Evenimentele din aprilie 2009 și ecoul lor international

In primăvara lui 2009, în Republica Moldova au avut loc evenimente care au cauzat schimbări
rapide de situații și contexte. Pe 5 aprilie avînd loc alegeri parlamentare unde se conta mult pe
infrîngerea comuniștilor, care de fapt începuse doi ani mai devreme în timpul alegerilor locale, unde
partidele de opoziție au obținut un avantaj sesizabil la nivelul puterii locale, nu s-a întîmplat nimic
nou, doar că într-un mod care cu adevărat pare miraculos, partidul comunițtilor nu numai își afirmă
poziția puternică dar și de fapt inregistrează o victorie covîrșitoare, PCRM devenind cel mai
puternic partid cu 49,48% voturi și 60 de mandate constituțieit, asigurîndu-și monopolul puterii,
ajungînd chiar pînă la modificarea constituției la dorință. Acest fapt a avut desigur repercusiuni
semnificative în societate, care au avut și consecințe. Un preludiu al viitoarelor proteste a avut loc în
noaptea de 6 spre 7 aprilie cînd mai multe sute de tineri au ieșit sa proteste, toți cu lumînări. A doua
zi toată lumea este luată prin surprindere de protestele masive care au loc în centrul capitalei,
întrunind în jurul a 15-20 mii oameni.Însă datorită unor cauze încă nici pînă acum neelucidate,
protestele degenerează în dezordini. Puterea blochează comunicațional Chișinăul, încercînd să-l
izoleze pentru ca amploarea evenimentelor să nu depășească unele puncte critice. Liderii opoziției se
alătură precauți protestatarilor, încercînd să negocieze cu puterea. Oficialii Republicii Moldova,
după propriile declarații decid să cedeze președinția și parlamentul în mîinile protestatarilor.
România este declarată inițiatoarea proceselor îi principalul dușman al regimului, iar hotarul este
închis. Iar poliția devine instrument de represiune, arestînd ți maltratînd sute de tineri, uneori și
simpli trecători care nu aveau nimic comun cu protestele, nemaivorbind de dezordini, dar care
probabil păreau suspecți. Și de fapt din partea restului lumii în acele momente nu se observă nimic
în afară de tăcere, îi chiar diplomații europeni acreditați la Chișinău nu par a înțelege pe deplin
situația sau cel puțin sunt luați prin surprindere. După cum vedem acest eveniment care a avut ca
urmare noi alegeri și de fapt schimbarea regimului politic, la putere urmînd o alianță pro-europeană
constituită din acele patru partide de opoziție, nu a beneficiat de o mediatizare excesivă, și chiar de o
tăcere la început. Dar tototuși în ciuda lipsei uneori a cunoștințelor elementare despre existența unei
astfel de țări ca Republica Moldova, opinia publică internațională a fost informată despre
evenimentele din această țară. Spre exemplu postul de televiziune BBC care a realizat un reportaj
mai amănunțit, a caloficat evenimentele ca o „Revoluție Twitter„ cu referire la organizarea ei în
special datorită rețelelor sociale și în general a internetului. Are loc o reluare a evenimentelor cu
ajutorul unui participant la proteste, concomitent cu o informație mai generală despre evoluția
acestei țări la situația actuală, cu menționarea acelor 20 de ani care s-au scurs fără o conducere
democratică, totul rezumîndu-se la un regim autoritar al partidului comunist, ți indispensabil
menționarea R. Moldova ca cel mai sărac stat din Europa. Reportaje de acest gen ne prezintă și alte
publicații, reviste și televiziuni, în principal occidentale chiar fiind prezentă ulterior și CNN. Sursele
mass-media din Fderația Rusă în principal sunt mai rețininute și uneori chiar apără vehement
partidul de guvernămînt fără nici un fel de întrebări, ajungănd pănă la aceea că președintele
federației Ruse, e primul care îl felicită cu victoria pe liderul comuniștilor Vladimir Voronin, el de
altfel întruchipînd un regim mult mai convenabil Rusiei decît forțele noi imprevizibile și în
majoritate orientate spre vest, adică spre Europa. La nivelul opiniei publice s-a observat o susținere
continuă a cetățenilor români, care chiar în acele cîteva zile mai fierbinți au organizat numeroase
mitinguri de susținere a protestatarilor din Republica Moldova. Dintre care mulți Aproximativ 300
de persoane participă la un astfel de miting la București, 50 la Cluj, la Suceava și Bacău, intre care
mulți studenți din R. Moldova care-și fac studiile în România. La fel s-a putut observa susținerea
diasporei în Italia, Franța, Spania, Portugalia,Marea Britanie, Irlanda și chiar SUA, organizîndu-se
proteste de regulă lîngă ambasadele R. Moldova în aceste state. Importantă a fost inclusiv ți prin
influența asupra opiniei publice internaționale sustinerea din partea instituțiilor UE, și mai ales a
Parlamentului European, care posedă dacă se poate spune o legitimitate autentică. Și mai ales
susținerea de către mai multe state cu o greutate mare pe arena internațională precum SUA,
Franța,Marea Britanie exprimată prin reprezentanți. De asemenea menținerea la curent a opiniei
publice internaționale a fost realizată de numeroase posturi tv, ziare ,reviste, care cei drept trebuiau
să distingă ceva în războiul mediatic cu tentă electorală ce s-a declanșat imediat ce s-a hotărît
desfășurarea repetată a alegerilor. Opinia publică internațională a fost de asemenea influențată și de
totalurile represiunilor care s-au petrecut în acele cîteva zile, care au însumat peste 200 de arestări,
zeci de maltratări, și chiar trei și-au pierdut viața în circumstanțe nedeterminate.Uniunea europeană
prin rezoluțiile PE, și pin numeroase acțiuni de susținere a direcției adoptate de noua alianță de
guvernămînt care de alt fel a fost și intitulată sugestiv Alianța pentru Integrare Europeană, a
contribuit semnificativ inclusiv la menținerea opiniei publice din Republica Moldova favorabilă
cauzei, în condițiile unui război mediatic între partidele din alianță și încă foarte puternicul partid
comunist. De asemenea statul ca și toată planeta practic trecea prin criza economică mondială, o
criză foarte severă care ar fi permis o răsturnare foarte probabilă de situație fără susținerea de către
UE, dar și SUA, precum și acordul cu FMI care au permis accederea Republicii Moldova la reurse
financiare atît de indispensabile. Într-o societate informatizată, monopolul informării îl dețin sursele
media dar și un element indispensabil – Internetul. Revoluția din aprilie a fost numită confențional
în așa fel dar în esență nu a fost una în sensul adevărat al cuvîntului nici după desfășurare, nici după
scopurile propuse, însă prin ea s-a putut realiza desprinderea de un regim autoritar, care de fapt a
fost unul din ultimile vestigii ale trecutului sovietic și de fapt unul din bastioanele imperialismului
anacronic. Timp de douăzeci de ani practic dezvoltarea Republicii Moldova a fost înghețată în
dezvoltarea ei împeună cu un conflict înghețat sub coastă, un gen de ținere în șah fără drept la apel.
Era foarte previzibil ca în lumea contemporană cu toate particularitățile ei situații de acest gen să nu
dureze veșnic și forțele care erau interesare în păstrarea status-quo-ului fie din ignoranță, dificultăți,
crize, nu au putut cu ceva ameliora situația. Respectiv s-a produs o schimbare, ea s-a mai produs și
în alte state și multe din ele au reușit să devină ceva foarte modern și cu perspective importante. Cu
o oarecare accelerare evoluția Republicii Moldova spre a fi o parte componentă a UE se prezintă una
așteptată și naturală, mai ales în contextul în care se află. Cît despre m de a manipulare a opiniei
publice, probabil că sunt tendințe a unor media internaționale care dețin o piață semnificativă și
resurse maritelor, de a prezenta în mod tendențios evenimentele, dar oricînd se găsesc și media care
prezintă un alt punct de vedere, și de alt fel chiar opinia publică devine mai imună la analiza
unilaterală a evenimentelor și optează pentru o sinteză a mai multor viziuni, sau în general folosind
internetul iar în urma suprainformării, e adevărat, devine mai reticentă la evenimente în general – un
gen de modalitate de apărare. În orice caz o manipulare atît de crasă ar trebui realizată cu resurse
colosale ce ar face posibil orientarea haosului media internațional într-o anumită direcție
convenabilă celor interesați. În privința celorlalate ”Revoluții” gen Facebook sau Twitter, ce actual
se desfățoară în Africa de nord, evenimentele din Libia, atunci putem constata că în ciuda eforturilor
maxime depuse de elitele politice a multor state, opinia publică internațională rămîne reticentă și
puțin agreează astfel de evenimente. Spre exemplu în Marea Britanie 54% sunt împotriva
operațiunilor militare desfășurate de această țară în Libia. În încheiere putem menționa că opinia
publică internațională reacționează pozitiv la tendințele și eforturile de democratizare și reforme și
alte evoluții în această direcție dar există pericolul unei informări de o calitate redusă ce
condiționează la rindu-i și interpretări greșite. Iar 7 aprilie deși va fi dificil își merită răspunsurile la
numeroase întrebări menite să clarifice situația. Mai bine prea tîrziu decît niciodată...