APĂRAREA DREPTULUI DE AUTOR

ŞI A DREPTURILOR CONEXE

Grama Valentina,
Grupa 1, Anul IV,
Coordonatorul Disciplinei: Asist. univ. drd. Mara Cleopatra OCHIROS

Universitatea „Petre Andrei” din Iasi

 1. Consideraţii generale

Dreptul de autor constituie una dintre categoriile principale ale proprietăţii intelectuale
care „protejează interesele autorilor oferindu-le dreptul de proprietate asupra creaţiilor
sale”1. În lucrările de specialitate este foarte des întîlnit şi termenul de copyright, fiind
împrumutat din literatura de specialitate şi legislaţia internaţională. Acest termen se referă, de
fapt, la dreptul exclusiv al autorului de a decide cu privire la copierea sau multiplicarea creaţiei
sale. Dreptul de autor, pe de altă parte, face referire la autorul în sine şi reprezintă ansamblul
prerogativelor, inclusiv dreptul exclusiv de a reproduce, distribui, executa, afişa, sau dreptul de
licenţă, de care se bucură autorii ca rezultat al unui efort creativ independent cu referire la
operele create. Acest drept apare automat odata cu creaţia, dar în cazul unei valorificări
comerciale sau a unor dispute trebuie furnizate dovezi legale certe cu privire la momentul
creaţiei.
Drepturile conexe („drepturile vecine”2 – denumite în doctrină şi jurisprudenţă) reprezintă
drepturile recunoscute artiştilor interpreţi şi executanţi cum ar fi actorii şi muzicienii în
interpretările lor, producătorilor de fonograme ca de exemplu înregistrarea de CD-uri si casete
în înregistrările lor sonore, precum şi organismelor de difuziune pentru programele de radio şi
televiziune.

2. Legislaţie

Dreptul de autor şi legile conexe sunt reglementate de următoarele legi, convenţii şi acte
normative:
 Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, a fost
modificată şi adăugită prin legea nr. 146/1997, legea nr. 285/2004, Ordonanţa de
Urgenţă 123/2005, Ordonanţa de Urgenţă nr. 190/2005 şi Legea nr. 329/2006.

1
World Intellectual Property Organization, Understanding Copyright and Related Rights, Publication no. 909
2
Romitan Ciprian Raul, Rodica Parvu, Dreptul de autor si drepturile conexe, Ed. CH Beck, 2005, Bucureşti, pag. 19
 Convenţia de la Berna pentru protecţia Operelor Literare şi Artistice, din 1886,
revizuită prin actul de la Paris din 24 iulie 1971 şi modificată la 28 septembrie
1979, la care a aderat şi România prin Legea nr. 77/1998 publicată în Monitorul
Oficial nr. 166/28 aprilie 1998.
 Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie.
 H.G. nr. 846/2001 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor şi a corpului de arbitri.
 H.G. nr. 524/2000 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind Administrarea
Registrului Naţional al Fonogramelor.
 H.G. nr. 1095/2000 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind modul de
depunere şi de distrugere a suporturilor, materialelor, fonogramelor, marcajelor
holografice sau a copertelor confiscate.
 H.G. nr. 521/1999 pentru aprobarea tabelelor şi metodologiilor privind dreptul de
autor pentru înregistrările sonore ale operelor muzicale.
 O.G. nr. 45/2000 privind unele măsuri pentru combaterea producerii şi
comercializării neautorizate a fonogramelor.
 O.G. nr. 124/2000 pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor şi
drepturile conexe, prin adoptarea de măsuri pentru combaterea pirateriei în
domeniile audio şi video, precum şi a programelor pentru calculator.
 Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale.
 Legea nr. 76/1998 pentru aderarea României la Convenţia internaţională pentru
protecţia artiştilor interpreţi sau executanţi, a producătorilor de fonograme şi a
organismelor de radiodifuziune, încheiată la Roma la 26 octombrie 1961.
 Legea nr. 205/2000 pentru ratificarea Trataului O.M.P.I. privind dreptul de autor,
adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996.
 Legea nr. 206/2000 pentru ratificarea Tratatului O.M.P.I. privind interpretările,
execuţiile şi fonogramele, adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996.
 Normele metodologice cu privire la administrarea Registrului programelor pentru
calculator (RPC) din 30 octombrie 2000 publicate în Monitorul Oficial nr. 559 din
10 noiembrie 2000.
  Normele metodologice privind condiţiile de eliberare şi de aplicare a marcajului
distinctiv, precum şi modelul acestuia din 30 octombrie 2000 publicate în Monitorul
Oficial nr. 559 din 10 noiembrie 2000.
 Normele metodologice privind modul de depunere şi de distrugere a suporturilor,
materialelor, fonogramelor, marcajelor holografice sau a copertelor confiscate din
09 noiembrie 2000 publicate în Monitorul Oficial nr. 608 din 27 noiembrie 2000.
 Normele metodologice privind administrarea Registrului Naţional al Fonogramelor
din 22 iunie 2000, publicate în Monitorul Oficial nr. 297 din 30 iunie 2000.
 Normele metodologice privind organizarea şi funcţionarea Registrului
cinematografiei şi pentru clasificarea operelor cinematografice din 23 iunie 1998
publicate în Monitoful Oficial nr. 274 din 23 iulie 19983.

3. Apărarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe

În condiţiile de azi, ale apariţiei tehnologiei sofisticate de comunicare, înregistrare,

imprimare, difuzare şi televizare, care au făcut posibilă pirateria pe scară largă, practic este
imposibil ca un autor particular sau artist interpret să controleze exploatarea operei sale. În
consecinţă, autorii si titularii operelor protejate prin legea dreptului de autor s-au constituit în
asociaţii profesionale al cărui obiect este apărarea intereselor unor categorii de autori. Aceste
organismele de gestiune colectivă reprezintă persoane juridice constituite prin libera asociere a
autorilor şi a altor titulari ai dreptului de autor şi de drepturi conexe, al cărui scop esenţial este
acela de a colecta drepturi de autor şi de a le repartiza titularilor care le-au încredinţat
gestiunea. În absenţa unui organism de gestiune colectivă, autorul singur, nefiind omniprezent,
nu poate controla toate utilizările operelor sale în propria ţară, ca să nu mai vorbim de
utilizările acestora în afara ţării. Organismele de gestiune colectivă pot fi create fie pentru
gestionarea unor categorii distincte de drepturi, corespunzătoare unor domenii diferite de
creaţie, fie pentru gestionarea drepturilor aparţinând unor categorii distincte de titulari. Aceste
organisme acţionează în limitele mandatului încredinţat şi pe baza statutului adoptat conform
legii.

3
Olteanu Gabriela, Dreptul Proprietăţii intelectuale. Ediţia 2, Ed. CH Beck, 2008, Bucureşti, pag. 43
 Legea reglementeaza două modalităţi ale mandatului de gestiune colectivă :
a) Mandatul de gestiune colectivă direct4 – acordat prin contract scris de către
membrii unui grup muzical, ai unui cor, ai unei orchestre, ai unui corp de balet
sau a unei trupe teatrale, cu acordul majorităţii. Fiecare titular de drepturi care a
acordat mandatul are dreptul la un singur vot în cadrul adunării generale
b) Mandatul indirect de gestiune colectivă5 – acordat prin contract scris, încheiat
între organisme de gestiune colectivă din România şi organisme străine care
gestioneaza drepturi similare. Acest mandat nu conferă drept de vot titularilor de
drepturi.
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor este un organ de specialitate al
administraţiei publice centrale, cu autoritate unică pe teritoriul României în ceea ce priveşte
evidenţa, observarea şi controlul aplicării legislaţiei în domeniul dreptului de autor şi al
drepturilor conexe. Acesta are personalitate juridică şi funcţionează în subordinea Guvernului.
Coordonarea Oficiului este asigurată de ministrul culturii şi cultelor.
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
Existenţa unui organism administrativ central cu competenţă naţională pentru protejarea
drepturilor de autor denumit Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, este o garanţie
suplimentară pentru garantarea drepturilor titularilor drepturilor de autor şi ai drepturilor
conexe.
Acest organism a luat fiinţă pe data intrării în vigoare a Legii nr. 8/1996 prin
transformarea Agenţiei Române pentru Protejarea Drepturilor de Autor – organ de specialitate
aflat în subordinea Ministerului Culturii – prin schimbarea denumirii şi subordonării. Odată cu
schimbarea denumirii acest organism a devenit organ de specialitate subordonat Guvernului.
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor are autoritate unică pe teritoriul României în
ceea ce priveşte evidenţa, observarea şi controlul aplicării legislaţiei în domeniul dreptului de
autor şi a drepturilor conexe.
Directorul general al acestui organism precum şi cei 20 de arbitrii (jurişti) sunt numiţi
de guvern. Oficiul funcţionează pe baza unui regulament aprobat de Guvern. (H.G. nr. 60/10
martie 1997 publicată în M.O. nr. 46 din 18 martie 1997).

4
Jenica Drăgan, Mic Dicţionar de Proprietate Intelectuală – dreptul de autor şi drepturile conexe, Ed. Lumina
Lex, Iaşi, 2004, pag. 115.
5
Ibidem, pag. 116.
 Atribuţiile Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, conform prevederilor art. 138
din lege, sunt următoarele :
a) reglementeaza activitatea din domeniu, prin decizii ale directorului general;
b) elaboreaza proiecte de acte normative in domeniul sau de activitate;
c) tine evidenta repertoriilor transmise de organismele de gestiune colectiva;
d) organizeaza si administreaza, contra cost, inregistrarea, in registrele nationale si in alte
evidente nationale specifice, prevazute de lege;
e) avizeaza constituirea si supravegheaza functionarea organismelor de gestiune
colectiva;
f) avizeaza, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, potrivit legii,
inscrierea in Registrul aflat la grefa judecatoriei, a asociatiilor si fundatiilor constituite in
domeniul drepturilor de autor si al drepturilor conexe, inclusiv in ceea ce priveste asociatiile
pentru combaterea pirateriei;
g) controleaza din oficiu, pe cheltuiala proprie, respectarea legislatiei din domeniu si
aplica sanctiuni contraventionale potrivit legii;
h) controleaza functionarea organismelor de gestiune colectiva si stabileste masurile de
intrare in legalitate sau aplica sanctiuni, dupa caz;
i) controleaza la cerere, pe cheltuiala titularilor unor drepturi protejate, activitatile care
constituie incalcari ale legislatiei in domeniu, si aplica sanctiuni contraventionale, potrivit legii;
j) incheie acte de constatare a infractiunilor din domeniu, ridica mijloace materiale de
proba si le inainteaza organelor de urmarire penala;
k) administreaza baza de date, la nivel national, privind contraventiile sanctionate in
domeniul drepturilor de autor si al drepturilor conexe;
l) asigura secretariatul procedurilor de mediere desfasurate potrivit legii;
m) efectueaza, contra cost, constatari tehnico-stiintifice si expertize, prin specialisti
proprii, la solicitarea organelor de cercetare penala sau a instantelor judecatoresti;
n) desfasoara activitati de informare privind legislatia din domeniu, pe cheltuiala proprie,
precum si activitati de instruire, pe cheltuiala celor interesati;
o) desfasoara activitati de reprezentare in relatiile cu organizatiile de specialitate similare
si cu organizatiile internationale din domeniu, la care statul roman este parte;
p) indeplineste orice alte atributii prevazute de lege.
 Prin măsuri tehnice de protecţie6 se înţelege utilizarea oricărei tehnologii, a unui
dispozitiv sau a unei componente care în cadrul funcţionării sale normale, este destinată să
prevină, să împiedice sau să limiteze actele care nu sunt autorizate de titularii drepturilor
recunoscute de lege.
Mijloacele de apărare ale drepturilor de autor şi a drepturilor conexe sunt diverse.
Încălcarea drepturilor recunoscute şi garantate prin legea dreptului de autor şi a drepturilor
conexe atrage angajarea răspunderii civile, contravenţionale sau penale, după caz. Apărarea
drepturilor morale şi patrimoniale ale autorilor şi ale titularilor de drepturi de autor şi drepturi
conexe se realizează prin acţiuni civile sau penale. Potrivit art. 139, alin. 10 din Legea nr.
8/1996, titularul acţiunii civile poate cere instanţei de judecată aplicarea unor masuri cum ar fi:
1) remiterea încasărilor realizate prin actul ilicit, în vederea reparării prejudiciului
sau remiterea bunurilor rezultate din fapta ilicită în scopul valorificării acestora
până la acoperirea integrală a daunelor produse;
2) distrugerea echipamentelor şi a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a
căror destinaţie unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit;
3) scoaterea din circuitul comercial a copiilor efectuate ilegal prin confiscarea şi
distrugerea acestora;
4) publicarea în mijloacele de comunicare în masă a hotărârii instanţei de judecată
pe cheltuiala celui care a săvârşit fapta ilicită.

Apărarea drepturilor morale şi patrimoniale de autor se poate face şi prin acţiuni de

răspundere civilă delictuală, întemeiate pe dispoziţiile art. 998 Cod civil, acţiuni în răspundere
contractuală, întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 8/1996, precum şi pe acţiuni întemeiate pe
îmbogăţirea fără justă cauză, art. 992 Cod Civil, ori pe plata lucrului nedatorat, art. 1092 Cod
Civil. Dreptul de divulgare, dreptul de paternitate si dreptul la nume se bucura şi de protecţia
legii penale.

Existenţa şi conţinutul unei opere se pot dovedi prin orice mijloc de probă. În materia
dreptului de autor şi a drepturilor conexe operează prezumţia apartenenţei acestor drepturi
persoanelor care au îndeplinit formalităţile de înscriere a unor menţiuni pe originalele sau pe
copiile autorizate ale operelor. Astfel, menţiunea de rezervare a exploatării operelor se
6
Ligia Dănilă, Dreptul de autor, Ed. CH Beck, Bucureşti, 2005, pag. 157.
 efectuează de autori şi titularii de drepturi sau deţinătorii de drepturi exclusive ale autorilor.
Menţiunea constă în înscrierea simbolului C înconjurat de un cerc, însoţit de numele lor, de
locul şi anul primei publicări. La rândul lor, producătorii de înregistrări sonore, artiştii
interpreţi sau executanţi şi alţi deţinători de drepturi exclusive ale producătorilor sau ale
artiştilor, pot efectua o menţiune de protecţie a drepturilor ce le aparţin. Menţiunea se înscrie
pe originalele sau pe copiile autorizate ale înregistrărilor sonore sau audiovizuale ori pe
învelişul care le conţine şi constă în simbolul P înconjurat de un cerc, însoţit de numele lor, de
locul şi anul primei publicări. Înregistrarea operelor realizate in România în Registrul
Naţional de Opere reprezintă mijloc de probă.

Ocrotirea dreptului de autor prin mijloace de drept administrativ

Mijloace de drept administrativ cu caracter organizaţional prin care sunt protejate
drepturile de autor. Realizarea prin dispoziţiile legii a cadrului juridic necesar creării unor
organisme de gestiune colectivă prin care se pot exercita şi proteja unele dintre drepturile de
autor sau dintre drepturile conexe acestora, constituie mijloace de drept administrativ cu
caracter organizaţional7.
Pentru prima dată Legea nr. 8/1996, prevede că titularii dreptului de autor şi a
drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile lor nu numai în mod personal dar şi, la cererea lor,
prin organisme de gestiune colectivă.
Organismele de gestiune colectivă sunt persoane juridice constituite prin libera asociere
care au ca obiect de activitate în principal colectarea şi repartizarea drepturilor a căror gestiune
le este încredinţată de către titulari. Aceste organisme au statutul asociaţiilor fără scop lucrativ
şi dobândesc personalitatea juridică în condiţiile legii cu avizul Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească aceste organisme pentru a fi avizate de
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor sunt stabilite de lege. Organismele sunt create direct
de către titularii drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe, cum sunt autorii, artiştii interpreţi
sau executanţi, producătorii precum şi alţi titulari persoane fizice sau juridice ai drepturilor de
autor şi ai drepturilor conexe.
Aceste organisme acţionează în limitele mandatului încredinţat pe baza unui statut
adoptat după procedura prevăzută de lege. Dispoziţiile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă
7
V.Roş , O.Spineanu-Matei, B. Dragoş, Dreptul de autor si drepturile conexe, Bucureşti, 2005, pag. 216.
un astfel de statut sunt prevăzute în art. 127 lit. a – j din lege şi trebuie să fie completate cu
orice dispoziţii obligatorii reieşite din legislaţia în vigoare.
Pentru a evidenţia rolul de protecţie pe care îl au organismele de gestiune colectivă,
înfiinţate prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 8/1996, vom aminti că în conformitate cu
prevederile art. 129 alin. 4 din lege orice titular al dreptului de proprietate sau al drepturilor
conexe, poate încredinţa prin contract exerciţiul drepturilor sale unui organism de gestiune
colectivă, acesta din urmă fiind ţinut să accepte exercitarea acestor drepturi pe bază colectivă,
dacă gestiunea categoriei de drepturi în cauză intră în activitatea sa statutară.
Organismele de gestiune colectivă au următoarele obligaţii :
a) să acorde autorizaţii neexclusive utilizatorilor, la cererea acestora, efectuată înainte
de utilizarea repertoriului protejat, în schimbul unei remuneraţii, prin licenţă neexclusivă, în
formă scrisă;
b) să elaboreze metodologii pentru domeniile lor de activitate, cuprinzând drepturile
patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plăţii acestor drepturi, în
cazul acelor opere al caror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către
titularii de drepturi;
c) să încheie, în numele titularilor de drepturi care le-au mandatat sau pe baza
convenţiilor încheiate cu organisme similare din străinătate, contracte generale cu organizatorii
de spectacole, organismele de radiodifuziune ori de televiziune sau cu distribuitorii de servicii
de programe prin cablu, având ca obiect autorizarea de utilizare a repertoriului protejat;
d) să protejeze interesele membrilor lor, în ceea ce priveşte gestionarea drepturilor
cuvenite, ca urmare a utilizarii repertoriului propriu, în afara teritoriului României, prin
încheierea de contracte de reprezentare cu organismele similare din străinătate;
e) să colecteze sumele datorate de utilizatori şi să le repartizeze între titularii de
drepturi, potrivit prevederilor din statut;
f) să asigure accesul propriilor membri la informaţiile privind orice aspect al activităţii
de colectare a sumelor datorate de utilizatori şi de repartizare a acestora;
g) să acorde asistenţă de specialitate titularilor de drepturi şi să îi reprezinte în cadrul
procedurilor legale, în limita obiectului lor de activitate;
h) să ceară utilizatorilor comunicarea de informaţii şi transmiterea documentelor
necesare, în format scris şi electronic, pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor pe care
le colectează, în vederea repartizării; informaţiile şi documentele transmise vor fi însoţite de
adresa de înaintare, purtând numele reprezentantului legal, semnătura şi ştampila;
i) să asigure transparenţa activităţii de gestiune colectiva în raporturile cu autoritatile
publice care au drept de control şi, prin acestea, cu utilizatorii;
j) să îndeplinească orice altă activitate, conform mandatului special primit de la titularii
dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, în limitele obiectului lor de activitate.