ARTERELE ILIACE

Artera iliacă comună porneşte de la bifurcaţia aortei abdominale, la nivelul celei de-a patra vertebre
lombare, puţin la stânga liniei mediane. Oblice în jos şi în afară, aa. iliace comune parcurg un traiect
de 6 cm. pe aripa sacrată respectivă. Fiecare se bifurcă în aa. iliace internă şi externă, la înălţimea
marginii inferioare a celei de-a cincea vertebre lombare. Diviziunea are loc intern de art. sacroiliacă,
în dreapta la circa 3 cm. de linia mediană, în stânga la circa 4 cm. de linia mediană.

Patul arterial

Suportul osos pentru iliaca comună (iliaca primitivă) este constituit de către faţa anterioară a
celei de-a cincea vertebre lombare şi de aripa sacrată.

Ililaca externă coboară în fosa iliacă internă. Fosa iliacă internă este tapetată de m. psoas iliac.
Acesta se va insera pe trohanterul mic femural. Originea m. iliac - la nivelul fosei iliace a coxalului.
Originea m.psoas mare: a/ pe discurile intervertebrale şi faţa laterală a vertebrelor T12 - L5; b/ pe
arcade fibroase ce trec între feţele laterale a 2 vertebre lombare succesive, între inserţiile directe ale
psoasului; c/ pe feţele anterioare ale proceselor transverse lombare. Corpul muscular fusiform al
psoasului mare coboară în lungul coloanei lombare, apoi în partea internă a fosei iliace, trece p e
sub lig. inghinal (în afara mijlocului acestuia) şi se prinde pe trohanterul mic.

M. psoas mare este muşchiul satelit al a. iliace externe care coboară în lungul marginii sale
interne. Este deci un reper esenţial în ligaturile acestei artere.

A. iliacă externă trimite puţin înaintea ligamentului inghinal 2 colaterale: a. epigastrică inferioară
şi a. circumflexă iliacă profundă. Epigastrica inferioară porneşte la circa 1 cm. deasupra arcadei
crurale şi face o curbă în sus şi înăuntru prin care se îndreaptă spre ombilic. Crosa epigastricei,
deasupra v. iliace, atinge marginea internă a orificiului inghinal profund şi cuprinde în concavitatea
sa canalul deferent sau ligamentul rotund al uterului. În traiectul său ascendent epigastrica inferioară
încrucişează marginea externă a dreptului abdominal şi se angajează sub arcada lui Douglas pentru
a se epuiza în muşchi. Înapoia ramurii orizontale a pubisului epigastrica inferioară trimite un ram
anastomotic la a. obturatorie; anastomoza se numeşte corona mortis, ea putând fi ligaturată
accidental în cursul procedeelor chirurgicale pentru hernii.

Artera iliacă internă sau hipogastrică are o lungime de 2 - 4 cm. şi coboară vertical pe dinaintea
aripii sacrului, înapoia şi aproape de iliaca externă. Traversează strâmtoarea pelvină superioară şi
coboară în pelvis pe dinaintea art.sacroiliace. Se termină deasupra marii incizuri ischiadice.

Artera iliacă internă se termină prin 12 ramuri destinate organelor intrapelvine şi pereţilor
pelvisului.

Rouviere distinge:

– ramuri viscerale:ombilicală, vezicală inferioară, prostatică, veziculo-deferenţială

( uterină, vaginală) , rectală mijlocie.
– ramuri parietale intrapelvine: iliolombară, sacrată laterală superioară, sacrată laterală
inferioară

ramuri parietale extrapelvine: fesieră, obturatorie, ischiadică, ruşinoasă internă