ADN-ul

CUPRINS
1.INTRODUCERE
2.DESCOPERIREA ADN-ului
3.ALCÃTUIREA ŞI STRUCTURA ADN-ului
4. TIPURI DE ADN-uri
5.UTILIZÃRI
 1.INTRODUCERE
 Acidul dezoxiribonucleic (ADN-ul) este materialul genetic
al tuturor organismelor celulare şi al celor mai multe
virusuri.
 ADN-ul poartã informaţiile necesare pentru sinteza
proteinelor directe şi replicare.
 Sinteza proteinelor reprezintã producerea de proteine
necesare celulei sau viruşilor pentru activităţile sale şi de
dezvoltare.
 Replicarea reprezintã procesul prin care copii ale ADN-
ului însuşi pentru fiecare celulã descendentã sau virus,
care trec informaţiile necesare pentru sinteza proteinelor.
 În cele mai multe organisme celulare ADN-ul este
organizat pe cromozomi situat în nucleul celulei.
2.DESCOPERIREA ADN-ULUI
ADN-ul a fost descoperit în anul
1896, în nucleii celulelor albe ale
sângelui. Funcţia lui era necunoscutã.
Acest compus, denumit acid nucleic, a
fost izolat din nucleii diferitelor tipuri de
celule. Analizele chimice, efectuate în
anul 1910 au identificat douã clase de
acizi nucleici ADN şi ARN. În anul
1924, studiile microscopice şi utilizarea
coloranţilor specifici pentru ADN şi
proteine au demonstrat cã amândouã
substanţele se gãsesc în cromozomi.
Structura secundarã a AND-ului
a fost stabilitã în anul 1953 de cãtre
J.D. Watson, F.H.C. Crick si M.H.F.
Wilkins şi corespunde tipului B de
ADN, prezent în regiunile de
eucromatina, cu gene active
metabolic. Conform acestui model,
molecula de ADN este alcatuitã din
douã catene macromoleculare,
antiparalele cu direcţie diferitã de
înaintare, rãsucite în jurul unui ax
comun având forma unei scãri în
spiralã.
3.ALCÃTUIREA/STRUCTURA
ADN-ului
Structural, ADN-ul este un
dublu helix: două componente ale
materialului genetic în spirală una
în jurul celeilalte. Fiecare
componentă conţine o secvenţă
de baze (denumite şi nucleotide).
O bază este una din patru produse
chimice (adenină, guanină,
citozină şi timină).
Cele două componente ale
ADN-ului sunt conectate la fiecare
bază. Fiecare bază se va lega
doar o altă bază, astfel: adenina (
A) se va lega doar de timină (T),
iar guanina (G) se va lega doar de
citozină (C).
 Cele douã balustrade ale scãrii sunt reprezentate printr-un
schelet glucido-fosforic, treptele scãrii fiind reprezentate prin bazele
azotate între care se stabilesc punţi de hidrogen de tipul A=T,
respectiv G≡C. Prin asezarea în interior a bazelor azotate, acestea
sunt protejate la acţiunea diferiţilor factori de mediu, asigurându-se
stabilitatea moleculei şi implicit a informaţiei genetice, conferitã de
ordinea nucleotidelor dintr-o catenã. Datoritã faptului cã pot exista
numai patru tipuri de legãturi de hidrogen, A=T, G≡C, respectiv T=A,
C≡G, se asigurã reproducerea cu mare fidelitate a informaţiei
genetice în urma procesului de replicare. Pasul elicei este de 34 Ǻ.
Deoarece la un pas al elicei se aflã 10 perechi de nucleotide,
distanţa dintre douã perechi alãturate de nucleotide este de 3,4 Ǻ.
Diametrul elicei, la tipul B al ADN, este de 19 Ǻ faţã de 20 Ǻ stabilitã
iniţial. Dublul helix prezintã rãsucirea spre dreapta, fiind uşor
asimetric având douã scobituri: scobitura mare şi scobitura micã.
Acestea reprezintã locurile unde acţioneazã factorii mutageni.
 4.TIPURI DE ADN-URI
Tipul A: Tipul C
-Este foarte apropiat de -Nu se afla in conditii in vivo.
conformatia regiunilor dublu catenate Alte doua forme, tipul D si E pot
din molecula de ADN, unde prezenta reprezenta variante extreme ale
grupului hidroxil-2’ impiedica aceleiasi forme. Ele contin mai putine
adoptarea formei B Duplexurile elemente pe pas ale elicei, fiind
hibride ADN-ARN apartin structural prezente in vivo numai la secventele
formei A. de ADN din care lipseste guanina.
Tipul B: Tipul Z, singurul cu rasucire la stanga,
-Reprezinta structura generala a este in contrast cu forma clasica,
macromoleculei de ADN in celule respectiv cu tipul B. Este o forma
active metabolic.Aceasta forma compacta, avand cele mai multe
prezinta o scobitura principala mare si perechi de baze pe rotatie. Numele ii
o scobitura mica. Diferentele dintre este dat de la forma in zig-zag a
baze sunt de obicei usor de evidentiat catenei fosfo-glucidice. Scobitura mica
in scobitura principala, care reprezinta este adanca si ingusta, iar scobitua
locul principal de contact pentru mare este practic absenta. Este intalnit
proteine, care leaga specific la polimerii care au secvente de baze
secventekle de ADN. purinice si pirimidinice alterate.
Forma clasica de ADN descrisa de Watson, Crick si Wilkins, reprezinta tipul B
de ADN. In alte conditii, duplexul de ADN se poate gasi si sub alte forme
structurale.
 5.UTILIZÃRI
O prima utilizare a ADN-ului o reprezinta identificarea persoanelor dupa
amprenta ADN.

A.Ce este amprenta AND-ului?

Structura chimica a ADN-ului la toată lumea este la fel. Singura diferenţă între
oameni (sau orice animal) este ordinea de perechi de baze. Întrucât există milioane
de perechi de baze din ADN pentru fiecare persoană, fiecare persoană are o
secvenţă diferită a ADN-ului.
Folosind aceste secvenţe, fiecare persoană ar putea fi identificată numai prin
secvenţa de perechi de baze ale ADN. Dar, pentru că există atât de multe perechi de
baze, ar dura foarte mult timp. Oamenii de ştiinţă pot folosi o metodă mai rapidă,
datorită repetării modele în ADN.
Aceste modele nu dau, totuşi, o "amprentă" unică, dar ele sunt în măsură să
determine dacă două eşantioane de ADN sunt de la aceeaşi persoană, sau dacă sunt
sau nu de la oameni. Oamenii de stiinta folosesc un număr mic de secvente de ADN
care diferă mult la fiecare individ, şi le analizează pentru a obţine o anumită
probabilitate a unei potriviri.
B.Metoda Southern Blot
Southern Blot este o modalitate de a analiza modelele
genetice care apar în ADN-ul unei persoane. Aceasta implică
izolarea ADN-ului în cauză de restul materialului (chimic, prin
utilizarea unui detergent, care să spele restul materialelor, sau prin
presiune), tăierea ADN-ul în mai multe bucăţi de diferite dimensiuni,
sortarea bucăţilor pe ("electroforeza gelului"), denaturarea ADN-ului
(contopirea celor două componente în una singură, prin încălzire sau
tratare chimică a ADN în gel), aplicarea gelului cu ADN fracţionat pe
o hârtie de nitroceluloză, şi analiza propriu-zisă cu ajutorul unei
sonde genetice radioactive.
C.VNTR

Fiecare componentă a ADN-ului are piese care conţin

informaţii genetice despre dezvoltarea organismului (exoni) şi piese
care, aparent, nu oferă nicio informaţie relevantă (introni). Intronii
conţin secvenţe repetate de perechi de baze denumite Repetiţii în
Tandem a Numerelor Variabile (Variable Number Tandem Repeats,
VNTR), care conţin între 20 şi 100 de perechi de baze. Fiecare
persoană are VNTR specifice. Proba preparată pentru verificare
VNTR şi analizată prin metoda Southern Blot printr-o reacţie de
hibridizare reprezintă adevărata amprentă ADN.
VNTR pentru o anumită persoană conţine întotdeauna
informaţii genetice transmise de părinţi. Deoarece modelele VNTR
sunt moştenite genetic, o reţea VNTR a unei anumite persoane este
mai mult sau mai puţin unică. Cu cât sunt analizate mai multe probe
VNTR ale unei persoane, cu atât mai corectă este analiza.
 D.Aplicaţii ale amprentei ADN

Paternitate şi maternitate: Pentru că o persoană moşteneşte

VNTR de la părinţii săi, reţelele VNTR pot fi folosite pentru a stabili
paternitatea şi maternitatea. Modele sunt atât de specifice încât un
model VNTR poate fi reconstituit chiar dacă sunt cunoscute chiar şi
numai modelele VNTR ale copiilor. Analiza modelelor VNTR
părinte-copil se foloseşte pentru identificări standard, dar şi în cazuri
mai complicate de confirmare a naţionalităţii, adopţii şi parentalitate
biologică.
Identificarea în criminalistică: ADN-ul izolat din sânge, păr,
celulele pielii, sau alte dovezi genetice rămase la locul unui delict,
poate fi comparat, prin intermediul modelelor VNTR, cu ADN-ul unui
suspect pentru a determina vinovăţia sau nevinovăţia. Modele
VNTR sunt, de asemenea, utile în stabilirea identităţii une victime
Identificarea obişnuită a persoanelor: Noţiunea de utilizare a
amprentelor digitale a ADN-ului ca un fel de cod bare genetice
pentru a identifica indivizi este folosită dar este discutabilă.
Tehnologia necesară pentru a izola, păstra şi analiza apoi milioane
de modele VNTR foarte specifice este scumpă şi nepractică. Există
metode de identificare obişnuite care vor prevala în viitorul apropiat.
 BIBLIOGRAFIE
http://www.sfetcu.com/ro/blog/Utilizarea-ADN-ca-amprenta-pentru-id
entificarea-persoanelor
 ELABORAT:
1.
2.
3.
4.
5.