AERUL UMED

Aerul umed este un amestec de aer uscat şi vapori de apă. Faţă de amestecurile de gaze perfecte,
aerul umed se deosebeşte prin aceea că unul din cei doi componenţi poate să condenseze în
anumite condiţii.
 În studiul proceselor cu aer umed se deosebesc următoarele situaţii:
•        aer umed nesaturat format din aer uscat şi vapori da apă supraîncălziţi;
•        aer umed saturat format din aer uscat, vapori saturaţi de apă şi apă lichidă sau ceaţă;
•        aer umed saturat format din aer uscat, vapori saturaţi de apă şi condens;
•        solid sub formă de brumă sau gheaţă.

Deoarece cantitatea de vapori de apă în aerul umed poate să ia diferite valori, s-au introdus,
pentru caracterizarea diferitelor stări de umiditate a aerului umed mai multe noţiuni şi
anume :
Conţinut de umiditate x (d), reprezintă raportul dintre masa vaporilor de apă şi masa aerului
uscat. Dacă se exprimă în grame, conţinutul de umiditate se notează cu d iar când se exprimă în
kilograme se notează cu x .
Între d şi x există relaţia : d = 1000 x
mv  kg vapori de apa 
Ţinând seama de definiţie se poate scrie: x
ma  kg aer uscat 
 Sau încă : pv Ţinând seama că Ra = 287 J/kg.grd , Rv = 461
  V RvT Ra pv
x v   J/kg.grd , pa = B – pv , unde B - presiunea
 a V p a Rv p a
Ra T
barometrică
287  pv pv  kg vapori de apa 
x  0.622
461   B  pv  B  pv  kg aer uscat 
pv  g vapori de apa 
sau : d  0.622
B  pv  kg aer uscat 

pentru aerul nesaturat (pv< ps ) conţinutul de umiditate a aerului umed nu depinde de temperatura
acestuia, adică prin încălzirea aerului umed conţinutul de umiditate x (d) rămâne constant.
În cazul aerului saturat cu vapori pv = ps ps
x s  0.622
B  ps

şi cum presiunea de saturaţie creşte cu creşterea temperaturii înseamnă că şi xs creşte odată cu

creşterea temperaturii.
Umiditatea absolută, a, reprezintă masa vaporilor de apă conţinuţi într-un metru cub de aer
umed. Numeric, umiditatea absolută este egală cu densitatea vaporilor de apă la presiunea sa
parţială şi temperatura amestecului: mv
a
V
3
 v kg / m 
Ţinând seama de legea gazelor perfecte pv V = mv Rv T sau mv/V = ρ = p/(RvT) rezultă:
a
pv
Rv  T
kg / m 
3
Dacă în aer se introduc treptat vapori de apă , păstrând constantă temperatura amestecului,
cantitatea de apă va creşte, însă, până la o anumită valoare limită după care vaporii în exces se
condensează. Când vaporii de apă există la anumită temperatură în cantitate maximă, ei sunt
saturaţi, iar aerul poartă numele de aer saturat. Umiditatea aerului la această stare se numeşte
umiditate absolută maximă : mv max V    p T 
s v s
as    
V V Rv  Ts Rv  T

La această stare aerul mai poate fi adus prin răcire treptată. Se ajunge astfel la o anumită
temperatură după care se produce condensarea vaporilor sub formă de picături, dând naştere
stării cunoscută sub denumirea de ceaţă sau rouă.
Temperatura la care se produce acest fenomen se numeşte temperatura punctului de rouă sau
temperatura de saturaţie.

Umiditatea relativă φ - se defineşte ca raportul dintre cantitatea reală de vapori pe care îi

conţine un metru cub de aer umed la o anumită temperatură (umiditatea absolută) şi cantitatea de
vapori de apă pe care i-ar conţine acelaşi metru cub de aer la aceeaşi temperatură, daca el ar fi
saturat cu vapori (umiditatea absoluta maximă) presiunea barometrică rămânând aceeaşi, sau:
Umiditatea relativă reprezintă raportul dintre cantitatea da vapori de apă pe care o conţine un
metru cub de aer şi cantitatea maximă de vapori de apă pe care o poate conţine aerul la aceeaşi
presiune barometrică şi temperatură: pv
 v RvT pv
  
a ps ps
RvT
Deoarece ps = f (T), rezultă că dacă pv = const., adică dacă cantitatea de vapori din amestec
ramâne aceeaşi, umiditatea relativă a aerului depinde numai de p s şi deci dacă temperatura
aerului creşte va creşte şi numitorul, în timp ce umiditatea relativă se va micşora.

Dar presiunea parţiala a vaporilor saturaţi ps din amestec nu poate fi mai mare decât presiunea
totală a amestacului adică, pentru aerul atmosferic, ps max = B rămâne constantă pentru orice
temperatură mai mare decât temperatura de satuaraţie corespunzătoare presiunii amestecului.
Prin urmare φ la tamperaturi superioare temperaturii de saturaţie, corespunzătoare presiunii
amestecului, nu mai depinde de temperatură, adică rămâne constantă.
  ps
Se poate scrie: x  0.622
B    ps

Masa specifică a aerului umed 

Se pleacă de la relaţia: mau = ma + mv adică masa aerului umed este egală cu suma dintre masa
aerului şi masa vaporilor conţinuţi. Având în vedere că ρ = m/V se obţine:
mau ma  mv pa p 1  B  pv pv 
 au    a  v   v    
V V Ra  T Rv  T T  Rv Rv 

Căldura specifică a aerului umed

t
Căldura specifică medie, la presiune constantă, între 
1 2
c p  dt
două temperaturi tl şi t2 se calculează cu relaţia:
c pm
t 2  t1 t

1
Căldura specifică a amestecului de gaze este: cam   ci  mi
 mi
ma  c pa  mv  c pv c pa  x  c pv
care în cazul aerului umed devine: c pau  
ma  mv 1 x

Docarees x << l se lucrează cu căldura specifică raportată la un kilogram de aer uscat adică
cp = 0,24 + 0,46 x [kcal/(kg grd)]

sau cp = 1 + 1,84 x [kJ/(kg grd)]

Entalpia aerului umed

Pentru domeniile de temperatură utilizate în tehnica ventilării şi climatizării, entalpia specifică

este: - pentru aerul uscat ia = cpa.t = 0,24 t [kcal/(kg)] = 1 t [kJ/kg]

- pentru vapori iv = cp apă tv = r0 + cpv t

unde r0 este căldura latentă de vaporizare la t = 0°C

Entalpia specfică a ametecului format dintr-un kilogram de aer uscat şi x kilograme de vapori de
apă va fi: Iau = Ia + Iv sau: ma  ia  mv  iv ia  x  iv c pa  t  x  (r0  c pv  t )
iau   
ma  mv 1 x 1 x

Deoarece x << l se calculează entalpia raportată la o cantitate de aer umed care contine un kg de
aer useat, adică: i = cpa·t + x (r0 + cpv ·t )
Diagrama i-x a aerului umed

Urmărirea proceselor însoţite de modificări ale stărilor aerului umed se face uşor şi comod cu
ajutorul unor diagrame,cum ar fi diagrama i -x (Mollier). Diagrama este construită pentru o
cantitate de aer umed care conţine un kilogram de aer uscat adică:
mau = 1 + x [kg aer umed]
În ordonată se trasează entalpia I, iar în abscisă conţinutul de umiditate x (d). Construcţia
diagramei se face având la bază relaţia stabilită pentru entalpia aerului umed,
i = cpa·t + x (r0 + cpv ·t ) care devine în SI:   ps
i  t  (2500  l,84 t)  x  t  (2500  l,84 t) 
B    ps
 Procese în diagrama i-x

Incălzirea sau răcirea aerului umed.

Procesul are loc la p = const. at şi deoarece

conţinutul de umiditate x rămâne constant răcirea
şi încălzirea sunt drepte verticale
Într-un proces de răcire umiditatea relativă φ
creşte până la φ = 1, când se atinge punctul de rouă
după care începe condensarea vaporilor.

Uscarea sau umidificarea aerului umed

Procesul de uscare sau umidificare a aerului umed se

desfăşoară la entalpie constantă, i = const.
Prin pulverizarea apei în aer se obţine o crestere a
umidităţii absolute si relative a acestuia, celelalte
marimi variind în funcţie de valoarea temperaturii
apei.
 Confortul termic. Instalaţii de
condiţionare a aerului

Cu mărimile termofizice ale aerului umed

se defineşte domeniul de confort termic
specific unei anumite zone de activitate
umană. Acesta este cuprins între limitele:
t = 18 ..... 22°C
φ = 0,40 .... 0,65 
cu unele mici abateri într-un sens sau
altul.

Procesele de transformare ale aerului sunt

diferite în funcţie de anotimp: vara se
realizează răcirea, uscarea sau
umidificarea aerului, în timp ce iarna aerul
este, în principal, încălzit, eventual
umidificat.