1

LICEUL SPORTIV “AVRAM IANCU ”

ZALĂU
Prof. BEJAN CRISTIAN
A FI LICEAN- UN PRAG GREU DE TRECUT?
Subiectul vîrsta adolescenţei este un fel de piatră filozofală, un domeniu incert, dar
fascinant în acelaşi timp. Unii se aventurează să îl pătrundă, pe cînd alţii fug de el
fiind prea complex, chiar complicat. De aici şi multitudinea de opinii contradictorii.
Adolescenţa a fost considerată vîrstă de aur, a marilor realizări, vîrsta marilor
elanuri, integrării sociale, vîrsta participării la progresul social dar şi ingrată, a
crizelor, anxietăţii, nesiguranţei, insatisfacţiei, contestaţiei, marginalităţii, subculturii,
vîrsta dramei, cu tot ce are ea ca strălucire, dar şi artificiu etc. etc. Ceea ce este mai
interesant este faptul că ambele tabere au dreptate. Diversitatea opiniilor se bazează pe
mai mulţi factori: pe de o parte este vorba de unicitatea caracterială care
caracterizează fiinţa umană, ceea ce generează un proces complex de dezvoltare şi o
multitudine de situaţii, dar mai ales faptul că adolescenţa este o perioadă de tranziţie,
de transformări structurale, psiho- fiziologice. Aflat între două vîrste diametral opuse:
pubertate şi vîrsta adultă, adolescentul este un mozaic din toate punctele de vedere.
Predomină însă o serie de trăsături specifice vîrstei adulte spre care se îndreaptă. Este
vîrsta rebelă, cînd adolescentul iese din universul copilăriei şi se îndreaptă către lumea
adultă, dar urmîndu-şi propriul drum. Începe ruperea de autoritatea familiară şi
integrarea în grupul celor asemenea lui. Adolescentul nu se poate rupe încă definitiv
de familie, ci doar parţial, el este încă dependent material de aceasta. Apar acum
aspiraţiile de viaţă, dar şi primele obstacole serioase cu largi implicaţii asupra
viitorului adult. Acestea au rolul de a realiza creşterea gradului de conştientizare.
Începe să conştientizeze valoarea notei şi a examenelor care îi pot influenţa viitorul
prin posibilitatea / imposibilitatea alegerii unei profesii. Tot acum pot apărea şi
atitudini opozante, de refuz, repulsie de învăţătură, de cunoaştere, acte de rebeliune,
uneori gratuită motivată doar de dorinţa de a fi altcumva, de a fi împotriva a tot ce
înseamnă autoritate, constrîngere.
Adolescenţa este perioada modificărilor nu numai în planul psihic, ci şi fizic. Este
perioada creşterii accelerate a corpului, a transformărilor interne ale organismului care
au rolul de a-l pregăti pe copil pentru viaţa adultă. Apar acum şi modificări la nivel
sentimental. Creşte sensibilitatea, se reorganizează planul afectiv- motivaţional, apar
sau se reorganizează sentimentele şi pasiunile. Întîlnim o serie de modificări şi în
planul intelectului, înregistrîndu-se acum dezvoltarea capacităţilor intelectual-
reflexive, precum imaginaţia sau inteligenţa, ceea ce vor duce ulterior la formarea
conştiinţei de sine. Adolescentul capătă astfel o nouă percepţie asupra realităţii prin
apropierea lui către lumea valorilor, construindu-şi o identitate proprie.
Toate aceste transformări se realizează diferit de la individ la individ. Astfel putem
întîlni o trecere calmă, la unii, sau violentă, la alţii.
Adolescenţa poate fi denumită şi perioada contradicţiilor dramatice, deoarece poate
exista o ruptură între aspiraţii şi posibilitatea de realizare a acestora ceea ce poate
duce la grave probleme de ordin individual sau chiar social. Nemulţumit de el şi de
propriile realizări adolescentul poate săvîrşi acte cu implicaţii deosebit de grave în
plan social (este vorba aici de delincvenţă, acestea fiind adesea asociate prin
 2

implicarea în anturaje cu grave influenţe , bande, găşti cu un vădit comportament

antisocial. Este vorba de acei neadaptaţi la condiţiile impuse de societate), sau
frustrările personale să fie îndreptate asupra propriei persoane (fuga de acasă ca o
încercare de refuzare a autorităţii familiale, sau consumul de droguri, ori încercări de
sinucidere).
Indiferent cît de critică este trecerea de pragul acestei vîrste, ea presupune cu
necesitate rezolvarea unor sarcini adaptative- „ probleme de dezvoltare”, care fac
posibilă apariţia nu doar biologică ci şi psihologică a viitorului adult:
• Dobîndirea independenţei de părinţi;
• Adaptarea la propria maturizare sexuală;
• Stabilirea unor relaţii de cooperare şi de lucru cu alte persoane, fără însă
a fi dominat de acestea;
• Decizia şi pregătirea pentru o anumită vocaţie;
• Dezvoltarea unei filozofii de viaţă, a unor credinţe şi standarde
morale( această filozofie va da ordine şi consistenţă deciziilor multiple şi acţiunilor pe
care individul le are de realizat într-o lume diversă şi în schimbare);
• Dobîndirea unui sentiment al identităţii.
• Dacă m-aş întoarce în timp….

Nu aş şti exact ce să zic despre adolescenţă. E o perioadă dificilă,de

tranziţie,cînd totul ţi se pare complicat,cînd încerci din răsputeri să te afirmi şi să fii
mai mult decît un simplu copil mai mare. E vremea în care realizezi că nu mai eşti
răsfăţatul fără griji de pînă acum şi cînd trebuie să ai mai mult curaj ca niciodată,e
răstimpul în care îţi descoperi puterea,şi nu mă refer la muşchi( deşi ar putea fi şi asta
o chestiune ),ci la puterea de a uita,de a o lua de la capăt cînd simţi că toată lumea e
împotriva ta şi de a încerca să fii mai bun. Dar de fapt ce înseamnă să fii mai bun?
Înseamnă să treci fericirea ta pe plan secund şi să te gîndeşti mai mult la ceilalţi,să te
intrebi cum poţi să îi faci pe ei mai fericiţi.
Cu ocazia trecerii de perioada copilăriei descoperi că nu ai puterea să treci
peste propriile sentimente şi tot acum apar în minte multe întrebări ce rămîn fără
răspuns doar pentru că adultul de lîngă tine nu are timp de prostiile tale.Încerci să te
gîndeşti de ce unii oameni primesc totul,pe cînd altora dorinţele li se îndeplinesc abia
cînd au renunţat la ele şi te întrebi de ce o inimă nevinovată trebuie să aibă de suferit
de pe urma unei minţi încăpăţînate. Acum apar tentaţii şi depinde doar de tine să ai
voinţa să le ignori. Acum e şi vremea cînd îţi complici singur existenţa, pentru ca apoi
să încerci rezolvi totul,fără să reuşeşti. E perioada în care ai primele dezamăgiri de
natură emoţional cînd trăieşti sentimente contradictorii,cînd îi spui cuiva "te
urăsc",dar de fapt vrei să-i spui "te iubesc",perioada în care o iubire neîmpărtăşită îti
lasă inima golită de sentimente,dar în acelaşi timp,gata să o iei de la capăt;acum afli că
de fapt un sentiment nu se exprimă,ci se simte,dar adolescenţa e şi vremea în care
realizezi că nu te-ai îndrăgostit de o persoană,ci de o imagine perfectă a acelei
persoane,creată în propria minte,imagine care în realitate nu există.
Pentru mine,adolescenţa a însemnat să dau "delete" tuturor amintirilor şi să o
 3

iau de la capăt cu o cu totul altă personalitate, cu alte vise.Totuşi,e cea mai frumoasă
parte din viaţă, e perioada în care te simţi copil şi adult în acelaşi timp.Acum
descoperi prietenia adevarată, care e foarte greu de găsit, şi începi să te întrebi dacă
prietenia depinde doar de exterior,sau vine din suflet.Poţi să fii prieten cu cineva,dacă
înainte îl detestai? Se poate, dacă acel om îţi dovedeşte ca ai fost pur şi simplu nebun
cînd nu îl suportai. Cînd vine vorba de prietenie, cuvintele ”minciună” sau ”trădare”
nu există decît în dicţionar.
Acum faci cele mai multe greşeli,dar important este ceea ce înveţi din ele.
Adolescenţa e ca o furtună de sentimente şi trăiri: azi ai totul,mîine tot ce aveai se
transformă în scrum( cel mai adesea visele),cam ăsta ar fi termenul alăturat lîngă
cuvîntul adolescenţă.În această perioadă începi să îţi formezi păreri care,din păcate,de
multe ori,se dovedesc a fi total opuse realitătii.Ţi se pare ca viaţa e un labirint care
duce spre acelasi loc, tu alegi drumul care ţi se potriveşte, cel scurt sau cel lung. Multe
lucruri se petrec mult prea repede pentru a putea reacţiona, aşa cum multe lucruri se
petrec atît de greu încît pînă la finalizarea lor pare ca a trecut o veşnicie.
Asta e frumuseţea adolescenţei.Perioada în care vezi un băiat, îl consideri
drăguţ,apoi avansează la stadiul de perfect,uşor-uşor devenind eroul inimii tale, pentru
ca apoi să ajungă doar un gunoi în coşul cu amintiri.Trebuie să înveţi să vezi dincolo
de aparenţe,dincolo de o faţă de înger.Poate în spatele acelei feţe se ascunde o
persoană mult mai rea decît alta care dă impresia de răutate.
Adolescenţa e vremea în care cele mai multe speranţe devin doar cuvinte fără
sens,perioada în care trebuie să renunţi la cele mai multe vise şi în acelaşi timp,
perioada în care ţi se deschid uşile şi ochii şi începi să fii tratat ca un adult. Şi cînd
eşti adolescent, începi să realizezi că te apropii tot mai mult de a fi adult, dar nu vrei
să recunoşti. Asta te sperie. Perspectiva de a creşte şi de a deveni o persoană cu inima
de piatră, oarbă şi surdă la ce se întîmplă în exterior, preocupată doar de cum să faci
rost de cît mai mulţi bani. Te şi vezi, peste 15 ani,o persoană ocupată, cu 2 copii
crescuţi mai mult de baby-sitter şi cu un( o) soţ ( soţie) stresat( ă) şi stresant( ă).Şi nu
ai vrea ca viaţa ta să fie tocmai aşa...
Adolescenţa e perioada în care totul pare confuz,în care ai cele mai multe
îndoieli legate de înfăţişare sau de propria personalitate. Multe experienţe trăite în
liceu pot schimba sau maturiza prematur un adolescent.De exemplu pe cineva care e
luat în bătaie de joc de alti colegi,care de fapt îşi ascund propria slăbiciune în spatele
unei false siguranţe de sine. Acel cineva se schimbă şi dintr-un copil vesel şi
extrovertit,devine un morocănos închis în sine,sau de multe ori alege să trăiască în
tăcere, deşi ar avea multe de spus şi singurătatea devine prietena lui cea mai bună. De
multe ori,acest lucru pare nesemnificativ pentru adulţi "o faţă neagră a vieţii de
liceean". Nu e chiar aşa,pentru că de multe ori, de fapt de cele mai multe ori, acest
lucru afectează siguranţa de sine,implicit schimbă şi relaţiile cu cei din jur. De
aceea,oricît de prost sau de urît e cineva, nu trebuie tratat diferit faţă de o persoană
deşteaptă sau frumoasă.Nu întotdeauna frumuseţea e totul. Adică , la un test,oricît de
frumos ai fi,dacă nu ştii răspunsul, pici garantat.Frumuseţea e o chestie trecătoare( de-
aia nu exista babe frumoase). În schimb,dacă eşti deştept,calitatea nu se pierde o dată
cu anii.Te-ai născut deştept (sau ai devenit pe parcursul vieţii),deştept vei muri.
 4

Atunci cînd am intrat la liceu,m-am rupt de perioada în care totul era doar o
glumă. Odată cu intrarea la liceu am aflat că nu întotdeauna e de-ajuns să îti doreşti
ceva ca să îl obţii,ci să faci ceva în sensul acesta. Adică..."Ok, îţi doresti să fii medic?
Atunci documentează-te; să nu crezi că te trezeşti într-o zi cu toţi termenii învăţati!"
(deşi nu ar fi rău deloc). Important e c a, atunci cînd îţi fixezi un ţel, să faci tot
posibilul să îl atingi şi să nu renunţi la el decît dacă cei din jur au de suferit,sau dacă
tu crezi că poţi ţinti şi mai sus.O dată cu intrarea la liceu, mi-au fost tăiate aripile
(acum cresc din nou) şi am aflat cum arăta un vis în plină cădere. Am văzut cum e să
decazi la stadiul de prost, să fii considerat prost (deşi "prost" nu e sinonim cu "leneş").
Am văzut cum visul trece pe lîngă mine şi îl ratez la o miime de secundă. Adolescenţa
e perioada în care am realizat că nu mi se cuvine chiar totul şi perioada în care am
reuşit să mă văd undeva mai sus, deşi liceul în care eram , nu era tocmai o mîndrie
pentru ţară, deşi poate deveni. Ştiu,unii zic că nu e important liceul, ci facultatea şi
mai ales ceea ce ai în cap. Cel mai corect lucru mi se pare ca fiecare elev să aibă un
număr obligatoriu de ore, dar să le aleagă singur,după preferinţă. Ştiu că această
mentalitate nu va fi acceptată prea uşor în Romînia,dar sper ca într-o zi , poate chiar
copiii mei vor avea ocazia să înveţe într-un astfel de liceu.
Anii trec şi tot ce îi rămîne de făcut unui om matur e să privească filmul
vieţii sale.Şi în adolescenţă vine timpul să hotărăşti dacă filmul va fi comedie, dramă,
acţiune sau poate horror. De multe ori,ceea ce vine după copilărie,coincide cu
intervalul de timp în care lupţi de unul singur încercînd să îţi faci dreptate. Dar ce
dreptate îţi poti face într-o lume de snobi prefăcui (pleonasm !! ),pentru care banii sunt
singurul scop şi singurul subiect de discuţie? De multe ori, sunt persoane care au tot ce
îşi pot dori,dar le lipsesc lucruri care nu se găsesc la magazin...bunătatea,dorinţa de a-i
ajuta pe ceilalţi.Te trezeşti adult,cu mai multe probleme decît ieri, dar mai puţine
decît mîine şi realizezi că lumea în care trăiai era doar o amăgire şi că realitatea e mai
crudă decît pare. Pentru mine asta înseamnă să fii adult: să nu mai ai timp să visezi cu
ochii deschişi.
De multe ori, nu ai prea multe de schimbat la cineva, dar acele schimbări ce
trebuie făcute sunt esenţiale.Un om adevărat nu e acela care are nu doar o inimă care
să bată, ci şi un suflet prin care să privească şi să-i judece pe ceilalti cu mai puţină
severitate.
Adolescenţa e un vis din care nu vreau să mă trezesc.. .Dacă atunci cînd
mă voi trezi nu îmi voi aminti nimic?