Caracteristica generală a

parazitozelor. Epidemiologia şi
profilaxia geohelmintiazelor,
biohelmintiazelor şi helminteazelor
de contact
Caracteristica generală a parazitozelor
Agenţii patogeni ai parazitozelor mai
frecvent înregistrate au o structură
multicelulară – boli contagioase invazive
sau infestante
Agenţii patogeni a parazitozelor au
diferite forme de existenţă (forme
vegetative, chisturi, ouă, lavre etc.)
şi/sau cicluri complexe de dezvoltare
Unele parazitoze se răspîndesc prin
intermediul vectorilor (extoparaziţilor
hematofagi) în organismul cărora agentul
patogen se multiplică sau realizează un
stadiu al ciclului de dezvoltare
Sunt caracteristice diferite categorii de
surse de agenţi patogeni
 Particularităţile unor parazitoze
Denumirea Forme de existenţă a Sursa de agenţi Mecanismul,
formei agentului patogen. Ciclul patogeni factorii de
nozologice de dezvoltare transmitere
Amibiaza Vegetativă (magna, Omul bolnav şi
minuta), chist purtător de chisturi Fecalo-oral
Lamblioza Vegetativă, chist Omul bolnav şi
(Giardioza) purtător de chisturi Fecalo-oral

Malaria Ciclu de dezvoltare în 2 Omul bolnav şi Transmisiv prin

gazde, cu mai multe stadii purtător de paraziţi vectori

Scabia Ciclu de dezvoltare Omul bolnav

complex. Ou larvă De contact
imago

Leismanioza Ciclu de dezvoltare în 2 Omul bolnav Transmisiv prin

cutanată gazde vectori
urbană
Helmintiazele sunt maladii provocate de
viermi paraziţi numiţi helminţi
Particularităţile biologice ale helminţilor

Realizarea ciclului de dezvoltare cu mai multe stadii consecutive

Diferite cerinţe ecologice la diferite stadii de dezvoltare

Înmulţire sexuală

Durata lungă de viaţă

Capacitatea foarte înaltă de adaptare la condiţiile gazdei

Durata lungă a realizării ciclului deplin de dezvoltare

Particularităţile acţiunii patologice a helminţilor
asupra organismului uman

Sensibilizarea organismului

Intoxicaţia organismului cu produsele oxidării anaerobe

Acţiune mecanică (compresiune) asupra organului afectat

Inhibiţia funcţiei sistemului imun

Afectarea proceselor metabolice

Acţiune cancerogenă
 Particularităţi generale
ale helmintiazelor
• Helminţii paraziţi fac parte din 3 clase: Trematoda,
Cestoidea şi Nematoda
• Organismul uman poate fi afectat de peste 250 specii
de helminţi, inclusiv 40 specii sunt paraziţi înregistraţi
mai frecvent
• Au o răspîndire vastă, în special în zonele cu climă
tropicală şi subtropicală
• Indicele principal care caracterizează răspîndirea
helmintiazelor este rata infestării (morbiditatea)
 Particularităţile epidemiologice
ale helmintiazelor:

- Lipsa contagiozităţii de regulă;

- Răspîndirea mai intensivă în anumite zone geografice
(cu factori biotici şi abiotici);
- Dependenţa răspîndirii de condiţiile de trai, nivelul
culturii sanitare (oxiuraza, ascaridoza);
- Răspîndirea neuniformă în diferite grupuri de vîrstă;
- Manifestări clinico-epidemiologice dependente
 Răspîndirea helmintiazelor în
Republica Moldova în anii 2004-2007
Forma 2004 2005 2006 2007
nozologică Cazuri 0
/0000 Cazuri 0
/0000 Cazuri 0
/0000 Cazuri /0000
0

Ascaridoza 6730 186,6 6594 182,8 7411 175,5 7602 180,8

Trichiuriaza 254 7,0 173 4,8 168 4,2 162 3,9

Oxiuriaza 26792 742,8 24074 667,3 26557 628,8 25492 606,1

Echinococoza 106 2,6 66 4,6 153 3,6 109 2,7

Himenolepidoza 127 3,2 99 2,3 147 3,5 141 3,4

 Clasificarea epidemiologică a
helmintiazelor (principii)

• Clasificarea bazată pe particularităţile

realizării ciclului biologic al helmintelui
• Clasificarea bazată pe sursă de invazie
• Clasificarea bazată pe mecanismul şi
calea de transmitere
 Clasificarea epidemiologică a helmintiazelor

Biohelmintiaze
Geihelmintiaze Helmintiaze de contact
Echinococoza
Ascaridoza Oxiuraza
Teniarincoza
Trichiuriaza Himenolepidoza
Teniaza
Anchilostomoza Trichinoza
Strongiloidoza Opistorcoza
Schistosomiaza
- intestinală
-urogenitală
Difilobotrioza
 Clasificarea epidemiologică a
helminteazelor

- Antroponoze: ascaridoza, trichiuriaza,

oxiuriaza, himenolepidoza, teniaza, teniarincoza,
difilobotrioza
- Zooantroponoze
 Animalele domestice: opistorcoza,
echinococoza (cîinii, pisicele)
 Animalele sălbatice (helmintiaze cu focalitate
naturală): trichinoza (urşii, mistreţii, lupii,
vulpile), echinococoza (lupii, vulpile)
 Clasificarea epidemiologică a
helmintiazelor

- Cu mecanism de transmitere fecalo-oral:

ascaridoza, trichiuriaza, oxiuraza,
himenolepidoza
- Calea alimentară: trichinoza, teniarincoza,
teniaza, opistorcoza, difilobotrioza
- Cu mecanism transmisiv: filariozele
(oncocercoza, vuchererioza) – vectori ţânţarii
Anopheles, Culex, Aedes
- Calea de contact: schistosomiazele
 Receptivitatea – este determinată de
vîrstă, factorii de rezistenţă
nespecifică şi nivelul imunităţii
Imunitatea contribuie la:
- Reducerea receptivităţii organismului la molipsirea
repetată;
- Încetinirea dezvoltării parazitului;
- Reducerea duratei vieţii parazitului;
- Producerea unui număr redus de ouă, larve
Ascaridoza
Helmintiază foarte răspîndită (>1,3
miliarde persoane) practic în toate zonele
climaterice cu excepţia raioanelor cu
îngheţ veşnic, de munte şi pustiuri –
maladie cronică cu alergizarea
organismului, disfuncţie intestinală,
sindrom asteno-vegetativ, eozinofilie
Sursa de invazie – omul infestat.
Localizarea – intestinul subţire, durata
vieţii 6-18 luni
Ouăle de ascaride pot supravieţui în mediul
ambiant ani de zile, la uscăciune se inactivează
repede, sunt rezistente la temperaturi joase
(-25ºC) – pînă la 20 de zile, în apă – 1-2 ani. Au
o rezistenţă redusă la temperaturi înalte – la
+37ºC) se opreşte dezvoltarea, sensibile la
dezinfectanţi
 De la înghiţirea ouălor invazie pînă la
eliminarea ouălor cu fecalele trec 2-3
luni (perioada epidemiologică de
incubaţie)
Mecanismul de transmitere – fecalo-
oral factori de transmitere: legume,
pomuşoare contaminate cu ouă invazive
din solul fertilizat cu materii fecale,
mîinele contaminate, obiectivele de uz
casnic, produsele alimentare, muştele
Manifestarea procesului epidemic

Răspîndirea ascaridozei este

determinată de nivelul morbidităţii
(intensitatea infestării populaţiei) şi
gradul de contaminare a mediului
ambiant (solului, apei)
 Grupele populaţiei cu risc sporit de infestare
- copiii din grupele de vîrstă 3-9 ani;
- populaţia din sectorul rural (unde se formează
focare active);
- riscul de infestare mai înalt este vara – toamna;
- răspîndirea teritorială corelează cu prezenţa
condiţiilor ecologice optimale pentru dezvoltarea
ouălor şi gradul de amenajare a teritoriului
localităţilor
 Particularităţile răspîndirii
în Republica Moldova
Cel mai înalt nivel al incidenţei se înregistrează
stabil în zona de centru (raioanele Călăraşi,
Criuleni, Ialoveni, Ungheni, Orhei) – 415 –
779 º/oooo
Cel mai redus nivel în zona de nord (raioanele
Donduşeni, Edineţ, Glodeni, Ocniţa, Rîşcani) –
50 - 130º/oooo
 Măsurile de combatere şi profilaxie
- dezinfecţia fecaliilor persoanelor infectate;
- protecţia mediului ambiant contaminarea cu ouă de
helminţi (dezinfectarea apelor reziduale);
- protecţia surselor de apă potabilă în localităţile rurale;
- amenajarea localităţilor;
- combaterea muştelor;
- respectarea igienei personale;
- folosirea ca hrană a legumelor, fructelor, pomuşoarelor
spălate;
- educaţia sanitară;
- în localităţile cu un nivel înalt de incidenţă (20-25%)
dehelmintizarea populaţiei cu preparate antihelmintice
(decaris, pirantel, vermox) cu evaluarea rezultatelor
 Supravegherea epidemiologică

• Supravegherea de rutină - colectarea datelor despre

cazurile de ascaridoză, analiza şi elaborarea informaţiei
pentru acţiune (timp, loc, persoană)
• Supravegherea activă:
a) examinarea de laborator (coprocultură) a grupelor cu
risc epidemiologic sporit de molipsire – copii în
instituţiile preşcolare şi clasele începătoare ale şcolii,
personalul obiectivelor comunale, alimentare,
instituţiilor pentru copii. Examinarea bolnavilor
spitalizaţi etc.
b) Investigaţiile de laborator sanitaro-helmintologice a
solului, apei
Oxiuraza
Helmintiază de contact foarte răspîndită se
manifestă clinic prin semne dispeptice,
reacţii toxico-alergice, prurit intens nocturn
în regiunea perianală
 Caracteristica agentului patogen

• Enterobius vermicularis – lungimea 3-12 mm. Femela

produce ouă care sunt foarte sensibile la uscăciune,
umeditatea optimală 90-100%, sensibile la acţiunea
dezinfectanţilor
 Sursa de invazie – omul infestat. Femela nu
elimină ouăle în intestin, dar migrează în
intestinul drept şi noaptea ieşind prin orificiul
anal depune ouăle în cutele perianale pe piele.
Maturizarea ouălor pînă la stadiul invaziv
(larvă) la temperatura 35-36ºC se realizează în
4-7 ore. Ciclul de dezvoltare a helmintelui
după pătrunderea ouălor în intestin şi pînă la
dezvoltarea femelei mature durează 4-7
săptămîni
Mecanismul de transmitere – cu mîinele
contaminate direct (autoinvazie) sau prin
intermediul produselor alimentare, apei
contaminate. Este posibilă migraţia lavrelor
din ouăle maturizate în cutele perianale prin
orificiul anal în rectum (retroinfestare)
Manifestarea procesului epidemic

Răspîndirea intensivă în focare familiale,

colectivităţi de copii – în orfelinate, case de
copii, instituţii preşcolare şi şcoli, în condiţiile
nerespectării regulilor sanitare are loc
contaminarea intensivă a jucăriilor, veselei,
lengeriei şi altor obiective
Particularităţile răspîndirii în Republica Moldova
- Indicii mai înalţi sunt în zona de Sud – 1100 –
2200º/oooo;
- Nivelul morbidităţii redus în zona de Nord –
350 - 500º/oooo;
- În zona de Centru – 530 – 670º/ooo;
 Măsurile de combatere şi profilaxie
- respectarea regimului sanitaro-igienic în instituţiile de
copii;
- formarea deprinderilor de igienă personală la copii;
- protecţia obiectelor de contaminare cu ouă (jucăriilor,
veselei, suprafeţelor, lengeriei, cărţilor etc.);
- educaţia sanitară;
- Prevenirea autoinvaziilor;
- Dehelmentizarea cu sau fără folosirea preparatelor
antihelmintice (vermox, perinatel)
 Supravegherea epidemiologică
• Supravegherea de rutină (bazată pe definiţia de
caz) – colectarea datelor despre cazurile noi
depistate în rezultatul adresării la medic, analiza şi
elaborarea informaţiei pentru acţiune (timp, loc,
persoană)
• Supravegherea activă – a) examinarea de
laborator a materialului raclajului perianal colectat
de la grupele cu risc sporit de molipsire (copii din
colectivităţi).
b) Evaluarea intensităţii contaminării obiectivelor
din colectivităţile de copii
Echinococoza
Biohelmintiază cronică provocată de
Echinococcus granulosus, se caracterizează
prin afectarea severă (destructivă) a ficatului,
plămînilor şi altor organe, alergizare,
complicaţii severe care se pot finaliza cu
invaliditate şi letalitate
Caracteristica agentului patogen
Echinococul îşi realizează ciclul de dezvoltare
în 2 categorii de gazde: definitivă (cîinii,
vulpile) şi intermediară (bovine, porcine,
ovine)
Gazda definitivă se infestează alimentîndu-se
cu organele gazdelor intermediare afectate de
echinococ
 Helmintul matur are o lungime de 2-7 mm şi
include 3-5 segmente (proglote), ultimul
conţine 400-800 ouă maturizate. Durata
dezvoltării helmintelui matur după molipsire –
4-12 săptămîni. Durata vieţii 0,5-3 ani,
localizarea – intestinul subţire
Forma larvală chistul hidatic – se localizează
mai frecvent în ficat, alte organe unde creşte
lent (3-10 ani) în formă de o vezică (chist) cu
diametrul pînă la 30 cm lichid . Chistul hidatic
conţine scolexuri, care după pătrunderea în
organismul gazdei definitive se dezvoltă în
imago
Ouăle sunt rezistente în mediul ambiant – la
uscăciune – pînă la 12 zile. În sol menţin
proprietăţile invazive 1 lună. În apă la tº
+50ºC rezistă 1 oră, la +60ºC - 10 min,
la +100ºC - 20 sec.; în alcool 70% şi soluţie de
formalină 10% - pînă la 24 ore.
Forma larvală este foarte rezistentă la acţiunea
chimio-preparatelor, iar formele imago sunt
sensibile
Sursa de invazie – cîinii care se molipsesc
folosind ca hrană organele afectate ale gazdelor
intermediare. Peste 4-12 săptămîni în intestinul
subţire se dezvoltă forma matură, care elimină
ouă cu fecalele, contaminînd mediul ambiant,
blana. Sursa de invazie este activă 2-3 ani.
Mecanismul de transmitere –
fecalo-oral cu legumele, fructele, apa,
pomuşoarele, mîinele contaminate cu
oncosfere
 Manifestarea procesului epidemic

Riscul de răspîndire corelează cu numărul

animalelor, gazdelor intermediare ( ovinelor).
Sunt receptive toate grupele de vîrstă însă
majoritatea cazurilor (50-55%) se înregistrează
în grupele de vîrstă 20-40 ani şi 2-5% în
mediul copiilor pînă la 10 ani.
Grupe de risc sporit de molipsire: crescătorii
de animale şi membrii familiilor lor, vînătorii
Particularităţile răspîndirii în Moldova
- Se atestă o agravare a situaţiei epidemiologice
- Incidenţa mai înaltă în raioanele de Sud
(Basarabeasca, Cantemir, Căuşeni, Cimişlia,
Leova, Taraclia, Comrat) – 10-20º/oooo
 Măsurile de combatere şi profilaxie
• Respectarea măsurilor de igienă personală
• Omul bolnav nu menţine răspîndirea maladiei, dar
trebuie să fie tratat după indicaţii clinice
• Întreruperea răspîndirii invaziei între animale
(cîini ovine cîini) prin realizarea măsurilor
sanitaro-veterinare
• Nimicirea organelor afectate a animalelor sacrificate
• Examinarea de laborator (coprocultura) a cîinilor de
casă şi pază şi dehelmintizarea
Supravegherea epidemiologică
• Supravegherea de rutină (bazată pe definiţia de
caz)
• Cooperarea cu specialiştii medicinii veterinare
– folosirea pentru acţiune a datelor despre
situaţia epizootologică