A) AFECȚIUNILE LOBILOR TEMPORALI

Lobul temporal este constituent al sistemului auditiv fiind situat în partea

postcentrală a encefalului, învecinându-se cu frontalul, parietalul și
occipitalul.Toate arile auditive, respectiv primară, secundară și terțiară sunt
localizate în lobul temporal.Lezarea a acestora provoacă afecțiuni legate de
înțelegerea semnalelor verbale sau grafice – afaziile și de incapacitatea recuoașterii
senzoriale a unui obiect – agnoziile.
1.Afaziile se prezintă sub diverse forme: afazia Wernike, afazia amnestică și
afaziile pure.
1.1. Afazia Wernike (afazia senzorială sau afazia de recepție) se
caracterizează prin tulburări grave în înțelegerea limbajului, tulburări ale vorbirii
spontane și repetate, tulburări de grafie și lexie (Botez, 1971,129).
Bolnavul care prezintă acest tip de afazie:

 nu înțelege ceea ce i se comunică;

 vorbește abundent și accelerat (logoree);
 are o articulare normală a cuvintelor;
 producția verbală este lipsită de înțeles prin parafazii semantice ("salata de
cuvinte"), cuvintele fiind corect pronunțate însă întrebuințate unul pentru
altul în mod greșit;
 are producții lingvistice de tip jargonafazic;
 este incapabil să înțeleagă limbajul scris – alexia- ce atinge grade diferite,
uneori acesta citește dar nu poate reproduce ceea ce a citit, alteori nu citește
nimic;
 prezintă agrafie de intensitate diferită în funcție de bolnav.
Anatomic această leziune este situată în zona Wernike a lobului temporal stâng
formată din porțiunea posterioară a primelor două circumvoluții temporale, girusul
angular și girusul supramarginal.
1.2. Afazia amnestică descrisă de Pitres constă în imposibilitatea bolnavului
de a denumi obiectele, dar dintr-o serie de cuvinte pe care le pronunțăm bolnavul îl
găseşte pe cel potrivit pe care îl și pronunță corect.Pierderea memoriei pentru
substantive este de obicei mai marcată decât cea pentru verbe (Botez, 1971, 133).În
cazul unor tumori precum cele din aria Wernike sau cele temporo-parieto-
occipitale afazia amnestică este precedată de anomie (imposibilitatea de găsire a
numelor proprii).Anatomic această leziune este situată în ariile 21 și 37 Brodmann.
1.3. Afaziile pure sunt tulburări selective ale unor performanțe din domeniul
limbajului, cum ar fi cititul, scrisul sau recunoașterea înțelesului cuvintelor.O astfel
de afazie este surditatea verbală pură.
Surditatea verbală pură se caracterizează printr-o dificultate izolată,
adesea gravă în recunoașterea informațiilor sonore constitutive ale limbajului oral,
în timp ce auzul este intact.Bolnavul nu înțelege limbajul oral, însă este capabil să
vorbească, să scrie și să citească.Leziunea care determină surditatea verbală pură
este situată în prima circumvoluție temporală, în vecinătatea circumvoluțiilor
Heschl de ambele părți sau numai de partea stângă.
2.Agnoziile reprezintă o tulburare în recunoașterea senzorială a unui obiect,
tulburare inexplicabilă printr-un deficit de sensibilitate elementară, printr-o
tulburare psihică sau prin necunoașterea anterioară a obiectului în cauză (Botez,
1971, 302).Agnozia poate afecta oricare dintre funcțiile senzoriale – pe cea
auditivă, vizuală, tactilă, și mai rar pe cele olfactive și gustative.Agnoziile legate
de lezuni ale lobilor temporali sunt cele auditive.
2.1. Agnozia auditivă (surditatea psihică) este caracterizată prin
imposibilitatea de recunoaștere și de discriminare, de a deosebi între ele sunetele
auzite cu conservarea auzului (Botez, 1971, 208).În ceea ce privește agnoziile
auditive acestea sunt de trei tipuri: agnozii globale, agnozii muzicale și agnozia
zgomotelor.
Agnozia muzicală (amuzia senzorială sau amuzia receptivă), conform lui
Jellinek constă în pierderea, în deficitul de percepție sau de amintire a melodiilor.
Ombredanne a clasificat amuziile receptive în trei categorii: surditatea tonală –
bolnavul nu poate percepe sunetele în raport cu gama și nici nu poate deosebi
înălțimea tonală, surditatea melodică – muzica nu este recunoscută ca atare,
tulburări ale percepției ritmurilor (apud Botez, 1971, 209).
După natura stimulului agnozia auditivă se poate subdivide în agnozie
verbală, agnozie nonverbală, agnozie muzicală și agnozie afectivă (Olărescu. 2001,
109).

 Agnozia auditivă verbală → dificultatea de comprehensiune

alimbajului oral fără tulburări de înțelegere a limbajului scris;
 Agnozia auditivă nonverbală → incapacitatea de a percepe sau de a
recunoaște semnificația zgomotelor în absența deficitului de acuitate
auditivă;
 Agnozia auditivă muzicală → deficit de recunoaștere a melodiilor,
tonalității și ritmului;
 Agnozia auditivă afectivă → greutate de distingere a frazelor
pronunțate cu diferite intonații emoționale.

Cele trei forme de de agnozie auditivă (globală, muzicală, a zgomotelor) pot

apărea izolat, însă de cele mai multe ori apar împreună și sunt determinate de
leziuni ale porțiunii posterioare a primei circumvoluții temporale
stângi.Reprezentarea funcției muzicale este bilaterală însă cu predominanță stângă.
 Botez I. M., Sen A., Dobrotă I. (1971). Elemente de neuropsihologie.
București: 1971, p.126, 129-131, 133-135, 202-209;
 Olărescu V. (2001). Psihoneurologia.Suport de curs. Chișinău, p.109, 154-
163;
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Afazie