Tehnologia repararii si

intretinerii utilajelor electromecanice

CAPITOLUL I

I.1. UZURA NORMALA DE FUNCTIONARE

Uzura normala de functionare reprezinta un fenomen fizic inevitabil datorat mai

multor factori: mecanici, termici, oxidare, oboseala, etc.
In functie de factorii mentionati, uzura normala de functionare poate fi: uzura mecanica
(prin eroziune si abraziune), uzura termica (prin oxidare), uzura prin oboseala (fretare,
exfoliere si cavitatie), uzura prin coroziune (chimica, electrochimica).
Uzura mecanica. Acest tip de uzura este rezultatul direct al frecarii suprafetelor a
doua piese. Ea duce la schimbarea formei, volumului si greutatii pieselor, fara sa produca
vreo modificare a proprietatilor fizicocere, uzura mecanica este de doua feluri: uzura
mecanica prin eroziune si prin abraziune.
Uzura prin eroziune se produce datorita contactului direct al suprafetelor in
frecare,adica atunci cand pelicula lubrifiant este intrerupta sau nu sa format
deloc.Intreruperea peliculei de lubrifiant devine posibila din cauza neregularitatilor
suprafetelor aflate in frecare producandu-se astfel contacte locale in care creste mult
presiune si temperatura,ceea ce conduce la suduri locale si apoi la ruperea lor. Pelicula te
ulei este intrerupta (nu se formeaza) la pornirea unui utilaj, cand din cauza greutatii
proprii a uleiului acesta a fost indepartat dintre piese sau cand, fiind prea vascos, nu poate
fi impins la dispozitivul de ungere la suprafetele de frecare.
Uzura prin abraziune se caracterizeaza prin aparitia unor deformari microplastice
si prin taierea unor straturi subtiri metalice, de catre particule dure abrazive,care sunt
situate intre suprafetele de frecare din punct de vedere al intensitatii, uzura prin abraziune
depinde de proprietatile fizico-chimice ale materialelor din care sunt fabricate piesele, de
viteza de alunecare si de presiunea in timpul frecarii.
Uzura termica. In cazul vitezelor si presiunilor mari, suprafetele aflate in frecare
se incalzesc foarte mult. Datorita incalzirii excesive, in straturile superficiale ale pieselor,
are loc o modificare micro-structurala, care modifica proprietatile mecanice ale metalelor,
provocand inmuierea, strivirea sau griparea suprafetelor.
In functie de temperatura produsa prin frecare in piesele situate in contact au loc
fenomene de: cristalizare, revenire, calire si chiar topire.
Uzura prin oxidare. Acest gen de uzura este determinat de patrunderea in startul
superficial al metalului, de formarea in metal al unei solutii solide de oxogen si a unor
combinatii de oxizi. Particulele solide de oxizi se desprind de pe metal sub forma de
pulberi care erodeaza continuu straturile fragile ale metalului.
Uzura prin oboseala. Aceasta uzura este provocata de actiunea sarcinilor variabile
asupra pieselor si apare sub 3 forme de manifestare: frecare, exfolierea suprafetelor si
cavitatea.
Uzura prin frecare, este determinata de distrugerea suprafetelor metalice datorita
suprapunerii efectelor de alunecare si oxidare.
Uzura prin exfoliere se manifesta prin desprinderea unor straturi superficiale
foarte mici si subtiri, de ordinul milimicronilor, de pe suprafetele metalelor care prezinta
tensiuni remanente sau sunt friabile.
Uzura prin cavitatie este provocata de sarcini ciclice care actioneaza pe
suprafetele metalice ce functioneaza in medii lichide (pompe, turbine, etc).
Uzura prin coroziune. Coroziunea este un proces de degradare a suprafetelor
metalice sub actiunea mediului ambiant si poate fi de natura chimica si electrochimica.
Coroziunea chimica este provocata de procesele chimice care au loc pe suprafata pieselor
sb actiunea gazelor sau lichidelor (apa, solutii apoase de saruri, substante acide si
alcaline). In urma reactiei chimice, pe suprafata metalului se formeaza o pelicula. In cazul
A1, Cu, Br si a metalelor neferoase, in general, astfel de pelicule sunt fara pori si
protejeaza metalul, impiedicand patrunderea reactiei chimice si coroziunii spre interior.
Din contra, la metalele feroase (oteluri), peliculele formate sunt poroase si permit
patrunderea treptata a reactiei chimice in profunzime.
Coroziunea electrochimica este determinata de formarea de pile electrice locale
care iau nastere pe suprafata metalului in prezenta unei solutii apoase din saruri bune
conducatoare de electricitate (electrolitii). Intensitatea coroziunii este favorizata, de
asemenea, de temperaturi inalte si de calitatea suprafetelor metalice. Combaterea
coroziunii chimice si electrochimice constituie actualmente pe plan mondial si in tara
noastra, o problema de o importanta deosebita care se realizeaza prin depunerea de oxizi
(de aluminiu, fosfati, tratare suprafetei otelului cu solutii pe baza de acid fosfatic),
depunerea de pelicule organice (lacuri, vopsele), depunerea de pelicule metalice
rezistente la coroziune (nichel, crom).

I.2 UZURA ACCIDENTALA

Uzura accidentala cunoscuta si sub denumirea de uzura de avarie constituie o

crestere intensiva a uzurii morale ca urmare a dereglarii unui utilaj sau instalatii, a
nerespectarii regimului de exploatare, de intretinere sau a unei reparatii
necorespunzatoare. Acest gen de uzura se caracterizeaza prin pierderea conditiilor
functionale ale utilajelor si apare in doua faze: in prima perioada apare un proces de
deteriorare, iar in perioada premergatoare apar deformatii permanente sau chiar
distrugerea pieselor in frecare.

I.3 FACTORI CARE FAVORIZEAZA UZURA

Uzura pieselor si elementelor componente ale utilajelor electromecanice depind

de calitatea suprafetelor prelucrate, a materialelor utilizate si a lubrifiantilor, de viteza si
presiunea specifica a pieselor aflate in frecare, de jocurile dintre piese si de regimul de
functionare. Vom analiza suficient influenta acestor factori.
Calitatea suprafetelor prelucrate. Calitatea acestor suprafete (realizate prin
strunjire, rectificare, lustruire, etc.) are o influenta deosebita asupra uzurii, in sensul ca
oricat de precisa ar fi metoda de prelucarre folosita, suprafetele obtinute prin prelucarare
vor prezenta unele asperitati. Inaltimea asperitatii suprafetelor (rugozitatea) se micsoreaza
prin rodaj. Dupa rodaj se realizeaza o rugozitate optima, care nu depinde de rugozitatea
initiala dupa prelucrare.
S-a constatat ca, in conditii normale de frecare (presiune mica si ungere
corespunzatoare), este indicat ca urmele de prelucrare sa coincida cu directia miscarii
pieselor. De aceea se va alege metoda de prelucrare care sa asigure aceasta cerinta. La
presiune mare si ungere necorespunzatoare, finetea prelucrarii are un rol negativ,
suprafetele fine uzandu-se mai repede.
Calitatea materialelor utilizate, a tratamentului termic si a lubrifiantilor. Uzura
depinde intr-o mare masura de calitatea materialelor, a tratatamentului termic si
lubrifiantilor. Cresterea calitatii suprafetelor se obtine prin tratamente termice
(cementare, nitrurare, cianuare), acoperiri galvanice si o lubrifiere corespunzatoare.

I.4 METODE DE APRECIERE A UZURII

Masurari si verificari ale uzurii se pot efectua prin metode continue si metode
discontinue.
Metode continue. Se cunsoc trei metode continue de apreciere a uzurii: metoda
indiciilor functionali, determinarea cantitatii de impuritati metalice din ulei si izotopilor
radioactivi.
Metoda indiciilor functionali. Aceatsa metda consta in aprecierea uzurii diverselor
elemente in timpul functionarii unui utilaj, pe baza indiciilor de lucru. Aplicarea acestei
metode da rezultate satisfacatoare numai in cazul unor utilaje de complexitate redusa. In
cazul unor utilaje cu complexitate ridicata, rezultatele acestei metode sunt aproximative.
Metoda masurarii cantitatii de impuritati metalice din ulei. Metoda se bazeaza pe ipoteza
ca, in timpul functionarii, din totalul metalului o parte este preluata de catre ulei, datorita
uzurii pieselor in contact si are un caracter comparativ.
Metoda izotopilor radioactivi. Cu aceasta metoda se pot efectua o selectie a
materialelor corespunzatoare unor anumite conditii functionale precum si a gradului de
uzura.
Metode discontinue. Se apreciaza: masurarea dimensiunilor, cantaririi si
profilografierii.
Metoda masurarii dimensiunilor. In acest caz masuratorile se pot face cu
micrometre sau comparatoare cu cadran avand precizarea 2-10 micrometrii.
Metoda cantaririi. Consta in stabilirea greutatii initiale si cea finalasi determinandu-se
uzura globala si relativ in procente.
Metoda profilografierii. Aceasta metoda consta in ridicarea profilogramei
suprafetei de lucru a uneia sau mai multe sectiuni dintr-o piesa, si poate fi aplicata in 2
moduri: prin ridicarea unei singure profilograme (cu aceeasi sectiune). prin ridicarea a
doua profilograme pentru aceeasi sectiune.

CAPITOLUL II
PROCEDEE DE REPARARE A PISELOR UZATE

Procedeele de reparare a pieselor uzate constau in demontarea utilajelor, repararea

imbinarilor, a fisurilor si sparturilor, indreptarea pieselor, repararea rotilor dintate,
repararea legarilor, reconditionarea unor piese uzate prin refacerea formelor geometrice, a
caracteristicilor fizico-mecanice si realizarea de ajustaje la nivelul celor initiale.

II.1 Demontarea pieselor uzate in vederea repararii.

Nu este permisa demontarea pieselor prin lovituri de ciocan sau cu dalta si ciocan,
intrucat se produce distrugerea, fisurarea,facandu-le inutilizabile. In cazul prezoanelor se
vor aplica metode de scoatere a acestora prin desurubare cu tije auxiliare sau burghie
speciale. Pentru demontarea pieselor montate prin presare se utilizeaza prese speciale de
demontare, si piesele fixate pe arbori si pe axe se extrag cu aceleasi prese.

II.2 Metode de reparare

Repararea imbinarilor. Imbinarile de nituri ale unui utilaj electromagnetic se

verifica prin ciocanire. Verificarea etanseitatii unei imbinari cu nituri se face prin
realizarea unei suprapresiuni cu o pompa in urma careia trebuie sa nu apara prelingeri de
apa. In cazul in care se constata o slaba etanseitate a imbinarilor nituite se executa
stemuirea niturilor si a marginilor tablelor. Inainte de baterea niturilor se verifica gaurile
respective chiar daca acestea sunt deteriorate, se alezeaza si se introduc nituri cu diametre
mai mari, se amplaseaza la o distanta de 120 - 200 mm.
Imbinari cu suruburi. Strangerea unei piese cu mai multe suruburi se face astfel,
incat suruburile sa fie perpendiculare pe suprafata in care se insurubeaza, filetul surubului
nu trebuie uns prea mult intrucat uleiul se colecteaza in fundul gaurii si impiedica
strangerea completa. Pentru a se impiedica desurubarea se folosesc saibe de diferite
forme, contrapiulite si cuie spintecate.
Imbinari sudate. La aceste imbinari, piesele care s-au desfacut se curata de sudura
veche si apoi se resudeaza. Daca apar crapaturi in zona fostei suduri se stabileste pana
unde se intinde crapatura. Intreaga portiune a marginii cu crepatura, se indeparteaza cu
ajutorul daltii, se curata cu pila, se sudeaza din nou cu electrozi corespunzatori.
Repararea fisurilor si a crapaturilor. Fisurile si crapaturile se pot repara prin sudare de
palci peste zona fisurata sau crapata si in unele cazuri placile pot fi fixate cu nituri.
Indreptarea pieselor. Pentru indreptarea pieselor deformate se aplica doua procedee: la
cald sau la rece.
Indreptarea la rece se face manual cu ajutorul suruburilor de strangere. Piesele
care nu pot fi indreptate la rece se incalzesc si se indreapta apoi cu unelte
corespunzatoare.
Repararea rotilor dintate, arborilor, axelor si lagarelor. Repararea rotilor dintate
confectionate din otel pot fi reconditionate in mod provizoriu pana la inlocuire. Dintii
rupti de pot repara prin executarea unui sant in forma de coada de randunica. Butucii
crapati se strang cu inele montate la cald.
 Repararea arborilor si axelor. Inlaturarea reziduriilor de pe fusurile arborilor si a
axelor se realizeaza prin procedee mecanice. La slefuirea fusurilor arborilor mai mari se
utilizeaza clesti speciali. Dimensiunile fusurilor slefuite trebuie masurate cu micrometrul
in cel putin trei locuri pe lungimea fusului.
Repararea lagarelor. Pentru repararea unui lagar se scoate capacul, se verifica
suprafata de lucru si apoi se controleaza aderenta compozitiei la corpul lagarului.
Dezlipirea compozitiei se poate constatata prin sunetul infundat care se aud cand
ciocaneste lagarul. In cazul in care compozitia nu prezinta crapaturi prea mari, lagarul se
repara prin aplicarea de compozitie cu un ciocan de lipit. Rezuirea suprafetelor se
realizeaza cu o precizie de 0,01 - 0,005 mm.

CAPITOLUL III

TEHNOLOGIA INTRETINERII SI REPARARII MASINILOR DE

RIDICAT SI TRANSPORTAT

IV.1 Generalitati.
In intreprinderi si santiere de montaj pentru deplasarea materialelor
subamsamblurilor tehonologoce se folosesc diferite mijloace de transport. Utilajele de
ridicat fac parte din categoria mare a mijloacelor de transport si cuprind totalitatea
mecansimelor, masinilor si instalatiilor care servesc la deplasarea sarcinilor pe directie
verticala si la transportul lor pe orizontala. La alegerea dispozitivelor si utilajelor se au in
vedere: utilajele sa aiba greutate mica, randament mare si siguranta in functionare,
capacitatea de transport si ridicat a utilajelor sa corespunda volumului de lucrari,
investitia si cheltuielile de regie sa fie mici. Trebuie sa se tina seama si de posibilitatile
energice ale locului de montare. In cazul existentei surselor de energie electrica se
folosesc utilaje cu actionare electrica, iar in cazul neexistentei pe combustibil. Utilajele
folosite se pot grupa astfel: pentru prinderea sarcinilor, pentru actionarea mecansimului,
utilaje, dispozitive si scule pentru deplasarea sarcinilor, care pot fi actionate manual sau
mecanic.

IV.2 Mijloace pentru prinderea sarcinilor.

Inainte de a incepe lucarrile de montaj este necesar sa se faca un calcul de control

al rezistentei si stabilitatii elementelor de constructie la actiunea sarcinilor de montaj.
Pentru ca sarcinile de montaj sa nu porvoace deformarea elementelor ridicate, acestea din
urma vor fi intarite. De cele mai multe ori trebuie sa se intareasca fermele si alte
constructii cu zabrele. Intarirea fermelor sau zabrelelor se realizeaza fixand de acestea
tevi de otel, traverse sau barne, bride sau sarma prin rasucire.

IV.3 Mecanisme de ridicat si transportat.

Aducerea materialelor, pieselor sau amsamblurilor in zona de montaj se face in
doua faze: una de transport exterior si alta de deplasare inexterior. Procesul principal in
opreatia de montare consta in ridicarea elementelor de constructie la pozitia prevazuta in
proiect. Elementele de montaj vor fi asezate direct langa locurile numai in cazurile cand
sunt aduse pe antier din vreme si nu necesita o asamblare in elementele mai mari.
Deplasarea poate fi: pe sanii trase de tractor, pe vagoane de linie ingusta, pe
platforme de cale ferata, autocamioane, remorci cu autoremorchere, mijloace de transport
special. Transportul pe sanii sau remorci trase de tractoare este folosit des daca exista
destul spatiu . Pe distante de 100 - 300 m elementele de constructie se transporta la locul
de ridicare in vagoane trase de un cablu actionat de un troliu. In aczul unui volum mai
mare de lucrari se amenajeaza in sala de montaj o linie ferata normala, iar transportul se
face pe platforme de cale ferata trase de locomotiva. Transporturile interioare se
realizeaza cu mijloace mecanice din dotarea definitiva a halei de montaj, iar in lipsa lor
cu carucioare electrice, trolii - manuale, sau mecanice. Transportul cu elicopterul a unor
subamsambluri de constructie metalice se executa in special cand accesul la locul de
montaj nu este posibil pentru alte mijloace de transport. Transportul trebuie sa fie astfel
organizat, incat elementul adus de ridicat sa fie legat imediat si ridicat in pozitia
proiectata.
Dispozitive cu actionare manuala.
Scripetele. Pentru deplasarea pe verticala se folosesc scripetii fix sau mobil, prin a carui
rola se trece o franghie sau un cablu de tractiune. La un capat al franghiei se leaga
greutatea de ridicat iar la celalalt se trage. Mufele sunt dispozitive construite din unul sau
mai multi scripeti montati liberi pe una sau doua axe coaxiale, intr-o carcasa cu un carlig
sau inel pendular.
Palanul, daca pe rola unui scripete se petrece un cablu de tractiune al carui capat
s-a atarnat o greutate, atunci pentru ridicarea acestuia, daca nu se tine cont de frecare,
trebuie sa se actioneze de celalalt capat cu o forta de tractiune P, in daN egal cu greutatea.
O astfel de combinare a doi scripeti, dintre acre unul fix si unul mobil poarta numele de
palan .
Cu cat planul este compus din mai multi scripeti cu atat forta este mai mica
(Fig.4). Palanele diferentiale sunt mecanisme care au la baza scripeti asociati sau diferite
constructii de angrenaje, ele pot fi: palan cu angrenaj cu melc (Fig.5), cu roti dintate si cel
cu parghii .
Cricurile sunt mecanisme simple care ridica si coboara greutati mari si pot fi:
cricuri cu surub , cu clemaliera , hidraulice.
Verinele cu surub. Sunt mecanisme care pot executa deplasari de sarcini mari prin
miscarea unei piulite (100 - 200 kN, inaltimea fiind de 1,7 - 3,2 m).
Troliul manual (Fig.10). are o larga raspandire pe santierele de constructii si
serveste la deplasarea pe orizontala si verticala a diferitelor sarcini cu ajutorul unui cablu.
Se compune din: toba 1, pereti laterali 2, roata dintta 3, roata dintata dubla 6, ax
intermediar 4, roata 5, dispozitiv de franare 7.
Dispozitive si utilaje cu actionare mecanica. Cele mai raspandite dispozitive sunt:
Troliul cu actionare mecanica. Poate fi reversibil sau cu frictiune. Troliile
reversibile actioneaza si la ridicarea si la coborarea sarcinilor, pe cand cele cu frictiune
actioneaza numai la ridicarea sarcinii, coborarea facandu-se prin greutatea proprie a
sarcinii. Parti principale: batiul, tamburul, reductorul, motorul electric, cablul si
dispozitivul de franare.
Verina hidraulica glisanta. Este un mecanism actionat de presiunea unui lichid
impins de o pompa centrala.Ea functioneaza prin deplasari dea lungul unuei bare rotunde
prin blocare succesiva a 2 randuri de bacuri.
Macarale. Sunt mecanisme complexe care permit transportul pe verticala si
orizontala prin actiunea simultana sau succesiva si s.n. macaraleDupa constructia lor se
deosebesc:biga(sunt cele mai simple macarale curent folosite in lucrarile de montare,
fiind cele mai ieftine (Fig.11).
Macarale sistem catarg. Sunt actionate prin troliu mecanic si se folosesc curent la
monatrea constructiilor metalice fiind simple si ieftine (fig.12).
Macarale rotitoare (fixe sau mobile). Acestea se utilizeaza pe santiere sau in
ateliere de montaj,sunt masini de ridicat care se pot roti in jurul axei verticale.
Macarale rotitoare fixe (pivolante). Ele efectuaza ridicari de sarcini aproape pe un
semicerc cu ajutorul catargului (fig.13) si macaralele Derrick (fig.14).
Macarale rotitoare Derrick (fig.14). Sunt pivontate cu brat
oscilant,avantaje:simplitatea constructiei,costul mic,raza de actionare mare si capacitatea
remarcabila.
Macara ciocan. Este macara rotitoare cu brate de sectiune plina (fig.15) si ridica
50-60 mN*m.
Macarale rotative fixe cu placa turnata. Constructia acestora este de 2 feluri:
macara tip usor care ridica sarcini intre 1,2-150 kN si macarale tip greu care ridica pana
la 2500kN.
Macaraua turn. Este intalnita in mod curent pe santierele de montaj,fiind folosite
atat pentru operatii de montare cat si pentru transportat,este o macara cu coloana montata
pe carucior (fig.16). Macaraua turn este alcatuita dintr-un turn metalic 1, bratul macaralei
2, troliul de ridicare 3, mecanismul de translatie 4, mecanismul de rotire 5.
Macaraua portal (fig.17) se compune,in general,din portal si macaraua propriu-
zisa. Portalul serveste ca schelet pentru macara.Portalul este inzestrat cu un mecanism de
translatie.
Macaraua capra (fig.18).Este o macara portal cu console care servesc la
transportul pe verticala si orizontala a diferitelor materiale si subamsambluri la
constructia helelor industriale sau in depozit.
Macaralele pe senile sau pe cale ferata. Se construiesc pentru sarcine de 40-50 kN
si chiar mai mari,pentru constructii cu dezvoltare mare in plan orizontal si cu inaltimi
mici,sarcinade ridicare 50 kN montata pe un tractor cu senile.
Macarale speciale tip greu. Sunt construite pentru operatii speciale de ridicare.
Dintre macaralele speciale cea care se foloseste la montaje este macaraua-lansator cu

IV.4 LUCRARI DE REPARATII CARE SE EXECUTA LA MASINILE

DE RIDICAT SI TRANSPORTAT

Lucrarile mai importante care se executa cu ocazia reparatiilor sunt:

La masinile de ridicat:
-strangerea si completarea suruburilor de fixare la calea de rulare;
-sudarea si repararea tampoanelor slabite;
-indreptarea bratelor pentru limitatoarele de cursa;
-inlocuirea bucselor rotilor de rulare ale podului rulant;
-incarcarea prin sudura si strunjirea buzelor rotilor de rulare ale podului rulant;
-inlocuirea pinionului mecanismului de rotire la automacarale
-inlocuirea inelelor la cuplajele elastice ale franelor
-rectificarea discului de frana uzat
-schimbarea uleiului la reductoare
-se inlocuiesc rolele sau culegatoarele de curent uzate
-se strang suruburile diferitelor legaturi electrice,se inlocuiesc arcuri slabite si contactele
arse la controlere,interuptoare etc.
-se repara blocajele electrice la carlige,usa cabinei etc.
-se verifica si se repara claxonul
-se curata inelele colectoare ale electromotoarelor,sufla cu aer,se curata contactele
electriceale limitatoarelor de cursa,se regleaza limitatoarele si franele
La masinile de trensportat:
-se repara banda de trensport sau se inlocuieste
-se repara sau se inlocuiesc racletii sau cupolele
-se verifica uzura la rotile dintate pentru lant si se repara,verificarea lantului de transport
si inlocuirea lantului sau a zalelor uzare,repararea rolelor de antrenare a benzilor de
transport
-inlocuirea inelelor la cuplajele elastice,a bucselor si a bolturilor care reprezinta uzura
avansata
-verificarea ferodoului franei
-schimbarea unsorilorsi a uleiului de ungere
-reconditionarea cuplajului elastic sau rigid
-repararea tobei de actionare si a celei de intindere
-reconditionarea dispozitivelor de incarcare si de descarcare
-inlocuirea melcului sau cupelor
-repararea echipamentului electric.
La ascensoare:
-repararea cabinelor
-repararea dispozitivelor de ghidare
-repararea organelor de suspensie
-repararea dispozitivelor de siguranta
-repararea echipamentului electric etc.

Stoian Daniel
Clasa a XII-C