kireea,St. Petersburg,tSo+,Cea despàrtit despnrtepànà
5i
nctrmBisericileortodoxà-orientnlà gi ztechi-catol
icà, lHarcov,I910.
6e Teologia Polcmicù,eda II-a, St. petersburg.1g94,(în rusegte).
70 Prelegeride
teologie polemicà,Novocercasc,Ig97 Q.nrusegte).
7r VasileBolo
tov,ThesenilberFilioqueaoneinemrttssischen Theologen,(,,Revue internationalede Théologie,,,
1898),pp. 664-71,2.
72 Ràspunsprofcsorului
aechi-catolic Michaud,desprechestiunea lui Filioquegi trarrssubstarúiere,Harcov, 1g99.
Ràspunsuloechi-catolic In tezelenonstredtspreFilioquegi trnnssrùstanliere. Disertaliepolenicdapologeticà, Cazary
7903'Ulthnul nostrucuztàntdespreuechi-catolicísm gi despreapotogefii
lui nqi, Cazan,1904,în rusegte.
73 Doctrina
sistemotit:à a uedintei luternnedupàcàrlilesimboliceluterane,Cazan, I9r0,în rusegte.
74 Bibliografie
sumarà: Lo granclcBíbliogrnphie héleniquedu xv]I-e siècle,maiales vol. v, paris, 1903;A.
Palmieri, op' cit', l, pp. 7M-157;Hristu Andrutsos, Dogmatica
BisericiiOrtodoreRàsàritene,cit.,pp. 32-33;
M' Jugie,op' cit', vol. I, pp. 526-546;Pr.I. Mihàlcescu,LaTheologie
Svmbolique,paris-Bucuregti, 1932etc.Hr
Andrutsos, Sintbolica, trad. de prof. I. Moisescu,1955
75. N Crrrsulas,
r'<irvo<pLc tf1c ícqac@coÀoyíaqcFrr\onovrl0ciocr eLccl$ÉÀ,erav tòv òqrooòóÉ,a.rvc[r,À,o;raeriry
edit. de Sergiu Raftaris,vol. I, II, Zacint,7g62.
76 Vincengiu
Damodas,@eía*ri iegà òLòaor<nÀía, rrtoLoqOoòo{oqòoygatrrcrl@eoÀoyÍa,p. 1230.
z_ Antonie Moscopulos,'Enrtoptl
t{s aoy;ratrrcr1crcai'Egrrcrlg @eo^oyíaq,publicatà de G. solomos
(Chefalonia,1851).
78 @eoÀ,oyrrcóv,
publicat de Arhim. Agatanghel Lontopulos, Venefia,1g72.
79 Atanasie din
Paros,'Enttopr; eite m,ÀÀoyq @ríov trle níott-rq aoypótav petci
nàoqc èntyeú,tnq;
edit. de Macarie Notara (Leipzig, 1g06).

32
 '::;:t.t TstoriaTeo[ogiei'I)ogmotrcesi Sim\o[ice
6enera[à

În a doua jumàtate a veacului trecut, influen!ànd însà gi veacul nostru au scris:

\. Damalasso, Zicu Rosiss'. Dintre aceste manuale, un caracter mai deosebit îl are
acela al luiZicu Rosis, care îgi propune sà dezvolte învà!àtura sa în aga fel încàt
erplicatia gi demonstrafia sa sà scoatà în relief armonia deplinà între un principiu
qi în Dogmaticà. El sh oprit însà la demonstrarea
-entral conducàtor în orice dogmà
:rofiunii de dogmà, creafie gi providen!à, sco!ànd în relief ideea palamità a energiei
dumnezeiegti. Cel mai mare dogmatist grec al epocii moderne e fàrà îndoialà Hristu
-{ndrutsos. Dogmatica sa8', tradusà gi în romanegte, sistematizeazà problemele
:mprejurul ideii de Bisericà gi le împarte în douà mari pàrfi (I-a despre premizele
nàntuirii în Hristos, a II-a despre màntuirea în Hristos, cu trei sectiuni: Hristologia,
:nsugirea màntuirii gi desàvàrgireamàntuirii). Alàturi de el, C. Diovuniotis a dat
càteva monografii prefioasesl.
In grecegte au apàru! gi càteva tratate de Simbolicà: al lui Diomed Chiriacossa,
al Iui Hristu Andrutsoss5, amintit, al lui H. Mesoloras6,N. AmbrozesT etc.,precum gi
càteva catehisme. Amintim pe al lui Constantin Economosss,pe al lui Nectarie Kefala
9i pe al lui Diomed Chiriacos.
Simbolica lui Mesolora aduce mult material doumentar. Dar a lui Andrutsos e
incomparabil superioarà celorlalte, prin adàncimea expunerii sistematice a doctrinei
celor trei confesiuni asupra principalelor lor învà!àturi.
c) Principalele lucràri dogmatice romànegti - dacà facem abstraclie de dogmatigtii
încà în via!à - se datoresc lui Melchisedec al Romanuluiso, Mitropolitului Silvestru
Andrievici al Bucovineieo, lui Alexiu Comoroganrt, Iui Iosif Olariue2 gi maiales
Mitropolitului Irineu Mihàlcescu, care s'a deosebit prin mulEimea studiilor dogmatice
9i simbolice, prin claritatea gi sistematizarea lor, în care exceleazà93,Iacare se cade sà
adàugàm cà a publicat studii aproape în toate disciplinele teologice.

80 N. Damalas,fkqi àqy.rv, (Leipzig,1865),p. 319

8l Zicos Rosis,tdlotrlpa AolgntrrcQc t46 Oq0oc\ó[otrxa0oÀLriq 'ErcrcÀr1oíac,
Atena, 1903.
82 Hr. Andrutsos,Ao'y;ratuoltrlq'OQOoò(iEou
AvrxtoÀírc1e 'ExxÀrlcrícrq,
Atena,1907.
& Avt,n.rt,ra, Atena 1898;idem,@roÀo1r<riòurtqLfìai,Atena 1898;Tri Mu<rtr)ur,Atena,1912etc.
8a luprpoÀrrcr1ÈérrnóQetdsòqOòóéou,Atena, 1901.
85 luppoÀ1rcq, Afena,7907,(trad. cit., de Prof. Iustin Moisescu).
86 I. E. Mesoloras,Luprpo,À.rrr1
t1s'Oq0oòóEouAvatoÀírcqq'ErcxÀr1oíac; Ta <ruprpoÀrrcà Atena, 2 vol.,
[ìLpAí.rx
1901,1904.
87 'H o90oòo6og'ErcxÀr1oía ev o1éoer nqogtàc ó,A,Àrrc eÉeta(opéra1,Atena, 1908.
lqrttravtrcàc'Ercr<,\r1oír.rc
88 C. Ecoto-os, Katr]1qorq q ògOóòotoqòóacn<rÀra,Atena, 1814.
89 Prot. Melchisedec,TeologíaDogmaticàa BisericiiOrtodoxe , Cat. etc.,Roman, 1855.
90 Samuil Andrievici, Înaàldturaortodoxddin religiuneacregtineascà,Viena, 1862.
e1 PrelegeriAcademice
din DogmaticoOrtodoxà,partea specialàrevàzutà gi redactatàde Prof. E. Voiufchi,
Cemàufi,1899.
e2 Manual de Teologie
Dogmaticàortodoxù,Caransebeg,1907;acestmanual de peste 800 de pagini mari a
fost redus la o treimeîn ed. a II-a din 191t7.
e3 Dintre operele sale citàm: @r;oaugòqtqe Og0oòo[Lc.q - Dic Bckcnntnisse und die zoichtigsten
Glaubenszeugnisse Kirche,Lipsca,7904. La ThéologieSymboliquedu point de uue
dergriechísch-orfuntalischen
orthodoxe... Paris,BucuregIi' 1932,trad. dupà romànegtecu textul revàzut 9i adàugit din 1902.Manual

33
'I'eo[ogia'Dogmatk
à $encra[à sau?r incipio[àti Sin6o[kà

d) Teologia vecinilor ortodocgi delaMiazàzi e tot atàt de redusà, ca qi a noastrà

(din pricina aceloragi vicisitudini ale Istoriei, fiind sub robia turceascà pànà la ú78).
Autorii principali bulgari sunte4:Raini Popovicie5, $tefanovicie6, P. Cerniaevrz,
$tefan Butevnicovgs, Cr. Pavlovee,Antim Chivacevroo, Diulgherov'o', gi $t. Tancovlo'.
Indeosebi cel din urmà autor, specialist în Dreptul canonic, a reugit sà dea una dintre
sintezele cele mai atràgàtoare ale învà!àturii Bisericii noastre/ pe temeiul unora
dintre principalele scrieri rusegti/ manifestànd o tendin!à de adàncire teologicà.
e) Din Teologia Dogmaticà sàrbeascà menfionàm aici opera dogmaticà a
Arhimandritului Firmilian'o3, gi a prof. C. Teodorovicilo4 cum gi mai multe traduceri
din lucràrile rusegti. La acestease cuvine sà adàugàm lucràrile preotului romano-catolic
Rene Guettée (botezat ortodox cu numele de Vladimir), din oràgelul Blois (Fran[a),
care, convertindu-se la Ortodoxie, a lucrat la ràspàndirea adevàrului cregtin ortodox
cu o competen,tàegalatà numai de zelul sàu apostoliclo5.

1.3.5.$colile Teologice îrr Biserica Ortoclorà

Cum a fost cu putin!à o asemeneaoperàuriagàîntr'o Bisericàstràmtoratà,
prigonità, pe alocuri distrusà cu sabiagi apoi ràmasà,- în mare parte -, aproape
cinci veacuri sub dominalie pàgànà?
Aceastaa fost cu putinfà mullumità credintei ei puternice;precum bradul
înfruntà vijeliile pe crestelemunlilor agaa înfruntat ea vitregiile vremurilor. Iar
aceastàcredin!à în unicitatea adevàrului absolut al Bisericii cregtineOrtodoxe,s'a
cultivat gi a îmbràcathainà aleasà,a Teologiei,în gcoliledin Bisericanoastrà.
Nu existào singurà operà dogmaticàindependentàde gcolileteologice,de la
primele lor începuturi pànà azi. Inchidereaacestoraa însemnatstagnareaTeologiei;
redeschiderealor a însemnat un nou avànt pentru Teologie.$i este firesc sà se fi
întàmplat aga.$colileteologicesunt creierul Bisericii,sunt modesteleei laboratoare,

de Teoktgie
Dogmaticà,ed.l, 79'1.6, Dogtnnsoteriologicà, cre1tinuluiortodox,
Bucuregti,1926;Catehetismul
Bucuregti,1930etc.,etc.
ea YeziM.
Jugie,Op. cit.,l, pp. 632-635.
es Doctrinacregtinà Morald,Pesta,1837.
9i
e6 Catehismulcre€tinortodox,Filipopoli, 1872.
q7
'' Comperuliu dc înua!àturà n credinlei, Tàrnava,1907
98 Teologiaortotloxàdognntico-polem icà,Sofia, I 909
ee TeneliileOrtodoxiei,1910.
ton
'"'' Adeulrunle Bisericiiorientalc,Soha,7977.
101 Manual de Dogmnticà.

Dns()rthodoxcChristerúum
I O)
desOstens,Berlin,1928.
103 Teologin Dogmaticà,Carlovif, 1900.
r04 DogmnticaBisericiiOrtodoxe,Belgrad, 7923;cf.M.
Jugie, Op. cit.,l, pp.635-637.
10s Vezi regretul lui Palmieri, Op. cit.,p. 183.Operelesaleprincipale, foarte prefuite în Ortodoxie, traduse
în romànegtede fostul Mitropolit primat Iosif, sub numele de Vladimir Guettée:Exposotiom de la doctrine
clel'Eglisecatholiqucorthodoxe...,
Paris,1868;,,LapapnutéschismatíEte ou Romedans sesrapportsaaesl'Eglise
orientale",(Paris,1865);La papautéhérétique;Exposéde hérésies erreurset inouationsde I'Eglisecatholique
au XIX-e sièclc...,
Paris.1834.

34
 '?:atetula 'Istoria Teo[ogiei'-Dogmatice
I Sin6o[ice

j:de se dezbate,se decanteazà, se distileazà, oarecum, adevàrul, prinzàndu-l în

:-.rmulele, care apoi se pun în circulatie, etichetàndu-le ca bune, dupà cum se
:::egorisegte eroarea ca primejdioasà pentru viata duhovniceascà a cregtinului.
Ele au pregàtit solufia problemelol, învestite apoi cu autoritatea sinodalà.
In vremurile moderng gcolile de Teologie, întemeiate mai întài în Rusia gi apoi
:'.ai tàrziu în alte tàri ortodoxe, au fot centrul culturii gi dezvoltàrii gtiinlei teologice.
. De obicei, autoritàlile bisericegti supuneau colegiilor profesorilor teologi studierea
-hestiunilor teologice gi bisericegti în general. Aceasta se mai face gi azi", scrie un
:.are savant gi în acelagi timp càpetenie a unei Biserici Ortodoxelob.
Ele au fàcut adevàrurile tràite comprehensibile congtiintei creqtine qi sufletele
,-regtine congtiente de superioritatea absolutà a acestor adevàruri descoperite. Ele
,e-au fàcut iubite, fàcàndu-le cunoscute în toatà splendoarea lor. Membri ai ierarhiei
:isericegti superioare, ca gi simplii mireni, s'au nevoit împreunà în acestegcoli, timp
Je aproape douà milenii, pentru descoperirea frumuselilor dumnezeiegti ale adevàrului
revelat.
Nu intrà în preocupàrile noastre istoricul acestor gcoli; dar pentru explicarea
Istoriei Teologiei Dogmatice ni se par necesarecàteva cuvinte despre vatra gi izvorul
acestorlumini intelectuale.
Primele gcoli, cunoscute îndeosebi, sunt vestitele gcoli din Alexandria gi din
-{ntiohia; ele sunt datorate zelului unor initiative particulare, nu oficiale: Un Panten,
un Clement al Alexandriei, un Origen, au fost didascàli mireni (potrivit tradifiei
apostolice de altfel.'o7 Ele au slujit Biserica mai presus de orice laudà; dar n'au fost
gcoli de formare a clerului. (Se pare cà ,,gcoala" din Antiohia n'a fost o ,,gcoalà"
organizatà,,cu continuitate, ci numai un curent gi cu anumiti profesori izolafi, unili
prin unitatea de direclie gtiinlificà a doctrinei profesate, în care se demonstra
sublimitatea învà!àturii cregtine, în scop apologetic Ai propagandistic, în paralel gi
pentru subminarea vestitelor Academii pàgàne'o8.
La cursurile unor astfel de gcoli, care-gipropuneau numai promovarea cugetàrii
teologice, se înfelege cà participau gi viitorii clerici; dar gcoli speciale pentru formarea
lor se pare a fi pomenite mai întài în Biserica siriano-persanà, atàt de înfloritoare în
primele veacuri (episcopale sau mànàstiregti, ca acelea din Nisibi, Seleucia,Ktesifon,
Arbela gi Dorchena), alàturi de vestita ,,Academie persanà" din Edesa'oe.
Principalele gcoli ale antichitàfii cregtine sunt vestitele gcoli catehetice din
Alexandria gi din Antiohia.
Alexandria era unul dintre marile centre gtiinlifice gi filozofice din vechime,
avànd gi cea mai mare bibliotecà a lumii vechi. Acolo au încercat iudeii din diaspora
sà interpreteze Vechiul Testamentcu ajutorul filozofiei neoplatonice, acolo a fost
Ieagànul gnosticismului.

106 Vezi referatul Mitropolitului Greciei,Prof. Hrisostom Papadopulos,Despregcolileteologice, clin Procès-

Verbnuxdu premiercongrèscleThéologie Orthod.oxe à Athènas;Atena,1939,p. 89 sc1.
1 0 7 F apte8,4 ;77 ,18 -21 ;po t r iv it pr inc ipiuluidiv iz iuniim unc i i ( 1v C
e zoi1 4 ,1 s q ) ; c f .1 C o 7 2 , 4 s q ; 2 8 s q ;
Rm 12,6sq;Ef4, 11sq.
108 y""i Dr. Robert Nelz, Die theologischen
SchuLen der morgenllindischen
Kirchen,wiihrcn.dder siebenersten
christlichen in ihrenBedeutungfiir
lahrhunderte dieAusbildungder Klerus,Bonn, 1916,pp 37,55.
loe lbidem,p.76,81-83

35
'Ico[ogie î)ogmaticò Qerera[ósau ?rincipia[ó | Sím6o[icà

De aceea, nu e de mirare cà gi cregtinismul primar a împlàntat Crucea în chiar

centrul gàndirii pàgAne, ràscrucea tuturor marilor curente de cugetare ale lumii
vechi.
$coalacateheticàdin Alexandria a fost ceamai renumità gcoalà a antichitàgii cregtine.
Pentru a atrage pe pàgàni, conducàtorii ei au tàlcuit învà!àturile lor cu categoriile
filozofiei la modà atunci, cea platonicà; iar înaltele lor speculalii au folosit metoda
alegoricà. Cei mai de seamà reprezentanfi ai ei la început au fosl Panten, Clement
Alexandrinul, Origen, mireni, precum gi ucenicii lui Origen: Dionisie, episcopul
locului gi Sf. Grigore Taumaturgul, al Neo-Cezareei din Pont etc.
$coalaantiohianà, dimpotrivà, dà o interpretare logicà, strict literalà gi istorico-
gramaticalà Scripturii, ferindu-se de orice filozofie. Cei mai de seamà reprezentanli
ai ei, la început, au fost Teofil, episcopul Atiohiei, preolii Dorotei gi Lucian, morfi la
începutul veacului al lV-lea ca martiri gi care sunt socotifi întemeietorii ei.
In afarà de gcolile amintite, mai avem o gcoalà ,,africanà, una,,asiatict' etc...
Ele aratà ardoarea cregtinismului primar pentru ràspàndirea luminii cregtine. În
primele veacuri, institufiile acesteacregtine slujeau deci numai la dezvoltarea gtiinlei
cregtinilor deja formafi corespunzànd astfel universitàlilor de azi. Lor se datoregte în
mare parte formarea agtrilor care lumineazà cerul gtiinfei teologice a epocii patristice.
Dupà decàderea gcolii antiohiene, dupà închiderea celebrei gcoli din Edesa -
sub motiv de càdere în nestorianism - în 489, cum gi dupà închiderea vestitei gcoli
pàgàne din Atena (un fel de universitate la care predaserà vestili sofigti, gramatici,
filozofi, filologi, ordonatà de,Justinian)lloîn 529,unchiul împàratului Mihail al III-lea,
Barda, organízeazà o gcoalà superioarà la Constantinopol.
Biserica îgi va forma, mai departe, slujitorii ei în chip modest pe làngà vechi
slujitori, sau prin gcoli mànàstiregti, mai ales; iar la înaltele focare de culturà se va
împàrtàgi de luminà toatà lumea, dupà posibilitàfi, 9i deci gi oamenii Bisericii.
Aceasta explicà faptul cà gi mai tàrziu a apàrut o întreagà pleiadà de teologi mari,
care fac màndria Ortodoxiei în evul mediu.
Odatà cu intrarea arabilor gi a turcilor în arena istoriei Asiei Mici, orizontul
Bisericii noastre se întunecà. Nimic n'a putut opri catastrofa finalà.
Dupà cucerirea !àrilor ortodoxe gi mai ales dupà càderea Constantinopolului,
refugialii din !àrile ocupate, grecii în spe!à au adus cu ei luminile care au îngàduit
deschiderea unei ere noi - a umanismului - în Apus; iar în Ràsàrit au ugurat deschiderea
gcolilor teologice, începànd cu cele din pravoslavnica Rusie.
Astfel, în 1559se deschide la Kiev gcoala ,,Fràtiei Epifaniei", care va fi organizatà
pe temelii noi de Mitropolitul Petru Movilà (r@r). Dupà unirea cu Kievul/ marea
Rusie deschide seminarii bisericegti în mai toate marile orage, cu cursuri de teologie
mai dezvoltate, în principalele dintre ele, ca de pildà cele din Cazan, Novgorod,
Marcov gi în lavra Alexandru Nevskil't'. Ea a avut patru mari Academii Teologice în
oragele Kiev, Moscov4 St. Petersburg gi Cazan gi nenumàrate seminarii, cu peste un
milion de elevi, înaintea primului rànboi mondiall".

110 A.A.VasilievHistoiredel'enpirebyzantin,trad.dinrusegtedeA.Bourguina,cuoprefafàdeCh.Dieh
Paris,1932,pp. 125-728,198.
77r Russie,LesAcademiesecclesiastiques,
art. ir D.T.C.,vol. XIV 7, co!,.334-75,
de Gordillo.
r72 lbidem,col.335.

36
 'lsroria'L'eofogiei
' olmtticP fi 5in6o[kd

In lara noastrà n'au existat gcoli teologice speciale pànà în veacul trecut, cànd
.- rela de laTrei Ierarhi se transformàînSeminarul dinlagi (t8o4).Dupà ceRegulamentuì
--:qanic dispune (1853)înfiinfarea Seminariilor pe làngà Mitropolii gi Episcopii, se
r:emeiazà Seminariile din Bucuregti, Buzàu gi Argeg (1836),cel din Ràmnic (1837)
:=. din Hugi (1852),cel din Roman (1858),cel din Ismail (1865),mutat în 1888la Galali.
'.:.
t"372,se adaugà trei clase la cele patru dinainte gi se înfiinleazà Seminarul ,,Nifon".
- :r in veacul trecut au luat nagtere Academiile Teologiceîn Ardeal. In r88a se întemeiazà
. :cultatea de Teologie pe làngà Universitatea din Bucuregti.
Astàzi, învà!àmàntul teologic ortodox din Romània dispune de douà Institute
-eologice de grad Universitar (la Bucuregti gi la Sibiu), cu douà centre de îndru-
: are misionarà gi socialà a preolilor ortodocgi (Bucuregti gi Sibiu) cu gcoli de càntàreli
seminarii eparhiale.
-.
Grecii au avutîncà din :.837o Facultate de Teologie, iarînPatriarhatul de la
Jonstantinopol a luat fiin!à în ú44 o gcoalà teologicà Ia Halchi. $colile celorlalte
latriarhate sunt 9i mai noi.
Inainte de primul ràzboi mondiaf Biserica Ortodoxà din Bulgaria avea o Facultate
.neTeologie qi un Seminar la Sofia, cea sàrbà o Facultate de Teologie la Belgrad gi mai
::rulte Seminarii etc.
Romano-catolicii au adus învinuire unora dintre gcolile teologice ortodoxe de a fi
lost mediul de propagare a unor idei ,,în marginea" Ortodoxiei.
Astfel se spune, de pildà, despre gcoala din Kiev dinainte de Teofan Procopovici,
cà a fost supusà înràuririi romano-catolice gi cà Teofan Procopovici a avut tendinle
protestante.
Libertatea de gàndire în Tèologia ortodoxà e mult mai mare decàt în cea romano-
catolicà. Ortodoxia admite un progres al dogmelor, în sensul unei aprofundàri a lor,
potrivit vremii respective.
Astfel se gtie cà în evul mediu sau format douà tabere de teologi ortodocAi dintre
care una prefera, pentru explicarea dogmelor, filozofia platonicà, iar cealaltà pe
cea Aristotelicà'13.
În veacurile urmàtoare, au fost curente de apropiere de una au de aìta dintre
cele douà confesiuni apusene, càrora, e drept, le-a càzut victimà Chiril Lucaris, (dar
nu Mitrofan Critopulos, Meletie Piga sau Dositei). Iar în vremea noastrà, unii teologi
rugi au propus o schimbare de atitudine fa!à de eterodocqi în privinla lui ,,Filioque",
sau au difuzatînvàfàturi noi, cu privire la Sofiologie, (Sergiu Bulgakor4, de pildà).
Din acest punct de vedere avem de spus urmàtoarele: In gcoli se pot emite
anumite pàreri personale gi aceastae o condilie a progresului dogmatic, din pricina
diculiilor la care dau nagtere, dar numai în învà!àturi în care autoritatea supremà nu
9i-a spus cuvàntul gi cu clauza ca orice pàrere individualà sà cedeze locul învàtàturii
formulate de autoritatea Bisericii. Pànà la pronunfarea Bisericii, libertatea Bisericii
Ortodoxe admite qi teologumena gi pàreri personale (despre care vom vorbi). Ele
formeazà un spaliu destul de larg, încàt teologii ortodocqi pot sà dea impresia uneori
cà se apropie de puncte de vedere eterodoxe, deqi ràmàn credinciogi, de regulà,
învàtàturii tradifionale.

113 YeziAussereEinJlùssen úber...,de HrisostomPapadopulos,citat supra;extrasdin Anuarulqtiintifical

FacultdliideTeologie
dela Uniaersitateadin Atenn,1936-1937,
p.2.

37
 1.4..Tr:or-ocrÀDocr,Rrrc.,\$r Srxsor.rcaîN
ROì"IAN O - CAîOI.ICI Sll

1.4..l. Introclucere:SpecificulTeologiei Dogrrraticeronrano- catolice

Q ocotim cà este cazul sà înglobàm în Teologia Dogmaticà romano-catolicà, toate

.rl scrierile apusene care apar îndatà dupà epoca patristicà. $i aceasta pentru motivul
cà, odatà cu veacul al lX-lea, încep sà se defineascà deosebirile de învà;àturà între
Biserica ràsàriteanà qi cea apuseanà.
O privire de ansamblu asupra Teologiei Dogmatice apusene ne aratà cà ea a
evoluat potrivit unei cerinle làuntrice a Bisericii romano-catolice gi anume:
a) Ca Bisericà autoritarà, ea gi-a formatîn dogme principalele puncte de credinfà
în cele 19 sinoade socotite - împreunà cu cele 7 ale întregii Biserici drept ecumenice"4, a
impus categoriile filozofiei Aristotelice drept haina cea mai potrività cugetàrii cregtine
gi a dat ca normativ pentru orice încercare de sistematizare opera lui Toma de Aquino
din evul mediu, ev care, ipso facto, devine vàrsta de aur a Istoriei Dogmaticei,
superioarà celei patristice...
b) Dogmaticaromano-catolicà, întocmai ca gi Dreptul canonic Aica M orala, a evoluat
în sensul afirmàrii primatului 9i infailibiltàlii papale, dànd astfel càgtig de cauzà
arbitrariului omenesc în formulàrile dogmatice, manifestate în întàrirea care depàgegte
orice màsurà, a autoritàlii exterioare, juridice, a Bisericii gi în sfidarea Teologiei
,,disidenlilor ràsàriteni" gi a,,ereticilor protestanfi".
c) Începuturile evului mediu sunt însemnate prin aceleagiculegeri de sentinle
patristice - florilegii -, care caracterizeazà gi în Ràsàrit sfàrgitul epocii patristice. Ele
aratà, pe de o parte admiralia pentru trecut gi respectul fa!à de autoritatea lui, iar pe
de altà parte, lipsa de orice sforlare pentru a mai crea ceva pe temeiul acestui trecut.
Alquirg Raban Mauq, Agobard" Pashaz Radbert etc. (veacurile VIII-X) nu se deosebesc
prea mult în operele lor de acegti ,,sentenliari".
Singurul nume vrednic de pomenit, fiindcà a însemnat ceva în istoria gàndirii
religioase apusene a veacului al IX-lea, e Ioan Scot Erigen aa75, cate în una dintre
lucràrile sale, ,,De divisione naturae", aratà mijloacele prin care omuf ,,natura creata",
se întoarce la Dumnezeu, ,,natura increata et creans", folosindu-se de filozofia neo-
platonicà.

1.4.,2.Scolasticagi rroteleei caracteristice

Dupà acel ,,saeculum obscurum" (al X-lea) gi ca urmare a cruciadelor qi a aga

numitei ,,Renagteri carolingiene", în care Teologia încununa toate gtiinfele timpului,
metoda de predare a Teologiei se schimbà cu totul. Din practic, pentru împlinirea

114 I. Mihàlcescu, La ThéologieSynbolique du poittt de uue orthodoxe,Paris,Bucarest, 7932,p 11,8.

11s Vezi Dom. Maieul Cappuyns, O.S.B.,
Jean Scot Erigene; col.,,Universitas Catholica Lovaniensis",
Louvain qi Paris, 1933.

38
 :,:.-? g en ef7 [ Li
'I eo[ogia' [)ogmaticà Si Simbo[ici în ronrauo'citolrct t h]

:ì€\-oilor Bisericii învàfàmàntul deveni gtiinlific Ai sistematic. Aceastà migcare gtiinfificà

,; sistematicà, pe care o luà învà!àmîntul în evul mediu, s'a numit ,,Scolastica",dupà
;colile" (scholae) pe care le-au format ,,gefii gcolilor" gi uceniciii lor, (scholastici).Iatà
:aracteristicile ei: r. ,,Philosophia, ancilla Theologiae", aga caracterizau scolasticii
:aportul dintre Filozofie gi Teologie. Realitatea este cà Teologia devenise mai mult un
lretext pentru dialectica Aristotelicà gi pentru plasarea categoriilor filozofice. Deci,
:rima caracteristicà este aplicarea Filozofiei la Teologie. z. A doua caracteristicà e
:netoda logicà, constànd în 3 etape: ridicarea de obieclii (,,videtur quod non"),
opunerea unor argumente acestor obiecfii (,,sed contra") gi rezolvarea problemei în
sensul propus prin definilia finalà (,,responsum"). 3. A treia caracteristicà este
:ntàietatea credilei:,,fides praecedit intellectum"r'6.
Punctul de plecare al disputelor scolastice l-a constituit un text din Isagoga lui
Porfir, o introducere la categoriile lui Aristotel, în care se puneau anumite întrebàri,
care îgi vor càuta dezlegarea în nesfàrgitele dispute de-a lungul întregului ev mediu,
privind existenfa gi raportul între lucruri gi speciile sau noliunile lor generale. Dupà
realigti, nofiunile generale sunt esenfialul gi au o existen!à realà înaintea existen{ei
lucrurilor (,,universalia ante rem" - Platon). Dupà nominaligti, numai individualul
are existen!à realà, pe cànd genurile gi speciile, sau noliunile generale, sunt simple
abstraclii ale minlii (,,universaliapost rem"). Iar dupà Realismul moderat, generalul
e real numai în particular (,,universalia în re" - Aristotel). O mulfime de nuanle ale
acestor direcfii s'au produs în timpul disputelor. Iar aplicarea lor la dogmele cregtine
a dus la erezii mari. Astfel Roscelin (ro9z), aplicànd nominalismul la dogma Sfintei
Tremi, a càzut în triteism, osàndit fiind de sinodul de la Soisson (rogz);Gilbert de la
Porrée (rr5o) a ajuns la tetrateism aplicànd realismul absolut la persoane gi la substanfa
dumnezeiascà.
De la începutul scolasticii gi pànà în veacul al XIII-lea, a domnit realismul
platonic, absolut; apoi prin Toma de Aquino, Realismul moderat al lui Aristotel
dobàndegteîntàietatea, pentru ca prin Duns Scot sà se facà trecerea la nominalism"T.

1.4..3.ÎrrceputulScolasticii

Începutul scolasticii (sec. XI-XII) a fost stràlucit, datorità aparifiei unice a

,,Pàrintelui Scolasticii", Anselm de Canterbury (rc9), a càrui autoritate în problema
ràscumpàràrii n'a fost încà egalatà pànà în prezent, în Apus. El a pus principiul care
a biruit în Teologia oficialà a evului mediu, ,,fides quaerit intellectum". Principalul
sàu tratat este un dialog între autor gi ucenicul sàu Bozon din mànàstirea Bec,intitulat
Cur DeushomoT,lacare întrebare el ràspunde prin celebra teorie a satisfactiei, oficialà
în romano-catolicism. ,,Monologion" sau ,,Soliloquiztm"trateazà despre fiinfa lui
Dumnezeu, deducànd vestitul argument ontologic din ideea absolutului existentei
lui.

116 BernardBartmann,PrécisdeThé.ologieDogmatiqu.e,
traclucerede AbateleMarcelGautier,ed. a III-a,vo1.
I, Mulhouse, 1938,pp. 89-90;dupà F. Cayré, PrécisdePatrologie,II,Paris,1930,pp 466-7, metoda constàîn
lectio gi disputatio, care seîmparte în obiecfii (opponens)9i ràspuns (respondens)
117 66t. Emst Luthard, Kompendiumder Dogmatik,ed. a X-a, Leipzig,1900.

39
'I'eo[ogiaIDo7mttìcà $ewra[ò sau 2 rincipia[à ri Sift6ofkà

Bernard de Clairvaux (t rr55), socotit de romano-catolici drept ultimul Pàrinte

al Bisericii, e însemnat mai mult pentru acliunile lui întreprinse cu succes spre a
restabili credinta dogmaticà adevàratà, decàt pentru aportul sàu propriu, (care e
exceplional numai în domeniul Misticiir'8: combaterea realismului extrem al Iui
Gilbert de la Pore gi a teoriei morale a Ràscumpàràrii, a lui Abelard, pe care a izbutit
sà-i condamne. (E adevàrat cà în ce privegte osàndirea acestuia din urmà, ea e
regretatà de teologii romano-catolici moderni. Renumitul scolastic suslinea teoria
zisà ,,morall', dupà care jertfa Màntuitorului constituie un simplu exemplu, pe cànd
Bernard sustinea teoria,,Ràscumpàràrii de la diavolul"; Abelard pàcàtuia prin lipsà,
iar Bernard însugi era gregit totallle.
Abelard (l tt4z), învingànd în disputà filozoficà publicà pe magistrul sàu,
Guillaume de Champeaux, întemeietorul Universitàfii din Paris, susfinu cu o vervà
gi cu un succes rar, realismul moderat al lui Aristotel, inversànd factorii în procesul
dogmatico-îilozofic, adicà fàcànd sà atàrne credinla de cunoagtere: ,,intelligo ut
credam", dànd o formulà treimicà nouà cu ajutorul realismului sàu (potenti4 sapientia,
benignitas)"o, gi supunînd unei dialectici dizolvante dogmele Bisericiil'1.
Aceleiagi epoci aparfin vestifii Hugo de St. Victor (rl.4r)1'2 gi Richard de St.
Victor (rr.73)12t.Dar cel mai însemnat magistru al acesteiepoci e renumitul ,,magister
sententiarum", care a dat manualul clasic al scolasticiil24, Petru Lombardul (r164).
El a dominat Scolastica pànà în veacul al XVI-lea, cànd a fost înlocuit de Summalui
Toma de Aquino. Este cea mai însemnatà Summa a epocii sale, în care trateazà
toate problemele însemnate ale Teologiei, expunànd pàrerile patristice ,,pro" qi
,,contra" gi làsànd pe cititor sà tragà concluzia. Manualul sàu are patru càr1i:r. Despre
Dumnezeu; z. Despre omj 3. Despre Hristos, gi 4. Despre Taine.

1.4'.4..I'lpoca
de înflorire a Scolasticii

Epoca de înflorire a Scolasticii, (veacul al XIII-lea), se deschide cu cea mai mare

Summa a evului mediu, degi neterminatà, aceea a franciscanului Alexandru de
Halles, (tz+5),care a întrerupt-o în mijlocul tratatului despre penitentà125.(Se gtie cà,
prin filozofii arabi, cugetarea ràsàriteanà a dechis noi orizonturi filozofiei apusene
care a dus Ia o întrecere între cele douà gcoli: franciscanà gi dominicanà).

1r8 Vezi E. Gilson, La ThéologieMystiquede Saint Bernard,col. ,,Etudesde Philosophiemedievale", Paris,

7934.
1'19 Yezi Scrisonrealui Bernardcdtrepapnlnocenliu6i rnai alesscrisorilelui AbetardcàtreHeloise,(Migne, P.L.
CLXXXII,1053-1072).
r20 Vezi IntroductioatlTlheologiam,Migne,P-L.CLXXVIII, 879-1117;apoi De unitaleet Trinitateetc.
r21 Sicet non,Migne,P.L. CLXXVIII, 1339-1610;aici grupeazà o serie de màrturii patristice care spuneau
gi da gi nu asupraaceleiagiprobleme.
122 De sncranentischri.stianae PL. CLXXVI,773-678.
fidei,
123 p, Trinitate,în 6 càrli P.L.CXCVI, 887-992.
124 SententiartLmLiltri, lY.
125 SununnuniaersalisTheologine,
în 4 càrti, ceadin urmà tratànd despre virfuti.

40
 ... qtn[irisrtt
'Teo[ogialL)ogmaticà$ Simbo[icàît romqno-c
Jtiletd[à

Tot franciscan e Bonaventura(rz74), care pàràsegte pe Aristotel pentru Augustin

sr e socotit, drept cel mai mare mistic speculativ al evului mediur26. Din punctul de
'.'ederedogmatic e de asemeneaînsemnat127.
Albert cel Mare (rz8o) spiritul cel mai enciclopedic al evului mediu, e celebru
aràt prin întinsa lui operà filozofico-teologicà''8, càt gi prin aceeacà a fost magistrul
;elui mai mare scolastic, Toma de Aquino.
Toma de Aquino (tzz5-r274),e ,,prinful scolasticilor" gi cel mai sistematic dintre
:eologi. Teologia lui e normativà în Biserica romano-catolicà; la sinodul de Ia Trident,
:tmma Theologicaa fost pusà pe altar, alàturi de Biblie. Ea e împàrlità în trei pàrli
rrincipale: Pars I Despre Dumnezeu gi creafie;Pars II: Etica gi Antropologia, compunànd
Jouà pàrfi: Prima secundae, Secunda secundaei gi Pars III: Despre Hristologie,
Soteriologie gi Misteriologiel'e.
Summa contra Gentes o completeazà, expunànd învà!àtura din punct de
vedere apologetico-rational. Ambele sunt împlinite de ,,Questiones disputatae"
=i ,,Quod libeta".
Duns Scot (f r3o8) e màndria ordinului Franciscanilor, dupà cum Toma de
-\quino este a Tomigtilor. Scrierile sale principale sunt un comentariu al sentinfelor,
Comentariul de la Paris gi Chestiuni ,,quodlibeticae"lso.Pe el l-au interesat mai ales
punctele slabe ale învà!àturii tomiste, pe care le-a atacat, susfinànd teza contrarie.
Astfel, în Dumnezeu el accentueazà"nu substanfa absolutà, ci voinla (voluntas),
yi-L concepe ca subiect liber; în Mariologie demonstreazà",,immaculata conceptio",pe
care o combàtuse Toma; în,,Ràscumpàrare", buna plàcere a lui^Dumnezeu, împotriva
teoriei satisfacfiei, pe care o suslinea marele dominican etc. In ce privegte raportul
dintre Religie gi Filozofie, el formuleazà principiul unui adevàr îndoit: ceva poate fi
adevàrat pentru filozof gi fals pentru teolog. Interpretul adevàrului fiind Biseric4 trebuie
sà-i dàm ascultare'3'. Cu el se prevàd deja nori deasupra scolasticii.
Roger Bacon (t ry24), franciscan învàfat qi spirit orginaf ucenic al vestitului
episcop Robert Grosseteste,se ridicà împotriva scolasticii. In Opus Minus el face o
criticà aprigà scolasticilor, care au învà1at pe alfii, fàrà sà gtie ei: ,,ìmpossibile est res
hujus mundi sciri, nisi sciatur mathematica". Nu conteazàdecàt,,scientia experimentalis".
În Opus Majus el demonstreazà primatul experienfei în qtiinlà: ,,Nullus sermo in his
potest certificare; totum enim dependet ab experientia". $i asigurà cà ,,si haberem
potestatem super libros Aristotelis ego facererii omnes cremari-."'13'.

126 E. GilsoryLa Philosophie

deSnintBonaaentura,
ed. a II-a, Paris,1943.
127 Vezi ltinerariummentísad Duun; Brez,iloqiunt
(o Sunnnamai micà);gi tn ConrcntarhL
la cclepntrucàr[inle
sentfulelor
Iui PetruLombardul.
128 Summatlecreaturisqi SunmaTheologiae, carede altfel nlr constituieparteaceamai însemnatàa
lucràrilor acestuispirit universal.
12e Vezi E. Gilsory Le Thomisme, ed. a IV-a, Paris,7942;col. ,,Etudesde PhilosophieMedievale".
130 quadl.ibelicae,
ReportataPnrisiensinqi Questiones
in librosIV sententiarum; XXI
Questiones
131 Luthard,Kompendium derDogmatik,ed. a X-a,Leipzig,7910,pp.41-'42.
132 Etienne Gilson, La Philosophie
au MoyenAge,Paris,1930,pp.204-220.

4T
'[eo[ogia'I)ogmatic à Qencra[àsaw? r incipia[ò ti Sin^otkà

1.4..5.DecàdereaScolasticii:
a) Norrrinalisrrrul;b) Misticisnrul g€rnran

Decàderea Scoldsticii (sec.XIV) se caracterizeazàprinexagerarea deosebirilor

între gcoli gi mai ales a subtilitàlilor puse în disculie sub felurite forme, apoi prin
specula{iile fàrà temeiul Revelafiei, prin influenle stràine de Teologia cregtinà,
(averoismul)133,prin oboseala spiritelor gi întoarcerea càtre empiricu4, sau càtre o
pietate interiorizatà, departe de orice joc al dialecticii omenegti, dacà nu càtre
nominalism.
a) Norninalisnrul
WilhelmdeOckham(t qZl), ceimai deseamàreprezentant
al nominalismului,
a formulat cele mai puternice critici la adresa Scolasticei, ajutat de o dialecticà îndàrjità.
Ucenic al $colii din Oxford, el pleacà de la aceleagiprincipii: ,,Perfeta cognitio intuitiva
est illa de qua dicendum est quod est cognitio experimentalis...". Nofiuinile noastre
generale sunt doar ficliuni gi n'au nici un sprijin în realitate, în afarà de autoritate:
cazul cu existenla lui Dumnezeu, care n-are alt temei decàt autoritatea Bisericiil35.Cu
aceasta,arbitrariul imaginafiei nu mai avea nici o piedicà. $i totugi, atàt de mare a
fost oboseala de scolasticism, încàt noul nominalism se generalizeazà: la Paris (susfinut
de Pierre dAilly gi |ean Gerson), laLeípzíg, Túbingen etc.'r6
b) Misticisnrul gernran
Exagerarea formalismuluiexteriora aduso interiorizareputernicàa pietàlii,
la sfàrgitul scolasticii. Ordinul dominican, care fusese în fruntea scolasticii,este
cel dintài care se refugiazà la adàpostul misticii contemplativo-speculative.
Magistrul Eckhart Qz55-gz7)ttz dezvoltà ideea acelei,,deificatio" 9i autoizbàviri
a omului, din pricina unitàlii moniste a sufletului cu Dumnezeu, condilie pentru ca
în stràfundul lui sà se nascà Divinitatealls.

133 E cazul lui Siger de Brabant (1235-1281 sau 1284), care interpretànd pe Aristotel prin prisma filozofului
arab Averoes, constata existenla a douà adevàruri: al Revelafiei gi al Filozofiei. Dumnezeu, dupà el, nu e
cauza eficientà a lucrurilor, ci cauza finalà etc.; vezi E. Gilson, La Philosophie au Moyen Age, col. ,,Payot",
Paris, 1930, pp. 194-203.
13a Astfel se formase un curent mare de filozofie naturalà, avàndu-qi izvorul la Universitatea din Oxford,

cu doi corifei: Episcopul Lincolnului, Robert Grosseteste, care a atribuit luminii un rol capital în producerea
gi constituirea universului, 9i Roger Bacon, discìpolul lui. Vezi E Gjìson, Ln Phílosophieen Moqen Age,
pp.2o4-22o.
135 Càrgle lui principale sttnt'.
Qrrcstionessuper. Libr. IV, Sentent gi Centiloquium Theologicum.
136 L u t h a r d , o p c i t . ,p .4 2 .
137 Bergmann, Geschichteder DeutschenPlLilosophie;L DeutscheMystik, cap.,,Meister Ekhartund sein
System", Breslau, 1926, pp.24-47.
138 Vezi Maitre Eckhar! Troités et.Sermons, trad. din germanà, cu o introducere de M. de Gandiliac; col

,,Philosophie de l'esprit", Paris, 7942; cÍ. Bula lui loan al XX-lea,,,In agro Domini", din 27 martie 1339,
ibidem, pp.263-267

.+z
 '..':.iu.erd
Beneî\[à tfeo[ogio'DoryfraticàSiSimho[icdîn romano'cato[icism

Din gcoalalui facparte:Taulerî q;6r),carepredicàcu putereizbàviteasuf letului

,le tot ce e creatural, spre a deveni ,,deifoÍr1"13e,H. SusoGj63)'4o,Joh.Ruysbroockr4:r
;i autorul vestitei ,,TheologiaDeutsch", pe care a prefuit-o atàt de mult Luther,
riPàrind-o.

1.4'.6.Prerefornratorii
Prereformatorii au luptat în sànul Bisericii Romano-catolice, nu numai pentru
reforma Bisericii ,,in capite et membris" pentru schimbarea raporturilor dintre Stat gi
Bisericà, dar gi pentru introducerea unor învàfàturi dogmatice mai apropiate - dupà
ei de învà!àtura Bisericii primare. Astfel, Wiclif (+ 1384)are învà!àturi aproape de ale
protestanfilor în ce privegte unicitatea autoritàlii Scripturii, excluderea mijlocirii Sf inlilor
;i a faptelor bune142.Aceleagi idei le aflàm la Ioan Huss (r4r5) gi la Ieronim de Praga43.
In special Huss afirmà cu tàrie predestinafiar++.
In fàrile de Jos,joh. van Goch (t 1475)manifestà aceleaqi idei pe baza Scripturii
;i a Fericitului Augustinl45. Despre Joh. v. Wessel (+ ra89) Luther a spus cà dacà l-ar
fi citit mai înainte, ar fi crezut cà a luat ideile de la el. Johann v. Wessel (t r48r) a luptat
imp o tri va ex c es elor B is e ri c i i R o ma n o -c a to l i c e p ri n scri eri accentuat dogmati -
co-polemicer4b.

1.4'.7,Contra-refornra

Contra-Reforma747se manifestà prin luarea unor màsuri de îmbunàtàlire

a moravurilor în BisericS'+8gi de a stabili precis pozllia Bisericii romano-catolice
in fala atacurilor protestante, (la sinodul din Trident), ca gi de a se pune în màna
tuturor preolilor o Màrturisire de credin!à foarte dezvoltatà.,de proporliile unui
tratat de Teologie Dogmaticà1ae.
Este epoca Teologiei Dogmatice de controversà împotriva protestanfìlor. Citàm
numai càteva nume: Petru Canisius (r5zr-r597), socotit sfànt la romano-catolici,

r3 e V ez iJ oh a n n e s T a u l e r , P r e d ig te n ,p u b lica te d e Wa lte r L e h m a n ,2vol .,Jena,.l gl 3.

1$ Vezi Le BienhereuxHcnri Suse,opere, trad. de Jeanne Ancelet-Hustache, Paris, 1943.
ì'11 Vezi Wautier d'Aygallier, Ruy sbroockl' Admir nble, P aris, 1,924.
rl? .- ,
vezt tnatoQus.
-,

113 Hriet et monunenta HrtssatqueHieronymiPragettsis,7715.

l.
ls În scriereasa De Ecclesn.
ra5 it'r pr libertatechristgi DialogdeM enoribus.
1t6 Ado.lndulgentias;Depotestateecclesiasticaetc.PentruparteaaceastaveziLuthard, op.cit.,pp.44-45.
1{7 Pentru parteaaceastagi ceiecareurmeazàa sevedeadiferitele rezumate ale lstorieiDogrnelorsauIstoriei
Dogmnticiiromano-cntolice, de pildà din Bartmannm, op.cit., pp. 95-98din vol. I, 9i F. Cayré, op.cif , vol II,
pp 707-862,dupà carene-amcondusgi noi.
ls Vezi,de pildà, ScrisoareapnpeiAdrian VI cùtrerumliul pnpolChieregati,drn 1522,publicatàde M. J.Congar,
în Chrétienes
désunis,col. ,,Unam Sanctam",Pais, 7937,pp. 355-356.
119 ,,Catechismus
ex decretoconcilii Tridentiniad parochos",1,566.

+5
'I'eo[ogia'Dogmatìcó
$encra[à sau ?rincipiafó ti Sin6o[icà

celebru prin catehismele saler5o,Cajetan $468-ry$, cunoscut prin comentariile

sale la: Summa; Melchior Cario (r5o9 -156o),autoritate în romano-catolicism. În
ce priveqte argumentele în Teologie, apoi Robert Belarmin (542-t6zt), care a îmbràtigat
toate punctele de credin!ó atacàndu-le pe ale protestantilorl5l, Bossuetl5' gi jansenistul
Arnauldt53.

1.4'.8.Neo-Scolastica

Neo-scolastica veacului al XV[-Iea a reînnoit disputele dintre dominicani gi

franciscani, la care au luat parte gi iezuili| încercànd o împàcare între cele douà
pozili| mai ales privind raportul dintre Har gi libertatea omeneascà.
Din ordinul iezuifilor face parte Francisc Suarez (l t6r), care a comentat qi Summa
Theologicaa lui Toma'54.
Dominic Banez @528-;.6o4)a reprezentat punctul de vedere al dominicanilor
în Haritologier-55,împotriva iezuitului Ludovic Molina G536-r6oo[se.
Teologilor din Salamanca din gcoala strict tomistà, li se datoregte o Summa
în rz sau zo volume'52,(dupà,edifia în care a apàrut).
Sub înràurirea umanismului, dogmele au început sà fie tratate în chip istoric,
completàndu-se astfel metoda exclusiv scolasticà.Acest curent are doi reprezentanfi
celebri: iezuitul Dionisie Petaviu (f r65)1st gi oratorianul Ludovic Thomassin (i ú95)tst.

1.4'.9.leactrl enciclopecliEtilor

Veaculenciclopedigtilor,deismului gi naturalismului, are cetevanume ilustre:

Billuart (t rZgù, Tournely (r7z) gi cardinalul Gotti (f a7+z)'6,,.
Dar spiritul vremii a
favorizatcurentecareau adus o decàderea TeologieiDogmaticedin carenu s'amai
ridicat timp de un veac.

150 4t" trei catehisme:

Summa,Paraus catechismuscatholicorumgi Minimus.
151 în Disputationes de controaersus
christianaefidei adaersushujus temporis haereticos.
152 Histoirc d.esaar iations
de l'Egtise protestante; Exposition de Iafoi catholique etc.
7s3 La perpét tùté
de tafo i clet' E glisecatlnliqu e to uchant l' E ucharistie.
154 A scris gi marele tratat:
De grntin diuina.
155 Cu al sàu
,,Responsi nd 5 qtmestionesde eficacia gratiae diuinae",împotriva Molinismului.
156
,,Concordialiberi orbitrii cum gratiae donis, diainapraescientia, prooidentia, praedestinationeet reprobatione"
e principalul sàu tratat.
157,,C urstLsTheolo
gi cus Collegii Salmanti censi s"
158 Opus theologicorum
dogmaticunt, în 5 tratate, care expLrne problemele pànà la capitolul Întrupare,
inclusiv.
759 P, Deo uuo, De
Incarnotione.
160 Fiecate are càte
o operà imensà.

44
 '[eofogirt'I)ogmaticàSiSim6o[icàîn rcnano-crttolicìsu

1.4'.10.leacurile XIi( si KX

Din veacul al XIX-lea pànà astàzi, Teologia Dogmaticà romano-catolicà vàdegte

:, intoarcere la izvoarele patristice gi la scolasticà.Datorità acestor izvoare, J. A. Moehler
:S38) a làsat o Simbolicà'6' gi I. M. Scheeben,o Dogmaticà, neîntrecute pànà azi în
:L'ìmano-catolicism.Lieberman din Maienla Q8++) a avut o mare înràurire asupra
;Lìntemporanilor prin lucrarea sa principalà'6'.
Pentru a se face fa!à diferitelor curente care minau Teologia romano-catolici
apoi aga numitului ,,Kultur-Kampf" gi Vechilor catolici, dupà idealismul germary care
atràsesepe Gúnther gi Hermeg Piu al IX-lea a întocmit un,,Sillabus errorum'i iar Leon al
\IIIlea a dat Tomismul ca normativ (prin encilica ,,Aeterni Paris" din 4 august 1874),iar
Piu al X-lea a reînnoit aceastàporuncà prin enciclica ,,Pascendi" din 8 septembfie r9o7.
Acest spirit intolerant gi stràmt a avut ca urmare o adevàratà revolutie:
\lodernismul care s'a ridicat împotriva tiraniei Bisericii.
Trei dogme noi au fost proclamate de papi: Imaculata conceplie (1854),
Infailibilitatea papalà (r87o) 9i Inà\area cu Trupul a Sfintei Fecioare (r noiembrie r95o).
Evenimentele acestea au adus un adevàrat potop de lucràri pentru fundamentarea
dogmelor respective; iar noua Eclesiologie a Teologiei rusegti, din veacul trecuf a adus
o înnoire a Teologiei despre Bisericà la romano-catolici.
S'au publicat mai multe enciclopedií: ,,Dictionnsire de Théologiecatholique",
de Vacant-Mangenot gi ,,Dictiowtaire Apologetiquede Ia Foi Catholique",de A. DAIés,
în care se aflà pretioase studii dogmatice.
Cele mai cunoscute lstorii ale Dognrclor sunt cele de J. Schwanne, în germanà
(trad. gi în francezà), 9i de J. Tixeront.
Cele mai cunoscute manuale de Teologie Dogmaticà sunt cele de Perrone, Ch.
Pesch,Simar, Lercher, Tanquerey, Stolz-Keller, Pohle Scheeben (preferat azi tuturor),
Verhoelst (primele în latinegte, penultimul în germanà gi ultimul în francezà) gi
B. Bartmanry în germanà, trad. în francezà (foarte mult pretuit de asemenea).
O direclie mai nouà sh desemnat printre grupàrile însàrcinate cu pro-paganda
printre ràsàriteni împrejurul revistelor ,,Irénikon",,,Echosd'Orient", ,,Ln aie spirituelle"
etc.,care au început vaste studii analitice asupra Patristicii gi spiritualità1ii ràsàritene.
Aceste izvoare patristice vor putea aduce, dupà expresia preotului romano-catolic
]. Congar, o reîntinerire a Teologiei Dogmatice, apusene.
Tratatele romano-catolice'6r mai scot în relief atàt ,,înflorirea tomisului càt qi a
scotismului, ca urmare a întoarcerii laînvàfàtura Sfinfilor Pàrinfi (iniliatà de Moshler)
ca gi la.filozofia anticà qi la scolasticà (inifiatà de Kleutgery t 1883).
Înflorirea tomismului se vàdegteîn faptul cà el e dominant gi normativ în Teologia
romano-catolicà. Toate operele de învà1àturà oficialà, ca gi toate studiile dogmatice,
sau filozofice, se stràduiesc sà dovedeascàacest,,conformism" pentru a obgine aprobarea
superiorilor. La ràndul lui, scotismul a putut sà afirme (prin MingeE în ,,Studiifranciscane

1'61 Trad. de F. Lachat, în 2 vol., sub titlul La Symbolique ou exposition des contrnriétés tl.ogrntiques ..,2 v<t|.,
Bruxelles, 1838.
162 htstittttiones Dogmaticae
163 Vezi, penhu partea aceasta, B. Bartmann, op. cit., vol. 1, pp. 97 -98.

45
 /Dogmttìcci
1-eo[ogia $etera[à sau?rincipidfóti Sin6o[icó

germane",a9r4, p. 137^165)cà ,,nici o singurà propozitiune a scotismului n'a suferit

niciodatà vreo cenzurà".

1.5. CunnNTn, :icol.r $r l.ucR.ARrDoGydffrcn $r srmr3ol.rcn

I3I'PI3I'ZIìNTAîITOE N PEOTT:ST/-\NTISM
(paNÀl.^ÀiNcnpurul. sucol;rJl.urnr. XIX-r,na)

1.5.1.Ituncte cleplecareale Teologiei Dognraticeprotestante

f aeea centralà, de la care pleacà Luther gi pe care apoi a îmbràligat-o Luteranismul e

I aceeaa màntuirii gi a siguranfei màntuirii prin credin!à, pe cànd Calvin va pleca de
la voinfa abolutà a lui Dumnezeu, decretul Sàu cel vegnic.
Interpretarea individualà a Sfintelor Scripturi a fàcut ca îngigi marii reformatori
- Luther, Calvin gi Zwingli -, sà nu se înfeleagà între ei.
Chiar veacul al XVI-lea dà màrturie despre diversitatea concepfiilor dogmatice
ale ,,evangheliqtilor" - cum erau, numiti la început Luteranii - gi ale ,,reformalilor",
cum au fost numili calviniqtii gi zwinglienii. Cu timpul, acea ,,magna confusio" de
conceplii din sànul Dogmaticii protestante, s'a accentuatîn aga màsurà, încàt cu drept
cuvànt gi se poate da caracterizaîea: Quot capita, tot sensus!
De aici marea greutate de a da o sintezà istorico-dogmaticà a unei opere uriage,
care se construiegte de aproape o jumàtate de mileniu gi care este ,,una" numai
fiindcà-gi zice ,,cregtinà", dar care e atàt de deosebità în pàrfile ei componente, încàt
fiecare lucrare dogmaticà pare un gen gi fiecare autor un creator al unui sistem
cregtin.
S'a afirmat cu màndrie de protestanfii îngigi gi nu fàrà dreptate, cà ,,întreaga
vibrare a lumii gi gtiinfei moderne s'a descàrcat asupra sistemelor de credinfà
protestantà""64.Aceastàtensiune, specificà dogmaticii protestante, se datoregte nevoii
ca, în lipsa unei siguranfe legale gi a unei organizàri ierarhice corespunzàtoare,
care s'o apere fatà de atacurile din afarà, gàndirea proprie, totdeauna în pas cu
vremea, sà fereascàaceastàconfesiune de lovituri mortale din partea dugmanilor ei.
Ea a luat nagtere gi s'a menfinut prin neîncetate lupte cràncene, împotriva
autoritàfii bisericegti ca gi împotriva autoritàlii statale.

îrr istoria Dognraticii protestarrte

1.5.2.Iàctorii cleternrirrarrfi
În accastà luptà, protestantismul a càutat aliali în gàndirea timpului: în
filozofie qi în qtiinfa istoricà. El a càutat sà le foloseascà,ca gi Teologia medievalà;
dar, ca gi atunci, nu arareori rolul s'a schimbat, Teologia devenind ,,ar:.cilIa"gi pretext
pentru curente filozofice sau scientiste gi nu rareori ea s'a scàpat cu mare greutate
de ajutorul dat de filozofia gi de gtiin{a istoricà a vremii.

164 Gass,Geschichte
d.erprot.Dogm.,in ihren Zusammenh.mit derTheol.úberh,Yerl.I, 1854.Die Grundleg
u der Dogmatism; apud Chr. Ernst.Luthard, Kontpendiunder Dogtnntik,Leipzig, 1900,p. 50.

46
 :'? ieile r|[ à (treue,5co[i 5i [ucrori Jogmatice;i snbo[kelefrczcntitivdin Ítrctt't6iltisll

Acegtia sunt, de altfel, polii între care a oscilat cugetarea protestantà, în cele
iî:-rape cinci veacuri, làsatà în voia soartei de subiectivismul interpreiàrii Scripturii.

I.5.3. Dogrlraticafeacultri refornlei

Luther a atins aproape toate problemele principalelor ramuri de Teologie gi a

:":stemeliilenoiiDogmaticimaialesînceprivegtemàntuirea,,solafide",cuînlàturarea
::--càrorspeculalii în cele 95 deteze, în cele trei mari Scrieri reformatoare (,,Deqtre
:;':ititqtea babilonicàa Bisericii",,,Desprelibertateacregtinù",,,Împotriaaexecrabileibtrlea
.,: .\rrtichrist") în cele douà ,,Catehisme"
ale salg în unele predici ale sale,ca aceeadespre
.':iltsrea Mariei" (din 1516),sau în unele tratate ca ,,De seraoarbitro" etc. Dar acestea,
-:;càt de puternice ar fi, sunt opere de circumstan!à, a càror însemnàtate pàleqte fa!à
je aceeaa revolufiei religioasg pe care arealizat-o el. De aceea,împreunà cu protestanfii
:rai noi, ca Maurice Goguef putem afirma cà nu în domeniul Teologiei trebuie càutatà
,,riginalitatea lui Luther. ,,Revolufia pe care a sàvîrqit-o e de ordin religios. El a mutat
:entrul de gravitate al pietàfii, punànd-o în congtiinfa individului gi nu în participarea
.: organismu] bisericesc"t65.
Veacul reformatorilor este, din punct de vedere dogmatic, ilustrat de Melanchton
;i Chemnitz în tabàra lui Luther gi de Calvin gi Zwingli în afarà. Acest veac a pus
:emeliile pentru viitorul Dogmaticii confesionale a celor trei ramuri protestante.
a) Melanchton e marele dogmatist luteran al acestui veac. Opera lui principalà
.'rformeazà aceiLoci communesrerttm theologicarumseuhypotyposestheologicae,al càror
nucleu l-a dat în prelegerile linute de el în 1520asupra ,,EpistoleicàtreRomani'i cu un
succespulin obignuit. Au fost tipàrite în aproape 8o de edilii germane gi latine din chiar
timpul vielii autorului, fiind proclamate de însugi Luther drept ,,liber invictus, non
solum imortalitate sed et canone dignus..."'66.
Melachton zàbovegteaproape exclusiv asupra învà!àturilor dogmatice care privesc
màntuirea: asupra pàcatului, Harului, Legii gi-Evangheliei;de abia pomenegte de
cele despre Dumnezeu, crealie, despre modul Intrupàrii, socotind orìce speculalie
asupra acestor subiecte drept,,stultae disputationes". Mai trateazà despre cele trei
','irtu!i teologice, despre justificare, despre Vechiul gi Norl Testanrcnt,despre omul
vechi gi cel nou, despre cele trei Taine primite la început de protestanfi (Botez,
Euharistie, Pocàin{à) etc. Chestiunile de Dogmaticà sunt tratate împreunà cu cele de
Moralà, gi astfel vor ràmàne pànà la Calixt (1656).
O caracteristicàa Dogmaticii melanchtoniene e lipsa ei de stabilitate doctrinarà;
de la o edilie la alta, el gi-a schimbat anumite pozilii ale învà!àturii sale, de pildà: asupra
determinismului, pe care pànà la urmà l-a primit, asupra exclusivitàlii lucràrii Harului
gi asupra Euharistiei, apropiindu-se din ce în ce de punctul de vedere calvin. Se gtie de
altfel cà aceastàtendin!à a lui Melanchton de a schimba învà!àtura unei càrli de la o
edifie la alta s'a constatat chiar în privinla Màrturisirii Augustang pentru care Luther
l-a mustraf zicàndu-i: ,,Filipe, Filipe, nu faci bine cà schimbi aga de des confesiunea

165 Maurice Goguel, Luther, Tntroduction, traduction et notes, col

,,Les cent chefs d'oertvres étrangers",
Paris, 1925. pp.32-33; cf. în acelagi sens Karsten Klaehn, Martin LtLther,sa consepti.ortpolitíque, Paris,7947;
în Introducere, p. 7.
166 g6t. Emst Luthardt, Kontpenditun der Dogmntik, cit. supra, p. 45.

47
Teo[ogia'Dognaticé(jenerofàsau?rincipìaln7iSim^oticò

Augustanà, pentru cà nu e cartea ta, ci e a Bisericii"r6T.(Multi teologi protestanfi

au procedat, de altfel la fe| faptul acesta aratà càt de gubredà este temelia credinfei
lor).
Loci lui Melanchton au fàcut gcoalà în veacul al XVI-lea ei au fost comenta{i
de mai mulli dogmatigti ai acestui veag ca Victorin Strigel ( ry69), de Christof Pezel
(1582) care e cel mai strict adept ai lui Melanchton; de fiul lui, Tobias Pezel, de Sohnius
(1588)9i de Selnecker $nr.573)'68.
Cel mai stràlucit ucenic al lui Melanchton gi unul dintre cei mai cu autoritate
dogmatigti luterani din toate timpurile e însà Martin Chemnitz, superintendent în
Braunschweig. Lui îi datoregte Teologia protestantà acel ,,Examenconcilii Tridentini"
(în 4 vol., a565-73),colaborarea la ,,Formula de Concordie", dar mai ales scrierea
epocalà pentru aceastàteologie, De duabusnaturis in Christo USZI)gi un comentar asupra
acelor ,,Locti" ai lui Melanchton (publicat dupà moartea s4 în r59r). El are marele
merit de a fi dat acestei scrieri o interpretare în spirit strict luteran gi de a fi stabilil
mai ales prin Formula de Concordie, punctele de vedere dogmatice primite de toli
luteranii. Mai amintim un Compendiu Teologic al lui Heerbrand, gi mai ales Loci
Theologicial lui Mathias Hafenreffer (16oo),care a ràmas cea mai ràspàndità carte de
învà!àturà luteranà atàt în Germania càt gi în fàrile nordice, pretuità mai ales prin
precizia logicà gi simbolicà a unei formulàri limpezi, încununare a unui veac de
înnoitoare fràmàntàri doctrinare.
b) Ulrich Zwingli se deosebegteca metodà gi ca scop în expunerea învà!àturilor
sale dogmatice. Astfel, principala sa lucrare, Commentariusde aera et falsa religione
(1525)î9i propune sà expunà sistematic învà!àtura cregtinà, începànd cu cea mai pulin
accentuatà de teologia luteranà contemporanà, despre fiinla lui Dumnezeu, sco!ànd
în relief atributul ei de absolutà, de pildà.
Pàrerile cele mai libere sunt exprimate aici cu o certitudine dogmaticà.Zwingli
aduce cu o egalà autoritate màrturii ale lui Platon gi Seneca,alàturi de ale lui Moise
ori ale Sf. Pavel; în cer, alàturi de drepfii VechiubtiTestnmentstau gi drepfii, înlelepfii,
sau eroii lumii pàgàne: Herculg Tezeu, Socrate,Aristidg Antigona, Numa, Camilius,
Catonii gi Scipionii, Aceste afirmalii l-au fàcut pe Luther sà exclame: ,,Hoc si verum
est, totum Evangelium falsum est".
E cel mai opus dintre reformatori podoabelor cultice, dupà cum e cel mai
îndepàrtat de întelegerea adevàratà a Sfintelor Taine. Inspirat e tot ce e adevàrat gi
Sfànt pe lume'6e. Printre ucenicii credinciogi ai lui Zwingli se numàrà Petru Martyr
Vermilius cu ale sale Locii communestheologici(r58o)gi Bùllinger cu al sàu Compendium
Religionis Chri sti anae Q556).
c) Ioan Calvin e cel mai mare dogmatist protestant al epocii sale. Principala sa
fucrare e Institutio ReligionisChristittnae(536);redactatà de elîn latinegte gi franfuzegte,
a fost tradusà în majoritatea limbilor europene. Primele trei càrli trateazà despre
articolele simbolului apostolic, iar a IV-a, despre Bisericà. Compusà într'o formà
literarà clasicà, opera aceasta e socotità drept o capodoperà a genului, atàt prin

167 Citat clrrpàPrétre I. Mihàlcescu,La Théologie

Symboliqueau point deuuede l'Egtiseorthodoxe, Bucarest
etParis,1932,p214.
168 Pentru informa{ii amànunlite asupra scrierilor dogmatice ale acestui secol,a se vedea, pdntre altii
Luthard,op.cit.,p.47 sq.
1óe Luthard, op. cit.,p.48.

48
 ':,:taère'generd[à [urente,5coti;í[ucróri logmttice'Sisitn\o[ícdftprezentatit,eîfl
protestqktism

frumuse{ea qi càldura expunerii cet gi prin adàncimea, conciziunea gi simetria ei.

Decretul veqnic al Predestinafiei gi aceasoli Deo gloria, sunt cele douà coloane ale
acestui edificiu dogmatic. Aproape tofi teologii reformali au fost calvinigti în acest
veac; dintre ei amintim pe Ursinus gi Olevianus, autorii vestitului Catehism din
Heidelberg, pe Zanchi din Strassbourg (1590),a càrui scriere, De religionechristiana
íides afosl socotità ca o mostrà de,,teologie sistematicà ortodoxà calvinff"To.

1.5.4'.Dogrnaticaprotestantà,,ortocloisà" a {eacultri al rr$0ll-lea.

l.trcràri nrai de searrlàapàrute:a) În ltrteranism; b) l,a refornra[i

Dupà ,,destelenirea" de teren a înnoitorilor veacului al XVI-lea, a urmat

,,consolidarea" lui în veacul urmàtor. Veacul a XVII-lea e veacul marilor sinteze
doctrinale, veacul clasic al operelor dogmatice protestante.
Teologii acestui veac credeau în inspiralia Sfintei Scripturi - unii admiteau
inspiralia literelor textului sfànt - gi agezau puncte de reper fixe în privin,ta tuturor
capitolelor dogmatice. Chiar ,,Màrturisirile de credin!à" erau pretuite ca lucràri
normativg date cu asistenla Sfàntului Duh.
Unii dintre protestanlii de azi, gàsesc grave lipsuri gi gregeli ,,ortodoxiei
protestante" din veacul al XVIIJea. Astfel, ea e socotità ca aflàndu-se tot pe linia
romano-catolicà, deoarece supunea congtiinta cregtinului unei autoritàti mediatoare
între Dumnezeu gi om, Biserica obligàndu-l sà creadà în infailibilitatea acelor
Màrturisiri, stabilite în unele sinoade protestante.
Iatà principalele critici formulate de unii teologi contemporani nouàI7r: r.
Dogmatica ortodoxà protestantà a veacului al XVII-lea pàcàtuieqte printr'un excesde
polemicà împotriva dugmanilor din afarà (romano-catolicii) gi a celor dinlàuntru
(sinergigtii, cripto-calvinigtii, sincretigtii, arminienii, socinienii, secte mistice); z. Ea
mai gregegtesocotind drept inspirate Màrurisirile de credin!à; 3. Luptànd împotriva
erorilor timpului, aràtate mai sus gi care se sprijineau tot pe Scripturà, ortodoxia
protestantà a apelat la autoritatea ra{iunii. De aici a urmat caracterul formalist qi lipsa
de simf istoric care o caracterizeazà. Caracterul formalist sh vàdit în folosirea generalà
a categoriilor filozofice Aristotelice - mai ales a Logicii -, începànd de la Melanchton
chiar, cu toatà opozilia inifialà, de proporlii vandalice, fàcutà de un Luther oricàrui
amestec al filozofii:
,,Aristotel e meterezul impiu al papigtilor. El e pentru Teologie ceea ce e
întunericul pentru luminà. Morala lui e cel mai ràu dugman al Harului..., e o filozofie
ràncedà un gtrengar pe care sàl pui în porcàrie sau în grajdul de màgari, un calomniator
neruginat, un comedian, cel mai viclean stricàtor de minfi. Dacà n'ar fi existat în
realitate în carne gi oase, ar putea fi socotit, fàrà nici un scrupul, drept dracul în
persoanà!". Acesta e tabloul pe care-l face Luther, în mai multe împrejuràri, lui
Aristotel, temelia sistemului romano-catoliclT'.
În sfàrgit, din folosirea excesivà a filozofiei, ortodoxia protestantà a càzut, dupà
modernii ei critici coreligionari, întrb lipsà de sim! istoric.

t7D lbidem,
p.49.
777
Luthard, op.cit., p.50 sq. De la el împrumutàm gi informa[iile principale ale acestuicapitol.
772
Citat dupà facquesMaritain, kois reformateurs,
(Paris,7925),p.43.

49
1io[ogia'Dogmarkà$enera[àsau'PrincipìalósìSin6o[icà

Ortodoxia protestantà s'a dezvoltatîn trei direcfii, dupà cele trei universitàti care o
reprezentau (Wittenberg, jena gi Helmstàdt): biblicà, istoricà, filozoficà.
a) In luteranisnr
Iatà principalele lucràri dogmatice apàrute în sànul luteranismului în acestveac:
Leonhard Hutterus, sprijinindu-se pe ,,Formula de Concordie", a scris mai multe
càr(i, printre care gi ,,Libri Christ. conc.explicatiopl.enaet perspicua" (16o8).Dar cartea
sa principalà de Dogmaticà, scrisà din porunca prinlului Anton de Saxa esteCompendiuttr
locorum Theol.,ex Script. S. et Libro conc.(16;.o),editat de nenumàrate ori gi care a luat
locul acelor Loci aì lui Melanchton.
Se deosebegte prin scurtimea, claritatea gi prin aceea cà e scris în formà de
întrebàri gi ràspunsuri - acesteafiind fragmente din Formula de Concordie, din
scrierile lui Chemnitz gi ale altor teologi luterani, cu autoritate. Amplificatà cu
comentarii aceastàlucrare a fost publicatà dupà moartea autorului, de Universitatea
din Wittenberg (r619).În introducere, dupà ce elogiazà marea personalitate a lui
Melanchton, exprimà pàrerea de ràu cà acestash abàtut de la învà!àtura formulatà de
Luther gi crede cà totugi, prin penitenla de la sfàrgitul viefii sale, va fi fost iertat de
Màntuitorull73.
Ucenicul sàu Joh. Gerhard din jena (t ú37,la 55 de ani) pe care contemporanii
l-au venerat pentru cele mai alese calitàfi, iar posteritatea luteranà l-a avut ca model
inimitabìl în aproape toate ramurile Teologiei, a làsat urmàtoarele lucràri dogmatice:
Confessiocstholicaînqua doctrina catholícaet eaangelica quam ecclesiae
Augustanaeconfessionis
addictaeprofitentur...(t6lò.
Aici Gerhard aduce toate màrturisirile veacului sàu în sprijinul credinlei luterane.
$i mai însemnatà gì mai vastà decàt aceastàlucrare estelucrarea'.LocicommunesTheol.
tum pro adstruendaaeritate,tum pro destruendaquorumaiscontradicentiumfalsitate solide
et copioseexpl.icati...,
în 9 vol. (t6to-t6zr),la care a mai adàugat pe al ro-lea în úzg sub
titlul de Exegesis.... Aici trateazà despre Dumnezeu-Unul, despre Iisus Hristos gi dà
principii foarte amànunfite de tàlcuirea Scripturii. E una dintre cele mai adànci 9i
temeinice opere dogmatice Luterane din toate timpurile; ea a avut o înràurire deosebità
asupra celor care au urmat.
De acum urmeazà, în locul acelor Loci,lucràri sistematice, Systemata. Fiul
dogmatistului Aegidius Frimus, (de la sfàrgitul veacului al XVI-lea), Nicolaca Hunius
(t 1643),a scris despre deosebirile dintre luterani qi calvini în ALóorcerl.rtg theologíca...
(626) qi a làsat un Epitomecredendorum(r625)tradus în mai multe limbi.
G. Calixt (+ 1656)introduce o reformà în studiul Dogmaticii, despàrlind-o de
Moralà gi îndulcegte qi slàbegteDogmatica luteranà în monografiile sale dogmatice
despre Treime (1645),despre pàcat (1659),despre persoana lui Hristos (1663)etc., ca gi
în al sàu EpitomeTheol.(16r$.
johann Musaus (f 168r) de o formalie enciclopedicà, a scris în toate domeniile
Teologiei, combàtànd gi curentele filozofice opuse confesiunii sale, ca spinozismuf
deismul etc. In Dogmaticà a làsat mai mult monografii (asupra Predestinafiei, Cinei
etc) gi acelePrqelectiones ht EpitomeFormulaeConcordiae.Insemnàtateasa stà mai ales
în atitudinea mai moderatà pe care a avut-o fa!à de tendinfele absolutiste ale veacului
sàu.

173Luthard,op cit.,p.52

50
 -.4cneralà furnte yofi ;i krcróri logmrrtice'! sim\ofice'rrprezentLtire ir' r'r.'.ji,ri,,-rj/l

Ginerele sàu, Baier (+ 1695)a làsat un CompendiwnTheologiae(686), care poate

- :-tit gi azi cu folos pentru cunoagterea Dogmaticii timpului.
Incepànd din a doua jumàtate a veacului al XVII-lea, scolasticismul protestant
-. :.centuea zà din ce în ce mai mult. O excepfie de la aceastàdirecfie o formeazà
r=.:,;ogul-poetDannhauer (t t666), în a sa HodosophiaChrist. (t6+g),în care expune
::imele în cadrul simbolic al unei càlàtorii la cer.
Hùlsemann din Wittenberg $66t), a làsat un Breainrium Theologiaedezvoltat
;:,ri în Extensío Breainrii, iar Kónig (t 1664),Theologiapositian aulatnatica i66r);
-:ercàri mai prescurtate au làsat Scherzer(t 1686)gi Kromayer(t 167o).
Abr. Calov (+ 1686) din Wittenberg a dat în al sàu Srlstemalocorunt Theol. (rz
-:..,t65i-77) o vastà expunere în formà polemicà a luteranismului ortodox strict,
-:.Dotrivatuturor curentelor opuse ale timpului sàu (arminieni, socinieni, Bóhme etc.)
-: .uprinzànd cunogtinlele tuturor domeniilor teologice.
In sfàrgit, Quenstàdt (1688),a dat o expunere obiectivà a Dogmaticii ortodoxe
: -..eaculuial XV[-lea în a sa Theologiadidactico-polenicaQ685).Hollaz (+ t7g) e socotit
::ept ultimul dogmatist luteran ortodox, cu al sàu Examentheologicunt...(r7o7); dar el
=>tegtedeja Pietismul, care va domni în curànd în teologia protestantà.
b) l.a refornrali
Veaculal XV[-leae dominatîn Dogmatíca deproblemapredestinaliei,
refonrntà
.:ecificà ei.
Specialigtii constatà'74cà,pe cànd luteranismul s'a dezvoltat în aceastàperioadà
:sroape exclusiv în granilele Germaniei, reformalii au avut drept centre principale
.:.egcolilor dogmatice Elvelia (Basel,Berna, Zùrich gi mai ales Geneva),Germania
i-{eidelberg),Jàrile de Jos (Frencker, Utrecht, Crónin6;en 9i mai ales Leyda), 9i Franla
>aumur, Montauban qi Sédan). E de observat cà în aceastà ramurà protestantà,
: berta te aa f os t c ev a m ai m a re (c a o re a c fi e îm p o tri v a theocrati smul ui cal vi n di n
','eaculprecedent).
Aga se explicà de ce un Keckermann din Heidelberg a putut sà expunà nesupàrat
modalismul treimic Qn Syntagmatheol, ú7o).
Wendelin (t 165r) a scos un Comp.Christ. Theol.(6y),în care combate ,,absurdele
opinii luterane".
Elvetianul Wolleb din Basel, a dat un Compend.Theol (t625),mai putin predes-
tinafianist decàt Pictet din Geneva, cu a sa Theol. Christ. (t696).
În Jàrile de |os s'au manifestat cele douà direcfii opuse, în ce privegte învàfàtura
despre predestinafie: ,,Arminianismul", reprezentat de Episcopius cu ale sale Instit.
Theol (1643),de Grotius (Opp. theol.,în patru volume, gi De ueritnterelig. Clrist., t639),
;i mai ales de Limborch (Theol.Christ., :.686).
Predestinalianismul(supralapsar) e reprezentat de Gomar din Gróningen (t
164r) cu ale sale Loci Theol. (164$ de Maresius (FoederatumBelgium orthodoxum...
eregesis,t65z) gi mai ales de Bóetius din Utrecht (Selectarumdispr.Ltatiónum, 5 vol,
1648-164).
Cqrtezianismula fost îmbràfigat, printre altii, de Wittich (i67r), care a afirmat cà
claritatea e scara de màsurat adevàrul.

Idem,op.cif., p.56 sq.

57
lîeo[ogialDogmtticd $enera[òsau ?rìncipie[ó i Sìft\o[icò

Coccejus (Koch) din Bremen (t ú59), care a profesat la Frencker gi Leyda, a tins
la regenerarea metodei Dogmaticii, devenità scolasticà, prin Scripturà, întemeind
astfel direcfia biblicà (în Summa doctrinae de foedereet testamentoDei, 1648).Aceastà
directie fu urmatà în Utrecht de Burmann (în a sa SynopsisTheologiae..., r.674 de
Leydecker, care înva!à treí iconomii ale màntuirii, dupà cele trei Persoane ale Sfintei
Treimi (Oeconomiatrium Persoitarum,în negotii salutishumanae,168z),ca gi de van Til
din Leyda (cu ...CompendiumTeol...,r7o3), care - de altfel - e mai sincretist.
$coala francezà a Amiraldigtilor din Samur a evoluat împotriva predestina-
lianismului absolut:
Moyse Amyrault (+ 166$ slàbi doctrina calvinistà pànà la a o face arministà 9i
pelagianà în tratatul De la Predestination(t6l+).
Sinoadele franceze se aràtarà mai moderate în definitiile lor dogmatice, decàt
canoanele de la Dordrecht. Împotriva acestei moderafii se ridicà în ElvEia Heidegger
(Zúrich, t 1698),prin al sàu Corpus Theol Christ, (r7oo), gi mai ales prin Formula
conaensusHelaeticsrum(t ryt4), în care afirmà inspiratia punctualiei masoretice, printre
altele. Dar discipolui sàu Pajon (+ 1685)ca gi ucenicul acestuia Papin (7o9), se depàrtarà
progresiv de acest determinism predestinafianist.

1.5.5.Itietisrnrrl:5iclirecfiite:biblicà, istoricà Ei filozoficà

Obositàde încordareagrozavàla careo supuseseo luptà intensàîn domeniul

circumscrisal ortodoxieiprin metodascolasticà, aplicatàgi împotriva dugmanilordin
làuntru ca gi împotriva celor din afarà,teologiaprotestantàabandoneazàcàile rafiunii
gi le însugegtepe celeale sentimentului.LacobSpener(t ryo) e cel careîncununeazà
o serie de sfor!àri fàcute pentru a se pune accentulnu pe învàfàturà,ci pe tràirea
personalàa adevàrurilorcregtine.El a scrisAllgemeine t66o)gi Eaangel
Gottesgelahrth.
Glaunbenslehre in einemlahrgangaon Predigten, t658.Un partizan ilustru al acestei
înclinàri a fost Breithauptcare a scris lnstitut. Theol.Iibb.duo...(t695),în care milita
pentru o pietatepracticà.Urmarà Theses creden.dorumet agendorumfundamentales Q7t8),
carestau la temelia aceluiCollegiumantithetiumtuniuersale Q7t8-t7rg),publicat în 1732,
al lui Anton.
Urmàrità de masamare cu simpatie,migcareapietistàa fost atacatàcu învergunare
de o seamàde teologi protestanfi:Bened.Carpzov,din Leipzg,cu scrierile saleAd sacra
pentecostes $69r).lmagoPietisixri(169r)etc.,Deutschmann,cu Christluth.Vorstellung in
deutl aufrichtigenLehrziitzen(Expunere cregtin-luteranàîn forma sincerà,clarà...)etc.;
Schelwig,cu al sàu Itinerariumantipietisticttm Q699);dar mai ales Val. Loschercu al
sàuThimoteus Verinus(z vol. r7r8).
Pietismul îgi urmà caleasa mai departe.Antipietigtii numili erau ultimii
reprezentanfiai vechii ortodoxii protestante.Ei au dispàruf dar nu aveausà supra-
vieluiascà mult nici reprezentanfii pietismului. Erau reprezentanfii unui curent care
nu puteaînlocui vecheaortodoxie,ci pregàteanumai caleaaltor gcoli.Càci o direclie
practicà,de tràire duhovniceascà,nu e de ajuns în viafa unei Biserici.Ea trebuie sà
gàseascà gi suportul intelectual,caresà facàfafà problemelorpe carele ridicà cugetarea
vremii, în cadrul Descopeririidumnezeiegtigi al etosului vremii.
Aga se explicà faptul cà nici lucràrile lui Freylinghausenca Grundlegung
der Theologie (TemeliaTeologiei,ryo4)q.a.nici ale lui Rambach(t r7l), cuDogmatica

52
 .-:t'a t: liar alà ;i [ucràrilogmattceI shn6o[i.drlprezentatiteîn protestontism
furente, Sco[i

..i: :.a., sau ale lui Lange (t ry44), Oeconomiasalutisellangelica(728) etc.,în care pietismul a
:i;ut maximum de efort pentru a menline, na oprit înlocuirea repede a lui prin trei
:.oi direclii: cea biblicà, cea istoricà, cea filozoficà. In timpul sàu, Dogmatica a càgtigat
.:r càldurà religioasà, dar a pàgubit în adàncime, în exactitatea gi plinàtatea ei adeseori
:àzànd în predicà sau meditatie'75.
a) Directia biblicà s'a dezvoltat în Universitatea de la Wittenberg; principalul
:: reprezentant e Bengel,care, degi dorea un cregtinism practic, totugi nu era mullumit
:.;ci cu realizàrile ,,teoretice" ale pietismului, nici cu cele ,,practice" ale ,,Comunitàfii
:rà!egti" a \ui Zinzendor f .
El n'a scris opere de Dogmaticà, dar a influentat profund aceastàdisciplinà prin
:deea de împàràlie a lui Dumnezeu, pe care a scos-oîn relief prin lucràrile sale exegetice.
ideile sale au fost folosite de Crusius în Hypomnemataad TheologiampropheticnmQ764),
le Fried. Roos (r8o3) în Doctrinae Christ., pars theoreticae sacrislitteris repetita(t7g) gi în
Cfuistl. Glaubenslehre nachder heil. Schrift aerfertigt,publicatà din nou în 18459i de mulli
altii.
b) Direcfia istoricà e o contrabalansare a subiectivizàrii excesive a pietàlii gi
cugetàrii cregtine; ea tinde sà valorifice aspecteleobiective ale credintei cregtinel76.
Principalul ei reprezentant a fost Buddeus din Jena (7zg), cu ale sale Instit. Theol.
Dogm. Q74) g.a.;dintre ceilalli dogmatigi ai vremii, G. Walch (+ VZ) a accentuat
indeosebi aceastà nuan!à în al sàu Comp. Instit. Theol. breaiorihusobsrztnt.il.lustratum
11748).Tot acestei direclii aparlin exegefii Ernesti (t t78r), care a scris De officio Christi
lriplici (t76) gi Michaelis din Góttingen/ care a scris Comp. Theol.Dogm. (76o) 9.a.,în
care se expune una dintre cele mai liberale Dogmatici protestante (acelagiliberalism
se observà de altfel gi în alte scrieri ale sale).
c) Dar acest ,,istoricism" excesiv a obosit la ràndul sàu repede teologia protes-
tantà. Wolff, profesor la Halle din 17o6,a pus la contribulie mai ales filozofia pentru
demonstrarea limpede gi ugoarà a adevàrurilor Teologiei, încàt sà nu se mai poatà
ridica vreodatà obieclie împotriva ei.
Aceastà direclie ini{iatà de el e rodul filozofiei carteziene, crescut la gcoala
spinozistà 9i încàlzit la aceea a lui Leibnitz.Wolff nu dorea confuzia Telogiei cu
fílozofia, dar faptul cà Teologia nu se rezumà numai la ceea ce a adus Descoperirea,
justificà recurgerea la ajutorul filozofiel; cu timpul se întelege cà Descoperirea a
devenit un pretext pentru filozofie, care a expropriat Teologia. Wolff a expus învà!àtura sa
înVernúnft. Gedankenaon Cott, der WeIt und der SeeledesMenschen(ryzo) 6i în Theologia
naturalis, methodoscientifico pertracta (z vol., r73g).
Dintre numerogii urmagi ai lui Wolff amintim pe Siegm. |ak. Baumgarten din
Halle (1753)cu a sa Eaang.Glaubenslehre, în 3 vol., (publicatà de Semler în 1759)9i pe
Tollner GZZ4),care demonstrànd cà cineva se poate màntui gi prin Descoperirea
naturalà, a dizolvat învà!àtura despre Ràscumpàrare - degi în acelagi timp a mentinut
,,oboedientia activa" a lui Iisus Hristos -, qi a fàcut din inspirafie numai o asistentà
dumnezeiascà generalà în ale sale Das Systemder dogm. Theol., a7T5 Qi Die góttliche
Eingebungder Schrift (t77r) etg.'zz.

175 Ibidem,p.59 sq.

176 Ibidem,p.61,sq.
177 Pentru toatà aceastàparte a se vedea Chr. Ernst Luthard, Konryerùiuntder Dogrnatik,pp.59,64.

53
1'eo[ogid
'Dognutià ljnenfà sau?rincìf id[ótì Sin6o[kà

Ei reflectau de altfel unele tendinte ale epocii luminilor, ale aga numitei
,,Aufklarung".

1.5.6.Specificul.0eacttluial l(r0lll-lea,
ralionalismrul$i srrpraraîionalisnrul
clela Inceputul .Oeaculuial XIX-lea
În veaculal XVlil-lea domnegte,din punct de vederereligios,Deismul în !àrile
în care se ràspàndiseProtestantismul.Deismul susfineexistenlaIui Dumnezeu,
nemurirea sufletului gi practicavirtulii ca gi înlocuirea religiei supranaturaleprin
mareaafirmarea existenleiunei Fiinle supreme,carea dat legileguvernàrii lumii etc.
Aceastaeste concepfia despre religie a lordului Herbert de Cherbury (+ r6a8)
expusàîn De aeritate(624) etc.In afaràde Tindal, ,,mareleapostolal Deismului" au
urmat aceeagidireclieLessing,carevedeîn religia naturalàtermenulfinal al dezvoltàrii
omenirii (DiegóttlicheErziehungdesMenschengeschlechtes, tToo),Rousseauîn a sa
Profession defoi du Vicairede Saaoy,Diderot, dAlembert, Helvetius, Voltaire, Friedrich
al lllea, etc.
Bahrdt (792) încearcà în nenumàrate scrieri sà facà ,,biblicà" Dogmatica
cregtinà(Bibl.SystemderDogm.,1768),redànd învàfàtura bisericeascàde nerecunoscut;
apoi încearcàsà facàScriptura de prisos (Dieneuersten Offenbarungen in Briefent .
ErzÌihlungen, 77Zz\dupà care fàcu din Moralà temelia oricàrei religii. Reimarus,
în ale saleBetrschtungenLlberdie uornehntsten Wahrheitender natural Relig.,t766,
combàtugi ateismulca gi existenfalui Dumnezeugi atributeleSaleapoi gi Deismul...,
în aganumitele WolfenbùttlerFragmenten$774-t778).
Biserica oficialà protestantà sh apàrat ,,ralionalizànd" conceplia ei, fapt care
dezgustàpe un Lessing.
Aceastàtendinfà de concesiie vizibilà înTheologiaDogm.polemicaa lui Seiler,
(tTZ+),înlnstitutiotheologchristisninostristenrporibus accommodata de Dóderlein,(178o), în
EpitomeTheol.Christ.(tZ8g),a lui Morus gi mai alesîn Lehrbuchdeschrist.Glaubens
(176$gi în ReLg.der Volkommener $7gz) ale lui Teller.
Kant a dat un sprijin puternic protestantismului, aràtànd cà, dacà raliunea
purà nu poate demonstraexistenla lui Dumnezeu (Kritik der reinenVernuft,r.78r),
aceastae postulatàde raliuneapracticà.
Urmarea acestuivàlmàgagde idei a fost creareaunui ralionalism vulgar, cea
mai decàzutàtreaptà a istoriei dogmaticii protestante.El urmàrea unirea Religiei
ralionale,deiste,cu Protestantismul'78. E reprezentatde Tieftrunk cu a sa Censurdes
protest.Lehrbegriffs$ vol., r79r-r795), de Hènke,în ale saleLhrcamenta institutionum
fidei christianaehistorico-criticarumGZgt-tZgS). El blameazà trei superstilii în Dogmatica
tradifionalà:Hristolatri4 Bibliolatriagi onomatolatria...
Aceeagilinie o pàstreazàStàudliru
EckermanryI. E. Chr. Schmidt din Gessen,Róhr q.a.Dar dogmatistul ralionalistprin
excelentàe Wegscheider,care,în ale salelnstit. Theol.Christ.Dogm.G8U) a ralionalizat
toatepunctelede credin!à ale Dogmaticii cregtine.
Hase (1834)a judecatasupru acest ralionalism vulgar, împàrtàgitîn diferite
grade gi de alfi teologi protestan{i.

r78 lbidem, p. 66 sq

54
 -::.lucete geilet4[à furenteiScofiSi[ucròrilo6m oticeI sim6oú.cd
re?rczentqilveîn prctestqntkill

A urmat aganumitul supraralionalism, care, în fafa dilemei: Descoperire ori

ratiune,pune la temeliacredinteinu rafiunea,ci Descoperirea,(dar interpretatà...tot
de rafiune).Acestui început îi aparlin: F. V. Reinhard (cu Mùrturisirile gi Predicilesale,
pe la rSro),Knapp $ t8z5),(cuVorles.i.tberdiechristl.Glaubensl. nachdemLehrbegr. der
:t'ang.Kirche,r8z7-t828),qi Storr(t r8o5) (cu Doctrinachrist.parstheoreticsess.Iitt. repetita,
dínry93).
Ca o reacfieîmpotriva amesteculuifilozofiei în ale credintei,avemlucràrilelui
Steudel(t r83fl, (mai ales Lehrbegr. der ea.protest.Kirche,1834)gi ale lui Beck (1878),
carereprezintàideileortodoxieiwùrtemburghezeîn operelesale:Einleitungin dasSyst.
-lerChristl Lehre,$838),qiVorlesungen iiberChristl.Glaubenslehre,zvol., (1886)publicate
dupà moarteaautorului.
Aga s'aîncheiatperioadavechii Dogmatici protestante.
Momenteleei de decàderese datorescfaptului cà a pus centrul echilibrului ei
:ru în Descoperireadumnezeiasci ci în raliunea omeneascàgi cà a urmàrit umbrele
gàndirii 9i gtiinlei omenegtica pe nigterealitàli dumnezeiegti.$i cànd a dat întàietate
Revelafiegi i-a supusraliuneaomeneascà, a stabilit o incompatibilitateîntre ele,degi
autorul ambelore Dumnezeu.
Aceastàevolufieatàtde tragicànu sh oprit însà aici.Eaîgi deapànànecontenit
iirul. Mai departeo vom urmàri, în liniile ei generale,pànà în zilelenoastrelTe.

1.6. Cunr:NTI-:,:icol,r:ir l,ucRARrDoGyrATrcD

$r srxBol,rcr:
IIIÌPRI.:ZDNT.ATII'I' ÎN T'ROTT:STANTISM
(pu r.."rîNcspuru l. sncol.ul,ur .Al.XIX-r.r:rr
pÀnÀLA TUMATATT-:A sucol,ul,ur al X[-lr:a)

f nfàligareaacelui veritabil labirint al Dogmaticii protestantepànà la începutul

I veacului al XIX-lea am sfàrgit-o cu ideea centralà a unei lupte, congtientesau nu,
pentru întàietate,a factorului dumnezeiesc(Descoperirea)cu factorul omenesc(simpla
ratiune, ori filozofia, metafizica,ori cercetàrilecritico-istoriceale Bibliei, care-giimpun
concluziilelor doctrinei...),luptà carea culminat în douà sisteme:cel rafionalistgi cel
supraralionalist.
Influenfa lui Kant, caredemonstrasecà religia nu line de domeniul speculativ
intelectualal filozofiei, ci de cel practic-moralal tràirii, sh resimlit din ce în ce mai
mult, îndepàrtànd o parte dintre teologii protestanli de la deismul filozofic, dar gi
de la ralionalismul teologic.
Ca urmare, unii dintre gànditorii protestanfi au pàràsitaxa rafiune-Descoperire
;i au fàcut sà intervinà nu ratiunea practicà ,,ci credinla qi intuilia care ne dau
L-unoagterea nemijlocità a realitàlii lor supraralionale".Aga a fàcut Fries urmat, în

- Dupà cum s'a vàzut, în cuprinsul acestui capitol am apelat de mai multe ori la substantialul rezumat
:- lui Chr. Emst. Luthard, Op. cit., pp.45-68.

55
'I'eo[ogia'DognutkùQcncra[òsau'Prinupiq[àti Sin6o[kà

vremea noastrà de Rudolf Otto (prin Kantisch-FriesischeReligionsphilosophie u. ihre

Anwendung atf die Theologie,Túbingen, tgog; Das Heilige...,Gotha r.9t7) etc.,apoi de
F. Bousset gi de allii'8o.
Dar un mare ràsunet a avut în veacul trecut Teologia lui de Wette gi a lui
Schleiermacher, care au adoptat acest punct de plecare.

1.6.l. Teologia sentinrertului

Teologia sentimentului a mai avut precursori pe Lessing gi pe lacobi; dar a fost
formulatà gi dezvoltatà sistematic de W. de Wette gi mai ales de Schleiermacher.
Wilhelm de Wette $78o-r849), a dezvoltat în scrierile sale (mai ales în Ueber
Religion und Theologie, t8t5, gi Lehrbuch der christliche Dogmatik, r8r3) ideea cà religia e
tràirea însufletità de sentimentul prezenlei lui Dumnezeu gi al responsabilitàfii noastre
fa!à de El 9i de semenii nogtri.
Pe cànd filozofia se exprimà prin concepte, religia ne vorbegte în limbajul
simboalelor, pe care le scoate din toate capitolele Dogmaticii traditionale.
Aceastà directie nouà este expusà în toatà claritatea ei de Fr. Schleiermacher (t
1834),care a tras 9i toate consecinfele din premisele ei. Mai întài în ale sale Redeniiber
die Religion 0Zgù Ai apoi în Dogmatica sa (Der Christliche Glatrbe,r8zr), el aratà cà
religia nu e nici un act de cunoagtere, nici unul de voin!à" ci stà în congtiinla nemijlocità
giîn sentimentul de dependen!à fafà de infinit.
Dogmatica gàsegte,prin urmare, temeiul gi norma ei în congtiin!à. Ea descrie
aceastàdependenfà pe care o aflà în congtiin!à gi se vàdegte astfel ca o qtiinfà descriptivà
gi nu normativà. Deci cuprinsul ei nu e dogma tradifionalà, ci ceea ce experimenteazà
conqtiinta cregtinà. De aceeaSchleiermacher procedeazàprinmetoda inductivà, plecànd
de la citatele analizei acestei congtiinfe, ca sà ajungà la Dumnezeu gi la voia Lui fa!à
de om, concretizatà în persoana lui Iisus Hristos care e în centrul Dogmaticii sale.
Cu multà dreptate sau întrebat unii protestanti: Care poate fi valoarea obiectivà
a unei asemenea experiente subiective? $i atunci, la ce mai servegte Descoperirea
dumnezeiascà?'6'.Principiul experienfei subiective a fost foarte rodnic în protestantism.
Totugi, ca urmagi ai ,,Dogmaticii sentimentului", nu sunt socotiti decàt Nitsch
(Systemder Christliche Lehre,Bonn, r8z9) gi Twesten (Vorles.ilber die Dogmatik, 18z6).

1,6.2. Teologia speculatiità: Hegel, adep$í gi aclr0ersariilui

Contemporan gi coleg de profesorat la aceeagi Universitate, (Berlin), cu Schle-

iermacher, Hegel îgi dezvoltà acolo sistemul sàu filozofic dupà care istoria lumii gi a
omului stà în evolulia ideii pure care tinde sà treacà din incongtienfà la congtiinta
desàvàrgità. Astfel, fiinfa absolutà ajunge la congtiinfa de sine în congtiinla omului gi,
pe màsurà ce acestase ridicà la congtiinla infinitului, ea càgtigà cunogtinla de sine ca

180 Vezi R. Otto, Le sncré (L'Element non-rationnel

dans l'idee du divin et sa relation avec le rationnel),
trad. francezà de André Jundt, Prof. la Facultatea de Teologie Protestantà din Paris, Paris,1929;în prefata
traducàtorului, pp. 7 -15.
181 Vezi Andre
Jundt, Le r6le de In Métaphysique et de l'Histoire dans Ia Dogmatique protestante rtoderne; essai
sur les principes de I'écolede Rlfscftl (Montbeliard, 1920), pp. 15-18.

56
"lttrolucere
6cxera[à (urente Sco[iSi[ucrtuí[ogmatice';isim\o[icereprczeiltotileîil[totestontisn

spirit infinit. La aceasta omul ajunge pdn artà, religie revelatà qi, în supremul grad,
prin gtiinfà.
,,$tiinfa" e realizatà prin rafiune, iar metafizica e încoronarea ei.
Ca de obicei, teologii protestanti s'au entuziasmat de aceastà filozofie, dupà
care ,,ceeace e rational/ e real gi invers...".
Karl Daub Q765-t$6),în Cateheticasa (r8or) se aràtase kantian convint pentru ca
apoi sà fie tot atàt de convins discipol al lui Fichte apoi sà se alipeascà de filozofia lui
Schelling cu gi mai mare entuziasm (cu ale sale Theologumena,18o6,qi Einleitung in die
christlicheDogmatik, r8o9), apoi sà se màrturiseascà partizan al lui Bóhme (cu al sàu
ludas Iscarioth, r.8r:6),pentru ca într'un tàrziu sà sfàrgeascà,ca hegelian (cu ale sale
Prolegomena,r83r, gi cu al sàu Systemder christlichenDogmatik, publicat dupà moartea
lui, în r84r).
Aceeagi peregrinare filozoficà o practicà 9i Philipp Manheineke (78o-t846),
care, în edifia I-a a Dogmaticii sale, Die Grundlehrender christlicherrDogmatik nls
Wissenschaft(r8r9) exprima punctul de vedere al filozofiei lui Schelling, pentru ca în
edilia a II-a (din t8z7), sà îmbràligeze teoria lui Hegel.
Toate nofiunile Dogmaticii protestante ortodoxe sà regàsescîmbràcate în
sistemul hegelian: Tatàl (Fiinfa absolutà), Fiul (aceastàfiin!à coboràtà în finit) Duhul
Sfànt (spiritul finig care se ridicà la congtiinfa Spiritului infinit..) etc.
D. F. Strauss demonstra cu mare vervà absurditatea pretenfiei de a se fi descoperif
în fine, în filozfia hegelianà, formula cregtinismului, formula gtiinfificà, càreia nu-
i ràmàne decàt sà se dizolve în filozofie gi anume, în filozofia panteistà. (Der alte und
der neue Glaube.Ein Bekenntnis,r87z).
Un punct de vedere asemànàtor îmbràfigeazà gi Bruno Bauer, L. Feuerbach,
Bidermann, (ChristlicheDogmatik,în 1855)9i al!ii.
Impresia làsatà de aceastànereugità de a sprijini Teologia pe filozofie a fost de
astàdatà mult mai durabilà. Teologii gi-au revizuit pozifiile gi s-au depàrtat de speculafiile
filozoficg adàncind problemele practice, de o însemnàtate socialà, mai ales.
. Primejdia ca Teologia cregtinà sà se pràbugeascàodatà cu întreaga ei speculalie
doctrinalà a impus,,o luare de distan!à" necesarà fa!à de fíJozofie gi a readus pe primul
plan, cu o mai mare îndàrjire decàt oricànd, problema raportului învàtàturii cregtine
cu speculafiile filozofice gi cu studiile istorice, ca gi aceeaa echilibrului diferifilor factori
constitutivi ai operelor dogmatice în gàndirea protestantà.

1.6.3.Teologia nreclitatiei

Prima formà a acestei rezolvàri a dat-o aga numita ,,Teologie a mediafiei",care a

càutat sà reducà elementul fllozofic, în aga fel, încàt sà se producà un echilibru între
acest element gi cel descoperit, iar pe de altà parte, alàturi de elementul rafional sà-gi
aibà partea lui de cinste gi cel sentimental. Unul dintre primii reprezentanfi mai
moderali ai acestui curent e Hase, care a îmbinat în a sa Eaangelische Dogmatik (;.826,
ed. a VI-a, r87o) qi în a sa Gnosis,(3 vol., ;.829,ed. aIII-a, 1893),speculalia idealìstà mai
slabà, cu Revelafia (accentuatà în Rede ilber die Entwicklung des Protest., 1855).Mai
aproape de Schleiermacher se situeazà Schenkel (cu a sa ChristlicheDogmatik aont
StandpunktdesGezuissens aus dargestellt,zvol., 1858)gi ucenicul sàu Schweizet (Christliche
Glsubenslehre nachprotest.Grundsiitzendargestellt,zvol., r86j. Weise a încercat un eclectism

)/
'I'eo[ogialDogmatìcó $enera[àsau ?rìncipiq[à ,i Sin6o[icà

din diferitele curente ale veaculuiîn Philosophische DogmatikQ vol., 1855-1862), iar
Rothe a càutat sà combine elementeleschleiermachienecu celehegeliene,în ale sale
Teologische Ethik $ vol., 1845)gi Zur Dogmatik(:.862).
I. P.Lange a dat o formà apologetic-spiritualistàoperei sale(Philosophische
Dogmatik,1849,Positia.Dogmatik,r85r gi Angewendete Dogmatik,t85z).O Hristologie
mai aproape de cea a Ortodoxiei protestante a dat Liebner în Christologieoderdie
christologische Einheitdesdogm.System,68+g),pe cànd |. A. Dorner a dat o sintezà
mult prefuità a tuturor curentelorde pànà la el în SystemderChristlichen Glaubenslehre
(z vol., r87).Fàrà speculafie filozoficà se prezintà ChristlicheDogmatik(z vol., r85r) a
lui Ebrard. De qcoalabiblicà din Wùrtemberg!in: Reif| (Die christliche Glaubenslehre
alsGrundlage 2vol., t873),Kùbel,(Daschristliche
derchristlichenWeltanschauung, Lehrsystem
nachd.h. Schriftdargestellt,t874),9i Laichinger (Systemder christlichenGlaubensund
Sittenlehre,1876).
$colii mistico-teosoficeaparline Schoberlein(Die GrundlehrendesHeils, t848;
Die Geheimnisse desGlaubens, Heidelberg,t87z; Die Prinzip.und Syst.d. Dogm.Einleitung
in diechristliche Glaubenslehre, Heidelbergr85r'8'.)

1.6,4'.Terrclinlecorrfesiorrale
Paralel cu acesteîncercàri de mediafie, s'au dezvoltat unele tendinte confesionale
expusede numerogidogmatiqti de frunte din diferitele tàri protestante.Specialigtii
împart în douà categoriilucràrile dogmaticecu un accentconfesionalparticular mai
pronunlat: unele sunt o expunereistoricàa Dogmaticii confesiuniirespective,dupà
modelul celor clasice,iar altele au un caractermai independent,rnenlinànd totugi
puncteledeosebitoarede învàfàturàmai alescalvine sau luterane.In prima categorie
se numàrà: Hase (Hutterusrediaiaus,Leipzig r8z8),H. Schmidt (Dogmatikder eaang.
Iuth.Kirche,Frankfurt, 1883),Heppe (Dogmatikdesdeutschen Protestantismus im t6
laththundert,Gottingen, 1857,3vol.; Dogmatikdereaang.reformierten Kircheausden
Quellen,Elberfuhrf 186r),Schneckenburger(autoral unei Simboliciinterprotestante)în
articolelepublicate de Gùder în Stuttgart, 1855,giîn Zur Kirchl. Christologie,Pforzheim,
í848 etc.
Din a doua categoriede lucràri independente,fac parte: Dogmaticalui Martensen
(r85o,Leipzig), scrisàîn spiritul apologetico-spiritualistgí Die heiligeLiebe$84o) alui
Sartorius,deosebitàprin càldurainimii, în carea învàluit problemeledogmatice.
Dar a doua parte a veacului trecut a fost ilustratà de càtevanume de dogmatigti
de o valoareexceplionalàîn protestantism,din acelagicurent.Dintre acegtiaThomasius
s'adistins prin erudilia saîn ...Christliche
Erlosung, în 3 pàr{i (1852sq). El accentueazà
punctul de vedere luteran gi dezvoltà pentru prima oarà teoria kenozei care va avea
un viitor stràlucitîn Dogmaticacregtinà.În acelagispirit mai ortodox înfà;igeazà
DogmaticasaPhilippi, împàrlità în 6 volume sub titlul generalde KirchlicheGlaubenslehre
(r. Proleg.;z. UrsprúglicheGottesgamsch.3. Storrung.4.Wiederherst.5. Zueignung.
6. Vollendun& Gùttersloch,;.854sq.).Hofmann a luat ca punct de plecaregàndirea
lui Schleiermacher,în carea încadrat toóterezultateleprogresului gtiinfei Scripturilor,
accentuatepotrivt tendinfelor gcoliiwúrtemburgheze gi devenind unul dintre celemai
rodnice sistemeale epocii sale(cu Schriftbew.3pàrli, Nordl.,r85z-r855gi Schutzschriften,

182 Pentru aceastàparte, vezi Chr. E. Luthard, Kompendiumder Dogmatik,cit. supra, pp.73-74.

58
 it;ere
3eilcrd[à {o[i Í fucrfui lo?maticeI sim^o(icerc?rÈzentoúve
Cqrente, în protestafltístl

r5,;6-59).Tot în spirit luteran, deqi liberal scrisà, e LutherischeDogmatik, histor.-genet.

.;.;rgestellt(Leipzig, ;.86t), Der Kirchglaubein s. geschtl.Entwicklung, (1868)9i Das System...,
fi74), ale lui Kahnis. $i Vilmar a accentuat în Dogmatica sa notele caracteristice
-.rtodoxiei luterane. O putere deosebità, speculativà, vàdegte ucenicul lui Hofmanry Fr.
H. R. Franck (din Erlangen) în trilogia Systemder christlichen Gezttissheit, (z vol.,
Erlangen, t87o), Systemder Christl WahrheitQ. vol., r878-8o) qi Systemder Sittlichkeit(z
r-o1.,Erlangery 1884),care formeazàunadintre expunerile apologetic-speculative cele
rrai însemnate din întreaga Istorie a Dogmaticii protestante. Deosebit, printrb putere
rrare de concizie gi cuprinzànd toate elementele speculative gi istorice ale unei
Dogmatici protestante, cu tendinfe ortodoxe e acel Kompendium der Dogmatik al lui
Luthardt (Leipzig, 1865),care - refàcut de mai multe ori - e mult folosit Qiaziagt .
O tendin!à strict confesionalà neo-calvinistà s'a manifestat în Olanda prin
pastorul Krop g.a.gi în Franta prin gruparea împrejurul revistei ,,Foi et vie" condusà
de pastorul Doumergue gi mai ales prin acela al profesorului Auguste Lecerf, care a
fost marele teoretician apologist al ei, prin cele douà scrieri principale ale sale de:
introducere la Dogmatica reformatà (De Ia natuire de la connaissance religieuse,rg3r, gi
Du fondement et de Ia spcification de la connqissancereligieuse,Paris, rg33). Tendinfe
similare, speculativ conservatoare,dar deschise spre orice spiritualitate regeneratoare
de tràire làuntricà a reprezentat piosul profesor luteran André ]undt, în mai multe
din scrierile sale.
O tendin!à asemànàtoare a însemnat pentru Teologia reformatà Prof. Henri
Monnier (La mision historiquede lesus,ed. a II-a, Pais, rgty La notion de I'Apostalnt, Paris,
r9o3 gi Essaisur la Redemption,Paris, r9z9). Gaston Frommel, profesor, e dogmatistul
elvefian de o autoritate deosebità, prin adàncimea cu care a tratat problemele Dogmaticii
sub un aspect nou, Ea trebuie sà descrie experienla comu-nitàfii cregtine. L'experience
chrètienne,un cours de Dogmatique,3 vol., Neuchàtel, t9r6; La Psychologiedu Pqrdon et Iq
Croix, Sainte Croix, r9o5).

1.6.5.l3aliorralisrnul
mo cl€rn: $coala ltri l3itsclrl
O a t r eia m et odà d e a c à u ta i e g i re d i n p rà b u gi rea care ameni nfa teol ogi a
protestantà în veacul trecut a fost aceea a ralionalismului modern, polarizat de
gcoala lui Albrecht Ritschl. El contestà Dogmaticii cregtine caracterul de gtiinfà
speculativà, neadmi!ànd ca ea sà se serveascàde un sistem oarecare spre a-gi formula
propriile învà!àturi. Cu aceastael se opune gcolii hegeliene. Dar, în acelagitimp el se
opune gi tendinfei sistemului lui Schleiermacher de a pune la temelia Dogmaticei
experienla religioasà personalà, intimà, a teologului; aceasta ar avea o valoare
redu sà , str ic t per s onalà . In a c e a s tà g re g e a l à a c ó z u t gi R i chard R othe gi mul fi
alfii. Richard Adalbert Lipsius (r83o-t892),împàrtàgind aceleaqiidei, dàduse urmàtoarea
solufie impasului: dogmatistul trebuie sà ia ca punct de plecare congtiinta cregtinà
colectivà (Glaubeund Lehre, teologischeStreitschriften,Kiel, r87y Lehrbuch der eaang.
protest. Dogm., Bratmschweig,t876 etc.).Dar tot congtiinla personalà a teologului ràmàne
arbitrul în alegerea elementelor componente ale acestei experiente; deci metoda se
reduce la aceeaa lui Hofmann si a atàtor altora.

183 Lui îi datoràm, în general,

9i informafiile asupra acestui capitol.

59
Ttofogia 'Dogmaticd $tncra[à sau ?rin.ipia[à ti Sin6o[icà

Albrecht Ritschl va da o altà solufie: Dogmatica cregtinà trebuie sà se plaseze

pe tàràmul obiectiv al istoriei gi sà formuleze învà!àturi universal valabilg sco!ànd
principiile ei din cregtinism ca religie pozitivà gi istoricà gi anume din manifestàrile
lui colective, la care iau parte toate funcliunile sufletegti, nu numai sentimentul.
Comunitatea reflecteazà persoana gi activitatea Intemeietorului ei, Iisus Hristos.
Dogmatica are un rol normativ: pe temeiul principiului formal al vechii
ortodoxii protestante, Scriptura Sfàntó nàzuiegte sà arate nu ceeace Dumnezeu e în Sine
Insugi, ci în raport cu comunitatea celor credinciogi, mai ales cu aceea a primilor
cregtini, ale càror experiente sunt normative (iubirea). Preexistenla qi dumnezeirea
vegnicà a lui Iisus Hristos sunt excluse de experienla comunitàfii ca gi învà!àtura despre
Sfànta Treime. Ritschl se opune în acelagitimp întemeierii Dogmaticii pe metafizicà gi pe
datele gtiinfei istorice.
Trebuie sà se facà o'reformà a Dogmaticii, atribuindu-se doctrinei cregtine
caracterul specific de cunoagtere religioasà,,sui generis". Principalele sale scrieri în care
a expus acesteidei program pentru gcoala sa sunt: Die christlicheLehreder Rechtfertigung
und Versoehnung,3 vol. (Bonn, t87o-r87$; Die Christliche Vollkommenheit,(Góttingen,
t874); Theologietmd Metaphysik, (Bonn, r88r).
Cu problemele ridicate de Albrecht Ritschl, gco^alacàreia i-a dat nagtere el se
plaseazà în centrul Dogmaticii protestante moderne. Intr'adevàr, aceastàTeologie a
fost îmbràfigatà" cu un entuziasm excepfional, de protestanfii din toate !àrile. Astfel,
Aguilera o anun!à protestantismului francez ca ,,La Thologie de l'avenir", (Paris, 1885);
iar Harnack îl prezenta pe Ritschl drept ,,ultimul Pàrinte" al Bisericii luterane.
In acelagi timp se ridica împotriva ei o pleiadà de teologi de màna întài. Dar
gcoala formatà de ritschlianism a cuprins tot ce a avut mai ales protestantismul de
pretutindeni.
Vom aminti numele celor mai reprezentativi din acegti ,,ucenici" în ,,felurite
grade" ai acestei gcoli:
Cel dintài, Wilhelm Herrmann, a aràtat $nDie Metaphisikin der Theologie,Halle,
r87o; Die Religion im Verhaeltnisezum Welterkennen und zur Síttlichkeit, Halle, :.879)18+,
cà religia e necesaràvietii morale gi cà Apologetica se întemeiazà pe Moralà, cà între
cunoagterea gtiinlificà gi cea religioasà nu e nici o legàturà - fapt absolut nesatisfàcàtor
pentru om -, pentru care a fost aspru criticat de cugetàtoÀ ca Boutroux'85 gi de alli
protestanfi, ca Maurice Goguel'86.
Iuliu Kaftan în Das Wesender christlichen Religion, Basef r88r; Die Wahrheit der
Christlicfun Religion,Basel 1888giDogmatik..., r8g7), a manifestat tendinle mai ortodoxe în
sànul acestei gcoli, criticànd dualismul cunoagterii religioase gi al celei gtiinfifice;
aratà apoi nevoia dogniei gi a Dogmaticii pentru Bisericà, tàgàduità de Ritschl,
Harnack 9i altii...
Aceleagi tendinle le are teologia lui H. H. Wendt (înDer Erfahrungsbeweisfiir die
Wahrheit des Christentums, Góttingen, 1897 giîn Systemder christlichen Lehre, z vol.,
Gottingen, 19o6-19o7),cu toate cà nu din acelagi punct de vedere.

18a Vezi Maurice Goguel, WilhelmHerrnnnn et le probléme religieuxactuel(Paris,1905),gi Emile Boutroux,

Science
et ReligitntdansIa Philosophie edifia a 80-a (Paris,1925),pp.209-227.
contempornine,
185 Emile Boutroux,op.cit.,p.224 etc.
186 MauriceGoguel,op.cit.,p.224etc.

60
'Intr olu cer e gen era[ir (urente, Sco[iSi [ucr,iri logmatíce Si sim\o[ice reprezentot ive' îfl protestailtisnl

Astfel el criticà argumentarea speculativà gi dà o nouà interpretare ideii de

Revelatie. A. V. Harnack (mai ales în Das Wesendes Christentums,Leipzig rgoo),
Lehrbuch de Dogmengeschichte(3 vol., Tùbingen, 1909) gi Dogmengeschichte,Grundgriss
der TeoloegischEn Wissenschaften...,(Freiburg im B., 1893),deosebegteîn toate fenomenele,
gi în cele religioase, ceea ce e esential gi permanent de ceea ce e trecàtor: ,,Dumnezeu
Pàrintele, Providenla, fericirea, valoarea infinità a sufletului omenesc, aci e Evanghelia
întreagà"182.El aratà cà ideea de ,,dogmà" e stràinà cregtinismului primar gi ea
se datoregte intervenfiei spiritului grec, deci Dogmatica n'are ce càuta într'o Bisericà
Evanghelicà; ea trebuie înlocuità cu o altà disciplinà care sà arate confinutul Evangheliei
gi în acelagi timp s'o punà în legàturà cu gàndirea contemporanà. P. Lobstein (Essni
d'une Introduction à Ia Dogmatique Protestante,Paris, t896; La notion de la preexistencedu
FiIs de Dieu, Paris, 1883), aratà cà ,,credinla" (la foi), implicà gi o cunoagtere; filozofia
ugureazàîmpàrtàgirea cu putere gi luminà a adevàrurilor luate din Evanghelie. El aratà
cum se împacà pozllia lui Ritschl gi a lui Kaftan, de o parte, a lui Herrmann gi a lui
Hamach de alta, ìr privinla ,,dogmei": Prin,,dogmà" nu trebuie sà se înteleagà o formulà
datà de autoritatea bisericeascà(Hermann gi Harnack), ci ,,traducerea autenticà a
experienlei religioase a lui Iisus, care-qi trage substanta din Evarrghelia tràità gi
proclamatà de comunitatea cregtinà, corespunzànd nevoilor epocii actuale"'88. Theodor
Haering, la ràndul sàu a aràtat cà temeiul obiectiv al credinfei e Descoperirea. E o
deosebire între aceastàcredin!à gi dogmaticà; gtiinla aceastateologicà are un caracter
simbolic (Der christlíche Glaube - Dogmatik, Stuttgart, t9o6; Die Lebensfrageder
systematischenTheologie,Die Lebensfrage deschrisLichenGlaubens,Túbingen, 1895). Iatà
càteva cuvinte despre problemele ,,gcolii lui Ritschl".
Amintim cà aceastàgcoalànumàrà printre adep$ o seamà de apologefi (Schultze)
de nou gi vechi-testamentarigtietc. Impotriva ei s'a ridicat o altà qcoalà,dupà care
cunoagterea cregtinismului nu e cu putin!à decàt în lumina legilor generale ale studiului
comparativ al Religiilor, (Die religionsgeschichtliche Schule,sub influenta unui Usener,
Mommsen, Schwartz, Norden, Reizenstein, Wellhausen..., care sunt departe de
preocupàrile propriu zis cregtine); ini!iatorii acestei gcoli sunt: Wilhelm Bousset,
r865-t9zo; Hermann Gunkel gi Ernst Troeltsch, (to{i profesori de Teologie). Contra
atacurilor ei, pe làngà multi altii, au replicat: Friderich Traub (Theologieund Philosophie,
Túbingen, r9r9), Georg Vobbermin (Geschichteu. Historie in der Religionszaisseinschaft,
TúbingeO rgrr) etc.
In Franfa, aceastà gcoalà a avut mulli adepli însemnafi: amintim pe Auguste
Sabatier (Exquissed'une Philosophiede la Religiond'aprèsIa psychologieet l'histoire,Paris,
1897;La doctrine de I'expiatiott et son eaolutiorthistorique,Paris, t9o3; Les Religiortd' nutorité
et Ia Religion de I'esprit, Paris, r9o3), gi càruia i se datoregte în special distirrctia între
,,foi" qi ,,croyarrce" a protestantismului francez.
Femand Ménégoz (Le christianisme:aie nouaelle,Pais, 1943),împreunà cu Sabatier
magistrul sàu, gi cu alli mari corifei ai migcàrii liberale protestante din ultima vreme,
au pàstrat numai vocabularul tradifional; gàndirea lor e cu totul stràinà de ceea ce
exprimà cuvinte ca: Treime, Màntuitor, Fiul lui Dumnezeu, Duh Sfànt, màntuire,
ràscumpàrare etc.

187 A. v. Harnack, DasWesendesChristentums,Lerpzig, 7900,p. 44.

I88 André;undt, Ler6tedeIa Métaphysiqueet deI'Histoiredansln Dognmtique
protestante
moderne...,
p.1,77

67
Teo[ogio'Dogmaticà lenera[à sau ?rincipia[à i Sím6o[icà

1.6.6. Cauzele,obiectir0ulgi corifeii teologiei dialectice sau a ,cr-tzei"

Marile fràmàntàri sociale,mondiale, de tot felul la care a dat nagtereprimul

ràruboia pus problema religioasàîn fala congtiinfei cregtine,într-o formà mult mai acutà
decàt oricànd în perioada contemporanà.
Bisericile protestante qi-au stràns ràndurile pentru a face front comun în
rezolvareamarilor probleme socialeridicate de vremuri; ba au fàcut apel gi la celelalte
confesiuni cregtine,cea ortodoxà gi cea romano-catolicàpentru a se uni cel pufin în
chestiunile sociale (Stockholm, gz5); dacànu gi în cele de credin!à (Lausanne,tgz7,
Amsterdam, r.947etc.).Sfàgierea lor làuntricàerauna din piedicilela aceastàunire. Se
gtierezultatul: apropiereagi unirea lor.
Dar o altà urmare a marilor fràmàntàri mondiale de dupà primul mare ràzboi,
care sunt departe de a se fi potolit în vremea noastrà, a pus Germaniei protestante,
atàt de încercatàîn acegtiultimi 35 de ani, dilema hamletianà: ,,a fi sau a nu fi"!
Rezolvareaa dat-o, radical, pe cu totul alte baze decàt cele tradifionale,,,Teologia
dialecticà"sau,,a crizei".
Miqcareace va fi schifatàaici a fost comparatàde un profesor protestant,A.
Mùller, cu mustul carefierbegi din careva iegivinul cel limpede giîntàritor.
Pozilia ortodoxàfafà de aceastàrnigcarea fost definità de profesorul Braliotis
de la Atena, în chipul urmàtor: ,,Eae vrednicà de multà atenlie gi e nevoie sà fie
urmàrità cu atentieîncordatà...nu numai fiindcà (ortodocgii)avemceva de învàfat de la
ea ci fiindcà avem temeinicànàdejdecum cà dezvoltareaei mai departear aduce-o
mai aproapede Ortodoxie'a8e.
,,TeologiaDialecticf' (numitàastfeldupà metodafolositàîn demonstrareatematicii
ei),,,acuvàntului lui Dumnezeu",,,acrizei" (provocatàde congtiinfapàcàtogeniei sau
,,a judecà!ii"), e cel mai puternic curent religios contemporarLcare a impresionat nu
numai protestantismulde pretutindeni, ci gi romano-catolicismul(printr-un iezuit
ca Przwara),ba încà,precum am amintit, gi gànditori ortodogi (caNicolaeBerdiaev
P.Braliotisg.a).Acestcurent a reugitsà zdruncine pozifiile protestantismuluidizolvant
de azi în care predominà liberalismul gi criticismul ralionalist (cametodàbiblicà 9i
doctrinarà),psihologismulgi ralionalismul (materiegi formà a învà!àturii - rezultate
ale experienlei strict individuale).
Corifeii acesteimigcàri"carea cuprins lumea protestantàde pretutindeni gi care
ne intereseazàqi pe noi, ortodocgii,prin aceeacà reprezintào nàzuin!à de apropiere
în puncte de doctrinà gi de spirit înrudite cu celepatristice,sunt Karl Barttu Fr. Gogartery
Emil Brunner qi Ed. Thurneysen- toli de aceeagivàrstà.Karl Barth (nàscutîn 1886în
Basel),a fost discipol al lui Herrmann la Marburg; a evoluat prin principalele gcoli gi
curente ale Protestantismului germarL luàndu-gi apoi alt punct de plecareîn marea
crizà.carea urmat dupà primul Èzboi mondial, manifestatà prin sentimentul unui
adevàrat faliment al principiilor conducàtoareale colectivitàfilor gi indivizllor, aIe

18e Vezi Prof. N. Chifescu,Ortodaxiepi Protestantistn,stud\u pttblicat în

,,ftodoxia", rev. Patriarhiei Romàne,
anul lf nr. 3, iulie-septembrie 1950,nota de la pp. 433-437,notà în care se rezumà mai ales studiul citat
al lui Brafiotis gi reprodusà aici. Se poate afirma cu Barth cà opozitia lui îrnpotriva celorlalte confesiuni,
începànd cu romano-catolicismul, se rezumà Ia refuzul primirii ideii de ,,analogia entis" care apropie
pe Dumnezeu de om gi-i acordà participareala sfinfenia divinà prin har (cf. Dogmatik,vol. I, p. VIII,
Mùnchen, 1932).

62
'Ittrolucere genera[à furette, sco[iSihrcràrilogmttice;i sim\o[icereprezentoti@ht
protestdnusm

istoriei însàgi - arena pàcatului gi osàndei. Toate ideile curente ale protestantismului
contemporan, vàrsau în subiectivism gi relativism. Din labirintul 1or, Karl Barth se
întoarce la unitatea Cuvàntului lui Dumnezeu, la unica ac{iune obiectivà - aban-
donànd astfel pozifia secularà a Dogmaticii protestante, care pornea de la experienla
individuali de la subiectivismul antropocentric. Teocentrismul acesta se afirmà cu
putere înDer Romerbrief(ed. I-a, Mùnchen, r9r8) iar în anul urmàtor, la Congresul de
la Tambach-Tirringia, Barth anunfà protestantismului german noul sàu mesaj, care
are sà punctul de plecare al unei migcàri asemànàtoare, gi mai durabilà decàt, a lui
Schleiermacher sau a lui A. Ritschl, din veacul trecut. Profesor pe rànd gi doctor
,,honoris causa" la mai multe universitàli, invitat în toate pàrlile lumii, spre a làmuri
propriul sistem, schilat prin predicile sale (Vom christlichen Leben,Mùnchen, r9z8),
prin diferite comentarii biblice (Vorlesung iiber t Kor. ry - Die Auferstehung der Toten",
Múnchen, 19z6, ed. aII-a; Erklarung der Philipperbríef,Mijnchen, r9z8), prin felurite
tratate (Das Wort Gottesund die Theologie,ry29; lbidem, a III-a ed.), dar gi mai ales de
Dogmaticà (de pitdà Prolegomenazu einer christlichen Dogmatik, ibdem, 1927,Credo,
edifie francezà, trad. de Pierre gi |ean Jundt Paris, 1936;Gotteserkenntnisund Gottesdienst
nach reformatoirischenLehre (ZoIlikon-Zùrich, 1938)gi mai ales marele sàu tratat
de Dogmaticà, în curs de aparfie, - Barth apare ca personalitatea cea mai de vazà a
protestantismului de azí.
Friderich Gogarten, paroh, ca gi Barth, la început, apoi profesor la Iena, se
releveazà ca un mare pioner al noii migcàri paralel qi independent la începtrt - prin
operele sale de càpetenie,(DiereligióseEntscheidung,lena,r9z7,Von Glauhenu. Offenbarung,
lena r94; lch glaube nn den dreieinigen Gott, ib., 19z6; Glaube und Wirklichleit, ib. r9z8).
Emil Brunner, profesor laZùrich, (despàrlit de Barth prin studiul sàu Natur urtd
Gnade,la care acesta a ràspuns scurt prin: ,,Nein! Antwort an E. Brunner"), are ca
principale opere: Erlebnis, Erkenntnis und Glsube, (Túbingen, ry4); Die Grenzin
der Humanitrit, (1b.,rgzz); ReligonsphíIosophie eaang.Theologie(1b.,r9z7); Der Mittler, (ib.,
t9z9); The Theologyof Crisis (ib.); Das Grundprobem der Ethik, (1b.,t93r) qi, de asemenea
marele sàu Tratat de Dogmaticó în mai multe volume etc.
Ed. Thurneysery paroh în Basel gi marele prieten al lui Barth gi colaborator Ia mai
multe dintre operele acestuia are càteva scrieri dintre care amintim: Das Wart Gottesu.
die Kirche (Mùnchen, 9z), Díe Aufgabe der Theologie(1b.).
Inconjurali de simpatia unei imense pàrli a teologilor protestanti de astàzi, întàrili
prin atitudinea antihitleristà qi antinazistà a corifeilor migcàrii gi secundafi de o pletorà
de discipoli gi admiratori, dialecticienii au dat nagtere unui sistem încà nestabilit asupra
unor puncte.
Dàm aici un rezumat extrem de sumar al principalelor idei ale Teologiei
Dialectice, amintind cà unele critici ce s-au formulat asupra lor în Ortodoxie - gi de
care noi ne-am slujit pe alocuri în prezenta notà - se gàsescîn studiile Die Krisis des
Protestantismus u. die russische Orthodoxie, de Nicolae Berdiaev în caietul r din revista
,,Orient u. Occident" gi 'H ALau\erctLrcl1 OtoÀoyía Karl Barth rcaí t(.rv negi autov -
extras din vol. omagial închinat Arhiepiscopului Atenei, Hrisostom (Atena, tgia), p.
r87-2r9, de Panait Braliotis.
Metoda dialecticà, care a dat numele principal acestei migcàri religioase, se
caracterizeazà,prin aceea cà orice afirmaf ie religioasà e consideratà ca antiteza altei
afirmafii, prin faptul cà adevàrata Teologie face deosebire netà între ceea ce afirmà

63
Teo[ogia'Dogmaticd
Qtncra[àsau?rincipin[à i Sin^otkà

omul despre sine, despre Dumnezeu gi despre raportul sàu cu Dumnezeugiceea

ce reveleazàInsugi Dumnezeu omului în aceastàprivin!à.
Aceastà dualitate de conceplii - mod antinomic al Revelaliei gi al reflectàrii ei în
inima omului gi rezultat al confruntàrii realitàlilor din douà domenii, despàrtite
printrb pràpastie de netrecut: cel cosmic Aiumary cel transcendent gi divin - se topegte în
unitatea firii divino-umane, necuprinsà de mintea omeneascà.(Ex.: Hristos: Om?
Dumnezeu? - Dumnezeu-Om! - Întruparea: Monofizitism? Nestorianism? - Theantro-
pie! Harul? Omul? - Colaborarea! Pàcatul?Harul? - Ambele!..). Iar antinomiile dialecticii
cregtine sunt cu atàt mai adevàrate, cu càt par mai paradoxale minlii omenegti (ex.:
Trei Persoane,o Fiin!à!), ele nefiind paralogice gi nerafionale, ci supralogice gi supra-
rafionale.
Càt despre obiectul noului sistem de gàndire al Teologiei dialectice, s'a observat
cà el a luat nagtere din intenfia autorilor sài de a corecta, numai, vechile sisteme.
a) Cel dintài punct de învàtàturà caracteristicà îl constituie ideea despre
Dumnezeu gi despre raportul lui cu lumea.
Dumnezeu ràmàne cu totul de nepàtruns pentru om: ,,finitum non capax infiniti"
(formula calvinà, opusà celei luterane: ,,finitum capax Infiniti"). Dacà nu s'ar descoperi
pe Sine prin Cuvàntul Sàu, ar ràmàne pentru om cu totul ascuns. Dar chiar descoperit,
EI ràmàne mai departe tot acel ,,Deus absconditus".
Singura atitudine în fafa abisului care desparte pe om de Dumnezeu estesmerenia
nimicnicei omenegti... (Din punct de vedere ortodox, amintim cà ambele formule,
completàndu-se, sunt adevàrate luate separat: ,,finitul nu e capabil de Infinit" gi ,,fini-
tul e capabil de Infinit". Intr'adevàr, prin Intrupare, Infinitul s'a încadrat în finit:
Dumnezeu sh fàcut omi ,,celce n aàzut pe FiuI n aàzut pe Tatà|" (In t4,9). Dacà, dupà
Fiinta Sa,Dumnezeu ràmàne transcenden{a absolutà, energile Sale cele necreate sunt
fafa imanentà a lui Dumnezeu, aplecatà càtre lume gi în contact cu ea, sensibilà ei).
Càt despre lume gi istorie, dialecticienii deosebesc douà veacuri, sau lumi:
una, prezentà, a timpului, a istoriei, a càderii, a catastrofei, a stàrii de pàcàtogenie,în
care domnegte coruplia gi totul se terminà cu moarte; alta, cea viitoare, a vegniciei, a
supraistoriei, a nestricàciunii, a lui Dumnezeu, încununatà de via!à veqnicà. (Din
punct de vedere ortodox, observàm cà lumea aceasta gi istoria au fost sfinlite 9i
transfigurate în supra istorie gi vegnicie, prin Intruparea Fiului lui Dumnezeu, care a
fàcut tràsàtura de unire între temporal gi veqnic, istorie gi supraistorie, dànd un sens
divin-umanului însugi).
b) Aga cum reiese din unele studii ale teologilor dialecticieni, ca Offenbarung,
Kirche, Theologieal lui Barth (Mùnchery ry34), ei iau ca punct de plecare realitatea
,,obiectivà", care e ,,Descoperirea dumnezeiascà", cuprinsà în ,,Sfànta Scripturà" gi în
,,Iisus Hristos".Ea ,,e istoria" neistoricó supraistoricà (,,unhistorisclf', ,,ùberhistorisch"),
care descoperànu ideile oamenilor despre Dumnezeu, ci pe ale lui Dumnezeu despre
oameni g^icàtre oameni.
c) In ce privegte Persoanele Sfintei Treimi, Teologia Dialectic4 spre deosebire
de cea a lui Ritschl, sau Schleiermacher, pleacà de la necunoscut la cunoscut, spre a
reda adevàrata idee despre Dumnezeu: de la Treime, la PersoaneleTreimice gi apoi la
om, gi nu invers (Der Mittler, de Brumrcr).
In jertfa de pe Golgota, dialecticienii nu vàd gi triumful iubirii lui Dumnezeu,
ci numai judecata groaznicà a Judecàtorului nemitarnic Ai neîndurat... Iar Învierea
este evenimentul ,,supraistoric", care explicà întreaga viatà istoricà a Domnului.

64
'Introluceregcnera[à (-urcnte,Sco[iy [\cràri logmnicel simbo[ice'reprezentdtiue'ît
?rot'estqntism

d) Credinga nu mai e o stare evanghelicà de siguran!à $i pace a încrederii fiului

în fàgàduielile pàrintegtr, o aruncare în brafele pàrintegti, ci o stare de fràmàntare gi
de zbucium, în care se experimenteazà cuvintele: ,,Cred, Doamne, ajutà necredinfei
mele!".
Întreaga credin!à se preface în nàdejdea eshatologicà a definitivei biruinle a
-
Impàràliei lui Dumnezeu la sfàrgit - acest ,,sfà,rgit"fiind hotarul dintre timp gi
vegnicie (v. art. ,,Ortodoxie gi Protestantism", citat de noi mai sus, în notà.

1.6.-/.Cele rrraiînsenrnatetratate de clognraticàprotestantà

Iatà celemai însemnatetratatedeTeologieDogmaticà ale protestatismului'eo:

Fr. H. R. Frank, Systemder christlichen Wahrheit,i.878etc.;M. Kàihler,Die Wissenschnft
derchristlichenLehre,1883etc.;Fr. Nitzclu Lehrbuchdereaang.Dogmatik,prelucrat de H.
Stephan,ed. a III-E r.gtz;J.Kaflan, Dogmatik,t897 etc.;Th. Haering, Der chrilstliche
Glaube,19o6etc.;H. H. Wendt, Sqstemder christl.Lehre,r.go6-t9o7; A. Schlatter,Das
christlicheDogma,:.gtt etc.;G. Wobberin, Systematische Theologienach religiotts
psychologischer Methode,tgt3-r926;L. Lemme,Christl.Glsubenslehre, tgzS;H. Stephan,
Glaubenslehre, rgzt etc.;H. Lùdemann, Christl.Dogmatik,1924-25; R. Seeberg,Christliche
Dogmatik,Tgz4sq.; E.Troeltsch,Glaubenslehre (prelegere), r9z5;C.Stange,Dogmatik,I,
t9z7; K. BartkuDie Christl.Dogmatik,l, t9z7 etc.;Die KirchlicheDogmatik,l, 1 93t; K.
Heim,Der eaanghelische GlaubetL.dasDenkender Gegenzuart, I. Glaubeu. Denken,t934
etc.;Schaeder,Theozentrische Theologie, r.gzS;Fr. Gogarten,Glaubeund Wirchlichkeit,
Iena, r9z8;E. Brunner, Dogmatik,(Zúrich, 1934),mai multe volume; Erkenntnisund
Glaube(ed.II-a),Tùbingen,t923,W. Koepp,Einfilhrttngin dieEaang.Dogmatik.
Rezumate:Chr. E. Luthard,Kompendium, ed.XIil, t933.AqanumiteleGrundrisse:
H. Schultz, r.Sgz; O. Pfleiderer,1898; M. Reischle rgoz;O. Kirn, tgzr; Th. Bachmann,
1908;R. Heim, ry4;K.Dunkmann.n, M. Schultze,r9r8;R. Girgensohn,gz8;W.Hermann
r9z5;R. Seeberg,1932.
Pentru vecheaTeologie luteranà: H. Schmidt, Dogmatikderea.luter.Kirche,1893;
K. A. Hase,Hutterusrediaious-Dogmatik derea.-luther.Kirche,1883;R. H. Grùtzmacher,
Textbuchzur System,Theologieu. ihrer Geschichte, 1923.
PentruvecheaTeologiecalvinà: Calvin, InstitutíonsdeIa religionchrétienne, ed.
Pannier, (Paris, t939).
TexteleMàrturisirilor de credinfà se gàsesc,în limba originalà pentru cele
luterane, la J. T. Múller, Die symbolischen Bucherder eaangelisch-lutherischenKirche,cu o
introducerede Th. Kolde ed. XI, Gùterslotutgrz; qi mai ales Die Bekenntnisschriften
dereaangelisch-Iuterische Kirche,ed. a II-a, (Góttingen,t955)în z vol.
Pentru celereformate,E. F.Karl Múller, Die Bekenntnisschriften derreformierten
Kirche,cu texteleîn limba originarà, însofite de introducere istoricà gi un registru
(Leipzig, rgq).
Simbolice: H. Mulert, W. Gass,F. Kattenbuschetc.

1{ Mai ales dupà Paul Althaus, profesor la Erlangen, Grundriss der Dogmatik, partea I, ed. a II-a, Erlangen,
1936, p.1t0.
Teofogia''Doguaticà $eneratàsau ?rincipia[a 5ìSin^o[ica

Enciclopedii: Realencyclopàdie fúr protestantischeTheologieund Kirche(ed.a 3-a,

Leipzig, r89z).
Inlimbafrancezd a.vemca introducere la Dogmatica Prot.: P. Lobstein, Essal
d'uneIntroductionla Dogmatique Protestqnte,Paris,1896);apoi G. Frommel,L'exprience
chrétienne, un coursde DogmatiEze, (Neuchtel,tgr6,3 vol.),H. Monnier, La mission
historiqtredeJesus,Paris, t9t4, M. Vaucher,lntrod. à la Dogmatiqueluthérienne,(Paris,
rgzr).
Pentru Teologia neocalvinistà: August Lecerl Introduction une Dogmatique
reforme(z vol., Paris, 1932,t938).
Enciclopedii: Uencyclopedie dessciences a lui Lichtenberg (Paris, r87&
religieusees
etc),LeDictionnaire dela Bible,al lui A. Westphalf 3 vol. (Parig r.932,etc.).

1.7.OBrncrul.Tr:ol.ocrnrDocxarrcr: $r SrvBol.rcr:.
DOcr,r\ :iI TIIOI.OGUMDNÀ

l.aucla dognrei

lfl eologia Dogmaticà se poate defini pe scurt: ,,expunerea sistematicà a dogmelor";

'I'de aici nevoia de a descrie pe larg obiectul acestei discipline teologice. Dogma
definegte gi închei Descoperirea, fiind ca un ,,terminus ad quem" al ei.
La obàrgia ei stà de-a pururi nesecatul izvor vital al cunoagterii celor dum-
nezeiegti, stau stràvechile experienfe inefabile ale unui proces teogonic Ai cosmogenic
în congtiinfa omeneascà,al Revelaliei primordiale'e'. Tainele viefii intradivine însegi
consemnate în Revelatia dumnezeiascà, cu cele douà izvoare ale ei, îgi aflà aici expresia
autentificatà de infailibilitatea Bisericii. E ca gi cum Biserica ar primi valul Revelafiei,
care-i inundà aria cunoagterii qi l-ar indigui parte cu parte, stabilindu-i albia, pentru
ca sufletele cercetàtoarede adevàr sà ancoreze drept la limanul adevàrului, nemaiplutind
la întàmpare. E ca gi cum Biserica ar primi piatra nestematà a adevàrului gi ar cizela-o,
ar polei-g pentru a-i scoate în relief stràlucirea unicà.
Biserica nu pàràsegtetàràmul Revelafiei dumnezeiegti formulànd dogm4 ci ca gi
cum ar primi nigte energii luminoase supracosmice, le proiecteazà dinîngustul spaliu
al temporal-spalialului în imensitatea vegniciei.
De aceea, Sfinlii Pàrinli au asemànat dogmele cu nigte turnuri de apàrare a
adevàrului, iar pe cei ce le propovàduiesc i-au asemànat cu candelele care proiecteazà
lumina lor asupra icoanelor, în fala rugàtorilor prosternafi.
Sf. Maxim Màrturisitorul vorbind despre poarta Bisericii care duce la màntuire,
spune cà ,,aceastàpoartà este înconjuratà de turnuri, adicà de întàriturile dogmelor
dumnezeiegti..., aràtànd cà cei ce vor sà creadà drept, trebuie sà intre înlàuntrul
unghiului, adicà în Bisericà, prin întàriturile acesteagi sà fie apàrali de ele.

1e1 Cf. F. Schelling, Introductiorr à la Philosophie cle Ia Mythologie, Paris, 7945, 2 vol., trad., introducere qi
note de S. Jankelevisch.

66
 t,;rrolsccreBenera(à 06rcauf'ft o[ogicìCDogm
atice;i Sin6o[ie-.DoBmriti lfcoloqu,r : t:,;

Càci cel ce e asigurat de turnurile dogmelor dumnezeiegti ca de nigte întàrituri

ale adevàrului, nu se teme de gàndurile gi de dracii, care-l amenintà cu pìerzarea,,1e,.
Tot el aratà de asemeneacà ,,candelelecare ard toatà viafa în Bisericà, ràspàndind
lumina màntuirii, sunt gi treptele care suslinbuna ei rànduialà. De pildà, învà1àtorul
înfelept al dumnezeiegtilor gi înaltelor dogme gi taine e o candelà care descoperà
învà!àturi necunoscute înaintea mulfimii. Deci aceastàluminà preface qi pe celìe o
primegte într'o candelà"ae3.De aceea, mare este osànda celui ce ,,dogmatizeazà",
adicà vorbegte despre Dumnezeu gi cele în legàturà cu EI, fàrà pregàtirea moralà gi
religioasànecesaró precum amvàzut, din cele gràite de Sf. Diadoh al Foticeei despre
cei care ,,filozofeazà despre Dumnezeu stànd în afarà de Dumnezeu,,.
Iar fafà de cei ce nu recunosc dogmele, Sf. Antonie cel Mare recomandà mila:
,,Nu trebuie sà uràm pe cei ce au uitat de vietuirea cea bunà gi plàcutà lui Dumnezeu
gi care nu recunosc dogmele drepte gi iubite de Dumnezeu, ci mai vàrtos sà ne fie milà
de eL fiind slabi în puterea de a deosebi lucrurile"le4.

l.-/.l.Definifia gi istoriculei
Douà sunt caracteristicile esenfiale ale dogmei: Ea este mai întài un adevàr
descoperit qi apoi formulat de Bisericà. Ambele acte care caracterizeazà o dogmà,
descoperirea gi definirea, s'au sàvàrgit prin împreunà-lucrarea Duhului Sfànt, càre a
inspirat pe profeli gi a asistat sfintele sinoade în formularea ei. Astfel, nu se poate
gtirbi nici unul dintre acesteprivilegii ale dogmei de care
fin de altfel toate noiele ei
caracterisice,càci nu poate fi învestità cu caracterul de dogmà o învàfàturà care nu e
descoperità în Sfànta Scripturà gi în Tradilia dumnezeiascà. Dar, în acelaqi timp nu e
dogmà, stricto-senstl o învà!àturà care se gàsegteîn izvoarele Descoperirii cregtine,
fàrà sà fi fost definità ca atare de Bisericà, ci e numai o învàtàturà descoperità.
$i
aceasta pentru douà motive: Întài pentru cà o învàfàturà descoperità în Revelaqfu
dumnezeiascà, dar nedefinità de Bisericà, poate fi înteleasà în mai multe feluri; în al
d o i l e a rînd, pent r u c à d a c à i d e n ti fi c à m în v à tà tu ra descoperi tà cu dogma, atunci
excludem putinla oricàrei precizàrigi tàlcuiri din partea Bisericii, acestelucràri fiind
làsate pe seama insului singuratic.
S'a observat cà, pe cànd rolul Sfàntului Duh în inspiratia profeticà e mult mai
intim, mai làuntric Ai, în acelagi timp creator, asistenta Duhului Sfànt îmbràligeazà
definirea gi proclamarea unei dogme, învestind-o astfel cu un caracter extern $i
juridicrrs.
Se gtie cà dogma a mogtenit acest caracter din antichitatea pàgànà, pàstràndu-l
.
$i în cregtinism. originea etimologicà are o nuan!à mai pufin trangàntà: dogma vine
de la òorcÉrocare înseamnà,,apàrea", deci ar avea primul sens de ,,opinie;, ,,pàrere
personalff'; aceastànuan!à a pàstrat-o òóéa. Dar òóypra a càpàtat chiar la vechii elini

1e2 Sf.MaximMàrturisitorufRàspunsuricdtreTalasie,întrebareaXLWI!Filocalia,vol.
lISibiu, 1943,p.169.
193 ldem,ràspunsla întrebarea LXIil; ibidem,
p. 369.
194 Sf' Antonie cel Mare, Înoà!àturidespre
aiatantoralda oamcnilorgi desprepurtore,în 170de capete,în
Filocalia,
vol. I, Sibiu,7946,p.19.
195 B. Bartmann, Précistle Théologie
Dogmatique,cit. supra, vol I, p 22.

67
1'co[ogia'Dognatìcà sau ?riKipia[à ti Sin6o[icà
Qenera[à

pe aceea de pàrere bine întemeiatà care se pronuntà, pentru ca sà evolueze repede

spre sensul de ,,hotàràre fotmalil', ,,poîLtîcà", ,,decret" sau ,,lege.
Putem deosebi douà sensuri principale ale cuvàntului òóypa la greci gi la
romani: a) un înfeles politic, de poruncà, decret, lege, emanatà de la autoritatea
competentà4ó; b) unul filozofic ca adevàr fundamental filozofic, principiu logig teorie,
sistem, filozofie, sentin!à etc.197.
În Vechiul Testament gàsim numai sensul de poruncà, decret, emanat de la
autoritatea politicà (Daniil z, tj,), sau porunci ale lui Dumnezeu (Iez zo, z5) ori, în
sfàrqit cu cuprins religios (z Mac 75, j6).
^decret
In Noul Testament aflàm pe làngà sensul politic Ai pe cel religios, care este cel
de azi al Bisericii Ortodoxe a Ràsàritului. Avem cinci locuri în care gàsim cuvàntul:
În Luca 2, 1 sens politic: ,,poruncàde la Cezarul August"; în Fapte r7 7 (acelagisens);
în Coloseni z, r4 (sens religios); în Efeseni z, 15 (sens religios).
In al cincilea loc, gi anume în Fapte t4, 4 gàsim sensul clasic, însuqit de Teologia
cregtinà ortodoxà, de adevàr revelat, formulat în sinod: ,,$i cànd treceau prin orag, le
dàdeau în grijà sà pàzeascàdogmele hotàràte de Apostolii gi de bàtrànii din lerusalim".
Este vorba despre cele hotàràte la Sinodul Apostolic, cu privire la condiqiile ce trebuiau
îndeplinite de pàgànii care treceau la creqtinism. Aceste hotàràri s'au luat pe temeiul
revelafiei vechitestamentare; cele care desàvàrgescaceste descoperiri sunt hotàràte
pe temeiul unei descoperiri specialg fàcutà Sf. Ap. Petru (Fapte rq ro sq.).
In Sfànta Tradifie se precizeazà din ce în ce mai mult însemnàtatea acestui
adevàr descoperit gi formulat de Bisericà, mai ales în veacul al IV-lea, la càfiva dintre
reprezentanfii lui cei mai de seamà. Sf. Chiril al Ierusalimului scrie: ,,Fiinfa religiei
constà din acestedouà lucruri: din dogme pioase gi din fapte bune; nici dogmele fàrà
de fapte bune nu sunt plàcute lui Dumnezeq nici faptele nu se primesc de Dumnezeu,
fàrà de dogme pioase; càci ce folosegte a gti dogmele despre Dumnezeu gi a viefui în
necuràfie, fàrà de rugine?"1e8.Sf. Grigore de Nyssa împarte întreaga învàfàturà cregtinà
în,,învàfàturà dogmaticà gi moralà"'os, iar Sf. Grigore de Nazianz numegte ,,dogme"
adevàrurile centrale de credinfà, pe care cregtinii, ca pe o temelie, sà zideascà viafa
lor virtuoasà'oo. Din veacul al Vlea, sensul de ,,adevàr de credinfà" se generalizeazà
pentru ,dogme", regulile practice de via!à, numindu-se ,,caîoarte"; sinoadele ecumenice
au contribuit întrb mare màsurà la aceastàgeneralizare.
Teologi ortodocgi moderni dau diferite definilii dogmei: ,,definifia de credin!à"'o',
,,adevàruri descoperite, pàzite, definite gi explicate de sinoadele ecumenice"'o',

1e6 PlatoryDespreLegi,I;XenoforuAnabasis,Ill,3,S;cf.Polibiu,lstoriageneralà,III,27,7.
7e7 Marcu Aureliu, lleqrl eautóv, II, 3; III, 6; cf. Seneca,Epist.XCV; Cicero, academicoe,lY,
Quaestiones
9; cf IIL 10.
1e8 Sf.Chiril al lerusalimului,Cú.IV,nr.2; PG XXXIII, col.456.
lry Sf. Grigotie de Nyssa, Epistota W, XXIV etc.;Migne, P.G.XLry col. 1089etc.
V
200 51.Grigoriede Nazianz,CuoîntulXL asupraBotezului,nr.45
207 Zicos Rosis,Sistemdedogmnticàal Bisericiisobornicepti
ortodoxe,Atena,1903,p. 92.
2o2 M. Malinovskì ExpwtereoDogmnticiiOrtodoxe,Serg.Posad,1910,t. IL ed. a II-4 p. 74; citat dupà Th.
,
SpacilS.J.,DoctuinaTheologiac
Orientisseparatí,
deReoelatione,
fde, dogrnatc...,ìnrev ,,OrientaliaChristiana".

68
'Introlucere gencra[à 06iear['I'eo[ogiei/Dogmatice'
I Simho[ice'Dogmà;ì llologumena

,,adevàruri propuse omului de Insuqi Dumnezeu, prin mijlocirea Bisericii"2o3,,,pto-

iectarea logicà a unui principiu supralogic2o+,,,învàfàturi teoretice de credinfà, care
se gàsescîn Scripturà 9i Tradilie Ei se definesc qi se dezvoltà de Bisericà gi în speciai
se expun în sfintele ei sinoade"to5etc.2o6.
Noi socotim cà o definilie mai cuprinzàtoare este aceea care dà notele carac-
teristice sau pàrlile constitutive ale dogmei gi anume: un adevàr teoretic, revelat de
Dumnezeu, formulat de Bisericà, neschimbabil gi predicat creqtinilor în vederea
màntuirii.

l.-/.2. Delirrritareanoliurlii Ei a ntrnrànrluiclogrnelor

Una dintre problemele cele mai grele privitoare la dogmà este aceea-aunui fel
de inventar al dogmelor. Unde le gàsim? In Dogmaticà? Dar Dogmatica nu se limiteazà
numai la expunerea gtiinlificà gi sistematicà a dogmelor, ci expune qi învà[àturi
cuprinse în Revelafia dumnezeiascà, cate n'au fost proclamate ca dogme; acelagi
lucru putem spune gi despre învà!àturile cuprinse în Màrturisirile de credin!à
aprobate de întreaga Bisericà Ortodoxà" adicà despre Màrturisirea lui Petru Movilà
gi aceeaa lui Dositei.Càci ele nu sunt un bun al întregii Biserici,din epoca ecumenicitàtii
ei, ci s'au dovedit necesare tocmai din pricina despàrlirii Bisericii apusene de cea
ràsàriteanà.
Unii dintre teologi socotesc cà tocmai recunoagterea tacità a unor învàfàturi,
întemeiate pe ambele izvoare ale Revelatiei, de càtre Bisericà, ar fi criteriul dogmelor.
In acest fel, acest criteriu se acoperà cu semnele deosebitoare ale însàgi Tradifiei
dumnezeiegti, stabilite de Vincenliu de Lerini, în al sàu Commonitorium,adicà.vechimea,
universalitatea gi consensul unanim (Id teneamus quod semper, quod ubique, quod
ab omnibus creditum est).
Dar se amintegte cà nici o dogmà, nici chiar cele centrale ale creEtinismului nu
îndeplinesc toate aceste condifii cerute de acel Commonitorium.Istoria sinoadelor
ecumenice ne dà o dovadà zdrobitoare despre acest adevàr.
Pe de altà parte noi gtim cà, dimpotrivà, caracteristica dogmelor e proclamarea
lor solemnà de càtre Bisericà, ,,stàlpul gi temelia adevàrului (r Tim 3, r5) prin glasul ei gi
prin suprema autoritate din ea, sinoadele ecumenice"'o7.
Acestea sunt dogmele Bisericii noastre, stricto-sensu. Un compendiu al lor îl
aflàm în simbolul niceoconstantinopolitan care a devenit de altfel temelia tuturor
catehismelor Bisericii noastre.
Dar, dupà sinodul apostolic, istoria Bisericii înregistreazà numai la 275 de ani
primul sinod ecumenic; iar în total, înainte de marea schismà, epoca patristicà

vol. XXXI, 2, nr. 88,sept. 1933,Iìoma, p. 333.

203 Prot. P Svetlov,apud Th. Spacil,iltid.
204 Prot Sergiu Bulgakov,apud Spacll,ibid.,p 334
20s Vezi Andrutsos, Dogmntica,apud Th. Spacil,op cit., p 335.
206 A se vedea definifiile principalelor tratate de Dogmaticà ale teologilor ortodocEiîn studiul citat al
iezuituìui Th Spacil,pp.332-337.
207 Cf . ProtoiereulP Svetlov,profesorla Universitateaimperialà Sf. Vladimir din Kiev,Lnaldturn crcgtinaîn
expunercapologeticd,trad. de Pr. SerghieBejan9i Constatin N. Tomescu,voi. I, pp. 272-273.

69
1 eo[ogìa' Dognatka $enera[;sru 'Prntyafi I Sir6o[ità

stràlucegte prin cele 7 sinoade ecumenice. Lucrarea lor dogmaticà e de o însemnàtate

vitalà pentru Biserica ecumenicà.
Atunci shu precizatîndeosebi dogmele centrale ale cregtinismului, despre Sfànta
Treime gi despre Hristologie.
Iar cercetàrile mai noi au aràtat cà însugi simbolul niceoconstantinopolitan are la
temelie alte simboale mai vechi. Mai mult, lp unele sinoade ecumenice s'au recunoscut
în mod oficial unele formule de credinfà ale sinoadelor locale (ca de pildà în canonul
al Il-lea al Sinodului trulan), ba gi unele simboale ale unor personalitàifi proeminente
din istoria gàndirii, cregtine'n8.
Acest fapt esteun luminig în întunericul în care ne lasà istoria dogmelor în privinla
celor aproape trei veacuri cregtine primare, care au precedat veacul de aur al cregtinàtàlii"
ca qi celor douàsprezece veacuri care ne despart de epoca patristicà, în care nu s'au
proclamat dogme în chip public, în sinoadele ecumenice.
In ce chip a fàcut fa{à Biserica cregtinà nevoilor noi create atàt de ereziile ivite,
càt gi de dezvoltarea viefii cregtine, sub toate aspecteleei: religios, moral, de cugetare
gi de tràire?
Duhul Sfànt a càlàuzit spre tot adevàrul qi a însuflelit Trupul cel tainic al
Domnului, asistàndul în aga fel încàt a pàstrat fafa Bisericii fàrà patà $i fàrà zbàrcituri,
potrivit fàgàduinlelor Màntuitorului Insugi (Mt 16, In 4, 9).
In primele veacuri gàsim unele màrturisiri de credin!à extrem de scurte,
numite dreptare de credin!à (rcavòv'rr1g níoterog; regula fidei), pe care trebuiau sà le
rosteascà neofilii; ele îqi aflà temeiul în însegi formulele scripturistice (Rm rc, 9 sq.);
cuvintele gi actele liturgice - aceastàDogmaticà în acfiune -, propagau de asemenea
formulele Dogmaticii tràite, împreunà cu predicile gi catehezele.
Dar dupà sfàgiereamantiei celei fàrà cusàturà a Domnului, Sfàntul Duh a asistat
Biserica în lucrarea de formulare a credinlei, prin aga numitul ,,consensus Ecclesiae
dispersae". Acest consens avea totdeauna la temelia lui consensul, absolut sau relativ,
al Sfinfilor Pàrinfi între ei gi cu Sfànta Scripturà, adicà tària celor douà izvoare ale
Descoperirii dumnezeiegti.
Grave qi mari probleme s'au pus atunci Bisericii Ortodoxe lipsità de posibilitatea
finerii unui sinod ecumenic. Atacurile romano-catolicismului, la care s-au adàugat gi
ale protestantismului, probleme neprecizate îndeajuns de Descoperire, ca: numàrul
Sfintelor Taine, raportul lor cu ierurgiile, natura dumnezeiescului Har gi raportul lui
cu Fiinfa dumnezeiasci modul prefacerii Sfintei Euharistii..., iatà càteva exemple de
astfel de probleme dogmatice pe care Biserica Ortodoxà le-a dezlegat fàrà sinoade
ecumenice. ($i ele se ridicà neîncetat pe màsurà ce trece vremea). Ele au fost rezolvate
datorità acelui consens al Bisericii de pretutindeni; vehiculele acestor ràspunsuri
date de Bisericà au fost càrlile liturgice, catehismele gi màrturisirile, iar laboratoarele
în care s'au experimentat gi s'au formulat au fost: tràirea cregtinà, gcolile teologice qi
sinoadele locale.
Ce valoare au acesteînvà!àturi stabilite astfel? Sunt ele, toate, dogme?
La acesteîntrebàri trebuie sà se ràspundà separat: Le numim adevàruri de
credintà, revelate; ele au valoarea unor dogme, deoarece Biserica noastrà aga le
preluiegte, de fapt; de drept, ele însà nu sunt dogme, deoarece nu s'a îndeplinit forma
proclamàrii lor ca atare de un sinod ecumenic.

208 lbidem, p.273, c.t unele exemplificàri.

70
'lntrolucerd genera[à li Siffiboúce'I)ogmòSi1 eologwnen
O6ìectu['I"eafo7ici'Do7mqtkl à

Ih practicà nimeni nu face vreo deosebire ca tàrie de nezdruncinat între o dogmà

proclamatà de un sinod ecumenic, privind Hristologia de pildà qi între capitole,
- uneori centrale -, ale învàfàturii Bisericii noastre, privind Eshatologia, ori numàrul
Tainelor, ori màntuirea, dintre care unele n'au fost Proclamate ca dogme de un sinod
ecumenic, ràmànànd adevàruri de credin{à, reveìate.
Are consensul Bisericii împràgtiate aceeagiputere ca un sinod ecumenic? - Da,
deoarece nu-i lipsegte decàt definirea ei formalà, càci precum am spus, învà!àturile
nedefinite de sfintele sinoade ecumenìce nu sunt dogme, din pricina acestei lipse.

l.-/.3. Categoriateologunrenelor

Ce sunt ,,teologumenele"? Unele învà!àturi cregtine, care-gi aflà temelie în

Revelalia dumnezeiascà, dar care nu au consensul unanim al Bisericii, degi pot fi cu
o largà circulalie, au fost numite teologumene (de la OeoÀoyoÚprevovceea ce poate fi
obiect al Teologiei, ceea ce poate forma obazà a învà!àturii teologice), de pildà timpul
creàriiîngerilor, crearea sufletului din al pàrin{ilor lor etc. Teologumenele sunt curente în
Teologia ruseascàmai nouà.
S'astabilit'oe cà.teologumenae pàrerca teologicà cu temei în Revelafie,în speciaI
cu temei în scrierile acelor,,òLòóotcaÀottrlg olrcouprtvrlq"zto. Cu càt el realizeazà mai
desàvàrgit consensul Bisericii împràgtiate, cu atàt se apropie mai mult de ,,dogml',
din punct de vedere formal.
Se înfelege de asemenea cà este indiscutabilà autoritatea învà!àturilor care îgi
au un temei evident în ambele izvoare ale Revelafiei dumnezeiegti.

Opirriile particulare ale teologilor

1.7.4..

Altfel, o justificare insuficientà pe temeiul Revelaliei, e qi lipsa oricàrei astfel de

justficàri, face ca pàrerea expusà sà ràmànà o simplà pàrere particularà.
,,Pàrerileparticulare" sunt admise în Teologia Dogmaticà numai în màsura în
care ele nu contrazic dogmele qi se apropie de,,teologumene".
Dogmele gi teologumenele sunt,,necesaria";pàrerile particulare, ,,dubla": ,,In
necesariis, unitas, in dubiis, libertas, in omnibus, caritas"" ', iatà ce a cerut Tradilia
venerabilà a Bisericii ecumenìce autoritàlii bisericeqti qi teologilor.
La ràndul lor, teologii ortodocgi nu trebuie sà se lase condugi de spiritul
luciferic, încercànd sà înfàligeze simple opinii personale drept teologumene/ datorità
darului speculativ, ci sà fie stàpànili de smerenia Sfinlilor Pàrinli care au subliniat

209 Marele istoric al Bisericii, rusul Vasile Bolotov, a stabilit cu prilelul disputelor iscate de conferinfele
unioniste cu vechii catolici, în ale sale Thesen tipàtite mai întài în nemfegte în ,,Revue Internationale
de Théologie" (Caiet24,682 sq.) 9i mai tàrziu cu mari adàugiri în rusegte, în Lecturi cregtine(1913, anulY,
p. 525 sq.), deosebirea între ,,dogmà" 9i ,,teologumenon" pe care o reproducem clupà $tefan Zancov, Dns
Orthodoxe Christentum des Ostens, Berlil, 1928, p.38-39, nota 6, clegi nu sunt primite încà de toti dogmatigtii
ortodocAì.
210 Se socotesc patru mari dascàli ai Bisericii latine (Sf. Ambrozie, Fer. Ieronim, Fer. Augustin, Sf Grigorie
cel Mare) 9i patru ai Bisericii ràsàritene (Sf. Atanasie * pe care càrlile liturgice ràsàritene îl omit -, Sf. Vasile,
Sf. Grigorie de Nazianz gi Sf. Ioan Curà de Aur).
277
$tefan Zancov, op cit., p.19, scrie: Dogmele sunt ,,necesaria", teologumenele sunt ,,dubia".

77
Tco[ogfu'I)ogmaticà$enera[àsou'lrlilc ipMIàsi Sim6o[icà

unele pàreri ca fiind ale lor proprii gi nu ale întregii Biserici. ,,Aga Sf. Vasile cel Mare
qi Sf. Ioan Gurà de Aur deosebesccele spuse òorcprarrKog,de cele ayarvrotrrcóq iar
Fericitul Ieronim îgi exprimà ideea cà în operele Sfinlilor Pàrinfi totdeauna trebuie
deosebit ceea ce dàngii au scris òLaÀ,erctLrccoq,de ceea ce au expus ca adevàr"27'.

l.-/.5. Impàrfirea dognrelor:

la ortoclocgi,la roflrono-catolicigi la protestanli
Dogmele au fost împàrfite în mai rnulte feluri în tratatele de Teologie Dogmaticà
ortodoxà2r3.Cele mai obignuite sunt urmàtoarele împàrtiri:
al Dupà obiectul lor, dogmele erau împàrlite altàdatàîn dogmede credin[à giîn dogme
de moraouri; gi unele gi altele sunt revelate, dar numele de ,,dogme" s-a rezervat pànà
la sfàrgit numai adevàrurilor de ordin speculativ, teoretic.
b) Dupà raporttú lor u mintea noastrd, dogmele au fost împàrfite în dogmepure
sau ,,misterii", cate nu pot fi înlelese cu mintea (de pildà dogma Sfintei Treimi) gi
dogmemixte, care se cunosc Ai din Revelafie, dar gi din raliune (dogma despre existenla
gi fiinla lui Dumnezeu, despre existenla sufletului, etc.).
c) Dupà legàtura dintre ele,dogmele sunt generale(aga cum sunt expuse de unele
Màrturisiri din epoca patristicà qi de simbolul niceo-constantinopolitan), gi speciale
(de pildà cele douà firi ale Màntuitorului etc.).
d) Dupà raporturile interconfesionale, avem dogmecomwle tuturor confesiunilor
(a Sfintei Treimi), gi deosebitoare (despre purcederea Sfàntului Duh, despre modul
prezenlei în Sfànta Euharistie etc.).
e) Unii dintre teologi admit 9i împàrfireaîn dogme explicite (cele definite de
Bisericà) gi implicite (cele nedefinite sau nedezvoltate), precum se precizeazà despre
càderea demonilor etc..."4. E o influenfà de nomenclaturà romano-catolicà, care
privegte domeniul teologumenelor gi al pàrerilor particulare. Ea nu e primità de unii
teologi ortodocgi'r5 gi nu trebuie primità decàt cu condilia ca dogmele respective sà
nu fie numai aparent,,implicite", ci sà aibà gi temeiuri în Revelalie.

Romano-catolicii au urmàtoarele împàrfiri principale:

a) În raport cu proclamarealor de cdtre Bisericà,ei admit dogme formale (dogmata
formalia quoad nog revelata et proposita) gi dogme materiale (dogmata materialia, in se
revelata, sed non proposita)"6.
Cele dintài se mai numesc Ai ,,de credin!à definità", iar cele de al doilea ,,de
credinfà dumnezeiascà"tl7.

2r2 P Svetlov, Înaàtàtura crestinù în expunere apologeticd,trad. de prof. icon. Serghie Bejan gi Constantin
Tomescu, 1935, pp. 29I-292.
273 Vezi Macaìre, Thcologíc Dogrnntique orthodoxe, traduite par un russe, I, Paris,
t. pp 27-28,9i aproape
toate manualele de Teologie Dogmaticà.
214 Macaire, ib., pp.27-22.
215 Cehanovsky, de pildà, vezi
Spacil, op. cit., p.347
2t6 Bernard Bartmann, Précis de Th.éologieDogmatique, trad. de
Marcel Gauthier, t. I, ed. III-a, (Mulhouse,
7938),p.25.
277 Vezi Léonce de Grandmaison. Le dognrc chrètien, ed. II-a (Paris,1928),
p.278.

72
lntroluceft Benera[à ?{otu{e cqrs cteristíce afe logm et

b) O a doua categorie de învà{àturi de o autoritate mai micà e aceeaa,,adevàrurilor

catolice" sau ,,învàfàturilor bisericegti'2'8,gi anume: r. ,,Concluziile teologice" (adevàruri
deduse din z premise, dintre care una revelatà: ,,virtual revelatà"); z. ,,adevàruri
fllozofice" (ca unele privitoare la existenta gi atributele lui Dumnezeu); 3. faptele
dogmatice (ca episcopatul lui Petru la Roma, validitatea proclamafiilor,,ex cathedra",
originalitatea textului Vulgatei etc.). Deqi nu sunt considerate ca revelate, totugi au
autoritatea dogmelor în romano-catolicism.

Protestanfii vechi deosebeau:

al dogme esen[iale(necesare pentru màntuire), gib) neesenliale(care nu sunt
necesare pentru màntuire). Dar din punctul de vedere al adevàrului religios, toate
dogmele sunt esenfiale;de aceeasinodul al VII-lea ecumenic a anatematizat pe cei care nu
dau cinstea cuvenità sfintelor icoane gi moagte.

Încheiere. Dupà cum s'avàzutdin cele spuse, noliunea de,,dogmà" aratà rolul
decisiv al Bisericii în opera de ,,traducere" a adevàrurilor revelate în adevàruri
acomodate minlii noastre, ea înlàturà arbitrariul individuar în întelegerea Revelafiei,
dar ea asigurà gi libertatea spiritualà a omului în ecuagiainefabilà a adevàrurilor
revelatecu rafiunea omeneascà.
Din momentul dogmatizàrii de càtre Bisericà a unui adevàr de credin!à din
moment ce capàtàlàmurirea bisericeascàgi devine dogmà, cu el se produce o esenlialà
modificare: adevàrul Revelaliei dumnezeiegti din obiect de credinfà revelatà se
transformà în dogmà, prin actul cugetàrii sobornicegti, al Bisericii, prin explicarea
lui logicà're.

l. B. N orr-:l.r: c.AnÀcrr-:l3rsrrcri Àl.r-:Docmnr

IntroclucereageneralàasupÍa problenrei

dogmei include gi notele ei caracteristice; de aceea, vom càuta acum sà

[\efinifia
L,l dezvoltàm gi sà precizàm gi mai bine aceste note caracteristice ale ei.
a) Am afirmat anume cà dogma e un adevàr descoperit de Dumnezeu oamenilor;
acest atribut al dogmelor cregtine le deosebegteatàt de învàfàturile religiilor pàgàne,
càt gi de învà!àturile Íllozoîice, fiindcà acestea nu sunt descoperite.
b) Al doilea atribut al dogmei e constituit de faptul cà adevàrul ei revelat e
formulat, predicat qi impus de Bisericà. Aceastà notà o deosebegte de conceplia
protestantismului gi a altor culte cregtine despre învà!àtura revelatà, deoarece ea nu e
làsatà la arbitrariul individual, ci e formulatà gi apàratà de întreaga Bisericà. Aceste
douà note caracteristice ale dogmei sunt esenfiale; ele fixeazà locul ei în ansamblul
învà!àturilor religiilor lumii gi în fafa protestantismului.

218 Bernard Bartmaffr, op cit.,7,p.25.

219 Pentru capitolul acesta vezi Prof. N. Chifescu, Fin(a dogmei, în rev.
,,Studii Teologice", seria nouà, anul
V, 7953, nr 3-4, pp 188-209

73
'1eo[ogiarl)ogmaticà ljencra[à sau 'Principio[à ti Sinl;o[icà

c) În general, tratatele de Teologie Dogmaticà ortodoxà mai amintesc caracterul

teoretic, care deosebe$tedogma de învà!àturile morale, gi
d) cel imutabil, care e un corolar al noliunii de Revelafie Dumnezeiascà. Pe
làngà acestea,trebuie însà sà precizàm gi faptul cà dogma nu satisface o curiozitate
degartà, ci e datà:
e) în vederea màntuirii.
În cele ce urmeazà, vom dezvolta aceste cinci note caracteristice ale dogmei
pentru a preciza mai bine rostul ei în cugetarea gi viafa cregtinà.

1.8.1.Dognra,acl'à0àrrerOelat

Prima notà caracteristicà a dogmei e de a f.i tn adeaàrrevelat, cu alte cuvinte

de a fi un adevàr mai mult sau mai pulin làmurit expus în cele douà izvoare ale
Revelafiei creqtine. Aceastà afirmafie nu trebuie înfeleasà în sensul cà învà!àturile
cuprinse în Sfànta Scripturà sunt ipso facto ,,dogme", ci numai în sensul cà toate
dogmele trebuie sà-gi afle un temei oarecare în ea. Dacà am zice cà toate învà!àturile
Sfintei Scripturi sunt ipso facto dogme, am càdea în protestantism, càci numai
Biserica poate proclama o învà!àturà revelatà ca domà - oricàt de làmurità s'ar pàrea
ea în Biblie credinciosului siguratic"o.
Acestui caracter revelat datoresc dogmele supranumele lor de dogme ,,ale lui
Iisus Histos" (amintit la Efeseni z, t5 gi Coloseni z, 74), ,,dogme dumnezeiegti",
,,dogme cregtine", ,,dogme ale Domnului", ,,dogme evanghelice", ,,dogme apostolice",
date de Sfintii Pàrin{i de-a lungul epocii patristice"'. Nu e de mirare, de asemenea,
cà acolo întreaga învà!àturà cregtinà este socotità, în chip hiperbolic, dogma ba chiar
cà îngigi Evangheligtii gi Apostolii sunt ,,învà!àtorii dogmei"zzz.Aceste exageràri de
vorbire se datoresc în unele cazuri gi faptului cà încà nu se precizase îndeajuns nofiunea
de ,,dogmà", mai ales la începutul epocii patristice.
Iatà de ce de asemenea, suntem întru totul opugi concepliilor moderniste ori
protestante, rationaliste, ori sentimentaliste (datorite gcolilor lui Schleiermacher; Ritschl gi
Sabatier) dupà care dogmele n ar fi decàt nigte formulàri exterioare, dar de origine cu
totul subiectivà ale sentimentului religiog ori ale experienfelor intime, religioase. Ele
rr'aÍ fi, în acelagi timp, decàt acomodarea Evangheliei cu vremurile pe care le stràbate
Biserica"l.
Dimpotrivà, dogma e o învà!àturà cu cuprins obiectiv, revelat omului.
Proclamarea dogmelor de càtre Bisericà a fost precedatà de anumite experiente
adànci, de anumite lupte chiar, care au stabilit adevàrul ca într'un fel de decantare gi
dupà aceeadogmele au devenit izvoare nesecatede intensà tràire a misterelor cregtine.
Aceste fapte fac pe unii teologi ortodocgi, care privesc dogmele ca învàfàturi
care modeleazà viala noastrà dupà modul divin, ca fermentul qi dreptarul neasemànat
al ei, sà vorbeascà despre Revelafie ca despre ,,un fapt viu", sà.constate cà dogmele
,,nu se cunosc prin intelect întrhtàt càt se primesc cu inima care crede" (Malinovschi)

220 Cf. Petru Svetlov,

op. cìt.,I, p.267.
221 V e z i M a c a i r e , o p
c it.,l, p .2 .
222 lbidem.

C f . T h e o p h i l l u s S p a cil, o p . cit.,p .3 3 9

/+
'htrolucerd gexero[ò Xotdd cnocterr stice'a[edogmci

sà socotescà dogma drept ,,un fapt al Revelafiei, exprimat într'o formà teologicà"
(Svetlov), gi, în sfàrgit, sà spunà cà ,,dogma presupune o exerien!à religioasà"
(Florovski)"+.
Asemenea expresii sunt înfelese de unii teologi ortodocgi ca qi cum ar tàgàdui
obiectivitatea absolutà a domelor.
Dar aceastàobiectivitate e garantatà în Teologia Dogmaticà ortodoxà de concep{ia
ei despre dogmà ca adevàr revelat. Experienfele care au precedat gi care urmeazà
de-a pururi dogmelor dumnezeiegti, nu gtirbescnicidecum, ci amplificà însemnàtatea
acestui atribu! adevàrul revelat vegnic reflectàndu-se în forme infinite, în sufletele
trecàtorilor pe acest pàmànt, dar adevàrul ràmànànd acelagi.

1.8.2.Ifurnrtrlatclel3isericà

Dogma este un adeaàrformulat, apdratgi impus de Bisericà;aceastae nota cea mai

specificà a conceptului de dogmà. Càci ea deosebegtedogmele de interpretàrile
arbitrare ale protestanlilor gi ale neoprotestan{ilo{, date textelor scripturistice. Mai mult
ea deschide orizonturi largi minlii omenegti limitate, care astfelîntrevede ,,luminiguri" în
domeniul transcendentului gi metanoeticului gi umple inima credinciosului celui mai
simplu de o luminà inefabilà.
În sfàrgit, aceastà notà aratà cà Biserica are în ea puterea creatoare de via!à
duhovniceascà religiosà, prin faptul cà Duhul Sfànt o asistà gi o însuflefegte.
Biserica este coloana qi temelia adevàrului (r Timotei, 3, r5);ea pàstreazà ca gi
Maica Domnului dupà Buna Vestire, adevàrul în inima ei, apoi, la nevoie îl vesteqte, îl
tàlcuiegte sub asistenla Sfàntului Duh. Ea nu poate gregi gi nici nu poate îngela pe
nimeni. Dreptul de a formula dogme nu are decàt Biserica lui Hristos. A formula
dogmele individual însemneazà sà tàlcuiegti arbitrar SfàntaScripturà qi eventual chiar
Sfànta Tradilie. Toate gregelile protestantismului se datoresc încrederii excesive în
puterile individuale de a înlelege Revelafia; dar numai Biserica în totalitatea ei este
infailibilà, ca Trup tainic al Domnului, asistatà gi însuflelità de Duhul Sfànf care se
manifestà viu în experientele, în congtiinfa gi în viala ei duhovniceascà"5.
Màrturisitoarele gi interprelii acestei congtiinfe qi experienle, tràmbilele
adevàrului revelat, sunt sinoadele ecumenice.
Adeseori acest nume a fost uzurpat de sinoade care nu erau glasul Bisericii gi nu
erau buciumele adevàrului vegnic (sinodul tàlhàresc de la Efes sau cel de la Ferrara-
Florenta); Biserica nu le-a recunoscut ca ale sale qi sinoadele sau vàdit infailibile numai
în màsura în care au exprimat adevàrul pàstrat în chip tainic în congtiinta vie a Bisericii"
de la moartea ultimului Apostol, cànd s'a încheiat Revela{ia.
Romano-catolicii au càzut întrîn individualism excesiv,care a favorizat nagterea
protestantismului pe meleagurile sale.El aînvestit pepapacu puteri quasidivine, ràpind
întregii Biserici, prin sinodul ecumenic, dreptul de a formula dogmele gi limitànd
asistenla Duhului Sfànt la persoana papei, cànd acesta defintgte dogmele ,,ex
cathedra".

224 lbidem,pp.339,34O.
225 Th. Spacil,op.cit.,p.245.

75
Teo[ogia/Dognaticà$cnerafàsau'Pîiflciph[òJi Sìn6o[kà

Biserica noastrà a pàstrat adevàrata practicà a formulàrii dogmelor în sinoade,

de la Sfinfii Apostoli"6. Din pricina acestei a doua note caracteristice, Sfinlii Pàrinli au
numit dogmele,,cuvintele bisericegti",,,Dogmele Bisericii" etc227.

1.8.3.Teoretic

Dogma e un adevàr teoretic. E nevoie sà accentuàm acest lucru 9i sàl explicàm,

pentru a deosebi dogmele de învàfàturile morale cregtine, de canoane etc. Indeosebi
învà!àturile morale au stat pànà în evul mediu alàturi de dogme - dogmata fidei qi
dogmata morum - deoarece qi unele gi altele sunt descoperite de Dumnezeu gi
deoarece sunt douà aspecte ale uneia gi aceleiagitràiri cregtine. Morala însàgi era
propusà în gcolile teologice în continuarea Teologiei Dogmatice, pànà în evul mediu.
Odatà cu progresul gi cu dezvoltarea studiilor teologice, ele s'au separat gi dogma gi-a
pàstrat nota caracteristicà de adevàr teoretic228.
Dogmele nu diferà din punctul de vedere al structurii logice, de afirmafiile
Iogicii omenegti. Dimpotrivà, oricàt de adànc ar pàtrunde în tainele dumnezeirii
- cazul aga numitelor,,dogme pvre" -, ele ràmàn, dupà o expresie amintità de noi"
,,proiecfii logice, ale unor principii supralogice", e adevàrat, dar tot logice.
Biserica îgi însuqegte astfel adevàrul revelat, trecàndu-l prin filiera congtiinlei
gi mai ales a raliunii omenegti, gi dà astfel o explicalie care devine obiect al gtiinfei,
cugetàrii gi experien,teicregtinilor gi o nouà treaptà a cunoagterii cregtine. Càci dincolo de
formulele dogmatice pulseazà viafa divinà perceptibilà nu prin cuvànt ci prin tràire.
Dar ea ne este revelatà pe càile accesibilespiritului omenesc Ai cunoagterea prin dogmà
e unul din mijloacele cele mai experimentate în cregtinismul ràsàritean;în acestsens
vorbim de caracterul teoretic al dogmei.
,,Tèoretizarea" oricàrei tràiri e un fapt care nu poate fi neglijat. Insàgi simlirea
religioasà trebuie polarizatà gi dirijatà de rafiune.
In felul acesta dogma, adevàr prin excelen!à teoretic, devine generator de
tràire cregtinà, iar aceasta devine la ràndul ei aplicarea gi ridicarea la o intensitate
maximà a principiilor teoretice oferite de Dogmaticà.
,,Tradilia ràsàriteanà, scrie Vladimir Lossky22e,n'a fàcut niciodatà deosebire
netà între... experienta personalà a misterelor dumnezeegti gi dogma afirmatà de
Bisericà."
Cuvintele spuse, e un veac de atunci, de un mare teolog ortodox, mitropolitul
Filaret al Moscovei, exprimà în chip desàvàrgit aceastà atitudine, exemplificatà de

26 La începutul expunerii hotàràrilor Sinodului apostolic din Ierusalim s'a dat formula colectivà de sinoadele
ec ume n i c e :é ò o É t v y à q t { Ilve ú ya tttQAyilo r ca i r jg L v ( F A 15,28).V echi l etraduceri înfol si n}à pànàazí
tàlmàcesc aceste cuvinte astfel: ,,Pàrutu-s-a Duhului Sfànt 9i nouà!". Fafà de sensul de azi,al cuvàntului
,,a se pàrea" , aceastà traducere nu mai corespunde tàlcului dintài Càci s'ar putea socoti chiar o blasfemie
ideea cà Sfàntului Duh ,,i se pare". De aceea se impune altà tàlmàcire: ,,Duhul Sfànt 9i noi am hotàràt...",
sau ,,am hotàràt sub adumbrirea Duhului Sfànt...", formule care ar reda ideea formulàrii doctrinale sub
egida Duhului Sfànt. Adàugàm cà în Sfànta Scripturà hotàràrile acestui Sinod se gi numesc: rabóygara
tà rcercqrpÉva.onò tòv ànootóÀrov rcai nqreoputéqr<^ru(FA 15,4).
D7 Macaire, op. cit.,I, p.1 notele.
9i
228 y""i Prof. Pr. I. Mihàlcescu, Cttrs de TeologieDognnticù, predat studenfilor de anul IV în 1931-1932.
22e Vl. Lossky, Essni stLrta ThéologieMystique de I'EgIise d'Orienf, (Paris,
19M), pp. 6-7

76
Tnnoluceregeteru[ó N orc{ecarccterist i cea[elog mei

Lossky: ,,Nici unul dintre misterele înfelepciunii lui Dumnezeu nici cel mai secret nu
trebuie sà ne aparà stràin sau cu totul transcendent, ci în toatà umilinfa trebuie sà
adaptàm mintea noastrà la contemplalia lucrurilor dumnezeieqti". Cu alte cuvinte,
dogma exprimànd un adevàr descoperit care ne apare ca un mister de nepàtruns,
,,trebuie tràit de noi într'un proces în cursul càruia, în loc de a asimila misterul la
modul nostru de în{elegere, va trebui, dimpotriv4 sà veghem la o schimbare adàncà,
la o prefacere làuntricà a minfii noastre, pentru a ne face apti pentru experien!à...".
Deci, dogm4 adevàr teoretig trebuie sà fie zàmislitoare de tràire intensà; altfel
ar ràmàne asemeneaflorilor artificiale, lipsite de via!à, de miros gi mai ales de rod.

1.8.4..Nesclrirnbabil

Dogma e un adevàr neschimbabil, dat odatà pentru totdeauna. O dogmà, odatà

formulatà de sinodul ecumenic nu se poate schimba în veacul veacului; nici nu se
poate adapta mediului secular. Antinomiile credinfei formulate în dogme, se rezolvà
numai în contemplatie, care e adevàrata ,,teologhisire". (Se gtie cà chiar Luther a
interzis lui Melanchton sà tot modifice confesiunea Augustanà, fiindcà odatà formulatà,
zicea el, nu mai e a unui particular, ci a Bisericii).
Neschimbabilitatea dogmei impune menlinerea tale-quale a fondului gi a
formulei, deoarece dupà cuvintele lui Vincenliu de Lerini dogma nu e o invenlie a
minfii omenegti (,,philosophicum inventus"), ci un depozit dumnezeiesc (,,divinum
depositum")'3o nu se pot primi nici formulàri de dogme care ar rectifica pe cele vechi,
printrb nouà Revelafie.
Dar nu e vorba totugi de o stagnare fiindcà, dacà dogmele au o neschimbabilitate
absoluti în acelagi timp ele au o perfectibilitate în înlelegerea pe care o putem avea
despre cele dumnezeiegti, potrivit ideii exprimate de acelaqi Vincenfiu de Lcrini,
dupà care dezvoltarea unei dogme se face ,,in eodem scilicet dogmate, eodem sensu,
eademque sententia"23r.
Se vorbegte despre o istorie sau despre o dezvoltare a dogmelor, dar e mai
drept sà se vorbeascà despre o istorie a Dogmaticii. Càci în ce privegte conlinutul
dogmelor nu se poate vorbi de o istorie, el fiind revelat, ci se poate vorbi de o
preistorie a dogmei, a formulàrii ei; din clipa în care a fost formulatà, nu mai poate
fi vorba decàt despre o istorie a însugirii ei subiective: ,,progressus fidelium in fide".
Nu numai un cuvànt, dar chiar o prepozilie a putut forma ,,articulus stantis vel
cadentis Ecclesiae" (cazul prepozifiei òtà la Sinodul de la Ferrara-Florenfa). Marea
schismà a fost pricinuità mai ales de cuvàntul ,,Filioque". Unii protestanfi, vrànd sà
aducà schimbàri de dogme, le-au sàràcit de formule gi de cuprins în anarhia doctrinalà:
Quot capita, tot sensus.

1.8.5. Dat îrr',0eclerea

màrrttririi

Dogma e un adevàr ce duce la màntuire. Dogmele nu sunt date pentru satisfacerea

curiozitàfii omenegti. (Luther, dupà Fericitul Augustiry a ràspuns unuia care-lîntrebase:

230 Vincenliude Lerini, Cornmonitorium,I,

nr.21;Migne, P.L.,L, col.666
Ibidem.,ll,28;P.L.,L,col.668;apud H. Pinard,art. Dogme,înD.T.C.,col.7123

77
 'I'eo[ogia.Dogmaficà
$erctafàsau,Pilflcipitlà ti Siffi\ohcà

,,Ce fàcea Dumnezeu înainte de crearea lumii?" - ,,pregàtea pedepse pentru cei ce
pierd timpul cu întrebàri degarte!").
Dogmele sunt date cu un anumit scop: acela de a màntui pe oameni.
$i nu se
poate ajunge la màntuire fàrà credinfà; obiectul acestei credinle sunt dogmele. Pentru
ca sà fie dreaptà, credinta trebuie sà aibà ca obiect dogmele adevàrate.
Dogmele stau la temelia întregii tràiri a cregtinului, la temelia relafiilor lui cu
Tatàl sàu ceresc qi cu frafii sài, semenii sài.
Ele exprimà principiul viefii duhovnicegti qi dau specificitatea lor. De aceea,
ele au o însemnàtate covàrgitoare pentru tràirea noastrà crègtinà: doctrina Întrupàrii
determinà concepfia noastrà despre putinla activismului omului, depre perfectibiliiatea
noastrà pànà la treapta îndumnezeirii noastre.
Nu ne e indiferentà existenfa lui Dumnezeu sau Învierea Domnului, chezàgia
învierii noastre qi a altor evenimente suprapàmàntegti, dar care zguduie pàmàntui gi
de care depinde destinul nostru aici gi dincolo de zarea acestei lumi, în vegnicie...
Din acest punct de vedere întelegem càt de îndrep!àtità e pàrerea celor care
cred cà criteriul adevàrului dogmelor nu e identitatea iugetàrii cu ea însàgi (acel
criteriu formal imanent), ci,,vitalitatea lor, adicà tocmai ceea ce e temelia definitiei ei
gi ea numai o proiecteazà în cuvinte gi judecàfi. De aceea,cànd e vorba de dogme...
trebuie sà càutàm... reflectarea ei vitalà, care e temelia ei"r3r, pe làngà temeiul ei
obiectiv, descoperit.
Existà o deviere cumplità: ruperea de la viafa unicà a Bisericii, ruperea de la
comuniunea credintei gi iubirii a Trupului tainic, depàrtarea de Duhul Sfànt, este
erezia. Este erezia, congtientà gi voità, ,,negarea sau pervertirea dogmei, adicà a
adevàrului sau a învàtàturii clar formulatà de Bisericà gi cunoscutà fiecàrui membru
al ei..."'33.
De aceeaBiserica, potrivit cuvàntului Màntuitorului (Mt
5,3o: ,,Dacà,màna ta
cea dreaptà te smintegte...")a proclamat ca decàzuli din ,,preolia obgteascà"pe cei ce
s'au depàrtat de la ea, pe eretici, anatematizàndu-i: ,,Dacà cineva nu va gine gi nu va
îmbrà{iga dogmele numite mai sus, - poruncegte canonul I al sinodului al Vllea
ecumenic, ci se va aPuca sà unelteascà împotriva lor, anatema sà fie dupà rànduiala
cea de acum agezatàde càtre Sfinlii Pàrinfi aràtafi mai sus gi sà se scoatà ca un stràin
din cartea cregtineascàgi sà cadà...",:+.
O învàfàturà adàncà a Patericului ne aratà cà erezia e un pàcat mai mare gi mai
primejdios decàt toate celelalte, fiind contagios ,,Zis-a Avva TÀeodor iaràgi: de ai un
prietequg cu cineva gi se va întàmpla sà cadà el în ispita curviei, de po!i, dà-i lui mîna
gi trage-l în sus. Iar de va càdea în eres gi nu se va pleca gie, sà seìntoarcà degrab4
taie-l pre el de la tine, ca nu cumva zàbovindu-te sà cazi împreunà cu el în groafà,;:.

Încheiere. Din expunerea noastrà s'a putut vedea cà specifice dogmei sunt
mai ales primele douà atribute ale ei: acela de a fi adevàr rèvelat de Dumnezeu
gi de a fi formulat de Bisericà. Celelalte trei sunt corolare ale acestor caracteristice.

232 Sergiu
BulgakoVapud Spacil,op.cit.,p.340.
233 P.Svetlov,
op. cit.,p.269.
?34 Dr. Iosif Olariu,
ManualdeDogrLaticd,
(Caransebegl90T),p.6.
235 Patericul,(ed
Ràmnicul Vàlcea,1932),p. 88,nr.4.

78
,tttrrlqcere Benera[à 'DogmàSirasiune,logmd
J;aidli

Din caracterul de adevàr ,,îevelat" decurge acela de ,,neschimbabil" gi de

,,necesarpentru màntuire", pe cànd caracteristica ,,teoreticà" decurge din aceeade
,,formulat de Bisericl'. De aceeanu se gàsescla tofi dogmatigtii ortodocgi expuse. Totugi
suntîndreptàlite toate gi se întregesc în chip fericit'r6.

1.9. DOci-,rr SI RÀTIUNE, DOGìriÀ $I !I.r$i\

l)m vàzut cà dogma este adevàrul revelat de Dumnezeu gi formulat de Bisericà. Sà

l'lvedem acum, mai departe, ce rol are rafiunea în formularea dogmei qi în înlelegerea
ei? Ce legàturà are dogma cu viafa?

1.9.1.Dognra e acoÍnoclarea acle{àruluire{elat la ptrtereacle

îrrlelegerea ofltului

În procesul formulàrii dogmei, rafiunea, càlàuzità de credin!à gi încàlzità

de iubire, a dat adevàrului revelat o formulà logicà, mai precisà, pentru înfelegerea
omeneascà. În felul acesta,adevàrul revelat a trecut, în prezenfa Sfàntutui Duh prin
congtiinla colectivà, vie, a Bisericii, reflectatà în aceea a sinodului ecumenic qi s'a
produs un fel de decantare a unicului adevàr de toate ,,impuritàfile" simplei cugetàri
omenegti, atàt de diversà în manifestàrile qi roadele ei.
În felul acesta,adevàrul revelat, care, dnpà càderea în pàcat, poate fi înfeles în
mai multe feluri de rafiunea omeneascàindividuali capàtànoi contururi gi delimitàri,
potrivite minlii omeneqti; este, ca sà zicem a$a, turnat în tiparele mai acomodate
umanului.
Prin aceastà operalie, necesarà în starea de dupà càdere, a omului, adevàrul
revelat nu a pierdut nimic din valoarea lui intrinsecà, ci numai a càgtigat o precizie
mai mare în pàtrunderea din sfera dumnezeiescului în aceea a omenescului. Càci,
dupà cum am amintit, el ràmàne tot o proiecfie logicà a unor adevàruri care depàgesc
logicul. Dar, în acelagi timp, el devine obiect de gtiinfà, de cugetare omeneascà,ca gi
obiect de noi experienfe, de tràire duhovniceascà.

nu trebuie nici corrfttnclatcu clognra,

1.9.2.Datul rerOelat
clar rrici sepal?tcl€ea

Acest fapt ne aratà gregeala celor are identificà datul revelat cu dogma, sau
care le separà.Ele nu pot fi identificate aga cum vor chiar unii dogmatigti ortodocqi237,
deoarece a intervenit un element nou, care s'a adàugat datului revelat: elementul

236 Pentru capitolul acest4 vezi Prof. N. Chilescu, Fiinla dogmai,în rev ,,Studii Teologice",seria nouà,
anui V 1953,m. 3-4,pp. 188-209.
237 11"piidà Macarie,op,cit.,I,p.10.

79
'I'eo[ogia'Dognatrcò
ljencra[à sau ?nncipnfa si Sinlio[ìca

rational, logic. Ele nu pot fi însà nici separate, aga cum vor ralionaligtii protestanfi,
sau modernigtii, deoarece fondul revelat e acelagi. Duhul Sfànt, care a insuflat pe
profeli în Revelalie, e acelagi care a prezidat la destinele dogmei, asistànd Biserica în
formularea ei. Ele sunt numai deosebite, sfera dogmei fiind mai întinsà în formularea
ei, decàt aceeaa datului revelat.

1.9.3.Dogrrradà ràsptursnàzuinl€lor strfletultri

gi cerirrlelor ralirlrlii

Dacà intervenfia Bisericii pentru formularea dogmelor a fost pricinuità de cele mai
multe ori de erezii, totugi, dogma dà gi un ràspuns multumitor nàzuinlelor sufletului
omenesc dupà adevàrul absolut, ràspunzànd însà în chip satisfàcàtor gi raliunii
omenegti.
Aceastà raliune omeneascà n'a fost niciodatà nici disprefuità nici làsatà în
pàràsir e în creg tinism, ci totdeauna ajutatà gi îndrumatà de credin!à.
$i dacà cregtinismul ortodox n'a mers pànà la idolatrizarea raliunii omenegti,
ca protestantismul rafionalist, sau ca romano-catolicismul, în care sh pus alternativa
acelor formule: ,,fides quaerens intellectum" gi ,,intellectus quaerens fidem" (cu toatà
acea,,Philosophia ancilla Theologiae"), totugi teologia ortodoxà nh neglijat acest dar
dumnezeiesc care face podoaba fàrà de pre! a sufletului omenesc.

1.9.4..I'la e nràrturia er0iclerrtà

a creclintei îrr iubire

Acest ajutor nepreluit îl dà dogma sufletului doritor dupà adevàrul absolut

prin însàgi acomodarea acestuia la puterea receptivà a sufletului gi prin dislocarea
lui dintr'un ansamblu de interpretàri posibile.
Faptul cà acest adevàr vine ca impus din afari nu-i scade întru nimic valoarea
lui absolutà. Infailibilitatea Bisericii e o garanfie a acestei valori; drepturile rafiunii
au fost respectateîn procesul acesteiproclamàri a adevàrului. Iar libertatea congtiinfei
nu e diminuatà de faptul cà ea se acordeazà cu o eviden!à cernutà printrb màrturie
colectivà a credinleiîn iubire, evidenfà condilionatà de gradul de integrare a credinciosului
în aceastàcolectivitate (Biserica),prin însàgi aceastàcredinli în iubire.

L.9.5,Însugireaclognrelornu clàclecàto pàtrtrnclerer€latirOà

a nristerelorcuprinse în ele
Cu aceasta n'am înfeles cà formularea dogmelor cu ajutorul raliunii face
adevàrul dumnezeesc descoperit cu totul inteligibil; acest dar nu e dat omului. Càci
înlelegerea omeneascà ràmàne aici de-a pururi acoperità de un vàl - pe acest tàràm
vedem ,,ca prin ghiciturà", ca o arvunà, în o vedere anticipatà.
De aceea dogmatiqtii'r8 accentueazà cu dreptate îndeosebi faptul cà adevàrurile
dogmatice îgi primesc sprijinul lor exclusiv de la autoritatea dumnezeiascà, ra{iunea
ràmànànd organul formulàrii, însugirii gi justificàrii lor.

238 Vezì Hristu Andrutsos, DogmaticaBisericiiRùsdritene,

(Slbiu,1930),p. 12 sq

80
'Introlucere gerera[à lI)ogmà
Siraliune logflà ti\iotà

Càt privegte pàtrunderea lor, ea poate fi deosebití dupà felul sfor!àrilor care
se fac pentru adàncirea adevàrului descoperit prin ele. Dogma rrvepvizeazà niciodatà
subiectul sàu, fiind ajutatà gi completatà de o Liturghie, de practicile Pioase, de
înlelegerea comunà a credinciogilor: acea ,,Lex orandi", ajutà la determinarea acelei
,,Lex credendi"'3e.
Cu aceastaam ajuns la a doua parte a expunerii noastre.

l.9.6..Acei ,,nlaiores",dascàli propu$i pentru a îrr{à}ape allii'

le îrrleleggi le expun Ínai eNplicit,
dar aclàrrcirealor e rezerf,atà tràirii lor clecei cu itritrracuratà

Dogma poate avea o însemnàtate realà în viala creqtinà, în màsura în care ea

preface aceastàvia!à dupà modul divin. Altfel ea poate ràmàne o simplà cunogtin!à,
ca multe altele, fàrà nici o legàturà cu nàzuinlele qi cu sfor!àrile noastre.
Prività din acestpunct de vedere, dogma poate ridica probleme cu aspecte mai
apropiate de cei ce împàrtàgesc Ai se împàrtàgesc din bunurile acestei ,,Alma Mater",
Teologia.
$i anume, e un adevàr comun cà dogma este cunoscutà în chip mai explicit în
Bisericà de ai sài ,,majores", dascàli care înjugà zilele cu noplile pe tomuri bràcuite;
dar e pàtrunsà mai adànc de cei cu inima curatàz4o.
Avem de o parte o cunogtin!à mai explicità, iar de alta o pàtrundere mai
adàncà. Sunt douà lucruri total deosebite,dar în cea mai strànsà legàturà una cu alta.
În cazul dintài avem o cunoagtere intelectualà, însà extrinsecà, fàià aderenfà intimà
evidenti pur intelectualà; în cazul aI doilea e vorba de o cunoagtere dobàndità prin
tràire, prin experientà personalà, e vorba de ,,grtozà",în care subiectul se identificà
cu obiectul cunoagterii.
$i totugi, aceste douà feluri de cunoagtere, precum am spus, sunt întrb inter-
dependenfà desàvàrgità: formularea dogmei e îndelung pregàtità de tràirea ei;
cunoagterea explicità a dogmei e cunoagterea ei intelectualà; iar prefacerea ei în
gnozà e în funclie de chiar aceastà cunoagtere intelectualà (,,nihid volitum, nisi
praecognitum").

1.9,-/.IÌxenrpliflcare

Cregtinismul poate fi definit ca o via!à în Hristos. Aceastà via!à în viala Trupului

tainic al Domnului îgi are începutul în credinfà; iar obiectul credinfei, dar supranaturaf e
ugurat în înfelegerea lui de cunoagterea doctrinei dogmatice. Se poate ca aceastà
cunoagtere sà evolueze în chip fericit spre ,,o vedere mai presus de vedere'i pentru
cel ce o are, sau pentru cel ce o primegte de la altul. În acest caz, Duhul Sfànt dà
adeziunii noastre un caracter supranatural, adaptànd mintea noastrà la întelegerea
dogmelor.

23e Léoncede Grandmaison,op.cit.,p.323.

240 Léoncede Garrigou-Lagrange,Lesenscommtm,la Phitosopie
det'Etreet lesformulesdogmatiques;
a cincen
mie,(Paris,7936),pp.388, 394.

81
TeotogialDogmaticd $enera[àsou Qrincipio[à ti Siníoticà

Tradifia Bisericii cregtinede totdeaunaa dat un loc de cinsteînvàfàturii - punct de

plecareal oricàrei experienle cregtine:,,O Timotee,îndeamnàSf.ApostolPaael,Iucrul ce
I-am încredinlatlie pàzegte-\, depùrtàndu-tedeglasuriledegarte,celespurcategi de aorbele
celepotrianiceale gtiinlei cu numemincinos"(r Tim 6, zo; cf..Rm ro, 9 sq.).Iar lui Tit îi
sPunecà episcopultrebuie sà aibàanumite calitàti,printre carenu ceamai micà e aceea
de a {ine ,,cuaàntulcelcredinciosal înaàfàturii,caputernicsùfie a îndemnacu înuà!àtura
ceasùnùtoasà..." (Tit r, g).
Fericitul Augustin descriedoctrina ca izvor al viefii religioase:,,Huic scientiae
attribuitur illud quo fides saluberrima gignitur, nutritur, defenditur et roboratur'z4l.
Marii maegtri ai vielii duhovnicegtideosebeauînfelepciuneaspeculativà
(Teologia)de ceaexperimentalà(darul înfelepciunii). Iar Dionisie Pseudo-Areopagitul
scriecà Ieroteie desàvàrgitîn celedumnezeiegtinu numai învàfànd,ci gi pàtimind cele
dumnezeiegti'42.
Agadaq,fàrà sàsetàgàduiascàvaloareaobiectivàa adevàrului revelatîn dogmà,
concepliaBisericii noastredespreacestadevàrsocotegtecà formularea lui în dogmà e
datorità gi unor experienlefàcuteprin lucrareaDuhului SfànUiar pàtrunderealui,
dupà expunerealui explicità de cei pregàtifi întru aceasta,nàzuiegtela nagtereaunor
experienfeintimg similare,prin lucrareaaceluiagiSfàntDutg carea insuflat pe prooroci
gi a ferit Bisericade gregealàla formulareadogmei: ,,Mintea începànd sà filozofeze de
la credinla ceaapropiatà,sfàrgegtecu Tèologia(cunogtinfade Dumnezeu)de dincolode
oriceminte, caree credinface nu se uità qi vedereacelor nevà2ute"243.
Explicafialor se cereîmbinatà cu însàgitràirea lor de una gi aceeagipersoanà.

1.9.8.Nici ertrinsecisnl, nici inranentisnrrroral,

ci colaborare teandricà

În Dogmatica ortodoxà nu s'a pus problema extrinsecismului gi a intrin-

secismului, sau imanentismului, sau dogmatismului moral244.Càci dogma n-a fost
prività ca o sumà de precepteexterioare,care se valorificà prin tràirea lor (pozifia lui
Ed. Le Roy)z+s,nici o Revelaliepur exterioarà,care se valorificà numai prin gàndire
(pozifia romano-catolicismului), càci în acestcaz dogma ar ràmàne pur exterioarà,
extrinsecà,dar nici nu trebuie prività numai ca ràspunsul la un proceslàuntric
(imanentismullui Laberthonnière)'aó - càci atunci dogma ar ràmàne un proces
subiectiv; ci esteînleleasàca un produs teandric, al cooperàrii omului cu Dumnezeu,
izvor de nouà cooperarea omului cu Dumnezeu spre apropiereacreaturii de Creatoq,
cunoscàndgi iubind, iubind qi cunoscàndprin libertateaomeneascàgi dumnezeiescul

241 Fer.Augustiry de Trinítate,XlY,l.

242 Sf.nionisie Areopagitul,Desprenumeledhsine,ll,4,
apud Rég.Garri gott-Lagrnge,op.cit., supra,p.392.
243 ThalasieLibianul, Capetedespredragoste,
înftànaregi petrecerea
dupùminte,IY,78;în Filocafta,IV, (Sibiu
1944),p.33.
24 Vezidogmatismul moral al lui Laberthonnière,în
multiplele lui publicafii.
2as Edouard LeRoy, Dogmeet uitique, (Paris),1907.
2& Yezi PagesChoises
du P. Lnberthonnière;introducere
9i note de TherezeFriedel, (Paris,1931).

82
lxtrolucere generafà 'DoBnà i rutiune:aa6nú;t'":t:-t

Har. Înlelegereadogmei gi a tradiliei implicà o via!à religioasàcare are vatra ei în

sufletul credinciogilorgi principiul în prezenla vie a lui Dumnezeu în el. De aici,
rezultà stagnareadogmei în perioadeleîn care credinta e pulin vie qi dizolvarea
Bisericilor cànd credinla moare.
Darurile Sfàntului Duh gi virtufile... care sunt înflorirea harului sfinlilor, fac
sufletul în stare sà stàpàneascà obiectul sàu dumnezeiescprin înfelegeregi iubire.
Ridicat la ordinea supranaturalà el devine din ce în ce mai dependent de prezenla
activà a lui Dumnezeu în ea, prezen!à nu numai creatoaregi cauzalà,ci obiectivà gi
personalà,prin care,cum spun teologii: ,,Domnul se comunicà H Însugi gi desàvàrgegte
realitateaîn sine a creaturii, fàcànd-oîn starede a posedaîn chip actual Infinitul".
Acestedaruri ale Persoanelordumnezeiegtiintroduc de asemeneape credincios
întrîn regim de prieteniecu Ele gi în comuniuneape careo aduceprietenia:
,,...Adevàrataînfelegerea dogmei cheamàunitatea eului întrb via!à profundà.
Prietenialui cu Dumnezeu,aceastàcomunitatede har gi înfelepciunge unicul mijloc al
47.
asimilàrii spirituale integrale a do gmei..."2

1.9.9.r0iafa cre$tinà ajtrtà la îrrlelegereaclognrei

gi e transfiguratà de aplicarea ei la propriile-i situalii eiscepîionale

Aceastàconceplielàmuregtechipul în care stau dogmele la temelia întregii

viefi cTgtine pe careo însuflefescprin credin!à gi moralà.
Intr'adevàr,aceastàvia,tàînsàgine ajutàla aprofundareaprincipiilor càlàuzitoare
ale ei; chiar dacà nu sunt întelesepe deplin, ele pot fi tràite pe deplin: ,,A pàstra
cuvàntul lui Dumnezeu, înseamnàsà-l practici mai întài.
Lucrareacredincioasàe aceeaa alianlei în care sàlàgluiescconfidenfeleolui
Dumnezeu, tabernacolulîn care se perpetueazàprezen\agi învàfàturile Sale'"".
Tràirea totalà duhovniceascà,aplicareaînvà!àturii dogmei în via,tade toate zilele,
de clipà cu clipà, nu numai în ascensiunilevertiginoasepe piscurile ei însorite sau
zguduite de furtuni, ci gi în trepàdul anonim, ori în marasmulvàilor ei, faceîntelegerea
ei mai ugoaràgi pàtrundereaei mai adàncà.

1.9.10. Flrenrplificare

Dar în ce chip o dogmà, rezultatul colaboràrii teandrice, poate fi aplicatà la

prozaicavia!à omeneascà? - Tot printrb colaborareteandricà.
Dogma inspirà gi conducepe cregtinîn via!à;între dogmà gi tràireacregtinàse
petreceun neîncetatproces de osmozà"în careînvàfàtura are întàietatea.
Cu aceastanu suslinem un utilitarism sau un pragmatism sub vreo formà
oarecare.Fiindcàdin acestpunct de vederear urma o prefuire mai micà a unora dintre
misterelecentralealedogmelorcreqtine(,,Purcederea" d.p) gi,ipso factq shr introduce,o
judecatàomeneascàa valorii adàncilor taine ale dogmelor cregtine,fàcàndu-nejudecàtori

2M E.I. Chevalier, Essaid'unz critiquedela connaisance de Philosophie", nr. 1 (L homme,

théologique,în,,Cahiers
metaphisiqueet transcendence),(Neuchàtel,1943,pp. 1,1,6, 1,I7,118).
248 p'1.Blondel, Histoireet dogme,p.57; apud Léoncede Grandmaison,op.cit., pp. 154-155.

83
'Teofogia'Dogmat
icit $tncrafàsau'Princi\d[à ti Sin6o[icà

ai celor mai presus de noi. Ori nu judecàlile omenegti caduce pot fi sentinle în cele
dumnezeiegti pentru om cànd învinge pe alt om zice Fericitul Augustin'4e ,,dar e un
bine pentru el cànd îl învinge adevàrul cu adeziunea lui qi e ràu pentru un om, cànd
îl învinge adevàrul fàrà sà-l convingà. Càci e necesar ca el (adevàrul) sà învingà".
Cu acesterezerve fàcute, trebuie precizat cà dogma este un adevàr descoperit
ca sà fie tràit gi cà în tainele ei se pàtrunde din ce în ce mai adànc prin experimentarea
ei: ,,Gustafi gi vedeli cà bun este Domnul", ne înva!à càntarea liturgicà.
Aceastà tràire a dogmei aduce o îndoità transformare: aceea a cregtinului gi
aceea a societàfii, prin cregtinul îndumnezeit prin Har. Se poate urmàri aceastînràurire
pànà gi în specificul cregtinismului ràsàritean gi al celui apusean.
Douà exemple ne vor fi deajuns, pentru a înlelege influenla dogmelor asupra
confesiunilor cregtine.
Invàtàtura Bisericii noastre despre dumnezeiescul Har, d. p. ca energii necreate,
nedespàrfite, dar deosebite de fiinla dumnezeieascà,imanente creaturii, aratà specificul
pietàfii ortodoxe, ca gi atitudinea acestei Biserici fa!à de Stat.
Astfel, în aceastàconcepfie Harul cel necreat nu se separà de creaturà, ci îi este
imanent în lucrarea lui. Aceastà concepfie se reflecteazà în pietatea ràsàriteanà, ale
càrei experienfe profunde nu lasà invizibile energiile cele necreate, precum vizibilà
a fost lumina de la Invierea Domnului gi de la Schimbarea Ia Fafà. Ea se reflectà în
Misteriologia ortodoxà, în care formulele lucràtoare ale mijlocirii preo(eqti reliefeazà
lucrarea dumnezeiascà prin intermediul preotului: ,,Boteazà-serobul...",,,Doamne,
cela ce...",,,Cununà-se..." etc. Iar în ce privegte raportul Bisericii cu Statul, ea se
concretizeazà în exemplul plastic evanghelic al aluatului care dospegte fràmàntàtura
gi în acela patristig al altoiului.
In Apus, conceptia despre Har ca lucrare creatà, accidentalà etc.,separà divinul
de uman, reliefànd exclusiv transcendenfa lui Dumnezeu. Aceastà concepfie se reflectà
în pietatea romano-catolicà, mulatà de ,,exerciliile spirituale" gi în care omul se gàsegte
singur în fafa glacialitàfii imensitàlii spaliilor cosmice, Dumnezeu ràmànànd ,,Deus
absconditus. ..".
Formulele Tainelor scot înainte lucrarea preotului, nu pe a lui Dumnezcu (,,Ego
te baptizo...", ,,Signo te signo crucis..." etc.),ba chiar pe a mirenilor, la sàvàrgirea
nunfii.^
In ce privegte relatiile Bisericii cu Statul, ea nu se integreazà ca aluatul în
fràmàntàturi ci ràmàne separatà, ca împàràlie a lui Dumnezetq nu în cele pàmàntegti,
ci deasupra lor.
Dar chiar dogmele cele mai specifice dumnezeirii au o reflectare pozitivà asupra
cregtinului gi asupra cregtinismului. Astfef dogma Întrupàrii, a enipostaìiei celor dóuà
firi, aratà cà religia cregtinà cere,nu desfiintarea omenescului în legàturà cu dumne zeirea
ci, dimpotrivà, dezvoltarea lui pànà la limita de sus a îndumnezeirii...'5o.
Aceasta ne aratà cà dogmele nu sunt învà{àturi sterpe, ci dàtàtoare de roade
bogate, care se valorificà în qiprin tràirea lor'51.

2ae Fericitul Augustin, Epistola238,Migne, P.L.t. XXXIII, col.

1M9.
2s0 61.
Printre alte exemple,art.Pr. Prof. D. Belu, Ortodoxiagi actiztismul
omului,în ,,Studii Teologìce",anul
ll, nr. \-2, ian-febr., 7950,pp.65-79.
zs"L Pentru prelegereaaceasta,vezi Prof. N. ChiEescu,Dogmagi
ainla cregtinà,în rev. ,,Studii Teologice",
seria a II-a, anul VI, nr 7-2,pp 39-64.

84
 I . I 0. Ironr,aRr;crpoGxcr252

l.l0.l. Iàctorii gi elenrentele

care colaboreazà
la fornrarea clogrrrelor

l.l0.l.l. Micà introduceregeneralà:Dognrelecregtirren'au lual

nagteredatoritàrrritologieiori cugetàriicregtirre

in expunerile anterioare a reiegit limpede cà la formarea unei dogme colaboreazà

f\
lqf mai mulfi factori permanenti, alàturi de uneleîmprejuràri, care pot fi deosebite, de la
cazla caz.
Astfel, factorii principali sunt Biserica gi Sfàntul Duh sau mai bine zis, Sfàntul
Duh care lucreazà în Bisericà, spre a o conduce spre tot adevàrul, ferind-o de orice
gregalà.Dar de obicei, în aparenfi Biserica a fost determinatà la formularea dogmelor
de alte elemente unele de ordin pozitiv, ca nevoia de a pàtrunde càt mai adànc în
tainele învà!àturii màntuitoare, sau ca nevoia de a da o explicatie teoreticà practicii
preceptelor morale gi rànduielilor simbolice liturgice; iar din punct de vedere negativ
ereziile au avut o însemnàtate deosebità
Vom aràta foarte Pe scurt cum au actionat acegti factori gi elemente, insistànd
mai mult asupra celui principal, care este Sfàntul Duh.
Înainte de aceastase impune o ,,curàtire de teren", càci unii protestanti gi unii
rafionaligti au socotit cà dogmele n'ar fi decàt rezultatul întàlnirii Evanghelieicu
filozofia greacà sau rezultatul influentelor mitologiilor pàgàne prin noii convertiti.
Vom reveni pe larg asupra acestui aspect al problemei.
Deocamdatà amintim cà dogmele cregtine au primit de la Filozofia greacà nu
fondul acestei Filozofii, ci terminologia, acolo unde Biserica nu gi-a creat una proprie
(aetnaqOévog etc.) pe de altà parte, e evident cà Filozofia greacà n'a influen{at dogmele
ci mai ales ereziile, deoarece acestea au comun cu elenismul logica desàvàrqità,
omeneascà (Monofizitismul, Nestorianismul), pe cànd cregti-nismul a fost de cele
mai multe ori supralogica dumnezeiascà (o persoanà în douà firi, trei ipostase gi o
fiintà etc...).
Càt despre influenlele Mitologiei pàgàng care shr fi exercitat dupà unii orientaliqti
(ca Reitzenstein g.a.)în special în Mariologie (cultul zeitei Astarte, al Dianei din Efes,
etc.),dacà ar fi fost o realitate n'ar fi làsat acest capitol printre cele nedezvoltate pànà
în zilele noastre în Biserica ecumenicà.
Factorii reali ai formàrii dogmelor sunt cei aràtafi mai sus.
Cum au ac{ionat ei?

252 Pentm
cadrul pàrfii acesteia a se vedea, în afarà de dogmaticile ortodoxe, art. ,,Dogme", al lui H. pinard
în Dictionnaire Apologétique de lo foi catholique, t. I, (paris, 1925). col. 1,1,65-11,69.

85
Teo[ogia(DogmaticàSenerc[àsau Qrin.ipio[ó ti Sin6o[icò

l.lO.l.2. Ne,loia fireascà a îrrlelegeriire.0elate

Cel dintài factor gi cel mai însemnat din domeniul naturalului estenevoia
fireascàde o pàtrundere càt mai adàncàa adevàrului revelat.
Psalmistul fericegtepe acel care cugetà ziua gi noaptea la Legea Domnului"
descoperitàoamenilor (Psr, z).
Dar începànd chiar cu generafia Apostolilor (Sf.Pavel în Areopag d. p), (FA
r7), misionarii cregtini, pentru a face fafà nevoilor apologeticegi mai apoi catehetice,
au trebuit sà meditezegi sà adànceascàScripturile dàndu-le o hainà nouà, uneori
filozoficà.,potrività timpului. Vestita gcoalàcateheticàdin Alexandria, d. p, gi-a
propus demonstrareasuperioritàlii gàndirii cregtine asupra celei filozofice, pàgàne.
$i astàzi,gcolile teologice au ràmas laboratoareleîn care se elaboreazàcugetarea
cregtinà.
Înlelegerealumii prin prisma Descoperirii,precum gi învegmàntareaacesteia
în haina aleasàa cugetàrii timpului, ca gi punerea de acord a acesteicugetàri cu
adevàrurile dumnezeiegti,seamànàîn aria Bisericii atàteaconcepfii gi idei noi, încàt pànà
la urmà Bisericase vede silità sà ia pozifie în amalgamul produs de elg însugindu-gi
pe cele adevàrate,înlàturànd gi orànduind pe cele false.

1.10.1.3.Ylorala gi l.iturgica

Morala gi Liturgica cregtinàconstituie al doilea factor puternic de ordin pozitiv,

carea dat un impuls creàrii dogmelor.
Viafa primilor cregtini ca gi cultul lor erau pline de sevaincomparabilàa
Descoperirii dumnezeiegti.Aceastàsevà gi-o însugeauprogresàndneîncetatde la
împlinirea acelorporunci - ,,mandata" - prin iubire, la gnoza ceamai înaltà. Ajunqi
la acesteculmi în care ,,cregtiniisunt pe pàmànt dar tràiescîn cer", dupà expresia
Epistolei càtre Diognet ei gustà armonia naturii lor, îndumnezeite prin hat cu aceea
a lui Dumnezeu, precum gi armonia poruncilor Saleavànd izvorul lor în Dumnezeu,
adicàîn iubirea intratrinitarà cu iubirea fa!à de creaturà.În înalta tensiunea acestei
iubiri gustate,experimentale,toateînvàfàturilescripturisticecapàtànoi aspectecare
se cer exprimate în vorbire omeneascà,làmuritg definite. Astfel de probleme morale
au adus mari progreseîn formulàri dogmaticeprivitoare la Ponirologie,Antropologie
etc.
Acelagicircuit se observàîn privinla învà!àturilor liturgice. Ele purced din
învà!àtura revelatà 9i o cuprind în chip simbolic sau implicit în practicile pioasegi în
sentimentul comun care le însuflefegte.Ele sunt tràiri intense ale acesteiînvà!àturi,
momente de aprofundare tainicà a lor, care se cer explicite în lumina Descoperirii
dumnezeiegti:,,Lexorandi" ducela acea,,Lexcredendi".

1.10.1.4..t)reziile

Din punct de vederenegativ,ereziile au constituit unul dintre imboldurile cele

mai puternice ale formàrii dogmelor. Într'adevàr,nevoia de apàrarea credinlei a

86
'Ixtrolucere gexero[à formarea logmei

zguduit totdeauna sufletele credinciogilor, fapt stabilit de Sfinfii Pàrinti'53 gi atestat

de însugi Sf.Ap. Pavel(r Co n, r.9).
$i atunci au fost cercetateînvà!àturile în toatà adàncimealor, s'au adus toate
argumentelepentru consolidareaqi apàrarealor gi s'au primit gi unele din partea
adversarilorsau chiar createad-hocde apàràtori.Pànàîntru sfàrgits'auprecizat
îndeosebiînvà!àturile atacate,formàndu-setotugi un curent eretic destul de puternic,
încàt Bisericasàsevadànevoitàsàconsacreadevàrul,proclamàndu-lîn mod solemn.
Însugi Sf. Ap. Pavel dà anumite povele, càtre sfàrgitul viefii sale,despre felul
cum trebuie sàlucrezepaznicii dreptei credinle.Astfel,el înva!àpe Timotei:,,...Te-am
rugatsàràmàiînEfes,càndmergemînMacedonia, casdporuncegti unorasànu înoe[eîntr'alt
chip...Acesteatoatedele aeispunefralilor, bunslujitoraeifi lui lisusHristos,hrànindu-te cu
cuaintele credinleigi alebuneiînaàlàturi,cùreiqai urmat...O, Timotee, lucrul celîncredinlat
fie pdzegte-\,
depdrtàndu-te deglasurilecelespurcate gi deaorbele celepotrianicealegtiinlei
celeicu numemincinos"254.

1.10.1.5. SfàrrttrlDtrlr

Dar lucrareaSfàntului Duh în Bisericàpentru formarea dogmelor,are un rol

incomparabilîn aceastàdirecfie.
Descoperireadumnezeiascàa fost primità de Sfinlii Apostoli de-a dreptul de
la Descoperitorul,care este dupà Sfinlii Pàrinfi Descoperireaînsàgi.$i toli puteau
spune ca Apostolul iubirii: ,,Ceeace era dintru început, ce am auzit, ce am vàzut cu
ochii nogtri, ce am privit gi màinile noastre au pipàit, despre Cuvàntul viefii; ceea
ce am vàzut gi am auzit spunemvouà,ca $i voi împàrtàgiresàaveficu noi giîmpàrtàgirea
voastràestecu Tatàlgi cu Fiul Lui, Iisus Hristos" (r ln 1 r, 3).
Dar a venit clipa despàrfirii lui Iisus de uceniciiLui. Ce aveasàseîntàmple cu ei?
Ce urma sà seîntàmple cu BisericaLui? Ei nu aveausàràmànàorfani, iar Bisericanu
aveasàràmànànemàngàiatà,pàràsità.Càcidupàînà\area la cera Màntuitorului avea
sà coboareasupraei potrivit profeliei Vechiului Testament, (Ioil3, r sq) SfàntulDuh,
învà!ànd-ogi pàzind-ode oricegregealà.
Sf.Ioan ne-apàstrattoateceleprivitoare la lucrareaSfàntuluiDuh în formarea
dogmelor. El avea sà vinà în locul Màntuitorului (In t4, l.6),tàlcuindu-leceeace
i-a învàlat Domnul (In 14,z6) gi conducàndu-iastfel spre tot adevàrul (In 4, g).
Cum a sàvàrgitSfàntul Duh aceastàlucrare?Multe gi nenumàratesunt càile
Providenlei dumnezeiegti,prin care Sfàntul Duh aprinde inima apàràtorilor dreptei
credinfeprin Harul gi virtufile supranaturale,încàt sà retràiascàexperienleleunice
ale Apostolilor:,,Celeceochiuln'aaùzut,nici urechea n'aauzit,ttici la inimaomuluinu s'au
suit,acestea a gàtitDumnezeu celorceîl iubesc peDînsul lar nouàne-adescoperit Dumnezeu
prin Duhul Sdu;càDuhul toatele cearcà gi adîncurilelui Dumnezeucasàgtimcelecesunt
de Ia Dumnezeuddruitenouù.Caregi gràim,nu în urcinteînz:dlate aleînfelepciuniiomenegti,
ci în celeînaùlatealeDuhului Sfànt..."zss.

2s3 Sf. Ioan Gurà de Aur, OmiliaXVII, nr. 4, asupralui loan;Migne,P.S.E.,

LIX, col. 112;Fericitul Augusrin, De
Genes;contraManich, carteal, nr.2, Migne,PL., t. XXXV col."173,174etc.;apud H. Pinard, op.cit., co|1166.
2541T im1 ,3;lY,6 sq .;V[, 20; c Í . ZTim 1, 13- 14; 111, 74, 1v ,3 , s q . ; T i t 1 ', 9 , 7 4 s1qe. ;tIcI.,
255 go 2,9-10,12-73;cf.1rn2,20,27.

87
Teo[o6ia'Do6mancà $enerafòsau ? rincipi6[à ti Sin6o[icà

Ca gi trupul omenesccare persevereazàîn aceeagivia!à, Trupul tainic al

Domnului continuà aceea$iviatà, Duhul Sfànt sufletul ei, menfinàndu-l în unitatea
de credin!à gi iubire gi amintindu-i neîncetatînvà!àturile làsatede Domnuf consemnate
în Scripturi gi în Predania Sfàntà;pe de altà parte El stà împotriva celor màndri, care
se opun adevàrului,sauîl dilueazàgi-l stricà cu meqtegugitespeculaliiomenegti.
Duhul lucreazà prin cei alegi ai sài, care nu sunt totdeauna gi cei mai învàfafi,
ci totdeauna cei mai curafi: ,,Cunogtinfaexactàa cuvintelor Duhului, scrie Sf.Maxim
Màrturisito.rl's6, se descoperànumai celor vrednici de Duhul, adicà numai acelora
care,printrb îndelungatà cultivare a virtufilor, curàfindu-gi mintea de funinginea
patimilor, primesccunogtinlacelordumnezeiegticareseîntipàregtegi se aqeazàîn ei
de la prima atingere asemeneaunei fefe întrb oglindà curatà gi stràvezie".

1.10.2. I'ltapeleformàrii dognrelor

Specialigtiisunt de acordîn a afirma càexistàhei etapeprincipalealeformàrii dogmei:

r. Posesiunea pagnicàa adevàruluidescoperitmai mult saumai pufin làmurit;
z. Discufia acestuiadevàr(fermentarealui);
f. Definifia'?rz.

l.l}.2.l. Întàia etapà: primirea pa$nicà a acle,làrului; caracteri'zare.

bogà|ie, neclet€rxliflare

În prima etapàadevàrulrevelate primit de-adreptul din Revelaliascrisà,sau

prin mijlocrea altui adevàr revelat.
Ceeace-l caracterizeazà e pe de o parte bogàlia lui, iar pe de altà parte starea
lui receptivàde tàlcuiri felurite'58.Aga avemîn SfàntaScripturà dogma euharisticà (In
6 etc.)învà!àturakenoticà(Flp z, 5 sq.),ceadespreBisericà(Ef 5 etc.)g.a.m.d.
E învà!àtura martorilor oculari ai Întrupàrii Cuvàntului care,coplegili parcàde
imensitateaprezenlei Sale,nu gàsesccuvinte spre a exprima unicitatea experienlei gi
spre a vesti bucuria cea mare a contactului duhovnicescAi fizic cu izvorul vie{ii:
,,Ceea ceeradintru început,ceamauzit,ceam aàzutcu ochiinogtri,ceampriait gi màinile
noastreau pipàit,despreCuaàntuluie[ii (6i aialas'aardtatgi o am aàzutgi màrturisimgi
aestimaouàaiala ceaaegnicd,careera Ia TatàIgi s'a ardtatuoud);ceam oàzut gi am auzit
spunemaoud,cagi aoiîmpàrtdgire sàaaelicu noi,gi împàrtàgirea ooastrdestecu Tatdlgi cu
Fiul Lui, lisusHristos.$i acesteascriem ooud cabucuria aoastrà sdfie deplind.$i aceasta
este

2só Sf. Maxim Màrturisitorul, RàspunsuricdtreTatnsie,laîntreb.

65,în Filocaliarom. vol. III, trad. cit.,p.240.
257Introducem acestparagral precizànd cà e valabil pentru istoria dogmelor în trecut gi cu încredintarea
cà nu va fi dezminfit nici în viitor, cànd Dumnezeu va îngàdui Bisericii din nou formularea lor. Vezi,din alt
punct de vedere.învàfàtura teologilor greci moderni, la capitolul despre ,,dogmà". E. J. Chevaliey Op. cit.,
p.75, are etapele:Fermentarea,fructificarea,exploatareadatului revela! canonicul F. Verhoelst,Op. cit.,
pp.1,79-120: posesiuneapagnicàsau explicità, controversàpropozifiunea explicità, cf. H. Pinard, ,,Dogme"
din ,,Dictionnaire apologetique de la foi catholique", p. 1770,ca în tex! A. Gardeil, Le donnérnélé, cit.
supra/ pp. 762-184etc.
258 A. Gardeil Ledonnéreuélé,pp, 166-1,67.
,

88
'Introlucere generafà
Jormarea dogmei

aestireacaream auzit de la Dànsul gi aestimaouàcà Dumnezeuestelumind gi nici unîntuneric

întru Dànsul nu este..."(r In r, r-5).
Dar în Sfànta Scripturà aflàm gi unele màrturisiri de credinfà extrem de scurte,
declarafii de primirea cuprinsului acelei rcllguypa apostolice: ,,Acestaestecuoîntul
credinlei,pecare-Ipredicùm,ziceSf.Ap. Paoel:Dacàmàrturisegticu gura ta cà lisus esteDomnul
gi creziîn inima ta cà DumnezeuL-aîrciat pe El din morfi, zsei fi màntuif'r (Rm to,8-9).
Aceste formule s'au prefàcut apoi în dreptar de credin!à rcavòv trlc níotqc.rg
(regulà fidei)2sr 9i în sfàrgit în Simboalele de ciedin!à, ce se màrturisesc la Botez d.e
neofili. Numele de,,Simbol apostolic" ne aratà cà au existat asemenea formule chiar din
vremea Apostolilor. Aceste simboale au slujit ca temelie a întregii dezvoltàri ulterioare
a învà!àturii cregtine, dezvoltare necesarà mai ales din pricina ereziilor qi a contactului
cu gàndirea filozoficà contemporanà.
Multe sunt problemele pe care le ridicà adevàrul descoperit, ràspunsurile pe care
le dà sunt noi, învà1àtura lui e bogatà gi depàgegteputerile omului. Omul singur în
fala Descoperirii are vàrtejul marilor altitudini. Adeseori, încercànd sà înainteze,
simte cà pierde poteca adevàratà gi se poate pràvàli în hàul fàrà fund, aga cum au
fàcut gi allii. Nesfàrgite pot fi potecile, dar calea cea adevàratà este una. Toate puterile
omului, liber sb ia spre stànga sau spre dreapta, sunt puse în migcare în càutarea
adevàrului.

1.10.2.2.^Adotraetapà:contrortersa,fernrentafiaclattrltrirer0elahcei ce
gre$€sc nu sunt r0inorCali
înainte de a se pronunîa l3iserica

A doua etapà a formàrii dogmelor e aceeaa fermentàrii adevàrului revelat, în

sufletul credinciogilor, a controversei, a discufiilor, provocate de felul deosebit în
care omul, fiinfà autonomà, reaclioneazàîn fafa unicului adevàr, care pànà la sfàrgit
biruie.
În aceste dispute simte nevoia ca unele nofiuni sà fie mult mai precizate; ele
sunt vechiculele adevàrului revelat: persoanà, ipostas, ngóoronov, enipostasie etc...;
uneori o simplà prepozilie sau un singur cuvànt, adàugate, la simbol, fac sà cadà
lumi gi împàràlii (Filioque, òLa avti). De aceea Sf. Grigorie Teologul a scris despre
disputele hristologice din timpul sàu, cà ,,pu!in a lipsit ca, despàrfind silabele, sà nu
se rupà lumea în douà'/2óo.
Insegi formulele dogmatice au o soartà foarte schimbàtoare. Astfel, Sinodul din
Antiohia (din 269) osàndegte formula ópooúoroq, pentru ca Sinodul I ecumenic sb
primeascà drept formula care salveazà Ortodoxia. flqóoc.rnov, din pricina reminiscentei
sale scenicefu înlàturat de Capadocieni pentru cà pàrea cà favorizeazà Sabelianismuf
dar fu primit pànà la urmà. O confuzie îndelungatà a învàluit înfelesul cuvàntului
oúoia primit cànd ca fiin!à, cànd ca persoanà; ba încà Sf. Dionisie al Alexandriei a gi
fost învinuit de erezig fiindcà-l folosea în sensul adevàrat, care a prevalat (fiinfà, esen!à,
substanfà).

2s9 y"rlDe praestiptione haereticonrm, de Tertulian.

260 91.Grigorie de Nazianz, CuaîntarenXXI,35; Migne, P.G. XXXV, col. 1126.

89
'Ilofogio 'Dogmatià lenua[à sau ?rincipia[à ,i Sin6o[icà

Deosebireade sensprovenea,fàrà îndoialà, gi din pricina categorilor filozofice

deosebitfolositeadeseori.
În acest stadiu, de fràmàntare teologicà, avem rareori un consensabsolut al
reprezentanlilor Tradiliei dumnezeegti.
Situafia aceastaeste explicabilà prin faptul cà Bisericanu se pronunfase încà
asupra punctelor respectivede credintà. De aceeanu e de mirare cà Sf. Iustin sau Sf.
Irineu, cu afti sfinli gi scriitori bisericegti,au adoptathiliasmul, dupà cum nu e de
mirare càun Sf.Grigorede Nyssaîmbàlipazà, dupà Origen gi altii teoriaapocatastazei
gi cà, sub o formà practicà sau retoricà, teoria ,,Ràscumpàràriide la diavolul" a fost
expusàde Sfinfii Pàrinfi.Bisericanu sepronunlàse.În perioadaefervescenfei dogmatice,
în carefiecareaduceobolul sàula làmurirea unui adevàrde credin!à,pànà la definirea
lui de Sinodul ecumenic,disculiile nu sunt numai îngàduite,ci chiar de doril pentru
a se da putinfà de a se faceluminà.
De aceea,dacà gregeliledoctrinale, premergàtoaredefiniliilor sinoadelor,sunt
îngàduitede Bisericà,din clipaîn careseproclamàadevàrul,degiîn contrast cu el, cei ce
s'ausupus autoritàfii sinodului, n'au fost osàndifi.Rareori au fost condamnaficei ce
au gregitînainte de pronunfareaBisericii ecumenicegi dupà moartealor. Cazul lui
Origen seexplicà,poate,prin uriagalui personalitategi prinînràurirea lui prelungità
pesteveacuri, spre paguba Bisericii din unele punctede vedere.Dar marelealexandrin
era deschizàtorde drumuri, cu congtiinfacà lucreazà spre folosul Bisericii gi potrivit
învàfàturii ei, în aria ei. Fericitul Ieronim a accentuatlipsa de precizie a învà!àturilor
tradifionale,chiar,scriind:,,Scrutàndvechile istorisiri, nu pot gàsi pe nimeni caresà
fi sfàgiatBisericagi sàfi ràtàcitpopoareledepartede casaDomnului, în afaràde chiar
cei pe careDumnezeu i-a ridicat preofi gi profeli ai3àr"26r.
Masa largà a poporului dreptcredincios a luat, uneori, în epoca sinoadelor
ecumenicegi ea parte activà la acestecontroverse,degiele sunt apanajul celorînvàfafi,
al profesorilor, al dascàlilor de teologie,de regulà.
Càci gi poporul, prin evlavia sa,mai ales,manifestà adeseoridreapta credinfà.
Dar uneori pietatealui poate sà devieze,datoritàîndrumàrii gregitea condu-
càtorilorsài:poporul iudeu gi-afàcut idoli qi li s'aînchinat în lipsa lui Moise, urcat pe
munte, condusfiind gregitde Aaron. Duhul Sfàntare grijà atunci sà ridice conducàtori
care sà readucàpe linia de plutire salvatoareo pietate deviatà. Se gtie cà, corifeii
Protestantismului au ridicat maselede credinciogi împotriva practicilor din Biserica
romano-catolicà,fàrà temei în SfàntaScripturà,ca indulgenfele,cinstireaa tot felul
de relicve etc. Multe dintre ele îgi au obàrgiaîntr'o evlavie popularà, deviatà.

1.10,2.3.A treia etapà: Definifia Bisericii

A treia etapàe aceeaa proclamàrii noii dogme de càtreBisericà.Pregàtirea

acesteiproclamàri s'a fàcut în etapa precedentà;fructul e copt, el trebuie cules gi
valorificat.
Desigur, disculiile nu înceteazà,mai alesdacàereticii seîmpietrescîn gregeala
lor; sinoadeleecumenicene dau triste màrturii despreastfelde situatii.

261 Fe.icitol leronim, In Osenm,lX, 8-9;Migne,P.L.,t. XV col. 895.

90
Tntrclucerd 6enero[à rDogmà lo7maticà
Si

Dar cuvremea Duhul Sfàntamufegteglasurilecelorcebàrfesc;lumina adevàrului

stràlucegtedin ce în ce mai vie, mai puternicà: Lux inter umbras et tenebras!
El devine atunci capitol al Dogmaticii, punct de plecare al dezvoltàrilor teologice
9i temei de noi experiente duhovniceqti.

l.ll. Docma gr DoGYrATrc^A

l.l1.l. Dogrnatica,gtiinfà a clognrelor

fl m amintit cà Teologia Dogmaticà îpi trage numele de la ,,dogme" gi cà de aceea

l'lmai poate fi numità chiar gi ,,expunereagtiinfificà gi sistematicàa dogmelor".
Zicem cà esteo ,,expuneregtiinfificf', deoareceîn làmurirea pe careo dà fiecàrei
dogme,ea îi face analiza,finànd seamade tofi factorii gi de toate elementelecare iau
parte la formarea ei; zicem de asemeneacà e o expunere,,sistematicà"a dogmelor,
deoarecetoateînvà!àturile dogmaticesunt expuseavànd ca puncte de reper càtevaidei
centraleca:Descoperirea,Biserica,iubirea dumnezeiascàetc.
Nu înseamnàînsà cànoi vom expune aici numai dogmele,,stricto-sensu",adicà
celecareau fost formulateir sinoadeleecumenicesau sunt cuprinseîn Simbolulniceo-
constantinopolitan"ori primite prin consensulBisericiide pretutindeni; ar însemna
sà reducem aria Dogmaticii la aceeaa dogmelor. Ori noi am vàzut cà în Teologia
Ortodoxà,în afarà de dogme,mai avem qi teologumenegi pàreri teologice;Dogmatica
nu le înlàturà pe acesteadin urmà din càmpul ei vizual.
Ar însemna, de pildà, sà nu dea ràspuns marii majoritàli a problemelor
eshatologice, dacàexcludemcu totul acestedouà din urmà categorii.
Dacàînsi aria TeologieiDogmaticee mult mai întinsà decàtaceeaa dogmelor,
de ce atunci una dintre definifile Dogmaticii poate fi ,,expunereagtiinfificà gi
sistematicàa dogmelor"?Ea poatefi definità astfeldin pricinà cà parteaprincipalà a
ei e formatà din ,,dogme" - pars pro toto -, celelalteînvàfàturi tinzànd sà devinà
dogme,sau càpàtàndu-giadevàratalor însemnaregi însemnàtatenumai la lumina gi
în apropierealor de dogme.
Aici vom càuta sà precizàm mai mult raportul între ,,dogme" gi Teologia
Dogmaticà,pentru a înlelege care e lumina în care e pusà ,,dogma" cànd devine
obiect de învàfàturà într'un tratat de TeologieDogmaticà.

l.ll.2. Între clogmegi Dogmaticà

elcistào legàturà ca clela cauzàla efect

Din punct de vederelogic, e evident cà TeologiaDogmaticà e o nofiune mai

largà decàt aceeade ,,dogmí', aceastacuprinzàndu-seîn cea dintài, alàturi gi mai
presus de celelalteînvàfàturi expuseîn ea. Dar între ele existà un raport de între-
pàtrundere, de ajutorare gi de inifiere, dacànu de generare.
Orice dogmà are un temei generalmai îndepàrtat gi unul mai apropiat.Sàluàm
de pildà dogma Ràscumpàràrii. Simbolul niceo-constantinopolitan proclamà: ,,Care

97
'Ieofogia(Dogmatìcà
Senera[àsau ?rin.ipiofa ti Sim\o[icd

pentru noi oamenii, gi pentru a noastràmàntuire...".Temeiulmai îndepàrtat al dogmei

Ràscumpàràriie iubirea dumnezeiascà;temeiul mai apropiat al ei e întruparea.
Avem apoi faptul istoric al dogmei gi, în sfàrgit,formularea lui.
Ce cunoagtemprin formula dogmaticàa Simbolului amintit, din taina Ràscum-
pàràrii lumii de la începutul pànà la sfàrgitul ei, prin întruparea, viafa" învàfàtura,
patimile, moartea, învierea gi proslàvita înàllare la cer a Domnului nostru Iisus
Hristos?
- Numai faptul simplu, redus la ceamai simplà expresie.Dogma nu seîntinde
asupraexpunerii premiselor logice sau teologicesau divine ale Ràscumpàràrii,nu
vorbegtedespre ,,sfatul voii Lui" etc..,adicà despre temeiul îndepàrtat al dogmei. Ea
ràmîne însà la orizontul acesteiscurte, extrem de scurte, reduse la esenfial,expuneri
a motivului Ràscumpàràriigi apoi enun!à tot agade lapidar motivul ei apropiat, pentru a
treceimediat la înregistrareafaptului istoric.Atàt.
Ce gàsimîn tratatelede TeologicDogmaticàasupraacesteidogme,careîn textul
original al simbolului nu cuprindemai mult de 4o de cuvinte?- Volumeîntregi discutà:
Dacàplanul Ràscumpàràriia fost stàbilit înainte sau dupà cunoaqtereafaptului
càderii omului, din vegnicie;de ce era mai convenabil ca Fiul lui Dumnezeu gi nu altà
Persoanàtreimicà sà seîntrupezei dacàRàscumpàrareadovedegteiubirea sau iubirea
gi dreptatea(Anselm),ori înfelepciunea(mai multi Sfinti Pàrin!i), ori adevàrul (Sf.
Atanasie)etc.;apoi diferitele aspecteale Ràscumpàràrii etc.
Din càtevaf.raze,au iegitvolume întregi.
$i invers: Formuleledogmelor,adicà,precum am spus, càtevafraze, au iegit
din biblioteci întregi, în care, timp de veacuri, Sfinlii Pàrinfi au discutat cuprinsul
viitoarelor dogme.
Iatà raportul dintre ,,dogmà"gi Dogmaticà"în linii mari; în dogmà aflàm
esenfialul, formularea faptului, dar toate celelaltedezvoltàri ale Dogmaticii sunt în
strànsàlegàturà cu ea, avànd la temelie ansamblul Revelaliei.

l.ll.3. PAnàb pronurrfareaBisericíi

poate exista o confw,ie între,,dogme' si ùrr0àfàturileteologice

O oarecarestareneprecisàa raportului dintre TeologiaDogmaticà qi,,dogme"

esteimplicatà în faptul cà o parte dintre învà!àturile acesteidiscipline au valoare de
dogme, degi nu sunt proclamate oficial ca atare, precum gi în faptul cà nu s'au
inventariat toate dogmele,toate teologumenelegi toate simplele pàreri particulare în
Teologiaortodoxà,din pricinà cà,,dogmelegenerale"sunt socotitecafiind cuprinzàtoare
a mai toatà esenlaDogmaticii cregtine.De pildà, a fost posibilà o oarecareconfuzie
între ,,Taine" gi simplele ,,slujbe bisericegti", ,,ierurgii", pànà ce s'a stabilit defintiv
deosebireadintre ele. (Dacànumàrul de ,,gapteTaine" s'a stabilit tàrziu, temeiurile
lor sunt scripturistice gi domnegti, agaîncàt nu a fost greu Bisericii sà ia o atitudine
precisàîn aceastàprivinfà la ivirea Protestantismului).
In schimb unii teologicred cu valoarede,,dogmf ideeainspirafieiSeptuagintei,
gi deci gi a càrfilor cuprinse în ea (inclusiv cele din categoriacelor ,,bunede citit",
,,avaywoorcó1)Eva" degiunele hotàràri ale Bisericii (Sinodul din Laodiceea,dela 365),
ca gi unii dintre Sfinfii Pàrinfi dintre cei mai cuvazà (Sf.Atanasie,Sf.Ioan Damaschin)
iau atitudine hotàràtà în aceastàproblemà. De aceea,Bisericava trebui sà purceadà

92
"...-1uceÈ
Beflerafà 'Dogmà | logmatic,i

pànà întru sfàrgit la o discriminare a lor, întrucàt se citeazà ,,càr1ilebune de citit", ca

;i cum ar avea aceeagi autoritaie ca gi cele canonice, iar cele ,,apocrife" sunt tipàrite
acolo fàrà nici o indicafie deosebitoare.
Deci, pànà la pronuntarea Bisericii, unele puncte de credinfà sau chiar de
practic4 ràmàn încà neclare din punctul de vedere al autoritàfii 1o1,contrariu aparentelor.
In acest caz, tratatele de Teologie Dogmaticà le pot prezenta ca dogme cuprinse în
dogmele generale, sau le pot prezenta ca opinii teologice sau ca abuzuri, datorità unei
situafii neclarificate de Bisericà, dupà temeiurile lor în cele douà izvoare ale Des-
coperirii.
Iatà de ce vom aminti, pe scurt ceea ce caracterizeazà,,reflectia teologicà", adicà
simpla învàfàturà a Teologiei Dogmatice, fafà de dogme:

1.11.4..
DogrnaEi reflecliateologicàse caracterizeazàpvin:
a) ceeace dau ele: de o parte ,,datul revel at", de alta explicitarea prin deducfie
a celor cuprinse în dogmà;
b) caracterul cuprinsului lor: absolut qi definitiv în dogme, relativ gi provizoriu
in Teologia Dogmaticà;
c) caracterul universal al dogmelor Ei cel particular al gtiinfei dogmatice;
d) asistenla Sfàntului Duh întrb parte/ lipsa lui în cealaltà;
e) mulfi autori colaboreazà la dogmà, dar numai dascàlii de Teologie la
operele dogmatice;
f) lipsa spiritului de sintezà în dogmà qi abundenfa lui în Teologie.

a) Ceea ce dau ele: de o parte ,,datul revelat", de alta explicitarea prin deducfie
a celor cuprinse în dogmà.
Dogma e un adevàr revelat; învà!àturile Teologiei Dogmatice, precum am spus,
cuprind dogme, teologumene gi opinii particulare. Cum le cuprinde, adicà cum le
expune cànd e vorba despre dogme qi teologumene? - Ea le ilustreazà., le dllweazà.,
oarecum; e ca qi cum esenta învà!àturii dogmelor, grea de înleles gi mai grea de
pàtruns, ar avea nevoie de un catalizalor în prezenfa càruia sà se poatà petrece
asimilarea.
Din exemplul cu Ràscumpàrarea, în dogmà gi în Teologia Dogmaticà s'a putut
,,intu1" mai mult acest proces. Sà încercàm a-l analiza'6': Teologia Dogmaticà expune
adevàrurile cuprinse în dogme gi teologumene (ajungànd rareori la ,,pàreri personale'i
acolo unde Revelalia tace).Pe calea deducfiilor ralionale ca qi pe calea meditafiilor, a
adevàrului Descoperirii, dogmatistul cautà sà scoatà toate învà!àturile cuprinse
acolo în stare virtualà, toate consecinfele, toate raporturile, pe care le au adevàrurile
aflate acolo. Acest proces poate avea un caracter mai mult logic, sau poate avea un
caracter mai mult meditativ, se poate reduce adesea la repetarea unor adevàruri
prestabilite, pe temeiuri mai mult sau mai pulin dezvoltate, sau poate lua contururi
de speculalii înalte, din care nu lipsesc nici cadre gi nici categorii filozofice.
Care e criteriul care stabilegte omogenitatea acestor concluzii scoasede teolog
din adevàrurile revelate, în chiar aceste adevàruri? - Este acceptarea lor de càtre
Bisericà;ea ràmàne judecàtorul,,refleclieiteologice",precum a fosigi acelaal ,,datului

262 V. A Garderl,LedonnérnéIé,p.790 sq.

93
l[eo[ogidDognttió $enera[àsau ?rincipìa[à ,i Sin^oftcà

revelat'; cànd l-a formulat în dogme. Ea gi le însugegtedin momentul în care ele

corespundîn chip real dogmelorpe careseîntemeiazà263.
Dogmele cuprind adevàrul obiectiv revelat, luat în sine; concluziile teelogice
sunt adevàrul însuqit devenit subiectiv gi trebuie sàreprezintetot adevàrul dumnezeiesc
reflectat în congtiinfa creqtinà, caraza de luminà ce trece prin prismà.
b) caracterulcuprinsului lor: absolutgi definitiv în dogme,relativ qi provizoriu
În TeologiaDogmaticà;
De aici reiesedeosebireacaracterului cuprinsului lor: absolut gi definitiv în
dogme, relativ gi provizoriu în TeologiaDogmaticà"fie cà e vorba de pàreri ale unora
dintre Sfinfii Pàrinli, fie ale unor Bisericii localg fie cà e vorba de aceleaale simplilor
dascàlide Teologie'óa.
E drept cà posibilitatea finerii unor noi sinoade ecumenice nu exclude gi
posibilitateaunor noi formule dogmaticepentru adevàrurile descoperitegi încà
neformulate de Bisericàsau pentru celeformulate prea general,chiar.
Dar ,,datul revelatràmàneidentic cu el însugi gi în felul acestaneschimbabilitatea
Revelafieigaranteazàpe aceeaa Revqlafieiformulate de Bisericà,,,stàlpul gi temelia
adevàrului".
Modernigtii capreotul englezTyrell, (autorulcàrfii,,Throughftyla and Carybda)
dupà Gùnther (t 1863)au vrut sàdemonstrezeschimbabilitateaformulelor dogmatice,
potrivit progresuluifilozofiei gi gtiinfei omenegtigi a întelegeriinoi a dogmelor.Loisy (în
,,Autour dîn petit livre" gi în ,,lJEvangileet l'Eglise) a aràtatcà religia fiind un fenomen
de ordin subiectiv,credinfelese schimbàdupà oscilaliile sentimentului religios gi în
funcfie de adàugire de forme noi gi de influenle exterioare.
Aceastàconcepliegregitàa lor proveneadin faptul càei socoteauRevelafiaînsàgi
drept o creafiesubiectivà,omeneascà.
In realitate existà un progres al dogmelor,dar de altà naturà, el privind
explicitarea formulelor dogmatice ca sensgi în unele cazuri ca formà.
c) caracteruluniversal al dogmelor gi cel particular al gtiinfei dogmatice.
Din celeexpusemai rezultà gi faptul cà,pe cànd dogma are un caractergeneral
sau universal,în unicitateaformulei ei, fiind recunoscutàde Biseriaecumenicà,
reflecfiateologicànu esteîn chip obligatoriuaceeagiîn toatàBiserica:forma, adàncirea
dogmelor,gi informafia depinzànd de autorii respectivi.
d) asistenfaSfàntului Duh întrb parte,lipsa lui în cealaltà.
Reflecliateologicàsemai deosebegte de dogmà gi prin aceeacà,pe cànd aceasta
e formularea adevàrului revelat, prin asistenla Sfàntului Dutr, Teologia Dogmaticà
dimpotrivà construiegteedificiile doctrinare dezvoltànd prelungirile probabile
sau sigure ale datului revelat fàrà aceastàasisten!àspecialà.
e) mulfi autori colaboreazàla dogmà, dar numai dascàlii de Teologie la
operele dogmatice.
Factorii care lucreazà la pregàtirea gi formularea dogmelor sunt mai mul|i
- nelipsind Sfàntul Duh în sinoadeleecumenicc;pe cànd autorii de TèologieDogmaticà

263 lbidem,p. 196sq.

2@ Cî. P.Svetlov,op. cit
,1,p.289.

94
lntrolucerd genera[à 'Dqma 5i dogmaticà

sunt dascàlii de Teologie care, în generaf n'au lipsit nici de la lucrarea de pregàtire a
dogmelor.
f) lipsa spiritului de sintez în dogmà 9i abundenfa lui în Teologie.
În unele cazvÍi fericite, expunerile dogmatice reprezintà adevàrate sisteme
de cugetare cregtinà.

l.ll.5. Cele clotràtenclinfe,

al l3onrano-catolicilorgi Itrotestarrtilor,
pril0itoare la raporttrl clintre elenrentul rerOelat
gi aporttrl ontului îrr Teologie

Ca o concluzie generalà asupra felului cum trebuie sà fie dozate cele douà
elemente, dumnezeiesc (obiectiv) 9i omenesc (subiectiv), în Teologia Dogmaticà,
amintim cà ele trebuie sà fie întrb armonie desàvàrgità; nu trebuie prefàcut totul în
dogmà, dupà cum nu trbuie sà reducem totul la treapta unei pàreri teologice'
Cea dintài tendin!à e a romano-catolicismului; cea de a doua a protestantismului.
E de dorit ca aceste douà elemente (adevàrul revelat gi participarea teologului
la expuncrea lui) sà se armoniz eze pe deplin în aga fel încàt sà se îndeplineascà
dezideratul Fericitului Augustin, dupà care ,,Teologia este gtiinla prin caresenaqte,
se hrànegte, se apàrà gi se întàregte credinfa màntuitoare, care duce la adevàrata
fericire" (Theologia est scientia, qua fides saluberrima, quae ad beatitudinem veram
duci! gignitur, nutritur, defenditur, roboratur " )265.

1.11.(r.Corrcliliileunei btnle Teologii Dogrrratice

Care sunt condiliile unei bune Teologii Dogmatice? -La aceastàîntrebare se pot da
mai multe ràspunsuri:
a) Trebuie sà avem o temelie gtiingificà adecvatà,adicà: criticà, istoricà etc...,atàt
a datului descoperif primar, càt gi a celui derivat. (Este necesag dat trebuie accentuat
împotriva protèstanfilor, cà nu este deajuns, deoatece atunci n'am mai face Teologie
Dogmaticà, ci criticà, istorie, exegezà etc').
Teologia Dogmaticà e ,,Deascientiarum theologicarum", e coloana vertebralà
a Teologiei. De aceea dupà ea se centreazà celelalte discipline teologice qi nu ea
dupà elè, avànd în centrul preocupàrilor ei însàqi esenla Teoogiei creqtine, dogmele.
(se gtie, de pildà, cà Teologia protestantà are în centrul ei Teologia biblicà).
De aceeaajutorul pe care-l ia de la celelategtiinfe auxiliare - 9i de la raliune -, nu-i
mai poate pàgubi cànd pleacà de la datul revelat 9i formulat'66'
-
b) Sà exprime cu fidelitate învà!àtura descoperita, potrivit tradiliei dogmatice
de totdeauna a Bisericii.

26 FericitulAugustiry DeTiinitttte,carteaXlVcap. I;apud.P.Svetlov, op.cit,Lp 296;ct.Pentrutotacest

a\niat, ibid.,p.292 sq.
'2Í6 Vezi A. Gardeil,LedonnérnéIé,p.198 sq.;a seobservaexageràrileîn sensulparagrafului5, în concluzie:
,,qtiin{ae o învàfàturà supranaturalà", ,,doctrìna sacra" (p. 249 sq.).

95
Teo[o6ia'Dogmancà $enerafàsau ?riflcipiatà ti Sin6o[ig

c) Dar conditiaprimordialà pentru a da un adevàrattratat de TeologieDogmaticà

esteintenlia de a exprimacu adeaàratînuàldturade totdeauna,teologul nelàsàndu-se
sedusde propriile speculafii, nevoind sà punà în locul adevàruluiBisericiiecumenice
propriile pàreri;mergàndpe aceastàcale,credinfa tare,întàrità de rugàciunegi luminatà
de informatiile necesaredin toate domeniile Teologiei,îi va fi farul care va împràgtia
întunericul ceînvàluie adevàrulmàntuitor.
Scriptura însàgine amintegteacestadevàr:,,Denu aeli crede,ziceprofetullsaia,nu
aeliîn!elege!".Iar Sfinlii Pàrinfi au deplànspe cei care vorbescdespreDumnezeu,fàrà
de Dumnezeu fiind: ,,nimic nu e mai sàracdecàtcugetareacare,stànd afarà de Dum-
nezen, fllozofeazà despre Dumnezeu!", zice Diadoh al Foticeii'67.

L.ll.-(. Dognratisttrlader0àrat

Dogmatistul grecHristu Andrutsos scrieîn Dogmaticasacàcercetarea teologului

nu poatesà ducà la descoperireaadevàrurilormai înalte,nici sà prefacàcredinfaîn
cunogtin!à,total sau în parte'68.In legàturà cu aceastanoi vom adàuganumai
urmàtoarealàmurire:
Teologiiexpun dogmelegi celecuprinsevirtual în eleprin deducfii;iar aceste
expuneripot forma punctul de plecareal unor experien{eanaloageaceloracareau dus la
formulareadogmelorce stau la temelialor. Acesteexperientenu le fac cei mai învàfafi,
ci cei cu inimà curatà,dupà însàgiînvàfàtura Màntuitorului.Dar cei mai învàlali nu
suntexclugide la ele.Ci, dimpotrivà,tràireacregtinàesteo condiliepentru caei sàpoatà
scriecu desàvàrgitfolos despreadevàrulrevelat.De aceeade la înlelegereamai explicità
a dogmei,ei trebuiesàtreacàla pàtrundereaei mai adàncà,de la credinlasimplàla gnozà,
cum vorbeauceivechi.
Atunci vor putea spune cu Învàfàtorul dinPedagogullui ClementAlexandrinul:
,,Pentru mine a venit clipa sà sfàrgescaceastàpedagogie,pentru voi a venit aceea
sà ascultalipe Învàfàtorul.El và va primi, và va hràni cu o învà!àturàfrumoasà,và
va facesà auzifi cuvintele Lui. Bisericae gcoalaLui; unicul Magistru e soful, voinla
sfàntà a unui Pàrinte, sfànt, înfelepciune adevàratà,, sfinfenie a cunogtin!ei...'6r.

267 Diadoh al Foticeii, Cuoùntascetic,cap. VII, cit. supra;în Filocalia,l,p.347.

268
Hristu Andrutsos, DogmaticaBisericiiOrtodoxerisdritene,pp.73-74,traducerearomàneascàcitatà.
269
Clement al Alexandriei, Pedagogul,lfi,12,99.

96