Acte Normative

CULEGERE
DE ACTE NORMATIVE
PRIVIND AZILUL
(texte ºi extrase la data de 15 iunie 2004)
Centrul de Drept al Avocaþilor

Chiºinãu • 2004
CZU 233=23
Ediþia a fost finanþatã de Reprezentanþa Înaltului Comisariat

al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi în Moldova
care nu subscrie ºi nu rãspunde de conþinut.
Selectarea actelor cuprinse în acest volum s-a fãcut pe baza importanþei

lor. Aceste acte constituie punctele de referinþã în însãºi evoluþia dreptului
naþional al Republicii Moldova. Culegerea va fi un bun ºi util instrument
pentru experþii strãini ºi specialiºtii în materie de drept, pentru persoanele
interesate în obþinerea statutului de refugiat ºi pentru cele solicitante de
azil. Se adreseazã judecãtorilor, procurorilor, avocaþilor, consilierilor ju-
ridici, organelor de poliþie ºi de urmãrire penalã, cardelor didactice din
învãþãmîntul juridic ºi altor persoane pe care îi intereseazã fenomenul
refugiului ºi al azilului.
Conducãtori de ediþie: Igor CIOBANU, consilier juridic ICNUR

dr. Alexei BARBÃNEAGRÃ, preºedinte CDA
Coordonator ICNUR: Tatiana CIUMAª
Coordonator CDA: Irina BOBEICU
Responsabil de ediþie: Maria HADÂRCÃ
Descrierea CIP a Camerei Naþionale a Cãrþii

Culegere de acte normative privind azilul (texte ºi extrase la data de
1 iunie 2004). Ch.: 2004 (Tipografia Sirius). 488 p.
ISBN 9945-5409
233=23
© Centrul de Drept al Avocaþilor

© Direcþia Principalã pentru
ISBN 9945-5409 Refugiaþi, Chiºinãu, 2004
CUPRINS
Foreword (UNHCR) ......................................................................................... 9

Cuvînt înainte (ICNUR) ................................................................................... 11
Argument (Centrul de Drept al Avocaþilor) ...................................................... 13
Prefaþã (Direcþia Principalã pentru Refugiaþi) .................................................. 16
Secþiunea I: ACTE JURIDICE INTERNAÞIONALE

INSTRUMENTE UNIVERSALE ................................................................ 18
Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948 ............... 19
Convenþia privind statutul refugiaþilor din 28 iulie 1951 ................................... 22
Protocolul privind statutul refugiaþilor din 04 octombrie 1967 ......................... 38
*Convenþia referitoare la statutul apatrizilor din 28 septembrie 1954 ............. 41
*Convenþia referitoare la reducerea cazurilor de apatridie
din 30 august 1961 ......................................................................................... 57
Convenþia Internaþionalã cu privire la Drepturile Copilului
din 20 noiembrie 1989 .................................................................................... 68
Convenþia Împotriva Torturii ºi altor Pedepse ori Tratamente
cu Cruzime, Inumane sau Degradante din 10 decembrie 1984 ...................... 70
Convenþia Internaþionalã privind Eliminarea Tuturor Formelor
de Discriminare Rasialã din 21 decembrie 1965 ............................................ 72
Convenþia asupra Eliminãrii Tuturor Formelor de Discriminare
faþã de Femei din 18 decembrie 1979 ............................................................ 75
Convenþia cu privire la protecþia persoanelor civile
în timp de rãzboi din 12 august 1949 .............................................................. 78
I Protocol Adiþional la Convenþiile de la Geneva,
semnate la 12 august 1949, referitor la protecþia
victimelor conflictelor armate internaþionale din 10.07.1977 ........................... 83
Protocolul II Adiþional la Convenþiile de la Geneva,
semnate la 12 august 1949, referitor la protecþia victimelor
conflictelor armate fãrã caracter internaþional din 10.07.1977 ........................ 84
Pactul Internaþional cu privire la Drepturile Civile ºi Politice
din 16 decembrie 1966 ................................................................................... 85
Pactul Internaþional cu privire la Drepturile Economice,
Sociale ºi Culturale din 16 decembrie 1966 .................................................... 87
ACTE ALE ÎNALTULUI COMISARIAT
AL NAÞIUNILOR UNITE PENTRU REFUGIAÞI (ICNUR) ........................ 88
Statutul Oficiului Înaltului Comisar al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi,
aprobat prin Rezoluþia 428(V) a Adunãrii Generale ONU
din 14 decembrie 1950 ................................................................................... 88
*
Republica Moldova nu este parte la actul respectiv.
3
Concluziile Comitetului Executiv al ICNUR1 .................................................... 93
a) Concluzii generale privind protecþia internaþionalã .................................... 93
(Nr. 81 (XLVIII) 1997) .............................................................................. 93
(Nr. 85 (XLIX) 1998) ............................................................................... 96
(Nr. 87 (L) 1999 ) .................................................................................... 101
(Nr. 89 (LI) 2000 ) ................................................................................... 105
b) Azilul .......................................................................................................... 107
(Nr. 5 (XXVIII) 1977) ............................................................................... 107
(Nr. 6 (XXVIII) 1977) ............................................................................... 107
(Nr. 8 (XXVIII) 1977) ............................................................................... 108
(Nr. 12 (XXIX) 1978) ............................................................................... 109
(Nr. 15 (XXX) 1979) ................................................................................ 110
(Nr. 22 (XXXII) 1981) .............................................................................. 112
(Nr. 28 (XXXIII) 1982) ............................................................................. 115
(Nr. 30 (XXXIV) 1983) ............................................................................. 116
(Nr. 58 (XL) 1989) ................................................................................... 117
(Nr. 80 (XLVII) 1996) ............................................................................... 119
(Nr. 82 (XLVIII) 1997) .............................................................................. 121
(Nr. 91 (LII) 2001) ................................................................................... 123
(Nr. 93 (LIII) 2002) .................................................................................. 124
(Nr. 94 (LIII) 2002) .................................................................................. 126
c) Actele de identitate ale refugiaþilor ............................................................ 129
(Nr. 35 (XXXV) 1984) .............................................................................. 129
(Nr. 49 (XXXVIII) 1987) ........................................................................... 130
d) Reunificarea familiei .................................................................................. 131
(Nr. 24 (XXXII) 1981) .............................................................................. 131
(Nr. 88 (L) 1999) ..................................................................................... 132
(Nr. 47 (XXXVIII) 1987) ........................................................................... 133
(Nr. 84 (XLVIII) 1997) .............................................................................. 135
(Nr. 7 (XXVIII) 1977) ............................................................................... 137
(Nr. 17 (XXXI) 1980) ............................................................................... 137
(Nr. 44 (XXXVII) 1986) ............................................................................ 138
e) Repatrierea voluntarã ................................................................................ 139
(Nr. 18 (XXXI) 1980) ............................................................................... 139
(Nr. 40 (XXXVI) 1985) ............................................................................. 140
1
Traducere neoficialã a ICNUR în Moldova.
4
f) Siguranþa personalului ICNUR ºi a altui personal umanitar ...................... 142
(Nr. 83 (XLVIII) 1997) .............................................................................. 142
(Nr. 96 (LIV) 2003) .................................................................................. 144
(Nr. 97 (LIV) 2003) .................................................................................. 146
(Nr. 98 (LIV) 2003) .................................................................................. 149
g) Note cu privire la protecþia internaþionalã .................................................. 154
(A/AC.96/965 din 11.09.2002) ................................................................... 154
(A/AC.96/975 din 02.07.2003) ................................................................... 154
Acord de cooperare între Înaltul Comisariat al Naþiunilor Unite
pentru Refugiaþi ºi Guvernul Republicii Moldova ............................................ 155
INSTRUMENTE REGIONALE .................................................................. 164
A. Consiliul Europei ................................................................................ 164
Convenþia Europeanã pentru Apãrarea Drepturilor Omului
ºi a Libertãþilor Fundamentale din 04 noiembrie 1950 .................................... 166
Protocolul nr. 4 al CEDO din 16 septembrie 1963 .......................................... 172
Protocolul nr. 6 al CEDO
privind abolirea pedepsei cu moartea din 28 aprilie 1983 ............................... 172
Protocolul nr. 7 al CEDO din 22 noiembrie 1984 ............................................ 173
Protocolul nr. 12 al CEDO din 04 noiembrie 2000 .......................................... 174
*Protocolul nr. 13 al CEDO cu privire la abolirea
pedepsei cu moartea în orice împrejurãri din 03 mai 2002 ............................. 176
Convenþia Europeanã de Extrãdare din 13 decembrie 1957 .......................... 179
Convenþia Europeanã cu privire la Cetãþenie din 06 noiembrie 1997 ............. 190
Convenþia Europeanã de Asistenþã Juridicã
în Materie Penalã din 20 aprilie 1959 ............................................................. 192
Convenþia despre recunoaºterea calificãrilor referitoare la
studiile superioare din regiunea Europeanã din 10 aprilie 1997 ..................... 193
Carta Socialã Europeanã Revizuitã din 03 mai 1996 .................................. 195
*Acord European asupra transferului responsabilitãþii
cu privire la refugiaþi din 16 octombrie 1980 ................................................... 220
*Acord European privind suprimarea
vizelor pentru refugiaþi din 20 aprilie 1959 ...................................................... 230
Recomandarea nr. 1440 (2000) a Adunãrii Generale
a Consiliului Europei. Dreptul de azil în statele membre
ale Consiliului Europei ºi ale Uniunii Europene .............................................. 232
Recomandarea nr. 1475 (2000).
Cererea de azil pe aeroporturile europene ..................................................... 235
Recomandarea Rec (2001)18 a Comitetului Miniºtrilor
cãtre Statele membre privind protecþia subsidiarã .......................................... 238
5
Recomandarea 1544 (2001). Sistemul de propiska
aplicat migranþilor, solicitanþilor de azil ºi refugiaþilor
în Statele membre ale Consiliului Europei: efecte ºi remedii .......................... 240
B. Tratate bilaterale ºi CSI ...................................................................... 243
Convenþia CSI cu privire la asistenþa juridicã ºi raporturile juridice
în materie civilã, familialã ºi penalã din 22 ianuarie 1993 ............................... 243
Tratat între Republica Moldova ºi Republica Lituania
cu privire la asistenþa juridicã ºi la raporturile juridice
în materie civilã, familialã ºi penalã din 09 februarie 1993 ............................. 245
Tratat între Republica Moldova ºi Federaþia Rusã cu privire
la asistenþa juridicã ºi raporturile juridice în materie civilã,
familialã ºi penalã din 25 februarie 1993 ........................................................ 246
Tratat între Republica Moldova ºi Republica Letonia
cu privire la asistenþa juridicã ºi la raporturile juridice
în materie civilã, familialã ºi penalã din 14 aprilie 1993 .................................. 248
Tratat între Republica Moldova ºi Ucraina privind asistenþa juridicã
ºi relaþiile juridice în materie civilã ºi penalã din 13 decembrie 1993 .............. 250
Tratat între Republica Moldova ºi România
privind asistenþa juridicã în materie civilã ºi penalã din 06 iulie 1996 ............. 251
Acord privind colaborarea statelor membre ale Comunitãþii
Statelor Independente în lupta cu migraþia ilegalã din 06 martie 1998 ........... 253
Acord privind colaborarea statelor membre ale Comunitãþii
Statelor Independente în lupta cu terorismul din 04 iunie 1999 ...................... 257
Acord între Guvernul Republicii Moldova ºi Guvernul Republicii Polonia
privind preluarea ºi transferarea persoanelor aflate nelegitim pe teritoriile
Republicii Moldova ºi Republicii Polonia din 15 noiembrie 1994 .................... 266
Acord între Guvernul Republicii Moldova ºi Guvernul Ucrainei
privind preluarea ºi returnarea persoanelor la frontiera de stat
moldo-ucraineanã din 11 martie 1997 ............................................................. 269
Acord între Guvernul Republicii Moldova ºi Guvernul Republicii Ungare
cu privire la preluarea ºi transferarea persoanelor aflate nelegitim pe teritoriul
Republicii Moldova sau al Republicii Ungare din 04 iunie 1997 ..................... 273
Acord între Guvernul Republicii Moldova ºi Guvernul României
privind readmisia strãinilor din 27 iulie 2001 ................................................... 278
Acord între Guvernul Republicii Moldova ºi Guvernul Republicii Lituania
privind readmisia persoanelor cu intrare sau ºedere ilegalã pe teritoriul
Republicii Moldova sau al Republicii Lituania din 06 decembrie 2001 ........... 282
Acord între Guvernul Republicii Moldova ºi Guvernul Republicii Italiene
privind readmisia persoanelor cu ºedere ilegalã din 03 iulie 2002 ................. 287
6
Secþiunea II: ACTE JURIDICE NAÞIONALE
LEGI .......................................................................................................... 294
Constituþia Republicii Moldova din 29.07.1994 ............................................... 294
Codul civil nr. 1107-XV din 06.06.2002 ........................................................... 303
Codul de procedurã civilã nr. 225-XV din 30.05.2003 ..................................... 305
Codul penal nr. 985-XV din 18.04.2002 .......................................................... 313
Codul de procedurã penalã nr. 122-XV din 14.03.2003 .................................. 315
Codul cu privire la contravenþiile administrative din 29.03.1985 ..................... 324
Codul muncii nr. 154-XV din 28.03.2003 ......................................................... 328
Codul familiei nr. 1316-XIV din 26.10.2000 ..................................................... 333
Legea Republicii Moldova cu privire la statutul refugiaþilor,
nr. 1286-XV din 25.07.2002 ............................................................................ 336
Legea Republicii Moldova cu privire la statutul juridic
al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor, nr. 275-XIII din 10.11.1994 ..................... 351
Legea Republicii Moldova cu privire la migraþiune,
nr. 1518-XV din 06.12.2002 ............................................................................ 356
Legea Cetãþeniei Republicii Moldova, nr. 1024-XIV din 02.06.2000 ............... 371
Legea Republicii Moldova privind
frontiera de stat a Republicii Moldova, nr. 108-XIII din 17.05.1994 ................. 384
Legea Republicii Moldova cu privire la ieºirea
ºi intrarea în Republica Moldova, nr. 269-XIII din 09.11.1994 ......................... 387
Legea contenciosului administrativ, nr. 793-XIV din 10.02.2000 ..................... 391
Legea Republicii Moldova privind actele de identitate
din sistemul naþional de paºapoarte, nr. 273-XIII din 09.11.1994 ................... 391
Legea Republicii Moldova privind actele de stare civilã,
nr. 100-XV din 26.04.2001 .............................................................................. 396
Legea Republicii Moldova cu privire la
înregistrarea dactiloscopicã de stat, nr. 1549-XV din 19.12.2002 ................... 398
Legea Republicii Moldova cu privire la asigurarea obligatorie
de asistenþã medicalã, nr. 1585-XIII din 27.02.1998 ....................................... 400
Legea Republicii Moldova cu privire la avocaþii parlamentari,
nr. 1349-XIII din 17.10.1997 ............................................................................ 401
Legea Republicii Moldova privind reabilitarea
victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08.12.1992 ............................ 402
Legea Republicii Moldova cu privire la asociaþiile obºteºti,
nr. 837 din 17.05.1996 .................................................................................... 410
Legea Republicii Moldova cu privire la fundaþii,
nr. 581-XIV din 30.07.1999 ............................................................................. 411
Legea Republicii Moldova privind investiþiile strãine,
nr. 998-XII din 01.04.1992 ............................................................................... 411
7
Legea Republicii Moldova privind cooperativele de întreprinzãtor,
nr. 73-XV din 12.04.2001 ................................................................................ 412
Legea Republicii Moldova cu privire la concesiuni,
nr. 534-XIII din 13.07.1995 .............................................................................. 413
HOTÃRÎRI ALE GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA
ªI DECRETE ALE PREªEDINTELUI REPUBLICII MOLDOVA .............. 414
Hotãrîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la amplasarea Centrului
de cazare a refugiaþilor ºi solicitanþilor de azil, nr. 409 din 05.04.2002 ........... 414
Hotãrîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire
la coordonarea ºi monitorizarea problemelor solicitanþilor de azil
ºi ale refugiaþilor, nr. 185 din 03.03.2001 ........................................................ 414
Hotãrîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la mãsurile suplimentare
de realizare a sistemului naþional de paºapoarte, nr. 376 din 06.06.1995 ...... 416
Hotãrîrea Guvernului Republicii Moldova
pentru aprobarea Regulamentului cu privire la procedura dobîndirii
ºi pierderii cetãþeniei Republicii Moldova, nr. 197 din 12.03.2001 .................. 435
pentru aprobarea Regulamentului privind eliberarea de invitaþii
cetãþenilor strãini ºi apatrizilor, nr. 33 din 22.01.2004 ..................................... 458
Hotãrîrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea
Regulamentului cu privire la instruirea cetãþenilor strãini ºi apatrizilor
în instituþiile de învãþãmînt din Republica Moldova, nr. 746 din 21.06.2003 ...... 463
cu privire la Departamentul Migraþiune, nr. 970 din 07.08.2003 ..................... 469
Hotãrîrea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea
Regulamentului privind condiþiile de asigurare obligatorie
de asistenþã medicalã a cetãþenilor strãini ºi apatrizilor
aflaþi în Republica Moldova, nr. 43 din 21.01.2002 ......................................... 476
Decretul Preºedintelui Republicii Moldova pentru aprobarea
Regulamentului privind acordarea azilului politic de cãtre
Preºedintele Republicii Moldova, nr. 1506-III din 31.10.2003 ......................... 482
ACTE NORMATIVE ALE DEPARTAMENTULUI PENTRU
MIGRAÞIUNE ªI ALE DIRECÞIEI PRINCIPALE PENTRU REFUGIAÞI .. 485
Ordinul nr. 05-g din 12 ianuarie 2004 cu privire la aprobarea
modelului Adeverinþei provizorii pentru solicitanþii de azil ............................... 485
Model de adeverinþã provizorie pentru solicitanþii de azil ................................ 486
Ordinul nr. 07-0105 din 30 mai 2003.
Document temporar de identitate (model) ...................................................... 487
8
FOREWORD
The UNHCR Representation in Moldova is heartened by efforts and sub-

stantial achievements of the Republic of Moldova during last couple of years in
developing a comprehensive asylum system.
By acceding in 2002 to the 1951 Convention relating to the Status of Refu-
gees and its 1967 protocol and adopting the Law on the Status of Refugees,
which entered into force on 1 January 2003, the Republic of Moldova has es-
tablished a legal framework for development of a fair and efficient asylum sys-
tem. The efforts to make further progress in this field, with the aim to assure
implementation in harmony with the internaþional standards, are continuing and
UNHCR Representation is looking forward to cooperating with designated go-
vernment institutions and civil society in achieving this goal.
As emphasized in this years Note on Internaþional Protecþion, the tools to
uphold internaþional refugee law begin with accession to the 1951 Convention
and 1967 Protocol. National asylum legislation and the establishment of
decisionmaking bodies, which implement these obligations fairly and effectively,
are the next steps. Collectively, States provide more detailed guidelines on
protecþion matters in conclusions which the Executive Committee adopts every
year. Addressing particular aspects of internaþional protecþion, they interpret
and set forth internaþional standards which are important for the understanding
and development of the internaþional protecþion regime. The Executive Com-
mittee Conclusions are respected and increasingly used by the national admi-
nistrations and the judiciary in a number of countries.
The refugee problem is an issue of human rights of rights, which have
been violated, for which respect must be reinstated. The extensive array of
internaþional human rights instruments, together with their monitoring mecha-
nisms, offer important complementary tools for enhancing refugee protecþion.
Human rights law sets important standards instrumental to interpretation and
application of the refugee law.
Armed conflict has probably been the main cause of refugee flows in the
latter part of the twentieth century. When refugees are caught up in such con-
flict they are protected not only by internaþional refugee law but also by
internaþional humanitarian law as a complementary source of protecþion. If some-
one is forced to flee armed conflict in their country because of human rights
violations and breaches of humanitarian law, these factors will be part of what
determines that persons refugee status.
The cornerstones of the internaþional refugee law, the 1951 Convention and
1967 Protocol relating to the Status of Refugees do not prescribe the manner
in which the rights and obligations they contain should be respected in prac-
tice. States have therefore developed an increasingly sophisticated range of
legal and policy tools to enable them to do this.
9
In its part, UNHCR has the responsibility to supervise the application of
internaþional refugee instruments, as is inherent in its internaþional refugee
protecþion function, and to support the governments in fulfilling their obligation
to ensure that those in need of internaþional protecþion can benefit from it.
The legislative process and operation of the asylum system in the Republic
of Moldova involved close and constructive cooperation between UNHCR and
government long before being formally enacted as States obligation to coope-
rate with UNHCR under Article 35 of the 1951 Convention. The Offices input
and recommendations regarding proper interpretation of the internaþional law
were sought and to the great extent incorporated in the legislative process,
which is continuing through further legislative amendments, necessary for the
proper implementation of the Law on Refugees.
UNHCR Representation in Moldova is very pleased to present this selec-
tion of internaþional and national legal documents in the refugee law field, pub-
lished thanks to the efforts of the Law Center of Advocates, as a working instru-
ment for specialist in law, hoping that it will facilitate their decision-making in
asylum matters.
UNHCR Representation
in the Republic of Moldova
10
CUVÎNT ÎNAINTE1
Reprezentanþa ICNUR în Republica Moldova se bucurã de eforturile ºi

realizãrile substanþiale ale Republicii Moldova obþinute pe parcursul ultimilor
cîþiva ani în dezvoltarea unui sistem de azil cuprinzãtor. Aderînd în 2002 la
Convenþia cu privire la Statutul Refugiaþilor din 1951 ºi la Protocolul din 1967 ºi
adoptînd Legea cu privire la Statutul Refugiaþilor, care a intrat în vigoare la 1
ianuarie 2003, Republica Moldova a creat un cadru legal pentru dezvoltarea
unui sistem de azil just ºi efectiv. Eforturile îndreptate spre progresul ulterior în
domeniul dat, cu scopul implementãrii în conformitate cu standardele
internaþionale, continuã ºi Reprezentanþa ICNUR aºteaptã cu nerãbdare
cooperarea cu instituþiile desemnate ale guvernului ºi societatea civilã întru
atingerea acestui scop.
Precum se accentueazã în Nota cu privire la Protecþia Internaþionalã din
acest an, adoptatã în cadrul sesiunii a 54-a a Comitetului Executiv al ICNUR,
instrumentele pentru menþinerea legislaþiei internaþionale încep cu adererea la
Convenþia cu privire la Statutul Refugiaþilor din 1951 ºi Protocolul din 1967.
Paºii urmãtori sînt legislaþia nationalã privind azilul ºi crearea unor organe pentru
luarea hotãrîrilor, care ar implementa aceste obligaþii în mod just ºi efectiv.
Colectiv, statele oferã clauze mai detaliate privind protecþia, în concluziile pe
care Comitetul Executiv le adoptã în fiecare an. Abordînd anumite aspecte ale
protecþiei internaþionale ei interpreteazã ºi stabilesc standarde internaþionale
care sînt importante pentru înþelegerea ºi dezvoltarea regimului internaþional
de protecþie. Concluziile Comitetului Executiv sînt respectate ºi folosite des de
adminstraþiile naþionale ºi judecãtori în multe þãri.
Problema refugiaþilor este una din domeniul drepturilor omului, drepturilor
care au fost încãlcate, respectarea cãrora trebuie sã fie restabilitã. Mulþimea
vastã a instrumentelor internaþionale din domeniul drepturilor omului, deopotrivã
cu mecanismele de monitorizare a acestora, oferã instrumente complimentare
importante pentru sporirea protecþiei refugiaþilor. Legislaþia privind drepturile
omului stabileºte standarde importrante folositoare pentru interpretarea ºi
aplicarea legislaþiei privind refugiaþii.
Conflictele armate au fost, probabil, cauza principalã a fluxurilor de refugiaþi
în partea a doua a secolului douãzeci. Cînd refugiaþii sînt implicaþi în astfel de
conflicte, ei sînt protejaþi nu numai de legislaþia internaþionalã cu privire la
refugiaþi, ci ºi de legislaþia umanitarã internaþionalã ca o sursã adiþionalã de
protecþie. Dacã cineva este nevoit sã fugã de la un conflict armat ce are loc în
þara lui din cauza unor incãlcãri ale drepturilor omului ºi ale legislaþiei umanitare,
aceºti factori vor fi parte a motivului care determinã persoana sã solicite statutul
de refugiat.
1
Traducere neoficialã a ICNUR în Moldova.
11
Baza legislaþiei internaþionale privind refugiaþii, Convenþia cu privire la Statutul
refugiaþilor din 1951, nu descrie modul conform cãruia drepturile ºi obligaþiile
pe care le conþine trebuie sã fie aplicate în practicã. De aceea, statele au elaborat
un ºir sofisticat de instrumente juridice ºi politice, pentru a le împuternici sã
facã acest lucru.
Din partea sa, ICNUR este responsabil pentru supravegherea aplicãrii
instrumentelor internaþionale privind refugiaþii ca o parte inseparabilã a funcþiilor
sale de protecþie internaþionalã a refugiaþilor ºi pentru susþinerea guvernelor în
îndeplinirea obligaþiilor sale în asigurarea celor ce necesitã protecþie
internaþionalã cu posibilitatea de a beneficia de ea.
Procesul legislativ ºi funcþionarea sistemului de azil în Republica Moldova a
inclus cooperarea strînsã ºi constructivã între ICNUR ºi guvern cu mult înaintea
asumãrii obligaþiei statului de a coopera cu ICNUR, conform articolului 35 al
Convenþiei din 1951. Impactul ºi recomandãrile Biroului privind interpretarea
cuvenitã a legislaþiei internaþionale au fost cãutate ºi incorporate într-o mare
mãsurã în procesul legislativ care continuã prin alte amendamente legislative
necesare pentru implementarea Legii cu privire la Statutul Refugiaþilor.
Reprezentanþa ICNUR în Moldova are plãcerea de a prezenta aceastã
culegere a documentelor internaþionale ºi naþionale în domeniul legislaþiei cu
privire la dreptul refugiaþilor, publicat cu asistenþa Centrului de Drept al Avocaþilor,
ca un instrument de lucru pentru specialiºtii în drept cu speranþa ca ea va
facilita luarea hotãrîrilor în domeniul azilului.
Reprezentanþa ICNUR
în Moldova
12
ARGUMENT
Culegerea de acte normative pe care o facem publicã reprezintã o continuare

logicã a ideii de avizare ºi informare a cititorului cu prevederile actelor
internaþionale ºi naþionale, idee pe care o promovãm de la instituirea Centrului
de Drept al Avocaþilor. Elucidante în acest sens sînt: Jurisprudenþa instituþiilor
internaþionale de drept în problematica refugiaþilor (3 volume), Drepturile omului
în Republica Moldova (în limbile românã ºi englezã), setul de Tratate
internaþionale în 29 de volume, Culegere de hotãrîri explicative ale Curþii Su-
preme de Justiþie, Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu etc.
Prin avizarea cititorului cu textele originale ale tratatelor ºi convenþiilor
internaþionale, ale actelor regionale cu caracter obligatoriu pentru þãrile
semnatare continuãm eforturile de informare a populaþiei ºi, concomitent,
avizarea ºi instruirea continuã a specialiºtilor în materie de drept, mai ales a
avocaþilor-apãrãtori ai subiecþilor, cãrora li se lezeazã sau li se îngrãdesc
drepturile ºi libertãþile.
Nu este un secret cã drepturile omului au fost pe acest teritoriu în toate
timpurile un subiect extrem de dezbãtut. Datoritã eforturilor întreprinse de
societatea civilã, în ultimul timp drepturile omului încep a deveni adevãr viabil
al societãþii noastre în sensul cã indivizii se pãtrund tot mai des de stipulãrile
cuprinse în Declaraþia Universalã: toate fiinþele umane se nasc libere ºi egale
în demnitate ºi în drepturi; orice fiinþã umanã are dreptul la viaþã, la libertate ºi
la securitatea persoanei sale; nimeni nu poate fi þinut în sclavie sau servitute;
sclavajul ºi comerþul cu sclavi sînt interzise sub toate formele; nimeni nu va fi
supus la imixtiuni arbitrare în viaþa sa personalã, în familia, în domiciliul sau în
corespondenþa sa, nici la atingeri aduse onoarei sau demnitãþii sale; în
exercitarea drepturilor ºi libertãþilor sale aceste stipulãri devenind tot mai des
obiect al litigiilor soluþionate de instanþele de judecatã în temeiul cererilor puse
pe rol de cãtre persoanele cãrora li s-au încãlcat drepturile sau li s-a lezat
onoarea ºi demnitatea.
Culegerea adunã între aceste coperte actele normative în problematica refu-
giaþilor ºi a solicitanþilor de azil emise de organizaþii internaþionale (ONU, Consiliul
Europei, ICNUR) ºi naþionale de stat (preºedinþie decrete , parlament legi
ºi hotãrîri , guvern hotãrîri, dispoziþii ºi ordonanþe , ministere, departamente,
direcþii ordine, regulamente etc.). În ansamblul lor, aceste acte creeazã cadrul
legal de soluþionare a problemelor unei categorii aparte de persoane: cele
refugiate ºi solicitante de azil.
Cartea urmãreºte urmãtoarele scopuri:
• de completare ºi lichidare a golului informaþional ºi de rãspîndire efectivã
a prevederilor actelor normative referitoare la statutul refugiaþilor, a principiilor
CEDO ºi ale altor convenþii ºi tratate internaþionale la care Moldova este parte, în
raport cu refugiaþii ºi solicitanþii de azil;
13
• de creare a cadrului legal care stã la temelia implementãrii sistemului
juridic internaþional în mãsurã sã garanteze cetãþenilor oricãrui stat ºi refu-
giaþilor în orice stat inviolabilitatea drepturilor ºi libertãþilor la care este îndrep-
tãþitã, prin naºtere, fiinþa umanã;
• de ajutorare a statului nostru, care s-a declarat de drept ºi democratic,
suveran ºi independent, în strãduinþele sale de aliniere la standardele inter-
naþionale ºi la cele de protecþie ºi garantare a drepturilor omului, inclusiv a
drepturilor refugiaþilor: numai prin respectarea drepturilor ºi libertãþilor
fundamentale ale fiecãrei persoane marile probleme ale contemporaneitãþii,
ca dezvoltarea economicã ºi socialã, independenþa naþionalã, securitatea,
debarasarea cu desãvîrºire de totalitarism etc., îºi pot gãsi o soluþionare
temeinicã ºi durabilã;
• de schimbare a mentalitãþii tradiþionale a specialiºtilor din domeniu cu
orientarea spre modernitate, alinierea la tendinþele de azi ale umanitãþii,
adoptarea valorilor europene ºi mondiale care înseamnã democraþie, plural-
ism politic, toleranþã, drepturi ale omului, respect faþã de lege.
Acest volum are pretenþia de exhaustivitate la momentul publicãrii,
deoarece cuprinde toate actele normative de referinþã care elucideazã inte-
gral problematica ºi obiectivul principal al ediþiei, rãspunde interesului evi-
dent manifestat de cetãþeni care se numesc sau se pretind a se numi refugiaþi
ºi solicitanþi de azil, oferã sugestii pentru a respecta cadrul legal al drepturilor
ºi libertãþilor refugiaþilor ºi solicitanþilor de azil, se adreseazã nu doar
specialiºtilor activi din domeniu, dar ºi celor în devenire, precum ºi unui pub-
lic larg care trebuie familiarizat cu modelul funcþional al unor jurisdicþii corecte
ºi competente.
Culegerea este structuratã în douã secþiuni: Secþiunea I Acte juridice
internaþionale se divizeazã, la rândul ei, în douã subsecþiuni: Instrumente
universale ºi Instrumente regionale. Subsecþiunea I cuprinde texte ºi extrase
din actele internaþionale universale, de circulaþie mondialã, cu tangenþã la
problematica volumului, precum ºi acte ale Înaltului Comisariat al Naþiunilor
Unite pentru refugiaþi (ICNUR). Instrumentele regionale insereazã actele
europene, de referinþã la tematica volumului (convenþii, protocoale,
recomandãri ale Adunãrii Generale a Consiliului Europei, tratate, acorduri
între guverne etc.).
Toate actele sunt grupate conform principiului cronologic. În cazurile în care
s-a încãlcat acest principiu, s-a dat preponderenþã principiului relevanþei: acte
ale Consiliului Europei, tratate bilaterale ºi CSI.
Secþiunea II Acte juridice naþionale se divizeazã structural în trei pãrþi.
În prima parte sunt introduse legile Republicii Moldova cu referire la obiectivul
culegerii, în a doua parte a acestei secþiuni sunt reproduse decretele
Preºedintelui Republicii ºi hotãrârile Guvernului în problematica ce se
subordoneazã obiectivului cãrþii, acte ce vizeazã constituirea ºi funcþionarea
14
legalitãþii fenomenului de refugiu ºi azil în Moldova, toate în vigoare la
momentul scrierii acestui argument. În partea a III-a a subsecþiunii II sunt
incluse alte acte normative ale altor organe ale administraþiei de stat
(Departamentul Migraþiunii, Direcþia Principalã pentru Refugiaþi de pe lângã
Departamentul Migraþiunii).
Anexele introduse la sfârºitul culegerii întregesc caracterul informativ al
publicaþiei, elucideazã aspectul procedural, practic, al problemei ºi este menit
a ajuta judecãtorii, avocaþii, procurorii etc. sã cunoascã prevederile legale ale
fenomenului în cauzã, fiindcã necunoaºterea duce la încãlcãri flagrante ale
drepturilor ºi libertãþilor omului.
Ierarhizarea actelor din cuprinsul lucrãrii ºi acceptarea unei atare structuri
se justificã, fiindcã tratatele, convenþiile, pactele etc. obþin, din momentul
aderãrii Republicii Moldova la ele, statut de acte de drept internaþional în
raport cu actele de drept intern; deci, în cazul în care prevederile naþionale nu
sînt în concordanþã perfectã cu cele internaþionale, acestea din urmã au
prioritate, fapt stipulat ºi de articolul 8, alineatul 2 din Constituþia Republicii
Moldova.
În tendinþa Republicii Moldova de a-ºi crea, pãstra ºi promova anumite
standarde în domeniul respectãrii drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale
omului laolaltã cu cel al efectuãrii corecte ºi imparþiale a actului justiþiar, al
asigurãrii accesului la justiþie, al protejãrii minoritãþilor, respectãrii unui
comportament democratic etc. informarea exhaustivã a cetãþenilor cu
prevederile legale într-un anumit domeniu este un lux. Reprezentanþa Înaltului
Comisariat al Naþiunilor Unite în Moldova acordã acest lux þãrii-gazdã, fapt
pentru care beneficiarii prezentei culegeri îi sînt recunoscãtori.
Fiind rodul colaborãrii Centrului de Drept al Avocaþilor cu Reprezentanþa
Înaltului Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi în Moldova, Direcþia
Principalã pentru Refugiaþi ºi alþi parteneri, culegerea de faþã va fi un bun ºi util
instrument pentru experþii strãini ºi specialiºtii în materie de drept, pentru
persoanele interesate în obþinerea statutului de refugiat ºi pentru cele solicitante
de azil. Cartea se adreseazã în acelaºi timp judecãtorilor, procurorilor, avocaþilor,
consilierilor juridici, organelor de poliþie ºi de urmãrire penalã, cardelor didactice
din învãþãmîntul juridic ºi altor persoane pe care îi intereseazã fenomenul
refugiului ºi al azilului.
Alexei Barbãneagrã,
doctor în drept,
preºedinte al Centrului de Drept al Avocaþilor
15
PREFAÞÃ
Noi, moldovenii, cunoaºtem fenomenul refugiului nu din auzite ºi nu din

ziare. În anul de tristã faimã 1992 am fost martori, am fost participanþi, ne-
am pomenit pe douã pãrþi ale baricadelor ridicate de cãtre nu ºtiu ce forþe, între
moldoveni ºi moldoveni, ne-am trezit în vîltoarea unui adevãrat rãzboi. În zilele
celea stãteam cu sufletul la gurã ºi aºteptam veºti de pe celãlalt mal al Nistrului
Chiar din primele zile au început a sosi torente de oameni înspãimîntaþi,
debusolaþi, cu copii în braþe, cu o mînã de lucruri Numai în timpul conflictului
ºi imediat dupã acesta, s-au deplasat 60000 de persoane. Nici pînã astãzi
problema acestor persoane nu este pe deplin rezolvatã.
O datã cu destrãmarea Uniunii Sovietice, în Moldova s-a îndreptat un flux
de refugiaþi din zonele de conflict: Karabahul de Munte, regiunea Abhazã a
Georgiei, fostele republici din Asia etc. Astfel, în ultimele decenii, Republica
Moldova s-a confruntat cu un fenomen anterior necunoscut fenomenul
refugiului. Adoptarea unei legislaþii naþionale în materie de refugiaþi care sã se
bazeze pe normele internaþionale reprezintã cheia consolidãrii sistemului de
azil. Legea privind statutul refugiaþilor, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie
2003, a confirmat raþionamentul þãrii noastre de a se alinia comunitãþii
internaþionale ºi de a stabili un sistem de azil care dispune de toate componentele
necesare. Aceastã lege tinde sã îmbine standardele internaþionale ºi cele mai
bune practici în domeniu cu realitãþile juridice existente în Republica Moldova.
Problema cea mai mare, rãmîne însã, mentalitatea veche ºi modul depãºit
de a aborda problemele. Perioada sovieticã, caracterizatã printr-un izolaþionism
total ºi atitudine suspicioasã faþã de strãini, a pus o adîncã amprentã asupra
mentalitãþii oamenilor din societate în general, precum ºi asupra factorilor de
decizie. Diseminarea cunoºtinþelor în domeniu, promovarea respectului pentru
drepturile omului au fost ºi sînt de o necesitate primordialã.
Aceastã carte are menirea sã completeze golul informaþional juridic, sperînd
sã fie de real folos persoanelor ºi organizaþiilor ce activeazã în domeniul protecþiei
ºi promovãrii drepturilor solicitanþilor de azil ºi al solicitanþilor înºiºi, în realizarea
drepturilor ºi libertãþilor de care beneficiazã fiinþele umane.
Ecaterina SILVESTRU,
director al Direcþiei Principale pentru Refugiaþi
16
Secþiunea I
ACTE JURIDICE
INTERNAÞIONALE
17
INSTRUMENTE UNIVERSALE
HOTÃRÎREA PARLAMENTULUI REPUBLICII MOLDOVA

CU PRIVIRE LA ADERAREA R.S.S. MOLDOVA LA DECLARAÞIA
UNIVERSALÃ A DREPTURILOR OMULUI ªI RATIFICAREA
PACTELOR INTERNAÞIONALE ALE DREPTURILOR OMULUI1
Nr. 217-XII din 28.07.90
Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova,

recunoscînd cã garantarea libertãþilor ºi apãrarea demnitãþii umane
asigurarea egalitãþii efective în drepturi între oameni se numãrã printre
obiectivele ºi îndatoririle principale ale statelor,
asumîndu-ºi rãspunderea de a respecta principiile fundamentale general-
valabile ale dreptului internaþional contemporan în domeniul dreptului omului,
urmãrind scopul desfãºurãrii ireversibile a procesului de democratizare
din R.S.S. Moldova,
cãlãuzindu-se de nãzuinþele poporului moldovenesc spre convieþuirea
paºnicã, bunã înþelegere ºi colaborare cu toate popoarele lumii,
în conformitate cu cauzele Declaraþiei despre suveranitatea R.S.S. Moldova,
h o t ã r ã º t e:
1. A proclama aderarea R.S.S. Moldova la Declaraþia Universalã a Drepturilor
Omului, adoptatã de cãtre Adunarea Generalã a Organizaþiei Naþiunilor Unite
la 10 decembrie 1948.
2. A ratifica Pactele internaþionale Cu privire la drepturile civile ºi politice ºi
Cu privire la drepturile economice, sociale ºi culturale, adoptate de cãtre
Adunarea Generalã a Organizaþiei Naþiunilor Unite la 19 decembrie 1966.
3. A transmite actele de aderare a R.S.S. Moldova la Declaraþia Universalã
a Drepturilor Omului ºi de ratificare a pactelor internaþionale ale drepturilor omului
la Secretariatul Organizaþiei Naþiunilor Unite.
4. A obliga comisiile permanente ale Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova
ºi organele respective sã se cãlãuzeascã, în procesul elaborãrii noii Constituþii
ºi a altor legi ale R.S.S. Moldova, de prevederile Declaraþiei Universale a
Drepturilor Omului ºi de pactele internaþionale ale drepturilor omului.
[Pct. 5 abrogat prin Hotarîrea Parlamentului 13-XII din 31.03.94]
1
Veºtile nr. 8/223, 1990.
18
DECLARAÞIA UNIVERSALÃ A DREPTURILOR OMULUI1
din 10.12.1948
Extras
Preambul
Considerînd cã recunoaºterea demnitãþii inerente tuturor membrilor familiei
umane ºi a drepturilor lor egale ºi inalienabile constituie fundamentul libertãþii,
dreptãþii ºi pãcii în lume,
Considerînd cã ignorarea ºi dispreþuirea drepturilor omului au condus la acte
de barbarie care revoltã conºtiinþa omenirii ºi cã fãurirea unei lumi în care fiinþele
umane vor beneficia de libertatea cuvîntului ºi a convingerilor, eliberate de teroare
ºi de mizerie, a fost proclamatã drept cea mai înaltã aspiraþie a omului,
Considerînd cã este esenþial ca drepturile omului sã fie protejate de un
sistem de drept pentru ca omul sã nu fie constrîns, ca mijloc suprem, la revoltã
împotriva tiraniei ºi a asupririi,
Considerînd cã este esenþial sã fie încurajatã dezvoltarea relaþiilor prieteneºti
între naþiuni,
Considerînd cã în Cartã popoarele Naþiunilor Unite au proclamat din nou
credinþa lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea ºi în valoarea
persoanei umane, în egalitatea în drepturi a bãrbaþilor ºi femeilor ºi cã s-au
hotãrît sã favorizeze progresul social ºi sã instaureze condiþii mai bune de
viaþã în cadrul unei libertãþi mai mari,
Considerînd cã statele membre s-au angajat sã promoveze, în cooperare
cu Organizaþia Naþiunilor Unite, respectul universal ºi efectiv al drepturilor omului
ºi al libertãþilor fundamentale,
Considerînd cã o concepþie comunã despre aceste drepturi ºi libertãþi este
de cea mai mare importanþã pentru realizarea deplinã a acestui angajament,
Adunarea Generalã, Proclamã prezenta Declaraþie universalã a drepturilor
omului ca ideal comun cãtre care trebuie sã tindã popoarele ºi toate naþiunile
pentru ca toate persoanele ºi toate organele societãþii, avînd în vedere perma-
nent aceastã Declaraþie, sã se strãduiascã, prin învãþãturã ºi educaþie, sã dezvolte
respectul pentru aceste drepturi ºi libertãþi ºi sã asigure, prin mãsuri progresive
de ordin naþional ºi internaþional, recunoaºterea ºi aplicarea lor universalã ºi
efectivã atît în cadrul statelor membre înseºi cît ºi în teritoriile aflate sub jurisdicþia
lor.

1
Adoptatã la New York, la 10 decembrie 1948. Adoptatã ºi proclamatã de Adunarea
generalã a O.N.U. prin Rezoluþia 217 A (III) din 10 decembrie 1948. Republica Moldova a
aderat la Declaraþie prin Hotãrîrea Parlamentului nr. 217-XII din 28.07.90. Publicatã în
ediþia oficialã Tratate internaþionale, 1998, volumul 1, pag. 11-18.
19
Articolul 5
Nimeni nu va fi supus la torturã, nici la pedepse sau tratamente crude,
inumane sau degradante.

Articolul 13
1. Orice persoanã are dreptul sa circule liber ºi sã-ºi aleagã reºedinþa în
interiorul unui stat.
2. Orice persoanã are dreptul sa pãrãseascã orice þarã, inclusiv þara sa, ºi
de a reveni in þara sa.
Articolul 14
1. În cazul persecuþiei, orice persoanã are dreptul sã caute azil ºi sã
beneficieze de azil în alte þãri.
2. Acest drept nu poate fi invocat în cazul unor urmãriri penale bazate pe
comiterea unei crime de drept comun sau pe acþiuni contrare scopurilor ºi
principiilor Naþiunilor Unite.

LEGEA REPUBLICII MOLDOVA PENTRU ADERAREA

REPUBLICII MOLDOVA LA CONVENÞIA PRIVIND STATUTUL
REFUGIAÞILOR, PRECUM ªI LA PROTOCOLUL PRIVIND
STATUTUL REFUGIAÞILOR1
Nr. 677-XV din 23.11.2001
Parlamentul adoptã prezenta lege organicã.

Articolul 1
Republica Moldova aderã la Convenþia privind statutul refugiaþilor, încheiatã
la Geneva la 28 iulie 1951 (denumitã în continuare Convenþie), considerîndu-
se legatã prin articolul 1 secþiunea B alineatul (1) litera b), adicã evenimente
survenite înainte de 1 ianuarie 1951 în Europa sau în altã parte, precum ºi la
Protocolul privind statutul refugiaþilor, încheiat la New York la 31 ianuarie 1967,
cu urmãtoarele declaraþii ºi rezerve:
1. În conformitate cu paragraful 1 al articolului 40 din Convenþie, Republica
Moldova declarã cã, pînã la deplina restabilire a integritãþii teritoriale a Republicii
Moldova, prevederile Convenþiei sînt aplicate doar în teritoriul controlat de
Guvernul Republicii Moldova.
1
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 150-151/1199 din 11.12.2001.
20
2. Republica Moldova va aplica prevederile Convenþiei fãrã nici o discriminare
în genere, dar nu numai în ceea ce priveºte rasa, religia sau þara de origine,
dupã cum este prevãzut în articolul 3 din Convenþie.
3. Pentru scopurile Convenþiei, sub noþiunea de reºedinþã se va înþelege
domiciliul legal ºi obiºnuit.
4. În conformitate cu paragraful întîi al articolului 42 din Convenþie, Repu-
blica Moldova îºi rezervã dreptul ca prevederile Convenþiei conform cãrora
refugiaþilor le este acordat un tratament nu mai puþin favorabil decît cel acordat
de obicei strãinilor sã nu fie interpretate ca obligaþie de a oferi refugiaþilor un
regim similar celui acordat cetãþenilor statelor cu care Republica Moldova are
încheiate tratate regionale vamale, economice, politice ºi de protecþie socialã.
5. În conformitate cu paragraful întîi al articolului 42 din Convenþie, Repub-
lica Moldova îºi rezervã dreptul de a considera prevederile articolului 13 din
Convenþie ca recomandãri ºi nu ca obligaþii.
lica Moldova îºi rezervã dreptul de a considera prevederile paragrafului 2 al
articolului 17 din Convenþie ca recomandãri ºi nu ca obligaþii.
lica Moldova interpreteazã dispoziþiile articolului 21 din Convenþie ca nefiind
obligatã sã acorde refugiaþilor locuinþe.
8. Republica Moldova îºi rezervã dreptul de a aplica prevederile articolului
24 din Convenþie astfel încît acestea sã nu contravinã prevederilor constituþionale
ºi legislaþiei naþionale privind dreptul la muncã ºi la protecþie socialã.
lica Moldova, la implementarea articolului 26 din Convenþie, îºi rezervã dreptul
de a stabili locul de reºedinþã pentru anumiþi refugiaþi sau grupuri de refugiaþi în
interesul statului ºi al societãþii.
10. Republica Moldova va aplica prevederile articolului 31 din Convenþie
din data intrãrii în vigoare a Legii cu privire la statutul refugiaþilor.
Articolul 2
Ministerul Afacerilor Externe va asigura remiterea cãtre depozitar a
instrumentelor de aderare.
Articolul 3
În conformitate cu articolul 35 din Convenþie, Guvernul Republicii Moldova
va efectua consultãri cu Înaltul Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi
(ICNUR) în vederea participãrii acestuia la procedura de determinare a statutului
de refugiat, identificãrii mijloacelor necesare pentru implementarea prevederilor
Convenþiei, în special pentru adoptarea unor programe de finanþare de cãtre
ICNUR a acþiunilor de asistenþã materialã a refugiaþilor (adãpost temporar, hranã,
asistenþã medicalã, educaþie, cheltuieli ce þin de integrare ºi de acordare a altor
servicii) care ar permite suportarea cheltuielilor necesare pentru aplicarea în
bune condiþii a prevederilor Convenþiei.
21
CONVENÞIA PRIVIND STATUTUL REFUGIAÞILOR1
din 28.07.1951
Preambul
Înaltele pãrþi contractante,
Considerînd cã în Carta Organizaþiei Naþiunilor Unite ºi Declaraþia universalã
a drepturilor omului, aprobatã la 10 decembrie 1948 de cãtre Adunarea
Generalã, este afirmat principiul cã fiinþele umane, fãrã deosebire, trebuie sã
se bucure de drepturile omului ºi de libertãþile fundamentale,
Considerînd cã Organizaþia Naþiunilor Unite a manifestat, în mai multe rînduri,
profunda solicitudine faþã de refugiaþi ºi cã s-a preocupat sã asigure acestora
exerciþiul cel mai larg posibil al drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale omului,
Considerînd cã este de dorit sã revizuiascã ºi sã se codifice acordurile
internaþionale anterioare referitoare la statutul refugiaþilor ºi sã se extindã
aplicarea acestor instrumente ºi protecþia pe care o instituie pentru refugiaþi
printr-un nou acord,
Considerînd cã din acordarea dreptului de azil pot rezulta sarcini deosebit
de grele pentru anumite þãri ºi cã rezolvarea corespunzãtoare a problemelor a
cãror dimensiune ºi caracter internaþional au fost recunoscute de cãtre
Organizaþia Naþiunilor Unite nu poate fi realizatã, în aceastã ipotezã, fãrã o
solidaritate internaþionalã,
Exprimînd dorinþa ca toate statele ce recunosc caracterul social ºi umanitar
al problemei refugiaþilor sã facã tot ce le stã în putere pentru a evita ca aceastã
problemã sã devinã o sursã de tensiune între state,
Luînd act de faptul cã Înaltul Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi
are drept sarcinã sã vegheze la aplicarea convenþiilor internaþionale care asigurã
protecþia refugiaþilor ºi recunoscînd cã o coordonare efectivã a mãsurilor luate
pentru rezolvarea acestei probleme va depinde de cooperarea statelor cu Înaltul
Comisariat,
Au convenit asupra dispoziþiilor care urmeazã:
CAPITOLUL I.
DISPOZIÞII GENERALE
Articolul 1. Definiþia termenului refugiat
A. Pentru scopurile prezentei Convenþii, termenul de refugiat se va aplica
oricãrei persoane:
1
Legea pentru aderarea Republicii Moldova la Convenþia privind statutul refugiaþilor, precum
ºi la Protocolul privind statutul refugiaþilor, nr. 677-XV din 23.11.2001. Textul Convenþiei a
fost publicat pentru prima datã în cartea Drepturile omului, Chiºinãu, 1998, pag. 293-311.
22
(1) care a fost consideratã refugiat potrivit aranjamentelor din 12 mai 1926
ºi 30 iunie 1928 sau potrivit convenþiilor din 28 octombrie 1933 ºi din 10 februarie
1938 ºi protocolului din 14 septembrie 1939 sau ca urmare a aplicãrii Constituþiei
Organizaþiei Internaþionale pentru Refugiaþi.
Hotãrîrile de neadmitere ca refugiat luate de Organizaþia Internaþionalã pentru
Refugiaþi în timpul mandatului sãu nu constituie o piedicã pentru acordarea
statutului de refugiat persoanelor care îndeplinesc condiþiile prevãzute de
paragraful 2 din prezenta secþiune;
(2) care, în urma unor evenimente survenite înainte de 1 ianuarie 1951 ºi
unor temeri justificate de a fi persecutatã datoritã rasei, religiei, naþionalitãþii,
apartenenþei la un anumit grup social sau opiniilor sale politice, se aflã în afara
þãrii a cãrei cetãþenie o are ºi care nu poate sau, datoritã acestei temeri, nu
doreºte protecþia acestei þãri; sau care, neavînd nici o cetãþenie ºi gãsindu-se
în afara þãrii în care avea reºedinþa obiºnuitã ca urmare a unor astfel de
evenimente, nu poate sau, datoritã respectivei temeri, nu doreºte sã se
reîntoarcã.
În cazul unei persoane care are mai multe cetãþenii, expresia þara a cãrei
cetãþenie o are vizeazã fiecare dintre þãrile a cãrei cetãþenie o are. Nu va fi
consideratã ca lipsitã de protecþia þãrii a cãrei cetãþenie o are orice persoana
care, fãrã un motiv valabil întemeiat pe teamã justificatã, nu a solicitat protecþia
uneia dintre þãrile a cãrei cetãþenie o are.
B. (1) Pentru scopurile prezentei Convenþii, cuvintele evenimente survenite
înainte de 1 ianuarie 1951, ce figureazã la articolul 1, secþiunea A, vor putea fi
înþelese în sensul de:
a) evenimente survenite înainte de 1 ianuarie 1951 în Europa, sau
b) evenimente survenite înainte de 1 ianuarie 1951 în Europa sau în altã
parte;
si fiecare Stat Contractant va face, în momentul semnãrii, ratificãrii sau
aderãrii, o declaraþie prin care va preciza sensul pe care înþelege sã-l dea
acestei expresii din punct de vedere al obligaþiilor asumate de el în virtutea
prezentei Convenþii.
(2) Orice Stat Contractant care a adoptat formula a) va putea în orice mo-
ment sã-ºi extindã obligaþiile sale adoptînd formula b) printr-o notificare adresatã
Secretarului general al Naþiunilor Unite.
C. Aceastã Convenþie va înceta sã fie aplicabilã oricãrei persoane vizate de
dispoziþiile secþiunii A sus menþionate, în urmãtoarele cazuri:
(1) dacã a solicitat din nou ºi în mod voluntar protecþia þãrii a cãrei cetãþenie
o are; sau
(2) dacã, dupã ce ºi-a pierdut cetãþenia, a redobîndit-o în mod voluntar;
sau
(3) dacã a dobîndit o noua cetãþenie ºi se bucurã de protecþia þãrii a cãrei
cetãþenie a dobîndit-o; sau
23
(4) dacã s-a reîntors în mod voluntar pentru a se stabili în þara pe care a
pãrãsit-o sau în afara cãreia a stat de teama persecuþiei; sau
(5) dacã împrejurãrile în urma cãrora ea a fost recunoscutã ca refugiat au
încetat sã existe, ea nu mai poate continua sã refuze protecþia þãrii a cãrei
cetãþenie o are.
Se subînþelege totuºi cã dispoziþiile prezentului paragraf nu se vor aplica
oricãrui refugiat menþionat în paragraful 1 al secþiunii A din prezentul articol,
care poate invoca, pentru a refuza protecþia þãrii a cãrei cetãþenie o are, motive
imperioase ce se referã la persecuþii anterioare;
(6) în cazul unei persoane care nu are o cetãþenie, dacã, nemaiexistînd
împrejurãrile în urma cãrora a fost recunoscutã ca refugiat, ea este în mãsurã
sã se întoarcã în þara în care avea reºedinþa obiºnuitã.
Se subînþelege totuºi cã dispoziþiile prezentului paragraf nu se vor aplica
oricãrui refugiat menþionat în paragraful 1 al secþiunii A din prezentul articol,
care poate invoca, pentru a refuza sã se întoarcã în þara în care el avea reºedinþa
obiºnuitã, motive imperioase ce se referã la persecuþii anterioare.
D. Aceastã Convenþie nu va fi aplicabilã persoanelor care beneficiazã în
prezent de o protecþie sau de o asistenþã din partea unui organism sau a unei
instituþii a Naþiunilor Unite, alta decît Înaltul Comisariat al Naþiunilor Unite pentru
Refugiaþi.
Atunci cînd aceastã protecþie sau asistenþã va înceta pentru un motiv
oarecare, fãrã ca situaþia acestor persoane sã fi fost reglementatã în mod
definitiv, în conformitate cu rezoluþiile pertinente adoptate de Adunarea Generalã
a Naþiunilor Unite, aceste persoane vor beneficia, de drept, de regimul prevãzut
de aceastã Convenþie.
E. Aceastã Convenþie nu va fi aplicabilã unei persoane considerate de
autoritãþile competente ale þãrii în care aceastã persoanã ºi-a stabilit reºedinþa
ca avînd drepturi ºi obligaþii decurgînd din faptul cã are cetãþenia acestei þãri.
F. Dispoziþiile acestei Convenþii nu vor fi aplicabile persoanelor despre care
ar exista motive serioase sã se creadã:
a) cã au comis o crimã contra pãcii, o crimã de rãzboi sau o crimã contra
umanitãþii, în sensul instrumentelor elaborate pentru a prevedea dispoziþii cu
privire la aceste crime;
b) cã au comis o crimã gravã de drept comun în afara þãrii de primire, înainte
de a fi admise în aceasta ca refugiaþi;
c) cã s-au fãcut vinovate de acþiuni contrare scopurilor ºi principiilor Naþiunilor
Unite.
Articolul 2. Obligaþii generale
Orice refugiat are, faþã de þara în care se aflã, obligaþii care comportã, în
special, datoria de a se conforma legilor ºi regulamentelor, precum ºi mãsurilor
luate pentru menþinerea ordinii publice.
24
Articolul 3. Nediscriminarea
Statele Contractante vor aplica dispoziþiile acestei Convenþii refugiaþilor fãrã
discriminare în ce priveºte rasa, religia sau þara de origine.
Articolul 4. Religia
Statele contractante vor acorda refugiaþilor pe teritoriul lor un tratament cel
puþin la fel de favorabil ca ºi cel acordat naþionalilor în ce priveºte libertatea de
a practica religia lor ºi libertatea de instruire religioasã a copiilor lor.
Articolul 5. Drepturi acordate independent de aceastã Convenþie
Nici o dispoziþie din aceastã Convenþie nu aduce atingere celorlalte drepturi
ºi avantaje acordate refugiaþilor, independent de aceastã Convenþie.
Articolul 6. Expresia în aceleaºi împrejurãri
În sensul acestei Convenþii, expresia în aceleaºi împrejurãri implicã faptul
cã toate condiþiile (inclusiv acelea care au legãturã cu durata ºi condiþiile de
ºedere sau de reºedinþã) pe care cel în cauzã ar trebui sã le îndeplineascã,
pentru a putea exercita dreptul în chestiune, dacã nu era refugiat, trebuie sã fie
îndeplinite de cãtre el, cu excepþia condiþiilor care, datoritã naturii lor, nu pot fi
îndeplinite de cãtre un refugiat.
Articolul 7. Dispensa de reciprocitate
1. Sub rezerva dispoziþiilor mai favorabile prevãzute de prezenta Convenþie,
orice Stat Contractant va acorda refugiaþilor regimul pe care îl acordã în gen-
eral strãinilor.
2. Dupã o perioadã de rezidenþã de trei ani, toþi refugiaþii vor beneficia pe
teritoriul Statelor Contractante de dispensa de reciprocitate legislativã.
3. Orice Stat Contractant va continua sã acorde refugiaþilor drepturile ºi
avantajele pe care ei puteau sã le pretindã, în absenþa reciprocitãþii, la data
intrãrii în vigoare a prezentei Convenþii pentru statul respectiv.
4. Statele Contractante vor lua în considerare cu bunãvoinþã posibilitatea
de a acorda refugiaþilor, în absenþa reciprocitãþii, drepturi ºi avantaje, în afara
celor pe care le-ar putea pretinde în virtutea paragrafelor 2 ºi 3, precum ºi
posibilitatea pentru refugiaþii care nu îndeplinesc condiþiile vizate la paragrafele
2 ºi 3 de a beneficia de dispensa de reciprocitate.
5. Dispoziþiile paragrafelor 2 ºi 3 de mai sus se aplicã, de asemenea,
drepturilor ºi avantajelor vizate la articolele 13, 18, 19, 21 ºi 22 ale prezentei
Convenþii, ca ºi drepturilor ºi avantajelor care nu sînt prevãzute de acestea.
Articolul 8. Dispensa de mãsuri excepþionale
În ce priveºte mãsurile excepþionale care pot fi luate împotriva persoanei,
bunurilor sau intereselor cetãþenilor unui stat determinat, Statele Contractante
nu vor aplica aceste mãsuri unui refugiat, cetãþean formal al sus-numitului stat,
numai în considerarea cetãþeniei sale. Statele Contractante care, potrivit
25
legislaþiei lor nu pot aplica principiul general consacrat în acest articol, vor acorda,
în cazurile corespunzãtoare, dispense în favoarea unor asemenea refugiaþi.
Articolul 9. Mãsuri provizorii
Nici una din dispoziþiile prezentei Convenþii nu are ca efect împiedicarea
vreunui Stat Contractant, în timp de rãzboi sau în alte circumstanþe grave ºi
excepþionale, de a lua, în mod provizoriu, cu privire la o persoanã determinatã,
mãsurile pe care acest stat le apreciazã indispensabile securitãþii naþionale,
pînã la stabilirea de cãtre Statul Contractant respectiv cã aceastã persoanã
este efectiv un refugiat ºi cã menþinerea sus-ziselor mãsuri este necesarã, în
cazul sãu, în interesul securitãþii naþionale.
Articolul 10. Continuitatea de reºedinþã
1. Atunci cînd un refugiat a fost deportat în cursul celui de-al Doilea Rãzboi
Mondial ºi transportat pe teritoriul unuia dintre Statele Contractante, unde îºi
are reºedinþa, durata acestei reºedinþe forþate este consideratã ca reºedinþã
legalã pe acest teritoriu.
2. Atunci cînd un refugiat a fost deportat de pe teritoriul unui Stat Contractant
în cursul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, iar el s-a întors în acel stat înainte
de intrarea în vigoare a prezentei Convenþii, cu scopul de a-ºi stabili reºedinþa
pe acest teritoriu, perioada care precede ºi aceea care urmeazã acestei deportãri
vor fi considerate, pentru toate situaþiile în care o reºedinþã neîntreruptã este
necesarã, ca reprezentînd o singurã perioadã neîntreruptã.
Articolul 11. Marinari refugiaþi
În cazul refugiaþilor folosiþi în mod regulat ca membri ai echipajului la bordul
unei nave purtînd pavilionul unui Stat Contractant, acest stat va examina cu
bunãvoinþã posibilitatea de a autoriza ca respectivii refugiaþi sã se stabileascã
pe teritoriul sãu ºi sã le elibereze documente de cãlãtorie sau de a-i admite, cu
titlu temporar, pe teritoriul sãu, îndeosebi în scopul facilitãrii stabilirii lor într-o
altã þarã.
CAPITOLUL II
STATUTUL JURIDIC
Articolul 12. Statut personal

1. Statutul personal al unui refugiat va fi guvernat de legea þãrii unde îºi are
domiciliul sau, în lipsa unui domiciliu, de legea þãrii unde îºi are reºedinþa.
2. Drepturile dobîndite anterior de cãtre refugiat, care decurg din statutul
personal, în special cele care rezultã din cãsãtorie, vor fi recunoscute de cãtre
fiecare Stat Contractant, sub rezerva, dacã va fi cazul, a îndeplinirii formalitãþilor
prevãzute de legislaþia statului respectiv, înþelegîndu-se, totuºi, cã dreptul în
cauzã trebuie sã fie dintre cele care ar fi fost recunoscute de legislaþia statului
respectiv, dacã cel în cauzã n-ar fi devenit un refugiat.
26
Articolul 13. Proprietate mobiliarã ºi imobiliarã
Statele Contractante vor acorda oricãrui refugiat un tratament cît mai
favorabil posibil ºi, în orice caz, un tratament care sã nu fie mai puþin favorabil
decît cel acordat, în aceleaºi împrejurãri, strãinilor în general, în ce priveºte
dobîndirea de proprietãþi mobiliare ºi imobiliare, precum ºi de alte drepturi
care se referã la acestea, închirierea ºi alte contracte privind proprietatea
mobiliarã ºi imobiliarã.
Articolul 14. Proprietate intelectualã ºi industrialã
În materie de protecþie a proprietãþii industriale, în special de invenþii, desene,
modele, mãrci de fabricã, firme de comerþ ºi în materie de protecþie a proprietãþii
literare, artistice ºi ºtiinþifice, orice refugiat va beneficia, în þara unde îºi are
reºedinþa obiºnuitã, de aceeaºi protecþie care este acordatã naþionalilor þãrii
respective. Pe teritoriul oricãruia dintre Statele Contractante, el se va bucura
de aceeaºi protecþie care este acordatã pe teritoriul respectiv cetãþenilor þãrii în
care el îºi are reºedinþa obiºnuitã.
Articolul 15. Dreptul de asociere
Statele contractante vor acorda refugiaþilor care îºi au reºedinþa legalã pe
teritoriul lor, în ce priveºte asociaþiile cu scop apolitic ºi nelucrativ ºi sindicatele
profesionale, tratamentul cel mai favorabil acordat cetãþenilor unei þãri strãine,
în aceleaºi împrejurãri.
Articolul 16. Acces la justiþie
1. Orice refugiat va avea, pe teritoriul Statelor Contractante, acces liber ºi
facil în faþa tribunalelor.
2. În Statul Contractant unde îºi are reºedinþa obiºnuitã, orice refugiat se va
bucura de acelaºi tratament ca oricare cetãþean în ce priveºte accesul la
tribunale, inclusiv asistenþa judiciarã ºi scutirea de cauþiunea judicatum solvi.
3. În Statele Contractante, altele decît cel unde îºi are reºedinþa obiºnuitã,
în legãturã cu problemele vizate la paragraful 2, orice refugiat se va bucura de
acelaºi tratament ca cel acordat unui cetãþean al þãrii unde el îºi are reºedinþa
obiºnuitã.
CAPITOLUL III
ACTIVITÃÞI LUCRATIVE
Articolul 17. Profesiuni salarizate
1. Statele Contractante vor acorda oricãrui refugiat avînd reºedinþa legalã
pe teritoriul lor tratamentul cel mai favorabil acordat, în aceleaºi împrejurãri,
cetãþenilor unei þãri strãine în ce priveºte exerciþiul unei activitãþi profesionale
salarizate.
2. În orice caz, mãsurile restrictive impuse strãinilor sau angajãrii strãinilor,
în scopul protecþiei pieþei naþionale a muncii, nu vor fi aplicabile refugiaþilor
27
care au fost deja dispensaþi de acestea la data intrãrii în vigoare a acestei
Convenþii de cãtre Statul Contractant interesat sau care îndeplinesc una din
urmãtoarele condiþii:
a) au 3 ani de rezidentã în þara respectivã;
b) au ca soþ o persoanã posedînd cetãþenia þãrii de reºedinþã. Un refugiat
nu poate invoca beneficiul acestei dispoziþii în cazul cînd ºi-a abandonat soþul;
c) are unul sau mai mulþi copii posedînd cetãþenia þãrii de reºedinþã.
3. Statele Contractante vor primi cu bunãvoinþã adoptarea de mãsuri tinzînd
sã asimileze drepturile tuturor refugiaþilor în ce priveºte exercitarea de profesiuni
salarizate cu acelea ale cetãþenilor lor, în special pentru refugiaþii care au intrat
pe teritoriul lor în aplicarea unui program de recrutare de forþã de muncã sau a
unui program de imigrare.
Articolul 18. Profesiuni nesalarizate
Statele Contractante vor acorda refugiaþilor care se aflã în mod legal pe
teritoriul lor tratamentul cel mai favorabil posibil ºi, în orice caz, un tratament nu
mai puþin favorabil decît cel acordat, în aceleaºi împrejurãri, strãinilor în gen-
eral, în ce priveºte exercitarea unei profesiuni nesalarizate în agriculturã,
industrie, artizanat sau comerþ, precum ºi pentru crearea de societãþi comerciale
ºi industriale.
Articolul 19. Profesiuni libere
1. Fiecare Stat Contractant va acorda refugiaþilor care se aflã în mod legal
pe teritoriul lor, titulari de diplome recunoscute de cãtre autoritãþile competente
ale statului respectiv ºi care doresc sã exercite o profesiune liberã, un tratament
cît mai favorabil posibil ºi, în orice caz, un tratament nu mai puþin favorabil decît
acela acordat, în aceleaºi împrejurãri, strãinilor în general.
2. Statele Contractante vor face tot ceea ce le stã în putinþã, în conformitate
cu legile ºi constituþiile lor, pentru a asigura instalarea unor asemenea refugiaþi
în teritorii, altele decît teritoriile metropolitane, pentru care ele îºi asumã
responsabilitatea relaþiilor internaþionale.
CAPITOLUL IV
BUNÃSTAREA
Articolul 20. Raþionalizarea
În cazul cînd existã un sistem de raþionalizare la care este supusã populaþia
în ansamblul sãu ºi care reglementeazã repartiþia generalã a produselor la
care existã o penurie, refugiaþii vor avea tratamentul naþionalilor.
Articolul 21. Locuinþe
În privinþa locuinþelor, în mãsura în care aceastã problemã intrã sub incidenþa
legilor ºi regulamentelor sau este supusã controlului autoritãþilor publice, Statele
Contractante vor acorda refugiaþilor care îºi au reºedinþa legalã pe teritoriul lor
28
un tratament cît mai favorabil posibil; în orice caz, acest tratament nu va fi mai
puþin favorabil decît cel acordat, în aceleaºi împrejurãri, strãinilor în general.
Articolul 22. Educaþie publicã
1. Statele Contractante vor acorda refugiaþilor acelaºi tratament ca ºi
cetãþenilor lor în ceea ce priveºte învãþãmîntul primar.
2. Statele Contractante vor acorda refugiaþilor un tratament cît mai favorabil
ºi, în orice caz, nu mai puþin favorabil decît cel acordat strãinilor în general, în
aceleaºi împrejurãri, în privinþa formelor de educaþie, altele decît învãþãmîntul
primar ºi, în special, în ceea ce priveºte accesul la studii, recunoaºterea
certificatelor de studii, a diplomelor ºi titlurilor universitare eliberate în strãinãtate,
reducerea de taxe ºi impozite ºi acordarea de burse de studii.
Articolul 23. Asistenþã publicã
Statele Contractante vor acorda refugiaþilor avînd reºedinþa legalã pe teritoriul
lor acelaºi tratament în materie de asistenþã ºi securitate publicã ca ºi cel acordat
cetãþenilor lor.
Articolul 24. Legislaþia muncii ºi securitãþii sociale
1. Statele Contractante vor acorda refugiaþilor avînd reºedinþa legalã pe
teritoriul lor acelaºi tratament ca ºi cetãþenilor lor în ceea ce priveºte urmãtoarele
materii:
a) în mãsura în care aceste probleme sînt reglementate de legislaþie sau
depind de autoritãþile administrative, remuneraþia, inclusiv alocaþiile de familie,
atunci cînd aceste alocaþii fac parte din remuneraþie, durata timpului de muncã,
orele suplimentare, concediile plãtite, restricþiile privind munca la domiciliu,
vîrsta minimã de angajare, ucenicia ºi formarea profesionalã, munca femeilor
ºi a adolescenþilor, beneficiul avantajelor oferite de contractele colective de
muncã;
b) asigurãrile sociale (dispoziþiile legale cu privire la accidentele de muncã,
bolile profesionale, maternitate, boli, invaliditate, bãtrîneþe, deces, ºomaj, sarcini
familiale, precum ºi cu privire la orice alt risc care, potrivit legislaþiei naþionale,
este acoperit de cãtre un sistem de securitate socialã), sub rezerva:
(i) aranjamentelor corespunzãtoare vizînd menþinerea drepturilor cîºtigate
ºi a drepturilor în curs de dobîndire;
(ii) dispoziþiilor speciale prevãzute de legislaþia naþionalã a þãrii de reºedinþã
vizînd prestaþiile sau fracþiunile de prestaþii plãtibile exclusiv din fondurile
publice, ca ºi alocaþiile vãrsate persoanelor care nu îndeplinesc condiþiile
privind cotizaþia pentru obþinerea unei pensii normale.
2. Drepturile la prestaþie rezultate din decesul unui refugiat, ca urmare a
unui accident de muncã sau a unei boli profesionale, nu vor fi afectate de
faptul cã persoana îndreptãþitã îºi are reºedinþa în afara teritoriului Statului
Contractant.
29
3. Statele Contractante vor extinde pentru refugiaþi efectele favorabile ale
acordurilor pe care le-au încheiat sau le vor încheia între ele, cu privire la
menþinerea drepturilor cîºtigate sau în curs de dobîndire, în materie de securitate
socialã, dacã refugiaþii îndeplinesc condiþiile prevãzute pentru cetãþenii þãrilor
semnatare ale acordurilor respective.
4. Statele Contractante vor examina cu bunãvoinþã posibilitatea de a extinde,
cît mai mult posibil, pentru refugiaþi, efectele favorabile ale acordurilor similare
care sînt sau vor fi în vigoare între aceste State contractante ºi Statele
necontractante.
CAPITOLUL V
MÃSURI ADMINISTRATIVE
Articolul 25. Asistenþã administrativã
1. Atunci cînd exercitarea unui drept de cãtre un refugiat ar necesita, în
mod normal, concursul autoritãþilor unei þãri strãine, la care el nu poate recurge,
Statele Contractante pe teritoriul cãrora refugiatul îºi are reºedinþa se vor îngriji
sã-i fie acordatã asistenþa necesarã fie de cãtre autoritãþile lor proprii, fie de
cãtre o autoritate internaþionalã.
2. Autoritatea sau autoritãþile menþionate la paragraful 1 vor elibera sau se
vor îngriji sã se elibereze, sub controlul lor, refugiaþilor, documentele sau
certificatele care în mod normal ar fi eliberate unui strãin de cãtre autoritãþile
sale naþionale sau prin intermediul acestora.
3. Documentele sau certificatele astfel eliberate vor înlocui actele oficiale
eliberate strãinilor de cãtre autoritãþile naþionale sau prin intermediul acestora
ºi vor fi considerate valabile pînã la proba contrarã.
4. Sub rezerva excepþiilor care ar putea fi admise în favoarea persoanelor
nevoiaºe, serviciile menþionate în prezentul articol vor putea fi remunerate, dar
aceste remunerãri vor fi moderate ºi raportate la cele percepute naþionalilor
pentru servicii similare.
5. Dispoziþiile acestui articol nu afecteazã cu nimic dispoziþiile articolelor 27
ºi 28.
Articolul 26. Libertatea de circulaþie
Fiecare Stat Contractant va acorda refugiaþilor care se gãsesc în mod legal
pe teritoriul sãu dreptul de a-ºi alege locul de reºedinþã ºi de a circula liber, cu
rezervele instituite de reglementãrile aplicabile strãinilor, în general, în aceleaºi
împrejurãri.
Articolul 27. Documente de identitate
Statele Contractante vor elibera documente de identitate fiecãrui refugiat
care se gãseºte pe teritoriul lor ºi care nu posedã un document de cãlãtorie
valabil.
30
Articolul 28. Documente de cãlãtorie
1.Statele Contractante vor elibera refugiaþilor care îºi au reºedinþa legalã
pe teritoriul lor documente de cãlãtorie care sã le permitã sã cãlãtoreascã în
afara acestui teritoriu, afarã de cazul cã raþiuni imperioase privind securitatea
naþionalã sau ordinea publicã nu se opun la aceasta; dispoziþiile anexei la
prezenta Convenþie se vor aplica acestor documente. Statele Contractante vor
putea elibera un astfel de document de cãlãtorie oricãrui alt refugiat care se
gãseºte pe teritoriul lor; ele vor acorda o atenþie specialã cazurilor refugiaþilor
care se gãsesc pe teritoriul lor ºi care nu sînt în mãsurã de a obþine un docu-
ment de cãlãtorie din þara unde îºi au reºedinþa legalã.
2. Documentele de cãlãtorie eliberate potrivit acordurilor internaþionale
anterioare de cãtre pãrþile la aceste acorduri vor fi recunoscute de cãtre Statele
Contractante ºi considerate ca ºi cum ele ar fi fost eliberate refugiaþilor în virtutea
prezentului articol.
Articolul 29. Taxe fiscale
1.Statele Contractante nu vor impune refugiaþilor obligaþii, taxe, impozite,
indiferent ce denumire ar purta, altele sau mai ridicate decît cele care sînt sau
vor fi percepute de la propriii cetãþeni în situaþii similare.
2.Dispoziþiile paragrafului precedent nu împiedicã aplicarea faþã de refugiaþi
a dispoziþiilor legilor ºi regulamentelor cu privire la taxele aferente pentru
eliberarea cãtre strãini de documente administrative, inclusiv documente de
identitate.
Articolul 30. Transferul bunurilor
1. Fiecare Stat Contractant va permite refugiaþilor, potrivit legilor ºi
regulamentelor din þãrile lor, sã transfere bunurile pe care ei le-au introdus pe
teritoriul sãu, pe teritoriul unei alte þãri unde ei au fost admiºi în scopul de a se
reinstala.
2. Fiecare Stat Contractant va trata cu bunãvoinþã cererile prezentate de
refugiaþii care doresc sã obþinã autorizaþia de a-ºi transfera toate bunurile
necesare pentru reinstalarea lor în altã þarã unde ei au fost admiºi.
Articolul 31. Refugiaþi aflaþi ilegal în þara de primire
1. Statele Contractante nu vor aplica sancþiuni penale, pe motivul intrãrii
sau ºederii lor ilegale, refugiaþilor care, sosind direct din teritoriul unde viaþa
sau libertatea lor erau ameninþate în sensul prevãzut de articolul 1, intrã sau se
gãsesc pe teritoriul lor fãrã autorizaþie, sub rezerva prezentãrii lor fãrã întîrziere
la autoritãþi pentru a le expune motivele, recunoscute ca valabile, ale intrãrii
sau prezenþei lor ilegale.
2. Statele Contractante nu vor aplica, în ce priveºte deplasãrile acestor refugiaþi,
alte restricþii decît acelea care sînt necesare; aceste restricþii vor fi aplicate numai
pînã la reglementarea statutului lor în þara respectivã sau pînã la obþinerea admiterii
31
în altã þarã. În vederea acestei ultime admiteri, Statele Contractante vor acorda
acestor refugiaþi un termen rezonabil ºi toate facilitãþile necesare.
Articolul 32. Expulzare
1. Statele Contractante nu vor expulza un refugiat care se gãseºte în mod
legal pe teritoriul lor decît pentru raþiuni de securitate naþionalã sau de ordine
publicã.
2. Expulzarea unui asemenea refugiat nu va avea loc decît în executarea
unei hotãrîri adoptate conform procedurii prevãzute de lege. Refugiatului va trebui
sã i se permitã, în afara cazului în care raþiuni imperioase privind securitatea
naþionalã se opun, sã prezinte probe în apãrarea sa, sã poatã face recurs ºi sã
poatã fi reprezentat, în acest scop, în faþa unei autoritãþi competente sau în faþa
uneia sau mai multor persoane special desemnate de autoritatea competentã.
3. Statele Contractante vor acorda unui asemenea refugiat un termen
rezonabil pentru a-i permite sã încerce sã fie admis legal într-o altã þarã. Statele
Contractante pot aplica, în cadrul acestui termen, mãsurile de ordine internã
pe care le vor considera oportune.
Articolul 33. Interdicþia de expulzare ºi returnare (refoulement)
1. Nici un Stat Contractant nu va expulza sau returna (refouler), în nici un
fel, un refugiat peste frontierele teritoriilor unde viaþa sau libertatea sa ar fi
ameninþate pe motive de rasã, religie, naþionalitate, apartenenþã la un anumit
grup social sau opinii politice.
2. Beneficiul prezentei dispoziþii nu va putea totuºi fi invocat de cãtre un
refugiat faþã de care ar exista motive serioase de a fi considerat ca un pericol
pentru securitatea þãrii unde se gãseºte sau care, fiind condamnat definitiv
pentru o crimã sau un delict deosebit de grav, constituie o ameninþare pentru
comunitatea þãrii respective.
Articolul 34. Naturalizarea
Statele Contractante vor facilita, pe cît e posibil, asimilarea ºi naturalizarea
refugiaþilor. Ele se vor strãdui, în special, sã accelereze procedura de naturalizare
ºi reducere, pe cît e posibil, a taxelor ºi costurilor acestei proceduri.
CAPITOLUL VI
DISPOZIÞII EXECUTORII ªI TRANZITORII
Articolul 35. Cooperarea autoritãþilor naþionale cu Naþiunile Unite

1. Statele Contractante se angajeazã sã coopereze cu Biroul Înaltului
Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi sau cu orice altã instituþie a
Naþiunilor Unite care i-ar succeda, în exercitarea funcþiilor sale ºi, în special, sã
uºureze sarcina sa de supraveghere a aplicãrii dispoziþiilor acestei Convenþii.
2. În scopul de a permite Biroului Înaltului Comisariat sau oricãrei alte instituþii
a Naþiunilor Unite care i-ar succeda de a prezenta rapoarte organelor competente
32
ale Naþiunilor Unite, Statele Contractante se angajeazã sã le furnizeze, în forma
potrivitã, informaþiile ºi datele statistice cerute cu privire la:
a) situaþia refugiaþilor;
b) implementarea prezentei Convenþii;
c) legile, regulamentele ºi decretele care sînt sau vor intra în vigoare în ce
priveºte refugiaþii.
Articolul 36. Informaþii privind legislaþia naþionalã
Statele Contractante vor comunica Secretarului General al Naþiunilor Unite
textele legilor ºi regulamentelor pe care le vor putea adopta pentru a asigura
aplicarea acestei Convenþii.
Articolul 37. Legãtura cu convenþiile anterioare
Fãrã prejudicierea dispoziþiilor paragrafului 2 al articolului 28, aceastã
Convenþie înlocuieºte, între pãrþile contractante, acordurile din 5 iulie 1922, 31
mai 1924, 12 mai 1926, 30 iunie 1928 ºi 30 iulie 1935, precum ºi Convenþiile
din 28 octombrie 1933 ºi 10 februarie 1938, Protocolul din 14 septembrie 1939
ºi Acordul din 15 octombrie 1946.
CAPITOLUL VII
CLAUZE FINALE
Articolul 38. Soluþionarea diferendelor
Orice diferend între pãrþile la prezenta Convenþie referitor la interpretarea
sau aplicarea acesteia, care nu va putea fi soluþionat prin alte mijloace, va fi
supus Curþii Internaþionale de Justiþie, la cererea uneia dintre pãrþile în diferend.
Articolul 39. Semnare, ratificare ºi aderare
1. Prezenta Convenþie va fi deschisã spre semnare la Geneva, la 28 iulie
1951 ºi, dupã aceastã datã, depusã la Secretarul General al Organizaþiei
Naþiunilor Unite. Ea va rãmîne deschisã spre semnare la Oficiul European al
Naþiunilor Unite de la 28 iulie pînã la 31 august 1951 ºi din nou deschisã spre
semnare la sediul Organizaþiei Naþiunilor Unite de la 17 septembrie 1951 pînã
la 31 decembrie 1952.
2. Prezenta Convenþie va fi deschisã semnãrii de cãtre toate Statele Membre
ale Organizaþiei Naþiunilor Unite, precum ºi de cãtre orice alt stat care nu este
membru al organizaþiei, invitat la Conferinþa plenipotenþiarilor referitoare la
statutul refugiaþilor ºi apatrizilor sau de cãtre orice stat cãruia Adunarea Generalã
i-a adresat o invitaþie în acest sens. Ea va trebui sã fie ratificatã, iar instrumentele
de ratificare vor fi depuse la Secretarul General al Naþiunilor Unite.
3. Statele vizate la paragraful 2 al prezentului articol vor putea sã adere la
prezenta Convenþie începînd cu data de 28 iulie 1951. Aderarea se va face
prin depunerea unui instrument de aderare la Secretarul General al Naþiunilor
Unite.
33
Articolul 40. Clauzã de aplicare teritorialã
1. Orice Stat va putea, în momentul semnãrii, ratificãrii sau aderãrii, sã de-
clare cã prezenta Convenþie se va extinde la ansamblul teritoriilor pe care el le
reprezintã pe plan internaþional sau la unu ori mai multe dintre ele. O asemenea
declaraþie îºi va produce efectele în momentul intrãrii în vigoare a Convenþiei
pentru statul respectiv.
2. În orice moment ulterior, aceastã extindere se va face prin notificare
adresatã Secretarului General al Naþiunilor Unite ºi îºi va produce efectele
începînd cu cea de-a 90-a zi care va urma datei la care Secretarul General al
Naþiunilor Unite a primit notificarea sau la data intrãrii în vigoare a Convenþiei
pentru statul respectiv, dacã aceastã ultima datã este ulterioarã.
3. În ce priveºte teritoriile cãrora prezenta Convenþie nu li se aplicã la data
semnãrii, ratificãrii sau aderãrii, fiecare stat interesat va examina posibilitatea
de a lua, cît mai curînd posibil, orice mãsuri necesare în cazul aplicãrii ei la
teritoriile respective, sub rezerva, dacã este cazul, a consimþãmîntului guvernelor
acestor teritorii, cerut din raþiuni constituþionale.
Articolul 41. Clauzã federalã
În cazul unui stat federal sau neunitar, se vor aplica urmãtoarele dispoziþii:
a) în ce priveºte acele articole ale Convenþiei a cãror aplicare depinde de
acþiunea legislativã a puterii legislative federale, obligaþiile guvernului federal
vor fi, în aceastã mãsurã, aceleaºi cu cele ale pãrþilor care nu sînt state
federale;
b) în ce priveºte articolele prezentei Convenþii, a cãror aplicare depinde de
acþiunea legislativã a fiecãruia dintre statele, provinciile sau cantoanele consti-
tutive, care nu sînt, în virtutea sistemului constituþional al federaþiei, þinute sã ia
mãsuri legislative, guvernul federal va aduce, cît mai curînd posibil ºi cu avizul
sãu favorabil, articolele respective la cunoºtinþa autoritãþilor competente ale
statelor, provinciilor sau cantoanelor;
c) un stat federal, parte la Convenþie, va comunica la cererea oricãrui alt
Stat Contractant, care îi va fi transmisã prin Secretarul General al Naþiunilor
Unite, o prezentare asupra legislaþiei ºi practicilor în vigoare în statul federal ºi
în unitãþile sale constitutive în ce priveºte o dispoziþie sau alta a Convenþiei,
indicînd mãsura în care respectiva dispoziþie a fost pusã în aplicare printr-o
acþiune legislativã sau de alta naturã.
Articolul 42. Rezerve
În momentul semnãrii, ratificãrii sau aderãrii, orice Stat va putea formula
rezerve la articolele Convenþiei, cu excepþia articolelor 1, 3, 4, 16 (1), 33 ºi 36-
46 inclusiv.
Orice Stat Contractant care a formulat o rezervã conform paragrafului 1 al
acestui articol, va putea în orice moment sã o retragã, printr-o comunicare, în
acest sens, adresatã Secretarului General al Naþiunilor Unite.
34
Articolul 43. Intrarea în vigoare
Prezenta Convenþie va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi care va urma
datei depunerii celui de-al ºaselea instrument de ratificare sau de aderare.
Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica Convenþia sau vor adera la
aceasta dupã depunerea celui de-al ºaselea instrument de ratificare sau de
aderare, ea va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi care va urma datei depunerii
de cãtre acel stat a instrumentului sãu de ratificare sau de aderare.
Articolul 44. Denunþare
1. Orice Stat Contractant va putea denunþa Convenþia în orice moment, prin
notificarea adresatã Secretarului General al Naþiunilor Unite.
2. Denunþarea va produce efecte pentru statul respectiv la un an de la data
cînd ea a fost primitã de cãtre Secretarul General al Naþiunilor Unite.
3. Orice stat care a fãcut o declaraþie sau o notificare potrivit articolului 40
va putea sã notifice ulterior Secretarului general al Naþiunilor Unite cã prezenta
Convenþie va înceta sã se aplice oricãrui teritoriu menþionat în notificare.
Convenþia va înceta sã se aplice teritoriului respectiv dupã un an de la data la
care Secretarul General va fi primit aceastã notificare.
Articolul 45. Revizuire
1. Orice Stat Contractant va putea, în orice moment, printr-o notificare adresatã
Secretarului General al Naþiunilor Unite, sã cearã revizuirea prezentei Convenþii.
2. Adunarea Generalã a Naþiunilor Unite va recomanda, dacã va fi cazul,
mãsurile ce vor trebui luate în legãturã cu aceastã cerere.
Articolul 46. Notificãrile Secretarului General al Naþiunilor Unite
Secretarul General al Naþiunilor Unite va notifica Statelor Membre ale
Naþiunilor Unite, precum ºi Statele nemembre vizate de articolul 39:
a) declaraþiile ºi notificãrile prevãzute la secþiunea B a articolului 1;
b) semnãturile, ratificãrile ºi aderãrile prevãzute de aplicarea articolului 39;
c) declaraþiile ºi notificãrile prevãzute de articolul 40;
d) rezervele formulate sau retrase la care se referã articolul 42;
e) data la care prezenta Convenþie va intra în vigoare, în aplicarea artico-
lului 43;
f) denunþãrile ºi notificãrile prevãzute de articolul 44;
g) cererile de revizuire prevãzute de articolul 45.
Drept pentru care, subsemnaþii, autorizaþi în mod cuvenit, au semnat, în
numele Guvernelor lor, prezenta Convenþie.
Perfectatã la Geneva, la 28 iulie una mie noua sute cincizeci ºi unu, într-un
singur exemplar, ale cãrei texte în limbile englezã ºi francezã sînt egal autentice,
care va fi depusã în arhivele Naþiunilor Unite ºi de pe care vor fi transmise copii
certificate conforme cu originalul tuturor Statelor Membre ale Naþiunilor Unite,
precum ºi Statelor nemembre prevãzute de articolul 39.
35
ANEXÃ LA CONVENÞIE
Paragraful 1
1. Documentul de cãlãtorie prevãzut la articolul 28 al prezentei Convenþii va
fi conform cu modelul ataºat anexei.
2. Acest document va fi redactat în cel puþin douã limbi: una din cele douã
limbi va fi engleza sau franceza.
Paragraful 2
Sub rezerva reglementãrilor din þara de emitere, copiii vor putea fi menþionaþi
în documentul unuia dintre pãrinþi sau, în circumstanþe excepþionale, în cel al
altui refugiat adult.
Paragraful 3
Taxele percepute pentru eliberarea documentului nu vor depãºi nivelul cel
mai scãzut aplicabil paºapoartelor naþionale.
Paragraful 4
Sub rezerva cazurilor speciale sau excepþionale, documentul va fi eliberat
pentru cel mai mare numãr de þãri.
Paragraful 5
Durata valabilitãþii documentului va fi de un an sau de doi ani, la alegerea
autoritãþii care îl elibereazã.
Paragraful 6
1. Reînnoirea sau prelungirea valabilitãþii documentului este de resortul
autoritãþii care l-a eliberat, atît timp cît titularul nu s-a stabilit în mod legal pe alt
teritoriu ºi are rezidenþa legalã pe teritoriul sus-zisei autoritãþi. Eliberarea unui
nou document este, în aceleaºi condiþii, de resortul autoritãþii care a eliberat
documentul anterior.
2. Reprezentanþii diplomatici sau consulari autorizaþi în mod special în
acest scop vor fi împuterniciþi sã extindã, pentru o perioadã care nu va depãºi
6 luni, valabilitatea documentelor de cãlãtorie eliberate de guvernele respec-
tive.
3. Statele Contractante vor examina cu bunãvoinþã posibilitatea reînnoirii
sau prelungirii valabilitãþii documentelor de cãlãtorie sau de a elibera noi
documente refugiaþilor care nu îºi mai au reºedinþa legalã pe teritoriul lor, în
cazul cînd aceºti refugiaþi nu sînt în mãsurã sã obþinã un document de cãlãtorie
din þara unde îºi au reºedinþa legalã.
Paragraful 7
Statele Contractante vor recunoaºte valabilitatea documentelor eliberate
conform dispoziþiilor articolului 28 al prezentei Convenþii.
36
Paragraful 8
Autoritãþile competente ale þãrii în care refugiatul doreºte sã se deplaseze
vor aplica, dacã sînt dispuse sã-l admitã, o vizã pe documentul de cãlãtorie al
acestuia, dacã o astfel de vizã este necesarã.
Paragraful 9
1. Statele Contractante se angajeazã sã elibereze vize de tranzit refugiaþilor
care au obþinut vizã pentru un teritoriu de destinaþie finalã.
2. Eliberarea acestei vize va putea fi refuzatã pentru motive care ar justifica
refuzarea vizei oricãrui strãin.
Paragraful 10
Taxele aferente pentru eliberarea vizei de ieºire, de intrare sau de tranzit nu
vor depãºi tarifele cele mai scãzute aplicabile vizelor pentru paºapoartele strãine.
Paragraful 11
În cazul unui refugiat care îºi schimbã reºedinþa ºi se stabileºte în mod
legal pe teritoriul unui alt Stat Contractant, responsabilitatea eliberãrii unui nou
document va reveni, din acel moment, potrivit prevederilor ºi condiþiilor stipu-
late la articolul 28, autoritãþii competente a acelui teritoriu, cãreia refugiatul va
avea dreptul sã-ºi prezinte cererea.
Paragraful 12
Autoritatea care elibereazã un nou document are îndatorirea sã-l retragã
pe cel vechi ºi sã-l înapoieze þãrii care l-a eliberat, dacã vechiul document
menþioneazã cã trebuie returnat þãrii care l-a eliberat; în caz contrar, autoritatea
care emite noul document îl va retrage ºi-l va anula pe cel vechi.
Paragraful 13
1. Fiecare dintre Statele Contractante se angajeazã sã permitã titularului
unui document de cãlãtorie, care îi va fi eliberat de statul respectiv în aplicarea
prevederilor articolului 28 al prezentei Convenþii, sã revinã pe teritoriul sãu în
orice moment, în cadrul perioadei de valabilitate a acestui document.
2. Sub rezerva dispoziþiilor alineatului precedent, un Stat Contractant poate
sã cearã ca titularul acestui document sã îndeplineascã toate formalitãþile care
ar putea fi impuse celor care ies sau se întorc în þarã.
3. Statele Contractante îºi rezervã dreptul, în cazuri excepþionale sau în cazurile
cînd ºederea refugiatului este permisã pentru o perioada determinatã, de a limita,
în momentul eliberãrii documentului respectiv, perioada de timp în care refugiatul
s-ar putea reîntoarce, aceastã perioadã neputînd fi mai micã de 3 luni.
Paragraful 14
Sub unica rezervã a prevederilor paragrafului 13, dispoziþiile prezentei anexe
nu afecteazã, în nici un fel, legile ºi reglementãrile care guverneazã, pe teritoriile
Statelor Contractante, condiþiile de admitere, de tranzit, de ºedere, de stabilire
ºi de ieºire.
37
Paragraful 15
Nici eliberarea documentului, nici menþiunile fãcute în acesta nu pot
determina sau afecta statutul deþinãtorului, în special în ce priveºte cetãþenia.
Paragraful 16
Eliberarea documentului nu conferã deþinãtorului nici un drept la protecþie
din partea reprezentanþelor diplomatice ºi consulare ale þãrii care l-au eliberat
ºi nu conferã acestor reprezentanþe un drept de protecþie.
PROTOCOLUL PRIVIND STATUTUL REFUGIAÞILOR1
din 04.10.1967
Statele Pãrþi la prezentul Protocol,

Considerînd cã Convenþia privind Statutul Refugiaþilor, semnatã la Geneva
la 28 iulie 1951 (denumitã în continuare Convenþia) nu se aplicã decît persoa-
nelor care au devenit refugiaþi ca urmare a evenimentelor intervenite înainte de
1 ianuarie 1951,
Considerînd cã de la adoptarea Convenþiei au apãrut noi categorii de refugiaþi
ºi cã, din cauza acestui fapt, aceºti refugiaþi pot sã nu beneficieze de prevederile
Convenþiei,
Considerînd cã este de dorit ca acelaºi statut sã se aplice tuturor refugiaþilor
care intrã sub incidenþa definiþiei date în Convenþie, fãrã a se þine seama de
data limitã de 1 ianuarie 1951,
Au convenit asupra dispoziþiilor care urmeazã:
Articolul l. Dispoziþii generale
1. Statele Pãrþi la prezentul Protocol se angajeazã sã aplice refugiaþilor, aºa
cum aceºtia sînt definiþi în cele ce urmeazã, prevederile articolelor 2-34 inclusiv
ale Convenþiei.
2. În înþelesul prezentului Protocol, termenul refugiat, mai puþin în ce priveºte
aplicarea paragrafului 3 al prezentului articol, desemneazã orice persoanã
cuprinsã în definiþia datã la articolul 1 al Convenþiei, ca ºi cum cuvintele ca urmare
a evenimentelor survenite înainte de 1 ianuarie 1951 ºi cuvintele ca urmare a
acestor evenimente nu ar figura în paragraful 2 al secþiunii A din articolul 1.
1
A fost aprobat prin Rezoluþia 1186 (XVI) din 18.11.1966. A intrat în vigoare la 04.10.1967,
conform dispoziþiilor articolului VIII. Republica Moldova a aderat prin Legea pentru aderarea
Republicii Moldova la Convenþia privind statutul refugiaþilor, precum ºi la Protocolul privind
statutul refugiaþilor, nr. 677-XV din 23.11.2001. Textul Protocolului a fost publicat pentru
prima datã în cartea Drepturile omului, Chiºinãu, Editura Garuda-Art, 1998, pag. 311-315.
38
3. Prezentul Protocol se va aplica de cãtre Statele Pãrþi la acesta fãrã nici o
limitare geograficã; totuºi, declaraþiile deja fãcute în virtutea alineatului a) al
paragrafului 1 al secþiunii B a articolului 1 al Convenþiei, de cãtre statele deja
pãrþi la aceasta, se vor aplica ºi sub regimul prezentului Protocol, afarã de
cazul în care obligaþiile statului declarant nu au fost extinse potrivit paragrafului 2,
secþiunea B a articolului 1 al Convenþiei.
Articolul II. Cooperarea autoritãþilor naþionale cu Organizaþia
Naþiunilor Unite
1. Statele Pãrþi la prezentul Protocol se angajeazã sã coopereze cu Înaltul
Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi sau orice altã instituþie a Naþiunilor
Unite care i-ar succeda, în exercitarea funcþiilor sale, ºi, în special, sã faciliteze
sarcina sa de supraveghere a aplicãrii dispoziþiilor prezentului Protocol.
2. Pentru a permite Biroului Înaltului Comisariat sau oricãrei alte instituþii a
Naþiunilor Unite care i-ar succeda de a prezenta rapoarte organelor competente
ale Naþiunilor Unite, Statele Pãrþi la prezentul Protocol se angajeazã sã le furnizeze,
în forma potrivitã, informaþiile ºi datele statistice solicitate cu privire la:
a) situaþia refugiaþilor;
b) implementarea prezentului Protocol;
c) legile, regulamentele ºi decretele care sînt sau vor intra în vigoare în ce
priveºte refugiaþii.
Articolul III. Informaþii privind legislaþia naþionalã
Statele Pãrþi la prezentul Protocol vor comunica Secretarului General al
Organizaþiei Naþiunilor Unite textele legilor ºi regulamentelor pe care le-ar putea
adopta pentru asigurarea aplicãrii prezentului Protocol.
Articolul IV. Reglementarea diferendelor
Orice diferend între Statele Pãrþi la prezentul Protocol cu privire la inter-
pretarea ºi aplicarea sa, care n-ar putea fi soluþionat prin alte mijloace, va fi
supus Curþii Internaþionale de Justiþie, la cererea uneia dintre pãrþile în diferend.
Articolul V. Aderare
Prezentul Protocol va fi deschis aderãrii tuturor Statelor Pãrþi la Convenþie
ºi oricãrui alt Stat Membru al Organizaþiei Naþiunilor Unite sau membru al uneia
dintre instituþiile ei specializate sau oricãrui stat cãruia Adunarea Generalã i-ar
adresa o invitaþie de a adera la Protocol. Aderarea se va face prin depunerea
unui instrument de aderare Secretarului General al Organizaþiei Naþiunilor Unite.
Articolul VI. Clauzã federalã
În cazul unui Stat Federal sau neunitar, se vor aplica dispoziþiile urmãtoare:
a) în ce priveºte articolele Convenþiei ce urmeazã sã fie aplicate potrivit dispozi-
þiilor paragrafului 1 al articolului 1 al prezentului Protocol ºi a cãror punere în aplicare
este de competenþa legislativã a puterii legislative federale, obligaþiile Guvernului
Federal vor fi la fel cu acelea ale Statelor Pãrþi care nu sînt state federale;
39
b) în ce priveºte articolele Convenþiei ce urmeazã sã fie aplicate potrivit
dispoziþiilor paragrafului 1 al articolului 1 al prezentului Protocol ºi a cãror aplicare
þine de acþiunea legislativã a fiecãruia dintre statele, provinciile sau cantoanele
constitutive care nu sînt, în virtutea sistemului constituþional al federaþiei, þinute
sã ia mãsuri legislative, guvernul federal va aduce, cît mai curînd posibil ºi cu
avizul sãu favorabil, respectivele articole la cunoºtinþa autoritãþilor competente
ale statelor, provinciilor sau cantoanelor;
c) un Stat Federativ parte la prezentul Protocol va comunica la cererea
oricãrui alt stat parte la prezentul Protocol, care îi va fi transmisã prin interme-
diul Secretarului General al Organizaþiei Naþiunilor Unite, o prezentare cu privire
la legislaþia ºi practicile în vigoare în federaþie ºi unitãþile sale constitutive în
ceea ce priveºte o dispoziþie sau alta a Convenþiei ce se va aplica potrivit
dispoziþiilor paragrafului 1 al articolului 1 al Protocolului, indicînd mãsura în
care respectiva dispoziþie a fost pusã în aplicare printr-o acþiune legislativã sau
de alta naturã.
Articolul VIl. Rezerve ºi declaraþii
1. În momentul aderãrii, orice Stat va putea sã formuleze rezerve la articolul
IV al prezentului Protocol ºi în ce priveºte aplicarea, în conformitate cu
prevederile articolului I al Protocolului, a oricãror dispoziþii ale Convenþiei, altele
decît cele prevãzute la articolele l, 3, 4, 16 (l) ºi 33, cu condiþia ca, în cazul unui
Stat Parte la Convenþie, rezervele fãcute în virtutea prezentului articol sã nu se
extindã la refugiaþii cãrora li se aplicã prevederile Convenþiei.
2. Rezervele fãcute de Statele Pãrþi la Convenþie, în conformitate cu
articolul 42 al acesteia, se vor aplica, dacã nu vor fi retrase, obligaþiilor decurgînd
din prezentul Protocol.
3. Orice Stat care formuleazã o rezervã în virtutea paragrafului 1 al prezen-
tului articol poate sã o retragã în orice moment printr-o comunicare adresatã,
în acest scop, Secretarului General al Organizaþiei Naþiunilor Unite.
4. Declaraþiile fãcute în virtutea paragrafelor 1 ºi 2 ale articolului 40 al
Convenþiei, de cãtre un Stat Parte la aceasta, care aderã la prezentul Protocol,
vor fi considerate a se aplica sub regimul prezentului Protocol, cu excepþia cazului
cînd, în momentul aderãrii, o înºtiinþare contrarã ar fi fost trimisã de cãtre partea
interesatã Secretarului General al Organizaþiei Naþiunilor Unite. Dispoziþiile
paragrafelor 2 ºi 3 ale articolului 40 ºi paragrafului 3 al articolului 44 ale Convenþiei
vor fi considerate a se aplica, mutatis mutandis, prezentului Protocol.
Articolul VIII. Intrarea în vigoare
1. Prezentul Protocol va intra în vigoare la data depunerii celui de-al 6-lea
instrument de aderare.
2. Pentru fiecare dintre Statele care aderã la Protocol dupã depunerea celui
de-al 6-lea instrument de aderare, Protocolul va intra în vigoare la data cînd
acest stat va fi depus instrumentul sãu de aderare.
40
Articolul IX. Denunþare
1. Orice Stat Parte la prezentul Protocol va putea sã îl denunþe în orice
moment, printr-o notificare adresatã Secretarului General al Organizaþiei
Naþiunilor Unite.
2. Denunþarea va produce efecte, pentru statul interesat, la un an dupã data
la care ea a fost primitã de Secretarul general al Organizaþiei Naþiunilor Unite.
Articolul X. Notificãri ale Secretarului General al Organizaþiei
Naþiunilor Unite
Secretarul General al Organizaþiei Naþiunilor Unite va notifica Statele vizate
la articolul V, în ce priveºte prezentul Protocol, datele intrãrii în vigoare, aderãrii,
depunerii ºi retragerii rezervelor, denunþãrii, precum ºi declaraþiile ºi notificãrile
referitoare la acestea.
Articolul XI. Depunerea Protocolului în arhivele Secretariatului
Organizaþiei Naþiunilor Unite
Un exemplar al prezentului Protocol, ale cãrui texte în limbile chinezã,
englezã, francezã, rusã ºi spaniolã sînt egal autentice, semnat de preºedintele
Adunãrii Generale ºi de Secretarul General al Organizaþiei Naþiunilor Unite, va
fi depus în arhivele Secretariatului Naþiunilor Unite. Secretarul General va
transmite copii certificate conforme de pe acesta tuturor Statelor Membre ale
Organizaþiei Naþiunilor Unite ºi altor state vizate la articolul V.
CONVENÞIA REFERITOARE LA STATUTUL APATRIZILOR1
din 28.09.1954
Preambul
Înaltele Pãrþi contractante,
Considerînd cã atît Carta Naþiunilor Unite cît ºi Declaraþia Universalã a
Drepturilor Omului, adoptatã la 10 decembrie 1948 de Adunarea Generalã a
Naþiunilor Unite, au afirmat principiul cã fiinþele umane, fãrã discriminare, sã
beneficieze de drepturile omului ºi libertãþile fundamentale,
Considerînd cã Organizaþia Naþiunilor Unite, în mai multe rînduri, a manifestat
profunda solicitudine pe care o are pentru apatrizi ºi cã s-a preocupat sã le
1
A fost adoptatã la 28 septembrie 1954 de Conferinþa plenipotenþiarilor reuniþi în aplicarea
prevederilor Rezoluþiei 526 A (XVII) a Consiliului Economic ºi Social al ONU din 26 aprilie
1954. A intrat în vigoare la 6 iunie 1960, în conformitate cu prevederile articolului 39. La 1
ianuarie 2002 erau pãrþi la Convenþie 54 de state. Republica Moldova nu este parte la Convenþie.
41
asigure acestora exercitarea cît mai pe larg posibilã a drepturilor omului ºi a
libertãþilor fundamentale,
Considerînd cã numai apatrizii care sînt de asemenea ºi refugiaþi pot ben-
eficia de Convenþia din 28 iulie 1951 referitoare la statutul refugiaþilor ºi cã
existã numeroºi apatrizi cãrora nu le este aplicabilã Convenþia menþionatã,
Considerînd cã este de dorit sã se reglementeze ºi sã se amelioreze condiþia
apatrizilor printr-un acord internaþional,
Au convenit asupra urmãtoarelor prevederi:
CAPITOLUL I
Articolul 1. Definirea conceptului apatrid
1. În înþelesul prezentei Convenþii, termenul apatrid desemneazã o persoanã
pe care nici un stat nu o considerã ca resortisant al sãu prin aplicarea legislaþiei sale.
2. Aceastã Convenþie nu va fi aplicabilã:
i) Persoanele care beneficiazã actualmente de protecþie sau asistenþã din
partea unui organism sau a unei instituþii a Naþiunilor Unite alta decît Înaltul
Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi, atît timp cît ele vor beneficia
de protecþia sau asistenþa menþionate;
ii) Persoanele considerate de autoritãþile competente ale þãrii în care aceste
persoane ºi-au stabilit reºedinþa ca avînd aceleaºi drepturi ºi obligaþii
decurgînd din posesiunea cetãþeniei acestei þãri;
iii) Persoanele asupra cãrora ar exista motive serioase sã se creadã:
a) Cã au comis o crimã împotriva pãcii, o crimã de rãzboi sau o crimã
împotriva umanitãþii în sensul documentelor internaþionale elaborate pentru a
prevedea dispoziþiuni referitoare la aceste crime;
b) Cã au comis o crimã gravã de drept comun în afara þãrii lor de reºedinþã
înainte de a fi admise în acea þarã;
c) Cã s-au fãcut vinovate de agitaþie împotriva scopurilor ºi principiilor
Naþiunilor Unite.
Articolul 2
Orice apatrid are, faþã de þara în care se gãseºte, datorii care comportã mai
ales obligaþia de a se conforma legilor ºi regulamentelor precum ºi mãsurilor
luate pentru menþinerea ordinii publice.
Articolul 3
Statele contractante vor aplica prevederile acestei Convenþii apatrizilor fãrã
discriminare în privinþa rasei, religiei sau þãrii de origine.
Articolul 4
Statele contractante vor acorda apatrizilor aflaþi pe teritoriul lor un tratament cel
puþin la fel de favorabil ca acela acordat naþionalilor în privinþa libertãþii de a prac-
tica religia lor în ceea ce priveºte libertatea de educaþie religioasã a copiilor lor.
42
Articolul 5. Drepturi acordate independent de aceastã Convenþie
Nici o prevedere a acestei Convenþii nu va aduce atingere celorlalte drepturi
ºi avantaje acordate, independent de aceastã Convenþie, apatrizilor.
Articolul 6. Expresia în aceleaºi împrejurãri
În înþelesul prezentei Convenþii, termenii în aceleaºi împrejurãri înseamnã
cã toate condiþiile (ºi mai ales acelea care au legãturã cu durata ºi cu condiþiile
de ºedere sau reºedinþã) pe care cel interesat ar trebui sã le îndeplineascã
pentru a-ºi exercita dreptul respectiv, dacã nu ar fi un apatrid, trebuie sã fie
îndeplinite de el, cu excepþia condiþiilor care, datoritã naturii lor, nu pot fi
îndeplinite de un apatrid.
Articolul 7. Dispensã de reciprocitate
1. Sub rezerva prevederilor mai favorabile din aceastã Convenþie fiecare stat
contractant va acorda apatrizilor regimul pe care îl acordã în general strãinilor.
2. Dupã un termen de reºedinþã de trei ani, toþi apatrizii vor beneficia, pe
teritoriul statelor contractante, de dispensa de reciprocitate legislativã.
3. Fiecare stat contractant va continua sã acorde apatrizilor drepturile ºi
avantajele pe care ei le puteau deja pretinde, în lipsa reciprocitãþii, la data
intrãrii în vigoare a acestei Convenþii pentru statul menþionat.
4. Statele contractante vor privi cu bunãvoinþã posibilitatea de a acorda
apatrizilor, în lipsa reciprocitãþii, drepturi ºi avantaje în plus faþã de acelea pe
care le pot pretinde în temeiul paragrafelor 2 ºi 3, precum ºi posibilitatea de a-
i face sã beneficieze de dispensa de reciprocitate a apatrizilor care nu îndeplinesc
condiþiile prevãzute la paragrafele 2 ºi 5.Prevederile paragrafelor 2 ºi 3 de mai
sus se aplicã atît drepturilor ºi avantajelor menþionate la articolele 13, 18, 19,
21 ºi 22 ale acestei Convenþii, cît ºi drepturilor ºi avantajelor care nu sînt
prevãzute de ea.
Articolul 8. Dispensã de mãsuri excepþionale
În privinþa mãsurilor excepþionale care pot fi luate împotriva persoanei,
bunurilor sau intereselor resortisanþilor sau foºtilor resortisanþi ai unui anumit
stat, statele contractante nu vor aplica aceste mãsuri unui apatrid numai pentru
cã a posedat cetãþenia statului respectiv. Statele contractante care, datoritã
legislaþiei lor, nu pot aplica principiul general consacrat în acest articol, vor
acorda în cazurile menþionate dispense în favoarea unor astfel de apatrizi.
Articolul 9. Mãsuri provizorii
Nici una din prevederile prezentei Convenþii nu are ca scop sã împiedice un
stat contractant, în timp de rãzboi sau alte împrejurãri grave ºi excepþionale, sã
ia, provizoriu, faþã de o anumitã persoanã mãsurile pe care acest stat le apreciazã
indispensabile securitãþii naþionale, pînã la stabilirea, de cãtre respectivul stat
contractant cã aceastã persoanã este în mod efectiv un apatrid ºi cã menþinerea
mãsurilor luate faþã de ea este necesarã în interesul societãþii naþionale.
43
Articolul 10. Continuitate de reºedinþã
1. Dacã un apatrid a fost deportat în cursul celui de-al doilea rãzboi mondial
ºi transportat pe teritoriul unuia dintre statele contractante ºi are reºedinþa în
statul în care a fost deportat, durata ºederii forþate va fi socotitã ca reºedinþã
obiºnuitã pe acest teritoriu.
2. Dacã un apatrid a fost deportat de pe teritoriul unui stat contractant în
cursul celui de-al doilea rãzboi mondial ºi s-a reîntors în acel teritoriu înainte de
intrarea în vigoare a prezentei Convenþii pentru a-ºi stabili acolo reºedinþa,
perioada care precede ºi aceea care urmeazã acestei deportãri vor fi consider-
ate, pentru toate scopurile pentru care este necesarã o reºedinþã neîntreruptã,
ca neconstituind decît o singurã perioadã neîntreruptã.
Articolul 11. Marinari apatrizi
În cazul apatrizilor angajaþi cu forme în regulã ca membri ai echipajului la bordul
unei nave care navigheazã sub pavilionul unui stat contractant, acest stat va examina
cu bunãvoinþã posibilitatea autorizãrii acestor apatrizi de a se stabili pe teritoriul
sãu ºi de a le elibera acte de cãlãtorie sau de a-i admite cu titlu temporar pe
teritoriul sãu în scopul, printre altele, de a le înlesni stabilirea într-o altã þarã.
CAPITOLUL II
CONDIÞIA JURIDICÃ
Articolul 12. Statut personal
1. Statutul personal al oricãrui apatrid va fi guvernat de legea þãrii domiciliului
sãu, în lipsã de domiciliu, de legea þãrii sale de reºedinþã.
2. Drepturile dobîndite anterior de apatrid ºi ºi de curgînd din statutul per-
sonal ºi îndeosebi acelea rezultînd din cãsãtorie, vor fi respectate de fiecare
stat contractant sub rezerva dacã este cazul, a îndeplinirii formalitãþilor prevãzute
de legislaþia statului respectiv, înþelegîndu-se totuºi cã dreptul în cauzã trebuie
sã fie dintre acelea care ar fi fost recunoscute de legislaþia statului respectiv
dacã cel interesat nu ar fi devenit apatrid.
Articolul 13. Proprietatea mobiliarã ºi imobiliarã
Statele contractante vor acorda oricãrui apatrid un tratament cît mai favorabil
posibil ºi, în orice caz, un tratament care sã nu fie mai puþin favorabil decît
acela care se acordã, în aceleaºi împrejurãri, strãinilor în general în privinþa
dobîndirii proprietãþii mobiliare ºi imobiliare ºi a celorlalte drepturi raportate
acesteia, a contractului de închiriere ºi a celorlalte contracte referitoare la
proprietatea mobiliarã ºi imobiliarã.
Articolul 14. Proprietate literarã, artisticã ºi industrialã
În materie de protecþie a proprietãþii industriale, în special a investiþiilor, dese-
nelor, modelelor, mãrcilor de fabricã, numelui comercial ºi în materie de protecþie
a proprietãþii literare, artistice ºi ºtiinþifice, orice apatrid va beneficia în þara în
44
care îºi are reºedinþa obiºnuitã de protecþia acordatã naþionalilor þãrii respective.
Pe teritoriul oricãruia dintre statele contractante, el va beneficia de protecþia care
se acordã în teritoriul respectiv naþionalilor þãrii în care el are reºedinþa obiºnuitã.
Articolul 15. Dreptul de asociere
Statele contractante vor acorda apatrizilor care locuiesc în mod regulat pe
teritoriul lor, în ce priveºte asociaþiile cu scop nepolitic ºi nelucrativ ºi sindicate
profesionale un tratament cît mai favorabil posibil ºi, în orice caz, un tratament
care sã nu fie mai puþin favorabil decît acela care se acordã, în aceleaºi
împrejurãri, strãinilor în general.
Articolul 16. Dreptul de a sta în justiþie
1. Orice apatrid va avea, pe teritoriul statelor contractante, accesul liber ºi
uºor în faþa tribunalelor.
2. În statul contractant unde are reºedinþa sa obiºnuitã, orice apatrid va
beneficia de acelaºi tratament ca un resortisant în privinþa accesului la tribunale,
inclusiv asistenþa judiciarã ºi scutirea de cauþiune judecatum solvi.
3. În statele contractante, altele decît acela în care el are reºedinþa obiºnuitã
ºi în privinþa chestiunilor menþionate la paragraful 2, orice apatrid va beneficia
de acelaºi tratament ca un resortisant al þãrii în care el are reºedinþa obiºnuitã.
CAPITOLUL III
MUNCA SALARIATÃ
Articolul 17. Profesii salariate
1. Statele contractante vor acorda oricãrui apatrid care are reºedinþa în
mod regulat pe teritoriul lor un tratament cît mai favorabil posibil ºi, în orice caz,
un tratament ca acela care se acordã, în aceleaºi împrejurãri, strãinilor, în gen-
eral, în privinþa exercitãrii unei activitãþi profesionale remunerate.
2. Statele contractante vor examina cu bunãvoinþã adoptarea de mãsuri
care tind sã asimileze drepturile tuturor apatrizilor în privinþa exercitãrii profesiilor
remunerate cu drepturile naþionalilor lor ºi aceasta în mod deosebit pentru
apatrizii care au intrat pe teritoriul lor în aplicarea unui program de recrutare a
mîinii de lucru sau a unui plan de imigrare.
Articolul 18. Profesii neremunerate
Statele contractante vor acorda apatrizilor care se aflã în mod regulat pe
teritoriul lor un tratament cît mai favorabil posibil ºi, în orice caz, un tratament
împrejurãri, strãinilor, în general, în privinþa executãrii unei profesii neremunerate
în agriculturã, industrie, artizanat ºi comerþ, precum ºi a creãrii de societãþi
comerciale ºi industriale.
Articolul 19. Profesii libere
Fiecare stat contractant va acorda apatrizilor care au în mod regulat reºedinþa
pe teritoriul sãu, care sînt titulari de diplome recunoscute de autoritãþile competente
45
ale statului menþionat ºi care doresc sã exercite o profesie liberã, un tratament
cît mai favorabil posibil ºi, în orice caz, un tratament care sã nu fie mai puþin
favorabil decît acela care se acordã, în aceleaºi împrejurãri, strãinilor, în general.
CAPITOLUL IV
AVANTAJE SOCIALE
Articolul 20. Raþionalizare
În cazul în care existã un sistem de raþionalizare cãruia îi este supusã populaþia
în totalitatea sa ºi care reglementeazã repartizarea generalã a produselor de
care sete penurie, apatrizii vor fi trataþi ca ºi naþionalii.
Articolul 21. Locuinþã
În privinþa locuinþei, statele contractante vor acorda, în mãsura în care
aceastã chestiune se aflã sub incidenþa legilor ºi regulamentelor sau este supusã
controlului autoritãþilor publice, apatrizilor care au în mod regulat reºedinþa pe
teritoriul lor, un tratament cît mai favorabil cu putinþã ºi, în orice caz, un tratament
împrejurãri, strãinilor în general.
Articolul 22. Educaþia publicã
1. Statele contractante vor acorda apatrizilor acelaºi tratament ca ºi
naþionalilor în privinþa învãþãmîntului primar.
2. Statele contractante vor acorda apatrizilor un tratament cît mai favorabil
posibil ºi, în orice caz, un tratament care sã nu fie mai puþin favorabil decît
acela care se acordã strãinilor, în general, în aceleaºi împrejurãri, în privinþa
categoriilor de învãþãmînt, altele decît învãþãmîntul primar ºi, mai cu seamã, în
privinþa accesului la studii, recunoaºterea certificatelor de studii, de diplome ºi
de titluri universitare eliberate în strãinãtate, stabilirea de drepturi ºi taxe ºi
atribuirea de burse de studii.
Articolul 23. Asistenþa publicã
Statele contractante vor acorda apatrizilor care au reºedinþa în mod regulat
pe teritoriul lor acelaºi tratament în materie de asistenþã ºi de ajutoare publice
ca ºi naþionalilor.
Articolul 24. Legislaþia muncii ºi securitãþii sociale
1. Statele contractante vor acorda apatrizilor care au în mod regulat reºedinþa
pe teritoriul lor acelaºi tratament ca ºi naþionalilor în ce priveºte urmãtoarele materii:
a) în mãsura în care aceste chestiuni sînt reglementate prin legislaþie sau
depind de autoritãþile administrative: remuneraþia, inclusiv alocaþiile familiale
dacã aceste alocaþii fac parte din remuneraþii, durata muncii, orele suplimentare,
concediile plãtite, restricþiile de muncã la domiciliu, vîrsta de admitere la angajare,
ucenicia ºi formarea profesionalã, munca femeilor ºi a adolescenþilor ºi beneficiul
avantajelor oferite prin convenþiile colective;
46
b) Asigurarea socialã (prevederile legale referitoare la accidentele de muncã,
la bolile profesionale, la maternitate, la boalã, la invaliditate, la bãtrîneþe ºi la deces,
la ºomaj, alocaþii familiale, precum ºi la orice alt factor de risc care, conform legislaþiei
naþionale, este garantat printr-un sistem de asigurãri sociale) sub rezerva:
i) Aranjamentelor adecvate referitoare la menþinerea drepturilor dobîndite
ºi a drepturilor în curs de a fi dobîndite;
ii) Prevederilor speciale stabilite de legislaþia naþionalã a þãrii de reºedinþã ºi
care se referã la prestãrile sau pãrþile de prestãri care se plãtesc exclusiv din
fondurile publice, precum ºi alocaþiile plãtite persoanelor care nu îndeplinesc
condiþiile de cotizare cerute pentru acordarea unei pensii normale.
2. Drepturile la compensaþie deschise de decesul unui apatrid survenit din cauza
unui accident de muncã sau boli profesionale nu vor fi afectate pentru faptul cã
acela care deþine dreptul are reºedinþa în afara teritoriului statului contractant.
3. Statele contractante vor extinde la apatrizi beneficiul acordurilor pe care
le-au încheiat sau le vor încheia între ele privind menþinerea drepturilor dobîndite
în materia asigurãrilor sociale cu condiþia ca apatrizii sã îndeplineascã condiþiile
prevãzute pentru naþionalii þãrilor semnatare de acorduri în domeniu.
4. Statele contractante vor examina cu bunãvoinþã posibilitatea de a extinde,
în mãsura posibilã, apatrizilor, beneficiul acordurilor similare care sînt sau vor fi
în vigoare între aceste state ºi statele contractante.
CAPITOLUL V
MÃSURI ADMINISTRATIVE
Articolul 25. Ajutor administrativ
1. Dacã exercitarea unui drept de cãtre un apatrid ar necesita în mod nor-
mal concursul unor autoritãþi strãine la care el nu poate apela, statele
contractante pe teritoriul cãrora îºi are reºedinþa se vor îngriji ca asistenþa sã-i
fie datã de propriile lor autoritãþi.
2. Autoritatea sau autoritãþile menþionate la paragraful l vor elibera apatrizilor sau
vor dispune eliberarea sub controlul lor, de documente sau certificate care, în mod
normal, ar fi eliberate unui strãin de autoritãþile naþionale sau prin intermediul lor.
3. Documentele sau certificatele astfel eliberate vor înlocui actele oficiale
eliberate strãinilor de autoritãþile naþionale sau prin intermediul lor ºi vor face
dovadã pînã la proba contrarã.
4. Sub rezerva excepþiilor care ar putea fi admise în favoarea sãracilor, serviciile
menþionate în prezentul articol vor putea fi retribuite, dar aceste retribuþii vor fi mode-
rate ºi în raport cu sumele încasate de la naþionali cu ocazia serviciilor asemãnãtoare.
5. Prevederile acestui articol nu afecteazã cu nimic articolele 27 ºi 28.
Articolul 26. Libertatea de circulaþie
Fiecare stat contractant va acorda apatrizilor care se aflã în mod regulat pe
teritoriul sãu dreptul de a alege locul de reºedinþã ºi de a circula liber, sub rezervele
instituite prin reglementarea aplicabilã strãinilor în general, în aceleaºi împrejurãri.
47
Articolul 27. Acte de identitate
Statele contractante vor elibera acte de identitate fiecãrui individ care se
aflã pe teritoriul lor ºi care nu posedã un act de cãlãtorie valabil.
Articolul 28. Acte de cãlãtorie
Statele contractante vor elibera apatrizilor care au reºedinþa obiºnuitã pe
teritoriul lor titluri de cãlãtorie destinate sã le permitã sã cãlãtoreascã în afara
acestui teritoriu, în afara cazurilor cînd raþiuni imperioase de securitate naþionalã
sau de ordine publicã nu se opun. Prevederile anexei la aceastã Convenþie se
vor aplica acestor documente. Statele contractante vor putea elibera un asemenea
titlu de cãlãtorie oricãrui apatrid care se aflã pe teritoriul lor; el vor acorda o
atenþie deosebitã cazurilor apatrizilor care se aflã pe teritoriul lor ºi care nu sînt în
mãsurã sã obþinã un titlu de cãlãtorie din þara lor de reºedinþã obiºnuitã.
Articolul 29. Obligaþii fiscale
1. Statele contractante nu vor supune pe apatrizi la obligaþii, taxe, impozite,
indiferent de denumirea acestora, altele sau mai mari decît acelea care sînt
percepute de la naþionalii lor în situaþii asemãnãtoare.
2. Prevederile paragrafului precedent nu împiedicã sã se aplice apatrizilor
prevederi din legi sau regulamente privind taxele aferente eliberãrii de
documente administrative, inclusiv acte de identitate, strãinilor.
Articolul 30. Transfer de bunuri
1. Fiecare stat contractant va permite apatrizilor, conform legilor ºi
regulamentelor sale, sã transfere bunurile cu care au intrat pe teritoriul sãu, pe
teritoriul unei alte þãri unde au fost admiºi în vederea reinstalãrii.
2. Fiecare stat contractant va acorda o atenþie binevoitoare cererilor
prezentate de apatrizii care doresc sã obþinã autorizarea de a transfera orice
alte bunuri necesare reinstalãrii lor într-o altã þarã unde au fost admiºi în vederea
reinstalãrii.
Articolul 31. Expulzarea
1. Statele contractante nu vor expulza un apatrid care se aflã în mod obiºnuit
pe teritoriul lor decît pentru cauze de securitate naþionalã sau de ordine publicã.
2. Expulzarea acestui apatrid nu se va face decît în executarea unei hotãrîri
pronunþate cu procedura prevãzutã de lege. Va trebui, în afara unor motive
imperioase de securitate naþionalã, care se opun, sã i se aprobe apatridului sã
producã probe în scopul de a-1 dezvinovãþi, sã depunã o plîngere ºi sã fie
reprezentat în acest scop în faþa unei autoritãþi competente sau în faþa uneia
sau mai multor persoane special desemnate de autoritatea competentã.
3. Statele contractante vor acorda unui astfel de apatrid un termen rezonabil
pentru a-i permite sã caute admiterea legalã într-o altã þarã. Statele contractante
pot aplica pe durata termenului acordat mãsuri de ordine internã pe care le va
socoti potrivite.
48
Articolul 32. Naturalizare
Statele contractante vor înlesni, cît mai mult posibil, asimilarea ºi naturali-
zarea apatrizilor. Ele vor depune eforturi mai cu seamã pentru accelerarea
procedurii de naturalizare ºi de reducere, cît mai mult posibil, a taxelor ºi
cheltuielilor în legãturã cu aceastã procedurã.
CAPITOLUL VI
CLAUZE FINALE
Articolul 33. Informaþii asupra legilor ºi reglementãrilor naþionale
Statele contractante vor comunica Secretarului General al Naþiunilor Unite
textul legilor ºi al reglementãrilor pe care le-ar putea promulga pentru asigurarea
aplicãrii prezentei Convenþii.
Articolul 34. Reglementarea diferendelor
Orice diferend între pãrþile la aceastã Convenþie privind interpretarea sau
aplicarea sa, care nu va putea fi reglementat prin alte mijloace, va fi supus
Curþii Internaþionale de Justiþie la cererea uneia din pãrþile la diferend.
Articolul 35. Semnãturã, ratificare ºi aderare
1. Prezenta Convenþie va fi deschisã pentru semnare la sediul Organizaþiei
Naþiunilor Unite pînã la 31 decembrie 1955.
2. Ea va fi deschisã pentru semnarea:
a) De cãtre orice membru al Organizaþiei Naþiunilor Unite;
b) De cãtre orice stat nemembru invitat la Conferinþa Naþiunilor Unite asupra
statutului apatrizilor;
c) De cãtre orice stat cãruia adunarea generalã a Naþiunilor Unite i-a adresat
o invitaþie sã semneze sau sã adere.
3. Convenþia va trebui ratificatã ºi instrumentele de ratificare vor fi depuse
la secretarul general al Naþiunilor Unite.
4. Statele menþionate la paragraful 2 din prezentul articol vor putea adera la
aceastã Convenþie. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de
aderare la secretarul general al Naþiunilor Unite.
Articolul 36. Clauza de aplicare teritorialã
1. Orice stat va putea, în momentul semnãrii, ratificãrii sau aderãrii, sã de-
clare cã aceastã Convenþie se va extinde la totalitatea teritoriilor pe care le
reprezintã pe plan internaþional, sau la unul sau mai multe din ele. O asemenea
declaraþie va produce efecte din momentul intrãrii în vigoare a Convenþiei pentru
statul menþionat.
2. În orice moment ulterior, aceastã extindere se va face prin ratificare
adresatã Secretarului General al Naþiunilor Unite ºi va produce efecte din a
nouãzecea zi care va urma datei la care secretarul general al Naþiunilor Unite
va fi primit notificarea sau la data intrãrii în vigoare a Convenþiei pentru statul
menþionat, dacã aceastã ultimã datã este posterioarã.
49
3. În privinþa teritoriilor în care aceastã Convenþie nu se va aplica la data
semnãrii, ratificãrii sau aderãrii, fiecare stat interesat va examina posibilitatea de
a lua cît mai curînd posibil toate mãsurile necesare în scopul de a ajunge la
aplicarea acestei Convenþii în teritoriile menþionate, sub rezerva, dacã este cazul,
a acordului guvernelor acestor teritorii care s-ar cere pentru motive constituþionale.
Articolul 37. Clauza federalã
În cazul unui stat federal sau neunitar, se vor aplica prevederile urmãtoare:
a) în privinþa articolelor acestei Convenþii a cãror punere în aplicare depinde
de activitatea legislativã a puterii legislative federale, obligaþiile guvernului fed-
eral vor fi, în aceastã limitã, aceleaºi ca ale pãrþilor care nu sînt state federale;
b) în privinþa articolelor acestei Convenþii a cãror aplicare depinde de
activitatea legislativã a fiecãruia dintre state, provincii sau cantoane constitu-
tive, care nu sînt, în baza sistemului constituþional al federaþiei, obligate sã ia
mãsuri legislative, guvernul federal va aduce cît mai curînd posibil ºi cu avizul
sãu favorabil, respectivele articole la cunoºtinþa autoritãþilor competente ale
statelor, provinciilor sau cantoanelor;
c) Un stat federal parte la prezenta Convenþie va comunica, la cererea oricãrui
alt stat contractant care îi va fi fost transmisã de secretarul general al Naþiunilor
Unite, o expunere a legislaþiei ºi a practicilor în vigoare în federaþie ºi în unitãþile
sale constitutive în privinþa uneia sau alteia din prevederile Convenþiei, indicînd
mãsura în care a fost pusã în practicã, printr-o acþiune legislativã sau în alt
mod, prevederea menþionatã.
1. Cu ocazia semnãrii, ratificãrii sau aderãrii, orice stat va putea formula rezerve
Ia textele Convenþiei cu excepþia articolelor l, 3, 4, 16(1) ºi 33 la 42, inclusiv.
2. Fiecare stat contractant care a formulat o rezervã conform paragrafului l
al acestui articol, va putea oricînd sã o retragã printr-o comunicare în acest
scop adresatã secretarului general al Naþiunilor Unite.
Articolul 39. Intrare în vigoare
1. Prezenta Convenþie va intra în vigoare a nouãzecea zi care va urma
datei depunerii celui de-al ºaselea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru fiecare din statele care vor ratifica Convenþia sau vor adera la ea
dupã depunerea celui de al ºaselea instrument de ratificare sau de aderare,
aceasta va intra în vigoare în cea de a nouãzecea zi care va urma datei depunerii,
de cãtre statul interesat, a instrumentului de ratificare sau de aderare.
Articolul 40. Denunþarea
1. Orice stat contractant va putea denunþa oricînd Convenþia printr-o notificare
adresatã secretarului general al Naþiunilor Unite.
2. Denunþarea va produce efecte pentru statul interesat dupã un an de la
data primirii de cãtre secretarul general al Naþiunilor Unite.
50
3. Fiecare stat care a fãcut o declaraþie sau o notificare conform articolului
36 va putea notifica ulterior secretarului general al Naþiunilor Unite, cã încetarea
Convenþiei se va aplica oricãruia dintre teritoriile menþionate în notificare.
Convenþia va înceta, în acest caz, sã se aplice teritoriului în cauzã dupã un an
de la data la care secretarul general a primit aceastã notificare.
Articolul 41. Revizuire
1. Fiecare stat contractant va putea sã solicite oricînd, pe calea unei notificãri,
adresatã secretarului general al Naþiunilor Unite, revizuirea acestei Convenþii.
2. Adunarea generalã a Naþiunilor Unite va recomanda, dacã este cazul,
statului care a fãcut cererea de revizuire, mãsurile care urmeazã sã fie luate.
Articolul 42. Notificãri fãcute de secretarul general al Naþiunilor Unite
Secretarul general al Naþiunilor Unite va notifica tuturor statelor membre ale
Naþiunilor Unite precum ºi statelor nemembre menþionate la Articolul 35:
a) Semnãrile, ratificãrile sau aderãrile menþionate la articolul 35;
b) Declaraþiile ºi notificãrile menþionate la articolul 36;
c) Rezervele formulate sau retrase, menþionate la articolul 38;
d) Data la care prezenta Convenþie va intra în vigoare în conformitate cu
articolul 39;
e) Denunþãrile ºi notificãrile menþionate la articolul 41.
Drept care, subsemnaþii, legal împuterniciþi, au semnat, în numele guvernelor
respective, prezenta Convenþie.
Fãcutã la New York, la douãzeci ºi opt septembrie o mie nouã sute cincizeci ºi
patru, într-un singur exemplar, ale cãrui texte în limbile englezã, francezã ºi spa-
niolã au valoare egalã, ºi care va fi depus în arhivele Organizaþiei Naþiunilor Unite
ºi ale cãrui copii certificate pentru conformitate vor fi remise tuturor statelor membre
ale Naþiunilor Unite precum ºi statelor nemembre menþionate la articolul 35.
ANEXÃ
CONFERINÞA NAÞIUNILOR UNITE REFERITOARE LA

STATUTUL APATRIZILOR, DESFÃªURATÃ LA SEDIUL DIN
NEW YORK AL NAÞIUNILOR UNITE (13-23 SEPTEMBRIE 1954)
06/06/1960
Articolul 1
1. Documentul de cãlãtorie la care se face referire în articolul 28 al prezentei
Convenþii va menþiona cã titularul acestuia este apatrid, în conformitate cu
prevederile Convenþiei din 28 septembrie 1954.
2. Documentul va fi întocmit în cel puþin douã limbi, dintre care una va fi
engleza sau franceza.
51
3. Statul contractant va decide dacã este de dorit adoptarea ºablonului
documentului de cãlãtorie anexat prezentei.
Articolul 2
Sub rezerva reglementãrilor în vigoare din þara emiþãtoare, copiii pot fi înscriºi
în documentul de cãlãtorie al unuia dintre pãrinþi sau, în cazuri excepþionale, în
cel al unui alt adult.
Articolul 3
Taxele percepute pentru eliberarea documentului nu vor depãºi nivelul minim
al celor percepute pentru eliberarea paºapoartelor naþionale.
Articolul 4
Cu excepþia cazurilor deosebite sau excepþionale, valabilitatea documentului
va fi extinsã la un cît mai mare numãr de þãri.
Articolul 5
Valabilitatea documentului nu va fi mai micã de 3 luni dar nu mai mare de
doi ani.
Articolul 6
1. Reînnoirea sau prelungirea valabilitãþii documentului este de competenþa
autoritãþii care 1-a emis, atîta timp cît titularul nu ºi-a stabilit, în mod legal,
reºedinþa pe un alt teritoriu, avîndu-ºi reºedinþa legalã pe teritoriul statului ale
cãrui autoritãþi i-au emis documentul. Eliberarea unui nou document este, în
aceleaºi condiþii, de competenþa autoritãþii care a emis documentul anterior.
2. Autoritãþile diplomatice sau consulare pot primi autorizaþia sã prelun-
geascã, pentru o perioadã care sã nu depãºeascã ºase luni, valabilitatea
documentului de cãlãtorie emis de guvernul pe care îl reprezintã.
3. Statele contractante vor lua în considerare, cu bunãvoinþã, posibilitatea
de reînnoire sau prelungire a valabilitãþii documentelor de cãlãtorie, ori de
eliberare a unor noi documente pentru apatrizii care nu îºi mai au reºedinþa
legalã pe teritoriul lor ºi nu pot obþine documente de cãlãtorie din partea þãrii
unde au reºedinþa legalã.
Articolul 7
Statele contractante vor recunoaºte valabilitatea documentelor eliberate în
conformitate cu prevederile articolului 28 al prezentei Convenþii.
Articolul 8
Autoritãþile competente ale þãrii în care apatridul doreºte sã se deplaseze
vor aplica viza, dacã sînt dispuse sã îl primeascã ºi dacã este necesarã o vizã
în acest scop, în documentul de cãlãtorie al acestuia.
Articolul 9
1. Statele contractante se obligã sã elibereze vize de tranzit pentru apatrizii
care au obþinut vize pentru un teritoriu sau destinaþie finalã.
52
2. Eliberarea acestui fel de vize poate fi refuzatã pe aceleaºi considerente
care justificã refuzul eliberãrii unei vize pentru orice cetãþean strãin.
Articolul 10
Taxele percepute pentru eliberarea vizelor de ieºire, de intrare sau de tranzit
nu vor depãºi nivelul minim al celor percepute pentru eliberarea vizelor pentru
orice cetãþean strãin.
Articolul 11
În cazul în care apatridul ºi-a stabilit, în mod legal, reºedinþa pe teritoriul
altui stat contractant, sarcina eliberãrii unui nou document, în termenii ºi condiþiile
specificate în articolul 28, va reveni autoritãþii competente a statului în cauzã,
cãreia apatridul va avea dreptul sã i se adreseze în acest sens.
Articolul 12
Autoritatea care emite noul document va retrage vechiul document ºi îl va
returna þãrii care l-a eliberat, dacã se precizeazã cã acesta trebuie returnat; în
caz contrar, va retrage ºi va anula documentul.
Articolul 13
1. Documentul de cãlãtorie eliberat în baza articolului 28 al prezentei
Convenþii va acorda titularului, în lipsa unei prevederi contrare, dreptul de a
reintra pe teritoriul statului emiþãtor în orice moment al perioadei sale de
valabilitate, în orice situaþie, intervalul în care titularul se poate întoarce pe
teritoriul statului care a eliberat documentul nu va fi mai mic de trei luni cu
excepþia cazului în care þara în care titularul doreºte sã se deplaseze nu insistã
ca documentul de cãlãtorie sã acorde dreptul de reintrare.
2. Sub rezerva prevederilor alineatului precedent, un stat contractant poate
cere titularului documentului sã îndeplineascã eventualele formalitãþi referitoare
la ieºirea sau intrarea pe teritoriul sãu.
Articolul 14
Sub singura rezervã a termenilor din alineatul 13, prevederile acestei Anexe
nu afecteazã, în nici un fel, condiþiile de admitere, tranzitare, reºedinþã, stabilire
a domiciliului ºi ieºire din teritoriile statelor contractante.
Articolul 15
Nici eliberarea documentului ºi nici menþiunile înscrise în acesta nu aduc
nici un prejudiciu ºi nu afecteazã în nici un fel statutul titularului, mai cu seamã
în ceea ce priveºte cetãþenia.
Articolul 16
Eliberarea documentului nu conferã în nici un fel dreptul titularului la protecþia
autoritãþilor diplomatice sau consulare ale þãrii care l-a emis, dupã cum nu
conferã nici acestor autoritãþi, ipso facto, dreptul de a acorda protecþie.
53
ANEXÃ
ACTUL FINAL AL CONFERINÞEI NAÞIUNILOR UNITE

REFERITOARE LA STATUTUL APATRIZILOR
1. Pe 26 aprilie 1954, Consiliul Economic ºi Social, la a ºaptesprezecea sa

sesiune, a hotãrît, prin rezoluþia 526 A (XVII), convocarea unei a doua conferinþe
a plenipotenþiarilor în scopul reviziuirii, în lumina prevederilor Convenþiei din 28
iulie 1951 privind statutul refugiaþilor ºi a observaþiilor pe care le-au fãcut
guvernele, a proiectului de Protocol referitor la statutul apatrizilor redactat în
1950 de un Comitet ad-hoc al Consiliului Economic ºi Social ºi sã declare
instrumentul deschis pentru semnare.
Conferinþa s-a desfãºurat la sediul din New York al Naþiunilor Unite, între 13
ºi 23 septembrie 1954.
Guvernele urmãtoarelor douãzeci ºi ºapte de state au fost reprezentate
prin delegaþi, ale cãror scrisori de acreditare sau alte forme de numire pentru
participare la Conferinþã au fost considerate ca fiind satisfãcãtoare:
Australia Danemarca
Belgia Ecuador
Brazilia El Salvador
Cambodgia Elveþia
Columbia Filipine
Costa-Rica Franþa
Germania, Republica Federalã Olanda
Guatemala Regatul Unit al Marii
Britanii ºi al Irlandei de Nord
Honduras Sfîntul Scaun
Iran Suedia
Israel Turcia
Iugoslavia Yemen
Liechtenstein Monaco
Norvegia
Guvernele urmãtoarelor cinci state au fost reprezentate prin observatori:

Argentina Indonezia
Egipt Japonia
Grecia
La deliberãrile Conferinþei a participat, fãrã drept de vot, ºi un reprezentant
al înaltului Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi.
S-a hotãrît ca la lucrãrile Conferinþei sã fie invitate sã participe, fãrã drept
de vot, ºi alte agenþii de specialitate interesate. Ca atare, Organizaþia Interna-
þionalã a Muncii.
54
De asemenea, s-a hotãrît ca la Conferinþã sã se permitã participarea
organizaþiilor neguvernamentale cãrora Consiliul Economic ºi Social le-a acordat
statut consultativ precum ºi celor înscrise în registru de Secretarul General
pentru prezentarea de declaraþii scrise sau orale.
Reprezentanþi ai urmãtoarelor organizaþii neguvernamentale au participat,
m calitate de observatori:
Categoria A:
Confederaþia Internaþionalã a Sindicatelor Libere
Federaþia internaþionalã a Sindicatelor Creºtine
Categoria B:
Agudas Israel
Comisia Ecumenicã pentru Afaceri Internaþionale
Consiliul Consultativ al Organizaþiilor Evreieºti
Comitetul Mondial de Prietenie ºi Consultãri
Conferinþa Internaþionalã a Organizaþiilor Catolice de Caritate
Liga Internaþionalã pentru Drepturile Omului
Congresul Mondial Evreiesc
Alianþa Mondialã a Asociaþiilor Tinerilor Creºtini
Organizaþii înscrise în registru
Federaþia Mondialã Luteranã
Preºedinte al Conferinþei a fost ales dl Knud Larsen, din Danemarca, iar

vicepreºedinþi domnii A. Herment, din Belgia ºi, respectiv, Jayme de Barros
Gomes, din Brazilia.
Ordinea de zi a Conferinþei a fost adoptatã în conformitate cu propunerea
Secretarului General (E/CONF.17/2), cu excepþia dispoziþiei nr. 5, care a fost
eliminatã (E/CONF.17/2/Add.1). în cadrul celei de-a 12-a ºedinþe a Conferinþei
s-a decis amendarea dispoziþiei nr. 7 (E/CONF.17/2/Add.2).
Conferinþa a numit (i) un Comitet de redactare a definiþiei noþiunii de
persoanã apatridã, alcãtuit din preºedintele Conferinþei ºi reprezentanþii
Australiei, Belgiei, Braziliei, Republicii Federale a Germaniei, Franþei, Israelului
ºi Regatului Unit al Marii Britanii ºi al Irlandei de Nord; (ii) un Comitet ad-hoc
pentru documentul de cãlãtorie al apatrizilor, alcãtuit din preºedintele Conferinþei
ºi reprezentanþii Belgiei, Braziliei, Franþei, Republicii Federale Germania,
Regatului Unit ºi Iugoslaviei; ºi (iii) un Comitet de numiri, alcãtuit din preºedintele
Conferinþei ºi reprezentanþii Belgiei, Franþei, Guatemalei ºi Regatului Unit.
Baza de discuþii din cadrul Conferinþei a constituit-o proiectul de Protocol
referitor la statutul apatrizilor, redactat de Comitetul ad-hoc al Consiliului Eco-
nomic ºi Social pentru Refugiaþi ºi Apatrizi cu ocazia celei de-a doua sa sesiune
desfãºuratã la Geneva în 1950 ºi prevederile Convenþiei privind statutul
refugiaþilor, adoptate de Conferinþa plenipotenþiarilor Naþiunilor Unite privind
statutul refugiaþilor, desfãºurata la Geneva între 2 ºi 25 iulie 1951. Principalul
55
document de lucru al Conferinþei a fost un memorandum al Secretarului Gen-
eral, documentul E/CONF./17/3.
Conferinþa a hotãrît cu 12 voturi pentru, nici unul împotrivã ºi 3 abþineri sã
pregãteascã o convenþie independentã pentru reglementarea statutului
apatrizilor în locul unui protocol la Convenþia din 1951 privind statutul refugiaþilor.
Convenþia a fost adoptatã pe 23 septembrie 1954, cu 19 voturi pentru, nici
unul împotrivã ºi 2 abþineri, fiind deschisã pentru semnare la sediul Organizaþiei
Naþiunilor Unite.
Textele în limbile englezã, francezã ºi spaniolã ale Convenþiei, egal autentice,
sînt anexate prezentului Act final.
2. Conferinþa a hotãrît, în unanimitate, cã titlurile capitolelor ºi articolelor din
prezenta Convenþie au fost introduse pentru raþiuni de ordin practic ºi nu
constituie elemente de interpretare.
3. Conferinþa a adoptat urmãtoarea recomandare, cu 16 voturi pentru, unul
împotrivã ºi 4 abþineri:
Conferinþa,
Recomandã ca fiecare stat contractant, atunci cînd recunoaºte ca valabile
motivele pentru care o persoanã a renunþat la protecþia statului a cãrui cetãþenie
o are, sã ia în considerare cu bunãvoinþã posibilitatea de a acorda acelei
persoane tratamentul pe care Convenþia îl prevede pentru apatrizi; ºi
Mai recomandã ca, în cazurile în care statul pe teritoriul cãruia persoana îºi
are reºedinþa a decis sã aplice tratamentul la care s-a fãcut referire în alineatul
precedent, celelalte state contractante sã-i acorde persoanei acelaºi tratament
prevãzut de Convenþie.
4. Conferinþa a adoptat, în unanimitate, urmãtoarea rezoluþie:
Conferinþa,
Considerînd cã articolul 33 al Convenþiei din 1951 privind statutul refugiaþilor
este o expresie a principiului recunoscut potrivit cãruia nici un stat nu trebuie
sã expulzeze sau sã returneze, în nici un fel, o persoanã spre frontierele
teritoriilor unde viaþa sau libertatea sa ar fi ameninþate pe motive de rasã, religie,
naþionalitate, apartenenþã la un anumit grup social sau opinie politicã,
Nu a gãsit necesar sã includã în Convenþia referitoare la statutul apatrizilor
un articol echivalent articolului 33 al Convenþiei din 1951 privind statutul
refugiaþilor.
DREPT PENTRU CARE, preºedintele, vicepreºedinþii ºi Secretarul executiv
al Conferinþei au semnat prezentul Act final.
FÃCUT la New York astãzi, douãzeci ºi opt septembrie o mie nouã sute
cincizeci ºi patru, în cîte un singur exemplar în limbile englezã, francezã ºi
spaniolã, fiecare dintre aceste texte fiind egal autentice. Traducerea prezentului
Act final în chinezã ºi rusã va fi pregãtitã prin grija Secretarului General al
Naþiunilor Unite care va trimite, la cerere, exemplare ale acestor traduceri
fiecãruia dintre guvernele invitate sã participe la Conferinþã.
56
CONVENÞIA
REFERITOARE LA REDUCEREA CAZURILOR DE APATRIDIE1
din 30.09.1961
Statele contractante,
Acþionînd în conformitate cu rezoluþia 896 (IX) adoptatã de Adunarea
Generalã a Naþiunilor Unite din 4 decembrie 1954 ºi,
Considerînd cã este indicat sã se reducã apatridia printr-un acord interna-
þional, Au convenit asupra urmãtoarelor prevederi:
Articolul l
1. Fiecare stat contractant acordã cetãþenia sa persoanei nãscutã pe teritoriul
sãu ºi care, altfel, ar fi apatridã. Aceastã cetãþenie va fi acordatã:
a) De plin drept, la naºtere, sau
b) La cererea subscrisã conform procedurii prevãzutã de legislaþia statului
în cauzã, depusã la autoritatea competentã de cãtre cel interesat sau în numele
sãu; sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al prezentului articol cererea nu
poate fi respinsã.
Statul contractant a cãrui legislaþie prevede acordarea cetãþeniei sale la cerere
conform prevederii de la litera b a prezentului paragraf poate acorda, de ase-
menea, cetãþenia sa de plin drept la vîrsta ºi în condiþiile stabilite prin legea sa.
2. Statul contractant poate subordona obþinerea cetãþeniei sale în baza
prevederilor de la litera b paragraful l al prezentului articol, îndeplinirii uneia
sau mai multora dintre urmãtoarele condiþii:
a) Ca cererea sã fie subscrisã într-o perioadã stabilitã de statul contractant,
perioadã care sã înceapã cel mai tîrziu la vîrsta de 18 ani ºi care sã nu expire
înainte de 21 de ani, înþelegîndu-se totuºi cã cel interesat trebuie sa dispunã
de cel puþin un an pentru a subscrie cererea sa personal ºi fãrã abilitare;
b) Ca cel interesat sã aibã reºedinþa obiºnuitã pe teritoriul statului contractant,
fãrã ca totuºi durata reºedinþei stabilitã de acesta din urmã sã poatã depãºi 10
ani în total, din care cel mult 5 sã preceadã nemijlocit depunerea cererii;
c) Ca cel interesat sã nu fi fost declarat vinovat de o infracþiune împotriva
securitãþii naþionale sau ca el sã nu fi fost condamnat la o pedeapsã cu
închisoarea de cel puþin 5 ani pentru un fapt calificat crimã;
d) Ca cel interesat sã nu fi obþinut la naºtere sau ulterior o cetãþenie.
3. Totuºi, independent de prevederile alineatului b al paragrafului l ºi ale
paragrafului 2 din prezentul articol, copilul legitim care s-a nãscut pe teritoriul
1
Convenþia a fost adoptatã de Conferinþa plenipotenþiarilor reunitã în 1959 st 1961 conform
Rezoluþiei 896 (IX) a Adunãrii Generale a Organizaþiei Naþiunilor Unite din 4 decembrie
1954. A intrat în vigoare la 13 decembrie 1975. Republica Moldova nu este parte la Convenþie.
57
unui stat contractant ºi a cãrui mamã posedã cetãþenia acestui stat, capãtã
aceastã cetãþenie la naºtere dacã, în caz contrar, ar fi apatrid.
4. Fiecare stat contractant acordã cetãþenia sa persoanei care, în caz contrar,
ar fi apatridã ºi al cãrei tatã sau mamã posedã, în momentul naºterii acelei
persoane, cetãþenia statului dacã, fiind depãºitã vîrsta stabilitã pentru prezen-
tarea cererii sale, sau neîndeplinind condiþiile de reºedinþã stabilite, acea
persoanã n-a putut obþine cetãþenia statului contractant pe teritoriul cãruia s-a
nãscut. Dacã pãrinþii nu aveau aceeaºi cetãþenie în momentul naºterii, legislaþia
statului contractant a cãrui cetãþenie este solicitatã va determina dacã copilul
urmeazã condiþia tatãlui sau aceea a mamei. Dacã cetãþenia se acordã la cerere,
aceasta se va depune, conform procedurii prevãzute de legislaþia statului în
cauzã, la autoritatea competentã, de cãtre cel interesat sau în numele sãu.
Sub rezerva prevederilor paragrafului 5 al prezentului articol, aceastã cerere
nu poate fi respinsã.
5. Statul contractant poate subordona acordarea cetãþeniei sale în temeiul
paragrafului 4 al prezentului articol urmãtoarelor condiþii sau uneia dintre ele:
a) ca cererea sã fie subscrisã înainte ca cel interesat sã fi împlinit o vîrstã
stabilitã de statul contractant în cauzã, aceastã vîrstã neputînd fi mai micã de
23 ani;
b) ca cel interesat sã fi avut reºedinþa obiºnuitã pe teritoriul statului contrac-
tant în cauzã pe o anumitã perioadã precedînd nemijlocit la depunerea cererii,
perioada stabilitã de acest stat ºi a cãrei duratã exigibilã sã nu poatã depãºi
totuºi trei ani;
c) ca cel interesat sã nu fi obþinut la naºtere sau ulterior o cetãþenie.
Articolul 2
Copilul gãsit pe teritoriul unui stat contractant este considerat pînã la proba
contrarã cã s-a nãscut pe acest teritoriu, din pãrinþi posedînd cetãþenia acestui
stat.
Articolul 3
În scopul determinãrii obligaþiilor statelor contractante, în cadrul prezentei
Convenþii, naºterea la bordul unei nave sau al unei aeronave se va considera
ca fiind survenitã pe teritoriul statului sub al cãrui pavilion navigheazã nava sau
este înmatriculatã aeronava.
Articolul 4
1. Fiecare stat contractant acordã cetãþenia sa persoanei care, în caz contrar,
ar fi apatridã ºi nu este nãscutã pe teritoriul unui stat contractant, dacã, în
momentul naºterii tatãl sau mama avea cetãþenia primului dintre aceste state.
Dacã în acel moment, pãrinþii nu aveau aceeaºi cetãþenie, legislaþia acestui
stat hotãrãºte dacã copilul urmeazã condiþia tatãlui sau pe aceea a mamei.
Cetãþenia atribuitã în temeiul prezentului paragraf se acordã:
58
a) de plin drept, la naºtere, sau
b) la cererea depusã dupã procedura prevãzutã de legislaþia statului în
cauzã, la autoritatea competentã de cãtre cel interesat sau în numele sãu;
sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al prezentului articol, cererea nu poate
fi respinsã.
2. Statul contractant poate subordona obþinerea cetãþeniei sale în temeiul
paragrafului l al prezentului articol urmãtoarelor condiþii sau uneia dintre ele:
a) ca cererea sã fie subscrisã înainte ca cel interesat sã fi împlinit o vîrstã
stabilitã de statul contractant în cauzã, aceastã vîrstã neputînd fi mai micã de
23 ani;
b) ca cel interesat sã fi avut reºedinþa în mod obiºnuit pe teritoriul statului
contractant în cauzã pe o perioadã stabilitã precedînd nemijlocit prezentarea
cererii, perioadã stabilitã de acest stat ºi a cãrei duratã cerutã sã nu poatã
totuºi depãºi trei ani;
c) ca cel interesat sã nu fi fost declarat vinovat de o infracþiune împotriva
securitãþii naþionale;
d) ca cel interesat sã nu fi cãpãtat la naºtere, sau ulterior, o cetãþenie.
Articolul 5
1. Dacã legislaþia unui stat contractant prevede pierderea cetãþeniei ca
urmare a schimbãrii unei situaþii cum ar fi cãsãtorie, desfacere de cãsãtorie,
legitimare, recunoaºtere sau adopþiune, aceastã pierdere trebuie sã fie
subordonatã posedãrii sau obþinerii cetãþeniei unui alt stat.
2. Dacã, conform legislaþiei unui stat contractant, un copil natural pierde
cetãþenia acestui stat ca urmare a unei recunoaºteri de filiaþiune, i se va oferi
posibilitatea sã o capete printr-o cerere depusã la autoritatea competentã, cerere
care nu va putea fi supusã unor condiþii mai riguroase ca acele prevãzute la
paragraful 2 al articolului l al prezentei Convenþii.
Articolul 6
Dacã legislaþia unui stat contractant prevede cã faptul de pierdere a cetãþeniei
unei persoane sau al privãrii de cetãþenie a acesteia, determinã pierderea acestei
cetãþenii pentru soþ sau copii, aceastã pierdere va fi subordonatã posedãrii sau
obþinerii de cãtre aceºtia din urmã a unei alte cetãþenii.
Articolul 7
1. a) Dacã legislaþia unui stat contractant prevede repudierea, aceasta nu
atrage pentru o persoanã pierderea cetãþeniei sale decît dacã ea posedã sau
obþine altã cetãþenie.
b) Prevederea de la litera a) a prezentului paragraf nu se va aplica dacã va
apare inconciliabilã cu principiile enunþate la articolele 13 ºi 14 ale Declaraþiei
universale a drepturilor omului aprobatã la 10 decembrie 1948 de Adunarea
Generalã a Naþiunilor Unite.
59
2. O persoanã care posedã cetãþenia unui stat contractant ºi care solicitã
naturalizarea într-o þarã strãinã nu pierde cetãþenia sa, decît dacã ea obþine
sau a primit asigurarea obþinerii cetãþeniei acestei þãri.
3. Sub rezerva prevederilor paragrafelor 4 ºi 5 din prezentul articol nimeni
nu-ºi poate pierde cetãþenia dacã urmeazã ca o consecinþã a acestui fapt sã
devinã apatrid pentru cã pãrãseºte þara a cãrei cetãþenie o posedã, are reºedinþa
în strãinãtate, nu se înmatriculeazã ori pentru orice alt motiv asemãnãtor.
4. Pierderea cetãþeniei care afecteazã o persoanã naturalizatã poate fi
motivatã prin reºedinþa în strãinãtate pe o perioadã a cãrei duratã, stabilitã de
statul contractant, nu poate fi mai micã de ºapte ani consecutivi, dacã cel
interesat nu declarã autoritãþilor competente intenþia sa de a-si pãstra cetãþenia.
5. în privinþa persoanelor nãscute în afara teritoriului statului contractant a
cãrui cetãþenie o posedã, pãstrarea acestei cetãþenii peste o perioadã de un an
de la majorat poate fi subordonatã de legislaþia statului contractant unor condiþii
de reºedinþã la aceastã datã pe teritoriul acestui stat sau de înmatriculare la
autoritãþile competente.
6. Cu excepþia cazurilor prevãzute în prezentul articol, o persoanã nu poate
pierde cetãþenia unui stat contractant dacã din acest fapt ar deveni apatridã,
chiar dacã aceastã pierdere nu ar fi în mod expres exclusã de orice altã
prevedere a prezentei Convenþii.
Articolul 8
1. Statele contractante nu vor lipsi de cetãþenia lor nici o persoanã dacã
aceastã privaþiune urmeazã sã-l facã apatrid.
2. Totuºi, ca excepþii de la prevederea primului paragraf al prezentului articol,
o persoanã poate fi lipsitã de cetãþenia unui stat contractant:
a) in cazul în care, în temeiul paragrafelor 4 ºi 5 ale articolului 7, se permite
de a se dispune pierderea cetãþeniei;
b) dacã ea a obþinut aceastã cetãþenie prin mijlocirea unei declaraþii false
sau prin orice alt act fraudulos.
3. Tot ca o excepþie de la prevederea paragrafului l al prezentului articol, un
stat contractant poate pãstra facultatea de a lipsi o persoanã de cetãþenia sa
dacã face, cu prilejul semnãrii, ratificãrii sau aderãrii, o declaraþie în acest scop
arãtînd unul sau mai multe motive prevãzute în legislaþia sa naþionalã la aceastã
datã ºi fiind cuprinse în urmãtoarele categorii:
a) Dacã o persoanã, în condiþii care implicã din partea sa o lipsã de loialitate
faþã de statul contractant:
i) Fãrã a þine seama de o interdicþie expresã a acestui stat a dat ºi continuã
sã dea concursul unui alt stat sau a primit sau continuã sã primeascã din
partea unui alt stat onorarii sau
ii) A avut o comportare de naturã sã aducã un prejudiciu grav intereselor
esenþiale ale statului;
60
iii) Dacã o persoanã a fãcut jurãmînt de credinþã sau a fãcut o declaraþie
formalã de credinþã altui stat, sau a manifestat într-un mod neîndoielnic prin
comportarea sa hotãrîrea de a respinge supunerea sa faþã de statul
contractant.
4. Un stat contractant nu va face uz de facultatea de a lipsi o persoanã de
cetãþenia sa în condiþiile definite la paragrafele 2 ºi 3 ale prezentului articol
decît în conformitate cu legea care va comporta posibilitatea pentru cel interesat
de a exercita toate mijloacele sale de apãrare în faþa unui organ judiciar sau a
altui organism competent.
Articolul 9
Statele contractante nu vor lipsi de cetãþenia lor nici o persoanã sau grup
de persoane pentru motive de ordin rasial, etnic, religios sau politic.
Articolul 10
1. Orice tratat încheiat între statele contractante privind cedarea unui teritoriu
trebuie sã cuprindã prevederi avînd drept scop sã garanteze cã nimeni nu va
deveni apatrid ca urmare a cedãrii. Statele contractante vor face tot ce le stã în
putinþã pentru ca orice tratat astfel încheiat, cu un stat care nu este parte la
prezenta Convenþie sã conþinã prevederi în acest scop.
2. În lipsa unor prevederi în acest scop, statul contractant cãruia i s-a cedat
un teritoriu sau care a dobîndit în alt mod un teritoriu acordã cetãþenia sa
persoanelor care fãrã aceasta ar deveni apatride datoritã cedãrii sau dobîndirii.
Articolul 11
Statele contractante se obligã sã promoveze crearea, în cadrul Organizaþiei
Naþiunilor Unite, îndatã ce va fi posibil dupã depunerea celui de al ºaselea
instrument de ratificare sau de aderare, a unui organism la care persoanele
care considerã cã au dreptul sã beneficieze de prezenta Convenþie sã poatã
recurge pentru examinarea cererii lor ºi pentru a obþine asistenþa acestuia în
introducerea cererii la autoritatea competentã.
Articolul 12
1. Paragraful l al articolului l sau articolul 4 al prezentei Convenþii se vor aplica,
pentru statele contractante care nu acordã cetãþenia lor de plin drept la naºtere,
persoanelor nãscute atît înainte cît ºi dupã intrarea în vigoare a Convenþiei.
2. Paragraful 4 al articolului l al prezentei Convenþii se va aplica persoanelor
nãscute atît înainte cît ºi dupã intrarea în vigoare a Convenþiei.
3. Articolul 2 al prezentei Convenþii nu se va aplica decît copiilor gãsiþi dupã
intrarea în vigoare a Convenþiei.
Articolul 13
Prevederile prezentei Convenþii nu împiedicã aplicarea prevederilor mai
favorabile reducerii cazurilor de apatridie cuprinse sau care vor fi introduse
61
ulterior, fie în legislaþia oricãrui stat contractant, fie în orice tratat, convenþie sau
acord între douã sau mai multe state contractante.
Articolul 14
Orice diferend între Pãrþile contractante referitor la interpretarea sau la
aplicarea Convenþiei care nu poate fi soluþionat prin alte mijloace va fi adus
înaintea Curþii Internaþionale de Justiþie la cererea uneia din pãrþile în diferend.
Articolul 15
1. Prezenta Convenþie se va aplica tuturor teritoriilor neautonome, sub tutelã,
coloniale ºi altor teritorii nemetropolitane, cãrora un stat contractant le asigurã
relaþiile internaþionale; statul contractant interesat va trebui, sub rezerva
prevederilor paragrafului 2 al prezentului articol, ca în momentul semnãrii
ratificãrii sau aderãrii, sã indice teritoriul sau teritoriile nemetropolitane cãrora
prezenta Convenþie se va aplica ipso facto ca urmare a acestei semnãri, ratificãri
sau aderãri.
2. Dacã, în materie de cetãþenie, un teritoriu nemetropolitan nu este considerat
ca formînd un întreg cu teritoriul metropolitan, sau dacã consimþãmîntul prealabil
al unui teritoriu nemetropolitan este necesar în baza legilor sau practicilor
constituþionale ale statului contractant sau ale teritoriului nemetropolitan pentru
ca Convenþia sã fie aplicabilã acestui teritoriu, menþionatul stat contractant va
trebui sã depunã eforturi pentru a obþine, într-un termen de douãsprezece luni,
socotit de la data la care el va fi semnat Convenþia, consimþãmîntul necesar al
teritoriului nemetropolitan, ºi cînd acest consimþãmînt va fi fost obþinut, statul
contractant va trebui sã-l notifice Secretarului general al Organizaþiei Naþiunilor
Unite, îndatã dupã data primirii acestei notificãri de cãtre Secretarul General,
Convenþia se va aplica teritoriului sau teritoriilor indicate prin aceasta.
3. La expirarea termenului de douãsprezece luni menþionat la paragraful 2
din prezentul articol, statele contractante interesate vor informa Secretarul
General despre rezultatul consultãrilor cu teritoriile nemetropolitane cãrora ele
le asigurã relaþiile internaþionale ºi al cãror consimþãmînt pentru aplicarea
prezentei Convenþii nu va fi fost dat.
Articolul 16
1. Prezenta Convenþie va fi deschisã pentru semnare la sediul Organizaþiei
Naþiunilor Unite de la 30 august 1961 la 31 mai 1962.
2. Prezenta Convenþie va fi deschisã pentru semnare:
a) Tuturor statelor membre ale Organizaþiei Naþiunilor Unite;
b) Oricãrui stat invitat la Conferinþa Naþiunilor Unite pentru eliminarea sau
reducerea cazurilor de apatridie în viitor;
c) Oricãrui alt stat cãruia Adunarea generalã a Naþiunilor Unite îi va adresa
o invitaþie pentru a semna sau adera.
3. Prezenta Convenþie va fi ratificatã iar instrumentele de ratificare vor fi
depuse la Secretarul General al Naþiunilor Unite.
62
4. Statele menþionate la paragraful 2 al prezentului articol vor putea adera
la prezenta Convenþie. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de
aderare la Secretarul General al Organizaþiei Naþiunilor Unite.
Articolul 17
1. în momentul semnãrii, al ratificãrii sau al aderãrii, orice stat poate formula
rezerve la articolele 11,14 ºi 15.
2. Nu pot fi fãcute alte rezerve la prezenta Convenþie.
Articolul 18
1. Prezenta Convenþie va intra în vigoare doi ani dupã data depunerii celui
de al ºaselea instrument de ratificare sau de aderare.
2. Pentru orice stat care ratificã prezenta Convenþie sau va adera la ea
dunã depunerea celui de al ºaselea instrument de ratificare sau de aderare.
Convenþia va intra în vigoare a nouãzecea zi dupã depunerea de cãtre acest
stat a instrumentului sãu de aderare sau ratificare sau la data intrãrii în vigoare
a Convenþiei, în conformitate cu prevederile paragrafului l al prezentului articol,
dacã aceastã ultimã datã este cea mai îndepãrtatã.
Articolul 19
1. Orice stat contractant poate denunþa prezenta Convenþie oricînd prin
notificarea scrisã, adresatã Secretarului General al Organizaþiei Naþiunilor Unite.
Denunþarea va avea efect, faþã de statul contractant interesat, un an dupã data
la care Secretarul General a primit notificarea.
2. În cazul în care, în conformitate cu prevederile articolului 15, prezenta
Convenþie va fi fost pusã în aplicare într-un teritoriu nemetropolitan al unui stat
contractant, aceasta din urmã va putea, cu consimþãmîntul teritoriului în cauzã,
sã notifice ulterior, în orice moment, Secretarului General al Organizaþiei
Naþiunilor Unite cã a fost denunþatã Convenþia faþã de acest teritoriu. Denunþarea
va avea efect la un an dupã data la care notificarea va parveni Secretarului
General, care va informa toate celelalte state contractante despre aceastã
notificare ºi despre data la care el o va fi primit.
Articolul 20
1. Secretarul general al Organizaþiei Naþiunilor Unite va notifica tuturor statelor
membre ale Organizaþiei ºi statelor nemembre menþionate la articolul 16:
a) Semnãturile, ratificãrile ºi aderãrile prevãzute la Articolul 16;
b) Rezervele formulate în conformitate cu art. 17;
c) Data la care prezenta Convenþie va intra în vigoare în executarea articolului 18;
d) Denunþãrile prevãzute la articolul 19.
2. Secretarul General al Organizaþiei Naþiunilor Unite va trebui ca cel mai
tîrziu dupã depunerea celui de al ºaselea instrument de ratificare sau de aderare
sã supunã atenþiei Adunãrii Generale chestiunea creãrii, în conformitate cu
articolul 11, a organismului menþionat în acel articol.
63
Articolul 21
Prezenta Convenþie va fi înregistratã la Secretarul General al Organizaþiei
Naþiunilor Unite la data intrãrii ei în vigoare.
Drept care plenipotenþiarii subscriºi au semnat prezenta Convenþie.
Fãcutã la New York, la treizeci august o mie nouã sute ºaizeci ºi unu, într-
un singur exemplar, ale cãrui texte în limbile chinezã, englezã, francezã, rusã
ºi spaniolã sînt deopotrivã autentice, care va fi depus la arhivele Organizaþiei
Naþiunilor Unite ºi ale cãror copii certificate pentru conformitate vor fi transmise
de Secretarul General al O.N.U. tuturor statelor membre ale Organizaþiei precum
ºi statelor nemembre menþionate la articolul 16 al prezentei Convenþii.
...
ANEXÃ
ACTUL FINAL AL CONFERINÞEI NAÞIUNILOR UNITE

PENTRU ELIMINAREA SAU REDUCEREA
CAZURILOR DE APATRIDIE ÎN VIITOR
1. Adunarea Generalã a Naþiunilor Unite, prin rezoluþia 896 (IX) din 4 decem-
brie 1954, ºi-a exprimat dorinþa ca o conferinþã internaþionalã a plenipotenþiarilor
sã fie convocatã în scopul încheierii unei convenþii pentru reducerea sau
eliminarea cazurilor de apatridie în viitor, de îndatã ce un numãr de cel puþin
douãzeci de state vor fi comunicat Secretarului General intenþia de a coopera
în cadrul unei astfel de conferinþe. Secretarului General i s-a cerut ca, dupã
îndeplinirea acestei condiþii, sã fixeze data exactã ºi locul unde se va desfãºura
conferinþa. Adunarea Generalã a luat notã de proiectul Convenþiei pentru
eliminarea cazurilor de apatridie în viitor si, respectiv, al Convenþiei pentru
reducerea cazurilor de apatridie în viitor, ce i-au fost înaintate de Comisia de
Drept Internaþional în raportul referitor la cea de-a ºasea sa sesiune din 1954.
Adunarea Generalã a solicitat guvernelor statelor invitate sã participe la acesta
conferinþã sã ia în considerare, cît de curînd cu putinþã, oportunitatea unei
convenþii multilaterale pentru eliminarea sau reducerea cazurilor de apatridie
în viitor.
2. Dupã îndeplinirea condiþiei prevãzute în rezoluþia Adunãrii Generale,
Secretarul General a convocat, la 24 martie 1959, o Conferinþã a Naþiunilor
Unite pentru eliminarea sau reducerea cazurilor de apatridie în viitor, la Sediul
din Geneva al Organizaþiei Naþiunilor Unite. Conferinþa s-a întrunit la Sediul
european al Naþiunilor Unite, între 24 martie 18 aprilie 1959.
3. Pe 18 aprilie 1959, datã la care Conferinþa a luat sfîrºit, s-a adoptat
urmãtoarea rezoluþie:
64
Conferinþa,
Neavînd posibilitatea sã finalizeze, în timpul alocat, lucrarea ce i-a fost încredinþatã,
Propune organismului competent al Naþiunilor Unite sã reconvoace Conferinþa
în cel mai scurt timp cu putinþã, pentru continuarea ºi finalizarea lucrãrii.
4. În conformitate cu aceastã rezoluþie, Secretarul General al Naþiunilor Unite
a decis, în urma consultãrii punctelor de vedere ale statelor participante,
reconvocarea conferinþei la Sediul din New York al Naþiunilor Unite, la 15 august
1961. Conferinþa s-a întrunit la Sediul Naþiunilor Unite între 15-28 august 1961.
5. In prima parte a Conferinþei au fost reprezentate guvernele urmãtoarelor
treizeci ºi cinci de state: Argentina, Austria, Belgia, Brazilia, Canada, Ceylon,
Chile, China, Danemarca, Republica Dominicanã, Elveþia, Republica Federalã
a Germaniei, Franþa, India, Indonezia, Irak, Israel, Italia, Iugoslavia, Japonia,
Liechtenstein, Luxemburg, Regatul Unit al Marii Britanii ºi al Irlandei de Nord,
Norvegia, Olanda, Pakistan, Panama, Peru, Portugalia, Sfîntul Scaun, Spania,
Statele Unite, Suedia, Turcia, Republica Arabã Unitã.
6. Guvernele urmãtoarelor state au fost reprezentate prin observatori:
Finlanda, Grecia.
7. La a doua parte a Conferinþei au fost reprezentate guvernele urmãtoarelor
treizeci de state: Argentina, Austria, Belgia, Brazilia, Canada, Ceylon, China,
Danemarca, Republica Dominicanã, Elveþia, Republica Federalã a Germaniei,
Finlanda, Franþa, Indonezia, Israel, Italia, Iugoslavia, Japonia, Regatul Unit al
Marii Britanii ºi al Irlandei de Nord, Norvegia, Olanda, Pakistan, Panama. Peru,
Sfîntul Scaun, Spania, Statele Unite, Suedia, Turcia, Republica Arabã Unitã.
8. Guvernele urmãtoarelor state au fost reprezentate prin observatori:
Grecia, Irak.
9. La prima parte a Conferinþei, urmãtoarele organizaþii interguvernamentale
au fost reprezentate prin observatori:
Consiliul Europei, Comitetul interguvernamental pentru Migraþie Europeanã,
Institutul Internaþional pentru Unificarea Dreptului Privat, Liga Statelor Arabe.
10. La a doua parte a Conferinþei, urmãtoarea organizaþie interguverna-
mentalã a fost reprezentatã printr-un observator:
Liga Statelor Arabe.
11. La ambele pãrþi ale Conferinþei, înaltul Comisariat al Naþiunilor Unite
pentru Refugiaþi a fost reprezentat printr-un observator.
12. În prima parte a Conferinþei, preºedinte a fost ales dl Knud Larsen, din
Danemarca, iar dnii Ichiro Kawasaki, din Japonia si, respectiv, Humberto
Calamari, din Brazilia, au fost aleºi vicepreºedinþi.
13. Nici unul dintre aceºti funcþionari nu a fost prezent la a doua parte a
Conferinþei, în consecinþã, preºedintele a fost ales dl Willem Riphagen, din
Olanda, iar dnii Gilberto Amada, din Brazilia, ºi, respectiv, G.P. Malalasekera,
din Ceylon, au fost aleºi vicepreºedinþi.
14. În prima parte a Conferinþei au fost înfiinþate urmãtoarele comitete:
65
Comitetul plenar; coordonatorul acestui comitet a fost preºedintele primei pãrþi
a Conferinþei; vicecoordonatori au fost vicepreºedinþii primei pãrþi a Conferinþei.
Comitetul de redactare; membrii acestui comitet au fost reprezentanþii
urmãtoarelor state: Argentina, Belgia, Franþa, Israel, Regatul Unit al Marii Britanii
ºi al Irlandei de Nord, Panama; coordonatorul comitetului, în prima parte a
Conferinþei, a fost dl Humberto Calamari, din Panama, iar în a doua parte a
Conferinþei dl Enrique Ros, din Argentina.
15. Comitetul plenar nu s-a întrunit în a doua parte a Conferinþei.
16. În ambele pãrþi ale Conferinþei, preºedintele ºi vicepreºedinþii au examinat,
în conformitate cu dispoziþia nr. 3 a Regulamentului de procedurã, scrisorile de
acreditare ale reprezentanþilor, prezentînd Conferinþei raportul referitor la acestea.
17. În cadrul celei de-a doua pãrþi a Conferinþei s-a întrunit un grup de lucru,
format din preºedinte, în calitate de coordonator, ºi reprezentanþi din Brazilia,
canada, Elveþia, Franþa, Israel, Regatul Unit al Marii Britanii ºi Irlandei de Nord,
Norvegia ºi Turcia, precum ºi reprezentanþi ai altor state care au dorit sã participe.
Raportorul Grupului de lucru a fost dl Peter Harvey, din Regatul Unit al Marii
Britanii ºi Irlandei de Nord.
18. La prima parte a Conferinþei, Secretarul General al Naþiunilor Unite a
fost reprezentat de directorul Diviziei de codificare a Biroului pentru problemele
juridice al Naþiunilor Unite, dl Yuen-li Liang care a fost, de asemenea, numit
Secretar executiv.
19. La a doua parte a Conferinþei, Secretarul General al Naþiunilor Unite a
fost reprezentat de Consilierul juridic, dl C.A.Stavropoulos, iar funcþia de Secretar
executiv a îndeplinit-o dl Yuen-li Liang.
20. În prima parte a Conferinþei a fost luatã hotãrîrea ca la baza lucrãrilor sale
sã stea proiectul de Convenþie pentru reducerea cazurilor de apatridie în viitor,
redactatã de Comisia de Drept Internaþional. De asemenea, pe masa de lucru a
Conferinþei s-au aflat, în prima parte, observaþiile înaintate de guverne cu privire la
proiectul Convenþiei pentru reducerea cazurilor de apatridie în viitor, înaintate de
Danemarca în documentaþia pregãtitoare întocmitã de Secretariatul Naþiunilor Unite.
21. În afarã de documentaþia menþionatã la punctul precedent, pe masa de
lucru a Conferinþei s-au mai aflat observaþiile înaintate de guverne cu referire la
lipsirea de cetãþenie, observaþiile înaintate de Înaltul Comisariat al Naþiunilor Unite
pentru Refugiaþi ºi documentele suplimentare pregãtite de Secretariatul naþiunilor
Unite.
22. În baza deliberãrilor, consemnate în registrele Comitetului plenar ºi ale
întrunirilor în plen, Conferinþa a pregãtit o Convenþie pentru reducerea cazurilor
de apatridie. Convenþia, care urmeazã sã fie ratificatã, a fost adoptatã de
Conferinþã la 28 august 1961 ºi deschisã pentru semnare între 30 august 1961
ºi 31 mai 1962, la Sediul din New York al Organizaþiei naþiunilor Unite. Aceastã
Convenþie a fost, de asemenea, deschisã pentru ratificare ºi va fi depusã în
arhivele Naþiunilor Unite.
66
23. În plus, Conferinþa a adoptat cele patru rezoluþii din anexa prezentului
act final.
DREPT CARE, reprezentanþii au semnat prezentul Act final.
FÃCUT la New York, în a treisprezecea zi a lunii august, o mie nouã sute
ºaizeci ºi unu, în cîte un singur exemplar în limbile chinezã, englezã, francezã,
rusã ºi spaniolã, fiecare dintre aceste texte, egal autentice, urmînd sã fie depuse
în arhivele Naþiunilor Unite, iar Secretarul General al Naþiunilor Unite va oferi
copii legalizate ale acestora tuturor statelor membre ºi nemembre ale Naþiunilor
Unite care au fost invitate sã participe la Conferinþã.
REZOLUÞII
I. Conferinþa recomandã ca persoanele apatride de facto sã fie tratate, în
mãsura în care este posibil, ca persoane apatride de jure, pentru a le da
posibilitatea sã dobîndeascã o cetãþenie efectivã.
II. Conferinþa hotãrãºte cã sensul noþiunii persoanã naturalizatã din alineatul
4 al articolului 7 al Convenþiei trebuie interpretat numai cu referire la persoana
care a dobîndit cetãþenia în urma depunerii unei cereri pe care un stat contractant
poate avea discreþia de a o respinge.
III. Conferinþa recomanda statelor contractante care condiþioneazã pãstrarea
cetãþeniei pentru persoanele aflate în strãinãtate de declaraþii sau înscrisuri sã
ia toate mãsurile posibile pentru a garanta cã aceste persoane sînt informate
în timp util asupra formalitãþilor ºi limitelor de timp pe care trebuie sã le respecte
pentru a-ºi putea pãstra cetãþenia.
IV. Conferinþa hotãrãºte cã, în sensul prezentei Convenþii, noþiunea de
condamnat se va referi la condamnat printr-o sentinþã definitivã de o instanþã
cu jurisdicþie competentã.

DESPRE ADERAREA R.S.S. MOLDOVA LA CONVENÞIA
INTERNAÞIONALÃ CU PRIVIRE LA DREPTURILE COPILULUI1
Nr. 408-XII din 12.12.90
Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova,

pornind de la convingerea cã copii au dreptul la o atenþie deosebitã din
partea societãþii,
recunoscînd cã copilul, în virtutea imaturitãþii fizice ºi mintale, are nevoie
de grijã ºi de ocrotire specialã, inclusiv de apãrare juridicã atît pînã la
naºtere, cît ºi dupã naºtere,
1
Veºtile nr. 12/303, 1990.
67
avînd în vedere cã necesitatea apãrãrii copiilor este consfinþitã de
Declaraþia universalã a drepturilor omului, la care R.S.S. Moldova a aderat
la 28 iulie 1990, de Pactul internaþional cu privire la drepturile economice,
sociale ºi culturale, de Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi
politice, ratificate de R.S.S. Moldova de asemenea la 28 iulie 1990,
contribuind la progresul social ºi la ameliorarea vieþii copiilor,
în conformitate cu Declaraþia suveranitãþii R.S.S. Moldova,
1. Se declarã aderarea R.S.S. Moldova la Convenþia internaþionalã cu privire
la drepturile copilului, adoptatã de Adunarea Generalã a Organizaþiei Naþiunilor
Unite la 22 noiembrie 1989.
2. Actul de aderare a R.S.S. Moldova la Convenþia internaþionalã cu privire
la drepturile copilului se remite Secretariatului Organizaþiei Naþiunilor Unite.
3. Comisiile permanente ale Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova ºi organele
de resort, în procesul elaborãrii noii Constituþii ºi altor legi ale R.S.S. Moldova,
se vor cãlãuzi de prevederile Convenþiei internaþionale cu privire la drepturile
copilului ºi vor lua mãsuri pentru a aduce legile în vigoare în republicã referitoare
la drepturile copilului în corespundere cu aceastã Convenþie.
CONVENÞIA INTERNAÞIONALÃ
CU PRIVIRE LA DREPTURILE COPILULUI1
din 20.11.1989
Extras

Articolul 22
1. Statele pãrþi vor lua mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura ca un
copil care cautã sã obþinã statutul de refugiat sau care este considerat ca refugiat
în virtutea regulilor ºi procedurilor de drept internaþional sau naþional aplicabile,
fie cã este singur fie însoþit de mamã ºi tatã sau de orice altã persoanã, sã
beneficieze de protecþie ºi asistenþã umanitarã corespunzãtoare pentru a-i
permite sã se bucure de drepturile pe care i le recunosc prezenta Convenþie ºi
celelalte instrumente internaþionale relative la drepturile omului sau cu caracter
umanitar, la care statele respective sînt pãrþi.
1
Adoptatã de Adunarea generalã a Naþiunilor Unite la 20 noiembrie 1989. A intrat în
vigoare la 20 septembrie 1990. Republica Moldova a aderat prin Hotãrîrea Parlamentului nr.
408-XII din 12.12.90. În vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993. Publicatã
în ediþia oficialã Tratate internaþionale, 1998, volumul 1, pag. 51-72.
68
2. În acest scop, statele pãrþi vor coopera, dupã cum vor considera potrivit,
la toate eforturile fãcute de Organizaþia Naþiunilor Unite ºi alte organizaþii
interguvernamentale sau neguvernamentale competente care colaboreazã cu
ONU, pentru a proteja ºi ajuta copilul care se gãseºte în asemenea situaþii ºi
pentru a descoperi pãrinþii sau alþi membri ai familiei oricãrui copil refugiat, în
vederea obþinerii informaþiilor necesare pentru reunificarea familiei sale. În
cazurile în care nici un pãrinte ºi nici alt membru al familiei nu poate fi gãsit,
copilului i se va acorda aceeaºi protecþie ca oricãrui alt copil care este perma-
nent sau temporar lipsit de mediul sãu familial, indiferent pentru care motiv, în
conformitate cu prezenta Convenþie.

Articolul 30
În statele în care existã minoritãþi etnice, religioase sau lingvistice sau
persoane de origine autohtonã, un copil autohton sau care aparþine uneia din
aceste minoritãþi nu poate fi privat de dreptul de a avea în comun cu alþi membri
ai grupului sãu propria culturã, de a profesa ºi de a practica propria religie sau
de a folosi propria limbã.


CU PRIVIRE LA ADERAREA REPUBLICII MOLDOVA LA
CONVENÞIA ÎMPOTRIVA TORTURII ªI A ALTOR PEDEPSE SAU
TRATAMENTE CU CRUZIME, INUMANE SAU DEGRADANTE1
Nr. 473-XIII din 31.05.95
Articolul 1
Republica Moldova aderã la Convenþia împotrivã torturii ºi a altor pedepse
sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptatã de Adunarea
Generalã a Organizaþiei Naþiunilor Unite la 10 decembrie 1984.
Articolul 2
Ministerul Afacerilor Externe va pregãti ºi va remite dispozitarului Convenþiei
instrumentele de aderare.
Articolul 3
Prezenta hotãrîre intrã în vigoare la data publicãrii.
1
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 34/374 din 22.06.1995.
69
CONVENÞIA ÎMPOTRIVA TORTURII
ªI ALTOR PEDEPSE ORI TRATAMENTE CU CRUZIME,
INUMANE SAU DEGRADANTE1
din 10.12.1984
Extras

Articolul 1
1. În scopul prezentei Convenþii, termenul torturã desemneazã orice act
prin care se provoacã unei persoane, cu intenþie, o durere sau suferinþe
puternice, de naturã fizicã sau psihicã, în special cu scopul de a obþine, de la
aceastã persoanã sau de la o persoanã terþã, informaþii sau mãrturisiri, de a o
pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terþã persoanã l-a comis sau este
bãnuitã cã l-a comis, de a o intimida sau de a face presiune asupra unei terþe
persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o formã de discriminare, oricare
ar fi ea, atunci cînd o asemenea durere sau suferinþã sînt provocate de cãtre
un agent al autoritãþii publice sau orice altã persoanã care acþioneazã cu titlu
oficial, sau la instigarea sau cu consimþãmîntul expres sau tacit al unor asemenea
persoane.
2. Acest articol nu afecteazã instrumentele internaþionale sau legile naþionale
care conþin sau ar putea conþine prevederi cu caracter mai larg.

Articolul 3
1. Nici un stat parte nu va expulza, respinge ºi nici extrãda o persoanã cãtre
un alt stat, cînd existã motive serioase de a crede cã acolo aceasta riscã sã fie
supusã în torturã.
2. Pentru a stabili existenþa unor asemenea motive, autoritãþile competente
vor þine seamã de toate împrejurãrile pertinente, inclusiv, dacã va fi cazul, de
existenþa în statul respectiv a unei situaþii caracterizatã prin încãlcãri sistematice,
grave, flagrante ºi de proporþii ale drepturilor omului.
...
1
Adoptatã ºi deschisã spre semnare de Adunarea generalã a Naþiunilor Unite prin Rezoluþia
39/46 din 10 decembrie 1984. A intrat în vigoare la 26 iunie 1987, conform dispoziþiilor art.
27(1). Republica Moldova a aderat prin Hotãrîrea Parlamentului nr. 473-XIII din 31.05.95.
În vigoare pentru Republica Moldova din 28 decembrie 1995. Publicatã în ediþia oficialã
Tratate internaþionale, 1998, vol. 1, pag. 129-144.
70
PRIVIND ADERAREA REPUBLICII MOLDOVA
LA INSTRUMENTELE JURIDICE INTERNAÞIONALE
REFERITOARE LA DREPTURILE OMULUI1
Nr. 707-XII din 10.09.91
Confirmînd cã, în aplicarea prevederilor Declaraþiei universale a drepturilor

omului ºi Pactelor drepturilor omului instrumente juridice internaþionale
recunoscute de cãtre Parlamentul Republicii Moldova la 28 iulie 1990, procesul
de adaptare a legislaþiei Republicii Moldova la normele de drept internaþionale
este în plinã desfãºurare,
dîndu-ºi seama de necesitatea intensificãrii eforturilor de a dezvolta ºi
încuraja respectarea universalã ºi efectivã a drepturilor ºi a libertãþilor
fundamentale ale omului, fãrã deosebire de origine etnicã limbã, sex sau religie,
Parlamentul Republicii Moldova
1. Recunoscînd rolul excepþional al instrumentelor internaþionale care
configureazã drepturile ºi libertãþile fundamentale ale omului, adoptate de O.N.U.
ºi instituþiile ei speciale, precum ºi de cãtre Conferinþa pentru Securitate ºi
Cooperare în Europa la reuniunile de la Helsinki, Madrid, Viena, Copenhaga,
Paris, Republica Moldova aderã la urmãtoarele instrumente juridice internaþionale:
Actul final al Conferinþei pentru Securitate ºi Cooperare în Europa (1 au-
gust 1975);
Documentul final al Reuniunii de la Madrid pentru Securitate ºi Cooperare
în Europa (11 noiembrie 1980 - 9 septembrie 1983);
Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentanþilor statelor
participante la Conferinþa pentru Securitate ºi Cooperare în Europa (4
noiembrie 1986 - 19 ianuarie 1989);
Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinþei pentru Dimensiunea
umanã a C.S.C.E. (29 iunie 1990);
Carta de la Paris pentru o nouã Europã (21 noiembrie 1990).
Convenþia privind drepturile politice ale femeii (20 decembrie 1952);
Declaraþia privind promovarea în rîndurile tineretului a idealurilor de pace,
respect reciproc ºi înþelegere între popoare (7 decembrie 1965);
Convenþia internaþionalã privind eliminarea tuturor formelor de discriminare
rasialã (21 decembrie 1965);
Convenþia privind lupta contra discriminãrii în domeniul învãþãmîntului (14
decembrie 1960);
1
Monitor nr. 6.2, 1991.
71
Convenþia asupra abolirii muncii forþate (25 iunie 1957);
Convenþia asupra imprescriptibilitãþii crimelor de rãzboi ºi a crimelor con-
tra umanitãþii (26 noiembrie 1968);
Convenþia pentru prevenirea ºi reprimarea crimei de genocid (9 decembrie
1948);
Declaraþia asupra acordãrii independenþei þãrilor ºi popoarelor coloniale
(14 decembrie 1960);
2. Recunoscînd rolul Consiliului Europei ºi Parlamentului European în garan-
tarea ºi protecþia drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale omului, Parlamentul
Republicii Moldova se angajeazã sã ia în considerare documentele referitoare
la drepturile omului adoptate de aceste organizaþii.
3. Comisiile permanente ale Parlamentului ºi Guvernul Republicii Moldova,
Comisia pentru elaborarea proiectului noii Constituþii a Republicii Moldova vor
prezenta spre adoptare proiectele de legi ºi modificãri la legile Republicii Moldova
conforme cu prevederile instrumentelor juridice internaþionale menþionate.
4. Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova va asigura pregãtirea
ºi transmiterea instrumentelor de aderare corespunzãtoare la Secretariatul
Organizaþiei Naþiunilor Unite.
CONVENÞIA INTERNAÞIONALÃ PRIVIND ELIMINAREA

TUTUROR FORMELOR DE DISCRIMINARE RASIALÃ1
din 21.12.1965
Extras
Statele pãrþi la prezenta Convenþie,
Considerînd cã la baza Cartei Naþiunilor Unite stau principiile demnitãþii ºi
egalitãþii fiinþelor umane ºi cã toate statele membre s-au angajat sã acþioneze
atît împreunã cît ºi separat, în cooperare cu Organizaþia, pentru înfãptuirea
unuia din scopurile Naþiunilor Unite, anume de a dezvolta ºi încuraja respectarea
universalã ºi efectivã a drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale pentru
toþi, fãrã deosebire de rasã, sex, limbã sau religie,
Considerînd cã Declaraþia universalã a drepturilor omului proclamã cã toate
fiinþele umane se nasc libere ºi egale în demnitate ºi în drepturi ºi cã fiecare
poate sã se prevaleze de toate drepturile ºi de toate libertãþile care sînt enunþate
1
Adoptatã ºi deschisã spre semnare de Adunarea generalã a Naþiunilor Unite prin Rezoluþia
2106 (XX) din 21 decembrie 1965. A intrat în vigoare la 4 ianuarie 1969, conform dispoziþiilor
art. 19. Republica Moldova a aderat prin Hotãrîrea Parlamentului nr. 707-XII din 10.09.91.
În vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993. Publicatã în ediþia oficialã
Tratate internaþionale, 1998, volumul 1, pag. 77-91.
72
în Declaraþie, fãrã nici o deosebire, mai ales de rasã, de culoare sau de origine
naþionalã.
Luînd în considerare cã toþi oamenii sînt egali în faþa legii ºi au dreptul la o
protecþie egalã a legii împotriva oricãrei discriminãri ºi împotriva oricãrei incitãri
la discriminare,
Considerînd cã Naþiunile Unite au condamnat colonialismul ºi toate practicile
de segregaþie ºi de discriminare care îl însoþesc, sub orice formã ºi în orice loc
ar exista, ºi cã Declaraþia cu privire la acordarea independenþei þãrilor ºi
popoarelor coloniale, din 14 decembrie 1960 (rezoluþia 1514 (XV) a Adunãrii
Generale), a afirmat ºi a proclamat solemn necesitatea de a i se pune capãt
rapid ºi necondiþionat,
Considerînd cã Declaraþia Naþiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor
de discriminare rasialã, din 20 noiembrie 1963 (Rezoluþia 1904 (XVIII) a Adunãrii
Generale), afirmã în mod solemn necesitatea de a se elimina rapid toate formele
ºi toate manifestãrile de discriminare rasialã în toate pãrþile lumii ºi de a asigura
înþelegerea ºi respectarea demnitãþii persoanei umane,
Convinse cã orice doctrinã de superioritate bazatã pe diferenþierea dintre
rase este falsã din punct de vedere ºtiinþific, condamnabilã sub raport moral,
injustã ºi periculoasã din punct de vedere social ºi cã nimic nu ar putea sã
justifice, oriunde ar fi, discriminarea rasialã, nici în teorie, nici în practicã,
Reafirmînd cã discriminarea între fiinþele umane pentru motive de rasã,
culoare sau origine etnicã este un obstacol în calea relaþiilor paºnice de prietenie
între naþiuni, fiind susceptibilã sã tulbure pacea ºi securitatea popoarelor, precum
ºi coexistenþa armonioasã a persoanelor în cadrul aceluiaºi stat,
Convinse cã existenþa barierelor rasiale este incompatibilã cu idealurile
oricãrei societãþi umane,
Alarmate de manifestãrile de discriminare rasialã care existã încã în unele
regiuni ale lumii ºi de politica unor guverne bazatã pe superioritate sau urã
rasialã, cum este politica de apartheid, de segregaþie sau de separaþie,
Hotãrîte sã adopte toate mãsurile necesare pentru eliminarea rapidã a tuturor
formelor ºi a tuturor manifestãrilor de discriminare rasialã spre a favoriza buna
înþelegere între rase ºi a edifica o comunicare internaþionalã eliberatã de orice
forme de segregaþie ºi de discriminare rasialã,
Avînd prezente în spirit Convenþia privind discriminarea în materie de
angajare ºi de profesie, adoptatã de Organizaþia Internaþionalã a Muncii în
1958 ºi de Convenþia privind lupta împotriva discriminãrii în domeniul
învãþãmîntului, adoptatã de Organizaþia Naþiunilor Unite pentru educaþie, ºtiinþã
ºi culturã în 1960,
Dornice sã punã în aplicare principiile enumerate în Declaraþia Naþiunilor
Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasialã ºi sã asigure
cît mai repede posibil adoptarea mãsurilor practice în acest scop,
Au convenit asupra celor ce urmeazã:

73
Articolul 1
1. În prezenta Convenþie, expresia discriminare rasialã are în vedere orice
deosebire, excludere, restricþie sau preferinþã întemeiatã pe rasã, culoare,
ascendenþã sau origine naþionalã sau etnicã, care are ca scop sau efect de a
distruge sau compromite recunoaºterea, folosinþa sau exercitarea, în condiþii
de egalitate, a drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale în domeniile:
politic, economic, social ºi cultural sau în oricare alt domeniu al vieþii publice.
2. Prezenta Convenþie nu se aplicã deosebirilor, excluderilor, restricþiilor
sau preferinþelor stabilite de cãtre un stat parte la Convenþie, dupã cum este
vorba de cetãþenii sãi sau de strãini.
3. Nici o dispoziþie a prezentei Convenþii nu poate fi interpretatã ca afectînd,
în vreun fel, dispoziþiile legislative ale statelor pãrþi la Convenþie, în ceea ce
priveºte naþionalitatea, cetãþenia sau naturalizarea, cu condiþia ca aceste
dispoziþii sã nu fie discriminatorii faþã de o anumitã naþionalitate.
4. Mãsurile speciale luate cu singurul scop de a se asigura cum se cuvine
progresul unor grupuri rasiale sau etnice sau unor indivizi avînd nevoie de protecþia
care poate fi necesarã pentru a le garanta folosinþa ºi exercitarea drepturilor
omului ºi a libertãþilor fundamentale în condiþii de egalitate nu sînt considerate ca
mãsuri de discriminare rasialã, cu condiþia totuºi ca ele sã nu aibã drept efect
menþinerea de drepturi distincte pentru grupuri rasiale diferite ºi ca ele sã nu fie
menþinute în vigoare dupã realizarea scopurilor pentru care au fost adoptate.


LA CONVENÞIA ASUPRA ELIMINÃRII TUTUROR
FORMELOR DE DISCRIMINARE FAÞÃ DE FEMEI
Nr. 87-XIII din 28.04.94

Articolul 1
Republica Moldova aderã la Convenþia asupra eliminãrii tuturor formelor de
discriminare faþã de femei, adoptatã la 18 decembrie 1979 la New York.
Articolul 2
Ministerul Afacerilor Externe în termen de o lunã va pregãti ºi va remite
instrumentele de aderare depozitarului convenþiei menþionate.
Articolul 3
Prezenta hotãrîre intrã în vigoare la data adoptãrii.

74
CONVENÞIA ASUPRA ELIMINÃRII TUTUROR
FORMELOR DE DISCRIMINARE FAÞÃ DE FEMEI1
din 18.12.1979
Extras

Statele pãrþi la prezenta Convenþie,
Luînd notã cã în Carta Naþiunilor Unite se reafirmã încrederea în drepturile
fundamentale ale omului, în demnitatea ºi valoarea persoanei umane, în
egalitatea drepturilor bãrbatului ºi femeii,
Luînd notã cã Declaraþia universalã a drepturilor omului afirmã principiul
nediscriminãrii ºi proclamã cã toate fiinþele umane se nasc libere ºi egale în
demnitate ºi drepturi ºi cã fiecare om poate sã se prevaleze de toate dreptu-
rile ºi libertãþile enunþate în acest document, fãrã nici o deosebire, îndeosebi
de sex,
Luînd notã cã statele pãrþi la pactele internaþionale ale drepturilor omului au
obligaþia sã asigure egalitatea drepturilor bãrbatului ºi femeii în exercitarea
tuturor drepturilor economice, sociale, culturale, civile ºi politice,
Luînd în considerare convenþiile internaþionale încheiate sub egida
Organizaþiei Naþiunilor Unite ºi instituþiilor specializate în vederea promovãrii
egalitãþii drepturilor bãrbatului ºi femeii,
Luînd notã, de asemenea, de rezoluþiile, declaraþiile ºi recomandãrile
adoptate de Organizaþia Naþiunilor Unite ºi instituþiile specializate în vederea
promovãrii egalitãþii drepturilor bãrbatului ºi femeii,
Preocupate în acelaºi timp de constatarea cã, în pofida acestor diverse
instrumente, femeile continuã sã facã obiectul unor importante discriminãri,
Reamintind cã discriminarea faþã de femei violeazã principiile egalitãþii în
drepturi ºi respectului demnitãþii umane, cã ea împiedicã participarea femeilor,
în aceleaºi condiþii ca bãrbaþii, la viaþa politicã, socialã, economicã ºi culturalã
din þara lor, creeazã obstacole creºterii bunãstãrii societãþii ºi a familiei ºi
împiedicã femeile sã-ºi serveascã þara ºi omenirea în deplinãtatea posibili-
tãþilor lor,
Preocupate de faptul cã, în situaþiile de sãrãcie, femeile au un acces minim
la alimentaþie, servicii medicale, educaþie, pregãtire profesionalã, precum ºi la
angajarea în muncã ºi la satisfacerea altor necesitãþi,
1
Adoptatã la 18 decembrie 1979 la New York. Deschisã spre semnare de Adunarea
generalã a Naþiunilor Unite prin Rezoluþia 34/180 din 18 decembrie 1979. A intrat în
vigoare la 3 septembrie 1981, cf. dispoziþiilor art. 27 (1). Republica Moldova a aderat prin
Hotãrîrea Parlamentului nr. 87-XIII din 28.04.94. În vigoare pentru Republica Moldova
din 31 iulie 1994. Publicatã în ediþia oficialã Tratate internaþionale, 1998, volumul 1,
pag. 114-129.
75
Convinse cã instaurarea unei noi ordini economice internaþionale, bazatã
pe echitate ºi justiþie, va contribui în mod semnificativ la promovarea egalitãþii
între bãrbat ºi femeie,
Subliniind cã eliminarea apartheidului, a tuturor formelor de rasism, a
discriminãrii rasiale, colonialismului, neocolonialismului, agresiunii, ocupaþiei
ºi dominaþiei strãine, a amestecului în treburile interne ale statelor este
indispensabilã exercitãrii depline de cãtre bãrbat ºi femeie a drepturilor lor,
Afirmînd cã întãrirea pãcii ºi securitãþii internaþionale, diminuarea încordãrii
internaþionale, cooperarea dintre toate statele, indiferent de sistemele lor
sociale ºi economice, dezarmarea generalã ºi completã ºi, îndeosebi,
dezarmarea nuclearã sub control internaþional strict ºi eficace, afirmarea
principiilor justiþiei, egalitãþii ºi avantajului reciproc în relaþiile dintre þãri ºi
înfãptuirea dreptului popoarelor aflate sub dominaþie strãinã ºi colonialã ºi
sub ocupaþie strãinã la autodeterminare ºi la independenþã, precum ºi respectul
suveranitãþii naþionale ºi al integritãþii teritoriale vor favoriza progresul social
ºi dezvoltarea ºi vor contribui, în consecinþã, la realizarea deplinei egalitãþi
între bãrbat ºi femeie,
Convinse cã dezvoltarea completã a unei þãri, bunãstarea lumii ºi cauza
pãcii cer participarea deplinã a femeilor, în condiþii de egalitate cu bãrbaþii, în
toate domeniile,
Avînd în vedere însemnãtatea contribuþiei femeilor la bunãstarea familiei,
în progresul societãþii, care pînã în prezent nu a fost pe deplin recunoscutã, ca
ºi importanþa socialã a maternitãþii, precum ºi rolul pãrinþilor în familie ºi în
educarea copiilor, ºi conºtiente de faptul cã rolul femeii în procreare nu trebuie
sã fie o cauzã de discriminare ºi cã educarea copiilor necesitã o împãrþire a
responsabilitãþilor între bãrbaþi, femei ºi societate în ansamblul sãu,
Conºtiente cã rolul tradiþional al bãrbatului în familie ºi societate trebuie sã
evolueze în aceeaºi mãsurã cu acela al femeii, dacã se doreºte sã se ajungã la
o egalitate realã a bãrbatului ºi a femeii,
Hotãrîte sã punã în aplicare principiile enunþate în Declaraþia asupra eliminãrii
discriminãrii faþã de femei ºi pentru aceasta sã adopte mãsurile necesare pentru
eliminarea acestei discriminãri sub toate formele ºi manifestãrile ei,

Articolul 1
În termenii prezentei Convenþii, expresia discriminare faþã de femei vizeazã
orice diferenþiere, excludere sau restricþie bazatã pe sex, care are drept efect
sau scop sã compromitã ori sã anihileze recunoaºterea, beneficiul ºi exercitarea
de cãtre femei, indiferent de starea lor matrimonialã, pe baza egalitãþii dintre
bãrbat ºi femeie, a drepturilor omului ºi libertãþilor fundamentale, în domeniile
politic, economic, social, cultural ºi civil sau în orice alt domeniu.

76
LA UNELE CONVENÞII INTERNAÞIONALE1
Nr. 1318-XII din 02.03.93
Articolul 1
Republica Moldova aderã la:
Convenþia Mondialã cu privire la drepturile de autor (6 septembrie 1952,
Geneva);
Convenþia vamalã relativã la importul temporar al vehiculelor rutiere
comerciale (18 mai 1956, Geneva);
Convenþia relativã la Contractul de transport internaþional al mãrfurilor pe
ºosele (C.M.R.) (19 mai 1956, Geneva);
Convenþia asupra circulaþiei rutiere (8 noiembrie 1968, Viena);
Acordul European relativ la munca echipajelor vehiculelor care efectueazã
transporturi internaþionale pe ºosele (A.E.T.R.) (1 iulie 1970, Geneva);
Convenþia vamalã relativã la Transportul internaþional de mãrfuri sub
acoperirea carnetelor T.I.R. (14 noiembrie 1975, Geneva);
Convenþiile de la Geneva privind protecþia victimelor de rãzboi (12 august
1949):
Convenþia pentru îmbunãtãþirea soartei rãniþilor ºi bolnavilor din forþele
armate în campanie;
Convenþia pentru îmbunãtãþirea soartei rãniþilor, bolnavilor ºi naufragiaþilor
din forþele armate maritime;
Convenþia cu privire la tratamentul prizonierilor de rãzboi;
Convenþia cu privire la protecþia persoanelor civile în timp de rãzboi;
Protocoalele adiþionale la convenþiile de la Geneva din 12 august 1949 (10
iulie 1977):
Protocolul adiþional I privind protecþia victimelor conflictelor armate
internaþionale;
Protocolul adiþional II privind protecþia victimelor conflictelor armate fãrã
caracter internaþional.
Articolul 2
Ministerul Afacerilor Externe, în termen de o lunã, va pregãti ºi remite
instrumentele de aderare depozitarilor convenþiilor menþionate.
Articolul 3
1
Monitor nr. 3/62 din 30.03.1993.
77
CONVENÞIA CU PRIVIRE LA PROTECÞIA
PERSOANELOR CIVILE ÎN TIMP DE RÃZBOI1
din 12.08.1949
Extras

Subsemnaþii Plenipotenþiari ai Guvernelor reprezentate la Conferinþa
diplomaticã care s-a întrunit la Geneva de la 21 aprilie la 12 august 1949, în
scopul elaborãrii unei Convenþii pentru protecþia persoanelor civile în timp de
rãzboi, au convenit asupra celor ce urmeazã:

Articolul 3
În caz de conflict armat, neprezentînd un caracter internaþional ºi ivit pe
teritoriul uneia dintre Înaltele Pãrþi Contractante, fiecare dintre Pãrþile în conflict
va trebui sã aplice, cel puþin, urmãtoarele dispoziþii:
1. Persoanele care nu participã direct la ostilitãþi, inclusiv membrii forþelor
armate care au depus armele ºi persoanele care au fost scoase din luptã din
cauzã de boalã, rãnire, detenþiune sau pentru orice altã cauzã, vor fi, în toate
împrejurãrile, tratate cu omenie, fãrã nici o deosebire cu caracter discriminatoriu
bazatã pe rasã, culoare, religie sau credinþã, sex, naºtere sau avere sau orice
alt criteriu analog.
În acest scop, sînt ºi rãmîn prohibite, oricînd ºi oriunde, cu privire la
persoanele menþionate mai sus:
a) atingerile aduse vieþii ºi integritãþii corporale, mai ales omorul sub toate
formele, mutilãrile, cruzimile, torturile ºi chinurile;
b) luarea de ostatici;
c) atingerile aduse demnitãþii persoanelor, mai ales tratamentele umilitoare
ºi înjositoare;
d) condamnãrile pronunþate ºi execuþiile efectuate fãrã o judecatã prealabilã,
datã de un tribunal constituit în mod regulat, însoþitã de garanþii judiciare
recunoscute ca indispensabile de cãtre popoarele civilizate.
2. Rãniþii ºi bolnavii vor fi ridicaþi ºi îngrijiþi.
Un organism umanitar imparþial, aºa cum este Comitetul Internaþional de
Cruce Roºie, va putea sã ofere serviciile sale Pãrþilor în conflict.
Pãrþile în conflict se vor strãdui, pe de altã parte, sã dispunã intrarea în
vigoare, prin acorduri speciale, a tuturor sau a unei pãrþi din celelalte dispoziþii
ale prezentei Convenþii.
1
Încheiatã la Geneva la 12 august 1949. Republica Moldova a aderat prin Hotãrîrea
Parlamentului nr. 1318-XII din 02.03.93. În vigoare pentru Republica Moldova din 24 noiembrie
1993. Publicatã în ediþia oficialã Tratate internaþionale, 1998, volumul 5, pag. 126-188.
78
Aplicarea dispoziþiilor care preced nu va avea efect asupra statutului juridic
al Pãrþilor în conflict.

Articolul 18
Spitalele civile organizate sã dea îngrijiri rãniþilor, bolnavilor, infirmilor ºi
lãuzelor nu vor putea constitui, în nici o împrejurare, obiectul unor atacuri, ele
vor fi, oricînd, respectate ºi protejate de Pãrþile în conflict.
Statele care sînt pãrþi într-un conflict vor trebui sã elibereze tuturor spitalelor
civile un document care atestã caracterul lor de spital civil ºi care stabileºte
cã clãdirile pe care le ocupã nu sînt folosite în scopuri care, în sensul articolului
19, ar putea sã le lipseascã de protecþie.
Spitalele civile vor fi marcate, dacã sînt autorizate de stat, prin emblema
prevãzutã de articolul 38 al Convenþiei de la Geneva din 12 august 1949,
pentru îmbunãtãþirea soartei rãniþilor ºi bolnavilor din forþele armate în
campanie.
Pãrþile în conflict vor lua, în mãsura în care cerinþele militare le-o vor
permite, mãsurile necesare pentru a face perfect vizibile forþelor inamice,
terestre, aeriene ºi maritime, emblemele distinctive semnalînd spitalele civile,
în vederea îndepãrtãrii posibilitãþii oricãrei acþiuni agresive.
Din cauza pericolelor la care pot fi expuse spitalele apropiate de obiective
militare, se recomandã ca ele sã fie situate cît mai departe cu putinþã de
aceste obiective.

Articolul 35
Orice persoanã protejatã, care ar dori sã pãrãseascã teritoriul la începutul
sau în cursul unui conflict, va avea dreptul sã o facã, dacã plecarea sa nu
contravine intereselor naþionale ale statului. Asupra
cererii sale de a pãrãsi teritoriul se va hotãrî dupã o procedurã regulatã, iar
hotãrîrea va trebui sã fie datã cît mai repede cu putinþã. Persoana autorizatã sã
pãrãseascã teritoriul va putea sã-ºi ia banii necesari de drum ºi sã ia cu sine o
cantitate suficientã de efecte ºi obiecte de uz personal.
Persoanele cãrora li s-a refuzat permisiunea de a pãrãsi teritoriul vor avea
dreptul sã obþinã ca un tribunal sau un colegiu administrativ competent, creat
în acest scop de Puterea deþinãtoare, sã reconsidere acest refuz în termenul
cel mai scurt.
La cerere, reprezentanþii Puterii protectoare vor putea, dacã nu se opun
motive de securitate sau dacã cei interesaþi nu obiecteazã, sã obþinã
comunicarea motivelor pentru care s-a refuzat persoanelor care au fãcut cererea
autorizarea de a pãrãsi teritoriul ºi sã li se dea, cît mai repede cu putinþã, numele
tuturor acelora care s-ar gãsi în aceastã situaþie.
79
Articolul 36
Plecãrile autorizate conform prevederilor articolului precedent se vor face
în condiþii satisfãcãtoare de securitate, igienã, salubritate ºi alimentare. Toate
cheltuielile legate de aceasta, de la punctul de ieºire de pe teritoriul Puterii
deþinãtoare, vor fi suportate de þara de destinaþie sau, în caz de ºedere în þarã
neutrã, de Puterea ai cãrei cetãþeni sînt beneficiarii. Modalitãþile practice ale
acestor deplasãri vor fi, la nevoie, fixate prin acorduri speciale între Puterile
interesate.
Cele de mai sus nu vor prejudicia asupra acordurilor speciale care ar fi
putut fi încheiate între Puterile în conflict cu privire la schimbul ºi repatrierea
cetãþenilor lor cãzuþi sub puterea inamicului.
Articolul 37
Persoanele protejate care se gãsesc în detenþiune preventivã sau executã
o pedeapsã privativã de libertate vor fi, în timpul detenþiunii lor, tratate cu
omenie.
Ele vor putea cere, de îndatã ce au fost eliberate, pãrãsirea teritoriului, în
conformitate cu articolele precedente.
Articolul 38
Cu excepþia unor mãsuri speciale care pot fi luate în baza prezentei Convenþii,
mai ales a articolelor 27 ºi 41, situaþia persoanelor protejate va rãmîne, în
principiu, reglementatã de dispoziþiile privitoare la tratamentul strãinilor în timp
de pace. În orice caz, li se vor garanta urmãtoarele drepturi:
1. ele vor putea primi ajutoarele individuale sau colective ce li se vor
trimite;
2. ele vor primi, dacã starea sãnãtãþii lor o cere, tratament medical ºi
spitalizare, în aceeaºi mãsurã ca ºi cetãþenii statului interesat;
3. li se va îngãdui practica cultului lor ºi sã primeascã asistenþa spiritualã a
preoþilor culturii lor;
4. dacã ele locuiesc într-o regiune expusã în mod deosebit pericolelor
rãzboiului, vor fi autorizate sã se deplaseze din acea regiune în aceeaºi mãsurã
ca ºi cetãþenii statului interesat;
5. copiii sub cincisprezece ani, femeile însãrcinate ºi mamele cu copii sub
ºapte ani vor beneficia, în aceeaºi mãsurã ca ºi cetãþenii statului interesat de
orice tratament preferenþial.
Articolul 39
Persoanelor protejate, care din cauza conflictului ºi sau pierdut posibilitatea
de a-ºi cîºtiga existenþa, li se va garanta posibilitatea sã gãseascã o muncã
plãtitã ºi se vor bucura, în acest scop, sub rezerva consideraþiilor de securitate
ºi a dispoziþiilor articolului 40, de aceleaºi avantaje ca ºi cetãþenii Puterii pe
teritoriul cãreia se aflã.
80
Dacã o Parte în conflict supune o persoanã protejatã la mãsuri de control
care o pun în imposibilitate de a se întreþine, mai ales cînd acea persoanã nu
poate, din motive de securitate, sã gãseascã o muncã plãtitã în condiþii
rezonabile, acea Parte în conflict îi va asigura întreþinerea, precum ºi aceea a
persoanelor care depind de ea.
Persoanele protejate vor putea, oricînd, sã primeascã ajutoare din þara lor
de origine, de la Puterea protectoare sau de la societãþile de binefacere
menþionate în articolul 30.
Articolul 40
Persoanele protejate nu pot fi constrînse la muncã decît în aceeaºi mãsurã
ca ºi cetãþenii Pãrþii în conflict pe teritoriul cãreia se gãsesc.
Dacã persoanele protejate sînt de naþionalitate inamicã, ele nu vor putea fi
constrînse decît la munci care sînt în mod normal necesare asigurãrii hranei,
locuinþei, îmbrãcãmintei, transportului ºi sãnãtãþii fiinþelor umane ºi care nu sînt
în legãturã directã cu conducerea operaþiunilor militare.
În cazurile menþionate în alineatele precedente, persoanele protejate
constrînse la muncã vor beneficia de aceleaºi condiþii de muncã ºi de aceleaºi
mãsuri de protecþie ca ºi muncitorii naþionali, mai ales în ce priveºte salariul,
durata muncii, echipamentul, pregãtirea prealabilã ºi despãgubirea pentru
accidentele de muncã ºi bolile profesionale.
În caz de violare a prescripþiilor menþionate mai sus, persoanele protejate
vor fi autorizate sã exercite dreptul lor de plîngere, conform articolului 30.
Articolul 41
Dacã Puterea, sub autoritatea cãreia se gãsesc persoanele protejate,
socoteºte celelalte mãsuri de control menþionate în prezenta Convenþie ca
nesatisfãcãtoare, mãsurile de control cele mai severe la care ar putea sã recurgã
vor fi stabilirea domiciliului forþat sau internarea, în conformitate cu dispoziþiile
articolelor 42 ºi 43.
Aplicînd dispoziþiile celui de al doilea alineat al articolului 39 în cazul
persoanelor constrînse sã pãrãseascã reºedinþa lor obiºnuitã, în baza unei
hotãrîri care-i obligã la un domiciliu forþat într-un alt loc, Puterea deþinãtoare se
va conforma, cît mai precis cu putinþã, regulilor privitoare la tratamentul
internaþilor (secþiunea IV, titlul III al prezentei Convenþii).
Articolul 42
Internarea sau stabilirea domiciliului forþat al persoanelor protejate nu va
putea fi ordonatã decît dacã securitatea Puterii sub autoritatea cãreia se aflã
persoane o face absolut necesarã.
Dacã o persoanã cere, prin intermediul reprezentanþilor Puterii protectoare,
internarea sa voluntarã ºi dacã situaþia sa personalã o face necesarã, se va
proceda la aceasta de cãtre Puterea sub autoritatea cãreia se gãseºte.
81
Articolul 43
Orice persoanã protejatã care ar fi fost internatã sau cãreia i s-a stabilit domiciliu
forþat va avea dreptul sã obþinã ca un tribunal sau un colegiu administrativ com-
petent, creat în acest scop de Puterea deþinãtoare, sã reconsidere, în cel mai
scurt termen, hotãrîrea luatã cu privire la persoana sa. Dacã internarea sau
stabilirea unui domiciliu forþat este menþinutã, tribunalul sau colegiul administrativ
va proceda în mod periodic, ºi cel puþin de douã ori pe an, la examinarea cazului
acestei persoane în vederea îmbunãtãþirii, în favoarea sa, a hotãrîrii iniþiale, dacã
împrejurãrile o permit.
Numai în cazul cînd persoanele protejate interesate nu se opun la aceasta,
Puterea deþinãtoare va aduce la cunoºtinþa Puterii protectoare, cît mai repede
cu putinþã, numele persoanelor protejate care au fost internate sau cãrora li s-
a stabilit domiciliu forþat ºi numele acelora care au fost eliberate din internare
sau din domiciliul forþat. Sub aceeaºi rezervã, hotãrîrile tribunalelor sau colegiilor
indicate în primul alineat al prezentului articol vor fi de asemenea notificate, cît
mai repede cu putinþã Puterii protectoare.
Articolul 44
Luînd mãsurile de control prevãzute prin prezenta Convenþie, Puterea deþinã-
toare nu va trata ca strãini inamici, exclusiv pe baza apartenenþei lor juridice la un
stat inamic, pe refugiaþii care nu se bucurã în fapt de protecþia nici unui guvern.
Articolul 45
Persoanele protejate nu vor putea sã fie transferate unei Puteri care nu
este parte la Convenþie.
Aceastã dispoziþie nu va constitui o piedicã pentru repatrierea persoanelor
protejate sau pentru înapoierea în þara lor de reºedinþã dupã încetarea ostilitãþilor.
Persoanele protejate vor putea fi transferate de Puterea deþinãtoare numai
unei Puteri care este parte la Convenþie, ºi dupã ce Puterea deþinãtoare s-a
convins cã Puterea în chestiune este doritoare ºi în stare sã aplice Convenþia.
Cînd persoanele protejate sînt astfel transferate, rãspunderea aplicãrii
Convenþiei va reveni Puterii care a acceptat sã le primeascã pentru timpul cît
ele îi vor fi încredinþate. Totuºi, în cazul în care aceastã Putere nu va aplica
dispoziþiile Convenþiei, asupra oricãrui punct important, Puterea prin care
persoanele protejate au fost transferate va trebui, în urma unei notificãri a Puterii
protectoare, sã ia mãsuri eficace pentru remedierea situaþiei sau sã cearã ca
persoanele protejate sã-i fie retrimise. Aceastã cerere va trebui sã fie satisfãcutã.
O persoanã protejatã nu va putea, în nici un caz, sã fie transferatã într-o
þarã în care ea ar avea motive sã se teamã de persecuþii din cauza opiniilor ei
politice sau religioase.
În virtutea tratatelor de extrãdare încheiate înainte de începerea ostilitãþilor,
dispoziþiile acestui articol nu sînt piedicã pentru extrãdarea persoanelor protejate
acuzate de crime de drept comun.
82
Articolul 46
Dacã nu au fost retrase anterior, mãsurile restrictive luate cu privire la persoa-
nele protejate vor înceta cît mai repede cu putinþã dupã terminarea ostilitãþilor.
Mãsurile restrictive luate cu privire la bunurile lor vor fi anulate, în conformitate
cu legislaþia Puterii deþinãtoare, cît mai repede cu putinþã dupã încetarea ostilitãþilor.

I PROTOCOL ADIÞIONAL LA CONVENÞIILE DE LA GENEVA,

SEMNATE LA 12 AUGUST 1949, REFERITOR LA PROTECÞIA
VICTIMELOR CONFLICTELOR ARMATE INTERNAÞIONALE1
din 10.07.1977
Extras
Preambul
Înaltele Pãrþi Contractante,
Proclamînd dorinþa lor arzãtoare de a vedea domnind pacea între popoare,
Reamintind cã orice stat are datoria, în conformitate cu Carta Naþiunilor
Unite, de a se abþine, în relaþiile sale internaþionale, de a recurge la ameninþarea
cu forþa sau la folosirea forþei, fie împotriva suveranitãþii, integritãþii teritoriale
sau a independenþei politice a oricãrui stat, fie în oricare alt mod incompatibil
cu scopurile Naþiunilor Unite,
Considerînd totuºi necesar sã reafirme ºi sã dezvolte dispoziþiile care
protejeazã victimele conflictelor armate ºi sã completeze mãsurile menite sã
întãreascã aplicarea lor,
Exprimînd convingerea lor cã nici o dispoziþie a prezentului Protocol sau a
Convenþiilor de la Geneva din 12 august 1949 nu poate fi interpretatã ca
legitimînd sau autorizînd vreun act de agresiune sau oricare altã folosire a
forþei, incompatibilã cu Carta Naþiunilor Unite,
Reafirmînd, în plus, cã dispoziþiile Convenþiilor de la Geneva din 12 august
1949 ºi ale prezentului Protocol trebuie sã fie pe deplin aplicate, în toate
împrejurãrile, tuturor persoanelor protejate de aceste instrumente, fãrã nici o
diferenþiere defavorabilã fondatã pe natura sau originea conflictului armat sau
pe cauzele susþinute de Pãrþile la conflict sau atribuite acestora,
au convenit cele ce urmeazã:

1
A fost adoptat la Geneva la 10 iulie 1977. Republica Moldova a aderat prin Hotãrîrea
1993. Publicat în ediþia oficialã Tratate internaþionale, 1998, volumul 5, pag. 189-258.
83
Articolul 73. Refugiaþi ºi apatrizi
Persoanele care, înaintea începerii ostilitãþilor, sînt considerate ca apatrizi
sau refugiaþi, în sensul instrumentelor internaþionale pertinente, acceptate de
cãtre Pãrþile interesate sau de legislaþia naþionalã a statului de refugiu sau de
reºedinþã, vor fi, în toate împrejurãrile ºi fãrã nici o diferenþiere cu caracter defa-
vorabil, persoane protejate în sensul Titlurilor I ºi III ale celei de-a IV-a Convenþii.
Articolul 74. Regruparea familiilor dispersate
Înaltele Pãrþi Contractante ºi pãrþile aflate în conflict vor facilita, în toatã
mãsura posibilului, regruparea familiilor dispersate ca urmare a conflictelor
armate ºi vor încuraja, în special, acþiunea organizaþiilor umanitare care se
consacrã acestei sarcini, în conformitate cu dispoziþiile Convenþiilor ºi ale
prezentului Protocol ºi în conformitate cu regulile lor de securitate.

PROTOCOLUL II ADIÞIONAL LA CONVENÞIILE DE LA

GENEVA, SEMNATE LA 12 AUGUST 1949, REFERITOR LA
PROTECÞIA VICTIMELOR CONFLICTELOR ARMATE
FÃRÃ CARACTER INTERNAÞIONAL1
din 10.07.1977
Extras
Preambul
Înaltele pãrþi contractante,
Reamintind cã principiile umanitare cuprinse în art. 3 comun al Convenþiilor
de la Geneva din 12 august 1949 constituie fundamentul respectãrii persoanei
umane în caz de conflict armat fãrã caracter internaþional,
Reamintind, de asemenea, cã instrumentele internaþionale referitoare la
drepturile omului oferã persoanei umane o protecþie fundamentalã,
Subliniind necesitatea de a asigura o mai bunã protecþie victimelor unor
astfel de conflicte armate,
Reamintind cã, în cazurile neprevãzute de dreptul în vigoare, persoana umanã
rãmîne sub incidenþa principiilor umanitare ºi exigenþelor conºtiinþei publice,
au convenit urmãtoarele:
...
1
A fost adoptat la Geneva la 10 iulie 1977. Republica Moldova a aderat prin Hotãrîrea
1993. Publicat în ediþia oficialã Tratate internaþionale, 1998, volumul 5, pag. 259-271.
84
Articolul 17. Interzicerea deplasãrilor forþate
1. Nu se va ordona strãmutarea populaþiei civile pentru motive legate de con-
flict, în afarã de cazul cînd aceasta este impusã de securitatea persoanelor civile
în cauzã sau de raþiuni militare imperioase. Dacã o astfel de deplasare trebuie
efectuatã, se vor lua toate mãsurile posibile pentru ca populaþia civilã sã aibã
condiþii satisfãcãtoare de cazare, salubritate, igienã, securitate ºi alimentaþie.
2. Persoanele civile nu vor fi constrînse sã pãrãseascã propriul lor teritoriu
pentru motive legate de conflict.
...
PACTUL INTERNAÞIONAL
CU PRIVIRE LA DREPTURILE CIVILE ªI POLITICE1
din 16.12.1966
Extras

Articolul 7
Nimeni nu va fi supus torturii ºi nici unor pedepse sau tratamente crude,
inumane sau degradante. În special, este interzis ca o persoanã sã fie supusã,
fãrã consimþãmîntul sãu, unei experienþe medicale sau ºtiinþifice.

Articolul 9
1. Orice individ are dreptul la libertatea ºi la securitatea persoanei sale.
Nimeni nu poate fi arestat sau deþinut în mod arbitrar. Nimeni nu poate fi privat
de libertatea sa decît pentru motive legale ºi în conformitate cu procedura
prevãzutã de lege.
2. Orice individ arestat va fi informat, în momentul arestãrii sale, despre
motivele acestei arestãri ºi va fi înºtiinþat, în cel mai scurt timp, de orice învinuiri
care i se aduc.
3. Orice individ arestat sau deþinut pentru comiterea unei infracþiuni penale
va fi adus, în termenul cel mai scurt în faþa unui judecãtor sau a unei alte
1
Adoptat la 16 decembrie 1966 la New York. Adoptat ºi deschis spre semnare de Adunarea
generalã a Naþiunilor Unite la 16 decembrie 1966. A intrat în vigoare la 23 martie 1967, cf.
art. 49, pentru dispoziþiile cu excepþia celor de la art. 41; la 28 martie pentru dispoziþiile de
la art. 41. Ratificat prin Hotãrîrea Parlamentului nr. 217-XII din 28.07.90. În vigoare pentru
Republica Moldova din 26 aprilie 1993. Publicat în ediþia oficialã Tratate internaþionale,
1998, volumul 1, pag. 30-51.
85
autoritãþi împuternicite prin lege sã exercite funcþiuni judiciare ºi va trebui sã fie
judecat într-un interval rezonabil sau sã fie eliberat. Detenþiunea persoanelor
care urmeazã a fi trimise în judecatã nu trebuie sã constituie regulã, dar punerea
în libertate poate fi subordonatã unor garanþii asigurînd înfãþiºarea lor la ºedinþele
de judecatã, pentru toate celelalte acte de procedurã ºi, dacã este cazul, pentru
executarea hotãrîrii.
4. Oricine a fost privat de libertate prin arestare sau detenþiune are dreptul
de a introduce o plîngere în faþa unui tribunal, pentru ca acesta sã hotãrascã
neîntîrziat asupra legalitãþii detenþiunii sale ºi sã ordone eliberarea sa, dacã
detenþiunea este ilegalã.
5. Orice individ care a fost victima unei arestãri sau detenþiuni ilegale are
dreptul la o despãgubire.
Articolul 10
1. Orice persoanã privatã de libertate va fi tratatã cu umanitate ºi cu
respectarea demnitãþii inerente persoanei umane...

Articolul 12
1. Orice persoanã care se aflã în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul
de a circula liber ºi de a-ºi alege liber reºedinþa...
Articolul 13
Un strãin care se aflã în mod legal pe teritoriul unui stat parte la prezentul
Pact nu poate fi expulzat decît în executarea unei decizii luate în conformitate
cu legea ºi, dacã raþiuni imperioase de securitate naþionalã nu se opun, trebuie
sã aibã posibilitatea de a prezenta considerentele care pledeazã împotriva
expulzãrii sale ºi de a obþine examinarea cazului sãu de cãtre autoritatea
competenþã, ori de cîte una sau mai multe persoane special desemnate de
numita autoritate, fiind prezentat în acest scop.

Articolul 26
Toate persoanele sînt egale în faþa legii ºi au, fãrã discriminare, dreptul la o
ocrotire egalã din partea legii.
86
PACTUL INTERNAÞIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE
ECONOMICE, SOCIALE ªI CULTURALE1
din 16.12.1966
Extras

Articolul 6
1. Statele pãrþi la prezentul Pact recunosc dreptul la muncã ce cuprinde
dreptul pe care îl are orice persoanã de a obþine posibilitatea sã-ºi cîºtige
existenþa printr-o muncã liber aleasã sau acceptatã ºi vor lua mãsuri potrivite
pentru garantarea acestui drept...

Articolul 9
Statele pãrþi la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoanã
la securitatea socialã, inclusiv asigurãri sociale.

Articolul 11
1. Statele pãrþi la prezentul Pact, recunoscînd dreptul oricãrei persoane la
un nivel de trai suficient pentru ea însãºi ºi familia sa, inclusiv hranã,
îmbrãcãminte ºi locuinþã suficiente, precum ºi la o îmbunãtãþire continuã a
condiþiilor sale de existenþã. Statele pãrþi vor lua mãsuri potrivnice pentru a
asigura realizarea acestui drept ºi recunosc în acest scop importanþa esenþialã
a unei cooperãri internaþionale liber consimþite...

Articolul 13
1. Statele pãrþi la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice
persoanã la educaþie. Ele sunt de acord cã educaþia trebuie sã urmãreascã
deplina dezvoltare a personalitãþii umane ºi a simþului demnitãþii sale ºi sã
întãreascã respectarea drepturilor omului ºi libertãþilor fundamentale. Pe lîngã
aceasta, ele sunt de acord cã prin educaþie orice persoanã trebuie sã devinã
capabilã de a juca un rol util într-o societate liberã, cã educaþia trebuie sã
favorizeze înþelegerea, toleranþa ºi prietenia între toate naþiunile ºi toate grupurile
rasiale, etnice sau religioase ºi sã încurajeze dezvoltarea activitãþilor Naþiunilor
Unite pentru menþinerea pãcii...

1
Ratificat prin Hotãrîrea Parlamentului nr. 217-XII din 28.07.90. În vigoare pentru
Republica Moldova din 26 aprilie 1993. Publicat în ediþia oficialã Tratate internaþionale,
1998, volumul 1, pag. 18-30.
87
ACTE ALE ÎNALTULUI COMISARIAT AL
NAÞIUNILOR UNITE PENTRU REFUGIAÞI
(ICNUR)
STATUTUL OFICIULUI ÎNALTULUI COMISAR

AL NAÞIUNILOR UNITE PENTRU REFUGIAÞI1
Adunarea Generalã,
Avînd în vedere rezoluþia 319 (IV) din 3 decembrie 1949,
1. Adoptã anexa la prezenta rezoluþie cu privire la Statutul Înaltului Comisar
al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi.
2. Invitã guvernele sã coopereze cu Înaltul Comisar al Naþiunilor Unite pentru
refugiaþi în exercitarea funcþiilor sale privind refugiaþii, care sînt de competenþa
Înaltului Comisar, mai ales:
a) devenind pãrþi la convenþiile internaþionale relative la protecþia refugiaþilor
ºi luînd mãsurile de aplicare necesare, în virtutea acestor convenþii;
b) încheind cu Înaltul Comisar acorduri specifice vizînd punerea în aplicare
a mãsurilor destinate ameliorãrii soartei refugiaþilor ºi diminuãrii numãrului
acelora care au nevoie de protecþie;
c) primind pe teritoriul lor refugiaþi, fãrã a exclude pe cei ce aparþin categoriilor
celor mai dezmoºteniþi;
d) sprijinind eforturile Înaltului Comisar în ceea ce priveºte repatrierea liber
consimþitã a refugiaþilor;
e) favorizînd asimilarea refugiaþilor, mai ales prin naturalizarea acestora;
f) eliberînd refugiaþilor permise de cãlãtorie ºi orice alte documente care în
mod normal ar fi eliberate altor strãini de cãtre autoritãþile lor naþionale, îndeosebi
documentele care vor facilita reinstalarea refugiaþilor;
g) autorizînd refugiaþii sã-ºi transporte avutul, mai ales acela de care au
nevoie pentru reinstalare;
h) furnizînd Înaltului Comisar informaþii cu privire la numãrul ºi starea
refugiaþilor ºi la legile ºi regulamentele care îi privesc;
3. Roagã Secretarul general sa comunice prezenta rezoluþie, ca ºi anexa
alãturatã, nu numai membrilor dar ºi statelor nemembre ale Organizaþiei Naþiunilor
Unite, cerîndu-le concursul pentru punerea în aplicare a prezentei rezoluþii.
1
Rezoluþia 428 (V) a Adunãrii Generale din 14 decembrie 1950.
88
ANEXA LA STATUTUL ÎNALTULUI COMISAR
AL NAÞIUNILOR UNITE PENTRU REFUGIAÞI
CAPITOLUL I
1. Înaltul Comisar al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi, acþionînd sub
autoritatea Adunãrii Generale, îºi asumã funcþiile de protecþie internaþionalã,
sub egida Organizaþiei Naþiunilor Unite, în ceea ce priveºte refugiaþii care intrã
în cadrul prezentului Statut, precum ºi de cãutare a soluþiilor permanente pentru
problema refugiaþilor, ajutînd guvernele ºi, sub rezerva aprobãrii guvernelor
interesate, organizaþiile private, sã faciliteze repatrierea liber consimþitã a acestor
refugiaþi sau asimilarea lor în noile comunitãþi naþionale.
În exerciþiul funcþiilor sale, îndeosebi în caz de dificultãþi, mai ales dacã este
vorba de contestaþii privind statutul internaþional al acestor persoane, Înaltul
Comisar ia avizul Comitetului consultativ pentru refugiaþi, dacã acesta va fi
creat.
2. Activitatea Înaltului Comisar nu comportã nici un caracter politic; ea este
umanitarã ºi socialã ºi priveºte în principiu grupuri ºi categorii de refugiaþi.
3. Înaltul Comisar se va conforma directivelor de ordin general pe care le va
primi din partea Adunãrii Generale sau a Consiliului Economic ºi Social.
4. Consiliul Economic ºi Social poate decide, dupã avizul Înaltului Comisar,
sã creeze un comitet consultativ pentru refugiaþi, care va fi compus din
reprezentanþi ai statelor membre ºi ai statelor nemembre ale Organizaþiei
Naþiunilor Unite, aleºi de Consiliu datoritã interesului pe care aceºtia îl poartã
problemei refugiaþilor ºi devotamentului lor faþã de aceastã cauzã.
5. Adunarea Generalã va examina, cel mai tîrziu la cea de-a opta sesiune
ordinarã, dispoziþiile relative la Înaltul Comisariat pentru Refugiaþi pentru a de-
cide dacã valabilitatea Înaltului Comisariat trebuie sã fie prelungitã peste data
de 31 decembrie 1953.
CAPITOLUL II
ATRIBUÞIILE ÎNALTULUI COMISAR
6. Mandatul Înaltului Comisar se exercitã:
A. i) Asupra oricãrei persoane consideratã refugiat în Aplicarea Aranja-
mentelor din 12 mai 1926 ºi din 30 iunie 1928, sau în aplicarea Convenþiilor
din 28 octombrie 1933 ºi din 19 februarie 1938 ºi a Protocolului din
14 septembrie 1939, sau în aplicarea Constituþiei Organizaþiei Internaþionale
pentru Refugiaþi.
ii) Asupra oricãrei persoane care, ca urmare a evenimentelor survenite
înainte de 1 ianuarie 1951 ºi temîndu-se în mod justificat de a fi persecutatã
din motive de rasã, religie, naþionalitate sau convingeri politice, se gãseºte
89
în afara þãrii a cãrei naþionalitate o deþine ºi care nu poate sau, datoritã temii
sau din raþiuni altele decît cele de convenienþã personalã, nu doreºte sã
solicite protecþia acelei þãri; sau care, dacã nu are naþionalitate ºi se gãseºte
în afara þãrii unde îºi are reºedinþa în mod obiºnuit, nu poate sau, datoritã
temii menþionate ori din raþiuni altele decît cele de convenienþã personalã,
nu poate sã se reîntoarcã în acea þarã.
Deciziile de eligibilitate luate de Organizaþia Internaþionalã pentru Refugiaþi
pe durata mandatului sãu nu vor fi incompatibile cu situaþia în care calitatea de
refugiat sã fie acordatã unor persoane care îndeplinesc condiþiile prevãzute în
prezentul paragraf.
Competenþa Înaltului Comisar înceteazã sã fie exercitatã asupra oricãrei
persoane la care fac referire dispoziþiile din secþiunea A în urmãtoarele cazuri:
a) dacã a solicitat din nou, în mod liber, protecþia þãrii a cãrei naþionalitate o
poartã; sau
b) dacã a dobîndit o nouã naþionalitate ºi se bucurã de protecþia þîrii care i-
a acordat-o; sau
d) dacã s-a reîntors în mod liber pentru a se stabili în þara pe care a pãrãsit-
o sau în afara cãreia a trãit de teama cã va fi persecutatã; sau
e) dacã, prin încetarea existenþei împrejurãrilor în urma cãrora ea a fost recu-
noscutã ca refugiat, nu mai poate invoca alte motive decît cele de convenienþã
personalã pentru a continua sã refuze de a solicita protecþia þãrii a cãrei naþio-
nalitate o poartã motivele cu caracter pur economic neputînd fi invocate; sau
f) în cazul unei persoane care nu are naþionalitate, prin încetarea existenþei
împrejurãrilor în urma cãrora a fost recunoscutã ca refugiat, ea se poate
reîntoarce în þara în care îºi avea reºedinþa obiºnuitã ºi deci nu mai poate
invoca alte motive decît cele de convenienþã personalã pentru a persista în
refuzul sãu de a reveni în acea þarã.
B. Asupra oricãrei alte persoane care se gãseºte în afara þãrii a cãrei
naþionalitate o poartã sau, dacã nu are naþionalitate, în afara þãrii care îºi avea
reºedinþa obiºnuitã, deoarece se terne sau s-a temut în mod nejustificat cã va
fi persecutatã din motive de rasã, religie, naþionalitate sau convingeri politice,
ºi care nu poate sau care, datoritã temii menþionate, nu doreºte sã solicite
protecþia guvernului þãrii a cãrei naþionalitate o poartã sau, dacã nu are
naþionalitate, nu doreºte sã se reîntoarcã în þara în care avea reºedinþa obiºnuitã.
7. Mandatul Înaltului Comisar, astfel cum este definit în paragraful 6 de mai
sus, nu se va exercita:
a) asupra resortisanþilor mai multor þãri, afarã doar dacã nu se aflã, faþã de
fiecare din þãrile a cãror naþionalitate o poartã, în situaþiile prevãzute la paragraful
6 precedent;
b) asupra persoanelor cãrora autoritãþile competente din þara în care ºi-au
stabilit reºedinþa le recunosc drepturile ºi le impun obligaþiile care decurg din
calitatea de resortisanþi ai acestei þãri;
90
c) asupra persoanelor care continuã sã beneficieze de protecþia sau asistenþa
altor organe sau instituþii ale Naþiunilor Unite;
d) asupra persoanelor despre care existã raþiuni serioase sã se creadã cã
au comis un delict specificat în dispoziþiile tratatelor de extrãdare sau o crimã
definitã la Articolului VI din Statutul Tribunalului Militar Internaþional adoptat la
Londra sau în dispoziþiile alineatului 2 al Articolului14 din Declaraþia universalã
a drepturilor omului.
8. Înaltul Comisar va asigura protecþia refugiaþilor care intrã în atribuþiile
Înaltului Comisariat:
a) urmãrind încheierea ºi ratificarea convenþiilor internaþionale pentru
protecþia refugiaþilor, supraveghind aplicarea lor ºi propunînd modificarea
acestora;
b) urmãrind, prin intermediul acordurilor specifice încheiate cu guvernele,
punerea în aplicare a tuturor mãsurilor destinate sa amelioreze soarta refugiaþilor
ºi sã diminueze numãrul acelora care au nevoie de protecþie;
c) sprijinind iniþiativele puterilor publice ºi iniþiativele particulare în ceea ce
priveºte repatrierea liber consimþitã a refugiaþilor sau asimilarea lor în noile
comunitãþi naþionale;
d) încurajînd primirea refugiaþilor pe teritoriul statelor, fãrã a exclude refugiaþii
aparþinînd categoriilor celor mai dezmoºteniþi;
e) depunînd eforturi pentru a obþine ca refugiaþii sa fie autorizaþi sã-ºi
transfere avutul, mai ales acel avut de care au nevoie pentru a se reinstala;
f) obþinînd din partea guvernelor informaþii asupra numãrului ºi stãrii
refugiaþilor aflaþi pe teritoriul acestor guverne, precum ºi asupra legilor ºi
regulamentelor care privesc pe refugiaþi;
g) menþionînd un contact permanent cu guvernele ºi organizaþiile
interguvernamentale interesate;
h) intrînd în legãturã, în modul pe care îl va considera cel mai potrivit, cu
organizaþiile particulare care se ocupã de problemele refugiaþilor;
i) facilitînd coordonarea eforturilor organizaþiilor particulare care se ocupã
de ajutorarea refugiaþilor.
9. Înaltul Comisar se va achita de orice funcþiune suplimentarã pe care ar
putea sa i-o prescrie Adunarea Generalã, mai ales în materie de repatriere ºi
reinstalare, în limita mijloacelor de care dispune.
10. Înaltul Comisar va gira fondurile pe care le primeºte din sursã publicã
sau particularã, în scopul ajutorãrii refugiaþilor, ºi le va repartiza organismelor
particulare ºi, dacã este cazul, organismelor publice pe care le va considera
cele mai calificate sã asigure aceastã ajutorare.
Înaltul Comisar poate refuza orice ofertã care i se pare a nu fi potrivitã sau
cãreia nu i s-ar putea da curs.
Înaltul Comisar nu poate face apel la guverne pentru a le solicita fonduri ºi
nici lansa un apel general, fãrã aprobarea prealabilã a Adunãrii Generale.
91
Înaltul Comisar va da seama, în raportul sãu anual, de activitatea sa în
acest domeniu.
11. Înaltului Comisar i se permite sã-ºi prezinte punctele de vedere în faþa
Adunãrii Generale, a Consiliului Economic ºi Social, precum ºi a organelor lor
subsidiare.
Înaltul Comisar va prezenta un raport anual Adunãrii Generale, prin
intermediul Consiliului Economic ºi Social. Raportul sãu va fi examinat ca un
punct separat pe ordinea de zi a Adunãrii Generale.
12. Înaltul Comisar poate apela la concursul diferitelor instituþii specializate.
CAPITOLUL III
ORGANIZARE ªL FINANÞARE
13. Înaltul Comisar este ales de Adunarea Generalã la propunerea
Secretarului general. Contractul sãu este stabilit de Secretarul general ºi
aprobat de Adunarea Generalã. Înaltul Comisar este ales pe o perioadã de trei
ani începînd cu 1 ianuarie 1951.
14. Înaltul Comisar va desemna, pentru aceeaºi perioadã, un Înalt Comisar
adjunct avînd o naþionalitate diferitã de a sa.
15.a) În limita creditelor acordate de la buget, Înaltul Comisar va numi
funcþionarii Înaltului Comisar, care vor rãspunde în faþa sa de modul de exercitare
a funcþiilor lor;
b) aceºti funcþionari vor trebui sa fie aleºi din rîndul persoanelor devotate
cauzei pe care o serveºte Înaltul Comisar;
c) condiþiile lor de muncã vor fi cele prevãzute de Regulamentul personalului
adoptat de Adunarea Generalã, precum ºi dispoziþiile stabilite de Secretarul
general în aplicarea acestui regulament;
d) de asemenea, vor putea fi prevãzute dispoziþii pentru angajarea de per-
sonal voluntar.
16. Înaltul Comisar va consulta guvernele þãrilor în care îºi au reºedinþa
refugiaþii asupra necesitãþii de a numi reprezentanþi în þãrile respective. În oricare
þara care recunoaºte aceastã necesitate, se va putea numi un reprezentant agreat
de guvernul acestei þãri. Sub rezervele specificate în cele ce preced, o aceeaºi
persoanã va putea reprezenta pe Înaltul Comisar pe lîngã mai multe þãri.
17. Înaltul Comisar ºi Secretarul general vor lua mãsurile corespunzãtoare în
vederea coordonãrii activitãþii lor ºi consultãrii asupra chestiunilor de interes comun.
18. Secretarul general va furniza Înaltului Comisar toate facilitãþile necesare,
în limitele prevãzute de buget.
19. Înaltul Comisar va avea sediul la Geneva (Elveþia).
20. Cheltuielile Înaltului Comisar vor fi acoperite din bugetul Organizaþiei
Naþiunilor Unite. Cu excepþia cazurilor în care Adunarea Generalã va decide
altfel în viitor, nici o cheltuialã, în afarã de cheltuielile administrative ce se justificã
pentru funcþionarea Înaltului Comisar, nu va fi acoperitã din bugetul Organizaþiei
92
Naþiunilor Unite, iar toate celelalte cheltuieli aferente activitãþii Înaltului Comisar
se vor finanþa din contribuþii voluntare.
21. Gestiunea Înaltului Comisar va fi supusã dispoziþiilor regulamentului
financiar al Organizaþiei Naþiunilor Unite, precum ºi dispoziþiilor financiare stabilite
de Secretarul general în aplicarea acestui regulament.
22. Conturile aferente fondurilor puse la dispoziþia Înaltului Comisar vor fi
verificate de Comisarii de conturi ai Organizaþiei Naþiunilor Unite, Comisarii
putînd accepta conturile verificate prezentate de organismele care vor fi
beneficiat de alocaþii din aceste fonduri. Înaltul Comisar ºi Secretarul general
vor conveni împreunã asupra dispoziþiilor administrative cu privire la pãstrarea
ºi repartizarea acestor fonduri, în conformitate cu regulamentul financiar al
Organizaþiei Naþiunilor Unite ºi cu dispoziþiile stabilite de Secretarul general în
aplicarea acestui regulament.
CONCLUZIILE COMITETULUI EXECUTIV AL ICNUR
CONCLUZII GENERALE
PRIVIND PROTECÞIA INTERNAÞIONALÃ
(Nr. 81 (XLVIII) 1997)
Comitetul Executiv,
(a) Salutã faptul cã, în pofida creºterii complexitãþii crizelor de refugiaþi,
Statele din mai multe pãrþi ale lumii continuã sã acorde azil refugiaþilor, atît în
cazuri individuale cît ºi în situaþii de flux masiv;
(b) Compãtimeºte profund încãlcãrile grave ºi adesea brutale ale drepturilor
refugiaþilor, repatriaþilor ºi persoanelor strãmutate pe parcursul anului prece-
dent ºi rãmîne, în special, preocupat de situaþia refugiaþilor, solicitanþilor de
azil, ºi persoanelor strãmutate în Africa Centralã;
(c) Reitereazã importanþa fundamentalã a protecþiei internaþionale a
refugiaþilor, precum ºi rolul ICNUR în acest sens, recunoaºte ºi apreciazã
contribuþia Înaltului Comisariat, în cooperare cu Statele ºi agenþiile interesate,
în vederea promovãrii protecþiei refugiaþilor ºi facilitãrii soluþiilor durabile;
recunoaºte eforturile Înaltului Comisariat, care conlucreazã cu alte organizaþii
umanitare ºi de dezvoltare, precum ºi cu Statele, în sensul contribuþiei la
soluþionarea crizelor de refugiaþi ºi abordarea cauzelor principale ale acestora;
(d) Evidenþiazã faptul cã protecþia refugiaþilor este responsabilitatea
primordialã a Statelor ºi cã rolul ICNUR în acest sens nu poate substitui acþiunile
93
eficiente, voinþa politicã ºi cooperarea deplinã a Statelor, inclusiv a þãrilor gazdã
ºi celor de origine, altor organizaþii internaþionale precum ºi a comunitãþii
internaþionale în întregime;
(e) Cheamã Statele sã ia toate mãsurile necesare de asigurare a protecþiei
efective a refugiaþilor, inclusiv prin intermediul legislaþiei naþionale ºi în
concordanþã cu obligaþiile lor prevãzute în instrumentele internaþionale în
domeniul drepturilor omului ºi instrumentele în domeniul dreptului umanitar,
care vizeazã nemijlocit protecþia refugiaþilor, precum ºi pe calea cooperãrii
depline cu ICNUR în vederea exercitãrii de cãtre acesta a funcþiei de protecþie
internaþionalã ºi rolului sãu de supraveghere a aplicãrii convenþiilor internaþionale
pentru protecþia refugiaþilor;
(f) Cheamã Statele sã ia în consideraþie, inclusiv prin organele competente
ale Naþiunilor Unite ºi altor organizaþii internaþionale relevante, mãsurile posibile
pentru asistenþa Înaltului Comisariat la consolidarea implementãrii principiilor
de protecþie internaþionalã în situaþii în care protecþia refugiaþilor este pusã în
pericol, în special, în cazuri urgente complexe;
(g) Accentueazã importanþa rolului acestui Comitet în asigurarea conducerii
ºi formarea unui consens cu privire la politicile ºi practicile vitale de protecþie,
ºi, în acest sens, subliniazã necesitatea acordãrii atenþiei cuvenite Concluziilor
Comitetului Executiv;
(h) Reafirmã Concluzia Nr. 80 (XLVIII), ºi noteazã cã abordarea complexã a
protecþiei refugiaþilor include, printre altele, respectarea tuturor drepturilor omului;
principiului nereturnãrii; accesului, potrivit Convenþiei din 1951 ºi Protocolului din
1967, tuturor solicitanþilor de azil la proceduri echitabile ºi eficiente pentru deter-
minarea statutului ºi necesitãþilor de protecþie; nereturnarea la frontiere fãrã apli-
carea acestor proceduri; azil; acordarea ajutorului material necesar ºi identificarea
soluþiilor durabile prin care se recunoaºte demnitatea ºi valoarea umanã;
(i) Recunoaºte importanþa crucialã a principiului nereturnãrii, care interzice
expulzarea ºi returnarea refugiaþilor, într-un mod sau altul, spre frontierele
teritoriilor în care viaþa sau libertatea lor ar fi ameninþate pe motiv de rasã,
religie, naþionalitate, apartenenþã la un grup social sau opinie politicã, indiferent
de faptul dacã acestora li s-a acordat statut de refugiat în mod oficial sau de
persoane, faþã de care existã motive serioase de a crede cã ele riscã sã fie
supuse torturii, conform Convenþiei din 1984 împotriva torturii ºi altor tratamente
sau pedepse cu cruzime, inumane sau degradante;
(j) Recunoaºte cã þãrile de azil poartã o povarã grea, în special þãrile în curs
de dezvoltare, în tranziþie ºi cele cu resurse limitate, care, datoritã amplasãrii
lor geografice gãzduiesc un numãr mare de refugiaþi ºi solicitanþi de azil;
reitereazã, în acest sens, angajamentul sãu de a sprijini principiile de solidaritate
internaþionalã ºi de partajare a sarcinilor, ºi cheamã Guvernele, ICNUR ºi
Comunitatea internaþionalã sã continue sã rãspundã la necesitãþile de asistenþã
a refugiaþilor pînã la identificarea soluþiilor durabile;
94
(k) Încurajeazã Statele ºi ICNUR sã continue, dupã caz, promovarea
iniþiativelor regionale de protecþie a refugiaþilor ºi a soluþiilor durabile, ºi sã asigure
concordanþa deplinã a standardelor regionale, care se elaboreazã, cu
standardele recunoscute unanim ºi corespunderea lor cu circumstanþele
regionale specifice ºi necesitãþile de protecþie;
(l) Salutã aderarea Estoniei, Letoniei ºi Lituaniei la Convenþia din 1951 ºi la
Protocolul din 1967, ceea ce a sporit totalul Statelor semnatare ale unuia sau
ambelor documente pînã la 135;
(m) Noteazã cu apreciere cã o serie de State care nu au aderat la Convenþia
din 1951 ºi Protocolul din 1967 continuã sã menþinã o abordare generoasã a
azilului; cu toate acestea, considerã cã peste cincizeci de State mai pot adera
la aceste instrumente, încurajeazã Înaltul Comisariat sã continue promovarea
altor aderãri; ºi îndeamnã toate Statele, care nu au aderat, sã adere ºi sã
implementeze pe deplin aceste instrumente, precum ºi instrumentele regionale
relevante pentru protecþia refugiaþilor, dupã caz, astfel consolidînd cadrul de
protecþie internaþionalã;
(n) Cheamã Statele parte la Convenþia din 1951 ºi/sau Protocolul din 1967
care, în momentul aderãrii, au fãcut rezerve în privinþa anumitor prevederi ale
instrumentelor, sã revadã aceste rezerve în vederea eliminãrii lor;
(o) Salutã numãrul în creºtere al proceselor de aderare la Convenþia din
1954 privind Statutul Apatrizilor ºi la Convenþia din 1961 privind Reducerea
Cazurilor de Apatrid, ºi încurajeazã ICNUR sã-ºi continue eforturile, în cooperare
cu organizaþiile interesate, sã promoveze procesele de aderare ulterioarã la
ambele instrumente, ºi sã ofere servicii tehnice ºi consultative ºi instruire la
nivel global, sã disemineze informaþii despre problemele stãrii de apatrid ºi
cetãþenie, ºi sã continue cooperarea sa cu Statele ºi alte organizaþii interesate
în acest domeniu;
(p) Ia notã de discuþiile care au avut loc referitor la mãsurile de acordare a
protecþiei internaþionale pentru toþi cei care au nevoie de ea, ºi încurajeazã
ICNUR sã continue sã organizeze consultaþii neformale, în vederea realizãrii
de progrese în domeniul dat, inclusiv prin examinarea elaborãrii principiilor
cãlãuzitoare;
(q) Noteazã cã repatrierea voluntarã, integrarea localã ºi reinstalarea sînt
soluþii durabile tradiþionale pentru refugiaþi; afirmã cã repatrierea voluntarã a
refugiaþilor este cea mai preferatã soluþie, atunci cînd este posibilã; ºi cheamã
þãrile de origine, þãrile de azil, ICNUR, ºi comunitatea internaþionalã sã întreprindã
toate mãsurile necesare pentru a permite refugiaþilor sã-ºi exercite liber dreptul
lor de a se întoarce la casele lor în siguranþã ºi demnitate;
(r) Reafirmã importanþa continuã a reinstalãrii în calitate de instrument de
protecþie ºi partajare a sarcinilor ºi în calitate de soluþie durabilã în circumstanþe
specifice; încurajeazã toate Guvernele, capabile de acest lucru, sã întreprindã
eforturi pentru reinstalarea refugiaþilor; încurajeazã Guvernele, care nu au fãcut
95
încã acest lucru, sã adere la acordarea posibilitãþilor de reinstalare pentru
refugiaþi, ºi solicitã ICNUR sã raporteze despre activitãþile de reinstalare la
Sesiunea 49 a Comitetului Executiv;
(s) Reafirmã dreptul tuturor persoanelor sã se întoarcã în þãrile lor, ºi
responsabilitatea Statelor de a facilita întoarcerea ºi reintegrarea resortisanþilor
lor; recomandã Statelor sã examineze strategiile de facilitare a întoarcerii, în
siguranþã ºi demnitate, a persoanelor care nu au nevoie de protecþie
internaþionalã în cadrul unui sistem de cooperare internaþionalã; ºi încurajeazã
ICNUR sã continue, în cooperare cu alte organizaþii internaþionale relevante,
sã examineze cãile de facilitare a procesului de întoarcere a indivizilor, care nu
au nevoie de protecþia internaþionalã, ceea ce a fost determinat prin proceduri
echitabile ºi eficiente, ºi sã informeze Comitetul Permanent;
(t) Reafirmã Concluziile Nr. 39 (XXXVI), 54 (XXXIX), 60 (XL), 64 (XLI) ºi 73
(XLIV), ºi îndeamnã Statele, ICNUR ºi alte organizaþii umanitare, în modul
cuvenit, sã întreprindã toate mãsurile necesare pentru a implementa aceste
Concluzii, inclusiv prin recunoaºterea statutului de refugiat al femeilor, care
pretind la acest statut în baza unei temeri bine întemeiate de a fi persecutate
pe motivele enumerate în Convenþia din 1951 ºi Protocolul din 1967, inclusiv
persecuþia prin violenþã sexualã sau alt fel de persecuþie ce þine de gen; prin
integrarea activitãþilor din numele femeilor refugiate în orice aspect de planificare
ºi implementare a programelor; ºi prin întreprinderea acþiunilor de eliminare a
incidentelor de violenþã împotriva femeilor ºi fetelor;
(u) Noteazã cu satisfacþie activitãþile ICNUR de diseminare ºi instruire privind
promovarea dreptului refugiaþilor ºi principiilor de protecþie, ºi cheamã Înaltul
Comisariat sã continue consolidarea activitãþilor Oficiului privind promovarea
dreptului refugiaþilor, cu susþinerea activã a Statelor ºi prin cooperarea sporitã cu
organizaþii non-guvernamentale, instituþii academice ºi alte organizaþii relevante.
(Nr. 85 (XLIX) 1998)
Comitetul Executiv,
Situaþia în domeniul protecþiei
(a) Salutã faptul cã multe State continuã sã acorde azil refugiaþilor, atît în
cazuri individuale cît ºi în situaþii de influx masiv, în conformitate cu legislaþia
internaþionalã ºi cu principiile ºi standardele internaþionale, dar deplorã încãlcãrile
grave ºi numeroase ale legislaþiei, principiilor ºi standardelor date de cãtre unele
State;
(b) Deplorã, în special, faptul cã în anumite situaþii, refugiaþii, repatriaþii ºi
alte persoane care cad sub incidenþa mandatului ICNUR, au fost expuse
96
atacurilor armate, omorurilor, violurilor ºi altor încãlcãri grave sau ameninþãri
ale siguranþei lor personale, inclusiv prin interdicþia accesului la locuri sigure,
returnare sau expunerea la situaþii de pericol sporit;
(c) Exprimã îngrijorare profundã privind utilizarea sporitã a rãzboiului ºi
violenþei drept mijloc de executare a politicilor de persecuþie împotriva grupurilor-
þintã pe motiv de rasã, religie, naþionalitate, apartenenþã la un anumit grup so-
cial, sau opinie politicã;
(d) Reitereazã cã protecþia refugiaþilor este responsabilitatea primordialã a
Statelor ºi cã aceasta se realizeazã cel mai bine printr-o cooperare eficientã
între toate Statele ºi UCNUR, cît ºi alte organizaþii internaþionale ºi agenþi
relevanþi, în spiritul de solidaritate internaþionalã ºi partajare a sarcinilor;
(e) Încurajeazã ICNUR ºi Statele sã-ºi consolideze eforturile pentru
promovarea mai multor procese de aderare la Convenþia din 1951 cu privire la
Statutul refugiaþilor ºi Protocolul din 1967 ºi sã coopereze pentru a promova
implementarea universalã ºi deplinã a instrumentelor date;
Drepturile omului ºi protecþia refugiaþilor
(f) Noteazã cã în acest an este comemoratã cea de-a 50-cea aniversare a
Declaraþiei Universale a Drepturilor Omului ºi reafirmã cã instituþia azilului, care
derivã direct din dreptul de a cere ºi a beneficia de azil împotriva persecuþiei,
stipulat în Articolul 14 al Declaraþiei, este unul din mecanismele fundamentale
de protecþie a refugiaþilor;
(g) Recunoaºte cã experienþa de viaþã a refugiaþilor, la toate etapele, se aflã
în strînsã legãturã de mãsura în care Statele respectã drepturile omului ºi
libertãþile fundamentale ºi principiile aferente de protecþie a refugiaþilor, ºi
reafirmã importanþa în acest sens a programelor educaþionale ºi a altor programe
în combaterea rasismului, discriminãrii ºi xenofobiei, promovarea toleranþei ºi
respectului faþã de toate persoanele ºi drepturile lor, promovarea ordinii de
drept ºi dezvoltãrii capacitãþilor juridice ºi judiciare, ºi consolidarea societãþii
civile ºi dezvoltãrii durabile;
(h) Deplorã continuarea încãlcãrilor grave, repetate ale drepturilor omului ºi
libertãþilor fundamentale, care constituie unul din principale motive ale fluxurilor
de refugiaþi atît în timp de pace cît ºi în timpul conflictelor armate;
(i) Încurajeazã ICNUR sã consolideze în continuare colaborarea sa cu Oficiul
Înaltului Comisariat pentru Drepturile Omului ºi cu organele ºi structurile
relevante din domeniul drepturilor omului, cît ºi cu organizaþiile non-
guvernamentale, în vederea consolidãrii protecþiei refugiaþilor, þinînd cont de
necesitatea de îmbunãtãþire a coordonãrii, promovare a complementaritãþii,
evitare a duplicitãþii eforturilor ºi de pãstrare a caracterului distinctiv ale
mandatelor respective;
(j) Deplorã violenþa bazatã pe gen ºi toate formele de discriminare pe motiv
de sex îndreptate împotriva femeilor ºi fetelor refugiate ºi strãmutate, ºi cheamã
97
Statele sã asigure protecþia drepturilor lor ºi integritãþii lor fizice ºi psihologice,
ºi informarea lor despre aceste drepturi;
(k) Rãmîne profund îngrijorat de încãlcãrile continue ale drepturilor copiilor
refugiaþi, inclusiv prin rãpire în vederea participãrii forþate la acþiunile militare,
cît ºi prin acte de violenþã, ameninþãri ale demnitãþii lor, separare forþatã a familiei,
abuz ºi exploatare sexualã, ºi cheamã Statele ºi pãrþile relevante sã întreprindã
toate mãsurile necesare pentru eliminarea acestor încãlcãri, în conformitate cu
principiile ºi standardele din domeniile dreptului refugiaþilor, legislaþiei privind
drepturile omului ºi dreptului umanitar;
(l) Noteazã cã anul 1999 a fost declarat An Internaþional al Persoanelor în
Etate, ºi cheamã ICNUR sã întreprindã eforturi noi pentru a asigura respectarea
deplinã a drepturilor, necesitãþilor ºi demnitãþii refugiaþilor în etate ºi soluþionarea
acestor probleme în cadrul unor programe corespunzãtoare;
(m) Reafirmã importanþa dreptului la cetãþenie ºi cheamã Statele sã adopte
toate mãsurile necesare pentru prevenirea sau reducerea cazurilor de apatrid,
inclusiv prin legislaþia naþionalã ºi, aderarea ºi implementarea corespunzãtoare
a Convenþiilor referitoare la apatrid; în acest sens, atrage atenþie specialã ºi
urgentã asupra situaþiei copiilor refugiaþilor ºi solicitanþilor de azil nãscuþi în
þãrile de azil, care ar fi fost apatrizi dacã nu ar fi existat ºi nu ar fi fost respectate
legislaþia ºi procedurile de înregistrare corespunzãtoare;
Dreptul de a cere ºi a beneficia de azil
(n) Subliniazã importanþa extremã a instituþiei de azil în protecþia refugiaþilor,
care serveºte în scopul asigurãrii unui cadru structurat pentru protecþia ºi
asistenþa persoanelor care au nevoie de protecþia internaþionalã, ºi asigurãrii
realizãrii unor soluþii durabile adecvate;
(o) Reitereazã angajamentul sãu de a susþine principiile solidaritãþii
internaþionale ºi partajare a sarcinilor, reafirmã nevoia de resurse care urmeazã
a fi mobilizate pentru a ajuta þãrile care primesc refugiaþi, în special þãrile în
curs de dezvoltare care gãzduiesc marea majoritate a refugiaþilor din toatã
lumea ºi poartã o povarã grea în aceastã privinþã, cheamã Guvernele, ICNUR
ºi comunitatea internaþionalã sã continue sã rãspundã la nevoile de azil ºi
asistenþã a refugiaþilor pînã la determinarea unor soluþii durabile;
(p) Recunoaºte cã solidaritatea internaþionalã ºi partajarea sarcinilor au o
importanþã directã pentru implementarea satisfãcãtoare a principiilor de protecþie
a refugiaþilor; accentueazã, în acest sens, cã accesul la azil ºi îndeplinirea
obligaþiilor de protecþie de cãtre State nu trebuie sã depindã de existenþa
aranjamentelor de partajare a sarcinilor, mai ales dat fiind cã respectarea
drepturilor fundamentale ale omului ºi principiilor umanitare este obligaþia tuturor
membrilor comunitãþii internaþionale;
(q) Deplorã profund incidenþa continuã ºi consecinþele umanitare tragice
ale returnãrii sub orice formã, inclusiv prin respingerea apelului pe motive
formale, uneori masive, ºi reitereazã în acest sens nevoia de a admite refugiaþii
98
pe teritoriul Statelor, inclusiv non-respingerea la frontiere fãrã acces la proceduri
echitabile ºi eficiente pentru determinarea statutului ºi necesitãþilor de protecþie
ale lor;
(r) Îndeamnã insistent Statele sã iniþieze ºi sã implementeze proceduri pentru
administrarea cererilor de azil, care corespund principiilor de protecþie stipu-
late în documentele universale aplicabile privind refugiaþii ºi în documentele
regionale privind refugiaþii, potrivit standardelor internaþionale, cît ºi standardelor
recomandate de Comitetul Executiv;
(s) Noteazã cu îngrijorare raporturile þãrilor despre tendinþa în creºtere de
maltratare sau abuz a procedurilor naþionale de determinare a statutului de refugiat;
recunoaºte necesitatea Statelor de a soluþiona problema datã atît la nivel naþional
cît ºi prin cooperare internaþionalã; îndeamnã Statele sã asigure compatibilitatea
legislaþiei ºi practicii administrative naþionale, inclusiv a mãsurilor de control a
migraþiunii, cu principiile ºi standardele legislaþiei aplicabile cu privire la refugiaþi
ºi drepturile omului, potrivit prevederilor documentelor internaþionale relevante;
(t) Evidenþiazã datoria solicitanþilor de azil ºi refugiaþilor sã respecte legile ºi
regulamentele þãrii în care se aflã;
Unitatea familiei
(u) Reaminteºte cã Articolele 16(3) din Declaraþia Universalã a Drepturilor
Omului ºi 23(1) din Pactul Internaþional privind Drepturile Civile ºi Politice
proclamã cã familia reprezintã o unitate naturalã ºi fundamentalã a societãþii ºi
are dreptul la protecþie din partea societãþii ºi a Statului;
(v) Recomandã ca Guvernele sã întreprindã mãsuri adecvate ca sã asigure
menþinerea unitãþii familiei, în special în cazuri în care capul familiei a fost admis
drept refugiat într-o anumitã þarã;
(w) Îndeamnã Statele, în conformitate cu principiile ºi standardele relevante,
sã implementeze mãsurile pentru facilitarea reîntregirii familiei refugiaþilor pe
teritoriul lor, în special luînd în consideraþie toate cererile aferente în spirit pozitiv
ºi umanitar, ºi fãrã întîrziere excesivã;
(x) Încurajeazã Statele, care nu au procedat astfel, sã ia în consideraþie
elaborarea unui cadru legislativ pentru a realiza la nivel naþional dreptul tuturor
refugiaþilor la unitatea familiei, þinînd cont de drepturile umane ale refugiaþilor ºi
familiilor acestora;
Fluxurile mixte ºi facilitarea întoarcerii
(y) Evidenþiazã cã fluxurile de oameni pot include refugiaþi ºi persoane care
nu au nevoie sau nu au dreptul la protecþia internaþionalã ºi, prin urmare, noteazã
cã diferenþierea adecvatã ºi corectã între cele douã grupuri are importanþã
capitalã pentru determinarea necesitãþilor de protecþie care ar face întoarcerea
inoportunã;
(z) Reafirmã dreptul fundamental al tuturor persoanelor sã plece ºi sã se
întoarcã în þãrile lor, precum ºi obligaþia Statelor sã primeascã din nou
99
resortisanþii lor, ºi rãmîne profund îngrijorat, în privinþa întoarcerii persoanelor
care nu nevoie de protecþie internaþionalã, cã unele þãri continuã sã limiteze
întoarcerea resortisanþilor lor, fie direct fie prin legi ºi practici, care stopeazã
efectiv întoarcerea promptã;
(aa) Accentueazã cã, în ceea ce priveºte întoarcerea într-o þarã terþã a unui
solicitant de azil, statutul cãruia urmeazã sã fie determinat, de pe teritoriul þãrii
în care a fost depusã cererea, inclusiv în conformitate cu acordurile bilaterale
sau multilaterale de readmitere, trebuie sã se demonstreze cã þara terþã va
trata solicitantul de azil (solicitanþii de azil) în conformitate cu standardele
internaþionale acceptate, va asigura protecþie efectivã împotriva returnãrii, ºi
va oferi solicitantului de azil (solicitanþilor de azil) posibilitatea de a cere ºi a
beneficia de azil;
(bb) Deplorã profund utilizarea practicilor de întoarcere a solicitanþilor de
azil ºi persoanelor care nu au nevoie de protecþie internaþionalã, care pun în
pericol grav siguranþa fizicã a lor ºi reitereazã în acest sens cã, indiferent de
statutul persoanelor interesate, întoarcerile trebuie sã fie întreprinse într-un
mod uman, respectînd pe deplin drepturile omului ºi demnitatea, fãrã a recurge
la forþã excesivã;
Detenþia solicitanþilor de azil
(cc) Reaminteºte Articolul 31 din Convenþia din 1951 privind Statutul
refugiaþilor ºi reafirmã Concluzia Nr. 44. (XXXVII) privind detenþia refugiaþilor ºi
solicitanþilor de azil;
(dd) Deplorã faptul cã multe þãri continuã practica de rutinã a detenþiei
solicitanþilor de azil (inclusiv a minorilor) în mod arbitrar, pe perioade prelungite
în mod neîntemeiat, ºi fãrã a oferi acestora acces adecvat la ICNUR ºi la
procedurile echitabile de reexaminare a statutului lor de detenþie la timp; noteazã
cã aceste practici de detenþie sînt incompatibile cu standardele stabilite în
domeniul drepturilor omului ºi îndeamnã Statele sã examineze mai activ toate
alternativele posibile ale detenþiei;
(ee) Noteazã cu îngrijorare cã solicitanþii de azil care se aflã în detenþie
doar din cauza intrãrii sau prezenþei lor ilegale sînt plasaþi deseori împreunã
cu deþinuþii învinuiþi de crime ordinare, ºi reitereazã cã aceasta este o practicã
nedoritã, care trebuie sã fie evitatã pe cît este posibil, ºi cã solicitanþii de azil
nu trebuie sã fie plasaþi în zonele în care siguranþa fizicã a lor este în pericol;
Soluþii durabile
(ff) Îndeamnã insistent Statele, în special þãrile de origine ale refugiaþilor, sã
coopereze la nivel bilateral, regional ºi universal pentru a contracara cauzele
care stau la baza fluxurilor de refugiaþi, folosind atît metode preventive cît ºi
curative, ºi sã faciliteze soluþiile juste ºi durabile;
(gg) Reaminteºte Concluzia Nr. 62 (XLI) care stipuleazã cã repatrierea
voluntarã, integrarea localã ºi reinstalarea, adicã, soluþiile tradiþionale pentru
100
refugiaþi, rãmîn a fi reacþii viabile ºi importante la situaþiile de refugiaþi, chiar
atunci cînd soluþia proeminentã este repatrierea voluntarã;
(hh) Cheamã þãrile de origine, þãrile de azil, ICNUR, ºi comunitatea
internaþionalã sã întreprindã toate mãsurile necesare pentru a permite refugiaþilor
sã-ºi exercite liber dreptul lor de a se întoarce la casele lor în siguranþã ºi
demnitate;
(ii) Subliniazã importanþa reconcilierii pentru facilitarea ºi asigurarea
durabilitãþii întoarcerii, ºi cheamã Statele ºi toþi ceilalþi actori, inclusiv refugiaþii,
sã coopereze în mod binevoitor ºi generos în toate iniþiativele întreprinse pentru
promovarea pãcii ºi justiþiei durabile în comunitãþile de reintegrare;
(jj) Reafirmã importanþã continuã a reinstalãrii care serveºte drept instru-
ment de protecþie ºi element de partajare a sarcinilor; cheamã ICNUR sã con-
tinue conlucrarea cu þãrile de reinstalare în vederea îmbunãtãþirii eficienþei ºi
asigurãrii la timp a posibilitãþilor de reinstalare pentru cazurile în care reinstalarea
este o soluþie adecvatã; încurajeazã Statele, care nu au oferit refugiaþilor
posibilitãþi de reinstalare, dar care sînt capabile sã facã aceasta, sã ofere astfel
de posibilitãþi, ºi cheamã Statele ºi ICNUR sã acorde atenþie deosebitã reinstalãrii
refugiaþilor individuali care au nevoi speciale de protecþie, inclusiv femeile în
situaþii de risc, minorii, adolescenþii, refugiaþii în etate, ºi persoanele care au
supravieþuit dupã torturi.
(Nr. 87 (L) 1999 )
Comitetul Executiv,
Situaþia în domeniul protecþiei
(a) Deplorã profund încãlcãrile grave ale drepturilor refugiaþilor, solicitanþilor
de azil ºi altor persoane care cad sub incidenþa mandatului ICNUR recunoscute
la nivel internaþional în timpul anului precedent, ºi rãmîne în special preocupat
de faptul cã încãlcãri sistematice ale drepturilor omului, ignorarea fãþiºã a
dreptului internaþional umanitar, politicile de expulzare în masã a popoarelor ºi
curãþirea etnicã au cauzat strãmutãri considerabile atît pe plan intern cît ºi
peste hotare, în mai multe regiuni ale lumii;
(b) Reafirmã Concluziile relevante, în special Concluzia Nr. 81 (XLVIII), para
(j), în care este recunoscutã povara grea purtatã în special de þãrile în curs de
dezvoltare; ºi noteazã cu apreciere cã Un mare numãr de þãri în curs de
dezvoltare, þãri în tranziþie ºi alte þãri cu resurse limitate, care, datoritã amplasãrii
lor, gãzduiesc Un mare numãr de refugiaþi ºi solicitanþi de azil, continuã sã
acorde azil ºi protecþie refugiaþilor în conformitate cu legislaþia internaþionalã ºi
principiile ºi standardele stabilite;
101
(c) Reafirmã Concluzia Nr. 85 (XLIX), para (o), prin care îºi ia angajamentul
sã susþinã principiul de solidaritate internaþionalã ºi partajare a sarcinilor; exprimã
o mare apreciere a instanþelor în care aceste principii au fost transpuse în
acþiuni concrete în timpul anului precedent; ºi încurajeazã în continuare Statele
ºi ICNUR sã continue eforturile lor sã atribuie un efect mai mare acestor prin-
cipii importante;
(d) Recunoaºte cã prezenþa populaþiilor masive de refugiaþi în zonele ur-
bane ºi rurale din þãrile în curs de dezvoltare tensioneazã considerabil economia
ºi mediul ambiant din þãrile date, ºi cã trebuie sã se acorde atenþie sporitã
pentru atenuarea acestui impact negativ; cheamã ICNUR sã exercite rolul sãu
de catalizator în mobilizarea asistenþei comunitãþii internaþionale pentru
contracararea degradãrii mediului ambiant în zonele de gãzduire a refugiaþilor
cît ºi impactul socio-economic de mari proporþii al populaþiilor de refugiaþi;
(e) Salutã aderarea Georgiei ºi Kazakhstanului la Convenþia din 1951 cu
privire la statutul refugiaþilor ºi Protocolul din 1967, ceea ce a sporit totalul
Statelor semnatare ale unuia sau ambelor documente pînã la 138; ºi încurajeazã
ICNUR ºi Statele sã-ºi consolideze eforturile pentru promovarea mai multor
procese de aderare la documentele date ºi implementarea acestora;
Cadrul de protecþie a refugiaþilor
(f) Reafirmã cã Convenþia din 1951 cu privire la statutul refugiaþilor ºi
Protocolul din 1967 rãmîn a fi fundamentul regimului internaþional de refugiaþi;
cu toate acestea, recunoaºte cã ar putea sã fie nevoie de elaborarea unor
forme complementare de protecþie, ºi în acest context, încurajeazã ICNUR sã
se angajeze în consultaþii cu Statele ºi actorii relevanþi pentru a examina toate
aspectele acestei probleme;
(g) Reafirmã Concluzia Nr. 85 (XLIX) para. (d), ºi cheamã toate pãrþile
interesate sã acorde atenþie sporitã revitalizãrii relaþiilor vechi de parteneriat ºi
creãrii unor noi relaþii pentru sprijinirea sistemului de protecþie internaþionalã a
refugiaþilor, în spiritul solidaritãþii internaþionale ºi partajãrii a sarcinilor;
(h) Noteazã comemorarea în acest an a celei de-a 50-cea aniversare a
Convenþiilor din Geneva privind legislaþia despre conflictul armat; cheamã Statele
ºi alte pãrþi la conflictele armate sã respecte cu rigoare dreptul internaþional
umanitar; ºi de asemenea cheamã ICNUR sã consolideze în continuare
colaborarea sa cu Comitetul Internaþional al Crucii Roºii, Federaþia Internaþionalã
a Societãþilor de Cruce Roºie ºi Semilunã Roºie, ºi Societãþilor naþionale de
Cruce Roºie ºi Semilunã Roºie;
(i) Noteazã comemorarea în acest an a celei de-a 30-cea aniversare a
Convenþiei OUA care reglementeazã aspectele specifice ale problemelor
refugiaþilor din Africa; recunoaºte contribuþia acestei Convenþii la elaborarea
standardelor regionale pentru protecþia refugiaþilor; ºi încurajeazã ICNUR sã
continue colaborarea strînsã cu Organizaþia Unitãþii Africane în vederea
amplificãrii protecþiei refugiaþilor în Africa;
102
Accesul la protecþie
(j) Reitereazã cã instituþia de azil are o importanþã crucialã în protecþia
internaþionalã a refugiaþilor; resubliniazã importanþa asigurãrii accesului la
procedurile de azil; reaminteºte Concluziile Nr. 15 (XXX) din 1979 ºi Nr. 58 (XL)
din 1989 privind refugiaþii fãrã þarã de azil ºi miºcarea neregulatã a solicitanþilor
de azil; ºi afirmã, în acest sens, cã noþiunile de þarã de origine sigurã, alternativa
refugiului intern ºi þarã terþã sigurã, trebuie sã fie aplicate în mod adecvat
astfel încît sã nu ducã la refuz incorect al accesului la procedurile de azil, sau la
încãlcãri ale principiului nereturnãrii;
(k) Recunoaºte necesitatea Statelor sã soluþioneze problema abuzului
procedurilor de determinare a statutului de refugiat, atît la nivel naþional ºi prin
cooperare internaþionalã, ºi îndeamnã Statele sã asigure compatibilitatea
legislaþiei naþionale ºi practicilor administrative, inclusiv a mãsurilor de control
a migraþiei, cu principiile ºi standardele legislaþiilor aplicabile privind refugiaþii ºi
drepturile omului, potrivit prevederilor din documentele internaþionale relevante;
(l) Reafirmã Concluzia Nr. 58 (XL) privind miºcãrile neregulate; noteazã cu
îngrijorare cã refugiaþii care au obþinut ºi continue sã beneficieze de protecþie în
prima þarã de azil continuã sã se deplaseze în mod neregulat în alte þãri; ºi
încurajeazã ICNUR, Statele ºi alþi actori relevanþi sã intensifice cooperarea pentru
combaterea cauzelor acestor miºcãri, în special în vederea asigurãrii tratamentului
solicitanþilor de azil ºi refugiaþilor în conformitate cu cele mai înalte standarde de
protecþie în primele þãri de azil, ºi informãrii privind riscurile ºi pericolele legate de
miºcãrile neregulate, în special exploatarea de cãtre traficanþi; ºi încurajeazã în
continuare ICNUR sã conlucreze cu þãrile de tranzit ºi destinaþie în vederea
satisfacerii nevoilor de protecþie ºi asistenþã a solicitanþilor de azil ºi refugiaþilor;
(m) Reaminteºte Concluzia Nr. 15 (XXX) privind refugiaþii fãrã þarã de azil,
Concluzia Nr. 30 (XXXIV) privind problema cererilor de statut de refugiat sau
azil evident nefondate sau abuzive, ºi Concluzia Nr. 58 (XL) privind problema
refugiaþilor ºi solicitanþilor de azil care se deplaseazã în mod neregulat dintr-o
þarã în care aceºtia au obþinut protecþie; ºi invitã ICNUR sã continue studierea
problemelor bazate pe conceptul cererilor evident nefondate ºi sã informeze
Comitetul la timpul respectiv;
Nevoile specifice de protecþie
(n) Noteazã cu apreciere eforturile speciale ale Statelor de a incorpora perspec-
tivele bazate pe gen în politicile, regulamentele ºi practicile de azil; încurajeazã
Statele, ICNUR ºi alþi actori interesaþi sã promoveze o acceptare mai largã, ºi
includere în criteriile lor de protecþie a noþiunii prin care persecuþia poate fi bazatã
pe gen sau poate fi realizatã prin violenþã sexualã; încurajeazã în continuare ICNUR
ºi alþi actori interesaþi sã elaboreze, sã promoveze ºi sã implementeze principii
cãlãuzitoare, coduri de conduitã ºi programe de instruire referitoare la problemele
refugiaþilor bazate pe gen, pentru a sprijini accentuarea perspectivei bazate pe gen
ºi a amplifica responsabilitatea pentru implementarea politicilor de gen;
103
(o) Cheamã Statele sã promoveze ºi sã apere drepturile omului ale tuturor
refugiaþilor; exprimã o îngrijorare specialã ºi profundã privind faptul cã refugiaþii cu
nevoi specifice de protecþie, inclusiv femeile ºi copiii refugiaþi, devin din ce în ce
mai des þinte ale exploatãrii, serviciului militar forþat ºi ale diverselor forme de violenþã;
ºi cheamã Statele sã ajusteze mãsurile lor de protecþie în mod corespunzãtor;
(p) Þinînd cont de faptul cã refugiaþii în etate sînt în special afectaþi de
dezintegrarea socialã, dependenþã cronicã ºi alte aspecte adverse ale situaþiei
de refugiat, cheamã Statele, ICNUR ºi alþi actori interesaþi sã întreprindã eforturi
noi pentru a asigura respectarea deplinã a drepturilor, nevoilor ºi demnitãþii
refugiaþilor în etate ºi abordarea acestora prin programe adecvate;
Securitatea refugiaþilor
(q) Reaminteºte rezoluþia Consiliului de Securitate al Naþiunilor Unite S/
RES/1208 (1998); rãmîne preocupat la modul serios de incidenþa continuã a
atacurilor militare sau armate ºi altor ameninþãri privind securitatea refugiaþilor,
inclusiv infiltrarea elementelor armate în lagãrele ºi aºezãrile de refugiaþi;
resubliniazã responsabilitatea Statelor, care conlucreazã, dupã caz, cu ICNUR,
cu alte state ºi cu alte pãrþi ale sistemului Naþiunilor Unite, în vederea susþinerii
caracterului civil ºi umanitar ºi asigurãrii securitãþii în lagãrele ºi aºezãrile de
refugiaþi, prin determinarea ºi separarea elementelor armate de populaþiile de
refugiaþi ºi plasarea refugiaþilor în locuri sigure; ºi încurajeazã Statele ºi ICNUR,
care colaboreazã unul cu altul ºi cu alte pãrþi ale sistemului Naþiunilor Unite, sã
continue eforturile lor de amplificare a securitãþii ºi a caracterului civil al lagãrelor
ºi aºezãrilor de refugiaþi;
Soluþii durabile
(r) Reafirmã cã repatrierea voluntarã, integrarea localã ºi reinstalarea sînt
soluþii tradiþionale pentru refugiaþi, ºi cã toate acestea rãmîn mãsuri viabile ºi
importante în cazurile de refugiaþi; reitereazã cã repatrierea voluntarã, acolo unde
ºi atunci cînd este posibilã, rãmîne a fi soluþia preferatã în majoritatea cazurilor
de refugiaþi; ºi noteazã cã soluþiile durabile pot fi realizate printr-o combinare de
soluþii, þinînd cont de circumstanþele specifice ale fiecãrui caz de refugiaþi;
Persoanele apatride ºi persoanele strãmutate intern
(s) Noteazã cu îngrijorare persistenþa problemelor de apatrid; salutã aderarea
statului Chad la Convenþia din 1954 privind Statutul Persoanelor Apatride ºi la
Convenþia din 1961 privind Reducerea Stãrii de Apatrid, cît ºi aderarea statelor
St Vincent, Grenadines ºi Zimbabwe la Convenþia din 1954 privind Statutul
Persoanelor Apatride; ºi încurajeazã ICNUR sã continue promovarea aderãrii
ºi implementãrii depline a ambelor documente de cãtre Statele interesate;
(t) Reaminteºte Concluzia Nr. 75 (XLV) privind persoanele strãmutate in-
tern; ia notã de rezoluþia 53/125 adoptatã de Adunarea Generalã a Naþiunilor
Unite în decembrie 1998; reitereazã relevanþa Principiilor Cãlãuzitoare privind
104
Strãmutarea Internã,1 ºi reafirmã susþinerea rolului ICNUR faþã de persoanele
strãmutate intern în baza criteriilor specificate de Adunarea Generalã.
(Nr. 89 (LI) 2000)
Comitetul Executiv,
Felicitînd cãlduros ICNUR cu ocazia celei de-a 50-cea aniversãri de la
crearea Oficiului; ºi salutînd evidenþierea mãsurilor întreprinse de Oficiu pentru
eficientizarea protecþiei în Nota privind Protecþia internaþionalã din acest an;
Recunoscînd cã protecþia internaþionalã este o funcþie dinamicã ºi axatã pe
acþiuni, realizatã, în cooperare cu Statele ºi alte parteneri, pentru promovarea
ºi facilitarea admiterii, recepþiei, tratamentului refugiaþilor ºi asigurarea soluþiilor
axate pe protecþie, în vederea realizãrii scopului general de intensificare a
respectãrii drepturilor refugiaþilor ºi rezolvarea problemelor lor;
Salutînd acordarea continuã a azilului unui mare numãr de refugiaþi de cãtre
mai multe State, dar îngrijorat profund de încãlcãrile drepturilor refugiaþilor
recunoscute la nivel internaþional care includ returnarea refugiaþilor, militarizarea
lagãrelor de refugiaþi, participarea copiilor refugiaþi la acþiuni militare, violenþã
bazate pe gen ºi discriminare îndreptatã împotriva refugiaþilor, în special a
femeilor refugiate, ºi detenþia arbitrarã a solicitanþilor de azil ºi refugiaþilor;
îngrijorat la fel de aplicarea insuficientã a documentelor internaþionale privind
refugiaþii de cãtre Statele semnatare;
Afirmînd importanþa de acordare a atenþiei prioritare nevoilor de protecþie a
femeilor, copiilor, adolescenþilor, ºi persoanelor în etate în cadrul planificãrii ºi
implementãrii de cãtre ICNUR a programelor ºi politicilor de stat;
Luînd notã de caracterul complex al mediului schimbãtor de acordare a
protecþiei refugiaþilor, inclusiv caracterul conflictului armat ºi modelele curente
de strãmutare, fluxurile mixte de populaþie, costurile înalte de gãzduire a unui
mare numãr de refugiaþi ºi solicitanþi de azil ºi de menþinere a sistemelor de
azil, creºterea traficului ºi contrabandei de persoane, problemele de apãrare a
sistemelor de azil împotriva abuzului ºi de excludere a persoanelor care nu au
dreptul la protecþia refugiaþilor, cît ºi lipsa unei soluþii de lungã duratã pentru
situaþiile de refugiaþi;
Recunoscînd cã þãrile de azil poartã o povarã grea, în special, þãrile în curs de
dezvoltare, þãrile în tranziþie ºi þãrile cu resurse limitate care gãzduiesc un mare
numãr de refugiaþi ºi solicitanþi de azil; reiterînd în acest sens devotamentul ferm al
1
E/CN.4/1998/53/Add.2, anexã. Acest document a fost elaborat la solicitarea Comisiei
privind Drepturile omului ºi a fost prezentat de Reprezentantul Secretarului General pentru
Persoane Strãmutate Intern în aprilie 1998.
105
sãu faþã de solidaritatea internaþionalã, partajarea sarcinilor ºi cooperarea
internaþionalã în vederea partajãrii responsabilitãþilor; ºi reafirmînd role catalitic al
ICNUR în acordarea asistenþei ºi sprijinului þãrilor care primesc refugiaþi, în special
þãrile în curs de dezvoltare, ºi în mobilizarea asistenþei din comunitatea internaþionalã
pentru combaterea impactului de mari proporþii asupra populaþiilor de refugiaþi;
Recunoscînd contribuþiile pozitive ale refugiaþilor în favoarea þãrilor gazdã;
Recunoscînd necesitatea Guvernelor, ICNUR ºi comunitãþii internaþionale
de a continua satisfacerea nevoilor de azil ºi asistenþã a refugiaþilor pînã la
determinarea soluþiilor durabile; ºi notînd cã repatrierea voluntarã, integrarea
localã ºi reinstalarea sînt soluþii durabile tradiþionale pentru refugiaþi, afirmînd
cã repatrierea voluntarã este soluþia preferatã, atunci cînd este posibilã;
Notînd discuþiile din cadrul Comitetului Permanent privind interceptarea solici-
tanþilor de azil ºi refugiaþilor, ºi recunoscînd importanþa adoptãrii unor mãsuri
comprehensive, între toate Statele relevante ºi în cooperare cu ICNUR, organi-
zaþiile internaþionale ºi alte organizaþii adecvate, pentru a combate în mod eficient
migraþia neregulatã, traficul ºi contrabanda de persoane, care includ potenþial ºi
refugiaþi ºi solicitanþi de azil, ºi pentru a asigura în acest context determinarea ºi
satisfacerea definitivã a nevoilor de protecþie ºi asistenþã internaþionalã a
solicitanþilor de azil ºi refugiaþilor, în conformitate cu responsabilitãþile privind
protecþia internaþionalã, în special principiul nereturnãrii;
Reafirmînd cã Convenþia din 1951 cu privire la statutul refugiaþilor ºi Protocolul
din 1967 rãmîn a fi fundamentul regimului internaþional de refugiaþi; notînd cã
formele complementare de protecþie adoptate de unele State sînt mãsuri
pragmatice în vederea asigurãrii obþinerii protecþiei de cãtre persoanele care au
nevoie de aceasta; ºi recunoscînd în acest context importanþa aplicãrii depline a
Convenþiei din 1951 ºi Protocolului din 1967 de cãtre Statele semnatare;
Notînd iniþiativa ICNUR de lansare a Consultaþiilor Global privind Protecþia
internaþionalã ºi încurajînd ICNUR, în paralel cu aceste Consultaþii, sã con-
tinue identificarea unor mãsuri practice, în colaborare cu Statele ºi alþi actori
relevanþi, sã soluþioneze problemele actuale ºi de perspectivã ale protecþiei;
(a) Salutã propunerea ICNUR de a începe procesul Consultaþiilor Globale cu
Statele, prin implicarea nemijlocitã, a experþilor în protecþia refugiaþilor, organiza-
þiilor non-guvernamentale (ONG) ºi refugiaþilor, de a revitaliza regimul de protecþie
internaþionalã ºi de a discuta mãsurile de asigurare a protecþiei internaþionale
pentru toate persoanele care au nevoie de aceasta, þinînd cont de îngrijorãrile
legitime ale Statelor, comunitãþilor gazdã ºi comunitãþii internaþionale în general;
(b) Afirmã în acest context cã acest proces, în ajunul celei de-a 50-cea Aniversãri
a Convenþiei din 1951 cu privire la statutul refugiaþilor, oferã perspective importante
pentru revitalizarea protecþiei refugiaþilor ºi promovarea implementãrii eficiente a
Convenþiei ºi Protocolului, ºi în acelaºi timp identificînd metodele de soluþionare a
situaþiilor noi care nu au fost prevãzute în aceste documente;
(c) Cheamã ICNUR sã informeze Comitetul Executiv la cea de-a 52-a sesiune
despre progresele obþinute în legãturã cu acest proces.
106
AZILUL
(Nr. 5 (XXVIII) 1977)
Comitetul executiv,
a) A luat notã cu satisfacþie da raportul Înaltului Comisar potrivit cãruia statele
au continuat, în general, sã urmeze practici liberale în materie de azil;
b) S-a arãtat totuºi preocupat de faptul cã, potrivit Înaltului Comisar, se mai
produc cazuri în care persoanele în cãutare de azil se confruntã cu dificultãþi
grave pentru a gãsi o þarã dispusã sã le acorde refugiu, chiar temporar, ºi cã
într-un anumit numãr de cazuri, refuzul de a acorda azil permanent sau temporar
a avut consecinþe grave asupra persoanelor în cauzã:
c) A rugat Înaltul Comisar sã atenþioneze guvernele asupra diverselor
instrumente internaþionale existente în materie de azil ºi sã reafirme importanþa
capitalã a acestor instrumente din punct de vedere umanitar;
d) A cerut insistent guvernelor sã adopte sau sã continue sã urmeze practicile
liberale acordînd azil permanent sau cel puþin temporar refugiaþilor care intrã
direct pe teritoriul lor;
e) A invitat guvernele sã coopereze, într-un spirit de solidaritate inter-
naþionalã, cu Înaltul Comisar în exercitarea funcþiilor sale, în special a celor
legate de azil, în conformitate cu Rezoluþia 428 (V) adoptatã de Adunarea
generalã la 14 decembrie 1980.
(Nr. 6 (XXVIII) 1977)

NON-REFOULEMENT
Comitetul executiv,
a) Amintind cã principiul umanitar fundamental de non-refoulement ºi-a gãsit
expresia în diverse instrumente adoptate la nivel mondial sau regional ºi este,
în general, acceptat de state;
b) A examinat profunda sa îngrijorare aflînd, prin Înaltul Comisar, cã, deºi
principiul de non-refoulement a fost pe larg respectat în practicã, el nu a fost
aplicat în anumite cazuri;
c) A reafirmat importanþa fundamentalã a principiului de non-refoulement
atît la frontierã cît ºi la pãrãsirea teritoriului unui stat în cazurile persoanelor
care riscã sã fie þinta persecuþiilor dacã ele sînt returnate în þara lor de origine,
fie cã au fost sau nu au fost oficial recunoscute ca refugiaþi.
107
(Nr. 8 (XXVIII) 1977)
DETERMINAREA STATUTULUI DE REFUGIAT
Comitetul Executiv,
a) A luat act de raportul Înaltului Comisar privitor la importanþa procedurilor
de determinare a statutului de refugiat;
b) A notat, cã doar un numãr redus de State-pãrþi la Convenþia din 1951 ºi
Protocolul din 1967 au adoptat proceduri pentru determinarea în mod oficial a
statutului de refugiat, în virtutea acestor instrumente;
c) A notat, cu toate acestea, cu satisfacþie cã un anumit numãr de guverne
intenþioneazã în mod serios sã adopte astfel de propuneri;
d) A exprimat speranþa cã toate Statele pãrþi la Convenþia din 1951 ºi Protocolul
din 1967 care deocamdatã nu au fãcut acest lucru, vor lua mãsuri pentru adoptarea
într-un viitor apropiat a unor astfel de proceduri ºi vor avea în vedere ºi participarea
Înaltului Comisariat pentru Refugiaþi în aceste proceduri sub o formã potrivitã;
e) A recomandat, ca procedurile de urmat pentru determinarea statutului de
refugiat sã rãspundã exigenþelor minimale urmãtoare:
1. Funcþionarul competent (de exemplu, funcþionarul cu probleme de imigrare
sau funcþionarul de la poliþia de frontierã), cãruia i se adreseazã solicitantul la
frontierã sau în interiorul Statului contractant, va trebui sã aibã instrucþiuni pre-
cise pentru a examina ºi a vedea cazurile în lumina instrumentelor internaþionale
pertinente. El va trebui sã acþioneze în conformitate cu principiul nereturnãrii ºi
sã trimitã cererile unei instanþe superioare.
2. Solicitantul va trebui sã primeascã indicaþiile necesare privitor la procedura
pe care va trebui s-o urmeze.
3. Un serviciu bine determinat, care va trebui sã fie în mãsura posibilitãþilor
un serviciu central unic, va trebui sã fie în mod special însãrcinat cu examinarea
cererilor de determinare a statutului de refugiat ºi cu adoptarea unei decizii în
prima instanþã.
4. Solicitantului vor trebui sã-i fie acordate facilitãþile necesare, adicã serviciile
unui translator competent pentru a-ºi putea prezenta cazul autoritãþilor abilitate.
El va trebui, de asemenea, sã aibã posibilitatea, asupra cãreia fiind cum se
cuvine informat, de a se întîlni cu un reprezentant al ICNUR.
5. În cazul cînd este recunoscutã calitatea de refugiat a unui solicitant, acest
fapt i se va aduce la cunoºtinþã ºi el va primi un act care sã certifice statutul lui
de refugiat.
6. În cazul cînd unui solicitant nu i se va recunoaºte calitatea de refugiat, va
trebui sã i se acorde un termen rezonabil pentru a cere, fie aceleiaºi autoritãþi,
fie altei autoritãþi administrative sau judiciare, reexaminarea deciziei potrivit
sistemului existent.
7. Solicitantul va trebui sã fie autorizat sã rãmînã în þarã pînã ce autoritatea
competentã vizatã în punctul 3 de mai sus va adopta o decizie asupra cererii
108
sale iniþiale, numai dacã nu a fost stabilit de aceastã autoritate cã cererea sa
este evident abuzivã. El va trebui, de asemenea, sã rãmînã în þarã pînã o
instanþa administrativã superioarã sau tribunalele de apel nu vor statua asupra
cazului sãu, ca urmare a unei cereri de apel;
f) A rugat înaltul Comisariat sã pregãteascã, dupã ce a luat în modul stabilit
în consideraþie punctele de vedere ale Statelor pãrþi la Convenþia din 1951 ºi
Protocolul din 1967, un studiu detaliat asupra extrateritorialitãþii recunoaºterii
statutului de refugiat, pentru a permite Comitetului sã se pronunþe în cunoºtinþã
de cauzã asupra chestiunii în timpul unei sesiuni ulterioare ºi þinînd cont de
punctele de vedere exprimate de reprezentanþi potrivit cãrora va fi în general
de dorit ca un Stat contractant sã accepte recunoaºterea statutului de refugiat
efectuatã de alt Stat parte la aceste instrumente;
g) A cerut Înaltului Comisariat sã ia în consideraþie posibilitatea de a pub-
lica, la iniþiativa guvernelor, un ghid de proceduri ºi criterii de aplicat pentru
determinarea statutului de refugiat ºi a difuza deciziile privind recunoaºterea
statutului de refugiat care au o importanþã semnificativã, voind totuºi a fi respectat
caracterul confidenþial al cererilor individuale ºi situaþiilor particulare.
(Nr. 12 (XXIX) 1978)
Comitetul Executiv,
(a) Considerã cã unul dintre aspectele esenþiale ale statutului de refugiat,
conform definiþiei din Convenþia din 1951 ºi Protocolul din 1967, este caracterul
sãu internaþional;
(b) Recunoaºte dorinþa de menþinere ºi continuitate a statutului de refugiat
dupã determinarea acestuia de un Stat Contractant;
(c) Noteazã cã potrivit unor prevederi ale Convenþiei din 1951 refugiaþii care
locuiesc într-un Stat contractant pot exercita anumite drepturi în calitate de
refugiaþi într-un alt Stat contractant ºi cã exercitarea acestor drepturi nu implicã
o nouã determinare a statutului lor de refugiat;
(d) Noteazã cã persoanele considerate drept refugiaþi potrivit Articolului 1 A
(1) al Convenþiei pãstreazã statutul lor de refugiat numai dacã nu cad sub
incidenþa clauzelor de încetare sau excludere;
(e) Noteazã cã refugiaþii, titulari ai Documentului de Cãlãtorie conform
Convenþiei, emis de un Stat contractant, sînt în drept sã cãlãtoreascã drept
refugiaþi în alte State contractante;
(f) Considerã cã anume scopul Convenþiei din 1951 ºi Protocolului din 1967
implicã faptul cã statutul de refugiat determinat de un Stat contractant va fi
recunoscut la fel de alte State contractante;
109
(g) Recunoaºte, în acest sens, cã statutul de refugiat în modul în care a fost
determinat într-un Stat contractant trebuie sã fie chestionat de un alt Stat
contractant în cazuri excepþionale, atunci cînd este aparent cã persoana nu
satisface cerinþele Convenþiei în mod evident, de exemplu, dacã devin cunoscute
faptele care demonstreazã cã afirmaþiile iniþiale au fost frauduloase sau cã
persoana interesatã cade sub incidenþa clauzelor de încetare sau excludere
ale Convenþiei din 1951;
(h) Recunoaºte în continuare cã decizia unui Stat contractant de a nu
recunoaºte statutul de refugiat nu împiedicã un alt Stat contractant de a examina
o solicitare nouã a statutului de refugiat efectuatã de persoana interesatã.
(Nr. 15 (XXX) 1979)
Comitetul Executiv,
Considerã cã Statele trebuie sã fie cãlãuzite de urmãtoarele considerente:
Principii generale
(a) Statele trebuie sã facã uz de cele mai bune nãzuinþe ale lor pentru a
acorda azil bona fide solicitanþilor de azil;
(b) Acþiunea prin care refugiatul este obligat sã se întoarcã sau este trimis
într-o o þarã în care acesta are motive pentru a se teme de persecuþie constituie
o încãlcare gravã a principiului recunoscut al nereturnãrii;
(c) Toate Statele de þãrm au obligaþia umanitarã de a permite navelor, care
se aflã în situaþii grele, sã solicite refugiu în apele lor ºi sã acorde azil, sau cel
puþin refugiu temporar, persoanelor de pe bord, care solicitã azil;
(d) Deciziile Statelor în privinþa acordãrii azilului trebuie sã fie adoptate fãrã
discriminare referitoare la rasã, religie, opinie politicã, naþionalitate sau þarã de
origine;
(e) În interesele reîntregirii familiei ºi din considerente umanitare, Statele
trebuie sã faciliteze admiterea pe teritoriul lor cel puþin a soþului (soþiei) ºi a
copiilor minori sau dependenþi ai oricãrei persoane, care a obþinut refugiu
temporar sau azil durabil;
Situaþii care implicã un influx de mari proporþii al solicitanþilor de azil
(f) În cazuri de influx de mari proporþii, solicitanþii de azil trebuie sã obþinã
întotdeauna cel puþin refugiu temporar. Statele care din cauza amplasãrii lor
geografice, sau din alte considerente, înfruntã un influx de mari proporþii trebuie
în mod necesar ºi la solicitarea Statului interesat sã primeascã asistenþã imediatã
de la alte State în conformitate cu principiul de partajare echitabilã a sarcinilor.
Aceste State trebuie sã se consulte cu Oficiul Înaltului Comisariat al Naþiunilor
110
Unite pentru Refugiaþi cît mai curînd posibil pentru a asigura protecþia deplinã,
acordarea asistenþei de urgenþã ºi identificarea unor soluþii durabile pentru
persoanele implicate;
(g) Alte State trebuie sã întreprindã mãsuri adecvate în mod individual, în
comun cu alte state sau prin intermediul Oficiului Înaltului Comisariat al Naþiunilor
Unite pentru Refugiaþi sau altor organisme internaþionale pentru a asigura
partajarea echitabilã a sarcinii primei þari de azil;
Situaþii care implicã solicitanþii de azil individuali
(h) Trebuie sã se întreprindã un efort pentru soluþionarea problemei de
identificare a þãrii responsabile de examinarea unei cereri de azil prin adoptarea
unor criterii comune. La elaborarea acestor criterii trebuie sã fie respectate
urmãtoarele principii:
(i) Criteriile trebuie sã permitã identificarea într-un mod pozitiv a þãrii care
este responsabilã de examinarea unei cereri de azil iar solicitantul de azil
trebuie sã aibã posibilitatea sã se adreseze personal la autoritãþile date;
(ii) Criteriile trebuie sã fie de aºa naturã încît sã se evite dezacordurile posibile
între State asupra cui îi revine responsabilitatea de examinare a unei cereri
de azil ºi trebuie sã se þinã cont de durata ºi tipul sejurului solicitantului de
azil în alte þãri;
(iii) Intenþiile solicitantului de azil referitor la þara în care acesta doreºte sã
solicite azil trebuie sã fie luat în consideraþie pe cît este posibil;
(iv) Trebuie sã acorde atenþie asupra conceptului cã azilul nu trebuie sã fie
refuzat doar pe motiv cã acesta poate fi solicitat în alt Stat. Cu toate acestea,
dacã este aparent cã o persoanã, înainte de a solicita azil, are deja legãturi
strînse cu un alt Stat, ea poate sã fie somatã sã solicite azil în primul rînd în
Statul respectiv, dacã aceasta pare a fi echitabil ºi rezonabil;
(v) Redeterminarea criteriilor trebuie sã fie însoþitã de organizarea unei
consultaþii ordinare între Guvernele interesate în vederea soluþionãrii cazurilor
pentru care nu au fost determinate soluþii ºi în vederea consultãrii cu Oficiul
Înaltului Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi, dupã caz;
(vi) Acordurile care stipuleazã întoarcerea de cãtre State a persoanelor care
au intrat pe teritoriul lor dintr-un alt stat contractant în mod ilegal trebuie sã
fie aplicate în cazul solicitanþilor de azil þinînd cont de situaþia lor specificã.
(i) În timp ce solicitanþii de azil pot fi obligaþi sã depunã cererile lor de azil
într-o anumitã perioadã de timp, nerespectarea acestei sau altor cerinþe formale,
nu trebuie sã ducã la neexaminarea unei cereri de azil;
(j) Potrivit recomandãrii adoptate de Comitetul Executiv în cadrul celei de-a
28-a sesiuni (documentul A/AC.96/549, paragraful 53(6), (E) (i)), în care solicitantul
de azil se adreseazã personal în primã instanþã la un organ de frontierã, cel din
urmã nu trebuie sã respingã cererea fãrã a trimite persoana la un organ central;
(k) Dacã un refugiat, care a obþinut deja azil într-o þarã, solicitã azil într-o
altã þarã în temeiul unor motive convingãtoare pentru a pleca din þara sa actualã
111
de azil, datoritã temerii de persecuþie sau datoritã faptului cã siguranþa fizicã
sau libertatea sa sînt în pericol, autoritãþile celei de-a doua þari trebuie sã acorde
atenþie favorabilã cererii lui de azil;
(l) Statele trebuie sã acorde atenþie favorabilã acceptãrii, la solicitarea
Oficiului Înaltului Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi, unui numãr
limitat de refugiaþi care nu pot obþine azil în nici o þarã;
(m) Statele trebuie sã acorde atenþie deosebitã necesitãþii de evitare a
situaþiilor în care un refugiat îºi pierde dreptul de reºedinþã sau se întoarce în
þara sa de azil fãrã a avea posibilitatea de stabilire a reºedinþei într-o altã þarã
decît cea în care el poate avea motive de a se teme de persecuþie;
(n) Potrivit scopului alineatelor 6 ºi 11 ale Programului la Convenþia din
1951, Statele trebuie sã continue sã asigure valabilitatea sau reînnoirea
documentelor de cãlãtorie a refugiaþilor pînã în momentul cînd refugiaþii ºi-au
stabilit reºedinþa legalã pe teritoriul unui alt Stat. În mãsura posibilitãþilor, trebuie
sã fie aplicatã o practicã similarã în privinþa refugiaþilor titulari ai altor
documentelor de cãlãtorie, decît cele stipulate în Convenþia din 1951.
(Nr. 22 (XXXII) 1981)
Comitetul Executiv,
Notînd cu apreciere raportul Grupului de Experþi despre refugiul temporar
în situaþii de influx de mari proporþii, care s-au adunat în Geneva în perioada
21-24 aprilie 1981, a adoptat urmãtoarele concluzii cu privire la protecþia
solicitanþilor de azil în situaþii de influx de mari proporþii.
I. CONCLUZII GENERALE
1. Problema refugiaþilor a devenit în special acutã datoritã numãrului crescînd
al situaþiilor de influx de mari proporþii în diferite zone ale lumii ºi în special în
þãrile în curs de dezvoltare. Solicitanþii de azil care participã la aceste influxuri
de mari proporþii includ persoanele care sînt refugiaþi în sensul Convenþiei din
1951 ºi Protocolului din 1967 ale a Naþiunilor Unite privind statutul refugiaþilor
sau care, datoritã agresiunii externe, ocupaþiei, dominaþiei strãine sau
evenimentelor care au încãlcat grav ordinea publicã în una din pãrþile, sau pe
întreg teritoriul þãrii de origine sau cetãþenie, sînt nevoiþi sã solicite refugiu în
afara þãrii date.
2. Solicitanþii de azil care participã la astfel de situaþii de influx de mari proporþii
se confruntã deseori cu dificultãþi în determinarea soluþiilor durabile prin repatrierea
voluntarã, instalarea localã sau reinstalarea într-o þarã terþã. Influxurile de mari
proporþii deseori creeazã probleme serioase pentru State, în rezultatul cãrora
112
anumite State, deºi devotate obþinerii soluþiilor durabile, au gãsit doar posibilitatea
de admitere a solicitanþilor de azil fãrã a-ºi lua angajamentul în timpul admiterii
sã ofere posibilitãþi de instalare permanentã a persoanelor date în interiorul
hotarelor lor.
3. În acest sens este important sã se asigure protecþia deplinã a solicitanþilor
de azil în situaþii de influx de mari proporþii, sã se reafirme standardele minime de
bazã pentru tratamentul lor pînã la aranjamentele pentru o soluþie durabilã, ºi sã
se stabileascã aranjamente eficiente în contextul solidaritãþii internaþionale ºi
partajãrii sarcinilor pentru þãrile care primesc un mare numãr de solicitanþii de azil.
II. MÃSURI DE PROTECÞIE
A. Admiterea ºi nereturnarea
1. În situaþii de influx de mari proporþii, solicitanþii de azil trebuie sã fie admiºi
în Statul în care ei solicitã pentru prima datã refugiu iar dacã Statul dat este
incapabil sã-i admitã pe termen durabil, acesta trebuie întotdeauna sã-i admitã
cel puþin pe un termen temporar ºi sã le ofere protecþie potrivit principiilor stipu-
late mai jos. Ei trebuie sã fie admiºi fãrã nici o discriminare bazatã pe rasã,
religie, opinie politicã, naþionalitate, þarã de origine sau incapacitate fizicã.
2. În toate cazurile principiul fundamental al nereturnãrii, inclusiv nerespingerii
la frontierã trebuie sã fie respectat cu rigoare.
B. Tratamentul solicitanþilor de azil care au fost temporar admiºi în
þarã pînã la aranjamentele pentru o soluþie durabilã
1. Articolul 31 al Convenþiei Naþiunilor Unite din 1951 privind Statutul
refugiaþilor conþine prevederi referitoare la tratamentul refugiaþilor care au intrat
într-o þarã fãrã autorizaþie ºi statutul cãrora în þara datã nu a fost reglementat
încã. Totuºi, standardele definite în acest Articol nu cuprind toate aspectele de
tratament ale solicitanþilor de azil în situaþii de influx de mari proporþii.
2. În acest sens, este esenþial ca solicitanþii de azil, care au fost admiºi
temporar pînã la aranjamentele unei soluþii durabile sã fie trataþi în conformitate
cu urmãtoarele standarde umane minime de bazã:
(a) Ei nu trebuie sã fie penalizaþi sau expuºi unui tratament nefavorabil numai
din motivul cã prezenþa lor în þarã se considerã ilegalã; ei nu trebuie sã fie
supuºi restricþiilor asupra altor deplasãri ale lor decît cele care sînt necesare în
interesele sãnãtãþii publice ºi ordinii publice;
(b) ei trebuie sã beneficieze de drepturi civile fundamentale recunoscute la
nivel internaþional, în special de cele care sînt stipulate în Declaraþia Universalã
a Drepturilor Omului;
(c) ei trebuie sã primeascã toatã asistenþa necesarã ºi sã fie asiguraþi cu
toate strictul necesar pentru viaþã, inclusiv hranã, adãpost ºi servicii sanitare ºi
de sãnãtate de bazã; în acest respect comunitatea internaþionalã trebuie sã se
conformeze cu principiile de solidaritate internaþionalã ºi de partajare a sarcinilor;
113
(d) ei trebuie sã fie trataþi drept persoane ale cãror situaþii tragice cer o
înþelegere ºi o compasiune deosebitã. Ei nu trebuie sã fie supuºi tratamentului
cu cruzime, inuman sau degradant;
(e) nu trebuie sã existe discriminare pe motive de rasã, religie, opinie politicã,
naþionalitate, þarã de origine sau incapacitate fizicã;
(f) ei urmeazã sã fie consideraþi drept persoane în faþa legii, care se bucurã
de acces liber la judecãtorii ºi alte autoritãþi administrative competente;
(g) amplasarea solicitanþilor de azil trebuie sã fie determinatã de siguranþa
ºi bunãstarea lor cît ºi nevoile de securitate ale Statului gazdã. Solicitanþii de
azil trebuie sã fie amplasaþi, pe cît este posibil, la o distanþã rezonabilã de la
frontiera þãrii lor de origine. Ei nu trebuie sã devinã implicaþi în activitãþi subver-
sive împotriva þãrii lor de origine sau împotriva oricãrui alt Stat;
(h) trebuie sã fie respectat principiul unitãþii familiei;
(i) trebuie sã fie oferitã toatã asistenþa posibilã pentru identificarea rudelor;
(j) trebuie sã fie întreprinse mãsuri adecvate pentru protecþia minorilor ºi
copiilor neînsoþiþi;
(k) trebuie sã fie permise trimiterea ºi primirea corespondenþei poºtale;
(l) trebuie sã fie permisã asistenþa materialã din partea prietenilor sau rudelor;
(m) trebuie sã fie fãcute aranjamente adecvate, dupã caz, pentru înregis-
trarea naºterilor, deceselor ºi cãsãtoriilor;
(n) trebuie sã li se acorde toate facilitãþile necesare pentru a le permite sã
obþinã o soluþie durabilã satisfãcãtoare;
(o) trebuie sã li se permitã sã transfere resursele pe care le-au adus pe un
teritoriu în þara în care au obþinut o soluþie durabilã; ºi
(p) trebuie sã se întreprindã toate mãsurile pentru facilitarea repatrierii voluntare.
III. COOPERAREA CU OFICIUL ÎNALTULUI COMISARIAT

AL NAÞIUNILOR UNITE PENTRU REFUGIAÞI
Solicitanþii de azil vor avea dreptul sã contacteze Oficiul ICNUR. ICNUR va
obþine accesul la solicitanþii de azil. ICNUR va obþine ºi posibilitatea de
exercitarea a funcþiei sale de protecþie internaþionalã ºi va obþine permisiunea
sã supravegheze bunãstarea persoanelor care vor fi plasaþi în centrele de
recepþie sau în alte centre ale refugiaþilor.
IV. SOLIDARITATEA INTERNAÞIONALÃ,

PARTAJAREA SARCINILOR ªI DATORIILE STATELOR
(1) Influxul masiv poate împovãra în mod inadecvat anumite þãri; soluþia
acestei probleme, internaþionale dupã scop ºi caracter, nu poate fi realizatã
fãrã cooperare internaþionalã. În contextul solidaritãþii internaþionale ºi partajãrii
sarcinilor, Statele vor întreprinde toate mãsurile necesare sã acorde asistenþã,
la solicitare, Statelor care au admis solicitanþii de azil care s-au aflat în situaþii
de influx de mari proporþii.
114
(2) Astfel de acþiuni trebuie sã fie întreprinse de douã sau mai multe pãrþi la
nivel regional sau universal ºi în cooperare cu ICNUR, dupã caz. Trebuie sã fie
examinatã în primul rînd posibilitatea de determinare a unei soluþii potrivite în
contextul regional.
(3) Acþiunile în vederea partajãrii sarcinilor trebuie sã fie îndreptate spre
facilitarea repatrierii voluntare, promovarea instalãrii locale în þara gazdã, oferirea
posibilitãþilor de reinstalare în þãrile terþe, dupã caz.
(4) Mãsurile care urmeazã a fi întreprinse în contextul unor aranjamente de
partajare a sarcinilor trebuie sã fie adaptate la situaþia specificã. Ele trebuie sã
includã, în mod necesar, asistenþa de urgenþã, financiarã ºi tehnicã, asistenþa
materialã ºi un avans de garantare în continuare a asistenþei financiare sau de
alt gen dupã etapa de urgenþã pînã la determinarea unor soluþii durabile, ºi
atunci cînd nu poate fi prevãzutã repatrierea voluntarã sau instalarea localã,
oferirea posibilitãþilor de reinstalare a solicitanþilor de azil într-un mediu cultural
adecvat pentru bunãstarea lor.
(5) Trebuie sã fie luatã în consideraþie consolidarea mecanismelor existente
ºi, dupã caz, stabilirea unor aranjamente noi, permanente, dacã e posibil, pentru
a asigura disponibilitatea imediatã a fondurilor necesare ºi altor tipuri de asistenþã
materialã ºi tehnicã.
(6) În spiritul solidaritãþii internaþionale, Guvernele trebuie sã facã încercãri
pentru a asigura eliminarea, în mãsura posibilitãþilor, a cauzelor care duc la
influxuri de mari proporþii a solicitanþilor de azil iar, acolo unde au avut loc astfel
de influxuri, sã asigure stabilirea condiþiilor favorabile pentru repatrierea
voluntarã.
(Nr. 28 (XXXIII) 1982)
Comitetul Executiv,
(a) Examineazã raportul Înaltului Comisariat despre progresele realizate în
privinþa determinãrii statutului de refugiat (EC/SCP/22/Rev.1);
(b) Noteazã cu satisfacþie cã, începînd cu cea de-a 28-a sesiune a Comite-
tului Executiv, procedurile pentru determinarea statutului de refugiat au fost
stabilite de un numãr important de State semnatare ale Convenþiei din 1951 ºi
Protocolului din 1967 ºi cã aceste proceduri îndeplinesc cerinþele de bazã
recomandate de Comitetul Executiv la cea de-a 28-a sesiune;
(c) Reitereazã importanþa stabilirii procedurilor pentru determinarea statutului
de refugiat ºi îndeamnã Statele semnatare ale Convenþiei din 1951 ºi Protocolului
din 1967 care nu au fãcut aceasta, sã stabileascã astfel de proceduri în viitorul
apropiat;
115
(d) Recunoaºte necesitatea de mãsuri pentru a soluþiona problema cererilor
de statut de refugiat evident nefondate sau abuzive. Decizia despre faptul cã o
cerere este evident nefondatã sau abuzivã trebuie sã fie luatã doar de organul
competent pentru determinarea statutului de refugiat sau în urma trimiterii la
acest organ. Trebuie sã fie luatã în consideraþie stabilirea garanþiilor de
procedurã pentru a asigura cã astfel de decizii sînt luate doar dacã cererea
este frauduloasã sau nu este legatã de criteriile de acordare a statutului de
refugiat stipulate în Convenþia Naþiunilor Unite din 1951 privind statutul
refugiaþilor. Dat fiind importanþa sa, chestiunea cererilor de statut de refugiat
evident nefondate sau abuzive trebuie sã fie examinatã în continuare de
Subcomitet la urmãtoarea ºedinþa, drept un punct separat din agendã ºi în
baza unui studiu care urmeazã sã fie elaborat de ICNUR;
(e) Noteazã cu satisfacþie participarea ICNUR sub diverse forme la procedurile
pentru determinarea statutului de refugiat într-o serie de þãri ºi recunoaºte valoarea
ICNUR, cãruia i-a fost oferit astfel un rol semnificativ în aceste proceduri.
(Nr. 30 (XXXIV) 1983)
Comitetul Executiv,
(a) Reaminteºte Concluzia Nr. 8 (XXVIII) adoptatã la a douãzeci ºi opta
sesiune cu privire la Determinarea Statutului Refugiaþilor ºi Concluzia Nr. 15
(XXX) adoptatã la a treizecea sesiune referitor la Refugiaþii fãrã Þarã de Azil;
(b) Reaminteºte Concluzia Nr. 28 (XXXIII) adoptatã la a treizeci ºi treia sesiune
în care a fost recunoscutã necesitatea adoptãrii unor mãsuri pentru soluþionarea
problemei cererilor de statut de refugiat evident neîntemeiate sau abuzive;
(c) Ia notã cã solicitarea statutului de refugiat de cãtre persoanele care clar
nu au dreptul de a fi consideraþi refugiaþi din criterii relevante constituie o
problemã serioasã într-un numãr de state parte la Convenþia din 1951 ºi la
Protocolul din 1967. Astfel de cereri sînt o povarã pentru þãrile afectate ºi sînt
în detrimentul intereselor celor solicitanþi care au motive întemeiate pentru a
cere sã fie recunoscut drept refugiat;
(d) Considerã cã procedurile naþionale pentru determinarea statutului de
refugiat poate util include prevederea specialã pentru examinarea promptã a
cererilor care sînt considerate a fi în mod evident fãrã întemeiere ca sã nu merite
o examinare completã la fiecare nivel al procedurii. Astfel de cereri au fost calificate
drept vãdit abuzive sau evident nefondate ºi trebuie sã fie definite ca ºi cele
care sînt evident frauduloase ori nu se raporteazã la criteriile de acordare a
statutului de refugiat stabilite în Convenþia Naþiunilor Unite din 1951 cu privire la
Statutul Refugiaþilor ori la oricare alte criterii care justificã acordarea azilului;
116
(e) Recunoaºte caracterul fundamental al unei decizii în cazul în care o
solicitare de statut de refugiat este evident nefondatã ori abuzivã, consecinþele
grave ale unei determinãri eronate pentru solicitant ºi necesitatea ca astfel de
decizie sã fie însoþitã de garanþii procedurale corespunzãtoare de aceea se
recomandã ca:
(i) ca ºi în cazul tuturor cererilor pentru determinarea statutului de refugiat
ori de acordare a azilului, solicitantului ar trebui sã i se acorde un interviu
personal complet condus de un funcþionar înalt calificat ºi, de fiecare datã
cînd este posibil, de un funcþionar al organului competent în determinarea
statutului refugiatului;
(ii) caracterul evident nefondat ori abuziv al solicitãrii trebuie sã fie stabilit
de organul în mod normal competent sã determine statutul refugiatului;
(iii) unui solicitant respins ar trebui sã i se dea posibilitatea de a avea o
decizie negativã revizuitã înainte de a fi respins la hotar ori a fi expulzat din
teritoriu. Aºa cum condiþii pentru o astfel de revizuire nu existã, guvernele
trebuie sã preconizeze în mod favorabil stabilirea unor astfel de prevederi.
Aceastã posibilitate de revizuire poate fi mult mai simplificatã decît cea
utilizatã în cazul solicitãrilor respinse care nu sînt considerate evident
nefondate ori abuzive.
(f) Recunoaºte cã în timp ce mãsurile de soluþionare a cererilor evident
neîntemeiate sau abuzive nu pot sã rezolve problema mai largã a numerelor
mari de solicitãri a statutului de refugiat, ambele probleme pot fi rezolvate de
reglementãri generale pentru accelerarea procedurilor de determinare a
statutului de refugiat, de exemplu prin:
(i) dotarea cu personal ºi resurse suficiente a organelor de determinare a
statutului refugiaþilor aºa încît sã poatã realiza rapid sarcina, ºi
(ii) introducerea mãsurilor care ar reduce timpul necesar pentru completarea
procesului de apel.
(Nr. 58 (XL) 1989)
a) Fenomenul refugiaþilor, dacã formal ei au fost identificaþi ca atare sau

nu (solicitanþi de azil), care pleacã într-un mod neregulat din þãrile în care ei
au gãsit deja protecþie, în scopul de a gãsi azil sau sã se restabileascã per-
manent în altã parte, este un motiv de îngrijorare crescîndã. Aceastã
preocupare rezultã din efectul destabilizator al strãmutãrilor neregulate de
acest fel asupra eforturilor internaþionale structurate pentru a gãsi soluþii
adecvate pentru refugiaþi. Astfel de miºcãri neregulate implicã intrarea pe
teritoriul altei þãri, fãrã consimþãmîntul anterior al autoritãþilor naþionale sau
117
fãrã viza de intrare, fie fãrã documente sau documente insuficiente în mod
normal cerute în scopuri de cãlãtorie, fie cu documente false sau frauduloase.
O preocupare asemãnãtoare este dezvoltarea fenomenului refugiaþilor ºi
solicitanþilor de azil care premeditat, îºi distrug ori lichideazã documentele în
scopul de a induce în eroare autoritãþile þãrii de sosire;
b) miºcãrile neregulate ale refugiaþilor ºi solicitanþilor de azil care au gãsit
deja protecþie într-o þarã sînt, într-o mare mãsurã, compuse din persoane care
se simt impuse sã plece, datoritã lipsei posibilitãþilor de acces la educaþie ºi a
posibilitãþilor de angajare la lucru ºi indisponibilitatea soluþiilor durabile pe termen
lung prin repatriere voluntarã, integrare localã ºi restabilire;
c) Fenomenul acestor miºcãri neregulate poate fi întîlnit efectiv numai
prin acþiuni de comun acord cu guvernele, consultîndu-se cu ICNUR, tinzînd
spre:
i) identificarea cauzelor ºi amploarea miºcãrilor neregulate în orice crizã de
refugiaþi,
ii) îndepãrtînd ori atenuînd cauzele acestor miºcãri neregulate prin acordarea
ºi menþinerea azilului ºi prevederea soluþiilor durabile necesare sau alte
mãsuri de asistenþã adecvate,
iii) încurajînd stabilirea înþelegerilor adecvate pentru identificarea refugiaþilor
în þãrile interesate ºi,
iv) asigurînd tratament uman refugiaþilor ºi solicitanþilor de azil care, din
cauza situaþiei nesigure în care ei se aflã, se simt nevoiþi sã se mute dintr-o
þarã în alta într-un mod neregulat;
d) În acest cadru, guvernele, în strînsã cooperare cu ICNUR, trebuie sã:
i) caute sã promoveze adoptarea unor mãsuri adecvate pentru îngrijirea ºi
susþinerea refugiaþilor ºi solicitanþilor de azil în þãrile unde ei au gãsit protecþie
în timpul identificãrii unei soluþii durabile ºi
ii) promoveze soluþii adecvate durabile cu accentul special pus mai întîi pe
repatriere voluntarã ºi, cînd acest lucru nu este posibil, integrarea localã ºi
asigurarea posibilitãþilor de restabilire adecvate;
e) Refugiaþii ºi solicitanþii de azil, care au gãsit protecþie într-o þarã anume,
normal ar fi sã nu se mute din acea þarã în mod neregulat pentru a gãsi soluþii
durabile în altã parte dar ar trebui sã profite de soluþiile durabile disponibile în
acea þarã prin acþiuni întreprinse de guverne ºi ICNUR cum este recomandat în
paragrafele (c) ºi (d) de mai sus;
f) Unde refugiaþii ºi solicitanþii de azil totuºi se mutã în mod neregulat dintr-
o þarã unde ei au gãsit deja protecþie, ei ar putea reveni în acea þarã dacã
i) ei sînt protejaþi acolo împotriva returnare ºi
ii) li se permite sã rãmînã acolo ºi sã fie trataþi în concordanþã cu standardele
umane de bazã recunoscute pînã va fi gãsitã soluþia durabilã pentru ei.
Unde o astfel de reîntoarcere este prevãzutã, ICNUR poate sã fie solicitat
sã asiste reglementãrile pentru readmiterea ºi recepþia persoanelor vizate;
118
g) Este recunoscut cã pot exista cazuri de excepþie în care un refugiat ºi
solicitant de azil poate justificat sã revendice cã are motiv sã se teamã de
persecuþie ori cã siguranþa lui fizicã ori libertatea sînt în pericol în þara unde
anterior el a gãsit protecþie. Acestor cazuri ar trebui sã li se dea consideraþii
favorabile de cãtre autoritãþile Statului unde el solicitã azil;
h) Problema miºcãrilor neregulate este, complexã prin utilizare, prin numãrul
crescînd al refugiaþilor ºi solicitanþilor de azil, documente frauduloase ºi practica
lor de a distruge intenþionat ori lichida documentele de cãlãtorie/sau alte
documente în scopul de a induce în eroare autoritãþile þãrii în care au sosit.
Aceste practici complicã identificarea personalã a persoanei în cauzã ºi
determinarea þãrii unde a fost stabilit înainte de sosire, natura ºi durata ºederii
în astfel de þarã. Practicile de acest fel sînt frauduloase ºi pot înrãutãþi situaþia
persoanei interesate;
i) este recunoscut cã circumstanþele pot constrînge un refugiat ºi solicitant
de azil sã recurgã la documentare frauduloasã atunci cînd pãrãseºte o þarã în
care siguranþa sa fizicã ºi libertatea sînt puse în pericol. Unde astfel de
circumstanþe de constrîngere nu existã, utilizarea documentelor frauduloase
este ne justificat;
j) Distrugerea intenþionatã ori lichidarea documentelor de cãlãtorie sau altor
documente de cãtre refugiaþi ºi solicitanþi de azil dupã sosirea în þara de
destinaþie, în scopul de a induce în eroare autoritãþile naþionale în ce priveºte
ºederea lor anterioarã într-o altã þarã unde ei au fost protejaþi, este inacceptabil.
Reglementãri adecvate trebuie sã fie fãcute de State, fie individual ori în
cooperare cu alte State, pentru a rezolva acest fenomen în creºtere.
(Nr. 80 (XLVII) 1996)
Comitetul Executiv,
Recunoaºte cã cauzele principale ale numãrului mare de deplasãri
involuntare ale populaþiei sînt complexe ºi se aflã în corelaþie ºi conþin mari
violãri ale drepturilor omului, inclusiv conflictele armate, sãrãcia ºi cãderea
economicã, conflictele politice, etnice ºi tensiunile intercomunitare ºi degradarea
ecologicã, ºi cã este nevoie de comunitatea internaþionalã pentru a adresa
aceste cauze într-un mod stabilit de comun acord ºi integral,
Reafirmînd în aceastã privinþã, Concluzia Nr. 40 (XXXVI) cu privire la
Repatrierea Voluntarã, care stabileºte cã aspectul cauzelor este critic pentru
gãsirea soluþiilor ºi cã eforturile internaþionale trebuie la fel sã fie îndreptate
spre îndepãrtarea cauzelor miºcãrilor refugiatului; evidenþiind mai departe cã
condiþia esenþialã pentru prevenirea fluxurilor de refugiaþi este voinþa politicã
119
suficientã din partea statelor implicate direct pentru combaterea cauzelor care
stau la originea miºcãrilor de refugiaþi,
Recheamã curajul Înaltului Comisariat de a se angaja în consultãri în baza
posibilitãþilor ºi iniþiativelor din zonele specifice cu probleme complexe de miºcare
constrînsã a populaþiei la fel ca ºi atingerea obiectivului de asigurare a protecþiei
internaþionale tuturor celor care au nevoie de ea,
Notînd cã prevenirea ºi rãspunsul la astfel de situaþii poate fi mai presus de
mandatul ºi competenþa ICNUR,
Notînd în continuare cã persoanele intern strãmutate rãmîn sub jurisdicþia
teritorialã al þãrilor lor ºi cã responsabilitatea principalã pentru bunãstarea ºi
protecþia lor cade pe Statul interesat,
Conºtient de deplasarea involuntarã, pe lîngã suferinþele umane implicate,
poate impune semnificative greutãþi interregionale, ºi mai pot afecta securitatea
ºi stabilitatea la nivel regional,
Recunoscînd dorinþa de propuneri comprehensive din partea comunitãþii
internaþionale întru rezolvarea problemelor refugiaþilor ºi persoane strãmutate,
inclusiv combaterea cauzelor principale, consolidarea pregãtirii în caz de urgenþã
ºi rãspunsul, asigurarea protecþiei efective, ºi realizarea soluþiilor durabile,
(a) Scoate în evidenþã responsabilitatea Statelor de a asigura condiþii care
nu iar sili pe oameni sã fugã de fricã, de a susþine/sprijini instituþia azilului, de a
crea condiþii care contribuie la repatrierea voluntarã, de a face paºi întru a
rãspunde la nevoile umanitare esenþiale ºi de cooperat cu þãrile pe ale cãror
teritorii se aflã un numãr mai mare de refugiaþi;
(b) Reafirmã valoarea propunerilor comprehensive în care ICNUR a jucat
un rol important, prin prezenþa sa ºi activitãþile în þãrile de origine la fel ca ºi în
þãrile de azil; notabil procesul CIREFCA, Planul de Acþiuni Comprehensive ºi
repatrierea în Mozambic; ºi reaminteºte cã Înaltul Comisariat are mandatul
pentru a promova repatrierea voluntarã prin luarea iniþiativelor inclusiv
încurajarea dialogului între toate pãrþile principale, facilitînd comunicarea între
ei, ºi acþionînd ca intermediar sau linie de comunicare;
(c) Subliniazã valoarea cooperãrii regionale, aºa cum a fost ilustrat de aceste
propuneri, în contracararea deplasãrilor involuntare într-un mod care cuprinde
dimensiunea politicã a cauzelor;
(d) Reaminteºte cã, în timp ce nu existã vreo copie alternativã pentru astfel
de propuneri, consideraþiile de protecþie vor determina întregul proces referitor
la soluþii, ºi standardele trebuie aplicate consistent;
(e) Încurajeazã Statele, sã coordoneze ºi sã coopereze unul cu altul, ºi cu
organizaþiile internaþionale, dacã este aplicabil, sã considere adoptarea
abordãrilor comprehensive bazate pe probleme specifice de protecþie de
deplasare, ºi identificã, drept elemente principale ale acestor abordãri:
(i) protecþia tuturor drepturilor omului, inclusiv dreptul la viaþã, libertate ºi
securitate a persoanei, la fel ca ºi libertatea de torturã sau alte tratamente
120
sau pedepse cu cruzime inumane sau degradante; dreptul de a pleca din
propria þarã ºi de a se întoarce; principiul non-discriminãrii, inclusiv protecþia
minoritãþilor; ºi dreptul la cetãþenie
(ii) promovarea ordinii de drept prin dezvoltarea capacitãþilor naþionale juridice
ºi judiciare
(iii) respectarea instituþiei azilului, inclusiv principiul fundamental de
nereturnare, ºi asigurarea protecþiei internaþionale tuturor celor care au nevoie
de ea
(iv) Mãsuri de consolidare a solidaritãþii internaþionale ºi de partajare a
sarcinilor
(v) sprijin pentru dezvoltare durabilã pe termen lung
(vi) integrarea abordãrilor de dezvoltare într-o etapã de asistenþã prin
consolidarea capacitãþilor naþionale
(vii) sprijin pentru reabilitare, reintegrare ºi mãsuri de reconstrucþie care vor
sprijini durabilitatea repatrierii.
(viii) informarea publicã pentru a sensibiliza despre problemele privind
refugiaþii ºi migraþiunea în þãrile gazdã ºi þãrile de origine, în special în vederea
combaterii xenofobiei ºi rasismului
(ix) stabilirea ºi stimularea mecanismelor proiectate sã evite ori sã reducã
incidenþa conflictului, aºa cum conflictul poate genera deplasarea populaþiei
(x) mãsuri de reconciliere unde este necesar ºi posibil, îndeosebi în situaþii
post-conflict, pentru a asigura durabilitatea soluþiilor
(xi) educaþia pentru pace ºi drepturile omului, inclusiv la nivel de comunitate,
în þãrile de origine ºi þãrile de azil
(f) Invitã ICNUR sã asigure sprijinul ºi competenþa în formularea compre-
hensivã a abordãrilor ºi asistenþa Statelor în examinarea mai sistematicã, unde
ºi cînd astfel de abordãri pot fi potrivite ºi realizabile.
(Nr. 82 (XLVIII) 1997)
Comitetul Executiv,
(a) Reaminteºte importanþa fundamentalã a funcþiei de protecþie interna-
þionalã a Înaltului Comisar;
(b) Reafirmã cã instituþia azilului, care derivã direct din dreptul de a solicita
ºi primi azil, prevãzut de articolul 14 (1) al Declaraþiei Universale a Drepturilor
Omului din 1948, este unul din mecanismele fundamentale de protecþie
internaþionalã a refugiaþilor;
(c) Menþioneazã cu îngrijorare cã complexitatea crescîndã a crizelor care
genereazã refugiaþi ridicã noi probleme grave pentru instituþia azilului;
121
(d) Reitereazã, avînd în vedere aceste probleme, nevoia ca instituþia azilului
sã fie pe deplin respectatã ºi considerã cã este momentul potrivit pentru a
atrage atenþia asupra urmãtoarelor aspecte:
(i) principiul nereturnãrii, care interzice expulzarea ºi întoarcerea refugiaþilor
în orice fel la frontiera teritoriilor unde viaþa sau libertatea lor este ameninþatã
pe motive de rasã, religie, naþionalitate, apartenenþã la un anumit grup so-
cial sau opinie politicã, indiferent de faptul cã le-a fost acordat formal sau nu
statutul de refugiat, precum ºi a persoanelor în privinþa cãrora existã
suficiente motive de a considera cã se aflã în pericol de a fi expuºi torturii,
aºa cum prevede Convenþia împotriva torturii ºi altor tratamente sau pedepse
crude, inumane sau degradante;
(ii) accesul solicitanþilor de azil, în conformitate cu Convenþia din 1951 ºi
Protocolul din 1967, la proceduri efective ºi echitabile de determinare a
statutului ºi a nevoilor de protecþie;
(iii) necesitatea de a admite refugiaþii pe teritoriul statului, care presupune
neadmiterea respingerii la frontierã fãrã proceduri efective ºi echitabile de
determinare a statutului ºi a nevoilor de protecþie;
(iv) necesitatea unui acces rapid, sigur ºi neîmpiedicat al ICNUR la
persoanele sub mandatul sãu;
(v) necesitatea aplicãrii exacte a clauzelor de excludere, conþinute în
articolul 1 (F) al Convenþiei din 1951 ºi în alte documente internaþionale
aplicabile, pentru a asigura cã integritatea instituþiei azilului nu este abuzatã
prin acordarea de protecþie persoanelor care nu sînt îndreptãþite sã o
primeascã;
(vi) obligaþia de a trata solicitanþii de azil ºi refugiaþii în conformitate cu
standardele aplicabile din domeniul drepturilor omului ºi al dreptului
refugiaþilor, stabilite prin documentele internaþionale relevante;
(vii) responsabilitatea statelor gazdã, în colaborare, dupã caz, cu organizaþiile
internaþionale, de a identifica ºi separa elementele militare sau înarmate
din masa de refugiaþi ºi de a instala refugiaþii în locuri sigure ºi în mãsura
posibilitãþilor la o distanþã rezonabilã de la frontiera þãrii de origine, în scopul
asigurãrii naturii paºnice a azilului;
(viii) obligaþia refugiaþilor ºi a solicitanþilor de azil de a respecta ºi observa
legile þãrii gazdã;
(e) Face apel la toate pãrþile implicate sã respecte ºi sã se conformeze
principiilor pe care se bazeazã instituþia azilului ºi sã-ºi execute obligaþiile
într-un spirit de umanism, solidaritate internaþionalã ºi împãrþire a responsa-
bilitãþilor.
122
(Nr. 91 (LII) 2001)
Comitetul Executiv,
Reamintind Concluzia sa nr. 22 (XXXII) privind protecþia solicitanþilor de azil
în situaþii de influxuri masive, Concluzia nr. 35 (XXXV) privind actele de identitate
pentru refugiaþi, Concluzia nr. 39 (XXXVI) ºi Concluzia nr. 64 (XLI) privind femeile
refugiate ºi protecþia internaþionalã, precum ºi Concluzia nr. 73 (XLIV) privind
protecþia refugiaþilor ºi violenþa sexualã;
Notînd cã Convenþia privind statutul de refugiat din 1951, în articolul 27,
obligã statele semnatare sã elibereze refugiaþilor acte de identitate;
Conºtient de importanþa acordatã înregistrãrii pentru o evaluare indepen-
dentã a gradului de pregãtire ºi a reacþiei ICNUR la criza din Kosovo;
Salutînd discuþia pe marginea înregistrãrii care a avut loc în contextul
Consultãrilor Globale privind Protecþia Internaþionalã;
(a) Reconfirmã importanþa înregistrãrii ca mãsurã de protecþie, inclusiv protecþie
împotriva expulzãrii, protecþie împotriva recrutãrii forþate, protecþia accesului la
drepturile elementare, reunificarea familiei de refugiaþi ºi identificarea persoanelor
care au nevoie de asistenþã specialã, ca mecanism care permite mãsurarea ºi
evaluarea nevoilor ºi ca mecanism de implementare a soluþiilor durabile aplicabile;
(b) Recomandã ca înregistrarea refugiaþilor ºi a solicitanþilor de azil sã
respecte urmãtoarele principii fundamentale:
(i) Înregistrarea trebuie sã fie un proces continuu de evidenþã a informaþiei
esenþiale la momentul strãmutãrii iniþiale, precum ºi a oricãror schimbãri
demografice sau de altã naturã intervenite la o etapã mai tîrzie (de ex. naºteri,
decese, sosiri noi, plecãri, încetãri ale procedurii, naturalizãri etc.);
(ii) Procesul înregistrãrii trebuie sã urmeze principiul fundamental al
confidenþialitãþii;
(iii) Procesul înregistrãrii trebuie, în mãsura posibilitãþilor, sã fie uºor accesibil
ºi sã se desfãºoare într-un loc sigur;
(iv) Înregistrarea trebuie sã fie desfãºuratã într-o manierã imparþialã, care
sã excludã intimidarea ºi ameninþãrile, cu respectarea siguranþei ºi demnitãþii
refugiaþilor;
(v) Personalul care se ocupã de înregistrare, inclusiv, dupã caz, refugiaþi
sau solicitanþi de azil, trebuie sã aibã o pregãtire adecvatã, sã includã
suficiente femei ºi sã aibã instrucþiuni precise privind procedurile ºi cerinþele
aplicabile la înregistrare, inclusiv necesitatea de a pãstra caracterul
confidenþial al informaþiei colectate; trebuie luate mãsuri speciale pentru a
asigura integritatea procesului de înregistrare;
(vi) În principiu, refugiaþii trebuie înregistraþi individual, cu fixarea urmãtoarelor
date esenþiale: numãrul actului de identitate, fotografia, numele, sexul, data
naºterii (sau vîrsta), starea civilã, nevoile speciale de protecþie ºi asistenþã,
nivelul educaþiei, ocupaþia (profesia), mãrimea ºi componenþa familiei, data
sosirii, reºedinþa actualã ºi locul de origine;
123
(c) Încurajeazã statele ºi ICNUR sã elaboreze în continuare, în baza
experienþei acumulate, ºi sã implementeze instrucþiuni privind înregistrarea
pentru a asigura calitatea ºi compatibilitatea datelor înregistrate, în special a
celor referitoare la nevoile speciale, ocupaþie ºi nivelul de educaþie;
(d) De asemenea încurajeazã statele ºi ICNUR sã introducã tehnici ºi metode
noi pentru a perfecþiona activitatea de identificare ºi documentare a refugiaþilor
ºi a solicitanþilor de azil, inclusiv prin informaþii biometrice ºi sã facã schimb de
acestea în vederea elaborãrii unui sistem mondial standardizat de înregistrare;
(e) Recunoaºte importanþa pentru comunitatea internaþionalã, în special pentru
state, ICNUR ºi alte organizaþii interesate, sã facã schimb de date statistice;
(f) Recunoaºte natura confidenþialã a datelor personale ºi nevoia de a proteja
în continuare confidenþialitatea; recunoaºte de asemenea cã schimbul de date
personale, respectînd principiile referitoare la protecþia unor astfel de date, poate
ajuta statele în combaterea fraudelor, gestionarea unor miºcãri neobiºnuite de
refugiaþi ºi identificarea persoanelor care nu sînt îndreptãþite sã beneficieze de
protecþie internaþionalã prevãzutã de Convenþia din 1951 ºi/sau Protocolul din 1967;
(g) Cere statelor, care încã nu au fãcut acest lucru, sã ia toate mãsurile necesare
pentru înregistrarea ºi documentarea refugiaþilor ºi a solicitanþilor de azil aflaþi pe
teritoriul lor cît mai curînd posibil dupã sosirea acestora, þinînd cont de resursele
disponibile ºi sã solicite ajutorul ºi cooperarea ICNUR, atunci cînd este cazul;
(h) Subliniazã rolul primordial al resurselor materiale, financiare, tehnice ºi
umane pentru asistarea þãrilor gazdã în procesul de înregistrare ºi documentare
a refugiaþilor ºi a solicitanþilor de azil, în special a þãrilor în curs de dezvoltare
care se confruntã cu influxuri masive ºi cu situaþii prelungite legate de refugiaþi.
(Nr. 93 (LIII) 2002)
Comitetul Executiv,
Reamintind Concluzia sa nr. 22 (XXXII) privind protecþia solicitanþilor de azil
în situaþii de influxuri masive, Concluzia nr. 44 (XXXVII) privind detenþia refugiaþilor
ºi a solicitanþilor de azil, Concluzia nr. 47 (XXXVIII) privind copiii refugiaþi, Concluzia
nr. 64 (XLI) privind femeile refugiate ºi protecþia internaþionalã, Concluzia nr. 73
(XLIV) privind protecþia refugiaþilor ºi violenþa sexualã, Concluzia nr. 82 (XLVIII)
privind garantarea azilului, Concluzia nr. 84 (XLVIII) privind copiii ºi adolescenþii
refugiaþi, precum ºi Concluzia nr. 91 (LII) privind înregistrarea refugiaþilor ºi a
solicitanþilor de azil,
Salutînd discuþia privind recepþia solicitanþilor de azil în cadrul sistemelor individuale
de azil, care a avut loc în timpul Consultãrilor Globale privind Protecþia Internaþionalã,1
1
EC/GC/02/2 ºi EC/GC/01/17
124
Recunoscînd caracterul primordial al prevederilor ºi standardelor aplicabile
din domeniul drepturilor fundamentale pentru elaborarea ºi implementarea
practicilor de recepþie,
Avînd în vedere nevoia de a pune la dispoziþia solicitanþilor de azil un mediu
sigur ºi demn, precum ºi de a descuraja utilizarea nejustificatã a sistemelor de
azil,
Recunoscînd cã sistemele de azil sînt diferite, oferind ajutor financiar sau în
bunuri, sau o combinaþie a acestora, cu implicarea atît a structurilor
guvernamentale, cît ºi a celor neguvernamentale,
Recunoscînd faptul cã mulþi dintre solicitanþii de azil sînt în stare sã atingã un
grad suficient de autonomie financiarã, dacã li se oferã aceastã ºansã,
(a) Recunoaºte necesitatea elaborãrii ºi aplicãrii unor proceduri de azil echita-
bile ºi rapide, pentru a identifica repede persoanele care au nevoie de protecþie
internaþionalã ºi cele care nu au, fapt care va duce la evitarea unor perioade
prelungite de incertitudine pentru solicitanþii de azil, va descuraja abuzarea
sistemelor de azil ºi va descreºte presiunea asupra sistemelor de recepþie;
(b) Recomandã ca recepþia solicitanþilor de azil sã se conducã de urmãtoarele
principii generale:
i.Deºi existã suficientã flexibilitate în ceea ce priveºte procedurile de recepþie
care pot fi utilizate, este important ca mãsurile de recepþie sã respecte
demnitatea umanã, precum ºi prevederile ºi standardele din domeniul
internaþional al drepturilor omului;
ii. Solicitanþii de azil trebuie sã aibã acces la entitãþile guvernamentale ºi
neguvernamentale competente atunci cînd cer ajutor, astfel încît sã fie
satisfãcute nevoile lor elementare, cum ar fi alimentarea, haine, cazare,
asistenþã medicalã, ºi sã fie respectatã viaþa lor privatã;
iii. Problemele speciale legate de sex ºi vîrstã trebuie sã-ºi gãseascã reflectarea
în procedurile de recepþie. Aceste proceduri trebuie sã aibã în vedere, în
particular, nevoile speciale ale copiilor, în special ale celor neînsoþiþi ºi separaþi,
cum ar fi cele de ordin educaþional, psihologic, de odihnã. Ele trebuie de
asemenea sã ia în consideraþie nevoile speciale ale victimelor abuzului ºi
exploatãrii sexuale, victimelor supuse torturii sau altor traume,1 precum ºi ale
altor grupuri vulnerabile;
iv. Procedurile de recepþie trebuie sã permitã pãstrarea unitãþii familiei, în
special în contextul centrelor de recepþie;
v. În scopul protejãrii împotriva expulzãrii ºi al asigurãrii accesului la procedurile
de recepþie, atît solicitanþii de azil de sex masculin, cît ºi de sex feminin trebuie
înregistraþi ºi trebuie sã li se elibereze acte adecvate care sã reflecte statutul
lor de solicitant de azil ºi care sã fie valabile pînã cînd este luatã hotãrîrea
finalã pe marginea cererii de azil;
1
Pentru definiþia torturii, a se vedea Convenþia împotriva torturii ºi altor tratamente ºi
pedepse crude, inumane ºi degradante, din 1984 a Organizaþiei Naþiunilor Unite.
125
vi. Numãrul ºi conþinutul beneficiilor sociale ºi economice aplicabile pot varia,
în funcþie de natura ºi categoria procedurii de azil utilizatã;
vii. Soluþiile de recepþie pot fi reciproc avantajoase dacã pornesc de la
înþelegerea faptului cã mulþi dintre solicitanþii de azil pot atinge un grad
suficient de autonomie financiarã dacã li se oferã aceastã posibilitate;
viii. În contextul facilitãrii cooperãrii între state ºi ICNUR ºi în conformitate
cu principiile de confidenþialitate ºi de protecþie a datelor, ICNUR trebuie sã
i se asigure accesul la solicitanþii de azil ca sã-ºi poatã exercita funcþia de
protecþie internaþionalã, luînd în considerare bunãstarea persoanelor din
centrele de recepþie sau alte centre pentru refugiaþi; solicitanþii de azil au
dreptul sã aibã acces la ICNUR;
ix. Opinia publicã favorabilã solicitanþilor de azil ºi refugiaþilor, precum ºi
încrederea în sistemul de azil sînt esenþiale pentru succesul oricãror soluþii
de recepþie. Promovarea acestora este o responsabilitate importantã care
trebuie avutã în vedere împreunã cu soluþiile de recepþie în sine;
(c) Accentueazã cã responsabilitatea ºi împãrþirea acestei responsabilitãþi,
precum ºi disponibilitatea unor soluþii durabile, îmbunãtãþesc ºi fortificã
capacitatea statelor gazdã cu resurse limitate de a primi solicitanþii de azil ºi de
a propune soluþii de recepþie adecvate, sub supravegherea ICNUR;
(d) Cere statelor ºi ICNUR, în colaborare cu alþi factori relevanþi, sã combatã
actele de rasism, discriminare rasialã, xenofobie ºi alte manifestãri de intoleranþã
împotriva solicitanþilor de azil ºi sã ia mãsurile care se impun pentru a crea ºi
îmbunãtãþi niºte relaþii armonioase cu comunitãþile locale, prin promovarea
respectului pentru solicitanþii de azil ºi refugiaþi, prin familiarizarea cu nevoile
lor, precum ºi prin promovarea, printre solicitanþii de azil, a respectului pentru
cultura, obiceiurile ºi religiile locale.
(Nr. 94 (LIII) 2002)

Comitetul Executiv
Rãmîne profund alarmat de atacurile militare sau armate continue ºi alte
ameninþãri la adresa securitãþii refugiaþilor, inclusiv infiltrarea ºi prezenþa unor
persoane înarmate în lagãrele ºi aºezãrile de refugiaþi,1
Reaminteºte prevederile aplicabile ale legislaþiei internaþionale privind refugiaþii,
ale drepturilor internaþionale ale omului ºi ale dreptului umanitar internaþional,
Reaminteºte Concluziile sale nr. 27 (XXXIII) ºi nr. 32 (XXXIV) privind atacurile
armate asupra lagãrelor ºi aºezãrilor de refugiaþi din Africa de Sud; Concluzia
1
În textul prezentei Concluzii, termenul persoane înarmate este utilizat în sensul cel mai
general ºi include atît combatanþi, cît ºi civili înarmaþi. De asemenea, în textul prezentei Concluzii,
termenul combatanþi se referã la persoane care participã activ în lupte în cadrul unor conflicte
internaþionale sau non-internaþionale ºi care au intrat pe teritoriul unei þãri de azil.
126
nr. 72 (XLIV) privind siguranþa personalã a refugiaþilor; Concluzia nr. 48 (XXXVIII)
privind atacurile militare sau armate asupra lagãrelor ºi aºezãrilor de refugiaþi;
Concluzia nr. 47 (XXXVIII) ºi Concluzia nr. 84 (XLVII) privind copiii ºi adolescenþii
refugiaþi, precum ºi Concluzia nr. 64 (XLI) privind femeile refugiate ºi protecþia
internaþionalã,
Reaminteºte, de asemenea, Rezoluþiile Consiliului de Securitate al
Organizaþiei Naþiunilor Unite S/RES/1208 (1998) ºi S/RES/1296 (2000), precum
ºi cele douã rapoarte ale Secretarului General al ONU privind protecþia civililor
în cazul conflictelor armate,2 ºi noteazã în special recomandãrile formulate în
aceste documente referitoare la necesitatea întãririi siguranþei lagãrelor ºi
aºezãrilor de refugiaþi,
Salutã discuþia privind caracterul civil al azilului care a avut loc în cadrul
Consultaþiilor Globale privind Protecþia Internaþionalã,3
Ia notã de cele cîteva întruniri internaþionale recente, care au avut ca scop
identificarea unor strategii operaþionale eficiente pentru menþinerea caracterului
civil ºi umanitar al azilului,4
Reitereazã cã lagãrele ºi aºezãrile de refugiaþi trebuie sã aibã un caracter
exclusiv civil ºi umanitar, cã acordarea azilului este un act paºnic ºi umanitar care
nu trebuie considerat ca neprietenos de cãtre alte state, aºa cum prevede ºi
Convenþia din 1969 a Organizaþiei Unitãþii Africane privind aspectele specifice ale
problemelor legate de refugiaþi în Africa, ºi un numãr de Concluzii ale Comitetului
Executiv, ºi cã toþi cei implicaþi, inclusiv refugiaþii, au obligaþia sã coopereze pentru
a asigura caracterul paºnic ºi umanitar al lagãrelor ºi aºezãrilor de refugiaþi,
Recunoaºte cã prezenþa persoanelor înarmate în lagãrele sau aºezãrile de
refugiaþi; recrutarea ºi pregãtirea persoanelor din asemenea lagãre sau aºezãri
de cãtre forþe armate guvernamentale sau alte grupuri armate organizate;
internarea prizonierilor de rãzboi în asemenea lagãre, destinate pentru gãzduirea
refugiaþilor în scopuri umanitare; precum ºi alte forme de exploatare a situaþiilor
legate de refugiaþi în scopuri militare, sînt de naturã sã expunã refugiaþii, în spe-
cial femeile ºi copiii, unor riscuri serioase, sã împiedice identificarea unor soluþii
durabile, cum ar fi repatrierea voluntarã sau integrarea, sã pericliteze caracterul
civil ºi umanitar al azilului ºi pot ameninþa securitatea naþionalã a statelor, precum
ºi relaþiile dintre state,
Recunoaºte necesitatea unei protecþii speciale pentru copiii ºi adolescenþii
refugiaþi care, în special atunci cînd sînt cazaþi în lagãre în care sînt prezente
persoane armate, sînt vulnerabili la recrutarea de cãtre forþe armate guverna-
mentale sau alte grupuri armate organizate,
1
S/1999/957; S/2001/331.
2
EC/GC/01/8/Rev.1.
3
Conferinþa cu genericul Potenþialul poliþiei internaþionale în asigurarea siguranþei lagãrelor
de refugiaþi (Ottawa, Canada, martie 2001); Simpozionul regional pentru menþinerea
caracterului civil ºi umanitar al statutului de refugiat, al lagãrului de refugiaþi ºi alte asemenea
locuri (Pretoria, Africa de Sud, februarie 2001); Seminarul internaþional privind rolul militarilor
în asigurarea siguranþei lagãrelor de refugiaþi (Oxford, Marea Britanie, iulie 2001).
127
Reafirmã importanþa faptului ca statele, ICNUR ºi alþi actori importanþi sã
integreze de la bun început preocupãrile de securitate ºi siguranþã în administrarea
lagãrelor de refugiaþi,
(a) Recunoaºte cã statele-gazdã au responsabilitatea primarã sã asigure
caracterul civil ºi umanitar al azilului prin mãsuri cum ar fi: localizarea lagãrelor ºi
aºezãrilor de refugiaþi la o distanþã rezonabilã de la hotare, menþinerea ordinii ºi
a legalitãþii, împiedicarea pãtrunderii armelor în lagãrele ºi aºezãrile de refugiaþi,
neadmiterea utilizãrii unor astfel de lagãre pentru internarea prizonierilor de rãzboi,
precum ºi dezarmarea persoanelor înarmate ºi identificarea, separarea ºi
internarea combatanþilor;
(b) Cere statelor care gãzduiesc refugiaþi sã respecte caracterul civil ºi umanitar
al lagãrelor de refugiaþi prin neadmiterea utilizãrii acestora în scopuri care sînt
incompatibile cu caracterul lor civil;
(c) Recomandã ca acþiunile întreprinse de state pentru a asigura respectarea
caracterului civl ºi umanitar al azilului sã urmeze, între altele, urmãtoarele principii:
i. Dreptul de a solicita azil, precum ºi principiul fundamental al nereturnãrii,
trebuie respectate în orice situaþie;
ii. Mãsurile pentru dezarmarea persoanelor înarmate ºi identificarea, separarea
ºi internarea combatanþilor trebuie întreprinse cît mai devreme posibil, de preferat
la punctul de intrare sau la primul centru de recepþie/tranzit pentru noii-sosiþi;
iii. Pentru a uºura identificarea timpurie ºi separarea combatanþilor, înregistrarea
noilor veniþi trebuie sã includã un proces minuþios de triere;
iv. Lagãrele ºi aºezãrile de refugiaþi trebuie sã beneficieze de mãsuri de
securitate adecvate, pentru a preveni infiltrarea persoanelor înarmate ºi a
întãri ordinea ºi legalitatea;
v. Odatã identificaþi, dezarmaþi ºi separaþi de refugiaþi, combatanþii trebuie
internaþi în locuri aflate la o distanþã sigurã de la frontierã;
vi. Acolo unde acordarea statutului de refugiat se face în baza determinãrii de
grup, membrii civili ai familiilor combatanþilor trebuie trataþi ca refugiaþi ºi nu
trebuie internaþi împreunã cu aceºtia;
vii. Combatanþii nu trebuie consideraþi solicitanþi de azil pînã cînd autoritãþile nu
vor stabili într-un termen rezonabil cã aceºtia au abandonat permanent ºi definitiv
activitãþile militare, iar odatã stabilit acest fapt, trebuie pornite proceduri speciale
pentru determinarea statutului de refugiat, pentru a asigura cã cei care solicitã
azil îndeplinesc criteriile pentru recunoaºterea statutului de refugiat, ºi în timpul
procesului de determinare a statutului, o atenþie deosebitã trebuie acordatã art.
1F al Convenþiei din 1951, pentru a preveni abuzarea sistemului de azil de
cãtre cei care nu meritã sã li se acorde protecþie internaþionalã;
viii. Foºtii copii combatanþi trebuie sã beneficieze de mãsuri speciale de protecþie
ºi asistenþã, în special în ceea ce priveºte demobilizarea ºi reabilitarea lor;
ix. Atunci cînd situaþia o cere, statele-gazdã trebuie sã elaboreze, cu asistenþa
ICNUR, instrucþiuni operaþionale în contextul determinãrii de grup, pentru a
exclude persoanele care nu meritã protecþie internaþionalã acordatã refugiaþilor;
128
(d) Ca urmare a celor menþionate în paragraful (c) (ii) de mai sus, face apel la
ICNUR sã convoace o adunare a experþilor pentru a elabora mãsuri de dezarmare
a persoanelor înarmate ºi identificarea, separarea ºi internarea combatanþilor,
care sã includã clarificarea procedurilor ºi standardelor aplicabile, cu consultarea
statelor, agenþiilor Organizaþiei Naþiunilor Unite, altor organizaþii interesate, cum
ar fi CICR, ºi sã raporteze Comitetului Executiv despre rezultatele obþinute;
(e) Face apel cãtre state sã se asigure cã au luat toate mãsurile pentru a
preveni recrutarea refugiaþilor de forþe armate guvernamentale sau alte grupuri
armate organizate, în special a copiilor, avînd în vedere cã copiii neînsoþiþi ºi
separaþi sînt ºi mai vulnerabili la recrutare decît alþi copii;
(f) Face apel cãtre agenþiile Organizaþiei Naþiunilor Unite ºi organizaþiile
regionale competente, precum ºi comunitãþii internaþionale în ansamblu, sã
mobilizeze resurse adecvate pentru a asista ºi ajuta statele-gazdã sã menþinã
caracterul civil ºi umanitar al azilului, în conformitate cu principiile solidaritãþii ºi
cooperãrii internaþionale;
(g) Face apel la ICNUR ºi Departamentul Operaþiunilor de Menþinere a Pãcii
a Secretariatului Organizaþiei Naþiunilor Unite sã intensifice colaborarea în toate
aspectele acestei chestiuni complicate ºi sã delegheze, cu acordul statelor gazdã,
echipe multidisciplinare de evaluare, la locul izbucnirii unei crize pentru a clarifica
situaþia pe teren, a evalua pericolele de securitate pentru populaþiile refugiate ºi
a propune mãsuri practice de rãspuns;
(h) Face apel la ICNUR sã studieze cum îºi poate perfecþiona, în cooperare
cu partenerii relevanþi, capacitãþile instituþionale de a aborda problema lipsei
de siguranþã în lagãrele de refugiaþi, printre altele, prin acordarea de asistenþã
statelor pentru asigurarea integritãþii fizice ºi demnitãþii refugiaþilor, ºi
perfecþionînd, dupã caz, capacitãþile sale de operaþionale ºi de protecþie.
ACTE DE IDENTITATE ALE REFUGIAÞILOR

(Nr. 35 (XXXV) 1984)
Comitetul Executiv,
(a) Recunoaºte nevoia ca refugiaþii sã posede acte care sã le certifice
identitatea ºi menþioneazã cã art. 27 al Convenþiei Organizaþiei Naþiunilor Unite
din 1951 privind Refugiaþii cere statelor semnatare sã elibereze acte de identitate
tuturor refugiaþilor aflaþi pe teritoriul lor, care nu posedã acte de cãlãtorie valabile;
(b) Reaminteºte cã într-o concluzie adoptatã în cadrul sesiunii a douãzeci
ºi opta (A/32/12/Add.1, alineat 53 (6) (e)), Comitetul Executiv a recomandat ca
refugiaþilor recunoscuþi sã li se elibereze acte care sã le certifice identitatea;
(c) Noteazã cu satisfacþie practica generalã a statelor de a elibera refugiaþilor
acte în conformitate cu legislaþia naþionalã, care le permite acestora sã certifice
129
identitatea lor ºi statutul de refugiat, ºi recomandã statelor care nu au adoptat
aceastã practicã sã asigure cã refugiaþilor le sînt eliberate asemenea acte;
(d) Recomandã ca solicitanþilor de azil, ale cãror cereri nu pot fi decise în
scurt timp, sã li se elibereze acte temporare, suficiente ca sã-i protejeze împotriva
expulzãrii sau returnãrii pînã cînd autoritãþile competente adoptã o decizie în
privinþa cererii lor;
(e) Noteazã cã în þãrile unde nu existã procedurã de recunoaºtere formalã
a statutului de refugiat, este necesar ca ICNUR, cu acordul autoritãþilor þãrii de
azil, sã certifice cã persoana este consideratã refugiat sub mandatul ICNUR; ºi
(f) Recunoaºte necesitatea înregistrãrii ºi eliberãrii de acte valabile
refugiaþilor în situaþii de influxuri masive ºi recomandã ca statele care nu fac
încã acest lucru sã înceapã o astfel de activitate de înregistrare ºi eliberare de
acte, dupã caz, în colaborare cu ICNUR.
(Nr. 49 (XXXVIII) 1987)
Comitetul Executiv,
Reafirmînd importanþa eliberãrii de acte de cãlãtorie refugiaþilor pentru cãlãtorii
temporare în afara þãrii lor de reºedinþã ºi pentru reinstalarea în alte þãri;
Reamintind de Concluzia sa nr. 13 (XXIX) privind actele de cãlãtorie ale
refugiaþilor;
Reamintind de art. 28 al Convenþiei Organizaþiei Naþiunilor Unite din 1951
privind statutul refugiaþilor, precum ºi de Programul ºi Anexa la aceasta;
(a) Salutã Nota Înaltului Comisar apãrutã ca urmare a precedentei Concluzii
a Comitetului Executiv privind actele de cãlãtorie ale refugiaþilor (EC/SCP/48);
(b) Îºi exprimã satisfacþia în legãturã cu faptul cã majoritatea absolutã a statelor
semnatare ale Convenþiei ONU din 1951 ºi/sau ale Protocolului din 1967 respectã
iar uneori depãºesc prevederile sus-menþionate ale Convenþiei ONU din 1951 ºi
ale Concluziei nr. 13 (XXIX) privind eliberarea de documente de cãlãtorie refugiaþilor;
(c) Noteazã, cu toate acestea, cã în unele þãri continuã sã existe probleme
legate de documentele de cãlãtorie prevãzute în Convenþie în ceea ce priveºte
eliberarea acestora, validitatea lor geograficã ºi temporalã, clauza de întoarcere,
extinderea sau reînnoirea acestora, transferarea responsabilitãþii pentru eliberarea
lor ºi pentru obþinerea vizelor;
(d) Face apel la toate statele semnatare ale Convenþiei ONU din 1951 ºi/sau
ale Protocolului din 1967 care încã nu au procedat astfel, sã ia toate mãsurile
legislative sau administrative care se impun pentru a implementa eficient
prevederile acestor acte internaþionale care se referã la eliberarea de acte de
cãlãtorie prevãzute în Convenþie (art. 28, Program, Anexã), inclusiv sã dea
instrucþiuni clare autoritãþilor naþionale competente sã elibereze, reînnoiascã ºi
130
extindã valabilitatea actelor de cãlãtorie ºi sã acorde vize deþinãtorilor de acte de
cãlãtorie prevãzute în Convenþie;
(e) Face apel la statele, care nu au semnat Convenþia ONU din 1951 ºi/sau
Protocolul din 1967 care încã nu au procedat astfel, sã ia toate mãsurile legis-
lative sau administrative care se impun pentru a asigura cã refugiaþilor le sînt
eliberate acte de cãlãtorie adecvate în condiþii cît mai apropiate de cele care
reglementeazã actele de cãlãtorie prevãzute în Convenþie;
(f) Îºi exprimã aprecierea pentru diferitele modalitãþi de asistenþã acordate
de Înaltul Comisar guvernelor în ceea ce priveºte eliberarea de acte de cãlãtorie
refugiaþilor ºi face apel la acesta sã continue eforturile sale în aceastã privinþã,
în particular prin examinarea posibilitãþilor de a moderniza formatul actelor de
cãlãtorie prevãzute în Convenþie.
REUNIFICAREA FAMILIEI
(Nr. 24 (XXXII) 1981)
Comitetul Executiv,
Adoptã prezentele concluzii privind reunificarea familiilor despãrþite de refugiaþi.
1. Pentru aplicarea principiului unitãþii familiei ºi pentru considerente
umanitare evidente, trebuie depuse toate eforturile pentru a asigura reunificarea
familiilor de refugiaþi despãrþite.
2. În acest sens, este de dorit ca þãrile de azil ºi þãrile de origine sã sprijine
eforturile Înaltului Comisar astfel încît reunificarea familiilor de refugiaþi despãrþite
sã aibã loc fãrã întîrziere.
3. Trebuie salutate tendinþele în general pozitive în privinþa reunificãrii familiilor
de refugiaþi despãrþite, dar un ºir de probleme nesoluþionate mai trebuie încã
rezolvate.
4. Avînd în vedere dreptul recunoscut al oricãrei persoane de a pãrãsi orice
þarã, inclusiv propria þarã, þãrile de origine trebuie sã uºureze reunificarea
familiilor prin acordarea de permise de ieºire membrilor familiilor de refugiaþi
pentru a le permite sã se alãture refugiaþilor care se aflã peste hotare.
5. Este de dorit ca þãrile de azil sã aplice niºte criterii liberale în ceea ce
priveºte identificarea membrilor de familie care pot fi admiºi, în scopul de a
promova o reunificare cît mai cuprinzãtoare a familiei.
6. Cînd se decide reunificarea familiei, lipsa probelor documentare în ceea
ce priveºte validitatea formalã a cãsãtoriei sau a filiaþiei copiilor nu trebuie sã
constituie în mod automat un impediment.
7. Despãrþirea familiilor de refugiaþi a generat, în unele regiuni ale lumii, anumite
probleme extrem de delicate în privinþa minorilor neînsoþiþi. Trebuie depuse toate
131
eforturile pentru a identifica pãrinþii sau alte rude apropiate ale minorilor neînsoþiþi
înainte de reinstalarea în alte þãri. Eforturile pentru clarificarea cu suficientã
certitudine a situaþiei lor familiare trebuie continuate ºi dupã reinstalarea acestora
în alte þãri. Asemenea eforturi sînt ºi mai importante înaintea luãrii unei hotãrîri
privind adopþia, care presupune ruperea legãturilor cu familia naturalã.
8. Pentru a promova integrarea rapidã a familiilor de refugiaþi în þãrile noi de
reºedinþã, membrilor apropiaþi de familie trebuie sã li acorde, în principiu, acelaºi
statut legal ºi drepturi ca ºi capului familiei care a fost recunoscut formal ca refugiat.
9. În anumite cazuri reunificarea familiei trebuie ajutatã prin mãsuri speciale
de asistenþã acordate capului familiei, astfel încît dificultãþile de ordin economic
sau locativ în þara de azil sã nu întîrzie în mod nejustificat acordarea permisiunii
de intrare pentru membrii familiei.
(Nr. 88 (L) 1999)
Comitetul Executiv,
(a) Reafirmã Concluzia nr. 9 (XXVIII), Concluzia nr. 24 (XXXII), Concluzia
nr. 84 (XLVIII) ºi Concluzia nr. 85 (XLIX) alineatele (u) pînã la (x) privind
reunificarea familiei ºi unitatea familiei, precum ºi copiii ºi adolescenþii refugiaþi,
ºi insistã cã familia este celula naturalã ºi fundamentalã a societãþii ºi trebuie
sã se bucure de protecþie din partea societãþii ºi a statului;
(b) Subliniazã necesitatea ca unitatea familiei refugiaþilor sã fie protejatã prin:
(i) mãsuri care sã asigure respectarea principiului unitãþii familiei, inclusiv
de reunificare a membrilor familiei separaþi ca urmare a refugierii;
(ii) aplicarea unor criterii liberale la identificarea acelor membri ai familiei care
pot fi admiºi, în scopul promovãrii unei reunificãri cuprinzãtoare a familiei;
(iii) prevederi ºi/sau practici care sã permitã, în cazul recunoaºterii
solicitantului principal drept refugiat, ca ºi membrii familiei sã fie recunoscuþi
ca refugiaþi ºi prin garantarea cã fiecare membru al familiei are dreptul sã
depunã orice cereri legate de statutul de refugiat pe care le poate avea;
(iv) recunoaºterea unitãþii familiei ca prioritate în orice operaþiuni legate de
refugiaþi, la un stadiu timpuriu;
(v) programe care sã consolideze independenþa economicã a membrilor adulþi
ai familiei, pentru a spori capacitatea lor de a întreþine membrii familiei dependenþi;
(c) Face apel la state, ICNUR ºi alþi factori importanþi sã acorde atenþie
sporitã necesitãþilor copiilor refugiaþi neînsoþiþi pînã la reunificarea lor cu familiile;
ºi declarã, în acest context, cã adopþia în cazul copiilor refugiaþi trebuie avutã
în vedere doar atunci cînd au fost epuizate toate mãsurile pentru localizarea
familiei ºi reunificare ºi atunci doar cînd este în interesul copilului ºi în
conformitate cu standardele internaþionale.
132
(Nr. 47 (XXXVIII) 1987)
Comitetul Executiv,
(a) Îºi exprimã aprecierea Raportului privind copiii refugiaþi (EC/SCP/46)
prezentat de Înaltul Comisar ºi îºi exprimã îngrijorarea în legãturã cu încãlcãrile
drepturilor fundamentale ale acestor persoane în diferite pãrþi ale lumii, precum
ºi cu nevoile ºi vulnerabilitatea specialã a acestora în comparaþie cu categoria
refugiaþilor în ansamblu;
(b) Observã cã copii constituie aproximativ jumãtate din numãrul total al
refugiaþilor din lume ºi cã situaþiile pe care le trãiesc deseori genereazã probleme
speciale de protecþie ºi asistenþã, precum ºi probleme în ceea ce priveºte soluþiile
durabile;
(c) Reafirmã principiul universal recunoscut cã anume copii trebuie sã
beneficieze primii de protecþie ºi asistenþã;
(d) Subliniazã cã toate acþiunile luate în numele copilului trebuie sã fie în
interesul acestuia ºi sã urmeze principiul unitãþii familiei;
(e) Condamnã expunerea copiilor refugiaþi la violenþã fizicã ºi alte încãlcãri
ale drepturilor lor elementare, inclusiv prin abuzuri sexuale, comerþ cu copii,
piraterie, atacuri militare sau armate, recrutare forþatã, exploatare politicã sau
arest arbitrar ºi face apel pentru acþiuni la nivel naþional ºi internaþional care sã
previnã astfel de încãlcãri ºi sã ajute victimele;
(f) Face apel la state sã ia mãsuri adecvate pentru înregistrarea naºterii
copiilor refugiaþi pe teritoriul þãrii de azil;
(g) Îºi exprimã îngrijorarea în legãturã cu creºterea numãrului de copii
refugiaþi apatrizi;
(h) Recomandã ca copiii care sînt însoþiþi de pãrinþii lor sã fie trataþi ca
refugiaþi dacã oricare din pãrinþi este recunoscut ca refugiat;
(i) Semnaleazã situaþia specialã a copiilor neînsoþiþi ºi a celor despãrþiþi de
pãrinþii lor, care se aflã în grija altor familii, inclusiv în ceea ce priveºte necesitãþile
lor în vederea determinãrii statutului, asigurarea unui sprijin fizic ºi emoþional ºi
încercãrile de localizare a pãrinþilor sau rudelor; ºi, în acest context, reaminteºte
alineatele relevante ale Concluziei nr. 24 (XXXII) privind reunificarea familiei;
(j) Face apel cãtre Înaltul Comisar sã asigure cã sînt efectuate aprecieri
individuale ale statutului ºi cã sînt pregãtite toate condiþiile sociale pentru copiii
neînsoþiþi ºi cei despãrþiþi de pãrinþii lor, care se aflã în grija altor familii, care sã
faciliteze satisfacerea necesitãþilor lor immediate, analizarea viabilitãþii condiþiilor
de îngrijire pe termen lung ºi a celor imediate, planificarea ºi implementarea unor
soluþii durabile adecvate;
(k) Noteazã cã soluþia durabilã pentru un copil refugiat neînsoþit va depinde
de condiþiile specifice ale cazului, iar posibilitatea repatrierii voluntare va fi supusã
unei examinãri permanente, avînd în vedere interesele copilului ºi eventualele
greutãþi în determinarea caracterului voluntar al repatrierii;
133
(l) Subliniazã necesitatea unor programe la nivel naþional ºi internaþional
îndreptate spre prevenire, acordarea unei asistenþe speciale ºi reabilitarea
copiilor refugiaþi cu deficienþe ºi încurajeazã statele sã participe la Planul
Douãzeci ºi Mai Mult (Twenty or More) care presupune reinstalarea în alte
þãri a copiilor refugiaþi cu deficienþe;
(m) Noteazã cu îngrijorare efectele negative pe care le are asupra dezvoltãrii
copiilor refugiaþi ºederea îndelungatã în lagãre ºi face apel pentru acþiuni la
nivel internaþional care sã reducã asemenea efecte ºi sã propunã soluþii durabile
cît mai curînd posibil;
(n) Recunoaºte importanþa satisfacerii nevoilor speciale de ordin psihologic,
religios ºi cultural ale copiilor refugiaþi, pentru a asigura stabilitatea lor emoþionalã
ºi dezvoltarea normalã;
(o) Reafirmã dreptul fundamental al copiilor refugiaþi la educaþie ºi face apel
la toate statele sã intensifice, individual ºi colectiv, eforturile lor pentru a asigura,
în cooperare cu Înaltul Comisar, cã toþi copii refugiaþi au acces la învãþãmînt
primar de o calitate satisfãcãtoare care ar respecta identitatea lor culturalã ºi
este orientat spre cunoaºterea þãrii de azil.
(p) Recunoaºte nevoia copiilor refugiaþi de a continua învãþãmîntul la
nivelurile urmãtoare ºi recomandã Înaltului Comisar sã evalueze posibilitatea
includerii învãþãmîntului post-primar în programele generale de asistenþã;
(q) Face apel la toate statele sã elaboreze ºi sprijine, în cooperare cu ICNUR
ºi alte agenþii competente, programe care sã abordeze riscurile legate de nutriþie ºi
sãnãtate ale copiilor refugiaþi, inclusiv programe de naturã a asigura o dietã adecvatã,
echilibratã ºi sigurã, imunizãrile necesare, precum ºi servicii medicale primare;
(r) Recomandã evaluãri ºi estimãri regulate ºi periodice ale nevoilor copiilor
refugiaþi, pe baze individuale sau pe grupuri model, pregãtite în cooperare cu
þãrile de azil, care sã ia în consideraþie toþi factorii relevanþi cum ar fi vîrsta,
sexul, personalitatea, familia, religia, originea socialã ºi culturalã ºi situaþia
populaþiei locale ºi sã implice activ întreaga comunitate de refugiaþi;
(s) Reafirmã necesitatea dezvoltãrii unei cooperãri continue ºi cuprinzãtoare
între ICNUR ºi alte agenþii ºi organisme competente ºi active în domeniul
protecþiei ºi asistenþei copiilor refugiaþi, inclusiv prin elaborarea de standarde
juridice ºi sociale adecvate;
(t) Noteazã importanþa studierii continue a nevoilor refugiaþi de cãtre ICNUR,
alte agenþii interguvernamentale ºi neguvernamentale, precum ºi autoritãþi
naþionale, în scopul identificãrii unor programe de asistenþã suplimentare ºi
ajustarea dupã caz a celor existente;
(u) Face apel la Înaltul Comisar sã continue elaborarea, cu consultarea
organizaþiilor relevante, a unor principii care sã promoveze cooperarea între
ICNUR ºi aceste organizaþii, pentru a perfecþiona protecþia internaþionalã,
siguranþa fizicã, bunãstarea ºi dezvoltarea psihicã normalã a copiilor refugiaþi;
(v) Face apel la Înaltul Comisar sã menþinã Grupul de Lucru al ICNUR
pentru Copiii Refugiaþi în Situaþii de Risc ca principal coordonator pentru
134
problemele copiilor refugiaþi, sã fortifice Grupul de Lucru ºi sã informeze peri-
odic membrii Comitetului Executiv despre activitatea acestuia.
(Nr. 84 (XLVIII) 1997)
Comitetul Executiv,
Constatînd cã adolescenþii ºi copiii constituie majoritatea din numãrul total
de refugiaþi ºi alte categorii de persoane de interes pentru ICNUR,
Conºtient de drepturile omului ºi demnitatea tuturor copiilor ºi adolescenþilor
refugiaþi ºi de faptul cã, în virtutea necesitãþilor lor specifice ºi a vulnerabilitãþii
sporite în comparaþie cu alþi refugiaþi, ei trebuie sã fie printre primii care
beneficiazã de protecþie ºi asistenþã în orice situaþie care implicã refugiaþi,
Fiind profund îngrijorat de faptul cã adolescenþii ºi copiii refugiaþi continuã sã fie
expuºi unor separãri de restul familiei, violenþe fizice ºi alte încãlcãri ale drepturilor
lor fundamentale, inclusiv prin abuz ºi exploatare sexualã, atacuri militare ºi armate,
Amintind de importanþa fundamentalã a Convenþiei privind Drepturile
Copilului (CDC) în cadrul legal mai larg privind protecþia copiilor ºi adolescenþilor
refugiaþi ºi pentru apãrarea intereselor acestora,
Amintind cã preambulul Convenþiei privind Drepturile Copilului prevede cã
orice copil, pentru o dezvoltare deplinã ºi armonioasã a personalitãþii sale, trebuie
sã creascã într-o familie, într-o atmosferã de fericire, dragoste ºi înþelegere,
Salutînd Studiul Organizaþiei Naþiunilor Unite privind impactul conflictelor
armate asupra copiilor (Studiul Machel) ºi numirea unui Reprezentant Spe-
cial al Secretarului General pentru impactul conflictelor armate asupra copiilor;
Remarcînd, cu interes, de strategia ICNUR elaboratã ca urmare a Studiului
Machel ºi salutînd elaborarea unor obiective operaþionale în privinþa copiilor ºi
adolescenþilor refugiaþi,
Reafirmînd Concluziile sale nr. 47 (XXXVIII) ºi nr. 59 (XL) privind copiii ºi
adolescenþii refugiaþi ºi accentuînd valabilitatea lor continuã,
(a) Face apel cãtre toate statele ºi alþi factori relevanþi sã respecte drepturile
ºi principiile care sînt conforme cu drepturile internaþionale ale omului ºi dreptul
umanitar ºi care sînt în particular relevante pentru protecþia internaþionalã a
refugiaþilor, în special pentru protecþia copiilor ºi adolescenþilor refugiaþi, inclusiv:
(i) principiul intereselor maxime ale copilului ºi al familiei ca celulã fundamentalã
a societãþii care se ocupã de protecþia ºi bunãstarea copiilor ºi a adolescenþilor;
(ii) dreptul fundamental al copiilor ºi adolescenþilor la viaþã, libertate, siguranþã
personalã, excluderea torturii ºi a tratamentelor ºi pedepselor crude, inumane
sau degradante;
(iii) dreptul copiilor ºi adolescenþilor la învãþãmînt, nutriþie adecvatã ºi cel
mai înalt grad accesibil de asistenþã medicalã;
135
(iv) dreptul copiilor afectaþi de conflicte armate la protecþie ºi tratament
speciale, cu luarea în consideraþie a vulnerabilitãþii sporite a copiilor refugiaþi
în ceea ce priveºte expunerea unor riscuri de rãnire, exploatare sau moarte
asociate conflictelor armate;
(v) dreptul copiilor la protecþia împotriva unor practici tradiþionale dãunãtoare
ºi tuturor altor forme de exploatare;
(b) Insistã ca statele ºi alþi factori relevanþi sã ia toate mãsurile posibile
pentru a proteja copiii ºi adolescenþii refugiaþi prin:
(i) neadmiterea separãrii copiilor ºi adolescenþilor refugiaþi de familiile lor ºi
promovarea îngrijirii, protecþiei, localizãrii familiei ºi reunificãrii familiale pentru
minorii neînsoþiþi;
(ii) garantarea integritãþii fizice a copiilor ºi adolescenþilor refugiaþi, ampla-
sarea lagãrelor ºi aºezãrilor la o distanþã rezonabilã de frontierele þãrii de
origine ºi luarea unor mãsuri pentru pãstrarea caracterului civil ºi a naturii
umanitare a lagãrelor ºi aºezãrilor de refugiaþi;
(iii) prevenirea violenþei, exploatãrii, traficului ºi abuzului sexuale; abordarea
nevoilor ºi drepturilor copiilor ºi adolescenþilor victime prin stabilirea unor remedii
legale ºi de reabilitare; ºi prin urmarea Planului de Acþiune al Congresului Mondial
din 1996 de la Stockholm privind Exploatarea Sexualã a Copiilor;
(iv) instruirea personalului militar ºi a celui de menþinere a pãcii în domeniile
drepturilor omului ºi al protecþiei umanitare la care sînt îndreptãþiþi copiii ºi
adolescenþii ºi urmãrirea tuturor persoanelor vinovate de încãlcãrile aduse
acestor drepturi în situaþii implicînd refugiaþi;
(v) asigurarea accesului la învãþãmînt ºi a dreptului copilului la libertatea
opiniei, conºtiinþei ºi a religiei;
(vi) oferirea asistenþei medicale ºi altei asistenþe speciale, inclusiv a celei
de reabilitare, pentru a ajuta reintegrarea socialã a copiilor ºi adolescenþilor
refugiaþi, în special a celor neînsoþiþi ºi orfani;
(c) Face apel cãtre ICNUR sã continue integrarea plenarã a drepturilor
copilului în politicile ºi programele sale; perfecþionarea metodelor sale operaþionale
pentru evaluarea nevoilor copiilor ºi adolescenþilor refugiaþi; instruirea personalului
propriu ºi al celui al partenerilor de implementare; formularea unor strategii pre-
ventive; intensificarea colaborãrii cu statele, UNICEF, PMN (WFP), Înaltul
Comisariat pentru Drepturile Omului, Consiliul Internaþional al Crucii Roºii,
organizaþiile neguvernamentale ºi alþi factori importanþi;
(d) Face apel cãtre ICNUR sã includã în programul de lucru al Comitetului
Permanent pe anul 1998 un raport privind implementarea strategiei sale ca
urmare a Studiului Machel, cu referire specialã la elaborarea obiectivelor
operaþionale în privinþa copiilor ºi adolescenþilor refugiaþi ºi identificarea
perfecþionãrilor ce pot fi aduse la nivelul personalului, activitãþilor de instruire ºi
al bugetului pentru a atinge aceste obiective; de asemenea sã raporteze pe
marginea acþiunilor întreprinse ca urmare a evaluãrii eforturilor de protecþie ºi
programe ale ICNUR destinate copiilor ºi adolescenþilor refugiaþi;
136
(e) Face apel cãtre toate statele sã participe, în mod constructiv, la negocieri-
le unui protocol opþional la Convenþie privind Drepturile Copilului care sã aborde-
ze implicarea copiilor în conflictele armate, în scopul elaborãrii rapide a textului.
(Nr. 7 (XXVIII) 1977)
Comitetul Executiv,
(a) Constatã cã, în conformitate cu Convenþia din 1951, refugiaþii care stau
legal pe teritoriul unui stat semnatar sînt, ca regulã generalã, protejaþi împotriva
expulzãrii ºi cã, în conformitate cu art. 32 al Convenþiei, expulzarea unui refugiat
este permisã doar în circumstanþe excepþionale;
(b) Recunoaºte cã expulzarea poate avea consecinþe foarte grave pentru
un refugiat ºi membrii de familie apropiaþi care stau cu acesta;
(c) Recomandã ca, aºa cum prevede art. 32 al Convenþiei din 1951,
expulzarea împotriva unui refugiat sã fie luatã în cazuri foarte excepþionale ºi
doar dupã examinarea tuturor circumstanþelor, inclusiv a posibilitãþii ca refugiatul
în cauzã sã fie admis pe teritoriul altei þãri decît cea de origine;
(d) Recomandã ca în cazurile cînd expulzarea este impracticabilã, statele
sã acorde delicvenþilor refugiaþi acelaºi tratament ca ºi delicvenþilor interni ºi ca
statele sã examineze posibilitatea elaborãrii unui document internaþional care
sã implementeze principiul enunþat;
(e) Recomandã ca un ordin de expulzare sã fie însoþit de reþinere sau arest
doar dacã aceasta este absolut necesar pentru raþiuni de securitate naþionalã
sau ordine publicã ºi ca asemenea reþinere sau arest sã nu fie prelungit în mod
nejustificat.
(Nr. 17 (XXXI) 1980)
Comitetul Executiv,
(a) Considerã cã cazurile cînd este cerutã extrãdarea unui refugiat sau a unei
persoane care poate fi calificatã drept refugiat pot genera anumite probleme speciale;
(b) Reafirmã caracterul fundamental al principiului universal recunoscut al
nereturnãrii;
(c) Constatã cã refugiaþii trebuie protejaþi împotriva extrãdãrii într-o þarã
unde ei au motive întemeiate sã se teamã de persecuþii din motivele enumer-
ate în art. 1 (a)(2) al Convenþiei Organizaþiei Naþiunilor Unite din 1951 privind
statutul de refugiat;
137
(d) Face apel cãtre state sã asigure cã principiul nereturnãrii este avut în vedere
în tratatele referitoare la extrãdare ºi, dupã caz, în legislaþia naþionalã aplicabilã;
(e) Îºi exprimã speranþa cã în procesul aplicãrii tratatelor existente referitoare
la extrãdare principiul nereturnãrii este pe deplin respectat;
(f) Accentueazã cã nimic în prezentele concluzii nu trebuie interpretat ca
aducînd atingere necesitãþii ca statele sã asigure, în baza legislaþiei naþionale
ºi a documentelor internaþionale, pedepsirea unor crime grave, cum ar fi
deturnarea de nave aeriene, luarea de ostatici ºi omorul;
(g) Subliniazã cã protecþia împotriva extrãdãrii se aplicã persoanelor care
îndeplinesc criteriile conþinute în definiþia de refugiat ºi cãrora nu le este refuzat
statutul de refugiat în baza art. 1 (F)(b) al Convenþiei Organizaþiei Naþiunilor
Unite din 1951 privind statutul de refugiat.
(Nr. 44 (XXXVII) 1986)
Comitetul Executiv,
Evocînd art. 31 al Convenþiei din 1951 privind statutul de refugiat,
Amintind de Concluzia sa nr. 22 (XXXII) privind tratamentul solicitanþilor de
azil în situaþii de influxuri masive, precum ºi de Concluzia nr. 7 (XXVIII), alineat
(e), privind chestiunea reþinerii sau detenþiei în legãturã cu expulzarea unui
refugiat care stã legal pe teritoriul unei þãri, ºi de Concluzia nr. 8 (XXVIII), alineat
(e), privind determinarea statutului de refugiat,
Menþionînd cã termenul refugiat în prezentele concluzii are acelaºi înþeles
ca ºi în Convenþia din 1951 ºi Protocolul din 1967 privind statutul de refugiat, ºi
nu aduce atingere unor interpretãri mai largi, aplicate în diferite regiuni ale lumii,
(a) Remarcã cu adîncã îngrijorare cã mulþi refugiaþi ºi solicitanþi de azil în
diferite regiuni ale lumii sînt supuºi detenþiei sau altor mãsuri restrictive similare,
pînã la determinarea statutului lor, din cauza intrãrii sau ºederii lor ilegale în
vederea solicitãrii azilului;
(b) Îºi exprimã pãrerea cã detenþia trebuie evitatã, avînd în vedere greutãþile
pe care le implicã. În caz de necesitate, se poate recurge la detenþie numai
pentru motive prevãzute de lege, pentru verificarea identitãþii; pentru stabilirea
elementelor pe care se bazeazã cererea de azil sau pentru statutul de refugiat;
pentru clarificare cazurilor cînd refugiaþii sau solicitanþii de azil ºi-au distrus
actele de identitate ºi/sau de cãlãtorie sau au folosit documente false pentru a
induce în eroare autoritãþile statului în care intenþioneazã sã cearã azil; sau
pentru apãrarea securitãþii naþionale ºi a ordinii publice;
(c) Recunoaºte importanþa unor proceduri juste ºi rapide de determinare a
statutului de refugiat sau de acordare a azilului pentru protecþia refugiaþilor ºi a
solicitanþilor de azil împotriva unei detenþii nejustificate ºi prelungite;
138
(d) Subliniazã importanþa distincþiei necesare, de ordin legislativ sau
administrativ, între situaþia refugiaþilor ºi a solicitanþilor de azil ºi cea a celorlalþi
strãini, pe de altã parte;
(e) Recomandã ca mãsurile de detenþie luate în privinþa refugiaþilor ºi a soli-
citanþilor de azil sã poate fi supuse unor cãi de atac judiciare sau administrative;
(f) Accentueazã cã condiþiile de detenþie a refugiaþilor ºi a solicitanþilor de
azil trebuie sã fie umane. În particular, refugiaþii ºi solicitanþii de azil nu trebuie
sã fie deþinuþi, atunci cînd este posibil, împreunã cu delincvenþii de drept comun
ºi nici în locuri unde integritatea fizicã le este ameninþatã;
(g) Recomandã ca refugiaþilor ºi solicitanþilor de azil reþinuþi sã li se ofere
posibilitatea de a contacta biroul Înaltului Comisariat al Naþiunilor Unite pentru
Refugiaþi sau, în absenþa unui astfel de birou, agenþiile naþionale de asistenþã a
refugiaþilor;
(h) Reafirmã cã refugiaþii ºi solicitanþii de azil au obligaþii faþã de þara în care
se aflã, ceea ce presupune, în particular, cã ei trebuie sã îi respecte legile ºi
reglementãrile, precum ºi mãsurile luate pentru menþinerea ordinii publice;
(i) Reafirmã importanþa fundamentalã a respectãrii principiului nereturnãrii
ºi aminteºte, în acest context, Concluzia sa nr. 6 (XXVIII).
REPATRIEREA VOLUNTARÃ
(Nr. 18 (XXXI) 1980)
Comitetul Executiv,
(a) Recunoaºte cã repatrierea voluntarã constituie, în general, ºi, în spe-
cial, în situaþia dobîndirii independenþei de cãtre o þarã, soluþia cea mai adecvatã
pentru problemele refugiaþilor;
(b) Accentueazã cã trebuie respectat în orice situaþie caracterul esenþial-
mente voluntar al repatrierii;
(c) Recunoaºte importanþa unor mecanisme de evaluare a caracterului
voluntar al repatrierii, atît în cazuri individuale, cît ºi în situaþii de repatrieri în
masã, precum ºi importanþa ca ICNUR sã fie implicat, cînd este posibil, în
asemenea mecanisme;
(d) Considerã cã atunci cînd refugiaþii îºi exprimã dorinþa de a se repatria,
atît guvernul þãrii lor de origine, cît ºi cel al þãrii de azil, trebuie sã ia toate
mãsurile pentru a-i ajuta, în conformitate cu cadrul legislativ naþional ºi, atunci
cînd este nevoie, în cooperare cu ICNUR;
(e) Recunoaºte importanþa cã refugiaþilor sã li se furnizeze toatã informaþia
necesarã privind condiþiile din þara lor de origine, în scopul facilitãrii deciziei lor
de a se repatria; Recunoaºte în continuare cã în acest sens pot fi foarte utile
deplasãri întreprinse de refugiaþi individuali sau de reprezentanþi ai refugiaþilor
139
în þara lor de origine, pentru a se documenta asupra situaþiei de acolo, fãrã ca
astfel de deplasãri sã conducã automat la pierderea statutului de refugiat;
(f) Face apel la guvernele þãrilor de origine sã prevadã garanþii formale pentru
siguranþa refugiaþilor întorºi ºi subliniazã importanþa ca aceste garanþii sã fie plenar
respectate ºi ca refugiaþii care s-au întors sã nu fie penalizaþi pentru faptul cã au
pãrãsit þara lor de origine pentru motive care genereazã situaþii de refugiaþi;
(g) Recomandã ca în þãrile de azil sã fie implementate mecanisme care sã
asigure cã termenii de garanþie din þãrile de origine, precum ºi orice informaþie
privind condiþiile din aceste þãri, sã fie comunicate în timp util refugiaþilor, ca
asemenea mecanisme sã fie facilitate de þãrile de azil ºi ca ICNUR sã fie asociat,
oricînd este posibil, cu mecanismele amintite;
(h) Considerã cã ICNUR poate fi invitat, cu acordul pãrþilor implicate, sã
monitorizeze situaþia refugiaþilor întorºi, acordînd atenþie în special garanþiilor
declarate de guvernele þãrilor de origine;
(i) Face apel cãtre guvernele implicate sã furnizeze refugiaþilor repatriaþi
documentele de cãlãtorie necesare, vize, permise de intrare ºi mijloace de
transport, ºi, atunci cînd refugiaþii au pierdut cetãþenia lor, sã se asigure cã
acea cetãþenie este restabilitã, în conformitate cu legislaþia naþionalã;
(j) Recunoaºte cã în anumite situaþii poate fi necesarã stabilirea unor
mecanisme de colaborare cu ICNUR pentru recepþionarea refugiaþilor care se
întorc ºi/sau lansarea unor proiecte pentru reintegrarea lor în þãrile de origine.
(Nr. 40 (XXXVI) 1985)
Comitetul Executiv,
Reafirmînd semnificaþia concluziei sale din 1980 privind repatrierea voluntarã
ca reflectînd principiile fundamentale ale dreptului ºi practicilor internaþionale,
adoptã urmãtoarele concluzii în acest subiect:
(a) Este reafirmat dreptul fundamental al persoanei sã se întoarcã voluntar
în þara de origine ºi este necesar ca cooperarea internaþionalã sã fie îndreptatã
spre realizarea acestei soluþii ºi sã fie continuu dezvoltatã;
(b) Repatrierea refugiaþilor trebuie sã aibã loc doar la dorinþa liber exprimatã
a acestora; trebuie întotdeauna respectat caracterul voluntar ºi individual al
repatrierii, precum ºi necesitatea ca aceasta sã se desfãºoare în condiþii de
securitate absolutã, de preferat pînã la locul de reºedinþã al refugiatului în þara sa
de origine;
(c) Aspectul cauzelor este crucial pentru problema soluþiilor ºi, drept urmare,
eforturile internaþionale trebuie îndreptate spre lichidarea cauzelor care
genereazã deplasãrile de refugiaþi. O atenþie sporitã trebuie acordatã cauzelor
care genereazã ºi prevenirii unor asemenea deplasãri, inclusiv prin coordonarea
140
eforturilor actuale ale comunitãþii internaþionale, în special ale celor din cadrul
Organizaþiei Naþiunilor Unite. O condiþie esenþialã pentru prevenirea fluxurilor
de refugiaþi este voinþa politicã a statelor vizate de a aborda cauzele care sînt
la originea fluxurilor de refugiaþi;
(d) Responsabilitatea statelor faþã de propriii cetãþeni ºi obligaþiile altor state
de a promova repatrierea voluntarã trebuie menþinute de comunitatea interna-
þionalã. Acþiunile internaþionale în susþinerea repatrierii voluntare, la nivel mondial
ºi regional, trebuie sã beneficieze de sprijinul plenar ºi cooperarea tuturor statelor
vizate. Promovarea repatrierii voluntare ca soluþie pentru problemele refugiaþilor
de asemenea necesitã voinþã politicã din partea statelor implicate pentru a
crea condiþii care sã conducã la aceastã soluþie. Acesta este o responsabilitate
primarã a statelor;
(e) Mandatul existent al Înaltului Comisariat este suficient pentru a-i permite
sã promoveze repatrierea voluntarã prin preluarea iniþiativei în acest sens,
promovarea dialogului între toate pãrþile implicate, facilitarea comunicãrii între
acestea, ºi preluarea rolului de intermediar sau canal de comunicare. Este
important ca el sã stabileascã, oricînd acest lucru este posibil, contact cu toate
pãrþile implicate ºi face cunoºtinþã cu punctele lor de vedere. Chiar de la apariþia
unei situaþii legate de refugiaþi, Înaltul Comisariat trebuie sã examineze
posibilitatea repatrierii voluntare pentru toþi sau pentru o parte a grupului ºi
trebuie, atunci cînd crede cã circumstanþele sînt propice, sã promoveze activ
aceastã soluþie;
(f) Mandatul umanitar al Înaltului Comisariat trebuie recunoscut ºi respectat
de toate pãrþile ºi el trebuie sã beneficieze de sprijin total în efortul sãu de a-ºi
exercita acest mandat umanitar prin oferirea de protecþie internaþionalã
refugiaþilor ºi prin identificarea de soluþii pentru situaþiile implicînd refugiaþi;
(g) În toate situaþiile, Înaltul Comisariat trebuie sã fie implicat plenar chiar
de la început în activitatea de evaluare a fiabilitãþii ºi, mai tîrziu, în planificarea
ºi implementarea etapelor repatrierii;
(h) Importanþa întoarcerii spontane în þara de origine este recunoscutã ºi se
considerã cã acþiunile de promovare a repatrierii voluntare organizate nu trebuie
sã creeze obstacole în calea întoarcerii spontane a refugiaþilor. Statele interesate
trebuie sã depunã toate eforturile, inclusiv prin acordarea asistenþei þãrii de
origine, pentru a încuraja asemenea miºcãri oricînd este estimatã ca fiind în
interesele refugiaþilor vizaþi;
(i) Atunci cînd, în opinia Înaltului Comisariat, existã probleme grave în
promovarea repatrierii voluntare a unui grup specific de refugiaþi, el poate
examina posibilitatea creãrii, pentru rezolvarea acelor probleme, a unui grup
consultativ neoficial ad hoc, care sã fie numit de el cu consultarea Preºedintelui
ºi a altor membri ai Biroului Comitetului Executiv. Un asemenea grup poate
include, cînd este cazul, ºi state care nu sînt membri ai Comitetului Executiv ºi
trebuie, în principiu, sã includã þãrile direct implicate. Înaltul Comisariat poate
141
de asemenea examina posibilitatea solicitãrii ajutorului altor organe competente
ale Organizaþiei Naþiunilor Unite;
(j) Practica creãrii unor comisii tripartite este bine adaptatã pentru a facilita
repatrierea voluntarã. Comisiile tripartite, care constau din þara de origine, þara
de azil ºi ICNUR, pot sã se ocupe cu planificarea ºi implementarea comunã a
programelor de repatriere. Ele sînt de asemenea un mijloc eficient de consultãri
între pãrþile importante implicate privind orice problemã care poate apãrea mai
tîrziu;
(k) Acþiunile internaþionale pentru promovarea repatrierii voluntare trebuie
sã ia în consideraþie situaþia din þara de origine ºi cea din þara gazdã. Asistenþa
din partea comunitãþii internaþionale pentru reintegrarea celor întorºi în þara de
origine este consideratã un factor important în promovarea repatrierii. În acest
sens, ICNUR ºi, dupã caz, alte agenþii ale Organizaþiei Naþiunilor Unite trebuie
sã aibã disponibile fonduri pentru a-i asista pe cei întorºi la diferitele etape ale
integrãrii ºi reabilitãrii lor în þara de origine;
(l) Înaltului Comisariat trebuie recunoscut ca avînd o preocupare legitimã
pentru consecinþele întoarcerii, în special atunci cînd asemenea întoarcere a
intervenit în urma unei amnistii sau alte forme de garanþii. Înaltului Comisariat
trebuie sã I se recunoascã dreptul de a insista asupra preocupãrii sale legitime
în ceea ce priveºte rezultatele oricãrei repatrieri pe care a asistat-o. În cadrul
unor consultãri active cu statele implicate, lui trebuie sã i se asigure acces
direct ºi nelimitat la persoanele întoarse astfel încît sã fie în stare sã monitorizeze
executarea amnistiilor, garanþiilor sau asigurãrilor în baza cãrora s-au întors
refugiaþii: Acest lucru trebuie considerat ca inerent mandatului sãu;
(m) Trebuie examinatã posibilitatea elaborãrii unui document care sã reflecte
toate principiile ºi instrucþiunile referitoare la repatrierea voluntarã pentru a fi
acceptate de întreaga comunitate internaþionalã.
SIGURANÞA PERSONALULUI ICNUR ªI A ALTUI PERSONAL

(Nr. 83 (XLVIII) 1997)
Comitetul Executiv,
Accentuînd natura apoliticã, umanitarã a mandatului ICNUR,
Subliniind cã toate statele trebuie sã respecte ºi promoveze principiile ºi
normele dreptului umanitar internaþional, inclusiv cele referitoare la siguranþa
ºi securitatea personalului umanitar ºi luînd notã de Convenþia din 1994 privind
siguranþa personalului Organizaþiei Naþiunilor Unite ºi a celui asociat, precum
ºi de Declaraþia Preºedinþiei Conciliului de Securitate S/PRST/1997/34,
142
Remarcînd cã personalul local ºi internaþional al ICNUR ºi al partenerilor de
implementare, ca ºi alt personal umanitar, sînt nevoiþi sã activeze în regiuni de
conflict ºi în condiþii periculoase care implicã risc de ordin fizic ºi stres psihologic,
Salutînd personalul Înaltului Comisariat pentru maniera curajoasã ºi dedicatã
în care îºi îndeplinesc responsabilitãþile în regiuni de conflict ºi în condiþii
periculoase, ºi aducînd omagiu acelor membri ai personalului ºi familiilor lor
care au suferit leziuni fizice sau stres psihologic grav, sau ale cãror vieþi au fost
puse în pericol sau pierdute în timpul exercitãrii funcþiilor,
(a) Condamnã hotãrît orice act de naturã sã obstrucþioneze sau împiedice
personalul ICNUR ºi al partenerilor de implementare, precum ºi alt per-
sonal umanitar, de la îndeplinirea funcþiilor lor umanitare, sau care poate
avea drept consecinþã supunerea acestor persoane unor ameninþãri, uz de
forþã ºi atacuri fizice, care deseori au ca rezultat cauzarea de leziuni corporale
sau moarte;
(b) Face apel cãtre toate statele ºi alte pãrþi implicate:
(i) sã se abþinã de la orice acþiuni care obstrucþioneazã sau împiedicã
personalul ICNUR ºi al partenerilor de implementare, precum ºi alt per-
sonal umanitar, sã îºi îndeplineascã funcþiile incluse în mandatul lor;
(ii) sã ia toate mãsurile posibile pentru a garanta siguranþa fizicã ºi proprie-
tatea personalului ICNUR ºi al partenerilor de implementare, precum ºi ale
altui personal umanitar;
(iii) sã faciliteze exercitarea funcþiilor ICNUR ºi ale partenerilor de imple-
mentare, precum ºi ale altor organizaþii umanitare,
(c) Cere statelor sã întreprindã toate mãsurile necesare pentru a investiga
orice crimã sãvîrºitã împotriva personalului ICNUR ºi al partenerilor de imple-
mentare, precum ºi împotriva altui personal umanitar, ºi sã aducã în faþa justiþiei
persoanele responsabile de sãvîrºirea unor astfel de crime;
(d) Reafirmã cã continuã sã fie grav îngrijorat de stresul ºi siguranþa
personalului ICNUR ºi al partenerilor de implementare, precum ºi ale altui per-
sonal umanitar, ºi:
(i) încurajeazã ICNUR sã acorde toatã atenþia examinãrii ºi elaborãrii unor
mãsuri destinate sã îmbunãtãþeascã securitatea ºi siguranþa personalului,
în cooperare cu alte organizaþii ºi structuri internaþionale, dupã caz;
(ii) face apel la Înaltul Comisar sã aducã acest subiect în atenþia Comitetului
Consultativ de Coordonare, pentru a elabora, în consultare cu Coordonatorul
pentru probleme de securitate al Organizaþiei Naþiunilor Unite, recomandãri
privind mãsurile ce urmeazã a fi luate pentru îmbunãtãþirea siguranþei
personalului ICNUR ºi al partenerilor de implementare, precum ºi a altui
personal umanitar.
143
(Nr. 96 (LIV) 2003)
Comitetul Executiv,
Exprimã mulþumirea pentru discuþia utilã purtatã la timpul oportun cu privire
la returnarea persoanelor care nu necesitã protecþie internaþionalã, în contextul
Consultãrilor Globale cu privire la Protecþia Internaþionalã,1 ºi care a dus la
scopul 2, obiectivul 7 al Agendei pentru Protecþie;2
Þinînd seama faptul cã returnarea imediatã ºi eficientã a persoanelor care
nu necesitã protecþie internaþionalã este soluþia cheie pentru întregul sistem de
protecþie internaþionalã, la fel ca ºi controlul migraþiei ilegale ºi prevenirea
traficului cu astfel de persoane;
Îngrijorat de dificultãþile întîlnite de multe þãri de azil în diferite pãrþi ale lumii
în realizarea returnãrii persoanelor care nu necesitã protecþie internaþionalã,
fapt care submineazã integritatea sistemelor de protecþie individualã;
Reamintind de obligaþiunea Statelor de a primi înapoi cetãþenii sãi, la fel ca
ºi de dreptul Statelor, în conformitate cu reglementãrile internaþionale, de a
expulza strãinii respectînd, totodatã, obligaþiunile lor conform dreptului
internaþional cu privire la refugiaþi ºi drepturile omului;
Reamintind de asemenea cã Protocolul Naþiunilor Unite din 2000 împotriva
traficului de migranþi pe cale terestrã, maritimã ºi aerianã3 obligã Statele parte
sã faciliteze ºi sã accepte, fãrã întîrzieri nejustificate, returnarea persoanei care
a fost traficatã, dacã aceasta este cetãþean al þãrii respective sau are drept de
reºedinþã permanentã pe teritoriul sãu la momentul returnãrii;
Observînd cã, în cuprinsul acestei Concluzii, termenul persoanele care nu
necesitã protecþie internaþionalã are sensul de persoane care au solicitat protecþie
internaþionalã ºi care dupã examinarea cuvenitã a cererilor lor, dupã proceduri
echitabile, nu se pot califica nici pentru statutul de refugiat în conformitate cu
criteriile stipulate în Convenþia din 1951, nici ca avînd nevoie de protecþie interna-
þionalã în conformitate cu alte obligaþii internaþionale ori cu legislaþia naþionalã;
(a) Reafirmã dreptul fiecãrei persoane de a pãrãsi orice þarã, inclusiv a sa,
ºi sã se reîntoarcã în þara sa, precum ºi obligaþia statelor de a primi înapoi
cetãþenii sãi, care include ºi facilitarea unei asemenea întoarceri, ºi rãmîne
profund îngrijorat în privinþa returnãrii persoanelor care nu necesitã protecþie
internaþionalã, în situaþia în care unele þãri continuã sã restricþioneze
reîntoarcerea cetãþenilor sãi, în mod deschis sau prin legi ºi practici care efectiv
blocheazã returnarea imediatã;
(b) Subliniazã cã credibilitatea sistemelor de protecþie individualã este serios
afectatã de lipsa de promptitudine la returnarea acelor persoane care nu necesitã
protecþie internaþionalã;
1
EC/GC/01/15/Rev.1.
2
A/AC. 96/965 Add. 1
3
Articolul 18(1).
144
(c) Reitereazã cã returnarea persoanelor care nu necesitã protecþie
internaþionalã trebuie sã aibã loc într-un mod uman, cu tot respectul faþã de
drepturile omului ºi demnitate, ºi cã forþa aplicatã, în caz de nevoie, trebuie sã
fie proporþionalã ºi utilizatã în conformitate cu legislaþia referitoare la drepturilor
omului; ºi subliniazã cã în toate acþiunile cu privire la copii, intereselor celor mai
bune ale copilului li se va acorda o atenþie sporitã;
(d) Recunoaºte importanþa ca persoanele care sînt considerate a nu necesita
protecþie internaþionalã sã coopereze în contextul procedurilor de returnare;
(e) Face apel cãtre state sã coopereze în privinþa returnãrii eficiente ºi
imediate a persoanelor care sînt considerate a nu necesita protecþie interna-
þionalã, în þãrile lor de origine, în alte þãri în care ei au cetãþenia ori þãrile cu
obligaþia de a-i primi înapoi, în special;
i. cooperînd activ, inclusiv prin intermediul misiunilor lor diplomatice ºi
serviciilor consulare, pentru stabilirea identitãþii persoanelor presupuse a
avea dreptul de a se reîntoarce, precum ºi determinarea cetãþeniei lor, în
cazurile cînd nu existã probe privind cetãþenia în formã de acte de cãlãtorie
ori alte acte de identitate valabile ale persoanei vizate;
ii. gãsind soluþii practice pentru eliberarea de acte adecvate persoanelor
care nu au ori nu mai deþin documente de cãlãtorie autentice;
(f) Face apel la Statele semnatare ale Convenþiei din 1951 ºi Protocolului
din 1967 sã faciliteze returnarea persoanelor care nu necesitã protecþie
internaþionalã prin acordarea înlesnirilor pentru tranzitarea unor astfel de
persoane luînd în consideraþie, unde este cazul, acordurile cu privire la
recunoaºterea reciprocã a deciziilor privind cu privire la azil;
(g) Reaminteºte în continuare cã Anexa 9 la Convenþia din 1944 cu privire
la Aviaþia Civilã Internaþionalã cere ca Statele, atunci cînd li se solicitã eliberarea
documentelor de cãlãtorie pentru facilitarea reîntoarcerii unuia din cetãþenii sãi,
vor da rãspuns într-un termen rezonabil, care nu va depãºi 30 de zile dupã ce
o astfel de cerere a fost înaintatã, fie prin eliberarea unui document de cãlãtorie
ori prin expedierea unui rãspuns Statului solicitant referitor la faptul cã persoana
vizatã nu este cetãþean al sãu;
(h) Face trimitere la Concluzia sa Nr. 78 (XLVI) cu privire la prevenirea ºi
reducerea cazurilor de apatridie ºi protecþia apatrizilor, ºi îndeamnã Statele sã
ia mãsuri pentru evitarea cazurilor de apatrid precum ºi sã adopte mãsuri care
ar duce la acordarea unui statut legal apatrizilor;
(i) Salutã expertiza acumulatã de cãtre OIM în asistenþa returnãrii benevole
a persoanelor care nu necesitã protecþie internaþionalã ºi ia notã de cooperarea
dintre ICNUR ºi OIM în acest domeniu;
(j) Recomandã, în funcþie de situaþia concretã, ca ICNUR sã completeze eforturile
statelor în returnarea persoanelor care nu necesitã protecþie internaþionalã prin:
i. Promovarea împreunã cu statele a acelor principii care determinã
responsabilitatea lor de a accepta înapoi cetãþenii sãi, precum ºi a principiilor
privitoare la reducerea cazurilor de apatridie;
145
ii. Luarea de atitudini publice clare în ceea ce priveºte posibilitatea de
acceptare a returnãrii persoanelor care nu necesitã protecþie internaþionalã,
iii. Continuarea dialogului cu Statele pentru a revizui legislaþia lor privitor la
cetãþenie, mai ales dacã aceasta permite renunþarea la cetãþenie fãrã ca în
acelaºi timp sã se asigure cã persoana în cauzã a obþinut o altã cetãþenie
ºi, astfel, poate fi folositã pentru a împiedica sau întîrzia reîntoarcerea
persoanei în þara a cãrei cetãþenie o are;
(k) Ia notã de promptitudinea ICNUR de a asista Statele, la solicitarea acestora,
în eforturile acestora de a returna persoane care sînt considerate a nu necesita
protecþie internaþionalã, în special în cazurile unde apar obstacolele la reîntoarcere,
cu condiþia cã o astfel de implicare a Comisariatului nu este în contradicþie cu
mandatul sãu umanitar de a asigura protecþia internaþionalã a refugiaþilor;
(l) Accentueazã importanþa asigurãrii durabilitãþii returnãrilor ºi a evitãrii în
continuare a deplasãrilor în þãrile unde apar, ºi atenþioneazã cã returnãrile trep-
tate a persoanelor care sînt considerate a nu necesita protecþie internaþionalã
poate contribui la aceasta; ºi recunoaºte, totodatã, cã odatã ce o persoanã
care este consideratã a nu necesita protecþie internaþionalã a luat o decizie, în
cunoºtinþã de cauzã, de a se reîntoarce de bunã voie, aceasta trebuie sã se
întîmple imediat;
(m) Atenþioneazã asupra importanþei datelor deþinute de state cu privire la
returnarea persoanelor care nu necesitã protecþie internaþionalã, în analizarea
indicilor de reîntoarcere ºi amploarea problemei de a realiza returnãrile.
(Nr. 97 (LIV) 2003)
Comitetul Executiv,
Luînd notã de discuþiile care au avut loc pe marginea mãsurilor de inter-
ceptare la Comitetul permanent1 precum ºi în contextul Consultãrilor Globale
privind Protecþia Internaþionalã;2
Fiind îngrijorat de multiplele caracteristici complexe ale mediului în care
trebuie acordatã protecþie refugiaþilor, inclusiv continuarea unui conflict armat,
complexitatea formelor de persecuþie curente, probleme actuale de securitate,
fluxurile de populaþie mixtã, costurile mari necesare pentru gãzduirea solicitanþilor
de azil ºi refugiaþilor ºi întreþinerea sistemelor de protecþie individualã, creºterea
traficului de persoane, problemele garantãrii sistemelor de azil împotriva abuzului
ºi excluderii persoanelor care nu trebuie sã beneficieze de protecþie ca refugiat,
la fel ca ºi lipsa soluþiilor pentru crizele de lungã duratã, care implicã ºi refugiaþi;
1
EC/50/SC/CRP17, 9 iunie 2000.
2
EC/GC/O1/13, 31 mai 2001, Atelierele regionale din Ottawa, Canada ºi din Macau.
146
Recunoscînd cã statele au un interes legitim în combaterea migraþiei ilegale,
precum ºi în asigurarea siguranþei ºi securitãþii transportului aerian ºi maritim,
ºi dreptul de a face asta prin diverse metode;
Amintind de apariþia cadrului legal1 pentru combaterea traficului criminal
organizat de persoane, în particular Protocolul Împotriva Traficului cu Migranþi
pe cale terestrã, maritimã ºi aerianã, care, printre altele, presupune interceptarea
vaselor ce se bucurã de libertatea navigãrii în conformitate cu legislaþia inter-
naþionalã, în baza consultãrii dintre statul de pavilion ºi statul care efectueazã
intercepþia în conformitate cu dreptul maritim internaþional, cu condiþia cã existã
motive bine întemeiate de a suspecta vasul ca fiind implicat în traficul de migranþi
pe mare;
Luînd notã de clauzele de excepþie care se conþin în fiecare din Protocoale2
ºi referinþa la Convenþia din 1951 despre Statutul Refugiaþilor, Protocolul din
1967 ºi principiul nereturnãrii;
Amintind în acelaºi timp despre obligaþia Statelor ºi a comandanþilor de
nave sã asigure securitatea vieþii pe mare ºi sã vinã în ajutorul celor aflaþi în
necaz sau în pericol de a se pierde în larg, aºa cum este ea prevãzutã în
numeroase documente ale sistemului codificat de drept maritim internaþional;3
amintind în acelaºi timp Concluziile Comitetului Executiv referitoare la nevoile
speciale ale solicitanþilor de azil ºi refugiaþilor aflaþi în pericol pe mare4 ºi afirmînd
cã vasele care rãspund la chemarea persoanelor aflate în pericol pe mare nu
se implicã în interceptãri;
Recunoscînd de asemenea cã Statele au obligaþii internaþionale în ceea ce
priveºte securitatea transportului civil aerian ºi cã persoanele ale cãror identitate
nu este cunoscutã reprezintã un pericol potenþial pentru securitatea transportului
aerian dupã cum se aratã în numeroase documente ale sistemului codificat de
drept aerian internaþional;5
1
Convenþia Organizaþiei Naþiunilor Unite împotriva Crimei Organizate Transnaþionale din
2000 ºi Protocoalele sale Adiþionale Împotriva Traficului de Migranþi pe cale terestrã, maritimã
ºi aerianã; ºi de a Suprima ºi Pedepsi Traficarea Persoanelor, în Special Femei ºi Copii.
2
Articolul 19 al Protocolului cu privire la Contrabandã ºi Articolul 14 al Protocolului cu
privire la Trafic.
3
Incluzînd, printre altele, Convenþia Organizaþiei Naþiunilor Unite cu privire la Dreptul
Maritim, Convenþia Internaþionalã pentru Securitatea Vieþii pe Mare din 1974, cu
amendamentele efectuate ºi Convenþia Internaþionalã cu privire la Cãutare ºi Salvare pe
Mare din 1979, cu amendamentele efectuate.
4
În particular Nr. 15(XXX), Nr. 20(XXXI), Nr. 23(XXXII), Nr. 26 (XXXIII), Nr. 31
(XXXIV), Nr. 34 (XXXV) ºi Nr. 38 (XXXVI);
5
Incluzînd, printre altele, Convenþia din 1963 cu privire la crime ºi alte acþiuni comise la
bordul avionului, Convenþia din 1970 pentru suprimarea deturnãrii ilicite a avionului,
Convenþia din 1971 pentru suprimarea actelor ilicite împotriva securitãþii aviaþiei civile ºi
Protocolul din 1988 pentru suprimarea actelor ilicite de violenþã la aeroporturi ce deservesc
aviaþia civilã internaþionalã.
147
Înþelegînd cã în cuprinsul prezentei concluzii, ºi fãrã a aduce atingere dreptu-
lui internaþional, în special cel referitor la drepturile omului ºi la refugiaþi, în
vederea luãrii mãsurilor de protecþie a persoanelor interceptate, prin interceptare
se înþeleg mãsurile luate de state pentru:
iii. a preveni îmbarcarea persoanelor pentru o cãlãtorie internaþionalã;
iv. a preveni continuarea cãlãtoriei internaþionale a persoanelor care sînt
angajaþi într-o astfel de cãlãtorie; ori
v. a întreprinde controlul vaselor atunci cînd existã motive întemeiate de a
crede cã vasul transportã persoane în contradicþie cu dreptul maritim
internaþional sau naþional;
în situaþiile în care, în legãturã cu cele de mai sus, persoana sau persoanele
nu au documentaþia necesarã ori permis valabil de intrare; ºi cã astfel de mãsuri
de asemenea servesc la protejarea vieþilor ºi securitãþii publicului cãlãtor la fel
ca ºi a persoanelor traficate sau transportate în mod fraudulos;
(a) Recomandã ca mãsurile de interceptare sã fie ghidate de urmãtoarele
consideraþii pentru a asigura un tratament adecvat solicitanþilor de azil ºi
refugiaþilor aflaþi printre cei interceptaþi;
iv. Statul pe a cãrui teritoriu suveran, ori ape teritoriale, are loc interceptarea
are responsabilitatea principalã de a acorda protecþia necesare persoanelor
interceptate;
v. Toate persoanele interceptate trebuie sã fie tratate, întotdeauna, în mod
uman, cu respect faþã de drepturile lor civile. Autoritãþile statului ºi reprezen-
tanþii care acþioneazã în numele statului care intercepteazã trebuie sã ia în
timpul procedurilor de interceptare, potrivit obligaþiilor sale în conformitate
cu dreptul internaþional, toate mãsurile adecvate pentru a pãstra ºi proteja
dreptul la viaþã ºi dreptul de a nu fi supus la torturã sau alt tratament ori
pedeapsã crudã, inumanã sau degradantã ale persoanelor interceptate;
vi. Mãsurile de interceptare trebuie sã þinã seama de diferenþa fundamentalã,
în conformitate cu dreptul internaþional, dintre cei care solicitã ºi au nevoie
de protecþie internaþionalã, ºi cei care pot recurge la protecþia þãrii lor de
origine ori a altei þãri;
vii. Mãsurile de interceptare nu trebuie sã rezulte în refuzarea protecþiei inter-
naþionale pentru solicitanþii de azil ºi refugiaþi, ori sã rezulte în reîntoarcerea,
directã sau indirectã, a celor care necesitã protecþie internaþionalã la frontierele
teritoriilor unde viaþa lor sau libertatea ar fi în pericol pentru unul din motivele
prevãzute de Convenþie, sau unde persoana are alt motiv pentru protecþie
bazat pe dreptul internaþional. Persoanele interceptate gãsite ca avînd nevoie
de protecþie internaþionalã trebuie sã aibã acces la soluþii durabile;
viii. Nevoile speciale ale femeilor ºi copiilor precum ºi a celor care din alte
motive sînt vulnerabili trebuie sã fie considerate problemã prioritarã;
ix. Solicitanþii de azil ºi refugiaþii interceptaþi nu trebuie sã devinã pasibili de
urmãrire criminalã conform Protocolului Împotriva Traficului de Migranþi pe cale
148
terestrã, maritimã sau aerianã pentru faptul cã au fost obiectul acþiunilor
prevãzute în articolul 6 al Protocolului; nici o persoanã interceptatã nu trebuie
supusã la nici o pedeapsã pentru intrare sau aflare ilegalã pe teritoriul unui stat,
dacã sînt întrunite condiþiile prevãzute în articolul 31 al Convenþiei din 1951;
x. Persoanele interceptate care nu solicitã ori care sînt determinate ca
neavînd nevoie de protecþie internaþionalã trebuie sã fie reîntorºi rapid în
þara lor de origine sau þara a cãrei cetãþenie o au sau unde au domiciliul ºi
Statele sînt îndemnate sã coopereze în vederea facilitãrii acestui proces;1
xi. Toate persoanele implicate în procedurile de interceptare, inclusiv funcþio-
nari de stat ºi angajaþi ai companiilor comerciale, trebuie sã primeascã
instruire specialã, inclusiv pentru a îndrepta persoanele interceptate, care
necesitã protecþie internaþionalã, la organele competente din þara în care a
avut loc interceptarea, ori, dupã caz, la ICNUR;
(b) Încurajeazã statele sã genereze ºi sã împartã mai multã informaþie
detaliatã despre interceptare, inclusiv numãr, cetãþenii, genul ºi numãrul minorilor
interceptaþi, precum ºi informaþii despre practicile statului, luînd în consideraþie
problemele de securitate ºi de protecþie a informaþiei, reglementate de legislaþia
internaþionalã sau care decurg din obligaþiile internaþionale ale statelor;
(c) Încurajeazã statele sã studieze în continuare mãsurile de interceptare,
inclusiv impactul lor asupra altor state, în vederea asigurãrii cã acestea nu
contravin obligaþiilor asumate potrivit dreptului internaþional.
(Nr. 98 (LIV) 2003)
Comitetul Executiv,
Reafirmã Concluziile sale nr. 39 (XXXVI), nr. 47 (XXXVIII), nr. 54 (XXXIX),
nr. 60 (XL), nr. 64 (XLI), nr. 68 (XLIII), nr. 73 (XLIV), nr. 74 (XLVI), nr. 79 (XLVII),
nr. 84 (XLVIII), nr. 85 (XLIX), nr. 87 (L), nr. 91 (LII) ºi nr. 94 (LIII) ºi, în special,
nevoia de a combate violenþa sexualã ºi cea bazatã pe motive de gen în situaþii
implicînd refugiaþii; ºi reaminteºte în acest context scopurile ºi obiectivele
relevante ale Agendei pentru Protecþie;
Reaminteºte eforturile comunitãþii internaþionale de a fortifica cadrul legal
internaþional pentru combaterea abuzului ºi exploatãrii sexuale;
Reaminteºte de asemenea raportul Biroului Organizaþiei Naþiunilor Unite
pentru Serviciile Interne de Supraveghere privind investigarea cazurilor de
exploatare sexualã a refugiaþilor de cãtre membri ai personalului umanitar în
Africa de Vest2 ºi Rezoluþia A/RES/57/306;
1
Vezi Concluzia cu privire la returnarea persoanelor care nu necesitã protecþie inter-
naþionalã. (A/AC.96/987, para. 21).
2
A/57/465.
149
Remarcã rapoartele alarmante potrivit cãrora refugiaþi ºi solicitanþi de azil,
în special femei ºi copii, au devenit victime ale abuzului ºi exploatãrii sexuale în
timpul refugierii sau dupã sosirea în þara de azil ºi este profund îngrijorat de
faptul cã aceste situaþii au avut un impact negativ asupra accesului persoanelor
în cauzã la protecþie ºi asistenþã elementare, inclusiv medicinã ºi învãþãmînt,
eliberarea de acte de identitate ºi acordarea statutului de refugiat;
Recunoaºte cã abuzul ºi exploatarea sexualã sînt consecinþele unui raport
de forþe inegale; dinamicã care este deseori exacerbatã pe timp de crize
umanitare caracterizate prin violenþã generalizatã, strãmutãri în masã,
demolarea structurilor familiale, a sistemelor sociale ºi de valori; ºi remarcã cu
îngrijorare implicarea personalului umanitar, oficialilor ºi a altor persoane care
lucreazã în contact cu populaþiile de refugiaþi;
Admite cã protecþia inadecvatã ºi asistenþa necorespunzãtoare, în special
cantitatea ºi calitatea alimentaþiei ºi ale altor forme de asistenþã materialã, sporeºte
vulnerabilitatea refugiaþilor ºi a solicitanþilor de azil la abuzul ºi exploatarea sexualã;
Recunoaºte importanþa unor mecanisme eficiente pentru a preveni ºi a reacþiona
la cazurile de abuz ºi exploatare sexualã la toate etapele experienþei de refugiaþi;
Recunoaºte cã interesele copilului trebuie sã constituie un factor primar la
elaborarea ºi implementarea tuturor mãsurilor de prevenþie ºi reacþie, pentru a
asigura protejarea copiilor de toate formele de abuz, neglijare, exploatare ºi
violenþã, inclusiv abuz ºi exploatare sexuale;
Salutã Raportul din iunie 2002 al Grupului de lucru pentru protecþia împotriva
abuzului ºi exploatãrii sexuale în situaþii de crize umanitare al Comitetului
Interdepartamental Permanent ºi planul de acþiuni al acestuia pentru a aborda
problema abuzului ºi exploatãrii sexuale;
Reaminteºte politicile ºi instrucþiunile anterioare ale ICNUR destinate sã
abordeze problema violenþei împotriva refugiaþilor, inclusiv Politica din 1989 ºi
Instrucþiunile din 1991 privind protecþia femeilor refugiate; Politica din 1993
privind copiii refugiaþi ºi Copiii Refugiaþi 1994: Instrucþiuni privind Protecþia ºi
Asistenþa, Violenþa Sexualã împotriva Refugiaþilor 1995: Instrucþiuni de Prevenire
ºi Eliminare, actualizate în 2003; ºi Cele Cinci Angajamente din 2001 ale Înaltului
Comisar în Faþa Femeilor Refugiate;
Remarcã emiterea în mai 2003 a Instrucþiunilor revizuite ale ICNUR privind
Violenþa Sexualã ºi bazatã pe Gen în Situaþii legate de Refugiaþi, Repatriaþi ºi
Intern Strãmutaþi, precum ºi Instrucþiunile ICNUR privind Protecþia Internaþionalã,
Persecuþia bazatã pe Gen, din mai 2002; remarcã eforturile ICNUR de a aborda
pe teren problema violenþei sexuale ºi a celei bazate pe gen, precum ºi
numeroasele iniþiative de instruire întreprinse pînã acum pentru a oferi
personalului abilitãþi practice necesare pentru satisfacerea nevoilor de protecþie
a victimelor abuzului ºi exploatãrii sexuale;
Salutã eforturile ICNUR de a aborda problema în cauzã prin promulgarea ºi
implementarea unui Cod de conduitã pentru personalul ICNUR, în conformitate
cu planul de acþiuni al Grupului de lucru pentru protecþia împotriva abuzului ºi
150
exploatãrii sexuale în situaþii de crize umanitare al Comitetului Interdepar-
tamental Permanent; ºi prin modificarea subcontractelor de implementare a
programelor pentru a include cerinþa ca partenerii de implementare sã posede
Coduri de conduitã similare ºi ca acestea sã fie implementate integral;
(a) Face apel la state, ICNUR ºi partenerii operaþionali ºi de implementare
ai acestuia sã asigure adoptarea unor sisteme adecvate pentru a preveni ºi
reacþiona la cazurile de violenþã sexualã ºi bazatã pe gen, inclusiv abuzul ºi
exploatarea sexualã, sã asigure cã nevoile femeilor ºi ale copiilor, precum ºi
ale persoanelor vulnerabile, sînt satisfãcute permanent; ºi recomandã ca
mãsurile pentru combaterea abuzului ºi exploatãrii sexuale a refugiaþilor ºi a
solicitanþilor de azil sã se cãlãuzeascã de importanþa:
i. Asigurãrii unei trimiteri exprese în codurile de conduitã ºi alte documente
relevante la responsabilitatea personalului de a preveni ºi reacþiona în mod
adecvat la violenþa sexualã ºi cea bazatã pe gen, inclusiv abuz ºi exploatare
sexualã;
ii. Asigurãrii unei investigaþii prompte a acuzaþiilor de abuz ºi exploatare sexualã;
iii. Asigurãrii cã acþiunile întreprinse în numele femeilor, copiilor ºi a
persoanelor vulnerabile sporesc participarea lor în procesul de luare a
deciziilor; cã acestora le sînt asigurate informaþie suficientã pentru a putea
forma opinii proprii ºi canale pentru comunicarea problemelor lor cãtre
agenþiile umanitare ºi cã le este furnizatã informaþie completã despre
protecþia refugiaþilor ºi asistenþa disponibilã;
iv. Asigurãrii cã aprecierea nevoilor, evaluãrile ºi rapoartele identificã
vulnerabilitatea la abuzul ºi exploatarea sexualã ºi asigurã baza pentru o
planificare îmbunãtãþitã a programelor care sã reducã la minim riscurile ºi
posibilitãþile de abuz ºi exploatare sexualã ºi cã procesul de protecþie ºi
asistenþã, inclusiv cantitatea ºi calitatea metodelor de asistenþã ºi distribuþie,
sînt elaborate ºi implementate într-o manierã care sã reducã riscul abuzului
ºi exploatãrii sexuale;
v. Asigurãrii cã administrarea lagãrelor se face într-o manierã echitabilã
care protejeazã femeile, copiii ºi grupurile vulnerabile ºi cã structura lagãrelor
este schiþatã astfel încît sã facã categoriile menþionate mai puþin vulnerabile
la abuzul ºi exploatarea sexualã;
vi. Asigurãrii creãrii unor mecanisme uºor accesibile ºi confidenþiale de
raportare ºi reparare pentru victimele abuzului ºi exploatãrii sexuale; sã
aplice sancþiuni fãptuitorilor ºi sã asigure cã aceste mecanisme respectã
drepturile procesuale ale persoanelor acuzate ºi garanteazã securitatea ºi
drepturile victimelor ºi ale martorilor;
vii. Asigurãrii existenþei unor mãsuri de remedii adecvate pentru îngrijirea
victimelor abuzului ºi exploatãrii sexuale;
viii. Activitãþilor de instruire ºi perfecþionare a capacitãþilor pentru a preveni
ºi reacþiona la cazurile de abuz ºi exploatare sexualã;
151
(b) Face apel la ICNUR sã continue activitãþile în curs de desfãºurare în
domeniul prevenirii abuzului ºi exploatãrii sexuale, acordînd o atenþie specialã
urmãtoarelor aspecte:
xii. Asigurarea implementãrii depline a politicilor, codurilor de conduitã,
instrucþiunilor privind violenþa sexualã ºi bazatã pe gen în situaþii implicînd
refugiaþi, repatriaþi ºi persoane intern strãmutate, precum ºi instrucþiunile
ICNUR privind persecuþia pe bazatã pe gen;
xiii. Implementarea recomandãrilor relevante conþinute în evaluãrile
activitãþilor ICNUR în domeniul femeilor refugiate, copiilor refugiaþi ºi al
serviciilor comunitare;
xiv. Asigurarea unui nivel corespunzãtor de monitorizare ºi supraveghere a
programelor de prevenire ºi protecþie împotriva abuzului ºi exploatãrii
sexuale, inclusiv prin prezenþã fizicã ºi asistarea personalului în teren în
vederea implementãrii unor programe concrete de acþiuni;
xv. Elaborarea unor mecanisme care sã asigure rãspunderea, inclusiv la
nivel superior, de a preveni violenþa sexualã ºi cea bazatã pe gen în procesul
de implementare a tuturor activitãþilor de protecþie ºi asistenþã;
xvi. Promovarea unui echilibru de gen în cadrul personalului la toate nivelurile,
atît la sediul central, cît ºi în teren, utilizînd principii de selectare bazate pe
merite;
(c) Îndeamnã toate statele, în conformitate cu prevederile aplicabile ale
dreptului internaþional privind refugiaþii, privind drepturile omului ºi ale dreptului
umanitar:
i. sã apere refugiaþii ºi solicitanþii de azil, în special copiii, de toate formele
de abuz, neglijare, exploatare ºi violenþã; ºi
ii. sã coopereze pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare, exploatare
sexualã ºi violenþã împotriva femeilor refugiate ºi solicitante de azil ºi sã
promoveze un rol activ ale acestora în procesul de luare a deciziilor care le
afecteazã viaþa ºi comunitatea;
(d) Îndeamnã statele sã respecte ºi asigure dreptul tuturor persoanelor de
pe teritoriul lor ºi supuse jurisdicþiei lor la siguranþã personalã, printre altele,
prin adoptarea de legi relevante, conforme cu dreptul internaþional ºi prin
adoptarea de mãsuri concrete, unde nu existã acestea, menite sã previnã ºi sã
combatã abuzul ºi exploatarea sexualã, inclusiv prin:
i. Elaborarea ºi implementarea unor programe de instruire, instrucþiuni ºi
alte mãsuri practice, cu scopul de a promova respectarea de cãtre toþi
funcþionarii publici, precum ºi persoanele care acþioneazã în numele statului,
care intrã în contact cu persoanele refugiate, a dreptului fiecãrui individ la
siguranþa personalã ºi de a promova protecþia împotriva abuzului ºi exploatãrii
sexuale;
ii. Mãsuri adecvate care sã urmeze acuzaþiilor de violenþã ºi exploatare
sexualã, inclusiv, dupã caz, implementare de remedii, cum ar fi facilitarea
152
raportãrii ºi investigãrii acuzaþiilor de violenþã ºi exploatare sexualã, tragerea
la rãspundere a fãptuitorilor, precum ºi sancþiuni disciplinare prompte ºi
adecvate în cazuri de abuz de putere sau neglijenþã gravã care au avut ca
rezultat situaþii de exploatare sexualã;
iii. Mecanisme de raportare ºi remedii, dupã caz, care sã fie uºor accesibile,
sã nu compromitã securitatea supravieþuitorilor sau altor informatori ºi sã
respecte principiul confidenþialitãþii. Asemenea mecanisme de raportare
trebuie, în mãsura posibilitãþilor, sã ofere victimelor ºi martorilor acces la
servicii de asistenþã cu personal instruit, în special consultanþi femei;
(e) Face apel la state sã asigure cã toate agenþiile umanitare finanþate de
ele, care lucreazã cu refugiaþii, integreazã ºi promoveazã politici conforme cu
principiile fundamentale ale planului de acþiuni al Grupului de lucru pentru
protecþia împotriva abuzului ºi exploatãrii sexuale în situaþii de crize umanitare
al Comitetului Interdepartamental Permanent;
(f) Face apel la ICNUR sã sprijine capacitãþile interne de investigaþii ale
Biroului Inspectorului General ca sã asigure cã Biroul este capabil sã reacþioneze
rapid ºi eficient ºi sã stabileascã veridicitatea oricãror acuzaþii de abuz sau
exploatare sexualã din partea personalului ICNUR sau al partenerilor de
implementare;
(g) Face apel la comunitatea internaþionalã în cooperare cu ICNUR ºi alte
organizaþii internaþionale sã mobilizeze resursele necesare pentru a asigura
protecþia ºi asistenþa materialã în þãrile gazdã, potrivit principiilor solidaritãþii ºi
cooperãrii internaþionale, al responsabilitãþii comune, deoarece protecþia
inadecvatã sau asistenþa necorespunzãtoare sau inadecvat repartizatã pot spori
vulnerabilitatea refugiaþilor ºi a solicitanþilor de azil la abuzul ºi exploatarea
sexualã;
(h) Face apel la ICNUR sã continue cooperarea sa cu alþi factori pentru a
asigura protecþia împotriva abuzului ºi exploatãrii refugiaþilor ºi a solicitanþilor
de azil, inclusiv prin participarea la activitãþile Grupului de lucru pentru protecþia
împotriva abuzului ºi exploatãrii sexuale în situaþii de crize umanitare al
Comitetului Interdepartamental Permanent ºi ale altor mecanisme de
coordonare;
(i) Face apel la ICNUR sã continue sã raporteze periodic progresul atins în
implementarea mãsurilor pentru combaterea abuzului ºi exploatãrii sexuale.
153
NOTE CU PRIVIRE LA PROTECÞIA INTERNAÞIONALÃ
(A/AC.96/965 din 11.09.2002)
32. Agenda cheamã la mai multe aderãri la Convenþia din 1951 ºi Protocolul
din 1967. În perioada raportatã, Republica Moldova a aderat la ambele
instrumente, Saint Kitts ºi Nevis la Convenþia din 1951 ºi Ucraina la Protocolul
din 1967. Acest eveniment face ca numãrul Statelor-parte la Convenþia din
1951 ºi/sau la Protocolul din 1967 sã devinã 144. În aceastã perioadã Malta ºi-
a retras limitarea geograficã, ca ºi numãrul altor rezerve la Convenþie. Pentru
aceste state, ca ºi pentru toate Statele-parte, implementarea Convenþiei ºi a
Protocolului sînt, desigur, de o importanþã crucialã.
(A/AC.96/975 din 02.07.2003)
Mecanismele de susþinere a legislaþiei cu privire la refugiaþi deruleazã cu

aderarea la Convenþia din 1951 ºi la Protocolul din 1967. Urmãtorii paºi constituie
adoptarea legislaþiei naþionale cu privire la azil ºi înfiinþarea organelor
împuternicite cu drept de a decide, legislaþie care implementeazã aceste
obligaþiuni în mod onest ºi efectiv. Rolul ICNUR în acest domeniu este special,
deoarece este unica agenþie a Naþiunilor Unite implicatã direct în procesul
naþional de creare a legilor, proceduri ºi luare de decizii în problemele legate
de azil. În mod colectiv, Statele furnizeazã regulamente în domeniul protecþiei
în cadrul Concluziilor Comitetului Executiv, pe cînd Consultaþiile Globale, ºi, ca
rezultat, Agenda pentru Protecþie au stabilit un program global de acþiuni pentru
a întãri mecanismul protecþiei.
De la adoptarea ultimei Note despre Protecþia Internaþionalã, Ukraina ºi
Timor-Leste au aderat la Convenþia din 1951; Timor-Leste a aderat, de
asemenea, la Protocolul din 1967, apropiind numãrul Statelor-pãrþi la unul
sau ambele instrumente de 145. Þãrile în care legislaþia cu privire la refugiaþi
a fost aprobatã pentru prima datã în decursul perioadei raportate au inclus
Republica Democratã Congo, El Salvador, Moldova, Paraguai ºi Peru. În alte
þãri, legislaþia a fost adoptatã, însã implementarea ei a fost suspendatã ºi
ICNUR a fost obligat sã preia determinarea statutului de refugiat sub Mandatul
sãu. În perioada în care multe state erau în proces de perfectare a legislaþiei
existente sau adoptare a unor noi legi, ICNUR ºi-a exprimat îngrijorarea în
privinþa naturii lor frecvent restrictive, evidentã din mãsurile care reduc accesul
la procedurile de bazã ºi/sau care se axeazã în primul rînd pe controlul
emigraþiei.
154
ACORD DE COOPERARE
ÎNTRE ÎNALTUL COMISARIAT AL NAÞIUNILOR UNITE
PENTRU REFUGIAÞI ªI GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA1
Avînd în vedere cã Oficiul Înaltului Comisariat al Naþiunilor Unite pentru

Refugiaþi a fost instituit prin rezoluþia 319 (IV) din 3 decembrie 1949 a Adunãrii
Generale a Naþiunilor Unite,
Luînd în consideraþie cã Statutul Oficiului Înaltului Comisariat al Naþiunilor
Unite pentru Refugiaþi, adoptat de Adunarea Generalã a Naþiunilor Unite prin
rezoluþia 428 (V) din 14 decembrie 1950, prevede, inter alia, cã înaltul Comisariat,
acþionînd sub autoritatea Adunãrii Generale, îºi va asuma, sub auspiciile
Naþiunilor Unite, funcþia de protecþie internaþionalã a refugiaþilor care cad sub
incidenþa Statutului ºi cãutarea de soluþii durabile pentru problema refugiaþilor
prin acordarea asistenþei guvernelor, iar în cazul aprobãrii din partea guvernelor
vizate ºi organizaþiilor private, în scopul facilitãrii repatrierii voluntare a unor
astfel de refugiaþi sau asimilãrii lor în cadrul noilor comunitãþi naþionale,
Þinînd cont de faptul cã Oficiul Înaltului Comisariat al Naþiunilor Unite pentru
Refugiaþi, fiind un organ subsidiar înfiinþat de Adunarea Generalã în conformitate
cu articolul 22 al Cartei Naþiunilor Unite, este parte integrantã a Naþiunilor Unite,
a cãrui statut, privilegii ºi imunitãþi sînt guvernate de Convenþia privind privilegiile
ºi imunitãþile ONU, adoptatã de Adunarea Generalã la 13 februarie 1946,
Întrucît articolul 16 al Statutului Oficiului Înaltului Comisariat al Naþiunilor
Unite pentru Refugiaþi prevede cã Înaltul Comisariat va consulta guvernele þãrilor
de reºedinþã a refugiaþilor în vederea necesitãþii desemnãrii unor reprezentanþi
în aceste þãri ºi cã în oricare din ele, unde existã o astfel de necesitate, poate fi
desemnat un reprezentant aprobat de guvernul acelei þãri,
Avînd în vedere cã Oficiul Înaltului Comisariat al Naþiunilor Unite pentru
Refugiaþi ºi Guvernul Republicii Moldova doresc sã stabileascã termenele ºi
condiþiile în baza cãrora Oficiul, în cadrul mandatului sãu, va fi reprezentat în
þarã.
Reieºind din cele expuse. Oficiul Înaltului Comisariat al Naþiunilor Unite pentru
Refugiaþi ºi Guvernul Republicii Moldova, în spirit de cooperare amicalã, au
încheiat prezentul Acord.
Articolul I. Definiþii
În sensul prezentului Acord, vor fi utilizate urmãtoarele definiþii:
a) UNHCR înseamnã Înaltul Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi,
b) Înaltul Comisariat înseamnã Înaltul Comisariat al Naþiunilor Unite pentru
Refugiaþi sau funcþionarii, cãrora Înaltul Comisariat le-a delegat competenþa de
a acþiona din numele sãu,
1
Întocmit la 2 decembrie 1998.
155
c) Guvern înseamnã Guvernul Republicii Moldova,
d) Þarã gazdã sau Þarã înseamnã Republica Moldova,
e) Pãrþi înseamnã UNHCR ºi Guvernul,
f) Convenþie înseamnã Convenþia privind privilegiile ºi imunitãþile ONU,
adoptatã de Adunarea Generalã a ONU la 13 februarie 1946,
g) Oficiul UNHCR înseamnã toate oficiile, localurile, instalaþiile ºi utilajele,
ocupate sau deþinute în þarã,
h) Reprezentantul UNHCR înseamnã funcþionarul UNHCR, ºeful Oficiului
UNHCR în þarã,
i) Funcþionarii UNHCR înseamnã toþi membrii personalului UNHCR, angajaþi
conform Regulamentului de personal ºi Regulilor Naþiunilor Unite, cu excepþia
personalului angajat pe plan local ºi plãtit la tarif cu ora, conform prevederilor
rezoluþiei nr. 76(I) a Adunãrii Generale,
j) Experþi în misiune înseamnã persoanele, altele decît funcþionarii UNHCR
sau persoanele care presteazã servicii din numele UNHCR care îndeplinesc
misiuni pentru UNHCR,
k) Persoanele care presteazã servicii din numele UNHCR înseamnã persoa-
nele fizice ºi juridice ºi angajaþii acestora, alþii decît cetãþenii þãrii gazdã, împu-
ternicite de UNHCR de a executa sau a ajuta în îndeplinirea programelor sale,
l) Personalul UNHCR înseamnã funcþionarii UNHCR, experþii în misiune
ºi persoanele care presteazã servicii din numele UNHCR.
Articolul II. Scopul prezentului acord
Prezentul Acord prevede condiþiile de bazã, conform cãrora UNHCR, în
limita mandatului sãu, va coopera cu Guvernul, va deschide oficiu în þarã, ºi va
acorda protecþie internaþionalã ºi ajutor umanitar în favoarea refugiaþilor ºi altor
persoane din þara gazdã care cad sub incidenþa sa.
Articolul III. Cooperarea între Guvern ºi UNHCR
1. Cooperarea între Guvern ºi UNHCR în domeniul protecþiei internaþionale
ºi ajutorului umanitar refugiaþilor ºi altor persoane ce cad sub incidenþa UNHCR
se va desfãºura în baza Statutului UNHCR, altor decizii ºi rezoluþii importante
cu privire Ia UNHCR, adoptate de organele Naþiunilor Unite.
2. Oficiul UNHCR va avea consultãri ºi va coopera cu Guvernul în ce priveºte
elaborarea ºi revizuirea proiectelor vizînd refugiaþii ºi alte persoane ce cad sub
incidenþa UNHCR.
3. Pentru orice proiect finanþat de UNHCR, care urmeazã a fi implementat
de Guvern, termenii ºi condiþiile, inclusiv angajamentele Guvernului ºi înaltului
Comisar în legãturã cu asigurarea cu fonduri, resurse, echipament ºi servicii
sau orice altã asistenþã pentru refugiaþi vor fi prevãzute în proiectele acordurilor
care urmeazã a fi semnate de Guvern ºi UNHCR.
4. Guvernul, în orice timp, va acorda acces liber personalului UNHCR la
refugiaþi ºi la alte persoane vizate de UNHCR precum ºi la locurile de implementare
a proiectelor UNHCR cu scopul de a monitoriza toate fazele lor de implementare.
156
Articolul IV. Oficiul UNHCR
1. Guvernul salutã înfiinþarea ºi întreþinerea de cãtre UNHCR a unui sau
mai multe oficii în þarã pentru asigurarea protecþiei internaþionale ºi ajutorului
umanitar refugiaþilor ºi altor persoane vizate de UNHCR.
2. UNHCR poate desemna, cu acordul Guvernului, ca Oficiul UNHCR în
þarã sã serveascã ca un oficiu regional/local ºi Guvernul va fi notificat în scris
referitor la numãrul ºi griului funcþionarilor angajaþi la Oficiu.
3. Oficiul UNHCR îºi va exercita funcþiile desemnate de Înaltul Comisariat,
conform mandatului sãu pentru refugiaþi ºi alte persoane aflate în grija sa,
inclusiv, va stabili ºi va întreþine relaþii între UNHCR ºi alte organizaþii
guvernamentale sau nonguvernamentale care îºi desfãºoarã activitatea în þarã.
Articolul V. Personalul UNHCR
1. UNHCR poate desemna pentru Oficiul din þarã un numãr de funcþionari,
sau alt personal, pe care UNHCR îl considerã necesar pentru exercitarea
funcþiilor de protecþie internaþionalã ºi ajutor umanitar.
2. Guvernul va fi informat asupra categoriilor funcþionarilor ºi altui personal
care urmeazã a fi desemnat în Oficiul UNHCR din þarã.
3. UNHCR poate desemna funcþionari pentru a vizita þara în scopurile
consultãrii ºi cooperãrii cu funcþionarii corespunzãtori ai Guvernului sau altor
pãrþi implicate în lucrul cu refugiaþii în legãturã cu:
a) revizuirea, elaborarea, monitoringul ºi evaluarea programelor de protecþie
internaþionalã ºi ajutor umanitar;
b) expedierea, recepþionarea, distribuirea sau folosirea resurselor, echipa-
mentului ºi altor materiale furnizate de UNHCR;
c) cãutarea soluþiilor durabile în problema refugiaþilor;
d) orice alte probleme cu privire la aplicarea acestui Acord.
Articolul VI. Facilitãþi pentru implementarea programelor umanitare
ale UNHCR
1. Guvernul, de comun acord cu UNHCR, va întreprinde orice mãsurã care
poate fi necesarã pentru scutirea funcþionarilor UNHCR, experþilor în misiune ºi
persoanelor care presteazã servicii din numele UNHCR de la reglementãrile sau
orice alte prevederi legale care pot împiedica desfãºurarea activitãþii ºi proiectelor
executate în conformitate cu prezentul Acord, ºi le va acorda astfel de facilitãþi
care pot fi necesare pentru executarea rapidã ºi eficientã a programelor umanitare
ale UNHCR pentru refugiaþii din þarã. Astfel de mãsuri vor include autorizaþia de
a opera, fãrã plata taxelor de licenþã, a radioului UNHCR ºi altor mijloace de
telecomunicaþii; acordarea drepturilor de trafic aerian ºi scutirea de la taxe de
aterizare a avioanelor ºi plata pentru zborurile de urgenþã legate de transportarea
încãrcãturilor, precum ºi a refugiaþilor ºi/sau personalului UNHCR.
2. Guvernul, în mãsura posibilitãþilor, de comun acord cu UNHCR va acorda
urmãtoarele:
157
a) în mod gratuit un local corespunzãtor pentru sediul Oficiului UNHCR în
þarã;
b) facilitãþi pentru Oficiul UNHCR, de tipul echipament, bunuri mobile ºi
întreþinerea localului Oficiului.
3. Guvernul va asigura ca Oficiului UNHCR sã-i fie acordate în orice timp
serviciile publice necesare ºi ca astfel de servicii publice sã fie oferite în termene
rezonabile.
4. Guvernul va lua mãsurile necesare, dacã va fi cazul pentru a asigura
securitatea ºi protecþia localurilor UNHCR ºi al personalului sãu.
5. Guvernul va facilita asigurarea cu spaþiu locativ a personalului strãin
angajat de UNHCR.
Articolul VII. Privilegii ºi imunitãþi
1. Guvernul va aplica faþã de UNHCR, proprietatea, fondurile ºi bunurile
sale, funcþionarii sãi, experþii în misiune prevederile corespunzãtoare ale
Convenþiei cu privire la privilegiile ºi imunitãþile ONU, la care Guvernul a devenit
parte la 12 aprilie 1995.
2. Guvernul de asemenea este de acord sã acorde UNHCR ºi personalului
sãu astfel de privilegii ºi imunitãþi suplimentare, necesare pentru exercitarea
unei funcþionãri eficiente a UNHCR în domeniul protecþiei internaþionale ºi
ajutorului umanitar.
3. Fãrã a prejudicia paragraful 1 al prezentului Articol, Guvernul va acorda,
în special, pentru UNHCR privilegiile, imunitãþile, drepturile ºi facilitãþile prevãzute
în articolele VIII-XV ale prezentului Acord.
Articolul VIII. Oficiul, proprietatea, fondurile ºi bunurile UNHCR
1. UNHCR, proprietatea, fondurile ºi bunurile sale oriunde ar fi amplasate ºi
de cãtre oricine ar fi deþinute vor beneficia de imunitate faþã de orice formã de
urmãrire juridicã, cu excepþia ºi în limita cazurilor particulare cînd s-a renunþat
în mod expres la imunitate; se înþelege cã o astfel de renunþare nu se va extinde
asupra oricãrei mãsuri de execuþie.
2. Localurile Oficiului UNHCR vor fi inviolabile. Proprietatea, fondurile ºi
bunurile UNHCR oriunde ar fi amplasate ºi de cãtre oricine ar fi deþinute nu pot
fi obiect al unei percheziþii, rechiziþii, confiscãri, exproprieri sau a oricãrei alte
forme de intervenþie, indiferent de forma acþiunii fie executivã, administrativã,
judiciarã sau legislativã.
3. Arhivele UNHCR ºi în general toatã documentaþia ce aparþine sau este
deþinutã de cãtre acesta, sînt inviolabile.
4. Fondurile, bunurile, venitul ºi altã proprietate a UNHCR va fi scutitã de:
a) orice formã de impozit direct, cu condiþia cã UNHCR nu va pretinde la
scutirea de la plata pentru serviciile publice comunale;
b) taxe vamale, interdicþii ºi restricþii pentru articolele importate sau exportate
de cãtre UNHCR pentru necesitãþile sale oficiale cu condiþia cã aceste articole
158
importate în condiþiile unei astfel de scutiri nu vor fi comercializate pe teritoriul
þãrii, cu excepþia cazurilor ºi în condiþiile convenite cu Guvernul;
c) taxe vamale, interdicþii ºi restricþii în legãturã cu importul ºi exportul
publicaþiilor sale.
5. Deºi, UNHCR nu va cere, în genere, sã fie scutit de accize ºi taxe cuprinse
în preþul de cumpãrare (cum ar fi Taxa pe Valoarea Adãugatã) la vînzãrile de
bunuri mobile sau imobile, totuºi în cazurile în care UNHCR cumpãrã o cantitate
mare de bunuri spre a le folosi în scopuri oficiale, ale cãror preþ cuprinde accize
ºi taxe de aceastã naturã, Guvernul, de fiecare datã, cînd aceasta este posibil,
va lua mãsurile administrative corespunzãtoare pentru scutirea de plata taxei
sau impozitului sau pentru a i se restitui cuantumul lor.
6. Orice materiale importate sau exportate de UNHCR, de organe naþionale
sau internaþionale împuternicite sã acþioneze din numele UNHCR în legãturã
cu ajutorul umanitar pentru refugiaþi vor fi scutite de orice taxã vamalã, interdicþii
ºi restricþii.
7. UNHCR nu va fi supus vreunui control financiar, reglementãri sau moratoriu
ºi poate liber:
a) sã achiziþioneze de la agenþii economici autorizaþi, sã deþinã ºi sã
foloseascã valutã negociabilã, sã deþinã conturi în valutã strãinã ºi sã obþinã,
prin intermediul instituþiilor autorizate, sã deþinã ºi sã foloseascã fonduri, hîrtii
de valoare ºi aur;
b) sã introducã fonduri, hîrtii de valoare, valutã strãinã ºi aur în þara gazdã
din orice altã þarã, sã le foloseascã în þara gazdã sau sã le transfere în alte
þãri.
8. UNHCR va beneficia de cea mai favorabilã ratã legalã a schimbului valutar.
Articolul IX. Facilitãþi privind comunicaþiile
1. UNHCR va beneficia, privind comunicaþiile sale oficiale, de un tratament
nu mai puþin favorabil decît acel acordat de Guvern oricãrui alt Guvern, inclusiv
misiunilor sale diplomatice sau oricãrei alte organizaþii interguvernamentale,
internaþionale în materii de prioritãþi, tarife ºi plãþi poºtale, telegrame, faxuri,
telefon, telegraf, telex ºi alte mijloace de comunicare, la fel ca ºi taxele pentru
informarea prin presã ºi radio.
2. Guvernul va asigura inviolabilitatea comunicaþiilor oficiale ºi coresponden-
tei UNHCR ºi nu va supune cenzurii comunicaþiile ºi corespondenþa lui. Astfel
de inviolabilitate, fãrã limitarea din considerentul enumerarii, va fi extinsã asupra
publicaþiilor, fotografiilor, slaidurilor, filmelor ºi înregistrãrilor audio.
3. UNHCR va avea dreptul sã utilizeze coduri, sã transmitã ºi sã primeascã
corespondenþa ºi alte materiale prin curier sau valize sigilate care trebuie sã
aibã aceleasi privilegii ºi imunitãþi ca ºi curierii ºi valizele diplomatice.
4. UNHCR va avea dreptul de a opera cu radioul sau alte mijloace de
telecomunicaþie, pe frecvenþele înregistrate ale ONU, ºi acele alocate de Guvern,
159
între oficiile sale, în cadrul ºi în afara þãrii ºi, în particular, cu Sediul Principal al
UNHCR de la Geneva.
Articolul X. Funcþionarii UNHCR
1. Reprezentantul UNHCR, reprezentantul adjunct ºi alþi funcþionari de rang
inferior, dupã cum poate fi convenit convenit între UNHCR ºi Guvern se vor
bucura, pe durata aflãrii lor în þarã impreunã cu soþii (soþiile) ºi alte persoane
aflate la întreþinerea lor, de aceleaºi privilegii ºi imunitãþi, scutiri ºi facilitãþi
acordate în mod normal funcþionarilor diplomatici. În acest scop Ministerul
Afacerilor Externe va include numele lor în lista corpului diplomatic.
2. Funcþionarii UNHCR, în timpul aflãrii în þarã, se vor bucura de urmãtoarele
facilitãþi, privilegii ºi imunitãþi:
(a) imunitate de arest personal sau detenþie;
(b) imunitate de jurisdicþie pentru toate actele verbale ºi scrise ºi cele
îndeplinite de ei în conformitate cu funcþiile lor oficiale, o asemenea imunitate
va fi acordatã ºi dupã terminarea angajamentului la UNHCR;
(c) imunitatea de la inspectarea ºi confiscarea bagajelor lor oficiale;
(d) scutirea de orice obligaþii legate de serviciul militar ºi orice alt serviciu
obligatoriu;
(e) scutirea, împreunã cu soþii (soþiile) ºi alte persoane aflate la întreþinerea
lor ºi alþi membri care locuiesc cu ei, de restricþii referitoare la imigrare ºi
înregistrarea strãinilor;
(f) scutirea de impozitarea salariilor ºi tuturor altor remunerãri plãtite de
UNHCR;
(g) vor fi scutiþi de orice formã a impozitãrii venitului provenit din surse din
afara tãrii;
(h) acordarea promptã, fãrã platã, a vizelor, licenþelor sau permiselor, dacã
e necesar, ºi deplasarea liberã în interiorul tãrii, precum ºi spre sau din þarã, în
masura, necesarã pentru executarea programelor UNHCR privind protecþia
internaþionalã ºi ajutorul umanitar;
(i) libertatea de a pãstra sau menþine în þarã valutã strãinã, conturi în valutã
strãinã ºi proprietate mobilã ºi dreptul ca dupã expirarea termenului de angajare
la UNHCR sã scoatã din þara gazdã fondurile sale pentru posesia legitimã a
cãrora ei s-au dovedit a fi posesori de bunã credinþã;
(j) împreunã cu soþii (soþiile) ºi alte personae aflate la întreþinerea lor,
precum ºi alþi membri care locuiesc cu ei de aceeaºi protecþie ºi aceleaºi
facilitãþi privind repatrierea acordate în timpul crizelor internaþionale diplomaþilor
strãini;
(k) de dreptul de a importa obiecte pentru uz personal fãrã taxe ºi alte
perceperi, interdicþii sau restricþii pentru importul:
(i) mobilei ºi lucrurilor personale în una sau mai multe expedieri, ºi ulterior
sã importe accesoriile necesare la acestea, inclusiv automobile, în
160
conformitate cu reglementãrile aplicate în þarã reprezentanþi diplomatici
acreditaþi în þarã ºi/sau membrii rezidenþi ai organizaþiilor internaþionale;
(ii) cantitãþi rezonabile ale articolelor determinate pentru uz sau consum
personal ºi nu pentru donare sau vînzare.
3. Funcþionarii UNHCR care sînt naþionali sau rezidenþi permanenþi în þara
gazdã se vor bucura numai de acele privilegii ºi imunitãþi care sînt prevãzute
de Convenþie.
Articolul XI. Personalul angajat pe plan local
1. Personalul angajat pe plan local ºi plãtit la tarif cu ora pentru prestarea
serviciilor pentru UNHCR se va bucura de imunitatea de jurisdicþie în legãturã
cu actele verbale, scrise sau efectuate în conformitate cu atribuþiile de
serviciu.
2. Termenele ºi condiþiile angajãrii pentru personalul angajat pe plan local
vor fi în conformitate cu rezoluþiile, regulamentele ºi regulile respective ale ONU.
Articolul XII. Experþii în misiune
1. Experþilor care îndeplinesc misiuni pentru UNHCR li se vor acorda astfel
de facilitãþi, privilegii ºi imunitãþi care sînt necesare pentru executarea
independentã a funcþiilor lor. În special lor li se va acorda:
(a) imunitatea de arest personal ºi detenþie;
(b) imunitatea de jurisdicþie pentru orice acte verbale sau scrise îndeplinite
de ei în timpul exercitãrii misiunii lor. Aceastã imunitate se va extinde ºi pe
perioada ulterioarã terminãrii misiunii pentru UNHCR;
(c) inviolabilitatea tuturor actelor ºi documentelor;
(d) dreptul de a folosi coduri ºi a primi documente sau corespondenþã prin
curier sau în valize sigilate în scopul comunicãrii oficiale;
(e) aceleaºi facilitãþi în legãturã cu restricþiile în privinþa valutei sau schimbului
valutar care sînt acordate reprezentanþilor guvernelor strãine pentru misiuni
oficiale temporare;
(f) aceleaºi imunitãþi ºi facilitãþi, inclusiv imunitatea de inspectare ºi confiscare
a bagajului lor personal, care sînt acordate diplomaþilor strãini.
Articolul XIII. Persoanele care presteazã servicii
din numele UNHCR
1. Cu excepþia cazurilor cînd Pãrþile vor conveni altfel, Guvernul va acorda
tuturor persoanelor care presteazã servicii din numele UNHCR, altor decît
cetãþenii þãrii gazdã angajaþi local, privilegii ºi imunitãþi specificate în articolul V,
secþiunea 18 a Convenþiei. Suplimentar lor li se vor acorda:
(a) eliberarea promptã ºi fãrã platã a vizelor, licenþelor sau permiselor
necesare pentru exercitarea efectivã a funcþiilor lor;
(b) deplasarea liberã în interiorul þãrii, precum ºi spre sau din þarã, în mãsura
necesarã pentru implementarea programelor umanitare ale UNHCR.
161
Articolul XIV. Notificarea
1. UNHCR va notifica Guvernului numele funcþionarilor UNHCR, experþilor
în misiune ºi al altor persoane care presteazã servicii din numele UNHCR,
precum ºi modificãrile în statutul acestor persoane.
2. Funcþionarii UNHCR, experþii în misiune ºi alte persoane care presteazã
servicii în numele UNHCR trebuie sã deþinã legitimaþie specialã care certificã
statutul lor conform prezentului acord.
Articolul XV. Renunþarea la imunitate
Privilegiile ºi imunitãþile sînt acordate personalului UNHCR în interesele
Naþiunilor Unite ºi UNHCR ºi nu pentru beneficiul personal al persoanelor
angajate. Secretarul General al ONU poate renunþa la imunitatea oricãruia din
personalul UNHCR în orice caz, cînd, dupã pãrerea sa, imunitatea va împiedica
cursul justiþiei ºi cînd prin renunþarea la aceasta nu se aduc prejudicii intereselor
Naþiunilor Unite ºi UNHCR.
Articolul XVI. Soluþionarea litigiilor
Orice diferend între UNHCR ºi Guvern care apare din sau cu privire la
prezentul Acord va fi soluþionat amical pe calea negocierilor sau alt mod
convenit de soluþionare, iar în caz de eºec, va fi supus arbitrajului la cererea
oricãreia din Pãrþi. Fiecare parte va numi un arbitru ºi cei doi arbitri astfel
numiþi vor desemna un al treilea, care va fi preºedinte. Dacã în termen de
treizeci de zile din momentul înaintãrii cererii privind supunerea diferendului
dat unei proceduri arbitrale una din Pãrþi nu a desemnat un arbitru, sau dacã
în termen de cincisprezece zile din momentul desemnãrii celor doi arbitri nu
este desemnat al treilea arbitru, oricare Parte poate apela la Preºedintele
Curþii Internaþionale de Justiþie pentru a desemna un arbitru. Toate deciziile
arbitrilor se adoptã cu votul a doi din ei. Regulile de procedurã arbitralã vor fi
stabilite de Pãrþi ºi evaluate de arbitri. Hotãrîrea arbitralã va cuprinde probele
pe care ea se întemeiazã ºi va fi acceptatã de Pãrþi în calitate de decizie
finalã pentru diferend.
Articolul XVII. Prevederile generale
1. Prezentul Acord se va aplica temporar din data semnãrii lui de cãtre
ambele Pãrþi ºi va intra în vigoare din data notificãrii Înaltului Comisariat al
Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi din partea Guvernului despre îndeplinirea tuturor
procedurilor constituþionale necesare intrãrii lui în vigoare.
2. Prezentul Acord va fi interpretat în vederea scopului sãu primar, care ar
permite UNHCR sã execute mandatul sãu internaþional pentru refugiaþi, deplin
ºi eficient ºi sã-ºi atingã obiectivele sale umanitare în þarã.
3. Orice problemã relevantã care nu este prevãzutã în prezentul Acord va fi
soluþionatã de Pãrþi în conformitate cu rezoluþiile ºi deciziile respective ale
organelor corespunzãtoare ale Naþiunilor Unite. Fiecare din Pãrþi va examina
162
deplin ºi în modul cuvenit orice propunere înaintatã de cealaltã Parte în
conformitate cu prezentul paragraf.
4. Consultãrile privind amendarea prezentului Acord pot avea loc la cererea
Guvernului sau UNHCR. Amendamentele vor fi fãcute printr-un acord comun
în formã scrisã.
5. Prezentul Acord îºi înceteazã valabilitatea dupã expirarea termenului de
ºase luni din momentul cînd una dintre Pãrþile contractante va notifica celeilalte
Pãrþi în formã scrisã despre intenþia sa de a-l denunþa, cu excepþia perioadei
necesare pentru încetarea normalã a activitãþilor UNHCR în þarã ºi dispunerea
de proprietatea sa din þarã.
Întru confirmare subsemnaþii în calitate de reprezentanþi desemnaþi în
mod corespunzãtor de UNHCR ºi Guvern, au semnat în numele Pãrþilor
prezentul Acord, în douã exemplare originale, în limbile englezã ºi moldo-
veneascã. În scop de interpretare ºi în caz de divergenþe textul în limba
englezã va prevala.
Întocmit, la 2 decembrie 1998.
Pentru Oficiul Înaltului Comisariat Pentru Guvernul

al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi Republicii Moldova
163
INSTRUMENTE REGIONALE
A. Consiliul Europei
HOTÃRÎREA PARLAMENTULUI REPUBLICII MOLDOVA PRIVIND

RATIFICAREA CONVENÞIEI PENTRU APÃRAREA DREPTURILOR
OMULUI ªI A LIBERTÃÞILOR FUNDAMENTALE, PRECUM ªI A
UNOR PROTOCOALE ADIÞIONALE LA ACEASTÃ CONVENÞIE1
Nr. 1298-XIII din 24.07.97

Articolul 1
Se ratificã Convenþia pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor funda-
mentale, încheiatã la Roma la 4 noiembrie 1950, amendatã prin protocoalele
nr. 3 din 6 mai 1963, nr. 5 din 20 ianuarie 1966 ºi nr. 8 din 19 martie 1985 ºi
completatã cu Protocolul nr. 2 atribuind Curþii Europene a Drepturilor Omului
competenþa de a da avize consultative din 6 mai 1963, care fac parte integrantã
din aceasta, precum ºi primul Protocol adiþional la convenþie, Paris, 20 martie
1952, Protocolul nr. 4 recunoscînd anumite drepturi ºi libertãþi, altele decît cele
deja înscrise în convenþie ºi în primul Protocol adiþional la convenþie, Strasbourg,
16 septembrie 1963, Protocolul nr. 6 privind abolirea pedepsei cu moartea,
Strasbourg 28 aprilie 1983, Protocolul nr. 7, Strasbourg, 22 noiembrie 1984, ºi
Protocolul nr. 11 privind restructurarea mecanismului de control stabilit de
convenþie, Strasbourg, 11 mai 1994, cu urmãtoarele declaraþii ºi rezerve:
1. Republica Moldova declarã cã nu va putea asigura respectarea dispoziþiilor
convenþiei în ce priveºte omisiunile ºi actele comise de organele autoproclamatei
republici nistrene pe teritoriul controlat efectiv de ele pînã la soluþionarea
definitivã a diferendului din aceastã zonã.
2. În temeiul articolului 64 din convenþie, Republica Moldova formuleazã o
rezervã la articolul 4, avînd drept efect pãstrarea posibilitãþii aplicãrii pedepsei
penale în formã de muncã corecþionalã fãrã privaþiune de libertate, aºa cum este
prevãzut de articolul 27 din Codul penal, ºi respectiv, a pedepsei administrative
în formã de muncã corecþionalã, aºa cum este prevãzut de articolul 30 din Codul
cu privire la contravenþiile administrative. Rezerva va produce efecte pe parcursul
unui an de la data intrãrii în vigoare a convenþiei pentru Republica Moldova.
1
164
rezervã la articolul 5, paragraful 3 avînd drept efect continuarea eliberãrii
mandatului de arest de cãtre procuror, aºa cum este prevãzut de articolul 25
din Constituþia Republicii Moldova, de articolul 78 din Codul de procedurã penalã
ºi de articolul 25 din Legea nr. 902-XII din 29 ianuarie 1992 cu privire la
Procuraturã. Rezerva va produce efecte pe parcursul a 6 luni de la data intrãrii
în vigoare a convenþiei pentru Republica Moldova.
rezervã la articolul 5 avînd drept efect pãstrarea posibilitãþii aplicãrii de sancþiuni
disciplinare militarilor sub formã de arest de cãtre comandanþii superiori, aºa
cum este prevãzut de articolele 46, 51-55, 57-61 ºi 63-66 din Regulamentul
disciplinar al Forþelor Armate, aprobat prin Legea nr. 776-XIII din 13 martie 1996.
5. Republica Moldova interpreteazã dispoziþiile celei de-a doua propoziþii
din articolul 2 al primului Protocol adiþional la convenþie ca neimpunînd obligaþii
financiare suplimentare statului referitoare la stabilimentele ºcolare de orientare
filozoficã sau religioasã, altele decît cele prevãzute de legislaþia internã.
Articolul 2
În temeiul articolelor 25 ºi 46 din Convenþia pentru apãrarea drepturilor omului
ºi a libertãþilor fundamentale, Republica Moldova recunoaºte dreptul la recursul
individual în faþa Comisiei Europene a Drepturilor Omului ºi jurisdicþia obligatorie
a Curþii Europene a Drepturilor Omului de plin drept ºi fãrã o convenþie specialã,
cu condiþia reciprocitãþii pãrþilor, pentru toate cauzele referitoare la interpretarea
ºi aplicarea convenþiei, precum ºi a protocoalelor nr. 4 ºi nr. 7 pentru cauzele în
care violarea drepturilor garantate de aceste instrumente este sãvîrºitã dupã
intrarea lor în vigoare pentru Republica Moldova.
Articolul 3
Ministerul Afacerilor Externe va remite Secretarului General al Consiliului
Europei instrumentul de ratificare.
Articolul 4
În vederea realizãrii Decretului Preºedintelui Republicii Moldova nr. 126 din
13 mai 1996 cu privire la reprezentarea Guvernului Republicii Moldova în
Comisia Europeanã a Drepturilor Omului ºi în Curtea Europeanã a Drepturilor
Omului, Guvernul, în termen de 2 luni de la data adoptãrii prezentei hotãrîri, va
opera modificãrile de rigoare în Regulamentul Ministerului Justiþiei.
Articolul 5
Guvernul va prezenta, în termen de 3 luni de la data adoptãrii prezentei
hotãrîri, un program de ajustare a legislaþiei Republicii Moldova la prevederile
Convenþiei pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale,
luînd drept bazã rezultatele activitãþii Grupului de lucru pentru exerciþiul de
compatibilitate a legislaþiei Republicii Moldova cu prevederile Convenþiei pentru
165
apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale, instituit prin Hotãrîrea
Guvernului nr. 210 din 5 martie 1997.
Articolul 6
Textul integral al Convenþiei pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor
fundamentale ºi cel al protocoalelor sale adiþionale vor fi publicate, în termen
de 7 zile de la data intrãrii lor în vigoare pentru Republica Moldova, într-o ediþie
specialã a Monitorului Oficial al Republicii Moldova.
Articolul 7
CONVENÞIA PENTRU APÃRAREA DREPTURILOR OMULUI

ªI A LIBERTÃÞILOR FUNDAMENTALE1
din 04.11.1950
Extras
Roma, 4.XI.1950
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,
Luînd în considerare Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului, proclamatã
de Adunarea generalã a Naþiunilor Unite la 10 decembrie 1948,
Considerînd cã aceastã declaraþie urmãreºte sã asigure recunoaºterea ºi
aplicarea universalã ºi efectivã a drepturilor pe care ea le enunþã,
Considerînd cã scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune
mai strînsã între membrii sãi ºi cã unul dintre mijloacele pentru a atinge acest
scop este apãrarea ºi dezvoltarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale,
Reafirmînd ataºamentul lor profund faþã de aceste libertãþi fundamentale
care constituie temelia însãºi a justiþiei ºi a pãcii în lume ºi a cãror menþinere se
bazeazã în mod esenþial, pe de o parte, pe un regim politic cu adevãrat demo-
cratic, iar pe de altã parte, pe o concepþie comunã ºi un respect comun al
drepturilor omului din care acestea decurg.
Hotãrîte, în calitatea lor de guverne ale statelor europene animate de acelaºi
spirit ºi avînd un patrimoniu comun de idealuri ºi de tradiþii politice, de respect
al libertãþii ºi de preeminenþã a dreptului sã ia primele mãsuri menite sã asigure
garantarea colectivã a anumitor drepturi enunþate în Declaraþia Universalã,
1
Adoptatã la Roma la 4 noiembrie 1950. A intrat în vigoare la 3 septembrie 1953. Republica
Moldova a aderat prin Hotãrîrea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.97. În vigoare pentru
Republica Moldova din 12 septembrie 1997. Publicatã în ediþia oficialã Tratate
internaþionale, 1998, volumul 1, pag. 341-359.
166
au convenit asupra celor ce urmeazã:

Articolul 1. Obligaþia de a respecta drepturile omului
Înaltele pãrþi contractante recunosc oricãrei persoane aflate sub jurisdicþia
lor drepturile ºi libertãþile definite în titlul I al prezentei convenþii.

Articolul 2. Dreptul la viaþã
1. Dreptul la viaþã al oricãrei persoane este protejat prin lege. Moartea nu
poate fi cauzatã cuiva în mod intenþionat, decît în executarea unei sentinþe
capitale pronunþate de un tribunal în cazul în care infracþiunea este sancþionatã
cu aceastã pedeapsã prin lege.
2. Moartea nu este consideratã ca fiind cauzatã prin încãlcarea acestui articol
în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesarã la
forþã:
a) pentru a asigura apãrarea oricãrei persoane împotriva violenþei ilegale;
b) pentru a efectua o arestare legalã sau pentru a împiedica evadarea unei
persoane legal deþinute;
c) pentru a reprima, conform legii, tulburãri violente sau o insurecþie.
Articolul 3. Interzicerea torturii
Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane
ori degradante.
Articolul 4. Interzicerea sclaviei ºi a muncii forþate
1. Nimeni nu poate fi þinut în sclavie sau în condiþii de aservire.
2. Nimeni nu poate fi constrîns sã execute o muncã forþatã sau obligatorie.
3. Nu se considerã muncã forþatã sau obligatorie în sensul prezentului articol:
a) orice muncã impusã în mod normal unei persoane supuse detenþiei în
condiþiile prevãzute de art. 5 din prezenta convenþie sau în timpul în care se
aflã în libertate condiþionatã;
b) orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuzã sã satisfacã
serviciul militar din motive de conºtiinþã, în þãrile în care acest lucru este
recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu;
c) orice serviciu impus în situaþii de crizã sau de calamitãþi care ameninþã
viaþa sau bunãstarea comunitãþii;
d) orice muncã sau serviciu care face parte din obligaþiile civile normale.
Articolul 5. Dreptul la libertate ºi la siguranþã
1. Orice persoanã are dreptul la libertate ºi la siguranþã. Nimeni nu poate fi
lipsit de libertatea sa, cu excepþia urmãtoarelor cazuri ºi potrivit cãilor legale:
a) dacã este deþinut legal pe baza condamnãrii pronunþate de cãtre un tri-
bunal competent;
167
b) dacã a fãcut obiectul unei arestãri sau al unei deþineri legale pentru
nesupunerea la o hotãrîre pronunþatã, conform legii, de cãtre un tribunal ori în
vederea garantãrii executãrii unei obligaþii prevãzute de lege;
c) dacã a fost arestat sau reþinut în vederea aducerii sale în faþa autoritãþii
judiciare competente, atunci cînd existã motive verosimile de a bãnui cã a sãvîrºit
o infracþiune sau cînd existã motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l
împiedica sã sãvîrºeascã o infracþiune sau sã fugã dupã sãvîrºirea acesteia;
d) dacã este vorba de detenþia legalã a unui minor, hotãrîtã pentru educaþia
sa sub supraveghere sau despre detenþia sa legalã, în scopul aducerii sale în
faþa autoritãþii competente;
e) dacã este vorba despre detenþia legalã a unei persoane susceptibile sã
transmitã o boalã contagioasã, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman
sau a unui vagabond;
f) dacã este vorba despre arestarea sau detenþia legalã a unei persoane
pentru a o împiedica sã pãtrundã în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva cãreia
se aflã în curs o procedurã de expulzare ori de extrãdare.
2. Orice persoanã arestatã trebuie sã fie informatã, în termenul cel mai
scurt ºi într-o limbã pe care o înþelege, asupra motivelor arestãrii sale ºi asupra
oricãrei acuzaþii aduse împotriva sa.
3. Orice persoanã arestatã sau deþinutã, în condiþiile prevãzute de paragraful
1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusã de îndatã înaintea unui judecãtor
sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuþiilor judiciare ºi
are dreptul de a fi judecatã într-un termen rezonabil sau eliberatã în cursul
procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonatã unei garanþii care sã asigure
prezentarea persoanei în cauzã la audiere.
4. Orice persoanã lipsitã de libertatea sa prin arestare sau deþinere are
dreptul sã introducã un recurs în faþa unui tribunal, pentru ca acesta sã statueze
într-un termen scurt asupra legalitãþii deþinerii sale ºi sã dispunã eliberarea sa
dacã deþinerea este ilegalã.
5. Orice persoanã care este victimã unei arestãri sau a unei deþineri în
condiþii contrare dispoziþiilor acestui articol are dreptul la reparaþii.
Articolul 6. Dreptul la un proces echitabil
1. Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public ºi
într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanþã independentã ºi
imparþialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor ºi
obligaþiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaþii în materie
penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrîrea trebuie sã fie pronunþatã în mod pu-
blic, dar accesul în sala de ºedinþã poate fi interzis presei ºi publicului pe întreaga
duratã a procesului sau a unei pãrþi a acestuia în interesul moralitãþii, al ordinii
publice ori al securitãþii naþionale într-o societate democraticã, atunci cînd
interesele minorilor sau protecþia vieþii private a pãrþilor la proces o impun, sau
168
în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanþã atunci cînd, în
împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor
justiþiei.
2. Orice persoanã acuzatã de o infracþiune este prezumatã nevinovatã pînã
ce vinovãþia sa va fi legal stabilitã.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) sã fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbã pe care o înþelege ºi
în mod amãnunþit, asupra naturii ºi cauzei acuzaþiei aduse împotriva sa;
b) sã dispunã de timpul ºi de înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii sale;
c) sã se apere el însuºi sau sã fie asistat de un apãrãtor ales de el ºi, dacã
nu dispune de mijloace necesare pentru a plãti un apãrãtor, sã poatã fi asistat
în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cînd interesele justiþiei o cer;
d) sã întrebe sau sã solicite audierea martorilor acuzãrii ºi sã obþinã citarea
ºi audierea martorilor apãrãrii în aceleaºi condiþii ca ºi martorii acuzãrii;
e) sã fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacã nu înþelege sau nu
vorbeºte limba folositã la audiere.
Articolul 7. Nici o pedeapsã fãrã lege
1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acþiune sau o omisiune care, la
momentul în care a fost sãvîrºitã, nu constituia o infracþiune, potrivit dreptului
naþional sau internaþional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsã mai
severã decît aceea care era aplicabilã în momentul sãvîrºirii infracþiunii.
2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecãrii ºi pedepsirii unei persoane
vinovate de o acþiune sau de o omisiune care, în momentul sãvîrºirii sale, era
consideratã infracþiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de
naþiunile civilizate.
Articolul 8. Dreptul la respectare a vieþii private ºi de familie
1. Orice persoanã are dreptul la respectarea vieþii sale private ºi de familie,
a domiciliului sãu ºi a corespondenþei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autoritãþi publice în exercitarea acestui
drept decît în mãsura în care acest amestec este prevãzut de lege ºi dacã
constituie o mãsurã care, într-o societate democraticã, este necesarã pentru
securitatea naþionalã, siguranþa publicã, bunãstarea economicã a þãrii, apãrarea
ordinii ºi prevenirea faptelor penale, protejarea sãnãtãþii sau a moralei, ori
protejarea drepturilor ºi libertãþilor altora.
Articolul 9. Libertatea de gîndire, de conºtiinþã ºi de religie
1. Orice persoanã are dreptul la libertatea de gîndire, de conºtiinþã ºi de
religie; acest drept include libertatea de a-ºi schimba religia sau convingerea,
precum ºi libertatea de a-ºi manifesta religia sau convingerea în mod individual
sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învãþãmînt, practici ºi
îndeplinirea ritualurilor.
169
2. Libertatea de a-ºi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul
altor restrîngeri decît acelea care, prevãzute de lege, constituie mãsuri necesare,
într-o societate democraticã, pentru siguranþa publicã, protecþia ordinii, a
sãnãtãþii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor ºi libertãþilor
altora.
Articolul 10. Libertatea de exprimare
1. Orice persoanã are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde
libertatea de opinie ºi libertatea de a primi sau de a comunica informaþii ori idei
fãrã amestecul autoritãþilor publice ºi fãrã a þine seama de frontiere. Prezentul
articol nu împiedicã statele sã supunã societãþile de radiodifuziune, de
cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
2. Executarea acestor libertãþi ce comportã îndatoriri ºi responsabilitãþi
poate fi supusã unor formalitãþi, condiþii, restrîngeri sau sancþiuni prevãzute
de lege, care constituie mãsuri necesare, într-o societate democraticã, pentru
securitatea naþionalã, integritatea teritorialã sau siguranþa publicã, apãrarea
ordinii ºi prevenirea infracþiunilor, protecþia sãnãtãþii sau a moralei, protecþia
reputaþiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaþii
confidenþiale sau pentru a garanta autoritatea ºi imparþialitatea puterii
judecãtoreºti.
Articolul 11. Libertatea de întrunire ºi de asociere
1. Orice persoanã are dreptul la libertatea de întrunire paºnicã ºi la libertatea
de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alþii sindicate ºi de a se afilia la
sindicate pentru apãrarea intereselor sale.
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrîngeri decît
acelea care, prevãzute de lege, constituie mãsuri necesare, într-o societate
democraticã, pentru securitatea naþionalã, siguranþa publicã, apãrarea ordinii
ºi prevenirea infracþiunilor, protejarea sãnãtãþii sau a moralei ori pentru protecþia
drepturilor ºi libertãþilor altora. Prezentul articol nu interzice ca restrîngeri le-
gale sã fie impuse exercitãrii acestor drepturi de cãtre membrii forþelor armate,
ai poliþiei sau ai administraþiei de stat.
Articolul 12. Dreptul de cãsãtorie
Începînd cu vîrsta stabilitã prin lege, bãrbatul ºi femeia au dreptul de a se
cãsãtori ºi de a întemeia o familie conform legislaþiei naþionale ce reglementeazã
exercitarea acestui drept.
Articolul 13. Dreptul la un recurs efectiv
Orice persoanã, ale cãrei drepturi ºi libertãþi recunoscute de prezenta
convenþie au fost încãlcate, are dreptul sã se adreseze efectiv unei instanþe
naþionale, chiar ºi atunci cînd încãlcarea s-ar datora unor persoane care au
acþionat în exercitarea atribuþiilor lor oficiale.
170
Articolul 14. Interzicerea discriminãrii
Exercitarea drepturilor ºi libertãþilor recunoscute de prezenta convenþie
trebuie sã fie asiguratã fãrã nici o deosebire bazatã, în special, pe sex, rasã,
culoare, limbã, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naþionalã sau
socialã, apartenenþã la o minoritate naþionalã, avere, naºtere sau orice altã
situaþie.
Articolul 15. Derogare în caz de stare de urgenþã
1. În caz de rãzboi sau de alt pericol public ce ameninþã viaþa naþiunii, orice
înaltã parte contractantã poate lua mãsuri care derogã de la obligaþiile prevãzute
de prezenta convenþie, în mãsura strictã în care situaþia o cere ºi cu condiþia ca
aceste mãsuri sã nu fie în contradicþie cu alte obligaþii care decurg din dreptul
internaþional.
2. Dispoziþia precedentã nu îngãduie nici o derogare de la art. 2, cu excepþia
cazului de deces rezultînd din acte licite de rãzboi, ºi nici de la art. 3, art. 4
paragraful 1 ºi art. 7.
3. Orice înaltã parte contractantã ce exercitã acest drept de derogare îl
informeazã pe deplin pe Secretarul general al Consiliului Europei cu privire la
mãsurile luate ºi la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de
asemenea, sã informeze Secretarul general al Consiliului Europei ºi asupra
datei la care aceste mãsuri au încetat a fi în vigoare ºi de la care dispoziþiile
convenþiei devin din nou deplin aplicabile.
Articolul 16. Restricþii ale activitãþii politice a strãinilor
Nici o dispoziþie a art. 10, 11 ºi 14 nu poate fi consideratã ca interzicînd
înaltelor pãrþi contractante sã impunã restrîngeri activitãþii politice a strãinilor.
Articolul 17. Interzicerea abuzului de drept
Nici o dispoziþie din prezenta convenþie nu poate fi interpretatã ca
implicînd, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a
desfãºura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmãreºte distrugerea
drepturilor sau a libertãþilor recunoscute de prezenta convenþie sau de a
aduce limitãri mai ample acestor drepturi ºi libertãþi decît acelea prevãzute
de aceastã convenþie.
Articolul 18. Limitarea folosirii restrîngerii drepturilor
Restrîngerile care, în termenii prezentei convenþii, sînt aduse respectivelor
drepturi ºi libertãþi nu pot fi aplicate decît în scopul pentru care ele au fost
prevãzute.

171
PROTOCOLUL NR. 41
Strasbourg, 16.IX.1963
Extras
Recunoscînd anumite drepturi ºi libertãþi, altele decît cele deja înscrise în
convenþie ºi în primul Protocol adiþional la convenþie
Hotãrîte sã ia mãsuri de naturã sã asigure garantarea colectivã a drepturilor
ºi libertãþilor, altele decît cele care sînt deja înscrise în titlul I al Convenþiei
pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale, semnatã la
Roma la 4 noiembrie 1950 (denumitã în continuare convenþia), ºi în art. 1-3 din
primul Protocol adiþional la convenþie, semnat la Paris la 20 martie 1952,

Articolul 4. Interzicerea expulzãrilor colective de strãini
Expulzãrile colective de strãini sînt interzise.

PROTOCOLUL NR. 6
PRIVIND ABOLIREA PEDEPSEI CU MOARTEA2
Strasbourg, 28.IV.1983
Extras
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului proto-
col la Convenþia pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor
fundamentale, semnatã la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumitã în continuare
Convenþia),
Considerînd cã progresele intervenite în mai multe state membre ale
Consiliului Europei exprimã o tendinþã generalã în favoarea abolirii pedepsei
cu moartea,
1
Publicat în ediþia oficialã Tratate internaþionale, Chiºinãu, 1998, vol. 1, pag. 363-365.
A se vedea Hotãrîrea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.97.
2
Ibidem, pag. 366-368. A se vedea Hotãrîrea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.97.
172
Articolul 1. Abolirea pedepsei cu moartea
Pedeapsa cu moartea este abolitã. Nimeni nu poate fi condamnat la o
asemenea pedeapsã ºi nici executat.

PROTOCOLUL NR. 71
Strasbourg, 22.XI.1984
Extras
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului pro-
tocol,
Hotãrîte sã ia noi mãsuri de naturã sã asigure garantarea colectivã a anumitor
drepturi ºi libertãþi prin Convenþia pentru apãrarea drepturilor omului ºi a
libertãþilor fundamentale, semnatã la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumitã în
continuare Convenþia),

Articolul 1. Garanþii procedurale în cazul expulzãrilor de strãini
1. Un strãin care îºi are reºedinþa în mod legal pe teritoriul unui stat nu
poate fi expulzat decît în temeiul executãrii unei hotãrîri luate conform legii ºi el
trebuie sã poatã:
a) sã prezinte motivele care pledeazã împotriva expulzãrii sale;
b) sã cearã examinarea cazului sãu; ºi
c) sã cearã sã fie reprezentat în acest scop în faþa autoritãþilor compe-
tente sau a uneia ori a mai multor persoane desemnate de cãtre aceastã
autoritate.
2. Un strãin poate fi expulzat înainte de exercitarea drepturilor enumerate
în paragraful 1 a), b) ºi c) al acestui articol, atunci cînd expulzarea este
necesarã în interesul ordinii publice sau se întemeiazã pe motive de securitate
naþionalã.

1
Ibidem, pag. 369-372. A se vedea Hotãrîrea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.97.
173
PROTOCOLUL NR. 12
LA CONVENÞIA PENTRU APÃRAREA
DREPTURILOR OMULUI ªI LIBERTÃÞILOR FUNDAMENTALE1
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol,

Luînd în considerare principiul fundamental în virtutea cãruia toate
persoanele sînt egale în faþa legii ºi au dreptul la o protecþie egalã din partea
legii,
Hotãrîte sã ia noi mãsuri pentru promovarea egalitãþii tuturor persoanelor
prin garantarea colectivã a unei interziceri generale a discriminãrii, prin
intermediul Convenþiei pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor
fundamentale, semnatã la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumitã în continuare
Convenþia),
Reafirmînd cã principiul nediscriminãrii nu împiedicã statele pãrþi sã ia mãsuri
pentru promovarea unei egalitãþi depline ºi efective, cu condiþia existenþei unei
justificãri obiective ºi rezonabile a acestor mãsuri,
Articolul 1. Interzicerea generalã a discriminãrii
1. Exercitarea oricãrui drept prevãzut de lege trebuie sã fie asiguratã fãrã
nici o discriminare bazatã, în special, pe sex, rasã, culoare, limbã, religie, opinii
politice sau orice alte opinii, origine naþionalã sau socialã, apartenenþa la o
minoritate naþionalã, avere, naºtere sau oricare altã situaþie.
2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publicã pe baza oricãruia dintre
motivele menþionate în paragraful 1.
Articolul 2. Aplicarea teritorialã
1. Orice stat poate, la data semnãrii sau depunerii instrumentului sãu de
ratificare, acceptare sau aprobare, sã indice teritoriul sau teritoriile cãrora li se
va aplica prezentul Protocol.
2. Orice stat poate, la orice datã ulterioarã, printr-o declaraþie adresatã
Secretarului General al Consiliului Europei, sã extindã aplicarea prezentului
Protocol asupra oricãrui alt teritoriu indicat în declaraþie. Protocolul va intra în
vigoare, în ceea ce priveºte acest teritoriu, în prima zi a lunii care urmeazã
dupã expirarea perioadei de trei luni de la data primirii declaraþiei de cãtre
Secretarul General.
3. Orice declaraþie fãcutã în temeiul celor douã paragrafe precedente
poate fi retrasã sau modificatã, în ceea ce priveºte orice teritoriu indicat în
declaraþie, printr-o notificare adresatã Secretarului General. Retragerea sau
1
Republica Moldova a semnat acest act.
174
modificarea va produce efecte în prima zi a lunii care urmeazã dupã expirarea
perioadei de trei luni de la data primirii acestei notificãri de cãtre Secretarul
General.
4. O declaraþie fãcutã conform prezentului articol va fi consideratã ca fiind
fãcutã conform paragrafului 1 al Articolului 56 din Convenþie.
5. Orice stat care a fãcut o declaraþie conform paragrafului 1 sau 2 al
prezentului articol poate ulterior, în orice moment, sã declare, referitor la unul
sau mai multe dintre teritoriile vizate în declaraþie cã acceptã competenþa
Curþii de a primi cererile persoanelor fizice, organizaþiilor neguvernamentale
sau grupurilor de particulari, în conformitate cu articolului 34 al Convenþiei,
referitoare la articolul 1 al prezentului Protocol.
Articolul 3. Raportarea la Convenþie
Statele pãrþi considerã articolele 1 ºi 2 ale prezentului Protocol ca articole
adiþionale la Convenþie ºi toate dispoziþiile Convenþiei vor fi aplicate în mod
corespunzãtor.
Articolul 4. Semnarea ºi ratificarea
Prezentul Protocol va fi deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului
Europei care au semnat Convenþia. El va fi supus ratificãrii, acceptãrii sau
aprobãrii. Un stat membru al Consiliului Europei nu poate ratifica, accepta sau
aproba prezentul Protocol fãrã a ratifica în prealabil sau simultan Convenþia.
Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la Secretarul
General al Consiliului Europei.
Articolul 5. Intrarea în vigoare
1. Prezentul Protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã
dupã expirarea perioadei de trei luni de la data la care zece state membre ale
Consiliului Europei îºi vor fi exprimat consimþãmîntul de a fi legate prin prezentul
Protocol, conform prevederilor articolului 4.
2. Pentru orice stat membru care îºi va exprima ulterior consimþãmîntul de a
fi legat prin prezentul Protocol, acesta va intra în vigoare în prima zi a lunii care
urmeazã dupã expirarea perioadei de trei luni de la data depunerii instrumentelor
de ratificare, acceptare sau aprobare.
Articolul 6. Funcþiile depozitarului
Secretarul General al Consiliului Europei va notifica tuturor statelor membre
ale Consiliului Europei:
a) orice semnare;
b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, acceptare sau aprobare;
c) orice datã de intrare în vigoare a prezentului Protocol conform articolelor
2 ºi 5;
d) orice alt act, notificare sau comunicare avînd legãturã cu prezentul Pro-
tocol.
175
În considerarea celor de mai sus, subsemnaþii, avînd depline puteri în acest
scop, au semnat prezentul Protocol.
Încheiat la Roma, la data de 04 noiembrie 2000 în limbile englezã ºi francezã,
ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în
arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va
transmite copii certificate fiecãrui stat membru al Consiliului Europei.
PROTOCOLUL NR. 13
LA CONVENÞIA PENTRU APÃRAREA DREPTURILOR
OMULUI ªI LIBERTÃÞILOR FUNDAMENTALE,
CU PRIVIRE LA ABOLIREA PEDEPSEI CU MOARTEA
ÎN ORICE ÎMPREJURÃRI1
Guvernele semnatare ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului

Protocol,
Convinse cã dreptul oricãrei persoane la viaþã este valoarea fundamentalã
într-o societate democraticã, ºi cã abolirea pedepsei cu moartea este esenþialã
pentru protecþia acestui drept ºi la deplina recunoaºtere a demnitãþii interne
oricãrei fiinþe umane;
Dorind sã consolideze protecþia dreptului la viaþã garantat de Convenþia
pentru Apãrarea Drepturilor Omului ºi Libertãþilor Fundamentale semnatã la
Roma la 4 noiembrie 1950 (în continuare Convenþia);
Notînd cã Protocolul nr. 6 al Convenþie cu privire la abolirea pedepsei cu
moartea, semnat la Strasbourg la 28 aprilie 1983, nu exclude pedeapsa cu
moartea pentru unele acte comise în timpul rãzboiului sau în timpul unui pericol
iminent de rãzboi;
Hotãrîte sã facã ultimul pas pentru abolirea pedepsei cu moartea în orice
împrejurãri,
au convenit asupra urmãtoarelor:
Articolul 1. Abolirea pedepsei cu moartea
Pedeapsa cu moartea este abolitã. Nimeni nu poate fi condamnat la o astfel
de pedeapsã nici executat.
Articolul 2. Interzicerea derogãrilor
În termenii articolului 15 din Convenþie faþã de dispoziþiile prezentului Proto-
col nici o derogaþie nu este autorizatã.
1
Republica Moldova nu este parte la acest protocol.
176
Articolul 3. Interzicerea rezervelor
În termenii articolului 57 din Convenþie nu este admisã nici o rezervã la
dispoziþiile prezentului Protocol.
Articolul 4. Aplicarea teritorialã
1. Orice Stat, la momentul semnãrii sau la momentul depunerii instrumentului
sãu de ratificare, de acceptare sau de aprobare, sã desemneze teritoriul sau
teritoriile cu privire la care se va aplica prezentul Protocol.
2. Orice Stat parte, în orice moment ulterior, printr-o declaraþie adresatã
Secretarului General al Consiliului Europei, poate sã extindã aplicarea
prezentului Protocol la orice alt teritoriu desemnat în declaraþie. Protocolul va
intra în vigoare pentru acest teritoriu în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii
unei perioade de trei luni de la data primirii declaraþiei de cãtre Secretarul Ge-
neral.
3. Orice declaraþie fãcutã în virtutea celor douã paragrafe precedente va
putea fi retrasã sau modificatã, în ceea ce priveºte orice teritoriu desemnat în
aceastã declaraþie, prin notificare adresatã Secretarului General. Retragerea
sau modificarea va produce efecte în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii
unei perioade de trei luni de la data primirii notificãrii de cãtre Secretarul Ge-
neral.
Articolul 5. Relaþiile cu Convenþia
Statele pãrþi considerã articolele 1-4 ale prezentului Protocol ca articole
adiþionale la Convenþie ºi toate dispoziþiile Convenþiei se aplicã în conse-
cinþã.
Articolul 6. Semnarea ºi ratificarea
Prezentul Protocol este deschis spre semnare Statelor pãrþi membre ale
Consiliului Europei care au semnat Convenþia. El va fi supus ratificãrii, acceptãrii
sau aprobãrii. Un stat membru al Consiliului Europei poate ratifica, accepta
sau aproba prezentul Protocol fãrã sã fi ratificat simultan sau anterior Convenþiei.
Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la
Secretarul General al Consiliului Europei.
...
177
PENTRU RATIFICAREA CONVENÞIEI EUROPENE
DE EXTRÃDARE1
Nr. 1183-XIII din 14.05.97
Art. 1. Se ratificã Convenþia europeanã de extrãdare, semnatã la Paris la

13 decembrie 1957, cu urmãtoarele rezerve ºi declaraþii:
Articolul 1
Republica Moldova va refuza extrãdarea dacã persoana reclamatã urmeazã
sã fie judecatã pe teritoriul Pãrþii contractante solicitante de cãtre o instanþã
excepþionalã (instituitã pentru un caz particular) sau dacã extrãdarea este cerutã
pentru executarea unei pedepse sau a unei mãsuri de siguranþã pronunþatã de
o astfel de instanþã.
Articolul 3, paragraful 3
Republica Moldova îºi rezervã dreptul, în funcþie de circumstanþe, sã deter-
mine dacã atentatul la viaþa unui ºef de stat sau a unui membru al familiei sale
este sau nu infracþiune politicã.
1. În conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din Constituþia Republicii
Moldova, cetãþenii Republicii Moldova nu pot fi extrãdaþi sau expulzaþi din þarã.
2. Termenul de resortisant (cetãþean), în sensul articolului 6 paragraful 1
litera (b), cuprinde toate persoanele care au cetãþenia Republicii Moldova în
conformitate cu legislaþia ei.
Republica Moldova îºi rezervã dreptul de a refuza extrãdarea dacã, în
conformitate cu Articolul 7 paragraful 2, Partea solicitantã va refuza extrãdarea
în cazuri analogice.
Articolul 9
1. Republica Moldova va refuza extrãdarea dacã în privinþa persoanei
reclamate a fost pronunþatã sentinþa definitivã de cãtre un terþ stat pentru
infracþiunea sau infracþiunile în legãturã cu care i se cere extrãdarea.
2. Republica Moldova, prin derogare de la articolul 9 (prima frazã), va permite
extrãdarea în cazul în care Partea solicitantã va dovedi cã noile circumstanþe,
care i-au devenit cunoscute, justificã o reexaminare a cauzei.
1
178
Republica Moldova solicitã ca toate cererile care îi sînt adresate în baza
articolului 16 paragraful 2 sã conþinã o scurtã descriere a infracþiunii care i se
incrimineazã persoanei reclamate, inclusiv momentele esenþiale care ar permite
determinarea caracterului acesteia, în conformitate cu prezenta convenþie.
Articolul 21
Republica Moldova îºi rezervã dreptul de a nu permite tranzitul decît în
condiþiile prevãzute pentru extrãdare.
Articolul 23
Republica Moldova declarã cã cererea de extrãdare ºi documentele anexate
la ea trebuie sã fie întocmite în limba moldoveneascã sau în una din limbile
oficiale ale Consiliului Europei ori sã fie traduse în una din aceste limbi.
Art. 2. Ministerul Afacerilor Externe va asigura remiterea instrumentului de
ratificare la depozitarul convenþiei menþionate.
Art. 3. Prezenta hotãrîre intrã în vigoare la data publicãrii.
CONVENÞIA EUROPEANÃ DE EXTRÃDARE1
din 13.12.1957

Considerînd cã scopul Consiliului Europei este de a înfãptui o uniune mai
strînsã între membrii sãi,
Considerînd cã acest obiectiv poate fi atins prin încheierea de acorduri sau
prin adoptarea unei acþiuni comune în domeniul juridic,
Încredinþate cã acceptarea unor reguli uniforme în materie de extrãdare
este de naturã a face sã progreseze aceastã operã de unificare,
Au convenit dupã cum urmeazã:
Articolul 1. Obligaþia de a extrãda
Pãrþile contractante se angajeazã sã-ºi predea reciproc, potrivit regulilor ºi
sub condiþii determinate prin articolele urmãtoare, persoanele care sînt urmãrite
pentru o infracþiune sau cãutate în vederea executãrii unei pedepse sau a unei
mãsuri de siguranþã de cãtre autoritãþile judiciare ale pãrþii solicitante.
1
Adoptatã la Paris la 13 decembrie 1957. A intrat în vigoare la 28 aprilie 1960. Ratificatã
prin Hotãrîrea Parlamentului nr.1183-XIII din 14.05.97. În vigoare pentru Republica Moldova
din 31 decembrie 1997. Publicatã în ediþia oficialã Tratate internaþionale, 1998, volumul 1,
pag. 318-330.
179
Articolul 2. Fapte care dau loc la extrãdare
1. Vor da loc la extrãdare faptele pedepsite de legile pãrþii solicitante ºi ale
pãrþii solicitate cu o pedeapsã privativã de libertate sau cu o mãsurã de siguranþã
privativã de libertate de cel puþin un an sau cu o pedeapsã mai severã.
Cînd pe teritoriul pãrþii solicitante a intervenit o condamnare la o pedeapsã
ori cînd s-a aplicat o mãsurã de siguranþã, sancþiunea pronunþatã va trebui sã
fie de o duratã de cel puþin 4 luni.
2. Dacã cererea de extrãdare vizeazã mai multe fapte distincte, pedepsite
fiecare de legea pãrþii solicitante ºi a pãrþii solicitate cu o pedeapsã privativã de
libertate sau cu o mãsurã de siguranþã privativã de libertate, dar dintre care
unele nu îndeplinesc condiþia privind durata pedepsei, partea contractantã
solicitatã va avea facultatea sã acorde extrãdarea ºi pentru acestea din urmã.
3. Orice parte contractantã, a cãrei legislaþie nu autorizeazã extrãdarea pentru
anumite infracþiuni vizate la paragraful 1 al prezentului articol, va putea, în ceea
ce o priveºte, sã excludã aceste infracþiuni din cîmpul de aplicare a Convenþiei.
4. Orice parte contractantã, care doreºte sã se prevaleze de facultatea
prevãzutã la paragraful 3 al prezentului articol, va notifica Secretarului general
al Consiliului Europei, odatã cu depunerea instrumentului sãu de ratificare sau
de aderare, fie o listã a infracþiunilor pentru care extrãdarea este autorizatã, fie
o listã a infracþiunilor pentru care extrãdarea este exclusã, cu indicarea
dispoziþiilor legale care autorizeazã sau exclud extrãdarea. Secretarul general
al Consiliului Europei va comunica aceste liste celorlalþi semnatari.
5. Dacã, ulterior, alte infracþiuni vor fi fost excluse de la extrãdare prin legislaþia
unei pãrþi contractante, aceasta va notifica o atare excludere Secretarului gen-
eral al Consiliului Europei, care va informa despre aceasta pe ceilalþi semnatari.
Aceastã notificare nu va produce efect decît la expirarea unui termen de 3 luni
socotit de la data primirii ei de cãtre Secretarul general.
6. Oricare parte contractantã care va fi folosit facultatea prevãzutã la
paragrafele 4 ºi 5 ale prezentului articol, va putea oricînd supune aplicãrii
prezentei Convenþii infracþiuni care au fost excluse de la aceasta. Ea va notifica
aceste modificãri Secretarului general al Consiliului Europei, care le va comunica
celorlalþi semnatari.
7. Oricare parte contractantã va putea aplica regula reciprocitãþii în ceea ce
priveºte infracþiunile excluse din cîmpul de aplicare a Convenþiei, în temeiul
Articolul 3. Infracþiuni politice
1. Extrãdarea nu se va acorda, dacã infracþiunea pentru care este cerutã
este consideratã de partea solicitatã ca infracþiune politicã sau ca faptã conexã
unei asemenea infracþiuni.
2. Aceeaºi regulã se va aplica, dacã partea solicitatã are motive temeinice
de a crede ca cererea de extrãdare motivatã printr-o infracþiune de drept comun
180
a fost prezentatã în vederea urmãririi sau pedepsirii unei persoane pentru
considerente de rasã, de religie, de naþionalitate sau de opinii politice ori cã
situaþia acestei persoane riscã sã fie agravatã pentru unul sau altul dintre aceste
motive.
3. În aplicarea prezentei Convenþii, atentatul la viaþa unui ºef de stat sau a
unui membru al familiei sale nu va fi considerat ca infracþiune politicã.
4. Aplicarea prezentului articol nu va afecta obligaþiile pe care pãrþile le vor
fi asumat sau le vor asuma potrivit oricãrei alte convenþii internaþionale cu
caracter multilateral.
Articolul 4. Infracþiuni militare
Extrãdarea motivatã de infracþiuni militare care nu constituie infracþiune de
drept comun este exclusã din cîmpul de aplicare a prezentei Convenþii.
Articolul 5. Infracþiuni fiscale
În materie de taxe ºi impozite, de vamã ºi de schimb valutar, extrãdarea se
va acorda, în condiþiile prevãzute de prezenta Convenþie, numai dacã s-a hotãrît
astfel între pãrþile contractante pentru fiecare infracþiune sau categorie de
infracþiuni.
Articolul 6. Extrãdarea naþionalilor
1. a) Orice parte contractantã are dreptul sã refuze extrãdarea resortisanþilor
sãi.
b) Fiecare parte contractantã va putea, printr-o declaraþie fãcutã odatã cu
semnarea sau cu depunerea instrumentului sãu de ratificare sau de aderare,
sã defineascã, în ceea ce o priveºte, termenul de resortisant în înþelesul
prezentei Convenþii.
c) Calitatea de resortisant se va aprecia la data hotãrîrii asupra extrãdãrii.
Totuºi, dacã aceastã calitate nu este recunoscutã decît între data hotãrîrii ºi
data avutã în vedere pentru predare, partea solicitatã vã putea, de asemenea,
sã se prevaleze de dispoziþia alin. a) al prezentului paragraf.
2. Dacã partea solicitatã nu-ºi extrãdeazã propriul resortisant, ea va trebui,
la cererea pãrþii solicitante, sã supunã cauza autoritãþilor competente, astfel
încît sã se poatã exercita urmãriri judiciare, dacã este cazul. În acest scop,
dosarele, informaþiile ºi obiectele privind infracþiunea se vor transmite gratuit
pe calea prevãzutã la paragraful 1 al art. 12. Partea solicitantã va fi informatã
despre rezultatul cererii sale.
Articolul 7. Locul sãvîrºirii infracþiunii
1. Partea solicitatã va putea refuza sã extrãdeze persoana reclamatã pentru
o infracþiune care, potrivit legislaþiei sale, a fost sãvîrºitã în totul sau în parte pe
teritoriul sãu, ori într-un loc asimilat teritoriului sãu.
2. Cînd infracþiunea, motivînd cererea de extrãdare, a fost comisã în afara
teritoriului pãrþii solicitante, extrãdarea nu va putea fi refuzatã decît dacã legislaþia
181
pãrþii solicitate nu autorizeazã urmãrirea unei infracþiuni de acelaºi fel, sãvîrºitã
în afara teritoriului sãu ori nu autorizeazã extrãdarea pentru infracþiunea formînd
obiectul cererii.
Articolul 8. Urmãriri în curs pentru aceleaºi fapte
O parte solicitatã va putea refuza sã extrãdeze o persoanã reclamatã, dacã
aceastã persoanã se aflã ºi sub urmãrirea sa pentru fapta sau faptele în legãturã
cu care se cere extrãdarea.
Articolul 9. Non bis in idem
Extrãdarea nu se va acorda cînd persoana reclamatã a fost judecatã definitiv
de cãtre autoritãþile competente ale pãrþii solicitate pentru fapta sau faptele
pentru care extrãdarea este cerutã. Extrãdarea va putea fi refuzatã, dacã
autoritãþile competente ale pãrþii solicitate au hotãrît sã nu întreprindã urmãriri
sau sã punã capãt urmãririlor pe care le-au exercitat pentru aceeaºi faptã sau
aceleaºi fapte.
Articolul 10. Prescripþia
Extrãdarea nu se va acorda, dacã prescripþia acþiunii sau a pedepsei este
împlinitã potrivit legislaþiei fie a pãrþii solicitante, fie a pãrþii solicitate.
Articolul 11. Pedeapsa capitalã
Dacã fapta pentru care se cere extrãdarea este pedepsitã cu pedeapsa
capitalã de cãtre legea pãrþii solicitante ºi dacã, în atare caz, aceastã pedeapsã
nu este prevãzutã de legislaþia pãrþii solicitate, sau în mod normal aici nu este
executatã, extrãdarea nu va putea sã fie acordatã decît cu condiþia ca partea
solicitantã sã dea asigurãri considerate ca îndestulãtoare de cãtre partea
solicitatã cã pedeapsa capitalã nu se va executa.
Articolul 12. Cererea ºi actele ajutãtoare
1. Cererea se va formula în scris ºi va fi prezentatã pe cale diplomaticã.
Asupra altei cãi se va putea conveni prin înþelegere directã între douã sau mai
multe pãrþi.
2. Se vor prezenta, în sprijinul cererii:
a) originalul sau copia autenticã fie de pe o hotãrîre de condamnare
executorie, fie de pe un mandat de arestare sau de pe orice alt act avînd putere
egalã, eliberat în formele prescrise de legea pãrþii solicitante;
b) o expunere a faptelor pentru care se cere extrãdarea.
Data ºi locul sãvîrºirii lor, calificarea lor legalã ºi referirile la dispoziþiile le-
gale ce le sînt aplicabile se vor indica în modul cel mai exact posibil; ºi
c) o copie de pe dispoziþiile legale aplicabile sau, dacã aceasta nu este cu
putinþã, o declaraþie asupra dreptului aplicabil, precum ºi semnalmentele cele
mai precis posibile ale persoanei reclamate ºi orice alte informaþii de naturã a
determina identitatea ºi naþionalitatea sa.
182
Articolul 13. Informaþii suplimentare
Dacã informaþiile comunicate de partea solicitantã se dovedesc insuficiente
pentru a permite pãrþii solicitate sã pronunþe o hotãrîre în aplicarea prezentei
Convenþii, aceastã din urmã parte va cere complinirea informaþiilor necesare ºi
va putea fixa un termen pentru obþinerea acestor informaþii.
Articolul 14. Regula specialitãþii
1. Persoana care va fi predatã nu va fi nici urmãritã, nici judecatã, nici deþinutã
în vederea executãrii unei pedepse sau mãsuri de siguranþã, nici supusã oricãrei
alte restricþii a libertãþii sale individuale, pentru orice fapt anterior predãrii, altul
decît cel care a motivat extrãdarea, în afarã de cazurile urmãtoare:
a) cînd partea care a predat-o consimte. O cerere va fi prezentatã în acest
scop, însoþitã de actele prevãzute la art. 12 ºi de un proces-verbal judiciar
consemnînd declaraþiile extrãdatului. Acest consimþãmînt se va da atunci cînd
infracþiunea pentru care este cerut atrage ea însãºi obligaþia de extrãdare potrivit
prezentei Convenþii;
b) cînd, avînd posibilitatea sã o facã, persoana extrãdatã nu a pãrãsit în
cele 45 de zile urmãtoare eliberãrii sale definitive teritoriul pãrþii cãreia îi fusese
predatã ori dacã s-a înapoiat acolo dupã ce l-a pãrãsit.
2. Totuºi partea solicitantã va putea lua mãsurile necesare în vederea, pe
de-o parte, a unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul sãu, iar pe de
altã parte, a întreruperii prescripþiei potrivit legislaþiei sale, inclusiv recurgerea
la o procedurã în lipsã.
3. Cînd calificarea datã faptei incriminate va fi modificatã în cursul procedurii,
persoana extrãdatã nu va fi urmãritã sau judecatã decît în mãsura în care
elementele constitutive ale infracþiunii recalificate ar îngãdui extrãdarea.
Articolul 15. Reextrãdarea cãtre un al treilea stat
În afara cazului prevãzut la paragraful 1 lit. b) al art. 14, consimþãmîntul
pãrþii solicitate va fi necesar spre a îngãdui pãrþii solicitante sã predea unei alte
pãrþi sau unui stat terþ persoana care i-a fost predatã ºi care ar fi cãutatã de
cealaltã parte sau de statul terþ pentru infracþiuni anterioare predãrii. Partea
solicitatã va putea cere prezentarea actelor prevãzute la paragraful 2 al art. 12.
Articolul 16. Arestarea provizorie
1. În caz de urgenþã, autoritãþile competente ale pãrþii solicitate vor putea
cere arestarea provizorie a persoanei cãutate; autoritãþile competente ale pãrþii
solicitate vor statua asupra acestei cereri potrivit legii acestei pãrþi.
2. Cererea de arestare provizorie va indica existenþa unuia dintre
documentele prevãzute la paragraful 2 lit. a) al art. 12 ºi va face cunoscutã
intenþia de a trimite o cerere de extrãdare; ea va menþiona infracþiunea pentru
care se va cere extrãdarea, data ºi locul unde a fost comisã, precum ºi, în
mãsura posibilului, semnalmentele persoanei cãutate.
183
3. Cererea de arestare provizorie se va transmite autoritãþilor competente
ale pãrþii solicitate fie pe cale diplomaticã, fie direct prin poºtã sau telegraf, fie
prin Organizaþia Internaþionalã de Poliþie Criminalã (Interpol), fie prin orice alt
mijloc, lãsînd o urmã scrisã sau încuviinþatã de partea solicitatã. Autoritatea
solicitantã va fi informatã neîntîrziat despre urmarea datã cererii sale.
4. Arestarea provizorie va putea înceta dacã, în termen de 18 zile de la
arestare, partea solicitatã nu a fost sesizatã prin cererea de extrãdare ºi
documentele menþionate la art. 12; ea nu va trebui, în nici un caz, sã depãºeascã
40 de zile de la arestare. Totuºi punerea în libertate provizorie este posibilã
oricînd, partea solicitatã avînd însã de luat orice mãsurã pe care o va aprecia
necesarã spre a evita fuga persoanei reclamate.
5. Punerea în libertate nu va fi opusã unei noi arestãri ºi extrãdãrii, dacã
cererea de extrãdare este primitã ulterior.
Articolul 17. Concurs de cereri
Dacã extrãdarea este cerutã în concurs de cãtre mai multe state, fie pentru
aceeaºi faptã, fie pentru fapte diferite, partea solicitatã va statua, þinînd seama
de toate împrejurãrile ºi în mod deosebit de gravitatea ºi de locul sãvîrºirii
infracþiunilor, de datele respective ale cererilor, de naþionalitatea persoanei
reclamate ºi de posibilitatea unei extrãdãri ulterioare cãtre alt stat.
Articolul 18. Predarea extrãdatului
1. Partea solicitatã va face cunoscutã pãrþii solicitante, pe calea prevãzutã
la paragraful 1 al art. 12, hotãrîrea sa asupra extrãdãrii.
2. Orice respingere totalã sau parþialã va fi motivatã.
3. În caz de acceptare, partea solicitantã va fi informatã despre locul ºi data
predãrii, precum ºi asupra duratei detenþiei executate în vederea extrãdãrii de
cãtre persoana reclamatã.
4. Sub rezerva cazului prevãzut la paragraful 5 al prezentului articol, dacã
persoana reclamatã nu a fost preluatã la data fixatã, ea va putea fi pusã în
libertate la expirarea unui termen de 15 zile socotit de la aceastã datã ºi va fi, în
orice caz, pusã în libertate la expirarea unui termen de 30 de zile; partea solicitatã
va putea refuza sã o extrãdeze pentru aceeaºi faptã.
5. În caz de forþã majorã care împiedicã predarea sau primirea persoanei
de extrãdat, partea interesatã va informa despre aceasta pe cealaltã parte;
ambele pãrþi se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, iar dispoziþiile
paragrafului 4 al prezentului articol vor fi aplicabile.
Articolul 19. Predarea amînatã sau condiþionalã
1. Partea solicitatã va putea, dupã ce va fi statuat asupra cererii de extrãdare,
sã amîne predarea persoanei cerute, pentru a putea fi urmãritã de ea însãºi,
sau, dacã persoana a fost deja condamnatã, sã poatã executa, pe teritoriul
sãu, o pedeapsã aplicabilã pentru un alt fapt decît acelea pentru care este
cerutã extrãdarea.
184
2. În loc de a amîna predarea, partea solicitatã va putea preda temporar
pãrþii solicitante persoana cerutã, în condiþii ce vor fi determinate de comun
acord între pãrþi.
Articolul 20. Remiterea de obiecte
1. La cererea pãrþii solicitante, partea solicitatã va reþine ºi va remite, în
mãsura permisã de legislaþia sa, obiectele:
a) care pot fi folosite ca elemente doveditoare, sau
b) care, provenind din infracþiune, au fost gãsite în momentul arestãrii în
posesia persoanei reclamate sau au fost descoperite ulterior.
2. Remiterea obiectelor vizate la paragraful 1 al prezentului articol se va
efectua chiar în cazul în care extrãdarea, care a fost deja admisã, nu ar putea
avea loc ca urmare a morþii sau evadãrii persoanei reclamate.
3. Cînd numitele obiecte vor fi susceptibile de reþinere sau de confiscare pe
teritoriul pãrþii solicitate, aceasta din urmã va putea, în vederea unei proceduri
penale în curs, sã le pãstreze temporar sau sã le remitã sub condiþia restituirii.
4. Sînt totuºi rezervate drepturile pe care partea solicitatã sau terþii le-ar fi
dobîndit asupra acestor obiecte. Dacã asemenea drepturi existã, obiectele se
vor restitui la terminarea procesului, cît mai curînd cu putinþã ºi fãrã cheltuieli,
pãrþii solicitate.
Articolul 21. Tranzitul
1. Tranzitul prin teritoriul uneia dintre pãrþile contractante se va încuviinþa la
cerere, adresatã pe calea prevãzutã la paragraful 1 al art. 12, cu condiþia sã nu
fie vorba despre vreo infracþiune consideratã de partea solicitatã pentru tranzit
ca avînd un caracter politic ori pur militar, þinînd seama de art. 3 ºi 4 ale prezentei
Convenþii.
2. Tranzitul unui resortisant, în înþelesul art. 6, al þãrii solicitate pentru tranzit,
va putea fi refuzat.
3. Sub rezerva dispoziþiilor paragrafului 4 din prezentul articol, prezentarea
documentelor prevãzute la paragraful 2 al art. 12 va fi necesarã.
4. În cazul în care va fi folositã calea aerianã, se va face aplicarea
urmãtoarelor dispoziþii:
a) cînd nu va fi prevãzutã o aterizare, partea solicitantã va înºtiinþa partea
peste al cãrei teritoriu se va zbura ºi va atesta existenþa unuia dintre documentele
prevãzute la paragraful 2 lit. a) al art. 12.
În caz de aterizare forþatã, aceastã notificare va produce efectele cererii de
arestare provizorie prevãzute la art. 16, iar partea solicitantã va adresa o cerere
formalã de tranzit.
b) cînd va fi prevãzutã o aterizare, partea solicitantã va adresa o cerere
formalã de tranzit.
5. Totuºi o parte va putea declara, odatã cu semnarea prezentei Convenþii
sau la depunerea instrumentului sãu de ratificare sau de aderare, cã nu va
185
încuviinþa tranzitul unei persoane decît în aceleaºi condiþii cu cele ale extrãdãrii
sau cu unele dintre ele. În aceste cazuri, se va putea aplica regula reciprocitãþii.
6. Tranzitul persoanei extrãdate nu se va efectua prin traversarea unui
teritoriu unde ar fi motive sã se creadã cã viaþa sau libertatea sa ar putea fi
ameninþãte pentru motive legate de rasã, religie, naþionalitate sau opiniile sale
politice.
Articolul 22. Procedura
În afara unor dispoziþii contrare ale prezentei Convenþii, legea pãrþii solicitate
este singura aplicabilã procedurii de extrãdare, precum ºi celei a arestãrii
provizorii.
Articolul 23. Limbile folosite
Documentele de prezentat vor fi redactate fie în limba pãrþii solicitante, fie
în cea a pãrþii solicitate. Aceasta din urmã va putea cere o traducere în una
dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei, la alegerea ei.
Articolul 24. Cheltuieli
1. Cheltuielile ocazionate de extrãdare pe teritoriul pãrþii solicitate vor fi în
sarcina acestei pãrþi.
2. Cheltuielile ocazionate de tranzit prin teritoriul pãrþii solicitate pentru tranzit
vor fi în sarcina pãrþii solicitante.
3. În caz de extrãdare, provenind de pe un teritoriu nemetropolitan al pãrþii
solicitate, cheltuielile ocazionate de transportul între acest teritoriu ºi teritoriul
metropolitan al pãrþii solicitante vor fi în sarcina acesteia din urmã. Aceeaºi
regulã se va aplica pentru cheltuielile ocazionate de transportul între teritoriul
nemetropolitan al pãrþii solicitate ºi teritoriul metropolitan al acesteia.
Articolul 25. Definirea mãsurilor de siguranþã
În înþelesul prezentei Convenþii, termenul mãsuri de siguranþã desemneazã
orice mãsuri privative de libertate care au fost dispuse complementar sau în
substituirea unei pedepse, prin hotãrîre a unei jurisdicþii penale.
1. Oricare parte contractantã va putea, odatã cu semnarea prezentei
Convenþii sau cu depunerea instrumentului sãu de ratificare sau de aderare, sa
formuleze o rezervã cu privire la una sau mai multe dispoziþii determinate ale
Convenþiei.
2. Oricare parte contractantã care va fi formulat o rezervã o va retrage de
îndatã ce împrejurãrile o vor permite. Retragerea se va face prin notificare
adresatã Secretarului general al Consiliului Europei.
3. O parte contractantã care va fi formulat o rezervã cu privire la o dispoziþie
a Convenþiei nu va putea cere aplicarea acestei dispoziþii de cãtre o altã parte
decît în mãsura în care ea însãºi o va fi acceptat.
186
Articolul 27. Cîmpul de aplicare teritorialã
1. Prezenta Convenþie se va aplica teritoriilor metropolitane ale pãrþii contrac-
tante.
2. Ea se va aplica deopotrivã, în ceea ce priveºte Franþa, Algeriei ºi
departamentelor de dincolo de mãri, iar în ceea ce priveºte Regatul Unit al
Marii Britanii ºi Irlandei de Nord, Insulelor Canalului ºi Insulei Man.
3. Republica Federalã Germania va putea extinde aplicarea prezentei
Convenþii Landului Berlin, printr-o declaraþie adresatã Secretarului general al
Consiliului Europei. Acesta va notifica declaraþia celorlalte pãrþi.
4. Prin înþelegere directã între douã sau mai multe pãrþi, cîmpul de aplicare
a prezentei Convenþii se va putea extinde în condiþiile stipulate în aceastã
înþelegere oricãrui teritoriu al uneia dintre aceste pãrþi, altul decît cele vizate la
paragrafele 1, 2 ºi 3 ale prezentului articol ºi cãruia una dintre pãrþi îi asigurã
relaþiile internaþionale.
Articolul 28. Relaþii între prezenta Convenþie ºi acordurile bilaterale
1. Prezenta Convenþie abrogã, în ceea ce priveºte teritoriile cãrora se aplicã
acele dispoziþii din tratate, convenþii sau acorduri bilaterale care, între doua
pãrþi contractante, guverneazã materia extrãdãrii.
2. Pãrþile contractante nu vor putea încheia între ele acorduri bilaterale sau
multilaterale decît pentru completarea dispoziþiilor prezentei Convenþii sau pentru
a înlesni aplicarea principiilor cuprinse în aceasta.
3. Cînd între douã sau mai multe pãrþi contractante extrãdarea se practicã
în temeiul unei legislaþii uniforme, pãrþile vor fi libere sã-ºi reglementeze
raporturile mutuale în materie de extrãdare, sprijinindu-se exclusiv pe acest
sistem independent de dispoziþiile prezentei Convenþii. Acelaºi principiu va fi
aplicabil între douã sau mai multe pãrþi contractante, avînd fiecare în vigoare
o lege prevãzînd executarea pe teritoriul sãu a mandatelor de arestare emise
pe teritoriul celeilalte sau celorlalte pãrþi. Pãrþile contractante care exclud sau
care vor exclude din raporturile lor mutuale aplicarea prezentei Convenþii,
potrivit dispoziþiilor prezentului paragraf, urmeazã sã adreseze în acest scop
o notificare Secretarului general al Consiliului Europei. Acesta va comunica
celorlalte pãrþi contractante orice notificare primitã în temeiul prevederilor
prezentului paragraf.
Articolul 29. Semnarea, ratificarea, intrarea în vigoare
1. Prezenta Convenþie va rãmîne deschisã spre semnare membrilor
Consiliului Europei. Ea va fi ratificatã, iar instrumentele de ratificare se vor
depune pe lîngã Secretarul general al Consiliului Europei.
2. Convenþia va intra în vigoare dupã 90 de zile de la data depunerii celui
de-al treilea instrument de ratificare.
3. Ea va intra în vigoare, faþã de oricare semnatar care o va ratifica ulterior,
dupã 90 de zile de la depunerea instrumentului de ratificare.
187
Articolul 30. Aderarea
1. Comitetul Miniºtrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat
nemembru al Consiliului sã adere la prezenta Convenþie. Rezoluþia privind
aceastã invitaþie urmeazã sã primeascã acordul unanim al membrilor Consiliului,
care au ratificat Convenþia.
2. Aderarea se va efectua prin depunerea, pe lîngã Secretarul general al
Consiliului Europei, a unui instrument de aderare care va produce efect dupã
90 de zile de la depunerea sa.
Articolul 31. Denunþarea
Oricare parte contractantã va putea, în ceea ce o priveºte, sã denunþe
prezenta Convenþie, adresînd o notificare Secretarului general al Consiliului
Europei. Aceastã denunþare va produce efect dupã 6 luni de la data primirii
notificãrii sale de cãtre Secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 32. Notificãri
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica membrilor Consiliului ºi
guvernului, fiecãrui stat care a aderat la prezenta Convenþie:
a) depunerea fiecãrui instrument de ratificare sau de aderare;
b) data intrãrii în vigoare;
c) orice declaraþie fãcutã în aplicarea dispoziþiilor paragrafului 1 al art. 6 ºi
ale paragrafului 5 al art. 21;
d) orice rezervã formulatã în aplicarea dispoziþiilor paragrafului 1 al art. 26;
e) retragerea oricãrei rezerve efectuate în aplicarea dispoziþiilor paragrafului
2 al art. 26;
f) orice notificare de denunþare primitã în aplicarea dispoziþiilor art. 31 al
prezentei Convenþii ºi data la care aceasta va produce efect.
Drept pentru care subsemnaþii, legal împuterniciþi în acest scop, au semnat
prezenta Convenþie.
Întocmitã la Paris la 13 decembrie 1957, în limbile francezã ºi englezã,
ambele texte avînd aceeaºi valabilitate, într-un singur exemplar care se va
depune în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei
va comunica o copie certificatã pentru conformitate de pe aceasta guvernelor
semnatare.
188
CU PRIVIRE LA CETÃÞENIE1
Nr. 621-XIV din 14.10.99
Parlamentul adoptã prezenta hotãrîre.

Articolul 1
Se ratificã Convenþia europeanã cu privire la cetãþenie, încheiatã la
Strasbourg la 6 noiembrie 1997, cu urmãtoarele declaraþii ºi rezerve:
1. Referitor la articolul 6 alineatul 4 litera g), Republica Moldova declarã
cã va putea aplica prevederile acestei litere numai dupã aprobarea cadrului
juridic intern privind statutul refugiaþilor în Republica Moldova, dar nu mai
tîrziu de un an de la data intrãrii în vigoare a convenþiei pentru Republica
Moldova.
2. Referitor la articolul 7 alineatul 1 litera g), Republica Moldova îºi rezervã
dreptul de a recunoaºte copilului cetãþean al Republicii Moldova, înfiat în
strãinãtate, care, în urma acestei înfieri, a dobîndit o nouã cetãþenie dreptul
de a-ºi pãstra ºi cetãþenia Republicii Moldova.
3. Referitor la articolul 22 litera a), Republica Moldova îºi rezervã dreptul de
a recunoaºte cã persoana care are domiciliu stabil în Republica Moldova ºi
este scutitã de obligaþiile militare faþã de alt stat parte nu se considerã cã ºi-a
satisfãcut obligaþiile militare faþã de Republica Moldova.
4. Referitor la articolul 22 litera b), Republica Moldova declarã cã vîrsta la
care se face referinþã la aceastã literã este de 27 de ani.
Articolul 2
Ministerul Afacerilor Externe va asigura remiterea instrumentelor de ratificare
depozitarului convenþiei menþionate.
Articolul 3
1
189
CONVENÞIA EUROPEANÃ CU PRIVIRE LA CETÃÞENIE1
din 06.11.1997
Extras
Preambul
Statele membre ale Consiliului Europei ºi alte state semnatare ale prezentei
Convenþii,
Avînd în vedere faptul cã scopul Consiliului Europei este de a realiza o
uniune mai strînsã între membrii sãi,
Þinînd cont de numeroasele instrumente internaþionale cu privire la cetãþenie,
pluralitatea de cetãþenie ºi apatridie,
Recunoscînd cã la soluþionarea problemelor legate de cetãþenie urmeazã a
se þine cont atît de interesele legale ale statului, cît ºi ale persoanelor,
Dorind sã contribuie la promovarea dezvoltãrii progresive a principiilor juridice
cu privire la cetãþenie, precum ºi la adoptarea legislaþiilor interne ºi dorind sã
contribuie la reducerea maximã a cazurilor de apatridie,
Dorind sã excludã cazurile de discriminare în soluþionarea chestiunilor legate
de cetãþenie,
Conºtiente de dreptul cu privire la respectarea vieþii de familie, aºa cum se
prevede în articolul 8 al Convenþiei privind protecþia drepturilor omului ºi
libertãþilor fundamentale,
Avînd în vedere faptul cã statele au poziþii diferite vis-à-vis de chestiunea
pluralitãþii de cetãþenii ºi recunoscînd cã fiecare stat este liber sã decidã asupra
consecinþelor ce decurg, în dreptul sãu intern, din dobîndirea sau posedarea
unei alte cetãþenii de cãtre unul din cetãþenii sãi,
Recunoscînd drept binevenitã gãsirea unei soluþii acceptabile consecinþelor
pluralitãþii de cetãþenii ºi anume în ceea ce priveºte drepturile ºi obligaþiunile
persoanelor care posedã cetãþenie multiplã,
Considerînd cã este dezirabil ca persoana care posedã cetãþenia a douã
sau mai multe State Pãrþi sã-ºi îndeplineascã obligaþiunile sale militare faþã de
una dintre aceste Pãrþi,
Constatînd necesitatea de a promova cooperarea internaþionalã între
autoritãþile naþionale responsabile de soluþionarea chestiunilor legate de
cetãþenie,

1
Adoptatã la Strasbourg, la 6 noiembrie 1997. Ratificatã prin Hotãrîrea Parlamentului nr.
621-XIV din 14.10.99. În vigoare pentru Republica Moldova din 1 martie 2000. Publicatã
în ediþia oficialã Tratate internaþionale, 2001, volumul 26, pag. 190-205.
190
Articolul 6. Dobîndirea cetãþeniei

4) Fiecare Stat Parte va prevedea în legislaþia sa internã posibilitãþi ce
faciliteazã dobîndirea cetãþeniei sale de cãtre urmãtoarele persoane:

g) persoanele apatride cãrora li s-a recunoscut statutul de refugiat ºi care
locuiesc cu titlu legal pe teritoriul sãu.


DE ASISTENÞÃ JUDICIARÃ ÎN MATERIE PENALÃ1
Nr. 1332-XIII din 26.09.97
Articolul 1
Se ratificã Convenþia europeanã de asistenþã judiciarã în materie penalã,
semnatã la Strasbourg la 20 aprilie 1959, cu urmãtoarele declaraþii ºi rezerve:
1. În temeiul articolului 2 din convenþie, Republica Moldova declarã cã va
refuza asistenþa juridicã în cazul în care:
actul comis nu constituie o infracþiune în conformitate cu legislaþia Republicii
Moldova;
infractorului i s-a aplicat actul de amnistie;
în conformitate cu legislaþia naþionalã, persoana nu poate fi trasã la
rãspundere penalã;
dupã comiterea crimei, infractorul a avut o dereglare psihicã de lungã duratã,
care exclude responsabilitatea penalã;
în privinþa aceleiaºi persoane ºi pentru aceleaºi fapte este deja intentatã o
procedurã penalã în curs;
în privinþa aceleiaºi persoane ºi pentru aceleaºi fapte existã deja o sentinþã
sau o hotãrîre în vigoare a organelor competente de clasare a urmãririi penale.
2. În temeiul articolului 5 paragraful 1 din convenþie, Republica Moldova
declarã cã îºi rezervã dreptul de a executa cererile de asistenþã juridicã privind
percheziþia sau sechestrarea obiectelor în funcþie de respectarea condiþiilor
menþionate la articolul 5 paragraful 1 literele (a), (b) ºi (c) din convenþie.
3. Republica Moldova îºi rezervã dreptul de a nu îndeplini cererile de asistenþã
juridicã, prevãzute la articolul 13 paragraful 2 din convenþie.
1 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 71/604 din 30.10.1997.
191
declarã cã toate cererile de asistenþã juridicã trebuie sã fie adresate Ministerului
Justiþiei sau Procuraturii Generale.
declarã cã cererile de asistenþã juridicã ºi documentele anexate trebuie sã fie
întocmite sau în limba moldoveneascã, sau în una din limbile oficiale ale
Consiliului Europei ori sã fie traduse în una din aceste limbi.
6. În temeiul articolului 24 din convenþie, Republica Moldova declarã cã, în
sensul Convenþiei europene de asistenþã judiciarã în materie penalã, pentru
Republica Moldova autoritãþi judiciare se considerã: judecãtoriile, tribunalele,
Curtea de Apel, Curtea Supremã de Justiþie, Ministerul Justiþiei, Procuratura
Generalã, organele procuraturii Republicii Moldova.
Articolul 2
Ministerul Afacerilor Externe va pregãti ºi va remite depozitarului instru-
mentele de ratificare.
Articolul 3
CONVENÞIA EUROPEANÃ DE ASISTENÞÃ JURIDICÃ

ÎN MATERIE PENALÃ1
din 20.04.59
Extras
Preambul
Considerînd cã scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune
mai strînsã între membrii sãi;
Convinse cã adoptarea unor reguli comune în domeniul asistenþei judiciare
în materie penalã este de naturã sã atingã acest obiectiv;
Considerînd cã asistenþa judiciarã este o materie conexã celei a extrãdãrii
care a fãcut deja obiectul unei convenþii din data de 13 decembrie 1957,
Au considerat dupã cum urmeazã:
...
1
Semnatã la Strasbourg la 20 aprilie 1959. Ratificatã prin Hotãrîrea Parlamentului nr.
1332-XIII din 26.09.97. Publicatã în ediþia oficialã Tratate internaþionale, 1999, volumul
14, pag. 71-83.
192
Articolul 1
1. Pãrþile Contractante se angajeazã sã-ºi acorde reciproc, potrivit dispoziþiilor
prezentei Convenþii, asistenþa judiciarã cea mai amplã cu putinþã în orice
procedurã privitoare la infracþiuni a cãror reprimare este, în momentul solicitãrii
asistenþei, de competenþa autoritãþilor judiciare ale Pãrþii solicitante.
...
CONVENÞIA DESPRE RECUNOAªTEREA CALIFICÃRILOR

REFERITOR LA STUDIILE SUPERIOARE
DIN REGIUNEA EUROPEANÃ
din 10.04.97
Extras

CAPITOLUL VII
RECUNOASTEREA CALIFICÃRILOR, POSESORII CÃRORA SUNT
REFUGIAÞI, PERSOANE DEPLASATE CU STATUT DE REFUGIAÞI
Articolul VII
Fiecare Parte în cadrul sistemelor proprii de învãtãmînt ºi în concordanta
cu regulamentele sale constituþionale, legislative ia toate mãsurile posibile ºi
rezonabile pentru a elabora procedurile îndreptate spre asigurarea unei aprecieri
operative ºi juste, dacã refugiaþii, persoanele deplasate ºi persoanele cu statut
de refugiaþi corespund cerinþelor corespunzãtoare înaintate pentru accesul la
învãþãmîntul superior, continuarea instruirii conform programelor învãþãmîntului
superior sau utilizarea braþelor de muncã, chiar ºi în cazurile cînd calificarea
obþinutã în una din Pãrþi nu poate fi adeveritã documental.

193
LEGEA REPUBLICII MOLDOVA
PENTRU RATIFICAREA PARÞIALÃ
A CARTEI SOCIALE EUROPENE REVIZUITE1
Nr. 484-XV din 28.09.2001
Articolul 1
Se ratificã parþial Carta socialã europeanã revizuitã, adoptatã la Strasbourg
la 3 mai 1996. Ratificarea parþialã a Cartei sociale europene revizuite se face
în conformitate cu prevederile art. 2 ºi 3 din prezenta lege.
Articolul 2
Potrivit prevederilor art. A (paragraful 1) din partea a III-a a Cartei sociale
europene revizuite, Republica Moldova recunoaºte, ca obiectiv al politicii sale,
realizarea principiilor ºi drepturilor enumerate în partea I a cartei, prin utilizarea
tuturor mijloacelor adecvate, ºi se declarã legatã prin prevederile art. 1, 2, 5, 6,
8, 9, 11, 12, 16, 17, 20, 21, 24, 26, 28, 29, precum ºi, parþial, prin prevederile
art. 3 (paragrafele 1-3), art. 4 (paragrafele 3-5), art. 7 (paragrafele 1-4, 7-10),
art. 13 (paragrafele 1-3), art. 15 (paragrafele 1, 2), art. 18 (paragrafele 3, 4),
art. 19 (paragrafele 7, 8), ºi art. 27 (paragraful 2).
Articolul 3
Republica Moldova consimte ca respectarea angajamentelor juridice,
asumate prin ratificarea parþialã a Cartei sociale europene revizuite, sã fie supusã
mecanismului de control prevãzut în partea a IV-a a Cartei sociale europene,
adoptatã la Torino la 18 octombrie 1961.
Articolul 4
Guvernul va elabora ºi va aproba, în termen de un an, mãsurile necesare
îndeplinirii efective a dispoziþiilor Cartei sociale europene revizuite, precum ºi
va desemna organele centrale de specialitate responsabile din numãrul celor
prevãzute în anexa care face parte integrantã din prezenta lege.
LISTA
organelor centrale de specialitate cu atribuþii în domeniul aplicãrii
Cartei sociale europene revizuite
Ministerul Muncii ºi Protecþiei Sociale
Ministerul Afacerilor Externe
Ministerul Justiþiei
Ministerul Sãnãtãþii
Ministerul Învãþãmîntului
Ministerul Afacerilor Interne
1
194
Ministerul Apãrãrii
Ministerul Culturii
Ministerul Transporturilor ºi Comunicaþiilor
Ministerul Agriculturii ºi Industriei Alimentare
Ministerul Energeticii
Ministerul Industriei
Ministerul Finanþelor
Ministerul Economiei.
CARTA SOCIALÃ EUROPEANÃ REVIZUITÃ1
din 03.05.19962
Preambul
Considerînd cã obiectivul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai
strînsã între membrii sãi, cu scopul de a proteja ºi promova idealurile ºi principiile
care sînt patrimoniul lor comun, ºi de a favoriza progresul lor economic ºi so-
cial, în special prin apãrarea ºi dezvoltarea drepturilor omului ºi a libertãþilor
fundamentale;
Considerînd cã prin Convenþia europeanã pentru apãrarea drepturilor ºi
libertãþilor fundamentale, semnatã la Roma la 4 noiembrie 1950, ºi prin
Protocoalele sale, statele membre ale Consiliului Europei au convenit sã asigure
populaþiilor lor drepturile civile ºi politice ºi libertãþile specificate în aceste
instrumente;
Considerînd cã prin Carta socialã europeanã, deschisã în vederea semnãrii
la Torino la 18 octombrie 1961, ºi prin Protocoalele sale adiþionate, statele
membre ale Consiliului Europei au convenit sã asigure populaþiilor lor drepturile
sociale specificate în aceste instrumente pentru a ameliora nivelul de trai ºi a
promova bunãstarea lor socialã;
Reamintind cã în cadrul Conferinþei ministeriale a drepturilor omului
desfãºuratã la Roma la 5 noiembrie 1990, a fost subliniatã necesitatea, pe de
o parte, de a prezerva caracterul indivizibil al tuturor drepturilor omului, fie cã
sînt civile, politice, economice, sociale sau culturale ºi, pe de altã parte, de a
conferi Cartei sociale europene un nou impuls;
1
Adoptatã la Strasbourg la 3 mai 1996. Va intra în vigoare dupã ratificarea de cãtre 3 state
pãrþi.
2
Ratificatã prin Legea nr. 484-XV din 28.09.2001.
195
Hotãrîte, aºa cum s-a decis pe parcursul Conferinþei ministeriale desfãºurate
la Torino în 21 ºi 22 octombrie 1992, sã actualizeze ºi sã adapteze conþinutul
material al Cartei, pentru a þine cont în special de schimbãrile sociale
fundamentale intervenite dupã adoptarea sa;
Recunoscînd avantajul de a înscrie într-o Cartã revizuitã, destinatã sã se
substituie treptat Cartei sociale europene, drepturile garantate de Cartã astfel
cum au fost amendate, drepturile garantate de Cartã astfel cum au fost amendate,
drepturile garantate de Protocolul adiþional din 1988 ºi sã adauge noi drepturi;
PARTEA I
Pãrþile contractante recunosc ca obiectiv al politicii lor, a cãrui realizare o vor
urmãri, prin toate mijloacele utile, pe plan naþional ºi internaþional, atingerea condiþiilor
specifice asigurãrii exercitãrii efective a urmãtoarelor drepturi ºi principii:
1. Orice persoanã trebuie sã aibã posibilitatea de a-ºi cîºtiga existenþa printr-
o muncã liber întreprinsã;
2. Toþi lucrãtorii au dreptul la condiþii de muncã echitabile;
3. Toþi lucrãtorii au dreptul la securitate ºi igienã în muncã;
4. Toþi lucrãtorii au dreptul la o salarizare echitabilã, care sã le asigure lor,
precum ºi familiilor lor, un nivel de trai satisfãcãtor;
5. Toþi lucrãtorii ºi patronii au dreptul de a se asocia liber în organizaþii
naþionale sau internaþionale pentru protecþia intereselor lor economice ºi sociale;
6. Toþi lucrãtorii ºi patronii au dreptul la negociere colectivã;
7. Copiii ºi tinerii au dreptul la o protecþie specialã împotriva pericolelor
fizice ºi morale la care sînt expuºi;
8. Lucrãtoarele, în caz de maternitate, au dreptul la o protecþie specialã;
9. Orice persoanã are dreptul la mijloace corespunzãtoare de orientare
profesionalã, în vederea sprijinirii sale în alegerea unei profesii adecvate
intereselor ºi aptitudinilor sale profesionale;
10. Orice persoanã are dreptul la mijloace corespunzãtoare de formare
profesionalã;
11. Orice persoanã are dreptul de a beneficia de toate mãsurile care îi per-
mit sã se bucure de cea mai bunã stare de sãnãtate pe care o poate atinge;
12. Toþi lucrãtorii ºi persoanele aflate în întreþinerea acestora au dreptul la
securitate socialã;
13. Orice persoanã lipsitã de resurse suficiente are dreptul la asistenþã
socialã ºi medicalã;
14. Orice persoanã are dreptul de a beneficia de servicii sociale calificate;
15. Orice persoanã handicapatã are dreptul la autonomie, la integrare socialã
ºi la participare în viaþa comunitãþii;
16. Familia în calitate de celulã fundamentalã a societãþii, are dreptul la o
protecþie socialã, juridicã ºi economicã corespunzãtoare în vederea asigurãrii
deplinei sale dezvoltãri;
196
17. Copiii ºi tinerii au dreptul la o protecþie socialã, juridicã ºi economicã
corespunzãtoare;
18. Cetãþenii uneia din pãrþile contractante au dreptul de a exercita orice
activitate lucrativã pe teritoriul unei alte pãrþi contractante, pe picior de egalitate
cu cetãþenii acesteia din urmã, sub rezerva restricþiilor motivate de raþiuni
serioase cu caracter economic sau social;
19. Lucrãtorii migranþi cetãþeni ai uneia din pãrþile contractante ºi familiile
lor au dreptul la protecþie ºi asistenþã pe teritoriul oricãrei alte pãrþi contractante;
20. Toþi lucrãtorii au dreptul la egalitate de ºanse ºi de tratament în materie
de angajare ºi de profesie fãrã discriminare în funcþie de sex;
21. Lucrãtorii au dreptul de a fi informaþi ºi consultaþi în cadrul întreprinderii;
22. Lucrãtorii au dreptul de a participa la determinarea ºi ameliorarea
condiþiilor de muncã ºi a mediului de muncã din cadrul întreprinderii;
23. Orice persoanã vîrstnicã are dreptul la protecþie socialã;
24. Toþi lucrãtorii au dreptul la protecþie în caz de concediere;
25. Toþi lucrãtorii au dreptul la protecþia propriilor creanþe în caz de
insolvabilitate a patronului lor;
26. Toþi lucrãtorii au dreptul la demnitate în muncã;
27. Toate persoanele cu responsabilitãþi familiale ºi care sînt angajate sau doresc
sã se angajeze în muncã au dreptul sã o facã fãrã a fi supuse discriminãrilor ºi, pe
cît posibil, fãrã sã existe un conflict între responsabilitãþile lor profesionale ºi familiale;
28. Reprezentanþii lucrãtorilor dintr-o întreprindere au dreptul la protecþie
împotriva actelor susceptibile sã le producã prejudicii ºi trebuie sã li se acorde
facilitãþi corespunzãtoare pentru a-ºi îndeplini propriile atribuþii;
29. Toþi lucrãtorii au dreptul de a fi informaþi ºi consultaþi în procedurile de
concediere colectivã;
30. Orice persoanã are dreptul la protecþie împotriva sãrãciei ºi a excluderii
sociale;
31. Orice persoanã are dreptul la locuinþã.
PARTEA A II-A
Pãrþile se angajeazã sã se considere legate, conform dispoziþiilor pãrþii a III-a,
prin obligaþiile ce rezultã din articolele ºi paragrafele urmãtoare.
Articolul 1. Dreptul la muncã
În vederea exercitãrii efective a dreptului la muncã, pãrþile se angajeazã:
1. sã recunoascã drept unul din principalele obiective ºi responsabilitãþi,
realizarea ºi menþinerea nivelului cel mai ridicat ºi stabil posibil al locului de
muncã în vederea realizãrii unui loc de muncã cu normã întreagã;
2. sã protejeze de o manierã eficientã dreptul lucrãtorului de a-ºi cîºtiga
existenþa printr-o muncã liber întreprinsã;
3. sã stabileascã sau sã menþinã servicii gratuite de angajare pentru toþi
lucrãtorii;
197
4. sã asigure sau sã favorizeze o orientare, formare ºi readaptare profesionalã
corespunzãtoare.
Articolul 2. Dreptul la condiþii de muncã echitabile
În vederea asigurãrii efective a dreptului la condiþii de muncã echitabile,
pãrþile se angajeazã:
1. sã fixeze o duratã rezonabilã a timpului de muncã zilnic ºi sãptãmînal,
sãptãmîna de lucru trebuind sã fie redusã treptat în mãsura în care creºterea
productivitãþii ºi ceilalþi factori relevanþi o permit;
2. sã prevadã zile de sãrbãtoare plãtite;
3. sã asigure acordarea unui concediu anual plãtit de minimum 4 sãptãmîni;
4. sã elimine riscurile inerente ocupaþiilor periculoase sau insalubre ºi atunci
cînd aceste riscuri nu au putut fi încã eliminate sau suficient reduse, sã asigure
lucrãtorilor angajaþi în astfel de ocupaþii, fie o reducere a duratei muncii, fie
concedii plãtite suplimentare;
5. sã asigure un repaus sãptãmînal care sã coincidã, în mãsura în care este
posibil, cu ziua sãptãmînii recunoscutã ca zi de repaus prin tradiþia sau uzanþele
þãrii sau regiunii;
6. sã asigure ca lucrãtorii sã fie informaþi în scris, cît mai curînd posibil ºi
nici un caz mai tîrziu de douã luni dupã angajare, asupra aspectelor esenþiale
ale contractului sau relaþiilor de muncã;
7. sã asigure ca lucrãtorii ce desfãºoarã o muncã de noapte sã beneficieze
de mãsuri care þin cont de natura specialã a acestei munci.
Articolul 3. Dreptul la securitate ºi la igiena muncii
În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la securitate ºi igienã a
muncii, pãrþile se angajeazã, în consultare cu organizaþiile patronilor ºi lucrãtorilor:
1. sã defineascã, sã punã în practicã ºi sã reexamineze periodic o politicã
naþionalã coerentã în materie de securitate, de sãnãtate a lucrãtorilor ºi de mediu
de muncã. Aceastã politicã va avea drept obiect primordial ameliorarea securitãþii
ºi igienei profesionale ºi prevenirea accidentelor ºi lezãrii sãnãtãþii care rezultã
din muncã, sînt legate de muncã sau survin în cursul muncii, în special prin
reducerea la minimum a cauzelor riscurilor inerente mediului de muncã;
2. sã emitã regulamente de securitate ºi igienã;
3. sã asigure mãsuri de control al aplicãrii acestor regulamente;
4. sã promoveze instituirea progresivã a serviciilor de sãnãtate în muncã
pentru toþi lucrãtorii, cu funcþiuni eminamente preventive ºi de îndrumare.
Articolul 4. Dreptul la o salarizare echitabilã
În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la o salarizare echitabilã,
1. sã recunoascã dreptul lucrãtorilor la o salarizare suficientã care sã le
asigure acestora, precum ºi familiilor acestora un nivel de trai decent;
198
2. sã recunoascã dreptul lucrãtorilor la un coeficient majorat de salarizare
pentru orele suplimentare de muncã, cu excepþia unor cazuri particulare;
3. sã recunoascã dreptul lucrãtorilor ºi lucrãtoarelor la salarizare egalã pentru
muncã de valoare egalã;
4. sã recunoascã dreptul tuturor lucrãtorilor la o perioadã de preaviz
rezonabilã în cazul încetãrii angajãrii;
5. sã nu autorizeze reþinerile din salarii decît în condiþiile ºi în limitele prescrise
de legislaþia sau reglementarea naþionalã ori fixate prin convenþii colective sau
sentinþe de arbitraj.
Exercitarea acestor drepturi trebuie sã fie asiguratã fie prin intermediul
convenþiilor colective încheiate în mod liber, fie prin metode legale de fixare a
salariilor, fie prin orice altã modalitate adecvatã condiþiilor naþionale.
Articolul 5. Dreptul sindical
În vederea garantãrii sau promovãrii libertãþii lucrãtorilor ºi patronilor de a
constitui organizaþii locale, naþionale sau internaþionale pentru apãrarea
intereselor lor economice ºi sociale ºi de a adera la aceste organizaþii, pãrþile
se angajeazã ca legislaþia naþionalã sã nu aducã atingere sau sã fie aplicatã de
o manierã care sã aducã atingere acestei libertãþi. Mãsura în care garanþiile
prevãzute în prezentul articol se vor aplica poliþiei va fi determinatã prin legislaþia
sau reglementarea naþionalã. Principiul aplicãrii acestor garanþii membrilor
forþelor armate ºi mãsura în care ele se vor aplica acestei categorii de persoane
sînt de asemenea determinate prin legislaþia sau reglementarea naþionalã.
Articolul 6. Dreptul de negociere colectivã
În vederea asigurãrii efective a dreptului de negociere colectivã pãrþile se
angajeazã:
1. sã favorizeze consultarea paritarã între lucrãtori ºi patroni;
2. sã promoveze, atunci cînd aceasta este necesarã ºi utilã, instituirea
procedurilor de negociere voluntarã între patroni sau organizaþiile patronale,
pe de o parte, ºi organizaþiile lucrãtorilor, pe de altã parte, în vederea
reglementãrii condiþiilor de angajare prin convenþii colective;
3. sã favorizeze instituirea ºi utilizarea procedurilor adecvate de conciliere
ºi arbitraj voluntar pentru reglementarea conflictelor de muncã;
ºi recunosc:
4. dreptul lucrãtorilor ºi patronilor la acþiuni colective în caz de conflict de
interese, inclusiv dreptul la grevã, sub rezerva obligaþiilor care ar putea rezulta
din convenþiile colective în vigoare.
Articolul 7. Dreptul copiilor ºi tinerilor la protecþie
În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului copiilor ºi tinerilor la
protecþie, pãrþile se angajeazã:
1. sã fixeze la 15 ani vîrsta minimã de angajare, derogãri fiind totuºi admise
pentru copiii angajaþi în munci uºoare determinate care nu riscã sã aducã
atingere sãnãtãþii, moralitãþii sau educaþiei acestora;
199
2. sã fixeze la 18 ani vîrsta minimã de angajare pentru anumite ocupaþii de-
terminate, considerate periculoase sau insalubre;
3. sã interzicã angajarea copiilor, care sînt încã supuºi învãþãmîntului
obligatoriu, într-o muncã care îi priveazã de beneficiul deplin al acestei instrucþii.
4. sã limiteze durata timpului de muncã a lucrãtorilor sub 18 ani pentru ca
aceasta sã corespundã exigenþelor dezvoltãrii lor ºi mai ales nevoilor lor de formare
profesionalã;
5. sã recunoascã dreptul tinerilor lucrãtori ºi ucenici la o salarizare echitabilã
sau la o alocaþie corespunzãtoare;
6. sã prevadã ca orele pe care tinerii le consacrã formãrii profesionale pe
durata timpului normal de muncã cu consimþãmîntul patronului sã fie considerate
ca fiind incluse în ziua de muncã;
7. sã fixeze la cel puþin 4 sãptãmîni durata concediilor anuale plãtite lucrãtorilor
sub 18 ani;
8. sã interzicã angajarea lucrãtorilor sub 18 ani în munci de noapte cu excepþia
anumitor locuri de muncã determinate prin legislaþia sau reglementarea naþionalã;
9. sã prevadã ca lucrãtorii sub 18 ani angajaþi în locuri de muncã determinate
prin legislaþia sau reglementarea naþionalã sã fie supuºi unui control medical
periodic;
10. sã asigure o protecþie socialã împotriva riscurilor fizice ºi morale la care
copiii ºi tinerii sînt expuºi ºi în special împotriva celor care rezultã de o manierã
directã sau indirectã din munca lor.
Articolul 8. Dreptul lucrãtoarelor la protecþia maternitãþii
În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului lucrãtoarelor la protecþia
maternitãþii, pãrþile se angajeazã:
1. sã asigure lucrãtoarelor, înainte ºi dupã naºtere, un repaus cu o duratã
totalã de cel puþin 14 sãptãmîni fie prin concediu plãtit, fie prin prestaþii adecvate
de securitate socialã sau prin fonduri publice;
2. sã considere ilegal ca un patron sã anunþe concedierea unei femei în
perioada cuprinsã între momentul în care a notificat starea de gravitate ºi
încheierea concediului sãu de maternitate, sau la o datã la care termenul de
preaviz expirã în cursul acestei perioade;
3. sã asigure mamelor care îºi alãpteazã copiii pauze suficiente în acest scop;
4. sã reglementeze munca de noapte a femeilor însãrcinate, a femeilor care
au nãscut recent sau a celor care îºi alãpteazã copiii;
5. sã interzicã angajarea femeilor însãrcinate, a femeilor care au nãscut re-
cent sau a celor care îºi alãpteazã copiii în munci subterane în mine ºi în orice
alte munci cu caracter periculos, insalubru sau greu ºi sã ia mãsuri cores-
punzãtoare pentru protejarea drepturilor acestor femei în materie de angajare.
Articolul 9. Dreptul la orientare profesionalã
În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la orientare profesionalã,
pãrþile se angajeazã sã asigure sau sã promoveze, în funcþie de necesitãþi, un
200
serviciu care va sprijini toate persoanele, inclusiv pe cele handicapate, sã rezolve
problemele referitoare la alegerea unei profesii sau avansarea profesionalã,
þinînd cont de caracteristicile individului ºi de legãtura dintre acestea ºi
posibilitãþile pieþei muncii; acest sprijin trebuie sã fie asigurat gratuit atît tinerilor,
inclusiv copiilor de vîrstã ºcolarã, cît ºi adulþilor.
Articolul 10. Dreptul la formare profesionalã
În vederea exercitãrii efective a dreptului la formare profesionalã, pãrþile se
angajeazã:
1. sã asigure sau sã favorizeze, în funcþie de necesitãþi, formarea tehnicã ºi
profesionalã a tuturor persoanelor, inclusiv a celor handicapate, în consultare
cu organizaþiile profesionale ale lucrãtorilor ºi patronilor, ºi sã acorde mijloace
care sã permitã accesul la învãþãmîntul tehnic superior ºi la învãþãmîntul
universitar numai în conformitate cu criteriul aptitudinii individuale;
2. sã asigure sau sã favorizeze un sistem de ucenicie ºi alte sisteme de
formare a tinerilor bãieþi ºi fete, în diverse locuri de muncã;
3. sã asigure sau sã favorizeze, în funcþie de necesitãþi:
a) mãsuri corespunzãtoare ºi uºor accesibile în vederea formãrii lucrãtorilor
adulþi;
b) mãsuri speciale în vederea recalificãrii profesionale a lucrãtorilor adulþi
necesare ca urmare a evoluþiei tehnice sau a unei noi orientãri a pieþei muncii;
4. sã asigure sau sã favorizeze, în funcþie de necesitãþi, mãsuri speciale de
recalificare ºi de reintegrare a ºomerilor de lungã duratã;
5. sã încurajeze deplina utilizare a mijloacelor prevãzute prin mãsuri
corespunzãtoare, cum ar fi:
a) reducerea sau desfiinþarea tuturor taxelor ºi cheltuielilor;
b) acordarea unei asistenþe financiare în cazurile adecvate;
c) includerea în programul normal de lucru a timpului consacrat cursurilor
suplimentare de formare, urmate de un lucrãtor pe durata angajãrii la cererea
patronului sãu;
d) garantarea, printr-un control corespunzãtor, în consultare cu organizaþiile
profesionale ale lucrãtorilor ºi patronilor, a eficienþei sistemului de ucenicie ºi a
oricãrui alt sistem de formare pentru tinerii lucrãtori ºi, la modul general, a unei
protecþii adecvate a tinerilor lucrãtori.
Articolul 11. Dreptul la protecþia sãnãtãþii
În vederea exercitãrii efective a dreptului la protecþia sãnãtãþii, pãrþile se
angajeazã sã ia, fie direct, fie în cooperare cu organizaþiile publice ºi private,
mãsuri corespunzãtoare, care vizeazã în special:
1. sã elimine, în mãsura în care este posibil, cauzele unei sãnãtãþi deficiente;
2. sã prevadã servicii de consultare ºi de educare în ceea ce priveºte ameliorarea
sãnãtãþii ºi dezvoltarea simþului responsabilitãþii individuale în materie de sãnãtate;
3. sã previnã, în mãsura în care este posibil, bolile epidemice, endemiile ºi
alte boli, precum ºi accidentele.
201
Articolul 12. Dreptul la securitate socialã
În vederea exercitãrii efective a dreptului la securitate socialã,
1. sã stabileascã sau sã menþinã un regim de securitate socialã;
2. sã menþinã regimul de securitate socialã la un nivel satisfãcãtor cel puþin
egal cu cel necesar pentru ratificarea Codului european de securitate socialã;
3. sã depunã eforturi pentru a aduce treptat regimul de securitate socialã la
un nivel mai ridicat;
4. sã ia mãsuri, prin încheierea de acorduri bilaterale sau multilaterale
corespunzãtoare sau prin alte mijloace ºi sub rezerva condiþiilor stipulate în
aceste acorduri, pentru a asigura:
a) egalitatea de tratament între cetãþenii fiecãrei pãrþi ºi cetãþenii celorlalte
pãrþi în ceea ce priveºte drepturile la securitate socialã, inclusiv pãstrarea
avantajelor acordate de legislaþiile de securitate socialã, indiferent de deplasãrile
pe care persoanele protejate le-ar putea efectua între teritoriile pãrþilor;
b) acordarea, menþinerea ºi restabilirea drepturilor la securitate socialã prin
astfel de mijloace încît totalizarea perioadelor de asigurare sau de angajare sã
fie îndeplinite conform legislaþiei fiecãreia dintre pãrþi.
Articolul 13. Dreptul la asistenþã socialã ºi medicalã
În vederea exercitãrii efective a dreptului la asistenþã socialã ºi medicalã,
1. sã vegheze ca orice persoanã care nu dispune de resurse suficiente ºi
care nu este în mãsurã sã ºi le procure prin propriile mijloace sau sã le primeascã
dintr-o altã sursã, în special prin prestaþii rezultate dintr-un regim de securitate
socialã, sã poatã beneficia de o asistentã corespunzãtoare ºi, în caz de boalã,
de îngrijire impuse de starea sa;
2. sã vegheze ca persoanele care beneficiazã de o astfel de asistenþã sã
nu sufere, din acest motiv, o diminuare a drepturilor lor politice sau sociale;
3. sã prevadã ca fiecare sã poatã obþine, prin servicii competente cu caracter
public sau privat, orice sfat ºi orice ajutor personal necesar pentru a preveni,
îndepãrta sau atenua starea de nevoie de ordin personal ºi de ordin familial;
4. sã aplice dispoziþiile paragrafelor 1, 2 ºi 3 ale prezentului articol, pe picior
de egalitate cu cetãþenii lor, în conformitate cu obligaþiile pe care pãrþile ºi le
asumã în virtutea Convenþiei europene de asistenþã socialã ºi medicalã, semnatã
la Paris la 11 decembrie 1953.
Articolul 14. Dreptul de a beneficia de servicii sociale
În vederea exercitãrii efective a dreptului de a beneficia de servicii sociale,
1. sã încurajeze sau sã organizeze serviciile folosind metode specifice
serviciului social ºi care contribuie la bunãstarea ºi la dezvoltarea indivizilor ºi
grupãrilor în cadrul comunitãþii, precum ºi la adaptarea lor la mediul social;
202
2. sã încurajeze participarea indivizilor ºi organizaþiilor benevole sau altor
organizaþii la crearea sau la menþinerea acestor servicii.
Articolul 15. Dreptul persoanelor handicapate la autonomie,
la integrare socialã ºi la participare în viaþa comunitãþii
În vederea garantãrii exercitãrii efective de cãtre persoanele handicapate,
indiferent de vîrstã, de natura ºi de originea handicapului lor, a dreptului la
autonomie, la integrare socialã ºi la participare în viaþa comunitãþii, pãrþile se
angajeazã, în special:
1. sã ia mãsurile necesare pentru a furniza persoanelor handicapate o
orientare, o educaþie ºi o formare profesionalã în cadrul schemelor generale ori
de cîte ori este posibil sau, dacã nu este posibil, prin intermediul instituþiei
specializate publice sau private;
2. sã favorizeze accesul la angajare al acestor persoane, prin orice mãsurã
susceptibilã de a încuraja patronii sã angajeze ºi sã menþinã în activitate
persoane handicapate în mediul obiºnuit de muncã ºi sã adapteze condiþiile de
muncã la nevoile acestor persoane sau, atunci cînd datoritã handicapului acest
lucru nu este posibil, prin organizarea sau crearea de locuri de muncã protejate
în funcþie de gradul de invaliditate. Aceste mãsuri pot justifica, dacã este cazul,
recurgerea la servicii specializate de plasare ºi de însoþire;
3. sã favorizeze deplina lot integrare ºi participare la viaþa socialã, în spe-
cial prin mãsuri, inclusiv ajutoare tehnice, care vizeazã depãºirea dificultãþilor
lor de comunicare ºi mobilitate ºi care sã le permitã accesul la mijloacele de
transport, la locuinþã, la activitãþi culturale ºi la petrecerea timpului liber.
Articolul 16. Dreptul familiei la protecþie socialã, juridicã ºi economicã
În vederea realizãrii condiþiilor de viaþã indispensabile dezvoltãrii depline a
familiei, celula fundamentalã a societãþii, pãrþile se angajeazã sã promoveze
protecþia economicã, juridicã ºi socialã a vieþii de familie, în special prin
intermediul prestaþiilor sociale ºi familiale, al dispoziþiilor fiscale, al încurajãrii
construcþiei de locuinþe adaptate nevoilor familiale, al ajutoarelor pentru tinerele
familii sau orice alte mãsuri corespunzãtoare.
Articolul 17. Dreptul copiilor ºi tinerilor la protecþie socialã,
juridicã ºi economicã
În vederea asigurãrii exercitãrii a dreptului copiilor ºi tinerilor de a creºte
într-un mediu favorabil dezvoltãrii personalitãþii lor ºi a aptitudinilor lor fizice ºi
mentale, pãrþile se angajeazã sã ia fie direct, fie în cooperare cu organizaþiile
publice sau private toate mãsurile necesare ºi corespunzãtoare care:
1. a) sã asigure copiilor ºi tinerilor, þinînd cont de drepturile ºi de obligaþiile
pãrinþilor, îngrijirile, asistenþa, educaþia ºi pregãtirea de care au nevoie, în special
prin crearea sau menþinerea unor instituþii sau servicii adecvate ºi suficiente în
acest scop;
b) sã protejeze copiii ºi tinerii împotriva neglijenþei, violenþei sau exploatãrii;
203
c) sã asigure o protecþie ºi un ajutor special din partea statului pentru copilul
sau tînãrul privat temporar sau definitiv de sprijinul familiei;
2. sã asigure copiilor ºi tinerilor învãþãmînt primar ºi secundar gratuit, precum
ºi sã favorizeze ritmicitatea frecvenþei ºcolare.
Articolul 18. Dreptul la exercitarea unei activitãþi lucrative
pe teritoriul celorlalte pãrþi
În vederea asigurãrii efective a dreptului la exercitarea unei activitãþi lucra-
tive pe teritoriul oricãrei alte pãrþi, pãrþile se angajeazã:
1. sã aplice regulamentele existente într-un spirit liberal;
2. sã simplifice formalitãþile în vigoare ºi sã reducã sau sã desfiinþeze taxele
consulare ºi alte taxe plãtibile de cãtre lucrãtorii strãini sau de cãtre patronii lor;
3. sã flexibilizeze, în mod individual sau colectiv, reglementãrile care
guverneazã angajarea lucrãtorilor strãini;
ºi recunosc:
4. dreptul de ieºire al cetãþenilor care doresc sã exercite o activitate lucrativã
pe teritoriul celorlalte pãrþi.
Articolul 19. Dreptul lucrãtorilor migranþi ºi al familiilor lor
la protecþie ºi asistenþã
În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului lucrãtorilor migranþi ºi al
familiilor lor la protecþie ºi asistenþã pe teritoriul oricãrei alte pãrþi, pãrþile se angajeazã:
1. sã menþinã sau sã se asigure cã existã servicii gratuite corespunzãtoare
care sã îi sprijine pe aceºti lucrãtori ºi, în special, sã le furnizeze informaþii exacte
ºi sã ia toate mãsurile utile, pe care le permite legislaþia ºi reglementãrile naþionale
împotriva oricãrei propagande înºelãtoare privind emigrarea ºi imigrarea;
2. sã adopte, în limitele jurisdicþiei lor, mãsuri corespunzãtoare pentru a
facilita plecarea, transportul ºi primirea acestor lucrãtori ºi a familiilor lor ºi
pentru a le asigura în limitele jurisdicþiei lor, în timpul cãlãtoriei, serviciile sanitare
ºi medicale necesare, precum ºi condiþii bune de igienã;
3. sã promoveze colaborarea, dupã, caz, între serviciile sociale, publice
sau private, din þãrile de emigrare ºi de imigrare;
4. sã garanteze lucrãtorilor care se gãsesc în mod legal pe teritoriul lor, în
mãsura în care aceste chestiuni sînt reglementate prin legislaþie sau alte prevederi
ori sînt supuse controlului autoritãþilor administrative, un tratament nu mai puþin
favorabil decît cel acordat cetãþenilor lor în ceea ce priveºte urmãtoarele elemente:
a) salarizarea ºi alte condiþii de angajare ºi de muncã;
b) afilierea la organizaþii sindicale ºi beneficiul avantajelor oferite de conven-
þiile colective;
c) locuinþa.
5. sã asigure lucrãtorilor care se gãsesc în mod legal pe teritoriul lor un
tratament nu mai puþin favorabil decît cel acordat cetãþenilor lor în ceea ce priveºte
impozitele, taxele ºi contribuþiile aferente muncii, încasate în privinþa lucrãtorului;
204
6. sã faciliteze, pe cît posibil, reîntregirea familiei lucrãtorului migrant autorizat
sã se stabileascã pe teritoriul sãu;
7. sã asigure lucrãtorilor, care se gãsesc în mod legal pe teritoriul lor, un
tratament nu mai puþin favorabil decît cel acordat cetãþenilor lor pentru acþiunile
în justiþie referitoare la chestiunile menþionate în prezentul articol;
8. sã garanteze acestor lucrãtori care locuiesc în mod legal pe teritoriul lor
cã nu vor putea fi expulzaþi decît dacã ameninþã securitatea statului sau acþiunile
lor contravin ordinei publice sau bunelor moravuri;
9. sã permitã, în cadrul limitelor fixate de legislaþie, transferul oricãrei pãrþi din
cîºtigurile ºi economiile lucrãtorilor migranþi, pe care aceºtia doresc sã le transfere;
10. sã extindã protecþia ºi asistenþa prevãzute de prezentul articol asupra
lucrãtorilor migranþi care lucreazã pe cont propriu, dacã mãsurile respective
sînt aplicabile acestei categorii;
11. sã favorizeze ºi sã faciliteze învãþarea limbii naþionale a statului de primire
sau, dacã sînt mai multe limbi, a uneia dintre ele, de cãtre lucrãtorii migranþi ºi
membrii familiilor lor;
12. sã favorizeze ºi sã faciliteze, în mãsura în care este posibil, învãþarea
limbii materne a lucrãtorului migrant de cãtre copiii acestuia.
Articolul 20. Dreptul la egalitate de ºanse ºi de tratament în materie
de angajare ºi profesie, fãrã discriminare în funcþie de sex
În vederea exercitãrii efective a dreptului la egalitate de ºanse ºi de tratament
în materie de angajare ºi profesie, fãrã discriminare în funcþie de sex, pãrþile se
angajeazã sã recunoascã acest drept ºi sã ia mãsurile adecvate pentru a asigura
ºi a promova aplicarea sa în urmãtoarele domenii:
a) accesul la angajare, protecþia împotriva concedierii ºi reintegrarea profe-
sionalã;
b) orientarea ºi formarea profesionalã, recalificarea ºi readaptarea profesionalã;
c) condiþiile de angajare ºi de muncã, inclusiv salarizarea;
d) evoluþia carierei, inclusiv promovarea.
Articolul 21. Dreptul la informare ºi consultare
În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului lucrãtorilor la informare
ºi consultare în cadrul întreprinderii, pãrþile se angajeazã sã ia sau sã promoveze
mãsuri care sã permitã lucrãtorilor sau reprezentanþilor acestora, în conformitate
cu legislaþia ºi practica naþionalã:
sã fie informaþi periodic sau la momentul oportun ºi de o manierã clarã
asupra situaþiei economice ºi financiare a întreprinderii în care sînt încadraþi,
fiind înþeles cã divulgarea anumitor informaþii care pot prejudicia întreprinderea
va putea fi refuzatã sau cã se va putea solicita ca acestea sã fie confidenþiale; ºi
sã fie consultaþi în timp util asupra deciziilor propuse care sînt susceptibile
de a afecta substanþial interesele lucrãtorilor ºi în special asupra celor care ar
putea avea consecinþe importante în privinþa angajãrii în întreprindere.
205
Articolul 22. Dreptul de a lua parte la stabilirea ºi ameliorarea
condiþiilor de muncã ºi a mediului de muncã
În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului lucrãtorilor de a lua parte
la stabilirea ºi ameliorarea condiþiilor de muncã ºi a mediului de muncã în întrep-
rindere, pãrþile se angajeazã sã ia sau sã promoveze mãsuri care sã permitã
lucrãtorilor sau reprezentanþilor acestora, în conformitate cu legislaþia ºi practica
naþionalã, sã contribuie:
a) la stabilirea ºi ameliorarea condiþiilor de muncã, de organizare a muncii
ºi a mediului de muncã;
b) la protecþia sãnãtãþii ºi a securitãþii în cadrul întreprinderii;
c) la organizarea serviciilor ºi facilitãþilor sociale ºi socio-culturale ale
întreprinderii;
d) la controlul respectãrii reglementãrilor în acest domeniu.
Articolul 23. Dreptul persoanelor vîrstnice la protecþie socialã
În vederea exercitãrii efective a dreptului persoanelor vîrstnice la protecþie
socialã, pãrþile se angajeazã sã ia sau sã promoveze fie direct, fie în cooperare
cu organizaþiile publice sau private mãsuri adecvate, destinate, în special:
sã permitã persoanelor vîrstnice sã rãmînã membri deplini ai societãþii cît
mai mult timp posibil prin intermediul:
a) unor resurse suficiente care sã le permitã sã ducã o existenþã decentã ºi
sã participe activ la viaþa publicã, socialã ºi culturalã;
b) difuzãrii informaþiilor privind serviciile ºi facilitãþile disponibile pentru
persoanele vîrstnice ºi posibilitãþile lor de a recurge la acestea;
sã permitã persoanelor vîrstnice sã aleagã liber propriul stil de viaþã ºi sã
ducã o existenþã independentã în mediul lor obiºnuit atîta timp cît doresc ºi cît
acest lucru este posibil, prin:
a) punerea la dispoziþie a unor locuinþe corespunzãtoare nevoilor acestora
ºi stãrii lor de sãnãtate sau spijin adecvat în vederea amenajãrii locuinþei;
b) îngrijirea sãnãtãþii ºi servicii pe care starea acestora le impune;
sã garanteze persoanelor vîrstnice care trãiesc în instituþii o asistenþã
corespunzãtoare în privinþa vieþii private ºi participarea la stabilirea condiþiilor
de viaþã în instituþie.
Articolul 24. Dreptul la protecþie în caz de concediere
În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la protecþie în caz de
concediere, pãrþile se angajeazã sã recunoascã:
a) dreptul lucrãtorilor de a nu fi concediaþi fãrã un motiv valabil legat de
atitudinea sau conduita acestora, sau de cerinþele de funcþionare a întreprinderii,
a instituþiei sau a serviciului;
b) dreptul lucrãtorilor concediu fãrã motiv valabil la o indemnizaþie adecvatã
sau o altã reparaþie corespunzãtoare.
206
În acest scop, pãrþile se angajeazã sã asigure ca un lucrãtor care considerã
cã a fãcut obiectul unei mãsuri de concediere fãrã un motiv valabil sã aibã
drept de apel împotriva acestei mãsuri în faþa unui organ imparþial.
Articolul 25. Dreptul lucrãtorilor la protecþia propriilor creanþe
în caz de insolvabilitate a patronului acestora
În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului lucrãtorilor la protecþia
propriilor creanþe în caz de insolvabilitate a patronului lor, pãrþile se angajeazã
sã prevadã garantarea creanþelor lucrãtorilor, care rezultã din contracte de
muncã sau din raporturi de muncã, de cãtre o instituþie o garanþie sau prin orice
altã formã efectivã de protecþie.
Articolul 26. Dreptul la demnitate în muncã
În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului tuturor lucrãtorilor la
protecþia demnitãþii lor în muncã, pãrþile se angajeazã, în consultare cu
organizaþiile patronilor ºi lucrãtorilor:
1. sã promoveze sensibilizarea, informarea ºi prevenirea în materie de
hãrþuire sexualã la locul de muncã sau în legãturã cu munca ºi sã ia mãsurã
adecvatã pentru protejarea lucrãtorilor împotriva unor astfel de comportamente;
2. sã promoveze sensibilizarea, informarea ºi prevenirea în materie de acte
condamnabile sau explicit ostile ºi ofensive dirijate în mod repetat împotriva
fiecãrui salariat la locul de muncã sau în legãturã cu munca ºi sã ia orice mãsurã
adecvatã pentru protejarea lucrãtorilor împotriva unor astfel de comportamente.
Articolul 27. Dreptul lucrãtorilor avînd responsabilitãþi familiale
la egalitate de ºanse ºi de tratament
În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la egalitate de ºanse ºi
de tratament între lucrãtorii de ambele sexe avînd responsabilitãþi familiale ºi
între aceºti lucrãtori ºi ceilalþi lucrãtori, pãrþile se angajeazã:
1. sã ia mãsuri adecvate:
a) pentru a permite lucrãtorilor care au responsabilitãþi familiale sã intre ºi sã
rãmînã în viaþa activã sau sã revinã la aceasta dupã o absenþã datoratã acestor
responsabilitãþi, inclusiv mãsuri în domeniul orientãrii ºi formãrii profesionale;
b) pentru a þine cont de nevoile acestora în ceea ce priveºte condiþiile de
angajare ºi securitate socialã;
c) pentru dezvoltarea sau promovarea serviciilor publice sau private în spe-
cial a serviciilor preºcolare de zi ºi a altor modalitãþi de îngrijire;
2. sã prevadã posibilitatea pentru fiecare pãrinte, în cursul unei perioade
dupã concediul de maternitate, de a obþine un concediu parental pentru îngrijirea
copilului, ale cãrui duratã ºi condiþii vor fi fixate prin legislaþia naþionalã, convenþiile
colective sau practicã;
3. sã asigure ca responsabilitãþile familiale sã nu poatã, ca atare, sã constituie
un motiv valabil de concediere.
207
Articolul 28. Dreptul reprezentanþilor lucrãtorilor la protecþie
în întreprindere ºi facilitãþile acordate acestora
În scopul asigurãrii exercitãrii efective a dreptului reprezentanþilor lucrãtorilor
de a-ºi îndeplini atribuþiile de reprezentanþi, pãrþile se angajeazã sã asigure ca
în întreprindere:
a) aceºtia sã beneficieze de o protecþie efectivã împotriva actelor care ar
putea sã le aducã un prejudiciu, inclusiv a concedierii, ºi care ar fi motivate de
calitatea sau de activitãþile acestora ca reprezentanþi ai lucrãtorilor din
întreprindere;
b) aceºtia sã beneficieze de facilitãþi adecvate care sã le permitã sã îºi
îndeplineascã rapid ºi eficient propriile atribuþii, þinînd cont de sistemul de relaþii
profesionale care prevaleazã în þarã precum ºi de necesitãþile, de importanþã ºi
de posibilitãþile întreprinderii respective.
Articolul 29. Dreptul la informare ºi consultare în procedurile
de concediere colectivã
În scopul asigurãrii exercitãrii efective a dreptului reprezentanþilor lucrãtorilor
de a fi informaþi ºi consultaþi în caz de concedieri colective, pãrþile se angajeazã
sã asigure ca patronii sã informeze ºi sã consulte reprezentanþii lucrãtorilor în
timp util, înaintea acestor concedieri colective, asupra posibilitãþilor de a evita
concedierile colective sau de a limita numãrul ºi de a atenua consecinþele
acestora, recurgînd, de exemplu, la mãsuri sociale însoþitoare care vizeazã, în
special, ajutorul pentru redistribuirea sau recalificarea lucrãtorilor respectivi.
Articolul 30. Dreptul la protecþie împotriva sãrãciei
ºi a excluderii sociale
În scopul asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la protecþie împotriva
sãrãciei ºi a excluderii sociale, pãrþile se angajeazã:
a) sã ia mãsuri în cadrul unei abordãri globale ºi coordonate pentru promo-
varea accesului efectiv în special la angajare, locuinþã, formare, învãþãmînt,
culturã, asistenþã socialã ºi medicalã al persoanelor care se gãsesc sau riscã
sã se gãseascã într-o situaþie de excludere socialã sau de sãrãcie ºi al familiei
acestora:
b) dacã este necesar, sã reexamineze aceste mãsuri în vederea adaptãrii lor.
Articolul 31. Dreptul la locuinþã
În vederea asigurãrii exercitãrii efective a dreptului la locuinþã, pãrþile se
angajeazã sã ia mãsuri destinate:
1. sã favorizeze accesul la locuinþã la un nivel adecvat;
2. sã previnã ºi sã atenueze lipsa locuinþelor în vederea eliminãrii progresive
a acestei situaþii;
3. sã facã accesibil costul locuinþei pentru persoanele care nu dispun de
resurse suficiente.
208
PARTEA A III-A
Articolul A. Angajamente
1. Sub rezerva dispoziþiilor articolului B de mai jos, fiecare parte contractantã
se angajeazã:
a) sã considere Partea I din prezenta Cartã ca o declaraþie determinînd
obiectivele a cãror realizare o va urmãri prin toate mijloacele utile, conform
paragrafului introductiv din partea respectivã;
b) sã se considere legatã de cel puþin 6 din urmãtoarele 9 articole ale Pãrþii
a II-a a Cartei: articolele 1, 5, 6, 7, 12, 13, 16, 19 ºi 20;
c) sã se considere legatã de un numãr suplimentar de articole sau de
paragrafe numerotate ale Pãrþii a II-a a Cartei pe care le va alege astfel încît
numãrul total de articole ºi de paragrafe numerotate care o leagã sã nu fie mai
mic de 16 articole sau de 65 de paragrafe numerotate.
2. Articolele sau paragrafele alese conform prevederilor alineatelor b ºi c
ale paragrafului 1 din prezentul articol vor fi notificate Secretarului general al
Consiliului Europei în momentul depunerii instrumentului de ratificare, acceptare
sau aprobare.
3. Fiecare dintre pãrþi va putea, în orice moment ulterior, sã declare, prin
notificare adresatã Secretarului general, cã se considerã legatã de oricare alt
articol sau paragraf numerotat care figureazã în Partea a II-a a Cartei ºi pe
care nu îl acceptase încã în conformitate cu paragraful 1 din prezentul articol.
Aceste angajamente ulterioare vor fi considerate parte integrantã a ratificãrii,
acceptãrii sau aprobãrii ºi vor produce aceleaºi efecte începînd din prima zi a
lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de o lunã dupã data notificãrii.
4. Fiecare parte va dispune de un sistem de inspecþie a muncii adecvat
condiþiilor sale naþionale.
Articolul B. Relaþia cu Carta socialã europeanã
ºi Protocolul adiþional din 1988
1. Nici o parte contractantã la Carta socialã europeanã sau parte la Protocolul
adiþional din 5 mai 1988 nu poate ratifica, accepta sau aproba prezenta Cartã
fãrã a se considera legatã cel puþin de prevederile corespunzãtoare prevederilor
Cartei sociale europene ºi, dacã este cazul, ale Protocolului adiþional de care
era legatã.
2. Acceptarea obligaþiilor oricãrei prevederi din prezenta Cartã va avea ca
efect faptul cã, de la data intrãrii în vigoare a acelor obligaþii pentru partea
contractantã respectivã, prevederile corespunzãtoare din Carta socialã
europeanã ºi, dacã este cazul, din Protocolul adiþional din 1988 nu se vor mai
aplica pãrþii respective în cazul în care acea parte legatã de primul dintre cele
douã instrumente citate anterior sau de cele douã instrumente.
209
PARTEA A IV-A
Articolul C. Controlul aplicãrii angajamentelor
conþinute în prezenta Cartã
Aplicarea angajamentelor juridice conþinute în prezenta Cartã va fi supusã
aceluiaºi control ca ºi în cazul Cartei sociale europene.
Articolul D. Reclamaþii colective
1. Prevederile Protocolului adiþional la Carta socialã europeanã prevãzînd
un sistem de reclamaþii colective se vor aplica angajamentelor înscrise în
prezenta Cartã pentru statele care au ratificat Protocolul menþionat.
2. Orice stat care nu este legat de Protocolul adiþional la Carta socialã
europeanã prevãzînd un sistem de reclamaþii colective va putea, prin depunerea
instrumentului de ratificare, acceptare sau aprobare a prezentei Carte sau în
orice alt moment ulterior, sã declare prin notificare adresatã Secretarului gen-
eral al Consiliului Europei cã acceptã controlul obligaþiilor înscrise în prezenta
Cartã conform procedurii prevãzute în Protocolul menþionat.
PARTEA A V-A
Articolul E. Nediscriminarea
Respectarea drepturilor recunoscute în prezenta Cartã trebuie asiguratã
fãrã deosebire de rasã, sex, limbã, religie, opinii politice sau orice alte opinii,
originii naþionalã sau socialã, sãnãtate, apartenenþã la o minoritate naþionalã,
naºtere sau orice altã situaþie.
Articolul F. Derogãri în caz de rãzboi sau pericol public
1. În caz de rãzboi sau pericol public care ameninþã viaþa naþiunii, orice parte
contractantã poate lua mãsuri care sã deroge de la obligaþiile prevãzute în prezenta
Cartã, în strictã mãsurã în care situaþia o reclamã ºi cu condiþia ca aceste mãsuri
sã nu fie în contradicþie cu celelalte obligaþii decurgînd din dreptul internaþional.
2. Orice parte contractantã care ºi-a exercitat acest drept de derogare îl va
informa, într-un interval de timp rezonabil, pe Secretarul general al Consiliului
Europei despre toate mãsurile luate ºi motivele care le-au inspirat. De asemenea,
aceasta trebuie sã informeze Secretarul general asupra datei la care aceste
mãsuri au încetat sã fie în vigoare ºi la care dispoziþiile Cartei pe care le-a
acceptat sînt din nou aplicabile în întregime.
Articolul G. Restricþii
1. Drepturile ºi principiile enunþate în Partea I, atunci cînd vor fi efectiv aplicate,
ºi exercitarea efectivã a acestor drepturi ºi principii, aºa cum este prevãzut în
Partea a II-a, nu vor putea face obiectul unor restricþii sai limitãri nespecificate în
Pãrþile I ºi a II-a, cu excepþia celor prescrise prin lege ºi care sînt necesare, într-
o societate democraticã, pentru a garanta respectarea drepturilor ºi libertãþilor
altora pentru a proteja ordinea publicã, securitatea naþionalã, sãnãtatea publicã
sau bunele moravuri.
210
2. Restricþiile permise în cadrul prezentei Carte ºi obligaþiile recunoscute în
aceasta nu pot fi aplicate decît în scopul pentru care au fost prevãzute.
Articolul H. Relaþii între Cartã ºi dreptul intern
sau acordurile internaþionale
Prevederile prezentei Carte nu vor aduce atingere dispoziþiilor dreptului in-
tern ºi ale tratatelor, convenþiilor sau acordurilor bilaterale sau multilaterale care
sînt sau vor intra în vigoare ºi care acordã un tratament mai favorabil persoanelor
protejate.
Articolul I. Punerea în aplicare a angajamentelor asumate
1. Fãrã a aduce atingere mijloacelor de punere în aplicare prevãzute în
aceste articole, dispoziþiile relevante ale articolelor 1-31 ale Pãrþii a II-a din
prezenta Cartã sînt puse în aplicare prin:
a) legislaþie sau reglementare;
b) convenþii încheiate între patroni sau organizaþii patronale ºi organizaþii
ale lucrãtorilor;
c) o combinaþie a acestor douã metode;
d) alte mijloace corespunzãtoare.
2. Angajamentele decurgînd din paragrafele 1, 2, 3, 4, 5 ºi 7 ale articolului
2, din paragrafele 4, 6 ºi 7 ale articolului 7, din paragrafele 1, 2, 3 ºi 5 ale
articolului 10 ºi ale articolelor 21 ºi 22 ale Pãrþii a II-a din prezenta Cartã vor fi
considerate ca respectate de îndatã ce aceste dispoziþii vor fi aplicate, conform
paragrafului 1 din prezentul articol, marii majoritãþi a lucrãtorilor respectivi.
Articolul J. Amendamente
1. Orice amendament la Pãrþile I ºi a II-a din prezenta Cartã destinat sã
extindã drepturile garantate prin Cartã ºi orice amendament la Pãrþile a III-a ºi
a IV-a, propus de o parte contractantã sau de Comitetul guvernamental, este
comunicat Secretarului general al Consiliului Europei ºi transmis de Secretarul
general pãrþilor contractante la prezenta Cartã.
2. Orice amendament propus conform prevederilor paragrafului precedent
este examinat de Comitetul guvernamental care înainteazã textul adoptat
Comitetului de Miniºtri dupã consultarea Adunãrii Parlamentare. Dupã aprobarea
sa de cãtre Comitetul de Miniºtri, acest text este comunicat pãrþilor contractante
în vederea acceptãrii sale.
3. Orice amendament la Partea I sau la Partea a II-a din prezenta Cartã va
intra în vigoare, pentru pãrþile contractante care l-au acceptat, în prima zi din
luna urmãtoare expirãrii unei perioade de o lunã de la data la care trei pãrþi
contractante îl vor fi informat pe Secretarul general cã l-au acceptat.
Pentru orice parte contractantã care îl va accepta ulterior, amendamentul
va intra în vigoare în prima zi din luna urmãtoare expirãrii unei perioade de o
lunã de la data la care partea respectivã îl va fi informat pe Secretarul general
despre acceptarea sa.
211
4. Orice amendament la Pãrþile a III-a ºi a VI-a ale prezentei Carte vor intra în
vigoare în prima zi din luna urmãtoare expirãrii unei perioade de o lunã de la data la
care toate pãrþile contractante îl vor fi informat pe Secretarul general cã l-au acceptat.
PARTEA A VI-A
Articolul K. Semnarea, ratificarea ºi intrarea în vigoare

1. Prezenta Cartã este deschisã statelor membre ale Consiliului Europei.
Ea va fi supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare,
acceptare sau aprobare vor fi depuse la Secretarul general al Consiliului Europei.
2. Prezenta Cartã va intra în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii
unei perioade de o lunã de la data la care trei state ale Consiliului Europei îºi
vor fi exprimat consimþãmîntul de a fi legate de prezenta Cartã, conform
prevederilor paragrafului precedent.
fi legat de prezenta Cartã, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare
exprimãrii unei perioade de o lunã de la data depunerii instrumentului de
ratificare, acceptare sau aprobare.
Articolul L. Aplicare teritorialã
1. Prezenta Cartã se aplicã pe teritoriul metropolitan al fiecãrei pãrþi
contractante. Orice semnatar poate, în momentul semnãrii sau în momentul
depunerii instrumentului sãu de ratificare, acceptare sau aprobare, sã precizeze
prin declaraþie adresatã Secretarului general al Consiliului Europei teritoriul
care este considerat în acest scop drept teritoriul sãu metropolitan.
2. Orice semnatar poate, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii
instrumentului de ratificare, acceptare sau aprobare sau în orice alt moment
ulterior, sã declare, prin notificare adresatã Secretarului general al Consiliului
Europei, cã prezenta Cartã se va aplica, în întregime sau în parte, asupra acelui
sau acelor teritorii metropolitane specificate în respectiva declaraþie ºi cãrora
le asigurã relaþiile internaþionale sau pentru care îºi asumã responsabilitatea
internaþionalã. Acesta va specifica în aceastã declaraþie articolele sau
paragrafele din Partea a II-a a Cartei pe care le acceptã ca obligatorii în privinþa
fiecãruia dintre teritoriile desemnate în declaraþie.
3. Carta se va aplica pe teritoriul sau teritoriile desemnate în declaraþia
menþionatã în paragraful precedent începînd din prima zi a lunii urmãtoare
expirãrii unei perioade de o lunã de la data primirii notificãrii acestei declaraþii
de cãtre Secretarul general.
4. Orice parte contractantã va putea, în orice moment ulterior, sã declare
prin notificare adresatã Secretarului general al Consiliului Europei cã, în ceea
ce priveºte unul sau mai multe dintre teritoriile la care Carta se aplicã în virtutea
paragrafului 2 din prezentul articol, aceasta acceptã ca obligatoriu orice articol
sau paragraf numerotat pe care nu îl acceptase încã în privinþa acestui teritoriu
sau acestor teritorii. Aceste angajamente ulterioare vor fi considerate parte
212
integrantã a declaraþiei originale în ceea ce priveºte teritoriul respectiv ºi vor
produce aceleaºi efecte începînd din prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei
perioade de o lunã de la data primirii notificãrii de cãtre Secretarul general.
Articolul M. Denunþarea
1. Nici o parte contractantã nu poate denunþa prezenta Cartã înainte de expi-
rarea unei perioade de 5 ani de la data la care Carta a intrat în vigoare în ceea ce
o priveºte sau înainte de expirarea oricãrei alte perioade ulterioare de doi ani ºi,
în toate cazurile, un preaviz de 6 luni va fi notificat Secretarului general al Consiliului
Europei, care va informa în aceastã privinþã celelalte pãrþi contractante.
2. Orice parte contractantã poate, conform dispoziþiilor enunþate în paragraful
precedent, sã denunþe orice articol sau paragraf al Pãrþii a II-a din Cartã pe
care l-a acceptat, sub rezerva cã numãrul articolelor sau paragrafelor prin care
se leagã aceastã parte contractantã sã nu fie niciodatã mai mic de 16 în primul
caz ºi de 65 în cel de-al doilea ºi cã acest numãr de articole sau paragrafe sã
continue sã cuprindã articolele selectate de aceastã parte contractantã dintre
cele la care se face o referire specialã în articolul A, paragraful 1, alineatul b.
3. Orice parte contractantã poate denunþa prezenta Cartã sau orice articol
sau paragraf al Pãrþii a II-a din Cartã în condiþiile prevãzute în paragraful 1 din
prezentul articol, în privinþa oricãrui teritoriu la care prezenta Cartã se aplicã în
virtutea unei declaraþii fãcute în conformitate cu paragraful 2 din articolul L.
Articolul N. Anexã
Anexa la prezenta Cartã face parte integrantã din aceasta.
Articolul O. Notificãri
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale
Consiliului Europei ºi Directorului general al Biroului Internaþional al Muncii;
a) orice semnare;
b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, acceptare sau aprobare;
c) orice datã de intrare în vigoare a prezentei Carte în conformitate cu Articolul K;
d) orice declaraþie fãcutã în aplicarea Articolelor A, paragrafele 2 ºi 3,
Articolului D, paragrafele 1 ºi 2, Articolului F, paragraful 2 ºi Articolului L
paragrafele 1, 2, 3 ºi 4
e) orice amendament în conformitate cu articolul J;
f) orice denunþare în conformitate cu articolul M;
g) orice alt act, notificare sau comunicare în legãturã cu prezenta Cartã.
Drept pentru care, subsemnaþii, autorizaþi în mod corespunzãtor în acest
scop, am semnat prezenta Cartã revizuitã.
Întocmitã la Strasbourg la 3 mai 1996, în francezã ºi în englezã, ambele
texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele
Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii
certificate conforme fiecãrui stat membru al Consiliului Europei ºi Directorului
general al Biroului Internaþional al Muncii.
213
ANEXÃ LA CARTA SOCIALÃ EUROPEANÃ REVIZUITÃ
Cîmpul de aplicare a Cartei sociale europene revizuite în privinþa persoanelor

protejate.
1. Sub rezerva prevederilor articolului 12, paragraful 4 ºi al articolului 13,
paragraful 4, persoanele vizate de articolele 1-17 ºi 20-31 nu includ strãinii
decît în mãsura în care sînt cetãþeni ai altor Pãrþi care îºi au reºedinþa legalã
sau lucreazã în mod regulat pe teritoriul Pãrþii respective, fiind înþeles cã articolele
sus-menþionate vor fi interpretate în lumina dispoziþiilor articolelor 18 ºi 19.
Prezenta interpretare nu exclude acordarea drepturilor analoage ºi altor
persoane de cãtre una dintre Pãrþi.
2. Fiecare parte va acorda refugiaþilor ce corespund definiþiei Convenþiei de
la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaþilor ºi Protocolului din 31
ianuarie 1967, care locuiesc legal pe teritoriul sãu, un tratament cît mai favorabil
posibil ºi în orice caz nu mai puþin favorabil decît cel la care aceasta s-a angajat
în virtutea Convenþiei din 1951, precum ºi a celorlalte acorduri internaþionale
existente ºi aplicabile refugiaþilor mai sus menþionaþi.
PARTEA I
Paragraful 18 ºi Partea a II-a, Articolul 18, Paragraful 1

Se înþelege cã aceste prevederi nu privesc intrarea pe teritoriul Pãrþilor ºi
nu aduc atingere prevederilor Convenþiei europene privind stabilirea, semnatã
la Paris pe 13 decembrie 1955.
PARTEA A II-A
Aceastã prevedere nu trebuie sã fie interpretatã ca interzicînd sau ca
autorizînd clauzele sau practicele de securitate sindicalã.
Pãrþile vor putea dispune aceastã prevedere sã nu se aplice:
a) lucrãtorilor avînd un contract sau un raport de muncã a cãrui duratã
totalã nu depãºeºte o lunã ºi/sau a cãrui duratã sãptãmînalã de lucru nu
depãºeºte 8 ore.
b) atunci cînd contractul sau raportul de muncã au un caracter ocazional ºi/
sau specific, cu condiþia, în acest caz, ca motive obiective sã justifice neaplicarea.
În scopul aplicãrii acestei prevederi atribuþiile, organizarea ºi condiþiile de
funcþionare ale acestor servicii trebuie sã fie determinate de legislaþie sau
reglementãri internaþionale, de convenþii colective sau de orice alt mijloace
adecvat condiþiilor naþionale.
214
Aceastã prevedere va fi interpretatã astfel încît sã nu interzicã o concediere
imediatã în cazul unei grave greºeli.
Se înþelege cã o parte se poate obliga la angajamentul cerut de acest paragraf
dacã reþinerile din salarii sînt interzise pentru marea majoritate a lucrãtorilor fie
prin lege, fie prin convenþii colective sau sentinþe de arbitraj, singurele excepþii
fiind constituite de persoanele ce nu sînt acoperite de aceste instrumente.
Se înþelege cã fiecare parte poate, în ceea ce o priveºte, sã reglementeze
exercitarea dreptului la grevã prin lege, cu condiþia ca orice altã eventualã
restricþie a acestui drept sã poatã fi justificatã în termenii articolului G.
Prezenta prevedere nu împiedicã pãrþile sã prevadã în lege posibilitatea ca
tinerii care nu au împlinit vîrsta minimã prevãzutã sã realizeze munci strict
necesare pregãtirii profesionale proprii atunci cînd munca se realizeazã sub
controlul personalului competent autorizat ºi condiþia ca securitatea ºi protecþia
sãnãtãþii tinerilor în muncã sã fie garantatã.
Se înþelege cã o parte va îndeplini angajamentul cerut în acest paragraf dacã
se conformeazã spiritului acestui angajament prevãzînd prin legislaþia proprie ca
marea majoritate a persoanelor sub 18 ani sã nu fie angajatã în munci de noapte.
Aceastã dispoziþie nu va fi interpretatã ca ºi cum ar consacra o interdicþie cu
caracter absolut. Pot interveni excepþii, de exemplu, în cazurile urmãtoare:
a) dacã lucrãtoarea a comis o greºealã ce justificã încetarea raportului de muncã;
b) dacã întreprinderea respectivã îºi înceteazã activitatea;
c) dacã termenul prevãzut de contractul de muncã a încetat.
Cuvintele ºi sub rezerva condiþiilor stipulate în aceste acorduri care
figureazã în introducerea acestui paragraf, sînt considerate ca avînd semnificaþia
cã, referitor la prestaþiile ce existã independent de un sistem contributiv, o parte
poate cere realizarea unei perioade de ºedere prescrisã înainte de acordarea
acestor prestaþii cetãþenilor altor pãrþi.
Guvernele care nu sînt pãrþi la Convenþia europeanã de asistenþã socialã ºi
medicalã pot ratifica Carta în ceea ce priveºte acest paragraf sub rezerva acordãrii
pentru cetãþenii altor pãrþi a unui tratament conform prevederilor Convenþiei
menþionate.
215
Articolul 16
Se înþelege cã protecþia acordatã de aceastã prevedere acoperã familiile
monoparentale.
Articolul 17
Se înþelege cã aceastã prevedere acoperã toate persoanele sub 18 ani cu
excepþia situaþiei în care majoratul este atins mai devreme, în virtutea legislaþiei
aplicabile, fãrã prejudicierea altor dispoziþii specifice prevãzute de Cartã, ºi
anume articolul 7.
Aceasta nu implicã obligaþia de a asigura învãþãmîntul obligatoriu pînã la
vîrsta menþionatã mai sus.
În scopul aplicãrii prezentei dispoziþii prin familie a lucrãtorului migrant, se
înþelege cel puþin soþul/soþia lucrãtorului ºi copiii sãi necãsãtoriþi, atîta vreme cît
ei sînt consideraþi minori de legislaþia pertinentã a statului primitor ºi sînt întreþinuþi
de cãtre lucrãtori.
Articolul 20
1. Se înþelege cã materiile ce aparþin domeniului securitãþii sociale, precum
ºi prevederile referitoare la prestaþiile de ºomaj, la prestaþiile, la prestaþiile pentru
persoanele în vîrstã ºi la prestaþiile de urmaº pot fi excluse din cîmpul de aplicare
a acestui articol.
2. Nu vor fi considerate ca discriminãri în sensul prezentului articol prevederile
referitoare la protecþia femeii, mai ales în ceea ce priveºte sarcina, naºterea ºi
perioada postnatalã.
3. Prezentul articol nu împiedicã adoptarea de mãsuri specifice vizînd
remedierea inegalitãþilor de fapt.
4. Pot fi excluse din cîmpul de aplicare a prezentului articol sau din a unora
dintre dispoziþiile sale activitãþile profesionale care, în funcþie de natura lor sau
de condiþiile de exercitare, nu pot fi încredinþate decît persoanele de un anumit
sex. Aceastã dispoziþie nu va fi interpretatã ca obligînd pãrþile sã decidã pe
cale legislativã sau reglementarã lista activitãþilor profesionale care, în funcþie
de natura lor, pot fi rezervate lucrãtorilor de un anumit sex.
Articolele 21 ºi 22
1. În scopul aplicãrii acestor articole, termenii reprezentanþi ai lucrãtorilor
desemneazã persoanele recunoscute ca atare de legislaþia sau de practica
naþionale.
2. Termenii legislaþia ºi practica naþionalã vizeazã, dupã caz, în afarã de legi
ºi regulamente, convenþiile colective, alte acorduri între patron ºi reprezentanþii
lucrãtorilor, uzanþele ºi hotãrîrile judecãtoreºti pertinente.
3. În scopul aplicãrii acestor articole termenul întreprindere este interpretat
ca vizînd un ansamblu de elemente materiale ºi nemateriale, avînd sau nu
216
personalitate juridicã, destinat producþiei de bunuri sau prestãrii de servicii, în
scop economic, ºi dispunînd de putere de decizie în privinþa comportamentului
sãu pe piaþã.
4. Se înþelege cã pot fi excluse de la aplicarea acestor articole comunitãþile
religioase ºi instituþiile lor, chiar atunci cînd aceste instituþii sînt întreprinderi în
sensul paragrafului 3. Instituþiile ce desfãºoarã activitãþi inspirate de anumite
idealuri sau care se ghideazã dupã anumite concepte morale, idealuri ºi
concepte protejate de legislaþia naþionalã pot fi excluse de la aplicarea acestor
articole în mãsura necesarã pentru protejarea orientãrii întreprinderii.
5. Se înþelege cã, atunci cînd într-un stat drepturile enunþate în prezentele
articole sînt exercitate în cadrul diverselor filiale ale întreprinderii, partea
respectivã trebuie sã fie consideratã ca îndeplinind obligaþiile ce decurg din
aceste prevederi.
6. Pãrþile vor putea exclude din cîmpul de aplicare a prezentelor articole
întreprinderile ale cãror efective nu ating un prag stipulat de legislaþia sau practica
naþionalã.
Articolul 22
1. Aceastã prevedere nu afecteazã atribuþiile ºi obligaþiile statelor în materie
de adoptare a reglementãrilor referitoare la igiena ºi securitatea la locul de
muncã sau competenþele ºi responsabilitãþile organelor însãrcinate cu
supravegherea respectãrii aplicãrii acestora.
2. Termenii servicii ºi facilitãþi sociale ºi socio-culturale vizeazã serviciile ºi
facilitãþile de naturã socialã ºi/sau culturalã pe care le oferã anumite întreprinderi
lucrãtorilor, cum ar fi asistenþa socialã,terenurile de sport, sãlile pentru hrãnirea
sugarilor, bibliotecile, taberele de vacanþã etc.
În scopul aplicãrii acestui paragraf expresia cît mai mult timp posibilse
referã la capacitãþile fizice, psihologice ºi intelectuale ale persoanei în vîsrtã.
Articolul 24
1. Bineînþeles cã în scopul aplicãrii acestui articol termenul concediere
semnificã încetarea raportului de muncã la iniþiativa patronului.
2. Se înþelege cã acest articol acoperã toþi lucrãtorii dar cã o parte poate sustrage
în întregime sau parþial de sub protecþia sa urmãtoarele categorii de salariaþi:
a) lucrãtorii angajaþi în baza uni contract de muncã pe o perioadã determinatã
sau care prevede o muncã determinatã;
b) lucrãtorii ce efectueazã o perioadã de încercare sau care nu realizeazã
perioada de vechime cerutã, cu condiþia ca durata acesteia sã fie stabilitã
dinainte ºi ca ea sã fie rezonabilã;
c) lucrãtorii angajaþi cu titlu ocazional pe o perioadã scurtã.
3. În scopul aplicãrii acestui articol, urmãtoarele situaþii nu constituie motive
valabile de concediere:
217
a) afilierea sindicalã sau participarea la activitãþi sindicale în afara orelor de
program sau, cu consimþãmîntul, patronului, în timpul orelor de program;
b) faptul de a solicita, de a exercita sau de a avea mandat de reprezentant
al lucrãtorilor;
c) faptul de a fi depus o plîngere sau de a fi participat la proceduri angajate
împotriva unui patron pe motivul unor pretinse încãlcãri ale legislaþiei sau de a
fi prezentat un recurs în faþa autoritãþilor administrative competente;
d) rasa, culoarea, sexul, starea civilã, responsabilitãþile familiale, sarcina,
religia, opinia politicã, originea naþionalã sau socialã;
e) concediul de maternitate sau concediul parental;
f) absenþa temporarã din muncã pe motiv de boalã sau accident.
4. Se înþelege cã indemnizaþia sau orice altã reparaþie adecvatã în caz de
concediere fãrã motiv valabil trebuie sã fie determinatã de legislaþia sau
reglementarea naþionalã, prin convenþii colective sau prin orice altã manierã
adecvatã condiþiilor naþionale.
Articolul 25
1. Autoritatea competentã poate, în mod excepþional ºi dupã consultarea
organizaþiilor patronilor ºi lucrãtorilor, sã excludã categorii determinate de
lucrãtori de la protecþia prevãzutã în aceastã dispoziþie, pe motivul naturii speciale
a raporturilor de muncã.
2. Se înþelege cã termenul insolvabilitate va fi definit de legea ºi de practica
naþionalã.
3. Creanþele lucrãtorilor care fac obiectul acestei dispoziþii vor trebui sã
cuprindã cel puþin:
a) creanþele lucrãtorilor cu titlu de salarii aferente unei perioade determi-
nate, care nu trebuie sã fie mai micã de 3 luni într-un sistem de privilegii ºi de 8
sãptãmîni într-un sistem de garanþii, care precede insolvabilitatea sau încetarea
raportului de muncã;
b) creanþele lucrãtorilor plãtite cu titlu de concediu, datorate ca urmare a
muncii efectuate în cursul anului în care a survenit insolvabilitatea sau încetarea
raportului de muncã;
c) creanþele lucrãtorilor cu titlu de sume datorate pentru alte absenþe remu-
nerate aferente unei perioade determinate, care nu trebuie sã fie mai micã de
3 luni într-un sistem de privilegii ºi de 8 sãptãmîni într-un sistem de garanþii ºi
care precede insolvabilitatea sau încetarea raportului de muncã.
4. Legislaþiile ºi reglementãrile naþionale pot limita protecþia creanþelor
lucrãtorilor la o sumã determinatã care va trebui sã fie un nivel social accep-
tabil.
Articolul 26
Se înþelege cã acest articol nu obligã pãrþile sã adopte un act normativ. Se
înþelege cã paragraful 2 nu acoperã hãrþuirea sexualã.
218
Articolul 27
Se înþelege cã acest articol se aplicã lucrãtorilor de ambele sexe care au
responsabilitãþi familiale în privinþa copiilor aflaþi în îngrijirea lor, precum ºi a altor
membri ai familiei lor directe care au nevoie, în mod evident, de îngrijirea sau de
sprijinul lor, atunci cînd aceste responsabilitãþi limiteazã posibilitãþile lucrãtorilor
de a se pregãti, a intra, a participa sau a progresa într-o activitate economicã.
Termenii copii în întreþinere ºi alt membru al familiei directe care are nevoie
în mod evident de îngrijire ºi de sprijin sînt înþeleºi în sensul definit de legislaþia
naþionalã a pãrþilor.
Articolele 28 ºi 29
În sensul aplicãrii acestor articole, termenul reprezentanþi ai lucrãtorilor
desemneazã persoanele recunoscute ca atare de legislaþia sau de practica
naþionalã.
PARTEA A III-A
Se înþelege cã prezenta Cartã conþine angajamente juridice cu caracter inter-
naþional a cãror aplicare este supusã numai controlului vizat în Partea a IV-a.
Articolul A, paragraful 1
Se înþelege cã paragrafele numerotate pot cuprinde articole care nu conþin
decît un singur paragraf.
Articolul B, paragraful 2
În sensul paragrafului 2 al articolului B, prevederile Cartei revizuite corespund
prevederilor Cartei care au acelaºi numãr de articol sau de paragraf, cu excepþia:
a. articolului 3, paragraful 2 al Cartei revizuite care corespunde articolului 3,
paragrafele 1 ºi 3, al Cartei;
b. articolului 3, paragraful 3 al Cartei revizuite care corespunde articolului 3,
paragrafele 2 ºi 3, al Cartei;
c. articolului 10, paragraful 5 al Cartei revizuite care corespunde articolului
10, paragraful 4, al Cartei;
d. articolului 17, paragraful 1 al Cartei revizuite care corespunde articolului
17, al Cartei;
PARTEA A V-A
Articolul E
O diferenþã de tratament fondatã pe un motiv obiectiv ºi rezonabil nu este
consideratã ca discriminatorie.
Articolul F
Termenii în caz de rãzboi sau în cazul altui pericol public vor fi interpretaþi
astfel încît sã acopere ºi ameninþarea de rãzboi.
219
Articolul I
Se înþelege cã lucrãtorii excluºi, conform anexei articolelor 21 ºi 22 nu sînt
luaþi în considerare la stabilirea numãrului lucrãtorilor respectivi.
Articolul J
Termenul amendament va fi înþeles astfel încît sã acopere ºi includerea
de noi articole în Cartã.
ACORD EUROPEAN ASUPRA TRANSFERULUI

RESPONSABILITÃÞII CU PRIVIRE LA REFUGIAÞI
DIN 16 OCTOMBRIE 19801
Strasbourg, 16 octombrie 1980

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului acord,
Considerînd cã scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai
strînsã între membrii sãi,
Dorind sã amelioreze situaþia refugiaþilor în statele membre ale Consiliului
Europei,
Dorind sã faciliteze aplicarea art. 28 din Convenþia privind statutul refugiaþilor
din 28 iulie 1951 ºi a paragrafelor 6 ºi 11 din anexã, îndeosebi în ceea ce
priveºte situaþia unui refugiat care îºi schimbã locul de reºedinþã ºi se stabileºte
legal pe teritoriul unei alte pãrþi contractante,
Preocupate în special, în acest scop, de a preciza, într-un spirit liberal ºi
umanitar, condiþiile în care responsabilitatea eliberãrii unui titlu de cãlãtorie
este transferatã de la o parte contractantã la alta,
Considerînd cã este de dorit reglementarea acestei materii în mod uniform
între statele membre ale Consiliului Europei,
Articolul 1
În sensul prezentului acord:
a) expresia refugiat desemneazã o persoanã cãreia i se aplicã Convenþia
privind statutul refugiaþilor din 28 iulie 1951 sau, dupã caz, Protocolul privind
statutul refugiaþilor din 31 ianuarie 1967;
b) expresia titlu de cãlãtorie desemneazã titlul eliberat în virtutea convenþiei
sus-menþionate;
c) expresia primul stat desemneazã statul parte la prezentul acord, care a
eliberat acest titlu de cãlãtorie;
1
Traducere neoficialã. Republica Moldova nu este parte la acest Acord.
220
d) expresia al doilea stat desemneazã un alt stat parte la prezentul acord, în
care se aflã refugiatul, titular al unui titlu de cãlãtorie eliberat de primul stat.
Articolul 2
1. Transferul responsabilitãþii este considerat cã a avut loc la expirarea unei
perioade de 2 ani de ºedere efectivã ºi neîntreruptã în al doilea stat, cu acordul
autoritãþilor acestuia, sau mai înainte, dacã al doilea stat a admis ca refugiatul
sã rãmînã pe teritoriul sãu fie de o manierã permanentã, fie pentru o duratã
care excede valabilitãþii titlului de cãlãtorie.
Aceastã perioadã de 2 ani curge începînd de la data admiterii refugiatului
pe teritoriul celui de-al doilea stat sau, dacã o asemenea datã nu poate fi stabilitã,
începînd de la data la care refugiatul s-a prezentat în faþa autoritãþilor celui de-
al doilea stat.
2. Pentru calcularea perioadei prevãzute la paragraful 1 al prezentului articol:
a) ºederile autorizate numai pentru studii, pentru pregãtire profesionalã sau
pentru îngrijiri medicale nu sînt luate în calcul;
b) durata detenþiei unui refugiat în legãturã cu o condamnare penalã nu
este luatã în calcul;
c) perioada de-a lungul cãreia refugiatul este autorizat sã rãmînã pe teritoriul
celui de-al doilea stat în aºteptarea unei decizii ce va fi adoptatã ca urmare a
unui recurs împotriva unei decizii de refuz de ºedere sau împotriva unei mãsuri
de îndepãrtare nu este luatã în calcul decît dacã decizia adoptatã este favorabilã
refugiatului;
d) perioadele în care refugiatul absenteazã temporar de pe teritoriul celui
de-al doilea stat pentru o perioadã ce nu depãºeºte 3 luni consecutive sau, în
mai multe reprize, pentru o duratã totalã ce nu depãºeºte 6 luni vor fi luate în
calcul, ºederea nefiind consideratã ca întreruptã sau suspendatã datoritã unor
astfel de absenþe.
3. Transferul responsabilitãþii este, de asemenea, considerat cã a avut loc
atunci cînd, în virtutea art. 4, readmisia în primul stat nu mai poate fi cerutã.
Articolul 3
1. Pînã la data transferului responsabilitãþii titlul de cãlãtorie este prelungit
sau reînnoit de primul stat.
2. Refugiatul nu este obligat sã pãrãseascã al doilea stat pentru a obþine
prelungirea sau reînnoirea titlului sãu de cãlãtorie ºi poate în acest scop sã se
adreseze misiunilor diplomatice sau serviciilor consulare ale primului stat.
Articolul 4
1. Atîta timp cît nu a avut loc transferul responsabilitãþii conform art. 2
paragrafele 1 ºi 2, refugiatul va fi readmis în orice moment pe teritoriul primului
stat, chiar ºi dupã expirarea titlului de cãlãtorie. În acest din urmã caz readmisia
va interveni la simpla cerere a celui de-al doilea stat, cu condiþia ca aceastã
cerere sã fie prezentatã în urmãtoarele 6 luni de la expirarea titlului de cãlãtorie.
221
2. Dacã autoritãþile celui de-al doilea stat nu cunosc unde se aflã refugiatul
ºi nu pot din aceastã cauzã sã facã cererea menþionatã la paragraful 1 în cursul
celor 6 luni urmãtoare expirãrii titlului de cãlãtorie, aceastã cerere trebuie fãcutã
în cele 6 luni dupã ce al doilea stat a luat cunoºtinþã de locul unde se aflã
refugiatul, dar nu mai tîrziu de 2 ani de la expirarea titlului de cãlãtorie.
Articolul 5
1. Începînd de la data transferului responsabilitãþii:
a) responsabilitatea primului stat de a prelungi sau de a reînnoi titlul de
cãlãtorie al refugiatului va înceta;
b) îi revine celui de-al doilea stat responsabilitatea de a-i elibera refugiatului
un nou titlu de cãlãtorie.
2. Al doilea stat va informa primul stat cã transferul responsabilitãþii a avut loc.
Articolul 6
Dupã data transferului responsabilitãþii cel de-al doilea stat va facilita, în
interesul reîntregirii familiei ºi pentru raþiuni umanitare, admiterea pe teritoriul
sãu a soþului ºi a copiilor minori sau care se aflã în sarcina refugiatului.
Articolul 7
Administraþiile competente ale pãrþilor pot comunica direct între ele în ceea
ce priveºte aplicarea prezentului acord. Aceste administraþii vor fi desemnate
de fiecare stat în momentul în care îºi exprimã consimþãmîntul de a fi legate
prin acord, printr-o notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei.
Articolul 8
1. Nici o dispoziþie a prezentului acord nu aduce atingere drepturilor ºi
avantajelor care au fost acordate sau care ar putea fi acordate refugiaþilor,
independent de prezentul acord.
2. Nici o dispoziþie a prezentului acord nu poate fi interpretatã ca împiedicînd
una dintre pãrþi sã extindã beneficiul prezentului acord la persoane care nu
îndeplinesc condiþiile prevãzute.
3. Prevederile cuprinse în acordurile bilaterale încheiate între pãrþi privind
transferul responsabilitãþii de a elibera titlurile de cãlãtorie în virtutea Convenþiei
privind statutul refugiaþilor din 28 iulie 1951 sau readmisia refugiaþilor în
absenþa transferului înceteazã de a fi aplicabile începînd de la data intrãrii în
vigoare a prezentului acord între aceste pãrþi. Drepturile ºi avantajele dobîndite
sau în curs de dobîndire de cãtre refugiaþi în virtutea acestor acorduri nu vor
fi afectate.
Articolul 9
1. Prezentul acord este deschis pentru semnare statelor membre ale
Consiliului Europei, care îºi pot exprima consimþãmîntul de a fi legate prin:
a) semnãturã, fãrã rezerva ratificãrii, acceptãrii ori aprobãrii; sau
222
b) semnãturã, sub rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, urmatã de
ratificare, acceptare ori aprobare.
2. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse
pe lîngã secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 10
1. Prezentul acord va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii
unei perioade de o lunã de la data la care douã state membre ale Consiliului
Europei îºi vor fi exprimat consimþãmîntul de a fi legate prin acord potrivit
dispoziþiilor art. 9.
fi legat prin prezentul acord acesta va intra în vigoare în prima zi a lunii care
urmeazã expirãrii unei perioade de o lunã de la data semnãrii sau depunerii
instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
Articolul 11
1. Dupã intrarea în vigoare a prezentului acord Comitetul Miniºtrilor al Consiliu-
lui Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei, care este
parte la Convenþia de la Geneva din 28 iulie 1951 sau, dupã caz, la Protocolul de
la New York din 31 ianuarie 1967, sã adere la acord. Decizia de invitare va fi luatã
cu majoritatea prevãzutã la art. 20 d) din statut ºi cu unanimitatea reprezentanþilor
statelor contractante care au dreptul de a ocupa un loc în Comitetul Miniºtrilor.
2. Pentru orice stat care aderã acordul va intra în vigoare în prima zi a lunii
care urmeazã expirãrii unei perioade de o lunã de la data depunerii instrumentului
de aderare pe lîngã secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 12
1. Orice stat poate, în momentul semnãrii ori în momentul depunerii
instrumentului sãu de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sã
desemneze teritoriul sau teritoriile cãrora li se va aplica prezentul acord.
2. Orice stat poate, în orice alt moment urmãtor, printr-o declaraþie adresatã
secretarului general, sã extindã aplicarea prezentului acord la orice teritoriu
desemnat în declaraþia sa. Acordul va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu
în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de o lunã dupã data
primirii declaraþiei de cãtre secretarul general.
3. Orice declaraþie fãcutã în virtutea celor douã paragrafe precedente va
putea fi retrasã, în ceea ce priveºte întregul teritoriu desemnat în aceastã
declaraþie, prin notificare adresatã secretarului general. Retragerea va avea
efect în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 6 luni dupã data
primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
Articolul 13
Fãrã a prejudicia dispoziþiile art. 12, prezentul acord se va aplica fiecãrei
pãrþi, þinîndu-se seama de limitele ºi de rezervele la obligaþiile asumate de ele
223
în virtutea Convenþiei privind statutul refugiaþilor din 28 iulie 1951 sau, dupã
caz, a Protocolului privind statutul refugiaþilor din 31 ianuarie 1967.
Articolul 14
1. Orice stat poate, în momentul semnãrii ori în momentul depunerii
instrumentului sãu de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sã
declare cã uzeazã de una sau douã rezerve cuprinse în anexa la prezentul
acord. Nici o altã rezervã nu este admisã.
2. Orice stat contractant care a formulat o rezervã în virtutea paragrafului
precedent poate sã o retragã în totalitate sau în parte, adresînd o notificare
secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect de la data
primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
3. Partea care a formulat o rezervã la adresa unei dispoziþii a prezentului
acord nu poate pretinde aplicarea acestei dispoziþii de cãtre altã parte; totuºi,
dacã rezerva este parþialã sau condiþionalã, ea poate pretinde sã se aplice
aceastã dispoziþie în mãsura în care ea a acceptat-o.
Articolul 15
1. Dificultãþile referitoare la interpretarea ºi la aplicarea prezentului acord
vor fi reglate prin înþelegere directã între autoritãþile administrative competente
ºi, în funcþie de nevoi, pe cale diplomaticã.
2. Orice diferend între pãrþi privind interpretarea sau aplicarea prezentului
acord, care nu a putut fi reglat pe calea negocierilor sau prin alte mijloace, va fi
supus arbitrajului, la cererea uneia dintre pãrþile aflate în diferend. Fiecare parte
va desemna un arbitru, iar cei 2 arbitri vor desemna un al treilea arbitru.
Dacã într-un interval de 3 luni de la cererea de arbitraj una dintre pãrþi nu a
procedat la desemnarea arbitrului sãu, acesta va fi desemnat, la cererea
celeilalte pãrþi, de preºedintele Curþii Europene a Drepturilor Omului. Dacã
preºedintele Curþii Europene a Drepturilor Omului este resortisant al uneia dintre
pãrþile aflate în diferend, desemnarea arbitrului va reveni vicepreºedintelui Curþii
sau, dacã vicepreºedintele este resortisant al uneia dintre pãrþile aflate în
diferend, membrului cel mai vechi al Curþii, care nu este resortisant al nici uneia
dintre pãrþi. Aceeaºi procedurã se va aplica în cazul în care cei 2 arbitri nu se
vor putea pune de acord în ceea ce priveºte alegerea celui de-al treilea arbitru.
Tribunalul arbitral îºi va hotãrî procedura. Deciziile sale vor fi luate cu
majoritate de voturi. Sentinþa va fi definitivã.
Articolul 16
1. Orice parte poate, în orice moment, sã denunþe prezentul acord, adresînd
o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denunþarea va avea efect în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei
perioade de 6 luni dupã data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
3. Drepturile ºi avantajele dobîndite sau în curs de dobîndire de cãtre refugiaþi
în virtutea prezentului acord nu vor fi afectate în caz de denunþare a acestuia.
224
Articolul 17
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale
Consiliului Europei ºi oricãrui stat care a aderat la prezentul acord:
a) orice semnare;
b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare
sau de aderare;
c) orice datã de intrare în vigoare a prezentului acord conform art. 10, 11
ºi 12;
d) orice alt act, notificare sau comunicare care are legãturã cu prezentul acord.
Drept care subsemnaþii, deplin autorizaþi în acest scop, au semnat prezentul
acord.
Încheiat la Strasbourg la 16 octombrie 1980, în limbile francezã ºi englezã,
cele douã texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în
arhivele Consiliului Europei.
Secretarul general al Consiliului Europei va comunica o copie certificatã
fiecãrui stat membru al Consiliului Europei ºi oricãrui alt stat invitat sã adere la
prezentul acord.
Pentru Guvernul Republicii Austria,
Pentru Guvernul Regatului Belgiei,
sub rezerva ratificãrii sau acceptãrii,
Pentru Guvernul Republicii Cipru,
Pentru Guvernul Regatului Danemarcei,
Pentru Guvernul Republicii Franceze,
Pentru Guvernul Republicii Germane,
Pentru Guvernul Republicii Elene,
Pentru Guvernul Republicii Islanda,
Pentru Guvernul Republicii Irlanda,
Pentru Guvernul Republicii Italiene,
Pentru Guvernul Principatului Liechtenstein,
Pentru Guvernul Marelui Ducat al Luxemburgului,
Pentru Guvernul Maltei,
Pentru Guvernul Regatului Olandei,
Pentru Guvernul Regatului Norvegiei,
Pentru Guvernul Republicii Portugheze,
Pentru Guvernul Regatului Spaniei,
Pentru Guvernul Regatului Suediei,
Pentru Guvernul Confederaþiei Elveþiene,
225
Pentru Guvernul Republicii Turcia,
Pentru Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii
ºi Irlandei de Nord,
ANEXÃ
REZERVE
În virtutea art. 14 paragraful 1 din prezentul acord, orice stat poate declara:
1. cã, în ceea ce priveºte transferul responsabilitãþii potrivit art. 2, paragraful 1,
acesta nu va avea loc pentru singurul motiv cã el a autorizat refugiatul sã rãmînã
pe teritoriul sãu pentru o duratã care depãºeºte valabilitatea titlului de cãlãtorie,
exclusiv în scop de studii sau de pregãtire;
2. cã el nu va accepta o cerere de readmisie prezentatã în baza dispoziþiilor
art. 4 paragraful 2.
REZERVE/DECLARAÞII
S.T.E. NR. 107
BELGIA
Rezervã fãcutã cu ocazia semnãrii la 16 octombrie 1980. Originalul este în
limba francezã.
În conformitate cu prevederile paragrafului 1 al art. 14 din acord, statul belgian
declarã cã, în ceea ce îl priveºte, transferul responsabilitãþii în baza art. 2
paragraful 1 nu se va aplica pentru unicul motiv cã acesta a autorizat ºederea
refugiaþilor pe teritoriul sãu pe o duratã care depãºeºte valabilitatea titlului de
cãlãtorie, exclusiv în scop de studii sau de pregãtire.
FINLANDA
Declaraþie consemnatã într-o scrisoare a reprezentantului permanent al
Finlandei la data de 4 iulie 1980, remisã secretarului general cu ocazia depunerii
instrumentului de ratificare la data de 4 iulie 1990. Originalul este în limba
englezã.
Am onoarea sã vã informez cã în conformitate cu art. 7 din Acordul european
asupra transferului responsabilitãþii cu privire la refugiaþi, autoritatea competentã
în Finlanda este:
Ministerul de Interne, PL 257, SF 00171 Helsinki
Tel.: 358-0-1601
Fax: 358-0-1604609
226
GERMANIA
Rezerve consemnate într-o scrisoare a Reprezentanþei Permanente a
Germaniei din data de 25 ianuarie 1995, remisã secretarului general cu ocazia
depunerii instrumentului de ratificare la data de 25 ianuarie 1995. Originalul
este în limba englezã/francezã/germanã.
În conformitate cu prevederile paragrafului 1 al art. 14 din prezentul acord,
orice stat poate sã declare:
1. cã, în ceea ce îl priveºte, transferul responsabilitãþii, conform art. 2
paragraful 1, nu se va aplica pentru unicul motiv cã acesta a autorizat ºederea
refugiatului pe teritoriul sãu pentru o duratã ce depãºeºte valabilitatea titlului
de cãlãtorie, exclusiv în scop de studii sau de pregãtire;
2. cã nu va accepta o cerere de readmisie prezentatã în baza dispoziþiilor
Republica Federalã Germania asociazã ratificãrii sale rezervele conform
alin. 1 ºi 2.
ITALIA
Rezerve ºi declaraþie fãcute cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare
la data de 8 noiembrie 1985. Originalul este în limba francezã.
Rezerve
În conformitate cu prevederile paragrafului 1 al art. 14 din acord, Guvernul
italian declarã:
1. cã, în ceea ce îl priveºte, transferul responsabilitãþii în baza art. 2 paragraful
1 nu se va aplica pentru unicul motiv cã a autorizat refugiatul sã locuiascã pe
teritoriul sãu pe o duratã care depãºeºte valabilitatea titlului de cãlãtorie, exclusiv
în scop de studii sau de pregãtire;
2. cã nu va accepta o cerere prezentatã în baza dispoziþiilor art. 4 para-
graful 2.
Declaraþie
Autoritãþile competente menþionate la art. 7 din acord sînt: Ministerul de
Interne, Departamentul de Poliþie, Direcþia Generalã a Afacerilor Generale,
Serviciul pentru Strãini (Ministero dellÕInterno, Dipartimento di Publica
Sicurezza, Direzione Generale degli Affari Generali, Servizio Stranieri), Palazzo
del Viminale, Via Agostino Depretis, Roma.
OLANDA
Declaraþie consemnatã în instrumentul de acceptare depus la 7 martie 1985.
Originalul este în limba englezã. Regatul Þãrilor de Jos acceptã sus-numitul
acord pentru Regat în Europa.
Declaraþia consemnatã într-o scrisoare a reprezentatului permanent al
Þãrilor de Jos din data de 7 martie 1985, remisã secretarului general cu ocazia
depunerii instrumentului de acceptare la aceeaºi datã. Originalul este în limba
englezã.
227
Autoritatea competentã avutã în vedere la art. 7 din acord este Departamentul
pentru Strãini (Directie Vreemdelingenzaken) al Ministerului Justiþiei, B.P. 20301,
2500 EH Haga.
NORVEGIA
Declaraþie consemnatã într-o scrisoare a Ministerului Regal al Afacerilor
Externe al Norvegiei din data de 16 octombrie 1980, remisã secretarului gen-
eral cu ocazia semnãrii în aceeaºi zi. Originalul este în limba englezã.
Autoritãþile competente menþionate la art. 7 din acord sînt:
Ministerul Regal pentru Justiþie ºi Poliþie, Post Office Box 8005, Dep., Oslo 1
Telex: 11140 JDEP N
Oficiul de Stat pentru Strãini, Post Office Box 8108, Dep., Oslo 1
Telex: 11283 SUK N.
SPANIA
Rezerve ºi declaraþie consemnate în instrumentul de ratificare, depuse la
21 mai 1987. Originalul este în limba francezã.
Rezerve
În virtutea paragrafului 1 al art. 14 din acord, în ceea ce priveºte Spania,
transferul responsabilitãþii, potrivit art. 2 paragraful 1, nu se va aplica pentru
unicul motiv cã aceasta a autorizat ºederea refugiatului pe teritoriul sãu pe o
duratã care depãºeºte valabilitatea titlului de cãlãtorie, exclusiv în scop de studii
sau de pregãtire.
Spania nu va accepta o cerere de readmisie prezentatã în baza dispoziþiilor
Declaraþie
Administraþia competentã potrivit art. 7 este Direccion General de Policia,
Comisaria General de Documentacion, Rafael Calvo 25, 28010 Madrid.
SUEDIA
Suediei din data de 5 noiembrie 1980, înregistratã la Secretariatul General la 6
noiembrie 1980. Originalul este în limba englezã.
Autoritatea competentã potrivit art. 7 este Ministerul Muncii (Arbetsmarknads-
departementet).
Suediei din data de 4 octombrie 1988, înregistratã la Secretariatul General la 6
octombrie 1988. Originalul este în limba englezã.
Autoritatea competentã menþionatã la art. 7 din acord este: Statens
invandrarverk, Box 6113, S-600 06 Norrkoping.
228
ELVEÞIA
Declaraþie consemnatã într-o scrisoare a Reprezentanþei Permanente a
Elveþiei din data de 14 ianuarie 1986, înregistratã la Secretariatul General la 16
ianuarie 1986. Originalul este în limba francezã.
Autoritatea competentã menþionatã la art. 7 din acord este Oficiul Federal
al Poliþiei, Diviziunea pentru refugiaþi (Oficiul Federal al Poliþiei face parte din
Departamentul Federal de Justiþie ºi Poliþie).
REGATUL UNIT
Declaraþie ºi rezervã consemnate în instrumentul de ratificare depus la 1
octombrie 1986. Originalul este în limba englezã.
Declaraþie
Articolul 12
Acordul este ratificat pentru Regatul Unit al Marii Britanii ºi Irlandei de Nord,
Bailliage al Jersey, Bailliage al Guernesey ºi Insula Man.
Rezervã
Acordul este ratificat cu rezerva fãcutã, de asemenea, pentru Bailliages al
Jersey ºi al Guernesey ºi Insula Man ca, în conformitate cu dispoziþiile
paragrafului 1 al art. 14 din acord, regatul Unit al Marii Britanii ºi Irlandei de
Nord sã declare cã, în ceea ce îl priveºte, transferul responsabilitãþii conform
paragrafului 1 al art. 2 din acord nu va fi aplicat pentru unicul motiv cã acesta a
autorizat ºederea refugiatului pe teritoriul sãu pe o duratã care depãºeºte
valabilitatea titlului de cãlãtorie, exclusiv în scop de studii sau de pregãtire.
Regatului Unit din data de 29 septembrie 1986, remisã secretarului general cu
ocazia depunerii instrumentului de ratificare la data de 1 octombrie 1986.
Originalul este în limba englezã.
Declaraþie
Consemnatã într-o scrisoare a reprezentantului permanent al Regatului Unit
din data de 29 septembrie 1986, remisã secretarului general cu ocazia depunerii
instrumentului de ratificare la data de 1 octombrie 1986. Originalul este în limba
englezã.
Articolul 7
Administraþia competentã pentru necesitãþile de aplicare a acordului este:
The Under Secretary of State, Immigration and Nationality Department, Home
Office, Lunar House, Wellesley Road, GB-CROYDON CR9 2BY.
229
ACORD EUROPEAN
PRIVIND SUPRIMAREA VIZELOR PENTRU REFUGIAÞI1
din 20.04.1959

Dorind sã faciliteze cãlãtoriile refugiaþilor rezidenþi pe teritoriile lor,
Articolul 1
1. Refugiaþii rezidenþi legal pe teritoriul uneia dintre pãrþile contractante vor
fi scutiþi, în termenii prezentului acord ºi sub condiþia reciprocitãþii, de formalitatea
vizelor pentru a intra pe teritoriul altor pãrþi contractante ºi pentru a ieºi prin
toate punctele de frontierã, cu condiþia:
a) ca ei sã fie titularii unui titlu de cãlãtorie, valabil, eliberat de autoritãþile
pãrþii contractante unde au rezidenþa legalã, conform dispoziþiilor Convenþiei
referitoare la statutul refugiaþilor din 28 iulie 1951 sau ale Acordului privind
eliberarea unui titlu de cãlãtorie pentru refugiaþi din 15 octombrie 1946;
b) ca ºederea lor sã nu depãºeascã 3 luni. 2. Viza poate fi cerutã pentru
toate ºederile cu o duratã mai mare de 3 luni sau pentru orice intrare pe teritoriul
unei alte pãrþi contractante în vederea exercitãrii unei activitãþi lucrative.
Articolul 2
Termenul teritoriu al unei pãrþi contractante va avea, în ceea ce priveºte
prezentul acord, semnificaþia pe care aceastã parte contractantã i-o va atribui
printr-o declaraþie adresatã secretarului general al Consiliului Europei.
Articolul 3
În mãsura în care una sau mai multe pãrþi contractante considerã necesar,
trecerea frontierei nu se va face decît prin punctele autorizate.
Articolul 4
1. Dispoziþiile prezentului acord nu aduc atingere dispoziþiilor legale ºi regle-
mentãrilor referitoare la ºederea strãinilor pe teritoriul fiecãrei pãrþi contractante.
2. Fiecare parte contractantã îºi rezervã dreptul de a refuza accesul sau
ºederea pe teritoriul sãu persoanelor pe care ea le considerã indezirabile.
Articolul 5
Refugiaþii care au intrat pe teritoriul unei pãrþi contractante în virtutea
dispoziþiilor prezentului acord vor fi readmiºi în orice moment pe teritoriul pãrþii
contractante ale cãrei autoritãþi le-au eliberat un titlu de cãlãtorie, la simpla
cerere a primei pãrþi contractante, cu excepþia cazului în care aceasta a autorizat
persoanele respective sã se stabileascã pe teritoriul sãu.
1
Traducere neoficialã. Republica Moldova nu este parte la acest Acord.
230
Articolul 6
Dispoziþiile prezentului acord nu aduc atingere prevederilor legislaþiilor
naþionale, tratatelor, convenþiilor sau acordurilor bilaterale ori multilaterale
existente sau care vor intra în vigoare, în baza cãrora vor fi aplicate refugiaþilor
rezidenþi legal pe teritoriul unei pãrþi contractante mãsuri mai favorabile în ceea
ce priveºte trecerea frontierei.
Articolul 7
1. Fiecare parte contractantã îºi rezervã dreptul, din raþiuni de ordine publicã,
de securitate sau de sãnãtate publicã, sã nu aplice imediat prezentul acord sau
sã suspende temporar aplicarea acestuia cu privire la toate celelalte pãrþi
contractante sau la unele dintre acestea, cu excepþia dispoziþiilor art. 5. Aceastã
mãsurã va fi imediat notificatã secretarului general al Consiliului Europei. Se
va proceda în acelaºi mod în momentul în care mãsura în cauzã va înceta.
2. Orice parte contractantã care se va prevala de unul dintre drepturile
prevãzute la alineatul precedent nu va putea pretinde aplicarea prezentului
acord de cãtre altã parte contractantã decît în mãsura în care îl va aplica ea
însãºi faþã de aceastã parte contractantã.
Articolul 8
Prezentul acord este deschis spre semnare membrilor Consiliului Europei
care pot deveni parte la acesta prin:
a) semnare fãrã rezerva ratificãrii;
b) semnare sub rezerva ratificãrii, urmatã de ratificare.
Instrumentele de ratificare vor fi depuse pe lîngã secretarul general al
Consiliului Europei.
Articolul 9
1. Prezentul acord va intra în vigoare la o lunã de la data la care 3 membri
ai Consiliului Europei, conform dispoziþiilor art. 8, vor semna acordul fãrã rezerva
ratificãrii sau îl vor ratifica.
2. Pentru oricare membru care, ulterior, va semna acordul fãrã rezerva
ratificãrii sau îl va ratifica, acordul va intra în vigoare la o lunã de la data semnãrii
ori depunerii instrumentului de ratificare.
Articolul 10
Dupã intrarea în vigoare a prezentului acord Comitetul Miniºtrilor al Consiliului
Europei poate invita, prin unanimitate de voturi, orice guvern nemembru al
Consiliului Europei, care este parte fie la Convenþia privind statutul refugiaþilor
din 28 iulie 1951, fie la Acordul privind eliberarea titlului de cãlãtorie pentru
refugiaþi din 15 octombrie 1946, sã adere la prezentul acord. Aderarea va avea
efect la o lunã de la data depunerii instrumentului de aderare pe lîngã secretarul
general al Consiliului Europei.
231
Articolul 11
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica membrilor Consiliului
Europei ºi statelor care au aderat la acest acord:
a) orice semnare cu eventualele rezerve de ratificare, depunerea oricãrui
instrument de ratificare ºi data intrãrii în vigoare a prezentului acord;
b) depunerea oricãrui instrument de aderare în baza art. 10;
c) orice notificare sau declaraþie primitã în conformitate cu dispoziþiile art. 2,
7 ºi 12 ºi data de la care aceasta va avea efect.
Articolul 12
Orice parte contractantã va putea înceta aplicarea prezentului acord prin
intermediul unui preaviz de 3 luni, dat printr-o notificare adresatã secretarului
general al Consiliului Europei.
Drept care subsemnaþii, deplin autorizaþi în acest scop, au semnat prezentul
acord.
Încheiat la Strasbourg la 20 aprilie 1959, în limbile englezã ºi francezã, cele
douã texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar, care va fi depus la
arhivele Consiliului Europei.
Secretarul general al Consiliului Europei va trimite copie certificatã pentru
conformitate guvernelor semnatare.
RECOMANDAREA 1440 (2000)

A ADUNÃRII GENERALE A CONSILIULUI EUROPEI.
DREPTUL DE AZIL ÎN STATELE MEMBRE
ALE CONSILIULUI EUROPEI ªI ALE UNIUNII EUROPENE1
Cu prilejul celei de a 50-a aniversãri, Consiliul Europei a reafirmat

ataºamentul sãu faþã de conceptul ºi valorile generoase care au inspirat
constituirea sa: apãrarea ºi dezvoltarea democraþiei, statul de drept, drepturile
omului ºi libertãþile fundamentale, dreptul de a nu fi persecutat. De altfel,
Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului consacrã dreptul de a solicita azil ºi
de a beneficia de azil în alte þãri pentru a scãpa de persecuþii.
Adunarea Parlamentarã constatã cu mare neliniºte cã aceste principii sînt
în prezent ameninþate de existenþa unui climat de ostilitate cu privire la refugiaþi,
solicitanþii de azil ºi alte persoane care necesitã protecþie internaþionalã în
Europa. În decursul ultimilor ani numeroase guverne europene au introdus
restricþii în politicile ºi practicile lor în domeniul imigraþiei ºi al dreptului de azil
1
Traducere neoficialã.
232
cu scopul evident de a reduce numãrul refugiaþilor ºi al solicitanþilor de azil
aflaþi pe teritoriul lor. Aceste restricþii au drept consecinþã, în fapt, o amplificare
a eforturilor sporite ale Uniunii Europene pentru armonizarea, în acest domeniu,
a politicilor ºi practicilor statelor membre ale acesteia ºi ale statelor care aspirã
sã devinã membre.
Politicile ºi practicile restrictive pot fi împãrþite în patru grupe, potrivit scopurilor
urmãrite:
împiedicarea intrãrii în þãrile membre ale Consiliului Europei a cãlãtorilor
fãrã documentele necesare, indiferent de apartenenþa sau nu a acestora la
categoria solicitanþilor autentici de azil;
accelerarea examinãrii cererilor prezentate de solicitanþii de azil care reuºesc
sã ajungã la destinaþia finalã sau care obþin o decizie, stabilind ca procedurã
determinatã a cererii revine unei alte þãri;
definirea unei interpretãri restrictive a dreptului internaþional cu privire la
refugiaþi ºi, în special, cu privire la definirea noþiunii de refugiat;
obþinerea unui efect descurajator în urma creãrii unor condiþii inconfortabile
de viaþã solicitanþilor de azil, în aºteptarea luãrii deciziei de aprobare.
Adunarea Parlamentarã insistã în mod special ca proiectul Uniunii Europene
cu privire la stabilirea unui sistem european comun al dreptului de azil sã ofere
o protecþie suficientã celor interesaþi. În plus, apreciazã cã Uniunea Europeanã
trebuie sã se abþinã de la orice acþiune care ar putea avea drept efect reducerea
responsabilitãþii þãrilor membre ale Uniunii în raport cu þãrile nemembre cu privire
la persoanele necesitînd protecþie. În aceastã privinþã, Adunarea subliniazã
necesitatea unei coordonãri susþinute a politicilor referitoare la dreptul de azil ºi
de imigraþie între statele membre ale Uniunii.
Adunarea Parlamentarã aminteºte ºi reafirmã recomandãrile sale anterioare
destinate ameliorãrii protecþiei ºi tratamentului solicitanþilor de azil ºi refugiaþilor,
în special Recomandarea 1236 (1994) cu privire la dreptul de azil, Recoman-
darea 1237 (1994) referitoare la situaþia solicitanþilor de azil respinºi,
Recomandarea 1278 (1995) în legãturã cu refugiaþii ºi solicitanþii de azil în
Europa Centralã ºi Orientalã, Recomandarea 1309 (1996) avînd ca obiect
pregãtirea personalului de primire a solicitanþilor de azil la punctele de frontierã,
Recomandarea 1327 (1997) care face trimitere la protecþia ºi asigurarea deplinei
respectãri a drepturilor omului pentru refugiaþi ºi solicitanþi de azil în Europa,
precum ºi Recomandarea 1374 (1998) privind situaþia femeilor refugiate în
Europa.
Adunarea Parlamentarã recomandã Comitetului de Miniºtri:
sã intensifice monitorizarea modului în care statele membre aplicã dreptul
internaþional cu privire la refugiaþi, principiile generale care reglementeazã
protecþia refugiaþilor ºi solicitanþilor de azil prevãzute în instrumentele interna-
þionale pertinente, astfel încît sã continue ameliorarea normelor comune de
tratament acordat refugiaþilor ºi solicitanþilor de azil;
233
sã cearã, pe de o parte, Moldovei ºi Ucrainei sã adere la Convenþia de la
Geneva din 1951 cu privire la statutul refugiaþilor, precum ºi la Protocolul acesteia
din 1967, si, pe de altã parte, sã cearã Turciei sã renunþe la restricþiile geografice
pe care le practicã în aplicarea Convenþiei;
sã declanºeze o acþiune în vederea încorporãrii dreptului de azil în cadrul
Convenþiei Europene de Apãrare a Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor
Fundamentale ºi sã întocmeascã un raport cu privire la progresele realizate în
îndeplinirea acestui obiectiv în timp de un an;
sã elaboreze, în strînsã cooperare cu Uniunea Europeanã, o convenþie
privind armonizarea politicilor în domeniul dreptului de azil cu scopul de a întãri
normele de protecþie a refugiaþilor ºi solicitanþilor de azil în Europa, precum ºi
solidaritatea între statele membre referitoare la responsabilitãþile acestora faþã
de refugiaþi ºi solicitanþii de azil;
sã invite, cu insistenþã, statele membre:
sã întreprindã o examinare atentã a obligaþiilor care le revin în virtutea preve-
derilor Convenþiei de la Geneva din 1951 ºi ale Protocolului din 1967 cu privire
la statutul refugiaþilor, în vederea îndeplinirii cu scrupulozitate a acestor obligaþii;
sã evite aplicarea ºi justificarea reglementãrilor ºi practicilor care riscã sã
obstrucþioneze implementarea echitabilã a dreptului de azil;
sã recunoascã, în mod sistematic, în cadrul procedurilor utilizate pentru
stabilirea statutului de refugiat:
cã persecuþia poate proveni nu numai de la autoritãþile din þara de origine a
solicitantului de azil, ci ºi de la entitãþi fãrã legãturã cu statul ºi asupra cãrora
acesta nu exercitã nici un fel de control;
cã rãzboiul ºi violenþa pot fi utilizate ca instrumente de persecuþie pentru
oprimarea ºi eliminarea unor anumite grupe ale populaþiei pe motivul aparte-
nenþei etnice a acestora sau pentru alte cauze;
cã solicitanþii de azil nu trebuie sã fie obligaþi sã demonstreze cã au epuizat
toate posibilitãþile de a gãsi, în propria lor þarã, un loc sigur (opþiunea refugiului
intern) înainte de a solicita protecþia internaþionalã;
cã femeile în cãutare de azil au dreptul de a depune o solicitare indepen-
dent de soþul sau însoþitorul sãu, potrivit necesitãþilor ºi motivaþiilor lor specifice;
sã vegheze ca nici un solicitant de azil sã nu fie expulzat cãtre o terþã þarã
încãlcîndu-se Recomandarea R (97) 22 a Comitetului de Miniºtri cãtre statele
membre prin care se enunþã liniile directoare cu privire la precizarea noþiunii de
þarã terþã sigurã sau dispoziþiile provenite de la Înaltul Comisariat al Naþiunilor
Unite pentru Refugiaþi;
sã invite instituþiile Uniunii Europene sã procedeze în aºa fel încît sistemul
european comun pentru dreptul de azil, prevãzut a fi instituit, sã nu contravinã,
în nici un fel, prevederilor Convenþiei de la Geneva din 1951 referitoare la statutul
refugiaþilor ºi sã nu aibã ca efect reducerea responsabilitãþii statelor membre
ale Uniunii cu privire la persoanele care necesitã o protecþie internaþionalã, în
detrimentul statelor nemembre.
234
CEREREA DE AZIL PE AEROPORTURILE EUROPENE
Începînd cu mijlocul anilor 80, statele membre ale Consiliul Europei trebuie
sã facã faþã unui numãr din ce în ce mai mare de cereri de azil, dintre care o
parte importantã se prezintã la aeroporturi. În afara necesitãþii de a veghea ca
toate persoanele care cer azil sã fie tratate în conformitate cu dreptul internaþional
privind refugiaþii. Acest aflux a creat o problemã specialã referitoare la dispoziþiile
ºi spaþiile de care dispun aeroporturile pentru primirea celor care cer azil.
Personalul trebuie sã fie pe deplin conºtient cã rolul sãu este acela de a susþine
azilul ºi nu de a-l descuraja. Problema capãtã o amploare deosebitã pentru
aeroporturile în care numãrul persoanelor care cer azil este mare (de exemplu:
Frankfurt, Paris sau Londra) sau pentru cele în care acest fenomen este relativ
recent (mai ales în þãrile din Europa centralã, orientalã ºi meridionalã).
Tratamentul persoanelor care cer azil în acest stadiu constituie un element
important al procedurii de determinare a statutului de refugiat. Accesul la
procedura prevãzutã de o þarã în vederea ocrotirii statutului de refugiat este
esenþial. În acelaºi timp, celor care cer azil sosind pe un aeroport, li se poate
refuza accesul la aceastã procedurã, riscînd astfel refuzul ºi violãrile drepturilor
fundamentale.
În plus, incoerenþa ºi lungimea abuzivã a procedurilor, combinate mai ales
cu condiþiile dificile care existã în aeroporturi (centre de primire inadecvate) pot
produce situaþii deosebit de penibile pentru persoanele care cer azil.
Armonizarea la nivel european a politicilor naþionale în materie de azil este
mai necesarã ca niciodatã. În acest context, Adunarea aminteºte ºi reafirmã
recomandãrile anterioare tinzînd sã amelioreze protejarea ºi tratamentul rezervat
celor care solicitã azil, mai ales Recomandarea 1163 (1991) privind persoanele
care cer azil pe aeroporturile europene; Recomandarea 1236 (1994) referitoare
la dreptul de azil; Recomandarea 1309 (1996) cu privire la educarea personalului
care primeºte pe cei care solicitã azil la posturile de frontierã; Recomandarea
1327 (1997) privind protecþia drepturilor omului, a refugiaþilor ºi a persoanelor
care solicitã azil în Europa; Recomandarea 1374 (1998) referitoare la situaþia
femeilor refugiate din Europa ºi Recomandarea 1440 (2000) privind restricþiile
la dreptul de azil în statele membre ale Consiliului Europei ºi Uniunii Europene.
Adunarea Parlamentarã subliniazã necesitatea unei coordonãri susþinute a
politicilor în materie de azil ºi de imigrare a Uniunii Europene ºi a Consiliului
Europei.
APCE observã cu satisfacþie faptul cã, în general, condiþiile de primire pe
aeroporturile vizate s-au ameliorat considerabil dupã adoptarea Recomandãrii
1163 (1991) privind acest subiect. Ea este satisfãcutã, de asemenea, de
adoptarea Recomandãrii nr. R (94) 5 a Comitetului de Miniºtri în legãturã cu
235
liniile directoare privind practica statelor membre ale Consiliului Europei
referitoare la persoanele care cer azil pe aeroporturile europene.
APCE ia notã, totuºi, nu fãrã a fi preocupatã, de faptul cã, în mai multe
aeroporturi, care primesc persoane care solicitã azil, problemele subzistã sub
aspecte esenþiale, cum ar fi insuficienþa capacitãþii de adãpostire ºi condiþiile
materiale inadecvate. Pentru a aduce noi îmbunãtãþiri ar fi, poate, necesar, în
unele cazuri, a se revedea statutul ºi competenþele autoritãþii responsabile cu
gestionarea aeroportului.
Adunarea Parlamentarã este în mod special preocupatã de condiþiile materiale
ºi umanitare în care cei care solicitã azil sînt primiþi pe anumite aeroporturi, condiþii
care sînt departe de a satisface normele acceptabile. Chiar dacã, în anumite
cazuri, acest lucru se poate explica prin situaþia economicã a þãrii respective sau
prin afluxul considerabil al celor care solicitã, imediat trebuie invitate autoritãþile
naþionale competente sã amelioreze situaþia cît se poate mai repede.
Adunarea Parlamentarã salutã iniþiativa luatã de Olanda de a crea o comisie
parlamentarã ad-hoc însãrcinatã cu studierea condiþiilor în care persoanele
care cer azil sînt primite la aeroportul Schiphol. Este un exemplu pe care toate
statele membre ale Consiliului Europei ar trebui sã îl urmeze în cadrul unui
studiu mai vast privind tratamentul rezervat celor care solicitã azil în general în
cadrul procedurii de decizie referitoare la ocrotirea statutului de refugiat.
Adunarea recomandã Comitetului de Miniºtri:
sã întãreascã urmãrirea respectãrii de cãtre statele membre ale Consiliului
Europei a dreptului internaþional privind refugiaþii, referitor la primirea celor care
solicitã azil, precum ºi urmãrirea respectãrii recomandãrilor pertinente ale
Comitetului de Miniºtri;
sã însãrcineze comitetul competent sã vegheze la ameliorarea situaþiei de
pe aeroporturile statelor membre în cauzã sau la neajunsurile care existã pe
aceste aeroporturi;
sã intensifice în plus cooperarea paneuropeanã în materie de azil în vederea
unui studiu al situaþiei celor care solicitã azil în lumina instrumentelor
internaþionale referitoare la refugiaþi.
Adunarea recomandã, de asemenea, Comitetului de Miniºtri sã invite de
îndatã statele membre:
sã-ºi revizuiascã legislaþia ºi practica în ceea ce priveºte primirea persoanelor
care solicitã azil ºi, mai ales:
sã includã în acordurile de readmitere garanþiile care asigurã protecþia celor
care solicitã azil;
sã vegheze ca aºa-zisele principii din þãrile în parte sigure ºi din þãrile de
sorginte sigurã sã nu fie aplicate într-o manierã arbitrarã iar deciziile de a
considera anumite þãri sigure sã fie prezidate de criterii clare pe temeiul
recomandãrilor Comitetului ad-hoc de experþi privind aspectele juridice ale
azilului teritorial, ale refugiaþilor ºi apatrizilor (Cahar);
236
sã dispunã ca orice persoanã care solicitã azil sã beneficieze de un drept la
recurs care sã aibã efect de suspendare;
sã defineascã durata maximalã a sejurului pe un aeroport cît ºi în orice
centru de primire în aºteptarea rezolvãrii procedurii de determinare;
sã îmbunãtãþeascã condiþiile de detenþie a persoanelor care solicitã azil ºi
sã vegheze, mai ales, ca acestea sã nu fie deþinute împreunã cu delincvenþii
de drept comun;
sã reexamineze procedurile care urmeazã în cadrul expulzãrilor în vederea
eliminãrii tratamentelor inumane sau degradante;
sã revadã ºi, dacã este necesar, sã îmbunãtãþeascã condiþiile materiale ºi
umanitare de primire pe aeroporturi ºi, în mod special:
sã asigure cazarea bãrbaþilor ºi a femeilor în spaþii separate, în afara cazurilor
de familii care ar trebui de preferinþã sã nu fie separate, chiar pentru perioade
scurte de timp;
sã acorde o atenþie deosebitã minorilor neînsoþiþi, supraveghind, mai ales,
ca aceºtia sã fie interogaþi de cãtre un adult cu o calificare deosebitã ºi sã
beneficieze de o prioritate absolutã;
sã acorde o atenþie deosebitã femeilor refugiate în conformitate cu
Recomandarea 1374 (1998) a Adunãrii;
sã adãposteascã pe cei care solicitã azil pe aeroporturi în spaþii adecvate,
încãlzite, ventilate ºi iluminate la lumina zilei;
în caz de sejur mai îndelungat, sã se prevadã o ieºire zilnicã de minimum o
orã;
sã se serveascã mese regulate ºi hrãnitoare;
sã garanteze accesul la îngrijire medicalã pe durata sejurului pe aeroport;
sã asigure prezenþa interpreþilor nu numai pe durata procedurii propriu-zise,
ci ºi în afara acesteia în cazurile unui sejur prelungit;
sã ofere solicitanþilor posibilitatea de a informa pe membrii familiilor lor ºi, în
caz de sejur prelungit, sã le telefoneze ºi sã primeascã vizita lor;
sã facã în aºa fel încît condiþiile expuse mai sus sã fie, de asemenea,
satisfãcute în centrele de primire sau de reþinere situate în afara aeroportului ºi
în care azilanþii sînt transferaþi pe durata procedurii;
sã întãreascã relaþiile cu organizaþiile neguvernamentale de apãrare a
drepturilor omului ºi sã promoveze activitatea lor intercorelatã.
În sfîrºit, Adunarea recomandã Comitetului de Miniºtri sã invite Comisia
Europeanã sã dea prioritate în cadrul programului Odysseus formãrii perso-
nalului care primeºte solicitanþii de azil la posturile de frontierã ale þãrilor din
Europa Centralã ºi Orientalã organizînd vizite ºi schimburi care au drept scop,
în primul rînd, învãþarea procedurilor ºi condiþiilor de primire dintre cele mai
umane pe aeroport, domeniu în care þãrile europene au dobîndit o experienþã
deosebitã (de exemplu, Danemarca ºi Olanda).
237
RECOMANDAREA REC (2001)18
A COMITETULUI MINIªTRILOR CÃTRE STATELE MEMBRE
PRIVIND PROTECÞIA SUBSIDIARÃ1
Comitetul Miniºtrilor, în aplicarea articolului 15.b din statutul Consiliului

Europei,
Reamintind Convenþia pentru apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor
fundamentale din 1950, Convenþia cu privire la statutul refugiaþilor din 1951 ºi
Protocolul sãu din 1967, precum ºi alte instrumente internaþionale aplicabile,
cum ar fi Convenþia Naþiunilor Unite împotriva torturii ºi altor pedepse sau
tratamente crude, inumane sau degradante, Convenþia Naþiunilor Unite cu privire
la drepturile copilului, Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului, ºi Pactele
internaþionale privind drepturile civile ºi politice, precum ºi drepturile economice,
sociale ºi culturale;
Afirmînd cã persoanele care au nevoie de protecþia internaþionalã trebuie
sã aibã posibilitatea de a cere ºi de a primi aceastã protecþie fiindu-le respectate
pe deplin drepturile umane ºi demnitatea;
Afirmînd cã persoanele care necesitã o protecþia internaþionalã nu sînt
protejate pe deplin de Convenþia din 1951 ºi Protocolul sãu din 1967 ºi cã
acestor persoane ar trebui sã li se acorde un tratament adecvat;
Subliniind cã ar trebui sã fie implementate, într-un mod care nu ar slãbi, dar
ar completa regimul actual al protecþiei, mãsuri de protecþie, subsidiare celor
care sînt prevãzute în Convenþia din 1951 ºi în Protocolul sãu din 1967;
Subliniind cã existenþa protecþiei subsidiare nu trebuie sã aducã prejudicii
dreptului persoanelor cointeresate sã solicite statutul de refugiat ºi cã nici un
element din prezenta recomandare nu trebuie sã fie interpretatã ca una care
restrînge sau care are incidenþã negativã asupra drepturilor persoanelor cum
sînt recunoscute în dreptul internaþional, în special în Convenþia din 1951, în
Protocolul sãu din 1967 ºi în legislaþiile ºi practicile naþionale;
Þinînd cont de funcþiile Biroului Înaltului Comisariat al Naþiunilor Unite pentru
refugiaþi în conformitate cu articolul 35 din Convenþia cu privire la statutul
refugiaþilor din 1951, precum ºi de mandatul prelungit al ÎCR prevãzut în mai
multe rezoluþii adoptate de Adunarea generalã a Naþiunilor Unite;
Considerînd cã protecþia subsidiarã este o categorie de protecþie individualã
ce nu trebuie confundatã cu protecþia temporarã care, în conformitate cu definiþia
stabilitã în Recomandarea nr. R (2000)9 a Comitetului Miniºtrilor, este o mãsurã
excepþionalã, de ordin practic, limitatã în timp, ce ar putea face faþã fluxurilor
masive ºi instantanee.
1
Adoptatã de cãtre Comitetul Miniºtrilor, la 27 noiembrie 2001, în cadrul celei de-a 774-
a reuniuni a Delegaþilor Miniºtrilor.
238
Fãcînd apel cãtre Statele membre în care nu existã mecanisme legislative
ºi administrative care permit acordarea unei protecþii subsidiare persoanelor
ce necesitã o protecþie internaþionalã, dar care nu sînt protejate de Convenþia
din 1951 ºi Protocolul sãu din 1967, sã introducã asemenea mecanisme, fie pe
cale legislativã, fie în practica lor,
Adoptã urmãtoarele recomandãri:
1. Protecþia subsidiarã ar trebui sã fie acordatã de cãtre Statele membre unei
persoane care, în baza unei decizii luate de la caz la caz de cãtre autoritãþile
competente, nu corespunde criteriilor statutului de refugiat prevãzut în Convenþia
din 1951 ºi în Protocolului sãu din 1967, dar care necesitã protecþie internaþionalã:
deoarece ea este expusã unui risc de a fi supusã torturii sau pedepselor
sau tratamentelor inumane sau degradante în þara sa de origine, sau
deoarece ea a fost forþatã sã fugã din þara sa de origine sau sã rãmînã în
afara þãrii sale de origine în urma unei ameninþãri a vieþii sale, a securitãþii
sau a libertãþii sale, din motive de violenþã generalizatã în rezultatul unor
conflicte armate sau
din alte motive recunoscute de legislaþia sau practica Statului membru ºi
pentru cã din aceste motive întoarcerea sa în þara sa de origine este
imposibilã.
Proceduri
2. Toate motivele posibile de protecþie ar trebui de preferenþã sã fie examinate
în cadrul unei proceduri unice. În cazul cînd existã o cerere de statut de refugiat,
aceasta ar trebui sã fie examinatã în primul rînd.
3. Dacã ele prevãd încetarea sau excluderea protecþiei subsidiare, Statele
membre ar trebui sã þinã cont de caracterul imperativ al articolului 3 din Convenþia
europeanã pentru Drepturile Omului ºi de alte instrumente internaþionale
pertinente în materie de drepturi ale omului. Astfel de cazuri ar trebui soluþionate
în bazã individualã obiectiv ºi nu arbitrar.
4. Dispoziþiile care figureazã în Recomandarea nr. R (81) 16 a Comitetului
Miniºtrilor al Consiliului Europei cu privire la armonizarea procedurilor naþionale
în materie de azil ºi în Concluziile 8 (XXVIII) ale Comitetului executiv al ÎCR
(EXCOM) cu privire la determinarea statutului de refugiat ar trebui sã fie aplicate
în Statele membre, în mãsura posibilitãþii, dacã ele se pronunþã asupra acordãrii
protecþiei subsidiare.
Norme minimale de tratament
5. Statele membre primitoare ar trebui sã vegheze asupra faptului ca
beneficiarii protecþiei subsidiare sã beneficieze de un statut juridic care ar
prevedea în special:
Sã obþinã documentele care certificã statutul lor juridic;
sã obþinã, în conformitate cu legislaþia naþionalã, un document de cãlãtorie
dacã persoana interesatã nu a avut acces la un astfel de document eliberat
de cãtre autoritãþile þãrii sale de origine;
239
sã beneficieze de libertatea de circulaþie pe teritoriul Statului primitor,
limitatã fiind doar în interesul securitãþii naþionale sau a ordinii publice;
sã aibã acces la instanþele judecãtoreºti ºi la autoritãþile administrative;
sã beneficieze de drepturile sociale ºi economice fundamentale, în spe-
cial de accesul la o locuinþã, la mijloace legale de subzistenþã (acces la
prestaþii sociale sau piaþa de muncã), la îngrijiri medicale de bazã ºi, dacã
e cazul, la posibilitãþi de educaþie sau instruire.
6. Pentru reintegrarea familiei beneficiarilor protecþiei subsidiare, dispoziþiile
Recomandãrii nr. R (99) 23 a Comitetului Miniºtrilor cu privire la reintegrarea
familiei pentru refugiaþi ºi alte persoane care necesitã protecþie internaþionalã
sînt aplicabile.
7. Dacã ºederea beneficiarilor de protecþie subsidiarã în þara primitoare se
prelungeºte din cauza menþinerii condiþiilor pentru acordarea unei protecþii
subsidiare vizate în paragraful 1, Statele membre ar trebui sã prevadã acordarea
unui permis de ºedere de lungã duratã pentru aceºti beneficiari, în special
dacã ºederea lor depãºeºte 5 ani.

SISTEMUL DE PROPISKA APLICAT MIGRANÞILOR,
SOLICITANÞILOR DE AZIL ªI REFUGIAÞILOR ÎN STATELE
MEMBRE ALE CONSILIULUI EUROPEI: EFECTE ªI REMEDII1
1. Adunarea reafirmã cã libera circulaþie ºi libera alegere a locului de

reºedinþã în interiorul unei þãri fac parte din drepturile fundamentale ale persoanei
aºa cum sînt ele garantate de un anumit numãr de instrumente juridice
internaþionale, în particular Declaraþia universalã a Drepturilor Omului ºi
Convenþia europeanã a Drepturilor Omului.
2. Adunarea constatã cu îngrijorare cã respectarea acestui drept impune
probleme specifice în þãrile fostei Uniuni sovietice care au moºtenit vechiul
sistem de control al miºcãrii populaþiei bazat pe propiska permis obligatoriu
de reºedinþã.
3. Aceste þãri sînt în special afectate ºi de deplasãri masive ale populaþiei.
Migranþii forþaþi, solicitanþii de azil ºi refugiaþii suferã, mai mult decît alþii, de
supravieþuirea anumitor aspecte ale propiska în diverse domenii ale vieþii
cotidiene.
4. Adunarea noteazã cu satisfacþie cã majoritatea þãrilor vizate au progresat
considerabil pe calea abolirii ultimelor elemente ale vechiului sistem de propiska
1
Traducere neoficialã.
240
ºi a înlocuirii ei cu o înregistrare a locului de reºedinþã bazatã de o simplã
notificare la autoritãþile competente. În acelaºi timp, mai rãmîne mult de fãcut
deoarece multe elemente ale vechiului sistem rãmîn prezente în numeroase
reglementãri ºi practici administrative actuale.
5. Într-un anumit numãr de cazuri, lipsa înregistrãrii locului de reºedinþã are
drept rezultat privarea migranþilor, solicitanþilor de azil ºi refugiaþilor de drepturile
lor sociale, economice ºi politice. Iar în unele cazuri extreme s-a ajuns chiar
pînã la faptul cã accesul la procedura de fixare a statutului sã depindã de posesia
de propiska.
6. Adunarea este conºtientã de dificultãþile apãrute în rezultatul înlocuirii
totale a vechiului sistem de propiska ºi lanseazã un apel la cooperare ºi asistenþã
internaþionalã în acest domeniu.
7. Adunarea recomandã Comitetului Miniºtrilor:
i. sã elaboreze, în atenþia Statelor membre, linii directoare privind principiile
relative la înregistrarea locului de reºedinþã;
ii. sã ofere þãrilor din fosta Uniune sovieticã, membre ale Consiliului Europei,
cunoºtinþele, precum ºi asistenþa tehnicã ºi financiarã necesare pentru
accelerarea procesului global de reformare a sistemului de înregistrare a
locului de reºedinþã ºi pentru implementarea noilor sisteme informatice ºi a
bazelor de date indispensabile;
iii. sã elaboreze programe speciale de sensibilizare ºi de informare în
atenþia þãrilor în cauzã, ce vizeazã eliminarea rãmãºiþelor sistemului de
propiska;
iv. sã împuterniceascã comitetul sãu director competent sã organizeze
schimburi de experienþe ºi de informaþii între þãrile membre ale Consiliului
Europei în vederea gãsirii soluþiilor posibile în aceastã problemã, adaptate
acestor þãri, cu participarea agenþiilor guvernamentale ºi a organizaþiilor
neguvernamentale competente, în special a asociaþiilor de refugiaþi;
v. sã punã în aplicare un control al respectãrii, de cãtre Statele membre, a
dispoziþiilor relative la libera circulaþie ºi libera alegere a locului de reºedinþã
în interiorul frontierelor unui Stat, enunþate în instrumentele internaþionale
pertinente;
vi. sã încurajeze organizaþiile neguvernamentale de apãrare a drepturilor
omului ºi a refugiaþilor, ce activeazã în acest domeniu, sã semnaleze orice
iregularitate în implementarea legislaþiei aplicabile ºi, dacã va fi cazul, sã
coopereze cu autoritãþile competente de la toate nivelurile în vederea
remedierii acestei situaþii;
vii. sã invite Statele membre în cauzã:
a. sã procedeze la revizuirea integralã a legislaþiei ºi a politicilor naþionale
în vederea suprimãrii oricãrei dispoziþii de naturã sã împiedice circulaþia
liberã ºi alegerea liberã a locului de reºedinþã în interiorul frontierelor
naþionale;
241
b. sã se abþinã de la aplicarea ºi de la legitimarea reglementãrilor ºi
practicilor susceptibile sã împiedice implementarea echitabilã a dreptului
citat mai sus;
c. sã procedeze în aºa mod încît autoritãþile responsabile de aplicarea legii
sã fie cît mai eficiente în acest domeniu;
d. sã accelereze intrarea în vigoare a noilor sisteme de înregistrare a locului
de reºedinþã, în exclusivitate în scopurile informãrii, care nu va aduce
prejudicii circulaþiei libere ºi nu va implica divulgarea inutilã a informaþiilor
cu caracter privat, în special adresa domiciliului;
e. sã punã în aplicare programe speciale de sensibilizare ºi de informare
pentru administraþiile naþionale, regionale ºi locale pentru ca sã fie respectate
pe deplin obligaþiunile internaþionale aplicabile;
f. sã favorizeze instruirea specializatã a funcþionarilor din administraþia publicã
în scopul unei sensibilizãri sporite în aceastã problemã;
g. sã asigure ca nici într-un caz accesul la procedura de fixare a statutului ºi
a prestaþiilor pertinente statutului de refugiat sã nu depindã de înregistrarea
locului de reºedinþã în regiune, ºi sã vegheze printre altele asupra faptului
ca, sub nici un pretext, drepturile vreunei persoane sã nu fie încãlcate sau
limitate în baza înregistrãrii locului de reºedinþã, în special în urmãtoarele
domenii:
dobîndirea cetãþeniei;
accesul la educaþie;
accesul la îngrijiri de sãnãtate,
dreptul la o pensie ºi la prestaþii sociale;
accesul la angajare;
egalitatea ºanselor în ceea ce priveºte avantajele ce þin de privatizare ºi
acces egal la dreptul de proprietate;
dreptul de a vota;
h. sã solicite susþinerea organizaþiilor neguvernamentale, ce activeazã în
acest domeniu ºi, în special, sã lucreze în strînsã cooperare cu ele la
identificarea tuturor vestigiilor sistemului de propiska în legile ºi reglementãrile
în vigoare, precum ºi în practicile administrative.
242
B. Tratate bilaterale ºi CSI

PENTRU RATIFICAREA CONVENÞIEI PRIVIND ASISTENÞA
JURIDICÃ ªI RAPORTURILE DE DREPT ÎN PROCESELE
CIVILE, FAMILIALE ªI PENALE1
Nr. 402-XIII din 16.03.95

Articolul 1
Se ratificã Convenþia privind asistenþa juridicã ºi raporturile de drept în
procesele civile, familiale ºi penale, semnatã la Minsk la 22 ianuarie 1993.
Articolul 2
Ministerul Afacerilor Externe va pregãti ºi va remite instrumentele de ratificare
depozitarului Convenþiei.
Articolul 3
CONVENÞIA CSI CU PRIVIRE LA ASISTENÞA JURIDICÃ

ªI RAPORTURILE JURIDICE ÎN MATERIE CIVILÃ,
FAMILIALÃ ªI PENALÃ2
din 22.01.1993
Extras
Statele membre ale Comunitãþii Statelor Independente, pãrþi la prezenta
Convenþie, denumite în continuare Pãrþi Contractante,
Reieºind din tendinþa de a asigura cetãþenilor Pãrþilor Contractante ºi
persoanelor cu domiciliul pe teritoriul lor aceeaºi protecþie a drepturilor personale
1
2
Ratificatã prin Hotãrîrea Parlamentului nr. 402-XIII din 16.03.95. Convenþia a fost
semnatã de Republica Moldova cu remarca:Conform art. 86". În vigoare pentru Republica
Moldova din 26 martie 1996. Publicatã în ediþia oficialã Tratate internaþionale, 1999,
volumul 16, pag. 262-291.
243
ºi patrimoniale pe teritoriul tuturor Pãrþilor Contractante, ca ºi cea acordatã
cetãþenilor sãi,
Acordînd o importanþã deosebitã dezvoltãrii colaborãrii în domeniul acordãrii
de cãtre instituþiile de justiþie a asistenþei juridice în materie civilã, familialã ºi penalã,

Articolul 62. Eliberarea persoanei reþinute sau arestate
1) Persoana arestatã în conformitate cu punctul 1) al art. 61 trebuie sã fie
eliberatã, dacã cererea de extrãdare nu va parveni pe parcursul unei luni din
data arestãrii.
2) Persoana reþinutã în conformitate cu punctul 2) al art. 61 trebuie sã fie
eliberatã, dacã cererea de extrãdare nu va parveni pe parcursul termenului,
prevãzut de legislaþie pentru reþinere.

Încheiatã la Minsk, la 22 ianuarie 1993, într-un singur exemplar original, în
limba rusã.
Originalul este depozitat în Arhiva Guvernului Republicii Belarusi, care va
remite statelor participante la prezenta Convenþie copia certificatã a acesteia.

PENTRU RATIFICAREA TRATATULUI ÎNTRE REPUBLICA
MOLDOVA ªI REPUBLICA LITUANIA CU PRIVIRE LA
ASISTENÞA JURIDICÃ ªI LA RAPORTURILE JURIDICE ÎN
MATERIE CIVILÃ, FAMILIALÃ ªI PENALÃ1
Nr. 1487a-XII din 10.06.93
Articolul 1
Se ratificã Tratatul între Republica Moldova ºi Republica Lituania cu privire
la asistenþa juridicã ºi la raporturile juridice în materie civilã, familialã ºi penalã,
semnat la Chiºinãu la 9 februarie 1993.
Articolul 2
Ministerul Afacerilor Externe va asigura pregãtirea ºi schimbul instrumentelor
de ratificare.
1
Monitor nr. 7/223 din 30.07.1993.
244
Articolul 3
TRATAT
ÎNTRE REPUBLICA MOLDOVA ªI REPUBLICA LITUANIA
CU PRIVIRE LA ASISTENÞA JURIDICÃ ªI LA RAPORTURILE
JURIDICE ÎN MATERIE CIVILÃ, FAMILIALÃ ªI PENALÃ1
din 09.02.1993
Extras

Republica Moldova ºi Republica Lituania,
Acordînd o importanþã deosebitã dezvoltãrii colaborãrii în domeniul asistenþei
juridice în materie civilã, familialã ºi penalã,
au ajuns la înþelegere în privinþa celor ce urmeazã:

Articolul 60. Infracþiunile, ce atrag dupã sine extrãdarea
1) Pãrþile Contractante se obligã sã-ºi extrãdeze reciproc, în conformitate
cu prevederile prezentului Tratat, la cerere, în vederea tragerii la rãspundere
penalã sau pentru executarea pedepsei persoanele care se gãsesc pe teritoriul
uneia dintre Pãrþile Contractante.
2) Extrãdarea se admite pentru acþiunile, care, în conformitate cu legislaþia
ambelor Pãrþi Contractante, sînt prevãzute ca infracþiuni ºi care sînt sancþionate
cu o pedeapsã de privaþiune de libertate mai mare de un an sau cu o pedeapsã
mai asprã. Extrãdarea în vederea executãrii pedepsei se admite numai dacã
pedeapsa de privaþiune de libertate este mai mare de ºase luni sau o pedeapsã
mai asprã.

1
Semnat la Chiºinãu, la 9 februarie 1993. Ratificat prin Hotãrîrea Parlamentului nr. 1487a-
XIII din 10.06.93. În vigoare din 18 februarie 1995. Publicat în ediþia oficialã Tratate
internaþionale, 1999, volumul 19, pag. 313.
245
PENTRU RATIFICAREA TRATATULUI ÎNTRE
REPUBLICA MOLDOVA ªI FEDERAÞIA RUSÃ
PRIVIND ASISTENÞA JURIDICÃ ªI RAPORTURILE JURIDICE
ÎN MATERIE CIVILÃ, FAMILIALÃ ªI PENALÃ1
Nr. 260-XIII din 04.11.94
Articolul 1
Se ratificã Tratatul între Republica Moldova ºi Federaþia Rusã privind
asistenþa juridicã ºi raporturile juridice în materie civilã, familialã ºi penalã,
semnat la 25 februarie 1993 la Moscova.
Articolul 2
de ratificare.
Articolul 3
TRATAT ÎNTRE REPUBLICA MOLDOVA ªI FEDERAÞIA RUSÃ

CU PRIVIRE LA ASISTENÞA JURIDICÃ ªI RAPORTURILE
din 25.02.1993
Republica Moldova ºi Federaþia Rusã,

Acordînd o importanþã deosebitã dezvoltãrii colaborãrii în domeniul asistenþei
juridice în materie civilã, familialã ºi penalã,
au ajuns la înþelegere în cele ce urmeazã:

Articolul 62. Refuzul extrãdãrii
Extrãdarea nu se admite, dacã:
a) persoana nominalizatã în cererea de extrãdare este cetãþean al Pãrþii Con-
tractante solicitate sau persoanã cãreia i s-a acordat drept de azil în acest stat;
1
2
Ratificat prin Hotãrîrea Parlamentului nr. 260-XIII din 04.11.94. Publicat în ediþia oficialã
Tratate internaþionale, 1999, volumul 21, pag. 49.
246
b) în conformitate cu legislaþia ambelor Pãrþi Contractante, urmãrirea penalã
e pornitã numai la plîngerea pãgubaºului;
c) în conformitate cu legislaþia Pãrþii Contractante solicitate, la momentul primirii
cererii urmãrirea penalã nu poate fi pornitã sau sentinþa nu poate fi executatã ca
urmare a expirãrii termenului de prescripþie sau pentru alt temei legal;
d) faþã de persoana în privinþa cãreia a fost expediatã cererea pe teritoriul
Pãrþii Contractante solicitate s-a pronunþat sentinþa sau o hotãrîre definitivã
privitor la încetarea procedurii în cauzã pentru aceeaºi faptã.
Extrãdarea nu se admite, dacã infracþiunea pentru care se cere extrãdarea
a fost sãvîrºitã pe teritoriul Pãrþii Contractante solicitate.
În caz de refuz a extrãdãrii, Partea solicitatã va comunica Pãrþii solicitante
temeiurile refuzului.

Articolul 70. Arestarea pînã la primirea cererii de extrãdare
1) În cazuri de neamînat, Partea Contractantã solicitatã, în baza unui demers
al Pãrþii Contractante solicitante, poate aresta persoana ºi pînã la primirea cererii
de extrãdare, indicatã în articolul 67. Demersul urmeazã sã conþinã referirea la
hotãrîrea cu privire la arestarea sau sentinþa ce a intrat în vigoare, pronunþatã
în privinþa persoanei date ºi indicaþia cã cererea de extrãdare va fi îndeplinitã
imediat.
Demersul poate fi transmis prin poºtã, telegraf sau orice alt mod în formã
scrisã.
2) Arestarea persoanei poate avea loc ºi fãrã primirea cererii de extrãdare,
prevãzute la punctul 1) al prezentului articol, dacã existã temeiuri suficiente cã
ea a comis pe teritoriul celeilalte Pãrþi Contractante o infracþiune ce implicã
extrãdarea.
3) Despre arestarea conform punctelor 1) sau 2) ale prezentului articol sau
despre motivele pentru care cererea indicatã la punctul 1) ale prezentului articol
n-a fost satisfãcutã va fi înºtiinþatã imediat cealaltã Parte Contractantã.
4) Persoana arestatã conform punctelor 1) sau 2) ale prezentului articol
trebuie sã fie eliberatã, dacã în timp de o lunã de la data primirii cererii de
arestare nu va fi primitã cererea de extrãdare a celeilalte Pãrþi Contractante.
Acest termen, la cererea Pãrþii Contractante solicitante, poate fi prelungit cu
15 zile.

247
REPUBLICA MOLDOVA ªI REPUBLICA LETONÃ
Nr. 1487-XII din 10.06.93
Articolul 1
Se ratificã Tratatul între Republica Moldova ºi Republica Letonã cu privire
la asistenþa juridicã ºi la raporturile juridice în materie civilã, familialã ºi penalã,
semnat la Riga la 14 aprilie 1993.
Articolul 2
de ratificare.
Articolul 3
TRATAT
ÎNTRE REPUBLICA MOLDOVA ªI REPUBLICA LETONIA
din 14.04.1993
Extras
Republica Moldova ºi Republica Letonia,
Acordînd o importanþã deosebitã dezvoltãrii colaborãrii în domeniul acordãrii
asistenþei juridice în materie civilã, familialã ºi penalã,
au ajuns la înþelegere în privinþa urmãtoarelor:
...
1
Monitor nr. 7/222 din 30.07.1993.
2
Semnat la Riga, la 14 aprilie 1993. Ratificat prin Hotãrîrea Parlamentului nr. 1487-XIII
din 10.06.93. În vigoare din 18 iunie 1996. Publicat în ediþia oficialã Tratate internaþionale,
1999, volumul 19, pag. 278.
248
Articolul 60. Infracþiunile ce atrag dupã sine extrãdarea
1) Pãrþile Contractante se obligã sã extrãdeze reciproc, în conformitate cu
prevederile prezentului Tratat, la cerere, persoanele, care se aflã pe teritoriul
lor, în vederea tragerii lor la rãspundere penalã sau pentru executarea sentinþei.
2) Extrãdarea se admite pentru faptele, care, în conformitate cu legislaþia
ambelor Pãrþi Contractante, sînt prevãzute ca infracþiuni, ºi care sînt sancþionate
cu o pedeapsã de privaþiune de libertate mai mare de un an sau cu o pedeapsã
mai asprã. Extrãdarea în vederea executãrii sentinþei se efectueazã în caz de
condamnare pentru comiterea infracþiunilor sancþionate cu pedeapsa de
privaþiune de libertate mai mare de ºase luni sau cu o pedeapsã mai asprã.
...

REPUBLICA MOLDOVA ªI UCRAINA
PRIVIND ASISTENÞA JURIDICÃ ªI RELAÞIILE JURIDICE
ÎN MATERIE CIVILÃ ªI PENALÃ1
Nr. 261-XIII din 04.11.94
Articolul 1
Se ratificã Tratatul între Republica Moldova ºi Ucraina privind asistenþa
juridicã ºi relaþiile juridice în materie civilã ºi penalã, semnat la 13 decembrie
1993 la Kiev.
Articolul 2
de ratificare.
Articolul 3
1
249
TRATAT ÎNTRE REPUBLICA MOLDOVA ªI UCRAINA
PRIVIND ASISTENÞA JURIDICÃ ªI RELAÞIILE JURIDICE
ÎN MATERIE CIVILÃ ªI PENALÃ1
din 13.12.1993
Extras
Republica Moldova ºi Ucraina, nominalizate în continuare Pãrþi Con-
tractante,
în dorinþa de a dezvolta relaþiile de prietenie dintre cele douã state, precum
ºi de a adînci ºi a perfecþiona colaborarea reciprocã în domeniul asistenþei
juridice,
au ajuns la înþelegere în cele ce urmeazã:
...
Articolul 58. Extrãdarea persoanelor
1) Pãrþile Contractante se obligã sã-ºi extrãdeze reciproc, la cerere, în
conformitate cu prevederile prezentului Tratat, persoanele aflate pe teritoriile
lor în vederea urmãririi penale sau executãrii pedepsei.
2) Extrãdarea în vederea efectuãrii urmãririi penale se înfãptuieºte numai
pentru astfel de infracþiuni, pentru sãvîrºirea cãrora, conform legislaþiei ambelor
Pãrþi Contractante, se prevede pedeapsa, limita maximã a cãreia depãºeºte
un an privaþiune de libertate sau o pedeapsã mai asprã.
3) Extrãdarea în vederea executãrii pedepsei se înfãptuieºte doar în cazul
comiterii acþiunilor care sînt prevãzute ca infracþiuni în conformitate cu legislaþia
ambelor Pãrþi Contractante ºi dacã persoana în privinþa cãreia a fost înaintatã
o cerere a fost condamnatã la privaþiune de libertate pe un termen nu mai mic
de 6 luni sau i-a fost aplicatã o pedeapsã mai asprã.
...
1
Semnat la Kiev, la 13 decembrie 1993. Ratificat prin Hotãrîrea Parlamentului nr. 261-
XIII din 04.11.94. În vigoare din 24, aprilie 1995.Publicat în ediþia oficialã Tratate
250
PENTRU RATIFICAREA TRATATULUI DINTRE
REPUBLICA MOLDOVA ªI ROMÂNIA PRIVIND
ASISTENÞA JURIDICÃ ÎN MATERIE CIVILÃ ªI PENALÃ1
Nr. 1018-XIII din 03.12.96
Articolul 1
Se ratificã Tratatul dintre Republica Moldova ºi România privind asistenþa
juridicã în materie civilã ºi penalã, încheiat la Chiºinãu la 6 iulie 1996.
Articolul 2
de ratificare.
Articolul 3
TRATAT
ÎNTRE REPUBLICA MOLDOVA ªI ROMÂNIA PRIVIND
ASISTENÞA JURIDICÃ ÎN MATERIE CIVILÃ ªI PENALÃ2
din 06.07.96
Extras
Republica Moldova ºi România, denumite în continuare Pãrþi Contrac-
tante, în dorinþa de a perfecþiona colaborarea lor în domeniul asistenþei
juridice, au hotãrît sã încheie prezentul Tratat de asistenþã juridicã în materie
civilã ºi penalã.
În care scop au convenit asupra celor ce urmeazã:
...
Articolul 64. Obligaþia extrãdãrii
1. Pãrþile Contractante se obligã sã-ºi extrãdeze, reciproc, la cerere, în
condiþiile prezentului Tratat, persoane aflate pe teritoriul lor, pentru a fi trase la
rãspundere penalã sau pentru executarea pedepsei.
1
2
Semnat la Chiºinãu, la 6 iulie 1996. Ratificat prin Hotãrîrea Parlamentului nr. 1018-XIII
din 03.12.96. În vigoare din 22 martie 1998. Publicat în ediþia oficialã Tratate internaþionale,
1999, volumul 20, pag. 364.
251
2. Extrãdarea se admite numai dacã fapta care face obiectul cererii de
extrãdare constituie infracþiune potrivit legilor ambelor Pãrþi Contractante.
3. Extrãdarea în vederea urmãririi sau judecãrii se admite numai pentru
fapte a cãror sãvîrºire atrage potrivit legilor ambelor Pãrþi Contractante o
pedeapsã privativã de libertate mai mare de un an, iar cînd este cerutã în
vederea executãrii pedepsei, numai dacã pedeapsã pronunþatã este mai mare
de 6 luni.
4. Considerarea infracþiunii ca fiind pedepsitã de legile ambelor Pãrþi
Contractante nu este condiþionatã de împrejurarea cã legile Pãrþilor Contractante
înscriu fapta în aceeaºi categorie de infracþiuni sau o denumesc prin aceeaºi
terminologie.
5. Dacã cererea de extrãdare se referã la douã sau mai multe infracþiuni
sancþionate cu o pedeapsã privativã de libertate de legile ambelor Pãrþi
Contractante, chiar dacã numai unu dintre ele corespunde condiþiilor prevãzute
la paragraful 3 privind durata pedepsei, extrãdarea poate fi admisã ºi pentru
celelalte infracþiuni.
...
LEGEA REPUBLICII MOLDOVA PENTRU RATIFICAREA

ACORDULUI PRIVIND COLABORAREA STATELOR MEMBRE
ALE COMUNITÃÞII STATELOR INDEPENDENTE
ÎN LUPTA CU MIGRAÞIUNEA ILEGALÃ1
Nr. 890-XV din 28.02.2002
Articolul 1
Se ratificã Acordul privind colaborarea statelor membre ale Comunitãþii
Statelor Independente în lupta cu migraþiunea ilegalã, semnat la Moscova la 6
martie 1998.
Articolul 2
Ministerul Afacerilor Externe va notifica Comitetului Executiv al Comunitãþii
Statelor Independente ratificarea acordului menþionat.
1
252
ACORD PRIVIND COLABORAREA STATELOR-MEMBRE
ÎN LUPTA CU MIGRAÞIA ILEGALÃ1
din 06.03.1998
Statele membre ale prezentului Acord în persoana guvernelor, numite în

continuare Pãrþi,
Bazîndu-se pe normele dreptului internaþional ºi ale legislaþiei naþionale a
Pãrþilor,
Menþionînd, cã migraþia ilegalã, prezentînt pericol pentru securitatea publicã
ºi naþionalã, stabilitatea economicã, contribuie la agravarea situaþiei criminogene
pe teritoriile Pãrþilor,
Socotind prioritarã sarcina asigurãrii drepturilor ºi intereselor legale ale
cetãþenilor sãi,
Considerînd colaborarea în lupta cu migraþia ilegalã ca fiind una din direcþiile
importante de dirijare a proceselor de migraþie pe teritoriile Pãrþile ºi în scopurile
efectuãrii mãsurilor comune de prevenire a migraþiei ilegale,
Nãzuind spre asigurarea bazei legale pentru colaborarea Pãrþilor în lupta
cu migraþia ilegalã,
Articolul 1
Termenii folosiþi în prezentul Acord au urmãtoarele semnificaþii:
migranþi ilegali cetãþeni ai statelor terþe ºi persoane fãrã cetãþenie, care
au încãlcat regulile de intrare, ieºire, ºedere sau traversare în tranzit prin teritoriile
Pãrþilor, precum ºi cetãþeni ai Pãrþilor, care au încãlcat regulile de ºedere pe
teritoriul uneia dintre Pãrþi, stabilite de legislaþia sa naþionalã;
state terþe statele, care nu sînt parte la prezentul Acord;
stat de ieºire statul al cãrui cetãþean este migrantul ilegal (pentru toate
persoanele fãrã cetãþenie statul lui de reºedinþã) sau statul, de pe teritoriul
cãruia a sosit migrantul ilegal;
statul de ieºire statul, pe teritoriul cãruia a sosit migrantul ilegal.
Articolul 2
Acordul nu se aplicã asupra persoanelor sosite pe teritoriul uneia dintre
Pãrþi cu scop de a primi azil sau statut de refugiat, dacã cererile lor despre
acordarea a astfel de statut sînt înaintate în organele respective a statului de
intrare în ordinea, prevãzutã de legislaþia sa.
1
Traducere neoficialã. Ratificat prin Legea nr. 890-XV din 28.02.2002.
253
Articolul 3
Intrarea cetãþenilor terþelor state, persoanelor fãrã cetãþenie ºi a cetãþenilor
Pãrþilor pe teritoriul uneia dintre Pãrþi este posibil cu condiþia îndeplinirii de
cãtre ei a cerinþelor legislaþiei sale naþionale referitoare la regulile de intrare,
ieºire, ºedere ºi traversare în tranzit, precum ºi a tratatelor internaþionale, la
care ea este parte.
Persoanele recunoscute ca refugiaþi sau care au primit azil pe teritoriul uneia
dintre Pãrþi, intrã pe teritoriul altor Pãrþi în conformitate cu aliniatul întîi al
Articolul 4
Pãrþile vor colabora în domeniul luptei cu migraþiunea ilegalã în urmãtoarele
direcþii de bazã:
controlul migraþional;
evidenþa cetãþenilor statelor terþe, persoanelor fãrã cetãþenie ºi cetãþenilor
Pãrþilor, care traverseazã ilegal frontierele statelor, care se aflã ilegal pe teritoriile
Pãrþilor, precum ºi a persoanelor cãrora le este interzisã intrarea pe teritoriul
uneia dintre Pãrþi;
elaborarea mecanismului de deportare a migranþilor ilegali;
ajustarea legislaþiei naþionale a Pãrþilor în domeniul responsabilitãþii pentru
migranþi ilegali ºi pentru toate categoriile de persoane care contribuie la migraþia
ilegalã;
schimbul de informaþii privind migraþia ilegalã;
pregãtirea ºi perfecþionarea calificãrii colaboratorilor organelor respective
ale Pãrþilor, preocupaþi de problemele luptei cu migraþia ilegalã.
Articolul 5
Migranþi ilegali depistaþi pe teritoriul uneia dintre Pãrþi sînt supuºi deportãrii
în statul de ieºire în conformitate cu legislaþia statului de intrare, dacã nu se
prevede altfel de tratatele internaþionale.
În cazul cînd migranþii ilegali au sosit pe teritoriul unei Pãrþi de pe teritoriul
altei Pãrþi, ei, fiind prezente dovezile respective despre aceasta, urmeazã a fi
transmiºi ultimei. În acest caz transmiterea migranþilor ilegali se efectueazã în
conformitate cu înþelegerile separate ale Pãrþilor în acest domeniu.
Articolul 6
Pãrþile vor face schimb de informaþii:
privind legislaþia naþionalã în domeniul migraþiei ºi modificãrile ei;
privind mostrele documentelor de identitate ºi care acordã dreptul de
traversare a frontierei de stat, schimbãrile formularelor ºi cerinþelor pentru
documentele de intrare, ºedere ºi ieºire de pe teritoriile Pãrþilor;
privind canalele de migraþie ilegalã depistate, inclusiv de obþinere a vizelor
de intrare, altor documente ºi de folosire a lor, precum ºi privind alte momente
de realizare a prezentului Acord;
254
privind toate acordurile referitoare la intrare ieºire ºi migraþie cu state
terþe.
Articolul 7
Dupã semnarea prezentului Acord, Pãrþile vor elabora în termen de ºase
luni Regulamentul cu privire la baza de date comunã privind migranþii ilegali ºi
persoanele, cãrora le este interzisã intrarea în statele membre ale prezentului
Acord în conformitate cu legislaþia naþionalã în vigoare a Pãrþilor, precum ºi vor
stabili ordinea schimbului de informaþii privind migraþia ilegalã în conformitate
cu articolele 4 ºi 6 ale prezentului Acord.
Articolul 8
Toate problemele legate de realizarea sau interpretarea prezentului Acord,
se soluþioneazã prin consultãri ºi negocieri ale Pãrþilor cointeresate.
Cu acordul mutual al Pãrþilor, în prezentul Acord pot fi operate modificãri ºi
completãri, care se perfecteazã în formã de protocoale ºi sînt parte integrantã
a prezentului Acord.
Articolul 9
Prezentul Acord este supus ratificãrii în conformitate cu legislaþia naþionalã
a Pãrþilor ºi intrã în vigoare la data depunerii depozitarului pentru pãstrare a
celui de-al treilea instrument de ratificare.
Pentru Pãrþile, care îl ratificã mai tîrziu, el intrã în vigoare la data depunerii
depozitarului pentru pãstrare a instrumentelor sale de ratificare.
Articolul 10
Prevederile prezentului Acord nu afecteazã obligaþiile asumate de cãtre Pãrþi
în conformitatea cu alte tratate internaþionale.
Articolul 11
Fiecare Parte va determina, în termen de cel mult o lunã de la data intrãrii în
vigoare a prezentului Acord pentru ea, lista organelor autorizate pentru realizarea
lui ºi va notifica depozitarului despre aceasta.
Articolul 12
Prezentul Acord este deschis pentru aderarea statelor-membre ale
Comunitãþii Statelor Independente, care împãrtãºesc prevederile lui, cu acordul
tuturor Pãrþilor, prin transmiterea documentelor de aderare depozitarului.
Aderarea se considerã valabilã din ziua primirii de cãtre depozitar a ultimei
înºtiinþãri despre acordul de a adera.
Articolul 13
Prezentul Acord se aplicã pe termen de cinci ani din momentul intrãrii lui în
vigoare, ºi se va prelungi automat pentru perioade consecutive de 5 ani.
255
Fiecare Parte poate ieºi din prezentul Acord, notificînd în scris depozitarul
nu mai tîrziu de 6 luni înainte de ieºire.
Încheiat în or, Moscova la 6 martie 1998 într-un exemplar original în limba
rusã. Exemplarul original se pãstreazã în Secretariatul Executiv al Comunitãþii
Statelor Independente, care va transmite fiecãrui stat semnatar al prezentului
Acord copia lui autoitentificatã.
Pentru Guvernul Republicii Moldova
Pentru Guvernul Republicii Azerbaidjan
Pentru Guvernul Republicii Armenia
Pentru Guvernul Federaþiei Ruse
Pentru Guvernul Republicii Belarus
Pentru Guvernul Republicii Tadjikistan
Pentru Guvernul Turkmenistanului
Pentru Guvernul Gruziei
Pentru Guvernul Republicii Uzbekistan
Pentru Guvernul Republicii Kazahstan
Pentru Guvernul Ucrainei
Pentru Guvernul Republicii Kirghizia

PENTRU RATIFICAREA ACORDULUI PRIVIND
COLABORAREA STATELOR MEMBRE ALE COMUNITÃÞII
STATELOR INDEPENDENTE ÎN LUPTA CU TERORISMUL1
Nr. 426-XV din 27.07.2001
Articolul 1
Se ratificã Acordul privind colaborarea statelor membre ale Comunitãþii
Statelor Independente în lupta cu terorismul, semnat la Minsk la 4 iunie 1999.
Articolul 2
Ministerul Afacerilor Externe va notifica Comitetului Executiv al C.S.I.
ratificarea acordului.
1
256
ACORD PRIVIND COLABORAREA STATELOR-MEMBRE
ÎN LUPTA CU TERORISMUL1
din 04.06.1999
Statele membre ale prezentului Acord în persoana guvernelor în continuare

numite Pãrþi,
Fiind conºtiente de pericolul provocat de actele de terorism,
Luînd în considerare documentele adoptate în cadrul Organizaþiei Naþiunilor
Unite, Comunitãþii Statelor Independente ºi de asemenea ºi a altor documente
cu caracter internaþional, ce þin de lupta cu diferite manifestãri de terorism,
Dorind sã acorde un sprijin reciproc ºi mai amplu ºi întru intensificarea
interacþiunii în acest domeniu,
Articolul 1
Întru accepþia prezentului Acord termenii folosiþi semnificã:
terorism acþiunea ilegalã condamnatã, sãvîrºitã în scopul încãlcãrii ordinii
publice, influenþãrii asupra hotãrîrilor luate de cãtre organele puterii publice,
intimidãrii populaþiei, manifestare sub formã de:
violenþã sau pericol orientate împotriva persoanelor fizice sau juridice;
nimicire (deteriorare) sau pericolul nimicirii (deteriorãrii) a bunurilor materiale
ºi a altor bunuri materiale, ce creeazã pericol pentru viaþa oamenilor;
pricinuirea pagubelor considerabile a bunurilor materiale sau apariþia altor
consecinþe sociale periculoase;
tentativa la viaþã persoanelor de rang înalt, întreprinsã pentru curmarea
activitãþii politice sau publice, din rãzbunare pentru astfel de activitãþi;
pregãtirea ºi comiterea actelor teroriste, atentatelor la viaþa, sãnãtatea ºi
inviolabilitatea persoanelor oficiale supreme din republicã a oamenilor de stat
ºi fruntaºilor vieþii publice din alte state aflaþi în Republica Moldova;
a altor acþiuni, ce cad sub incidenþa noþiunii de terorism în conformitate cu
prevederile legislaþiei naþionale a Pãrþilor, de asemenea de alte acte internaþional-
juridice, unanim acceptate, menite sã combatã terorismul;
terorismul tehnologic utilizarea sau pericolul utilizãrii armei nucleare,
radiologice, chimice sau bacteriologice (biologice) ºi ale componentelor ei, a
microorganismelor patogenice, a substanþelor radioactive ºi de altã naturã nocive
pentru sãnãtatea omului, inclusiv, acapararea, scoaterea din funcþiune ºi
deteriorarea obiectelor nucleare, chimice ºi de altã naturã cu pericol sporit
tehnologic ºi ecologic, a sistemelor de asigurare vitalã a oraºelor ºi a altor
1
Ratificat prin Legea nr. 426-XV din 27.07.2001.
257
localitãþi, dacã aceste acþiuni sînt întreprinse în scopul încãlcãrii securitãþii publice
intimidãrii populaþiei în vederea influenþãrii asupra organelor de putere în luarea
deciziilor întru atingerea scopurilor politice meschine ºi de altã naturã, precum
ºi a tentativelor sãvîrºirii a unea dintre infracþiunile enumerate mai sus în aceleaºi
scopuri, pentru exercitarea gestiunii, finanþãrii sau participãrii în funcþie de in-
stigator, complice sau pãrtaº a persoanei, care sãvîrºeºte sau încearcã sã
sãvîrºeascã o asemenea infracþiune;
obiecte cu pericol sporit tehnologic întreprinderi, construcþii, instalaþii ºi
alte obiecte ce pot duce la moartea a unui numãr impunãtor de oameni, provoca
prejudicii sãnãtãþii populaþiei, la poluarea mediului înconjurãtor sau destabilizarea
într-o regiune concretã sau dintr-un stat concret, în general;
formaþiunile speciale antiteror grupe de specialiºti, organizate de cãtre
Pãrþi în conformitate cu prevederile legislaþiei naþionale pentru combaterea
actelor de terorism;
mijloace speciale ºi materiale de asigurare materiale, mijloace tehnice
ºi de transport, echipament pentru formaþiuni speciale antiteror inclusiv, arme
ºi muniþii, mijloace speciale ºi utilaj.
Articolul 2
Pãrþile vor colabora în vederea preîntîmpinãrii, depistãrii, reprimãrii ºi
cercetãrii actelor de terorism în conformitate cu prevederile prezentului Acord,
a legislaþiei naþionale ºi a angajamentelor internaþionale.
Articolul 3
1. Fiecare dintre Pãrþi, la semnarea prezentului Acord sau executarea
procedurilor interstatale, necesare pentru punerea lui în vigoare, va desemna
organele sale competente, responsabile pentru executarea prevederilor
prezentului Acord.
Pãrþile, imediat, vor înºtiinþa depozitarii despre toate modificãrile în privinþa
organelor lor competente.
2. Organele competente ale Pãrþilor, contacteazã direct pe parcursul
exercitãrii prevederilor prezentului Acord.
Articolul 4
1. La colaborarea în lupta cu actele de terorism, inclusiv, pe probleme ce þin
de extrãdarea persoanelor, care le-au comis, Pãrþile calificã acþiunile respec-
tive în funcþie de infracþiune de drept comun.
2. Cetãþenia persoanei învinuite de comiterea actului de terorism se stabileºte
în momentul sãvîrºirii acestuia.
Articolul 5
1. Organele competente ale Pãrþilor, în conformitate cu prevederile
prezentului Acord, alte Acorduri internaþionale ºi legislaþiile naþionale efectueazã
colaborarea ºi acordã ajutor reciproc prin:
258
a) schimb de informaþii;
b) executarea interpelãrii, privind mãsurile de investigare operativã;
c) elaborarea ºi executarea mãsurilor coordonate de prevenire, depistare ºi
contracarare sau cercetare a actelor de terorism ºi de informare reciprocã despre
mãsurile întreprinse;
d) întreprinderea mãsurilor în vederea prevenirii ºi suprimãrii pe teritoriul
uneia dintre Pãrþi a actelor de terorism în curs de pregãtire pentru comiterea lor
pe teritoriul celeilalte Pãrþi;
e) colaborarea pe probleme ce þin de evaluarea situaþiei a sistemului fizic
de protecþie al obiectelor cu pericol sporit tehnologic ºi ecologic, elaborarea ºi
realizarea mãsurilor întru perfecþionarea sistemului în cauzã;
f) schimbul de acte juridice normative ºi materiale, privind aplicarea lor;
g) delegarea de comun acord cu pãrþile interesate a formaþiunilor speciale
anterior, pentru acordarea asistenþei practice întru reprimarea actelor de terorism
ºi combaterea consecinþelor lor;
h) schimbul de experienþã în vederea prevenirii ºi combaterii actelor teroriste,
incluzînd stagieri, organizarea seminarilor, consultaþiilor ºi conferinþelor practico-
ºtiinþifice;
i) pregãtirea ºi perfecþionarea cadrelor;
î) Pãrþile executã în comun finanþarea lucrãrilor de cercetare ºtiinþificã ºi
proiectare, vizînd sistemele ºi mijloacele de protecþie fizicã a obiectelor cu pericol
sporit tehnologic ºi ecologic.
j) furnizarea pe bazã de contract, a mijloacelor speciale, tehnicii ºi utilajului
întru asigurarea activitãþii antiteror.
2. Modalitatea expedierii ºi îndeplinirii interpelãrilor, privind extrãdarea,
acordarea asistenþei juridice pe dosare penale ºi instrumentarea lor, este
determinatã de prevederile Acordurilor internaþionale, la care participã Pãrþile
interesate.
Articolul 6
Pãrþile, pe bazã de reciprocitate, elaboreazã recomandãri întru obþinerea
modalitãþilor coordonate ale reglementãrii normativ-juridice a problemelor, vizînd
actele de terorism ºi combaterea lor.
Articolul 7
1. Colaborarea în cadrul prezentului Acord se efectueazã în temeiul
interpelãrilor Pãrþii interesate, despre acordarea concursului sau din iniþiativa Pãrþii,
care, considerã, cã asemenea sprijin prezintã interes pentru cealaltã Parte.
2. Interpelarea, privind acordarea sprijinului este expediatã în scris. În cazuri
urgente, interpelãrile pot fi expuse verbal însã, cel puþin, în 72 de ore ele necesitã
a fi confirmate în scris, utilizînd în acest scop mijloace tehnice de transmisiuni.
La apariþia dubiilor cît priveºte autenticitatea sau conþinutul interpelãrii, se
va cere confirmare suplimentarã.
259
Interpelarea conþine:
a) denumirea organului competent, solicitantul concursului ºi organul solici-
tant, expunerea temeiului, scopului, ºi determinarea interpelãrii, formularea
conþinutului sprijinului solicitat;
b) oricare altã informaþie, care poate fi utilã pentru executarea interpelãrii solicitate.
3. Interpelarea, privind acordarea asistenþei, expediatã sau confirmatã în
scris, este semnatã de cãtre conducãtorul organului solicitant sau locþiitorul lui
ºi este certificatã prin ºtampila cu stema þãrii a organului competent solicitant.
Articolul 8
1. Partea solicitatã întreprinde toate mãsurile de rigoare întru asigurare rapidã
ºi cît mai eficientã a executãrii interpelãrii.
Partea solicitantã este informatã imediat despre circumstanþele, care
împiedicã sau reþin executarea în timp util a interpelãrii.
2. Dacã executarea interpelãrii nu þine de competenþa organului solicitat com-
petent, el transmite interpelarea organului statului sãu competent împuternicit de
executarea acesteia ºi imediat informeazã organul competent al Pãrþii solicitante.
3. Partea solicitatã este în drept de a cere informaþii suplimentare necesare
pentru executarea la nivel a interpelãrii.
4. La executarea interpelãrii se va cãlãuzi de prevederile legislaþiei Pãrþii
solicitate, însã la cererea Pãrþii solicitante se va cãlãuzi ºi de prevederile
legislaþiei Pãrþii în cauzã, dacã aceasta nu contravine prevederilor legislaþiei
sau angajamentelor internaþionale a Pãrþii solicitate.
5. Partea solicitatã poate amîna executarea interpelãrii sau condiþiona
executarea ei, respectînd condiþiile definitivate în funcþie de obligatorii dupã
consultarea cu Partea solicitatã, dacã ultima considerã, cã executarea imediatã a
interpelãrii poate împiedica urmãrirea penalã sau alte acþiuni. Partea solicitantã
trebuie sã respecte aceste condiþii, dacã este de acord sã accepte asistenþa propusã.
6. Partea solicitatã la cererea Pãrþii solicitante, ia mãsurile de rigoare întru
asigurarea confidenþialitãþii faptului parvenirii interpelãrii, conþinutului acesteia,
ºi a documentelor de însoþire, precum ºi a faptului de întrajutorare.
În cazul imposibilitãþii executãrii interpelãrii fãrã a respecta confidenþialitatea,
Partea solicitatã informeazã despre aceasta Partea opusã, ultima ºi determinînd
condiþiile de executare a interpelãrii.
7. Partea solicitatã în termene restrînse informeazã Partea solicitantã despre
rezultatele executãrii interpelãrii.
Articolul 9
1. În cadrul prezentului Acord se respinge total sau parþial acordarea
asistenþei dacã Partea solicitatã considerã cã executarea interpelãrii poate
periclita suveranitatea, securitatea, ordinea publicã, alte interese de bazã sau
contravine legislaþiei naþionale sau angajamentelor internaþionale.
2. Se respinge acordarea asistenþei, dacã acþiunea în legãturã cu care a
parvenit interpelarea, nu constituie infracþiune conform legislaþiei Pãrþii solicitate.
260
3. Se respinge acordarea asistenþei totale sau parþiale, despre ce Partea
solicitantã este informatã în scris, indicînd cauzele refuzului enumerate în pct.1
al prezentului articol.
Articolul 10
1. Fiecare dintre Pãrþi asigurã confidenþialitatea informaþiilor ºi documentelor
parvenite, dacã acestea poartã caracter secret sau dacã Partea solicitantã
considerã inoportunã divulgarea conþinutului lor. Gradul secret al informaþiilor
ºi documentelor este determinat de cãtre Partea solicitantã.
2. Rezultatele exercitãrii interpelãrii obþinute în temeiul prezentului Acord,
nu pot fi utilizate în alte scopuri decît în cele interpelate fãrã acordul Pãrþii care
le-a prezentat.
3. Pentru predarea terþei Pãrþi a informaþiilor obþinute de una dintre Pãrþi în
baza prevederilor prezentului Acord, e necesar acordul prealabil al Pãrþii-furnizor
de informaþii.
Articolul 11
Organele competente ale Pãrþilor fac schimb de informaþii ce prezintã interes
reciproc, inclusiv:
a) materialele rãspîndite pe teritoriile statelor lor, ce conþin informaþii despre
pericolul actelor de terorism, care sînt în curs de pregãtire sau, deja, sãvîrºite,
manifestarea intenþiilor unor persoane aparte a unui grup de persoane sau
organizaþii în sãvîrºirea actelor de terorism;
b) actele de terorism în curs de pregãtire, atentatele la viaþa ºefilor de stat,
a persoanelor aflate sub protecþie internaþionalã, a colaboratorilor reprezentan-
þelor diplomatice, a instituþiilor consulare ºi a organizaþiilor internaþionale ale
Pãrþilor, participanþilor la vizitele de stat, naþionale ºi internaþionale, la mãsuri
politice, sportive ºi de alt gen;
c) traficul ilicit de materiale nucleare, a armelor chimice, bacteriologice (bio-
logice) ºi ale componentelor lor, a substanþelor chimice toxice ºi a microor-
ganismelor patogenice;
d) organizaþii ºi grupãri teroriste, unele persoane care pot provoca pericol
securitãþii statelor lor, stabilirea contactelor dintre organizaþiile ºi grupãrile
teroriste sau dintre unele persoane în parte;
e) formaþiunile paramilitare, uzînd de metode teroriste de luptã, structura
membrii acestora, scopurile ºi metodele de activitate;
f) metodele descoperite, procedeele ºi mijloacele activitãþii teroriste;
g) mijloacele de asigurare ºi de dotare, care pot fi oferite de Pãrþi reciproc în
mãsura posibilitãþilor;
h) practica reglementãrii legislative ºi de altã naturã, a problemelor ce þin de
subiectul prezentului Acord;
j) canalele depistate ºi prezumtive a finanþãrii ºi traficului ilegal de arma-
ment pe teritoriul statelor lor, precum ºi a altor mijloace în vederea sãvîrºirii
actelor de terorism;
261
i) atentate teroriste orientate la violarea suveranitãþii ºi integritãþii teritoriale
ale Pãrþilor;
alte probleme ce prezintã interes pentru Pãrþi;
Articolul 12
1. Pãrþile, la interpelarea sau cu acordul Pãrþii interesate, pot delega
colaborãrii lor, inclusiv, formaþiuni speciale anterior pentru a acorda asistenþã
metodicã ºi practicã în conformitate cu prevederile prezentului Acord.
În acest caz, Partea primitoare înºtiinþeazã în scris cealaltã Parte despre
locul, timpul, modalitatea trecerii frontierei de stat ºi caracterul sarcinilor înaintate,
contribuie ºi creeazã condiþii necesare în vederea soluþionãrii lor efective,
inclusiv, transportarea liberã a oamenilor, mijloacelor speciale ºi a materialelor
de asigurare, de asemenea cazarea gratis, alimentarea ºi utilizarea infrastructurii
de transport a Pãrþii primitoare.
Orice permutare pe teritoriul Pãrþii primitoare a formaþiunii speciale anterior
sau a membrilor acestei formaþiuni, este sancþionatã ºi controlatã de
conducãtorul organului competent a Pãrþii primitoare.
2. Modalitatea de utilizare a mijloacelor de transport aerian, auto, feroviar,
fluvial ºi maritim în vederea acordãrii asistenþei, este determinatã de organele
competente ale Pãrþilor, de comun acord cu ministerele ºi instituþiile interesate
ale Pãrþii primitoare.
Articolul 13
1. Pãrþile vor asigura îndeplinirea sporitã a formalitãþilor stabilite de legislaþia
naþionalã la trecerea frontierei a formaþiunilor speciale antiteror, în scopul
eficacitãþii ºi operativitãþii acordãrii de ajutor.
2. Conducãtorul formaþiunii speciale antiteror prezintã la punctul de trecere
a frontierei de stat lista nominalã a grupului ºi borderoul mijloacelor speciale ºi
materialelor de asigurare, certificate de cãtre organele competente ale Pãrþii
trimiþãtoare, totodatã, indicînd scopul sosirii formaþiunii pe teritoriul Pãrþii
primitoare, iar membrii formaþiunii prezintã paºapoartele naþionale ºi documen-
tele, ce confirmã apartenenþa la organele competente antiteror.
3. Mijloacele speciale ºi materiale de asigurare sînt scutite de impozite
vamale ºi trebuie sã fie folosite sau în timpul desfãºurãrii operaþiunilor de
ajutorare sau sã fie scoase de pe teritoriul Pãrþii primitoare dupã încheierea lor.
Organele competente ale Pãrþii trimiþãtoare transmit organelor competente
ale Pãrþii primitoare mijloacele speciale ºi materialele de asigurare în dependenþã
de circumstanþe deosebite sau imposibilitatea scoaterii lor.
Articolul 14
Hotãrîrea privind derularea în cadrul prezentului Acord a mãsurilor speciale,
se adoptã de cãtre organul competent al Pãrþii primitoare, þinînd cont de opina
conducãtorului formaþiunii antiteror al celeilalte Pãrþi. Conducãtorul este în drept
262
de a refuza participarea la acþiunea specialã, dacã nu va fi acceptatã propu-
nerea lui.
Articolul 15
1. Partea primitoare nu va revendica reclamaþii Pãrþii ce asigurã asistenþã,
inclusiv: despãgubirea prejudiciului legat de moarte, leziuni corporale sau
pagube de altã naturã cauzate vieþii, sãnãtãþii ºi averii persoanelor fizice, aflate
pe teritoriul Pãrþii primitoare, precum ºi persoanelor juridice, însãºi Pãrþii
primitoare, dacã asemenea pierderi sînt provocare în urma desfãºurãrii acþiunilor
ce þin de îndeplinirea prevederilor prezentului Acord.
2. Dacã colaboratorul formaþiunii speciale antiteror al Pãrþii trimiþãtoare va
cauza prejudicii unei persoane sau organizaþii în urma acþiunilor ce þin de
îndeplinirea prevederilor prezentului Acord pe teritoriul Pãrþii primitoare,
despãgubirile vor fi rambursate de cãtre Partea primitoare în conformitate cu
prevederile legislaþiei naþionale, de care s-ar fi cãlãuzit colaboratorii formaþiunii
antiteror ai Pãrþii primitoare în cazurile pricinuirii prejudiciilor în circumstanþe
similare.
3. Modalitatea rambursãrii cheltuielilor suportate de Partea trimiþãtoare,
inclusiv, cheltuielile legate de pierderea totalã sau parþialã, a distrugerii
mijloacelor speciale ºi a materialelor de asigurare, se stabileºte de comun acord
între Pãrþile interesate.
4. Dacã una dintre Pãrþi va considera paguba cauzatã în urma derulãrii
acþiunilor formaþiuni speciale anterior neadecvatã scopurilor operaþiunii,
revendicãrile apãrute vor fi soluþionate în comun de cãtre Pãrþile interesate.
Articolul 16
Întru executarea prevederilor prezentului Acord, organele competente ale
Pãrþilor, în caz de necesitate, pot organiza consultaþii ºi întîlniri de lucru.
Articolul 17
De comun acord, Pãrþile vor desfãºura aplicaþii comune ale formaþiunilor
speciale antiteror ºi vor organiza, pe bazã de reciprocitate, stagieri ale
reprezentanþilor celeilalte Pãrþi în subunitãþile sale naþionale antiteror.
Articolul 18
1. Materialele, mijloacele speciale, tehnica ºi utilajul primite de cãtre organele
competente ale Pãrþilor în cadrul prezentului Acord, pot fi predate terþei Pãrþi
numai cu consimþãmîntul ºi acceptînd condiþiile organului competent, care a
oferit asemenea materiale, mijloace speciale tehnicã ºi utilaj.
2. Este interzisã divulgarea procedeelor mãsurilor operative de investigare
a formaþiunilor speciale antiteror, caracteristica forþelor ºi mijloacelor speciale,
materialelor de asigurare, utilizate în vederea acordãrii asistenþei prevãzute de
prezentul Acord.
263
Articolul 19
Pãrþile interesate, în caz de necesitate, vor coordona condiþiile financiare,
tehnico-organizatorice ºi de altã naturã, în vederea interacþiunii în cadrul
prezentului Acord.
Articolul 20
1. Prezentul Acord nu limiteazã drepturile Pãrþilor de a încheia acorduri
bilaterale sau internaþionale pe probleme ce þin de subiectul prezentului Acord
ºi nu lezeazã drepturile ºi obligaþiunile Pãrþilor, ce rezultã din alte acorduri
internaþionale la care acestea fac parte.
2. Organele competente ale Pãrþilor pot încheia acorduri bilaterale, care
reglementeazã detaliat executarea prevederilor prezentului Acord.
Articolul 21
Litigiile, apãrute la interpelarea sau aplicarea prevederilor prezentului Acord,
sînt soluþionate pe cale de consultaþii ºi tratative bilaterale.
Articolul 22
Prezentul Acord, intrã în vigoare din momentul semnãrii. Pentru Pãrþi,
legislaþia cãrora cere executarea procedurilor interstatale, necesare pentru
valabilitatea lui din momentul depunerii avizului respectiv depozitarului.
Despre necesitatea executãrii unor asemenea proceduri, Pãrþile informeazã
depozitarul în termen de 3 luni din momentul semnãrii prezentului Acord.
Articolul 23
Prezentul Acord este valabil pe parcursul a cinci ani din momentul semnãrii,
iar termenul acestuia va fi prelungit automat pe urmãtorii cinci ani, dacã una
dintre Pãrþile contractante nu va declara intenþia sa de a-l denunþa cu ºase luni
înainte de expirarea perioadei contractate.
În acest caz, prevederile articolului 18 al prezentului Acord, sînt valabile pe
termen de zece ani pentru Partea, care renunþã la participare la prezentul Acord,
iar prevederile articolului 10 sînt valabile pe termen nelimitat.
Articolul 24
Dupã punerea în aplicare a prezentului Acord, cu consimþãmîntul Pãrþilor, la
el pot adera ºi alte state, care nu sînt participante la Comunitatea Statelor
Independente, în urma predãrii depozitarului documentelor despre aderare.
Aderarea se considerã valabilã dupã expirarea termenului de 30 zile din momentul
depunerii depozitarului al ultimului aviz al Pãrþii, privind asentimentului la aderare.
Articolul 25
Depozitarii, imediat vor înºtiinþa Pãrþile despre aderarea la prezentul Acord
sau despre îndeplinirea procedurilor intrastatale necesare pentru punerea lui
în vigoare, data punerii lui în vigoare, cît ºi despre primirea celorlalte avize ºi
documente.
264
Încheiat în or. Minsk la 4 iunie 1999 într-un exemplar autentic în limba rusã.
Exemplarul autentic este pãstrat în Comitetul Executiv al Comunitãþii Statelor
Independente, care va expedia fiecãrui stat semnatar al prezentului Acord,
copia certificatã.
Au semnat:
Pentru Guvernul Republicii Azerbaidjan
Pentru Guvernul Republicii Armenia
Pentru Guvernul Federaþiei Ruse
Pentru Guvernul Republicii Belarusi
Pentru Guvernul Republicii Tadjikistan
Pentru Guvernul Georgiei
Pentru Guvernul Turkmeniei
Pentru Guvernul Republicii Kazahstan
Pentru Guvernul Republicii Uzbekistan
Pentru Guvernul Republicii Kîrgîstan
Pentru Guvernul Ucraina
HOTÃRÎREA GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA PENTRU

APROBAREA ACORDULUI ÎNTRE GUVERNUL REPUBLICII
MOLDOVA ªI GUVERNUL REPUBLICII POLONIA PRIVIND
PRELUAREA ªI TRANSFERAREA PERSOANELOR AFLATE
NELEGITIM PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA ªI
REPUBLICII POLONIA1
nr. 82 din 30.01.95
Guvernul Republicii Moldova HOTÃRÃªTE:

1. Se aprobã Acordul între Guvernul Republicii Moldova ºi Guvernul
Republicii Polonia privind preluarea ºi transferarea persoanelor aflate nelegitim
pe teritoriul Republicii Moldova ºi Republicii Polonia, semnat la Varºovia la 15
noiembrie 1994, prezentîndu-l Parlamentului ºi Preºedintelui Republicii Moldova
spre informare.
2. Ministerul Afacerilor Externe va notifica Guvernului Republicii Polonia
aprobarea de cãtre Guvernul Republicii Moldova a Acordului menþionat.
3. Ministerul Afacerilor Interne va întreprinde mãsurile necesare pentru
realizarea Acordului sus-numit.
1
265
ACORD ÎNTRE GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA ªI
GUVERNUL REPUBLICII POLONIA PRIVIND PRELUAREA ªI
TRANSFERAREA PERSOANELOR AFLATE NELEGITIM PE
TERITORIILE REPUBLICII MOLDOVA ªI REPUBLICII POLONIA2
din 15.11.94
Guvernul Republicii Moldova ºi Guvernul Republicii Polonia, denumite în

continuare Pãrþi Contractante, cãlãuzindu-se de bunãvoinþa de a lupta cu
migraþiunea ilegalã, conform principiilor de colaborare în Europa ºi intereselor
reciproce de a reglementa preluarea persoanelor care se aflã ilegal pe teritoriul
uneia dintre Pãrþile Contractante potrivit legislaþiei proprii ºi obligaþiunilor
internaþionale,
Articolul 1
1) Fiecare din Pãrþile Contractante va primi pe teritoriul þãrii sale, la propu-
nerea pãrþii opuse, fãrã formalitãþi suplimentare, orice persoanã, care nu
îndeplineºte sau a început sã nu îndeplineascã condiþiile obligatorii de intrare
ºi ºedere în þarã ºi dacã posedã cetãþenia stabilitã sau bãnuitã a Pãrþii care
trebuie sã înfãptuiascã preluarea.
2) Partea transmiþãtoare va prelua persoana cu aceleaºi condiþii, dacã în
urma precizãrilor se va constata, cã în momentul pãrãsirii teritoriului þãrii Pãrþii
transmiþãtoare aceastã persoanã nu are cetãþenia statului Pãrþii primitoare.
Articolul 2
Fiecare din Pãrþi, în cazul intenþiei de a transmite cetãþeanul statului celeilalte
Pãrþi, care, din cauza stãrii insuficiente a sãnãtãþii, necesitã o asistenþã medicalã
sau de alt gen, informeazã despre acest fapt Partea opusã. Rãspunsul Pãrþii,
care anunþã locul ºi termenul primirii unei astfel de persoane, urmeazã a fi remis
de urgenþã, dar nu mai tîrziu de 7 zile lucrãtoare de la data primirii informaþiei.
Articolul 3
Prevederile articolelor 1 ºi 2 se referã, respectiv, ºi la cetãþenii statelor terþe, ºi
la persoanele fãrã cetãþenie ce au domiciliul permanent pe teritoriul statelor Pãrþilor.
Articolul 4
Persoanele enumerate în articolele 1-3 vor fi preluate de Pãrþi fãrã formalitãþi
suplimentare, cu excepþia cazurilor, în care în alte Acorduri încheiate între Pãrþi
este prevãzut altfel.
1
Aprobat prin Hotãrîrea Guvernului. nr.82 din 30.01.95. Semnat la Varºovia, la 15
noiembrie 1994. În vigoare din 28 aprilie 1995. Publicat în ediþia oficialã Tratate
266
Articolul 5
Pãrþile vor face schimb de mostre ale actelor, care pot servi drept confirmare
a cetãþeniei statelor Pãrþilor, cît ºi a domiciliului permanent pe teritoriul lor a
cetãþenilor statelor terþe ºi persoanelor fãrã cetãþenie.
Articolul 6
1) Fiecare din Pãrþi va prelua cetãþenii statelor terþe sau persoanele fãrã
cetãþenie care au trecut frontiera de stat ilegal de pe teritoriul sãu, dacã din
momentul trecerii ilegale a frontierei de stat de cãtre aceste persoane n-au
expirat 48 ore. Partea va prelua o astfel de persoanã fãrã un anunþ preventiv ºi
formalitãþi suplimentare.
2) În alte cazuri avizul privind intenþia transmiterii unei astfel de persoane
celeilalte Pãrþi urmeazã a fi transmisã nu mai tîrziu de 90 de zile din momentul
trecerii ilegale a frontierei de stat de cãtre aceastã persoanã ºi sã conþinã date
veridice, care ar confirma faptul trecerii ilegale a frontierei de stat. Rãspunsul
urmeazã sã parvinã nu mai tîrziu de 72 ore dupã primirea avizului.
3) Termenul de 90 zile prevãzut de punctul 2) poate fi prelungit, în baza
obstacolelor legale sau din alte motive esenþiale.
4) În cazul constatãrii ulterioare a faptului, cã cetãþeanul statului terþ sau
persoana fãrã cetãþenie n-a trecut frontiera de stat ilegal, Partea transmiþãtoare
îl va prelua în termen de 30 zile din momentul transmiterii.
Articolul 7
1) Fiecare dintre Pãrþile Contractante, la solicitarea celeilalte Pãrþi
Contractante, va asigura securitatea corespunzãtoare a cetãþenilor þãrilor terþe
sau a celor fãrã cetãþenie expulzaþi, în timpul deplasãrii acestora pe teritoriul
sãu, asigurînd, de asemenea, ºi preluarea persoanei de cãtre statul destinatar
sau de statul de tranzit.
2) Propunerea referitoare la protecþie va cuprinde datele personale ale celui
expulzat ºi informaþia confirmãtoare a preluãrii de cãtre statul destinatar sau de
tranzit a acestei persoane, precum ºi locul, data ºi ora transmiterii ei.
3) E posibil refuzul efectuãrii protejãrii, dacã cetãþeanul statului terþ sau
persoana fãrã cetãþenie în statul destinatar sau de tranzit poate fi supusã
urmãririi sau condamnãrii ca mãsura excepþionalã, ori existenþei pericolului vieþii
sau libertãþii sale din motiv de apartenenþã de rasã, naþie, religie, de anumite
grupuri sociale, sau din motiv ale concepþiilor politice.
Articolul 8
1) Organele competente ale Pãrþii primitoare protejeazã persoana transmisã,
conform legislaþiei statului sãu.
2) Persoana luatã sub protecþie poate fi remisã Pãrþii transmiþãtoare, dacã
vor fi depistate circumstanþe, care nu corespund cerinþelor articolului 7 al
prezentului Acord.
267
3) Cheltuielile legate de protecþie, inclusiv ºi posibila remitere a persoanei
transmise, le va achita Partea transmiþãtoare.
Articolul 9
1) Propunerile de protejare se înainteazã ºi se examineazã de cãtre Ministerul
Afacerilor Interne al Republicii Moldova, precum ºi de Ministerul Afacerilor In-
terne al Republicii Polonia. În cazul refuzului protejãrii, Partea care a refuzat
protecþia anunþã cealaltã Parte cu explicarea motivelor refuzului.
2) Organele competente ale Pãrþii protectoare, cãreia i-a fost expediatã
propunerea din acord cu partea în cauzã, asigurã protejarea în termenul stabilit.
Articolul 10
În scopul realizãrii prevederilor prezentului Acord, Ministerul Afacerilor In-
terne al Republicii Moldova ºi Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Polonia
vor încheia o Înþelegere corespunzãtoare în care vor fi determinate:
organele, care efectueazã transmiterea, preluarea ºi protejarea ºi care
prezintã rãspunsuri la interpelãrile ce þin de identitatea cetãþenilor þãrilor sale;
locurile de trecere a frontierei, pe unde vor fi transmise ºi preluate
persoanele;
datele ºi actele necesare pentru transmitere, preluare ºi protejare a
persoanelor;
modul ºi ordinea achitãrii cheltuielilor, indicate în articolul 8, punctul 3 al
prezentului Acord.
Articolul 11
1) Fiecare din Pãrþi poate sã suspende temporar funcþionarea prezentului
Acord, integral sau parþial, cu excepþia articolelor 1-3 din motive legate de ordinea
publicã ºi securitatea sau protejarea sãnãtãþii populaþiei. Despre decizia luatã
se va comunica Pãrþii opuse urgent pe cale diplomaticã.
2) Prezentul Acord poate fi modificat sau completat cu acordul comun al
Pãrþilor.
Articolul 12
1) Prezentul Acord intrã în vigoare dupã 30 zile din ziua schimbului reciproc
a notelor cu privire la procedura legislativã corespunzãtoare, necesarã pentru
intrarea în vigoare.
2) Prezentul Acord e încheiat pe un termen nelimitat. Fiecare dintre Pãrþi
poate denunþa prezentul Acord, comunicînd în scris despre aceasta Pãrþii opuse.
În astfel de caz Acordul devine nul dupã 30 zile de la primirea avizului de cãtre
Partea opusã.
Întocmit la Varºovia, la 15 noiembrie 1994, în douã exemplare, fiecare în
limbile moldoveneascã ºi polonezã, ambele avînd aceeaºi vigoare.
268
MOLDOVA ªI GUVERNUL UCRAINEI PRIVIND PRELUAREA ªI
RETURNAREA PERSOANELOR LA FRONTIERA DE STAT
MOLDO-UCRAINEANÃ1
nr. 632 din 09.07.97

1. Se aproba Acordul între Guvernul Republicii Moldova ºi Guvernul Ucrainei
privind preluarea ºi returnarea persoanelor la frontiera de stat moldo-ucraineanã,
semnat la Chiºinãu la 11 martie 1997.
2. Ministerul Afacerilor Externe va notifica Guvernului Ucrainei aprobarea
acordului sus-menþionat.
3. Ministerul Securitãþii Naþionale va întreprinde mãsurile necesare pentru
realizarea acordului nominalizat.
4. Prezenta hotãrîre intrã în vigoare la data publicãrii.

GUVERNUL UCRAINEI PRIVIND PRELUAREA ªI RETURNAREA
PERSOANELOR LA FRONTIERA DE STAT MOLDO-UCRAINEANÃ2
din 11.03.1997
Guvernul Republicii Moldova ºi Guvernul Ucrainei, denumite în continuare

Pãrþi, pornind de la intenþia de a bloca migraþia ilegalã a persoanelor peste
frontiera de stat moldo-ucraineanã, avînd scopul sã reglementeze procedura
de preluare ºi returnare peste frontiera de stat moldo-ucraineanã a cetãþenilor
lor, a cetãþenilor proveniþi din terþe þãri ºi a apatrizilor,
Articolul 1
Pãrþile, în scopul asigurãrii securitãþii þãrilor lor ºi pazei sigure a frontierelor
de stat, vor dezvolta colaborarea ºi ajutorul reciproc în vederea curmãrii migraþiei
ilegale a persoanelor prin teritoriile ambelor state.
1
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 51-52 din 07.08.1997.
2
Aprobat prin Hotãrîrea Guvernului nr.632 din 09.07.97. Semnat la Chiºnãu, la 11 martie
1997. În vigoare din 23 decembrie 1998. Publicat în ediþia oficialã Tratate internaþionale,
1999, volumul 23, pag. 286.
269
Articolul 2
Fiecare dintre Pãrþi, la cererea celeilalte Pãrþi, va primi persoana care nu
satisface condiþiile necesare de intrare ºi ºedere în teritoriul celeilalte Pãrþi, în
cazul cînd se va dovedi sau vor exista temeiuri de a considera cã aceastã
persoanã are cetãþenia acelei Pãrþi, cãreia urmeazã sã-i fie returnatã.
Articolul 3
În cazul cînd verificarea cetãþeniei persoanei ce urmeazã a fi returnatã este
imposibilã, Partea transmiþãtoare solicitã prin canale diplomatice Pãrþii primitoare
confirmarea cetãþeniei acelei persoane.
Pãrþile considerã drept competent rãspunsul oficial al Pãrþii primitoare.
Articolul 4
Fiecare dintre Pãrþi, în cazul cînd are intenþia de a returna cetãþeanul statului
celeilalte Pãrþi care necesitã îngrijiri, comportate de vîrsta înaintatã, starea
sãnãtãþii sau din alte motive întemeiate, ea este obligatã sã comunice în mod
corespunzãtor acest fapt celeilalte Pãrþi. Rãspunsul acestei celeilalte Pãrþi privind
locul ºi timpul preluãrii persoanei în cauzã urmeazã sã fie expediat în termenul
cel mai scurt, dar nu mai tîrziu decît peste ºapte zile din data primirii înºtiinþãrii.
Articolul 5
Dispoziþiile articolelor 2, 3, 4 se extind, de asemenea, asupra cetãþenilor din
terþe þãri ºi asupra apatrizilor, care au reºedinþa permanentã în teritoriul statelor
Pãrþilor.
Articolul 6
Persoanele vizate în articolele 2, 3, 4, 5 sunt preluate de cãtre Pãrþi fãrã
exces de formalitãþi, cu excepþia cazurilor cînd alte acorduri, încheiate de Pãrþi,
prevãd alte mãsuri.
Articolul 7
Pãrþile, prin canale diplomatice ºi în cel tîrziu 60 de zile din data intrãrii în
vigoare a prezentului Acord, vor face schimb de specimenele documentelor,
care confirmã cetãþenia statului unei Pãrþi, dreptul la reºedinþa permanentã în
teritoriul lor al cetãþenilor din terþe þãri ºi al apatrizilor.
Prevederile primului alineat al prezentului articol vor fi valabile ºi în cazul
modificãrii documentelor sus-menþionate.
Articolul 8
Fiecare dintre Pãrþi va prelua cetãþenii din terþe þãri ºi apatrizii, care au trecut
ilicit frontiera de stat moldo-ucraineanã din teritoriul statului ei.
Daca din momentul trecerii ilicite a frontierei de stat moldo-ucrainene de
cãtre atare persoane nu a trecut mai mult de 48 de ore, Partea primitoare le va
prelua fãrã o notificare prealabilã ºi fãrã exces de formalitãþi.
În celelalte cazuri, Partea transmiþãtoare va face notificarea privind intenþia
de a returna o asemenea persoanã celeilalte Pãrþi fãrã a depãºi 90 de zile din
270
data cînd persoana în cauzã a trecut ilicit frontiera de stat. În notificare se vor
aduce date autentice, care sã confirme trecerea ilicitã a frontierei de stat.
Rãspunsul pãrþii primitoare trebuie sã fie transmis în cel tîrziu 72 ore dupã
recepþionarea notificãrii.
În cazurile cînd ulterior se va stabili cã cetãþeanul unei terþe þãri sau apatridul
nu a trecut ilicit frontiera de stat, Partea transmiþãtoare îl va prelua înapoi în
decursul a 30 de zile din data predãrii acestuia.
Preluarea ºi returnarea persoanelor se va efectua în exclusivitate prin
punctele convenite de trecere a frontierei.
Articolul 9
Fiecare Parte va asigura escortarea cuvenitã în teritoriul statului sau a
cetãþeanului terþei þãri sau a apatridului, dacã Partea transmiþãtoare va face o
declaraþie despre o atare escortare ºi va asigura predarea acestei persoane în
þara de destinaþie sau de tranzit.
Declaraþia de escortare trebuie sã includã datele persoanei specificate,
notificarea Pãrþii privind garantarea primirii persoanei returnate în þara de
destinaþie sau de tranzit, precum ºi locul ºi data returnãrii.
Escortarea poate fi refuzatã, dacã cetãþeanul dintr-o þarã terþã sau apatridul
este ameninþat de un pericol ori dacã în þara de destinaþie el poate fi supus unui
tratament inuman, condamnat la pedeapsa cu moartea sau prigonit din motive de
rasã, confesiune, naþionalitate, pentru apartenenþa la un grup social sau convingerile
sale politice. Escortarea poate fi refuzatã, de asemenea, în cazul, dacã aceastã
persoanã, în þara de destinaþie sau de tranzit, este ameninþatã de urmãrirea penalã,
cu excepþia cazurilor urmãririi penale pentru trecerea ilegalã a frontierei de stat.
Articolul 10
Organele competente ale Pãrþii primitoare efectueazã escortarea în
conformitate cu legislaþia statului lor.
Persoana, luatã sub escortã, poate fi returnatã Pãrþii transmiþãtoare, dacã
se va clarifica existenþa temeiurilor pentru a refuza escortarea, expuse în
alineatul al doilea al articolului 9 al prezentului Acord.
Articolul 11
Cheltuielile legate de escortare, inclusiv cele vizînd eventuala ei returnare,
le va suporta Partea transmiþãtoare.
Articolul 12
Declaraþia de escortare se va prezenta ºi se va examina de cãtre Ministerul
Afacerilor Interne al Republicii Moldova ºi Ministerul Afacerilor Interne al Ucrainei.
Organele corespunzãtoare ale Pãrþii primitoare, dupa ce vor lua act de
declaraþie, vor asigura în termenele stabilite escortarea necesarã, dacã nu vor
exista temeiuri pentru refuzul acesteia. Dacã Partea primitoare va considera
cã nu sunt îndeplinite condiþiile declaraþiei de escortare, ea va comunica aceasta
Pãrþii transmiþãtoare.
271
Articolul 13
Noþiunile condus de poliþie din textul moldovenesc ºi escorta din textul
ucrainean al prezentului Acord au acelaºi sens.
Articolul 14
Întru realizarea prezentului Acord, în limitele competenþelor lor, din partea
Republicii Moldova Ministerul Securitãþii Naþionale ºi Ministerul Afacerilor In-
terne, iar din partea Ucrainei Ministerul Afacerilor Interne ºi Comitetul de Stat
pentru Problemele Pazei Frontierei de Stat a Ucrainei, vor semna în acest sens
un Protocol, în care vor stabili:
a) organele corespunzãtoare ale Pãrþilor, abilitate cu îndeplinirea prezentului
Acord;
b) punctele de trecere ale frontierei de stat, în care se va face preluarea ºi
returnarea persoanelor;
c) datele ºi documentele necesare pentru preluarea ºi returnarea persoanelor;
d) condiþiile ºi modul de acoperire a cheltuielilor, comportate de realizarea
articolului 11 al prezentului Acord.
Articolul 15
Oricare dintre Pãrþi poate suspenda provizoriu acþiunea prezentului Acord,
în totalitate sau parþial, cu excepþia articolelor 1-6, din motive legate de
respectarea ordinii ºi securitãþii publice sau de ocrotirea sãnãtãþii publice. Despre
adoptarea sau anularea unei asemenea decizii o Parte va informa imediat
cealaltã Parte, în scris, prin canale diplomatice.
Articolul 16
La înþelegerea reciprocã a Pãrþilor, în prezentul Acord pot fi introduse
completãri ºi modificãri, care vor fi perfectate printr-un Protocol separat.
Articolul 17
Prezentul Acord intrã în vigoare în a 30-a zi, din data cînd ambele Pãrþi, prin
intermediul schimbului de note diplomatice, se vor înºtiinþa reciproc despre
îndeplinirea procedurilor interne, necesare intrãrii în vigoare a prezentului Acord.
Prezentul Acord se încheie pe un termen de cinci ani ºi acþiunea lui se va
prelungi automat pentru urmãtorul termen de cinci ani, dacã nici una dintre
Pãrþi nu va notifica, în scris, pe canale diplomatice, cu cel puþin ºase luni pînã
la expirarea termenului în curs de valabilitate, intenþia sa de a-l denunþa.
Întocmit la Chiºinãu, la 11 martie 1997, în douã exemplare, fiecare în limbile
ucraineanã, moldoveneascã ºi rusã, toate textele fiind autentice.
În cazul apariþiei unor divergenþe de interpretare a prevederilor prezentului
Acord, de referinþã va fi textul în limba rusã.
272
MOLDOVA ªI GUVERNUL REPUBLICII UNGARE CU PRIVIRE
LA PRELUAREA ªI TRANSFERAREA CETÃÞENILOR AFLAÞI
NELEGITIM PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA SAU AL
REPUBLICII UNGARE1
nr. 977 din 21.10.97

1. Se aprobã Acordul între Guvernul Republicii Moldova ºi Guvernul Republicii
Ungare cu privire la preluarea ºi transferarea cetãþenilor aflaþi nelegitim pe teritoriul
Republicii Moldova sau al Republicii Ungare, semnat la Budapesta, la 4 iunie 1997.
2. Ministerul Afacerilor Externe va notifica Guvernului Republicii Ungare
aprobarea Acordului sus-menþionat.
3. Ministerul Afacerilor Interne ºi Ministerul Securitãþii Naþionale vor întreprinde
mãsurile necesare pentru realizarea prevederilor Acordului nominalizat.
4. Prezenta hotãrîre intrã în vigoare la data publicãrii.

GUVERNUL REPUBLICII UNGARE CU PRIVIRE LA
PRELUAREA ªI TRANSFERAREA PERSOANELOR AFLATE
NELEGITIM PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA SAU AL
REPUBLICII UNGARE2
din 04.06.1997
Guvernul Republicii Moldova ºi Guvernul Republicii Ungare, denumite în con-

tinuare Pãrþi, conducîndu-se de intenþia de a-ºi uni eforturile pentru combate-
rea migraþiei ilegale la scarã europeanã, manifestînd voinþã pentru reglementa-
rea preluãrii persoanelor cu ºedere ilegalã pe teritoriul Pãrþilor, în spiritul cooperãrii
bazate pe solidaritate ºi reciprocitate, recunoscînd în comun faptul cã prezentul
Acord nu poate servi drept temei pentru trecerea frontierei de stat de cãtre un
numãr mare de persoane, care locuiesc pe teritoriul þãrilor celor douã Pãrþi,
1
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.77-78/797 din 27.11.1997.
2
Aprobat prin Hotãrîrea Guvernului nr.977 din 21.10.97. În vigoare din 2 ianuarie 1998.
Publicat în ediþia oficialã Tratate internaþionale, 2001, volumul 24, pag. 517.
273
Articolul 1. Preluarea cetãþenilor þãrii sale
1) Fiecare dintre Pãrþile la prezentul Acord, la cererea celeilalte Pãrþi, va
prelua, fãrã formalitãþi suplimentare, orice persoanã, care locuieºte nelegitim
pe teritoriul þãrii solicitante ºi faþã de care existã suspiciunea sau este demonstrat
cã ea este cetãþean al þãrii Pãrþii solicitate. Dacã în procesul transmiterii se va
stabili cã persoana în cauzã nu este cetãþean al þãrii Pãrþii solicitate, ea va fi
preluatã de Partea solicitantã.
2) În cazul în care existã doar probabilitatea cetãþeniei, Partea solicitatã poate
refuza preluarea persoanei, dacã, în pofida informaþiei disponibile care
mãrturiseºte contrariul, în decurs de 7 zile lucrãtoare se va demonstra cã persoana
în cauzã nu este cetãþean al þãrii ei ºi informaþia respectivã va fi adusã la cunoºtinþa
þãrii solicitante. Rãspunsul dat de Partea solicitatã se va accepta.
Articolul 2. Preluarea cetãþenilor, care necesitã îngrijire
Dacã în procesul pregãtirii pentru repatrierea specificatã în articolul 1
persoana transmisã, în virtutea stãrii sãnãtãþii sau din motive de vîrstã, va avea
nevoie de îngrijire, Partea transmiþãtoare va informa despre aceasta Partea
solicitatã. Partea solicitatã va comunica, în decurs de 7 zile, ora ºi locul preluãrii
persoanei.
Articolul 3. Preluarea cetãþenilor dintr-o þarã terþa
1) Fiecare dintre Pãrþi îl va prelua pe teritoriul sãu, la solicitarea celeilalte
Pãrþi ºi fãrã formalitãþi suplimentare, pe cetãþeanul unei þãri terþe, care a încãlcat
regulile de intrare ºi de ºedere pe teritoriul þãrii Pãrþii solicitante, dacã s-a
constatat cã cetãþeanul respectiv a intrat pe teritoriul ei dupã ce a stat sau a
tranzitat ilegal teritoriul þãrii Pãrþii solicitate.
2) Pentru aplicarea alineatului 1), intrarea, ºederea sau ieºirea cetãþeanului
þãrii terþe de pe teritoriul þãrii Pãrþii solicitate se constatã pe baza permisului de
cãlãtorie, actului de identitate al persoanei respective sau cu alte mijloace.
3) Fiecare Parte îl va reprimi pe teritoriul þãrii sale, la solicitarea celeilalte
Pãrþi ºi fãrã formalitãþi suplimentare, pe cetãþeanul unei þãri terþe, care nu
îndeplineºte sau nu mai îndeplineºte condiþiile intrãrii sau ºederii pe teritoriul
þãrii Pãrþii solicitante, dacã acest cetãþean:
a) a intrat pe teritoriul þãrii Pãrþii solicitante cu vizã sau, dacã este scutit de
vizã, dupã efectuarea controlului la frontierã;
b) dispune de o autorizaþie valabilã de ºedere de orice fel eliberatã de Partea
solicitatã.
4) Dispoziþiile alineatului 3) ale prezentului articol nu se vor aplica persoanelor
cu vizã de tranzit.
5) Cererea pentru reîntoarcere poate fi înaintatã în termen de nouãzeci de
zile numãrate de la intrarea persoanei în cauzã pe teritoriul þãrii Pãrþii solicitante.
6) Pentru aplicarea prezentului articol Pãrþile se vor strãdui, cu prioritate, sã
transmitã persoanele în cauzã direct în þãrile lor de origine.
274
Articolul 4. Transmiterea
1) Fiecare Parte, la cererea celeilalte Pãrþi, va prelua cetãþenii unei þãri terþe
pentru tranzitare cu supraveghere oficialã (în continuare tranzitare), dacã Partea
solicitantã a asigurat tranzitarea ºi preluarea în þara de destinaþie. În acest caz
nu este necesarã eliberarea unei vize de tranzit de cãtre Partea solicitatã.
2) Transmiterea persoanelor, specificate în paragraful 1), nu se solicitã sau
se refuzã, dacã existã motive întemeiate sã se considere cã în þara de destinaþie
sau în orice altã þarã de tranzit persoana în cauzã va fi supusã unor tratamente
crude, i se va pronunþa pedeapsa capitalã sau îi vor fi puse în pericol viaþa,
sãnãtatea ori libertatea din motive de apartenenþã etnicã, de rasã, convingeri
religioase sau politice.
3) Transmiterea nu se va solicita sau va putea fi refuzatã, dacã persoana
urmeazã a fi expusã pericolului de a fi deferitã justiþiei sau pedepsitã în
corespundere cu sentinþa pronunþatã în þara Pãrþii solicitate, în þara de destinaþie
sau în orice altã þarã de tranzit, cu excepþia cazurilor de tragere la rãspundere
pentru trecerea nelegitimã a frontierei de stat.
4) Cererea de transmitere se va expedia, în scris, nemijlocit Ministerului
Afacerilor Interne al Republicii Moldova ºi Ministerului Afacerilor Interne al
Republicii Ungare. Cererea va conþine urmãtoarele puncte:
a) datele de identificare ale persoanei transmise;
b) declaraþia despre respectarea condiþiilor expuse la paragraful 1) ºi despre
lipsa motivelor, în baza cãrora poate fi refuzatã satisfacerea cererii conform
paragrafelor 2) ºi 3);
c) data ºi punctul de trecere a frontierei, propuse în acest scop.
5) Organele Pãrþilor vor stabili în direct data definitivã a transmiterii ºi modul
de transportare.
6) În cazul în care Partea solicitatã respinge cererea din motivul neîndeplinirii
cerinþelor nominalizate la paragrafele 1)4), ea va comunica neîntîrziat, în scris,
Pãrþii solicitante motivele refuzului.
7) Persoana transmisã pentru tranzitare poate fi întoarsã Pãrþii solicitante,
dacã ulterior se va descoperi nerespectarea uneia din cerinþele definite în
paragraful 1) sau se va descoperi vreuna din circumstanþele prevãzute în
paragrafele 2) ºi 3). În acest caz Partea solicitantã, primind comunicarea
respectivã, va prelua persoana transmisã anterior.
Articolul 5. Suportarea cheltuielilor
1) La transmiterea persoanelor, conform articolelor 1-3 ale prezentului Acord,
cheltuielile pînã la frontiera statului Pãrþii solicitate le va suporta Partea
solicitantã.
2) Cheltuielile ce þin de transmiterea persoanelor specificate în articolul 4 al
prezentului Acord ºi eventualele cheltuieli pentru întoarcerea persoanei, le va
suporta, de asemenea, Partea solicitantã.
275
Articolul 6. Confidenþialitatea
Þinînd cont de legislaþiile naþionale în vigoare ale ambelor Pãrþi, pentru
protecþia datelor personale se vor respecta urmãtoarele condiþii:
a) Partea solicitatã va folosi datele personale numai în scopul ºi cu res-
pectarea condiþiilor stabilite de Partea solicitantã;
b) la cererea Pãrþii solicitante, Partea solicitatã va pune la dispoziþie informaþia
despre folosirea datelor prezentate ºi rezultatele obþinute;
c) datele personale vor fi transmise numai autoritãþii cooperante. Transmi-
terea datelor cãtre alte autoritãþi poate fi efectuatã numai cu acordul Pãrþilor;
d) Partea transmiþãtoare poartã rãspundere pentru exactitatea datelor furni-
zate. La relevarea inexactitãþilor comise în datele transmise se va înºtiinþa
neîntîrziat cealaltã Parte;
e) la cerere, persoanei transmise i se pun la dispoziþie toate datele disponibile
referitoare la identificarea ºi folosirea probabilã a lor. Obligaþia de a furniza aceste
date nu se va aplica, dacã prevederile legislative interne ale Pãrþilor nu permit
dezvãluirea unor asemenea date. Furnizarea datelor personale se reglementeazã
de legislaþia þãrii, care pune la dispoziþie aceste date. La furnizarea datelor vor
prevala prevederile legislative ale Pãrþii care furnizeazã datele;
f) la transmiterea datelor Partea transmiþãtoare va indica termenele la expirarea
cãrora, conform legislaþiei, informaþia în cauzã se va distruge. Indiferent de
termenele indicate, informaþia transmisã va fi distrusã dupã expirarea necesitãþii;
g) ambele Pãrþi vor þine evidenþa primirii, transmiterii ºi distrugerii datelor
personale;
h) Pãrþile vor asigura protecþia eficientã a datelor personale contra accesului,
modificãrii ºi publicãrii neîntemeiate.
Articolul 7. Realizarea Acordului
Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova ºi Ministerul Afacerilor
Interne al Republicii Ungare vor încheia o înþelegere despre realizarea prezen-
tului Acord, în care se vor stabili:
a) organele competente, modul de transmitere ºi preluare a persoanei
precum ºi modul de înºtiinþare reciprocã;
b) documentaþia ºi datele necesare transmiterii ºi preluãrii;
c) modalitãþile ºi regulile de acoperire a cheltuielilor indicate la paragraful 2)
al articolului 5 al prezentului Acord.
Articolul 8. Clauza de neatingere
Obligaþiunilor bilaterale ºi multilaterale internaþionale în vigoare ale Pãrþilor,
în special celor care þin de drepturile omului, drepturile refugiaþilor ºi extrãdare,
nu li se va aduce atingere.
Articolul 9. Principiul de colaborare
Pãrþile vor reglementa eventualele diferende privind interpretarea, aplicarea
ºi realizarea prevederilor prezentului Acord pe cale amiabilã.
276
Articolul 10. Suspendarea
Executarea prevederilor articolului 4 al prezentului Acord poate fi temporar
suspendatã (parþial sau în întregime) de oricare dintre Pãrþi din considerentele
securitãþii publice, ordinii de drept ºi ocrotirii sãnãtãþii. Referitor la punerea în
acþiune sau încetarea unei asemenea suspendãri temporare este necesar ca
cealaltã Parte sã fie informatã, în scris, neîntîrziat, pe cãi diplomatice.
Articolul 11. Intrarea în vigoare, denunþarea
1) Prezentul Acord intrã în vigoare în a treizecea zi de la data primirii ultimei
înºtiinþãri, în scris, pe cale diplomaticã, despre îndeplinirea de cãtre Pãrþi a
condiþiilor juridice necesare intrãrii lui în vigoare.
2) Prezentul Acord rãmîne în vigoare pe termen nelimitat, dacã nu este
denunþat de nici una din Pãrþi, pe cale diplomaticã, în scris. În caz de denunþare,
Acordul îºi va pierde vigoarea în a treizecea zi de la preluarea înºtiinþãrii despre
denunþare.
Întocmit la Budapesta, la 4 iunie 1997, în douã exemplare originale, în limbile
moldoveneascã ºi maghiarã, ambele fiind egal autentice.
HOTÃRÎREA GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA

PENTRU APROBAREA ACORDULUI ÎNTRE GUVERNUL
REPUBLICII MOLDOVA ªI GUVERNUL ROMÂNIEI
PRIVIND READMISIA STRÃINILOR1
nr. 1059 din 04.10.2001

1. Se aprobã Acordul între Guvernul Republicii Moldova ºi Guvernul
României privind readmisia strãinilor, semnat la Bucureºti, la 27 iulie 2001,
prezentîndu-l Parlamentului spre informare.
2. Ministerul Afacerilor Externe va notifica pãrþii române aprobarea acordului
sus-menþionat.
3. Ministerul Afacerilor Interne ºi Departamentul Trupelor de Grãniceri vor
întreprinde mãsurile necesare pentru realizarea acordului nominalizat.
1
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.121-123/1107 din 05.10.2001.
277
GUVERNUL ROMÂNIEI PRIVIND READMISIA STRÃINILOR2
din 27.07.2001
Guvernul Republicii Moldova ºi Guvernul României, denumite în continuare

Pãrþi Contractante, în dorinþa de a dezvolta cooperarea dintre cele douã Pãrþi
Contractante în scopul asigurãrii unei mai bune aplicãri a dispoziþiilor privind
circulaþia persoanelor ºi respectãrii drepturilor ºi garanþiilor prevãzute de legile
ºi reglementãrile în vigoare, în dorinþa de a combate migraþia ilegalã pe bazele
reciprocitãþii ºi în vederea facilitãrii readmisiei persoanelor cu ºedere ilegalã
intrate pe teritoriile statelor Pãrþilor Contractante, în conformitate cu tratatele
internaþionale ºi convenþiile la care Pãrþile Contractante sunt pãrþi,
Articolul 1. Termeni
Pentru scopurile prezentului Acord, termenii enumeraþi mai jos au urmã-
toarele înþelesuri:
1) strãin înseamnã persoana care are o cetãþenie alta decît cele ale statelor
Pãrþilor Contractante;
2) vizã înseamnã un permis valabil eliberat de autoritãþile competente ale
Pãrþilor Contractante, care dã dreptul strãinilor sã intre în þarã ºi sã rãmînã pe
teritoriile statelor acestora, fãrã întrerupere, pentru o perioadã în conformitate
cu legislaþia statului fiecãrei Pãrþi Contractante;
3) permis de ºedere înseamnã un permis valabil, eliberat de autoritãþile
competente ale Pãrþilor Contractante, care dã dreptul strãinului sã domicilieze
pe teritoriile statelor acestora. Permisul de ºedere nu semnificã o vizã sau
posibilitatea de a rãmîne pe teritoriile statelor Pãrþilor Contractante pe durata
soluþionãrii unei cereri de azil sau pe durata unei proceduri de expulzare.
Articolul 2. Readmisia strãinilor
1) O Parte Contractantã, la cererea celeilalte Pãrþi Contractante, va readmite
un strãin care a ajuns pe teritoriul statului Pãrþii Contractante Solicitante direct de
pe teritoriul statului Pãrþii Contractante Solicitate ºi nu îndeplineºte condiþiile în
vigoare de intrare, în cazul cînd se va dovedi sau vor exista temeiuri veridice de a
considera cã acest strãin a trecut de pe teritoriul statului Pãrþii Contractante Solicitate.
2) Fiecare Parte Contractantã va readmite, la cererea celeilalte Pãrþi Contrac-
tante, un strãin cu ºedere ilegalã pe teritoriul statului Pãrþii Contractante Solicitante
ºi care are un permis de ºedere sau o vizã valabilã a Pãrþii Contractante Solicitate
1
Aprobat prin Hotãrîrea Guvernului nr.1059 din 04.10.2001. Semnat la Bucureºti la 27
iulie 2001. În vigoare din 3 iulie 2002. Publicat în ediþia oficialã Tratate internaþionale,
2002, volumul 29, pag. 274.
278
sau un alt document valabil eliberat de autoritãþile competente ale acesteia, dînd
dreptul persoanei sã intre ºi sã locuiascã pe teritoriul statului acesteia pentru o
perioadã care sã nu depãºeascã valabilitatea permisului.
Articolul 3. Dovada ori prezumarea cetãþeniei
1) Cetãþenia este consideratã doveditã cu un paºaport naþional valabil sau
cu un document de identitate valabil eliberat strãinilor de cãtre autoritãþile
competente ale statului lor de origine, de domiciliu sau de reºedinþã.
2) Cetãþenia poate fi prezumatã pe baza:
a) paºaportului naþional sau a altui document de identitate eliberat de autori-
tãþile competente ale statului prevãzut la paragraful 1), chiar dacã valabilitatea
lui a expirat;
b) certificatului de naºtere în cazul copiilor;
c) unui certificat eliberat de organele competente;
d) mãrturiei proprii a persoanei, fãcutã în formã scrisã;
e) declaraþiei scrise a unei terþe persoane;
f) altor dovezi care, în cazuri concrete, sunt recunoscute de Partea Contrac-
tantã Solicitatã.
Articolul 4. Excepþii de la obligaþia readmisiei strãinilor
1) Obligaþia de readmisie prevãzutã în articolul 2 nu va exista în cazul
strãinilor care, intrînd pe teritoriul statului Pãrþii Contractante Solicitante, au
fost în posesia unei vize valabile de intrare sau obþinutã dupã intrare, ori a unui
permis de ºedere eliberat de aceastã Parte Contractantã.
2) Dacã ambele Pãrþi Contractante au eliberat o vizã de intrare sau un permis
de ºedere, Partea Contractantã a cãrei vizã de intrare sau permis de ºedere
expirã mai tîrziu va readmite persoana.
Articolul 5. Tranzitul în caz de returnare
1) Fiecare Parte Contractantã va permite strãinilor sã tranziteze teritoriul
statului sãu în caz de returnare, dacã cealaltã Parte Contractantã cere acest
lucru. Partea Contractantã Solicitatã poate cere ca un reprezentant al autoritãþii
competente a Pãrþii Contractante Solicitante sã asigure escorta pe timpul
tranzitãrii teritoriului statului sãu. Partea Contractantã Solicitantã va asigura
predarea acestui strãin în þara de destinaþie sau de tranzit.
2) Partea Contractantã Solicitatã va acorda vizã de tranzit gratuitã persoanei
escortate.
3) Partea Contractantã Solicitantã va readmite un strãin care a fost returnat
ºi care se aflã în tranzit, dacã intrarea acestuia pe teritoriul unui stat terþ nu
este admisã sau continuarea cãlãtoriei nu mai este posibilã.
4) Tranzitarea de cãtre un strãin a teritoriului statului Pãrþii Contractante
Solicitate, pentru intrarea acestuia pe teritoriul unui stat terþ, poate fi refuzatã
dacã strãinul este ameninþat de un pericol sau dacã în þara de destinaþie el
poate fi supus unui tratament inuman, condamnat la pedeapsa cu moartea sau
279
discriminat din motive de rasã, confesiune, naþionalitate, pentru apartenenþã la
un grup social sau convingerile sale politice.
Articolul 6. Termene
1) O Parte Contractantã va rãspunde la cererea de readmisie adresatã acesteia
fãrã întîrziere ºi, în orice caz, în cel mult 20 de zile de la prezentarea cererii.
Cererea de readmisie poate fi adresatã prin poºtã, prin înmînare directã autoritãþilor
competente ale celeilalte Pãrþi Contractante sau prin alte mijloace de comunicare.
2) Partea Contractantã Solicitatã va prelua persoana imediat dupã aprobarea
cererii de readmisie ºi, în orice caz, cel mai tîrziu în 3 luni de la data aprobãrii.
Dupã notificarea de cãtre Partea Contractantã Solicitantã, acest termen limitã
va fi extins pe timpul necesar pentru clarificarea impedimentelor legale sau
practice care se pot ivi.
Articolul 7. Încetarea obligaþiei de readmisie
Solicitarea de readmisie conform articolului 2 va trebui sã fie supusã
autoritãþilor competente ale Pãrþii Contractante Solicitate cel mai tîrziu în 6 luni
de la intrarea ilegalã sau de la data de la care ºederea persoanei pe teritoriul
statului Pãrþii Contractante Solicitante a devenit ilegalã.
Articolul 8. Cheltuieli
Partea Contractantã Solicitantã suportã cheltuielile de transport cãtre þara
de destinaþie pentru persoana returnatã ºi pentru însoþitorii acesteia. Aceasta
va privi numai relaþia dintre Pãrþile Contractante.
Articolul 9. Transportul bunurilor personale legal dobîndite
1) Partea Contractantã Solicitantã va permite persoanei care urmeazã a fi
returnatã sã îºi transporte toate bunurile sale legal dobîndite în conformitate cu
legislaþia naþionalã cãtre þara de destinaþie.
2) Partea Contractantã Solicitantã nu este obligatã sã suporte costurile pentru
transportul bunurilor.
Articolul 10. Prevederi pentru aplicare
1) Autoritãþile competente responsabile de aplicarea prezentului Acord vor fi:
Din partea Republicii Moldova:
Ministerul Afacerilor Interne;
Departamentul Trupelor de Grãniceri;
Din partea României:
Inspectoratul General al Poliþiei de Frontierã din cadrul Ministerului de
Interne;
Direcþia Generalã de Evidenþã Informatizatã a Persoanei din cadrul Minis-
terului de Interne.
Pãrþile Contractante vor trebui sã se informeze reciproc asupra schimbã-
rilor ce survin în legãturã cu aceste autoritãþi.
280
2) Autoritãþile competente se vor întîlni ori de cîte ori este necesar ºi vor
decide asupra aranjamentelor practice pentru aplicarea prezentului Acord.
3) Autoritãþile competente vor decide, prin încheierea de protocoale sepa-
rate, asupra altor aranjamente necesare pentru aplicarea prezentului Acord,
cum ar fi, de exemplu:
detalii, acte doveditoare ºi mãsurile pentru transfer ºi executarea tranzitului;
determinarea punctelor de trecere a frontierei de stat ºi stabilirea datei
în vederea readmisiei;
condiþiile pentru transportul în tranzit al unui cetãþean al unui stat terþ
sub escorta autoritãþilor competente;
dovezi sau prezumþii în baza cãrora este posibil a proba sau a arãta cã
strãinul a sosit direct de pe teritoriul statului uneia dintre Pãrþile Contractante
pe teritoriul statului celeilalte Pãrþi Contractante.
4) Orice neînþelegere care poate apãrea în legãturã cu interpretarea sau
aplicarea prevederilor prezentului Acord va fi soluþionatã prin consultãri directe
între autoritãþile competente ale statelor Pãrþilor Contractante.
Articolul 11. Legãtura cu alte acorduri internaþionale
Prezentul Acord nu va aduce atingere în vreun fel drepturilor ºi obligaþiilor
fiecãreia dintre Pãrþile Contractante ce rezultã din acordurile internaþionale la
care acestea sunt pãrþi.
Articolul 12. Dispoziþii finale
1) Prezentul Acord va intra în vigoare la 90 de zile de la data primirii ultimei
notificãri privind îndeplinirea procedurilor legale interne pentru intrarea acestuia
în vigoare.
2) Fiecare Parte Contractantã poate suspenda prezentul Acord, din raþiuni
de protecþie a securitãþii statului, ordinii sau sãnãtãþii publice, printr-o notificare,
în scris, celeilalte Pãrþi Contractante. Suspendarea va deveni efectivã în
momentul primirii notificãrii.
3) Pãrþile Contractante vor stabili de comun acord eventualele modificãri
sau completãri ale prezentului Acord, care vor intra în vigoare la 90 de zile de
la data primirii ultimei notificãri privind îndeplinirea procedurilor legale interne
necesare pentru intrarea acestora în vigoare.
4) Prezentul Acord se încheie pe o perioadã nedeterminatã. Fiecare Parte
Contractantã poate denunþa prezentul Acord prin notificarea celeilalte Parþi
Contractante în scris. Denunþarea va deveni efectivã în a treizecea zi de la
data primirii de cãtre cealaltã Parte Contractantã a notificãrii menþionate.
5) Prezentul Acord se va aplica tuturor strãinilor aflaþi pe teritoriile statelor
Pãrþilor Contractante în momentul intrãrii sale în vigoare ºi ulterior acestuia,
care nu îndeplinesc condiþiie de intrare sau ºedere conform prevederilor
articolului 2, paragraful 1).
Semnat la Bucureºti, la 27 iulie 2000, în doua exemplare originale.
281
PENTRU APROBAREA ACORDULUI ÎNTRE GUVERNUL
REPUBLICII MOLDOVA ªI GUVERNUL REPUBLICII LITUANIA
PRIVIND READMISIA PERSOANELOR CU INTRARE SAU
ªEDERE ILEGALÃ PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA
SAU AL REPUBLICII LITUANIA1
Nr. 266 din 04.03.2002
1. Se aprobã Acordul între Guvernul Republicii Moldova ºi Guvernul Repu-

blicii Lituania privind readmisia persoanelor cu intrare sau ºedere ilegalã pe
teritoriul Republicii Moldova sau al Republicii Lituania, semnat la Chiºinãu, la 6
decembrie 2001, prezentîndu-l Parlamentului spre informare.
2. Ministerul Afacerilor Externe va notifica Guvernului Republicii Lituania
aprobarea acordului sus-menþionat.
3. Ministerul Afacerilor Interne ºi Departamentul Trupelor de Grãniceri vor
întreprinde mãsurile necesare pentru realizarea acordului nominalizat.
ACORD ÎNTRE GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

ªI GUVERNUL REPUBLICII LITUANIA PRIVIND
READMISIA PERSOANELOR CU INTRARE SAU ªEDERE
ILEGALÃ PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA
SAU AL REPUBLICII LITUANIA2
din 06.12.2001
Guvernul Republicii Moldova ºi Guvernul Republicii Lituania, numite în

continuare Pãrþi Contractante,
Dorind sã faciliteze readmisia persoanelor cu ºedere ilegalã pe teritoriul
statului celeilalte Pãrþi Contractante, adicã a persoanelor care nu îndeplinesc
sau au încetat sã îndeplineascã condiþiile în vigoare pentru intrare sau ºedere,
ºi sã faciliteze tranzitul persoanelor,
într-un spirit de bunã colaborare ºi în bazã de reciprocitate,
1
2
Aprobat prin Hotãrîrea Guvernului nr. 266 din 04.03.2002. În vigoare de la 14.02.2004.
282
I. READMISIA CETÃÞENILOR STATELOR PÃRÞILOR CONTRACTANTE
Articolul 1
1. Fiecare Parte Contractantã, la cererea celeilalte Pãrþi Contractante ºi
fãrã formalitãþi suplimentare, va readmite pe teritoriul statului sãu orice persoanã
care nu îndeplineºte sau a încetat sã îndeplineascã condiþiile pentru intrare
sau ºedere în vigoare pe teritoriul statului Pãrþii Contractante solicitante, dacã
este dovedit sau se prezumã cã aceastã persoanã are cetãþenia statului Pãrþii
Contractante solicitate.
2. Cetãþenia poate fi doveditã sau prezumatã în baza unui certificat de
cetãþenie, unui paºaport sau buletin de identitate, chiar dacã aceste documente
sînt expirate, dar nu mai mult de trei ani. Cetãþenia poate fi prezumatã ºi în
baza altor date.
3. Partea Contractantã solicitantã va readmite persoana, dacã prin verificãri
ulterioare se va stabili cã, la momentul pãrãsirii teritoriului statului Pãrþii
Contractante solicitante, aceastã persoanã nu avea cetãþenia statului Pãrþii
Contractante solicitate.
II. READMISIA CETÃÞENILOR STATELOR TERÞE

ªI A PERSOANELOR FÃRÃ CETÃÞENIE
Articolul 2
Fiecare Parte Contractantã, la cererea celeilalte Pãrþi Contractante ºi fãrã
formalitãþi suplimentare, va readmite cetãþeanul unui stat terþ sau persoana
fãrã cetãþenie care nu îndeplineºte sau a încetat sã îndeplineascã condiþiile de
intrare sau ºedere, în vigoare pe teritoriul statului Pãrþii Contractante solicitante,
dacã aceastã persoanã are o vizã valabilã sau oricare alt permis de ºedere
valabil, eliberate de cãtre Partea Contractantã solicitatã.
Articolul 3
Obligaþia de a readmite, în conformitate cu Articolul 2, nu se va aplica pentru:
a) cetãþenii statelor terþe, care au frontierã comunã cu statul Pãrþii
Contractante solicitante;
b) cetãþenii statelor terþe care, dupã pãrãsirea teritoriului statului Pãrþii
Contractante solicitate sau dupã intrarea pe teritoriul statului Pãrþii Contractante
solicitante, au obþinut de la ultima o vizã sau un permis de ºedere;
c) cetãþenii statelor terþe sau persoanelor fãrã cetãþenie, care au avut ºedere
pe teritoriul statului Pãrþii Contractante solicitante ultimele ºase luni;
d) cetãþenii statelor terþe, reîntoarse actual de cãtre Partea Contractantã
solicitatã în statul lor de origine sau în orice alt stat terþ.
Articolul 4
Partea Contractantã solicitantã convine sã readmitã pe teritoriul statului sãu
pe acei cetãþeni ai statelor terþe sau persoane fãrã cetãþenie, despre care s-a
283
stabilit, dupã verificãri adecvate efectuate de cãtre Partea Contractantã solicitatã,
cã ele nu corespund condiþiilor prevãzute în Articolele 2 ºi 3 ale prezentului
Acord, la momentul pãrãsirii de cãtre ele a teritoriului statului Pãrþii Contractante
solicitante.
III. PROCEDURA READMISIEI

Articolul 5
1. Partea Contractantã solicitatã este obligatã sã rãspundã la solicitarea de
readmisie primitã în formã scrisã în decurs de opt zile. Fiecare refuz de readmisie
trebuie sã fie argumentat.
2. Partea Contractantã solicitatã trebuie sã readmitã persoana a cãrei
readmisie a fost confirmatã în termen de cel mult o lunã. Aceastã perioadã
poate fi prelungitã la cererea Pãrþii Contractante solicitante.
Articolul 6
Partea Contractantã trebuie sã elibereze un certificat de readmisie Pãrþii
Contractante solicitante, cu indicarea datelor de identitate ale persoanei a cãrei
readmisie a fost solicitatã ºi documentele posibile ale acestei persoane.
Articolul 7
Partea Contractantã solicitantã va suporta cheltuielile de transport a
persoanelor care trebuie readmise pînã la frontiera statului Pãrþii Contractante
solicitate. Partea Contractantã solicitantã va suporta, de asemenea toate
cheltuielile în caz de readmisie a persoanelor, dacã este necesar.
IV. TRANZITUL ÎN CAZ DE RESPINGERE

Articolul 8
1. Fiecare Parte Contractantã va permite, la cererea celeilalte Pãrþi Contrac-
tante, intrarea ºi tranzitarea teritoriului statului sãu de cãtre cetãþenii statelor terþe
sau persoanelor fãrã cetãþeni, care au fost respinºi de cãtre Partea Contractantã
solicitantã la frontierã. Tranzitul poate fi efectuat pe cale auto, feratã sau aerianã.
2. Partea Contractantã solicitantã îºi va asuma toatã responsabilitatea pentru
continuarea cãlãtoriei persoanei cãtre þara de destinaþie ºi va readmite un
asemenea strãin, dacã procedura respingerii nu poate fi înfãptuitã din oricare
motive.
3. Partea Contractantã solicitantã va confirma Pãrþii Contractante solicitate
faptul, cã persoana pentru care tranzitul a fost convenit, are un document pentru
transportare cãtre statul de destinaþie.
Articolul 9
1. Partea Contractantã, care a realizat procedura expulzãrii, trebuie sã
informeze Partea Contractantã solicitatã în cazul cînd procedura respinsã are
nevoie de escortã. Partea Contractantã solicitatã referitor la tranzit, poate:
284
a) decide asupra folosirii escortei sale proprii;
b) decide asupra folosirii unei escorte de comun acord cu Partea
Contractantã care a realizat procedura expulzãrii.
2. Dacã tranzitul se efectueazã printr-o companie aerianã a Pãrþii
Contractante care a aplicat procedura expulzãrii cu o escortã de poliþie acesta
poate fi efectuat numai de cãtre aceastã Parte Contractantã, cu condiþia cã ei
nu vor pãrãsi zona internaþionalã la aeroportul Pãrþii Contractante solicitate.
3. Dacã tranzitul se efectueazã printr-o companie aerianã a Pãrþii
Contractante solicitate, folosind ºi o escortã de poliþie, acesta va fi efectuat de
cãtre Partea Contractantã solicitatã cu condiþia, cã Partea Contractantã care a
aplicat procedura expulzãrii va acoperi toate cheltuielile care pot apãrea.
4. Dacã un tranzit trebuie efectuat în excepþie pe cale auto sau feratã, Pãrþile
Contractante vor conveni asupra necesitãþii ºi modalitãþii escortãrii.
Articolul 10
Solicitarea pentru tranzitul de readmisie se va înainta direct între autoritãþile
competente ale Pãrþilor Contractante. Cererea trebuie sã conþinã toate datele
referitoare la identitatea ºi cetãþenia persoanei, datele cãlãtoriei, timpul ºi locul
sosirii la statul de tranzit, precum ºi timpul ºi locul plecãrii cãtre statul de
destinaþie, inclusiv toate datele persoanelor oficiale, în cazul escortei.
Articolul 11
Tranzitul de readmisie poate fi respins:
dacã persoana este persecutatã în statul sãu de destinaþie datoritã rasei,
religiei, apartenenþei etnice, apartenenþei la un anumit grup social sau din cauza
opiniei sale politice;
dacã persoana este în pericol de a fi persecutatã sau condamnatã în
statul de destinaþie pentru infracþiuni sãvîrºite înainte de tranzit;
Articolul 12
Partea Contractantã solicitantã va suporta toate cheltuielile de tranzit pînã
la frontiera statului de destinaþie, precum ºi toate cheltuielile posibile care pot
apãrea în cazul unei eventuale reîntoarceri.
V. CLAUZE GENERALE
Articolul 13
1. La implementarea prevederilor prezentului Acord va fi folositã limba englezã.
2. Divergenþele apãrute la implementarea prezentului Acord vor fi soluþionate
prin consultãri între autoritãþile competente ale Pãrþilor Contractante.
Articolul 14
Pãrþile Contractante vor stabili printr-un schimb de note:
aeroporturile care pot fi folosite pentru readmise sau intrare a persoanelor
tranzitate;
285
autoritãþile centrale ºi locale, responsabile pentru examinarea solicitãrilor
de readmisie sau tranzit.
Articolul 15
1. Prevederile prezentului Acord nu se aplicã obligaþiilor de a readmite sau
accepta cetãþenii strãini, care derivã din alte acorduri internaþionale încheiate
de cãtre Pãrþile Contractante.
2. Prevederile prezentului Acord nu afecteazã aplicarea prevederilor
Convenþiei Europene pentru Protecþia Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor
Fundamentale din 4 noiembrie 1950.
Articolul 16
În prezentul Acord pot fi operate modificãri ºi completãri cu consimþãmîntul
reciproc al Pãrþilor Contractante, în forma unui Protocol care va fi parte integrantã
a Acordului. Protocolul va intra în vigoare în conformitate cu prevederile articolului
17 al prezentului Acord.
Articolul 17
1. Prezentul Acord intrã în vigoare la expirarea a treizeci de zile din data
primirii, prin canale diplomatice, a ultimei notificãri în scris despre îndeplinirea
procedurilor interne necesare pentru intrarea lui în vigoare.
2. Prezentul Acord este încheiat pentru un termen nelimitat. El poate fi
denunþat de orice Parte Contractantã, cu un preaviz de ºase luni, notificat prin
canale diplomatice.
Pentru confirmarea celor de mai sus, reprezentanþii ambelor Pãrþi Contrac-
tante, respectiv împuterniciþi pentru aceasta, au semnat prezentul Acord.
Încheiat la Chiºinãu la 6 decembrie 2001 în douã exemplare originale în
limbile moldoveneascã, lituanianã ºi englezã, toate trei texte avînd aceeaºi
valoare juridicã. În cazul apariþiei divergenþelor în interpretarea prezentului Acord,
textul în limba englezã va fi de referinþã.
Pentru Guvernul Republicii Lituania
286
MOLDOVA ªI GUVERNUL REPUBLICII ITALIENE PRIVIND
READMISIA PERSOANELOR CU ªEDERE ILEGALÃ1
Nr. 1612 din 31.12.2003
Guvernul HOTÃRÃªTE:
1. Se aprobã Acordul între Guvernul Republicii Moldova ºi Guvernul Repu-
blicii Italiene privind readmisia persoanelor cu ºedere ilegalã, semnat la Roma
la 3 iulie 2002, ºi se prezintã Parlamentului pentru informare.
2. Ministerul Afacerilor Externe va notifica partea italianã despre aprobarea
acordului sus-menþionat.
3. Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul
Tehnologiilor Informaþionale ºi Departamentul Migraþiune vor întreprinde mãsurile
necesare pentru realizarea acordului nominalizat.
ACORD ÎNTRE GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

ªI GUVERNUL REPUBLICII ITALIENE PRIVIND READMISIA
PERSOANELOR CU ªEDERE ILEGALÃ
din 03.07.2002
Guvernul Republicii Moldova ºi Guvernul Republicii Italiene, numite în

continuare Pãrþi Contractante,
Conducîndu-se de dorinþa de a intesifica cooperarea între cele douã Pãrþi
Contractante ºi de a asigura o aplicare mai eficientã a normelor de circulaþie a
persoanelor, respectînd drepturile ºi garanþiile prevãzute de normele în vigoare;
În scopul de a facilita readmisia persoanelor fãrã permise de ºedere, operînd
într-un spirit de cooperare ºi în baza principiului reciprocitãþii;
În efortul de a combate imigrarea ilegalã;
1
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 13-15/90 din 16.01.2004. La momentul
publicãrii nu a intrat în vigoare pentru Republica Moldova.
287
CAPITOLUL I
READMISIA CETÃÞENILOR STATELOR PÃRÞILOR CONTRACTANTE
Articolul 1
1. Fiecare Parte Contractantã, la cererea celeilalte Pãrþi Contractante, ºi
fãrã formalitþi adãugãtoare, vor permite reintrarea pe teritoriul Statului sãu a
oricãrei persoane care nu îndeplineºte condiþiile de intrare sau care nu mai
îndeplinesc condiþiile de reºedinþã pe teritoriul Statului Pãrþii Contractante
solicitante, dacã se stabileºte sau se prezumã cã aceastã persoanã este
cetãþean al Statului Pãrþii Contractante solicitate.
2. Partea Contractantã solicitantã va permite reintrarea persoanei în cauzã
în baza aceloraºi condiþii, dacã prin investigaþiile ulterioare se stabileºte cã
acestã persoanã nu era cetãþean al Statului celeilalte Pãrþi Contractante în
momentul în care a pãrãsit teritoriul Statului Pãrþii Contractante solicitante.
Articolul 2
1. Cetãþenia persoanei în curs de readmisie va fi stabilitã în baza urmãtoarelor
documente valabile:
Buletin de identitate;
Paºaport sau alt document de cãlãtorie;
Certificat privind starea civilã sau oricare document oficial care indicã
cetãþenia persoanei;
Certificat consular de identitate;
Document personal sau orice alt document eliberat de autoritãþile militare.
2. Cetãþenia se prezumã în baza unuia din urmãtoarele documente:
unul din documentele menþionate în alineatul 1, dacã este expirat;
un act eliberat de cãtre autoritãþile publice ale Pãrþii Contractante solicitate,
care indicã identitatea persoanei în cauzã (permis de conducere, paºaport de
marinar, etc.), dacã este expirat;
autorizaþie sau permis de reºedinþã expirate;
fotocopii ale unui document menþionat mai sus
declaraþii ale persoanei în cauzã, autentificate ºi primite de cãtre
autoritãþile administrative sau judiciare lae Pãrþii Contractante solicitante;
declaraþiile martorilor de bunã credinþã, conþinute într-un proces-ver-
bal, întocmite de autoritãþile competente de poliþie ale Pãrþii Contractante
solicitante.
3. În cazul cînd cetãþenia se prezumã, dar nu sunt probe documentare
menþionate în alineatul 2 al prezentului articol, ea poate fi certificatã de cãtre
autoritãþile consulare ale Pãrþii Contractante solicitate. Acestea vor chestiona
persoana în cauzã, în termen de cinci zile de lucru din data primirii cererii,
oriunde ea s-ar afla, sau, dacã aceasta nu e posibil, sã efectueze aceastã
chestionare la cea mai apropiatã reprezentanþã diplomaticã-consularã a Pãrþii
Contractante solicitate. Chestionarea va fi organizatã din contul Pãrþii Contrac-
288
tante solicitante. Dacã dupã efectuarea chestionãrii se va stabili cã persoana
în cauzã este cetãþean al statului Pãrþii Contractante solicitate, autoritatea
consularã va emite imediat un document valabil pentru repatriere.
4. Prevederile prezentului articol sunt aplicabile ºi persoanelor care declarã
cã au îndeplinit un formular de renunþare la cetãþenia Statului Pãrþii Contractane
solicitate ºi în vederea cãrora autoritãþile competente respective ale acesteia
încã nu au luat o decizie definitivã.
5. Dacã cetãþenia persoanei se prezumã în baza documentelor menþionate
în alineatele 2, 3 ºi 4 ale prezentului articol, autoritãþile consulare ale Pãrþii
Contractante solicitate vor emite imediat un document de repatriere care
autorizeazã readmisia persoanei în cauzã.
CAPITOLUL II
READMISIA CETÃÞENILOR STATELOR TERÞE
Articolul 3
1. Fiecare Parte Contractantã, la cererea celeilalte Pãrþi Contractante ºi
fãrã formalitãþi adãugãtoare, vor readmite pe teritoriul Statului sãu cetãþenii
Statelor terþe care nu îndeplinesc sau care au încetat sã îndeplineascã
condiþiile necesare de intrare sau ºedere aplicabile pe teritoriul Statului Pãrþii
Contractante solicitante ºi provin direct de pe teritoriul Pãrþii Contractante
solicitate, care a eliberat cetãþenilor în cauzã o vizã sau un permis de ºedere
valabile.
2. Asemenea obligaþiune nu subzistã, dacã Partea Contractantã solicitantã a
eliberat înainte sau dupã intrare o vizã sau un permis de ºedere, cu excepþia
cazurilor în care persoana este în posesia unei vize sau unui permis de ºedere
eliberat de cealaltã Parte Contractantã în curs de valabilitate sau de o duratã mai
lungã.
Articolul 4
Pãþile Contractante vor permite intrarea pasagerilor care cãlãtoresc cu navele
aeriene care sosesc de pe teritoriul Statului unei Pãrþi Contractante, a cãror
intrare a fost refuzatã, în cazul cînd ei sunt în posesia unui formular de identificare
prevezut de anexa 9 a Convenþiei de la Chicago.
CAPITOLUL III
CONDIÞIILE DE READMISIE
Articolul 5
1. Partea Contractantã solicitantã va permite readmisia repetatã pe teritoriul
Statului sãu a cetãþenilor care în conformitate cu investigaþiile efectuate de
cãtre cealaltã Parte Contractantã dupã readmisie nu îndeplineau condiþiile
menþionate în articolele 1, 2 ºi 3 la timpul pãrãsirii teritoriului Statului Pãrþii
Contractante solicitante.
289
2. Cheltuielile pentru cãlãtoria persoanelor pînã la frontiera Statului de
destinaþie, precum ºi cheltuielile pentru o eventualã readmisie repetatã, vor fi
suportate de Partea Contractantã solicitantã.
CAPITOLUL IV
PROCEDURA DE READMISIE
Articolul 6
1. Solicitãrile de readmisie înaintate în conformitate cu articolele 1, 2 ºi 3
sunt stabilite între ministerele de Interne ale celor douã Pãrþi Contractante.
2. Solicitãrile de readmisie vor conþine informaþie privind identitatea,
documentele personale eventual deþinute de cãtre cetãþenii strãini. ªederea
lor pe teritoriul Statului Pãrþii Contractante solicitate ºi circumstanþele intrãrii
ilegale pe teritoril Statului Pãrþii Contractante solicitante. Aceste informaþii
urmeazã sã fie suficient de exhaustive, astfel încît sã satisfacã cerinþele
autoritãþilor competente.
3. deciziile de readmisie pentu cetãþenii terþilor þãri urmeazã sã fie adoptate
cît de curînd posibil, dar nu mai mult de 20 zile din data primirii solicitãrii.
Autorizarea readmisiei este valabilã pe un termen de trei luni din data
notificãrii. În cazul cînd persoana vizatã trebuie sã fie disponibilã pentru
autoritãþile judiciare ale Statului Pãrþii Contractante solicitante, Ministerele de
Interne vor conveni de comun acord asupra prelungirii acestui termen-limitã.
CAPITOLUL V
ADMISIA ÎN TRANZIT
Articolul 7
1. Fiecare dintre Pãrþile Contractante, la cererea celeilalte, va autoriza
tranzitul prin teritoriul Statului sãu a cetãþenilor unor terþe State în privinþa cãrora
a fost emis un ordin de expulzare de cãtre Partea Contractantã solicitantã.
2. Partea Contractantã solicitantã este responsabilã de continuarea cãlãtoriei
strãinilor spre þara de destinaþie ºi va reprimi persoana în cauzã dacã dintr-un
oarecare motiv ordinul de expulzare nu poate fi executat.
3. Partea Contractantã solicitantã va garanta Pãrþii Contractante solicitate
asigurarea strãinului, tranzitul cãruia a fost autorizat, cu tichet de cãlãtorie spre
þara de destinaþie.
Articolul 8
1. Partea Contractantã care a emis ordinul de expulzare trebuie sã notifice
Partea Contractantã solicitatã dacã este necesarã o escortã pe parcursul tranzitului
strãinului. În vederea efectuãrii tranzitului Partea Contractantã solicitantã poate:
Decide asupra efectuãrii escortãrii cu personalul sãu;
Decide de a asigura efectuarea escortãrii de comun acord cu Partea
Contractantã care a emis ordinul de expulzare.
290
2. Dacã în circumstanþe absolut excepþionale escortarea se efectueazã prin
intermediul transportului auto, Pãrþile Contractante vor conveni de comun acord
asupra necesitãþii ºi modalitãþilor acestei escorte.
Articolul 9
1. Solicitarea de tranzit ca rezultat al expulzãrii va fi înaintatã direct între
autoritãþile competente ale Pãrþilor Contractante.
2. Solicitatea trebuie sã conþinã informaþiile referitoare la identitatea ºi
cetãþenia strãinului, data cãlãtoriei, timpul ºi locul sosirii în þara de tranzit ºi
timpul ºi locul plecãrii din aceastã þarã spre þara de destinaþie finalã. În caz de
necesitate se va furniza informaþia referitoare la personalul escortei.
Articolul 10
Autorizarea tranzitului ca rezultat al expulzãrii poate fi refuzatã:
Dacã în þara de destinaþie strãinul poate fi supus pericolului persecutãrii
din motive de rasã, religie, naþionalitate, apartenenþã socialã sau opinie politicã;
Dacã strãinul riscã sã fie acuzat sau condamnat de cãtre o instanþã de
judecatã penalã pentru o infracþiune anterioarã în þara de destinaþie.
CAPITOLUL VI
Articolul 11
Prevederile prezentului Acord nu afecteazã drepturile ºi obligaþiile Pãrþilor
Contractante legate de admisia sau readmisia strãinilor ce reiese din realizarea
altor acorduri internaþionale.
Prevederile prezentului Aord, de asemenea, nu aduc atingere aplicãrii
prevederilor acordurilor ºi convenþiilor internaþionale în materie de drepturi ale
omului semnatede cãtre Pãrþile Contractante.
Articolul 12
1. Ministerele de Interne ale Republicii Moldova ºi Republicii Italiene vor
întocmi o listã a punctelor de trecere a frontierii de stat autorizate sã permitã
readmisia sau tranzitul strãinilor.
2. Ele, de asemenea, vor întocmi lista aeroporturilor care pot fi folosite pentu
tranzitarea strãinilor cãtre þãrile sale destinaþie.
Articolul 13
Pãrþile Contractante vor recunoaºte reciproc condiþiile cele mai favorabile
pe care una dintre Pãrþile Contractante le stipuleazã sau le va stipula cu alte
þãri în materie de readmisie a cetãþenilor Statelor terþe.
Articolul 14
1. Pãrþile Contractante vor face schimb de informaþie ºi, la necesitate, vor
purta consultãri în vederea implementãrii prevederilor prezentului Acord.
291
2. De comun acord, Pãrþile Contractante prin schimb de note efectuate prin
canale diplomatice pot introduce modificãri ºi completãri în prezentul Acord.
Acestea vor intra în vigoare în conformitate cu punctul 1 al articolului 15.
3. Divergenþele apãrute la interpretarea prevederilor prezentului Acord vor
fi soluþionate într-un mod amiabil prin canale diplomatice.
Articolul 15
1. Prezentul Acord va intra în vigoare în prima zi a primei luni urmãtoare
datei primirii ultimei note prin care Pãrþile Contractante se notificã reciproc despre
îndeplinirea procedurilor legale interne necesare pentru intrarea lui în vigoare.
2. Prezentul Acord va fi valabil pentru o perioadã de 5 (cinci) ani ºi se
reînnoieºte tacit pentru perioade consecutive identice. El poate fi denunþat în
orice moment ºi denunþarea va intra în vigoare la expirarea a 6 (ºase) luni
dupã notificarea acesteia celeilalte Pãrþi Contractante.
3. Pãrþile Contractante pot suspenda temporar sau definitiv aplicarea unor
sau tuturor prevederilor prezentului Acord, cu excepþia articolului 1, din motive
de ordine sau sãnãtate publicã, sau din motivul securitãþii de stat. Cealaltã
Parte Contractantã va fi imediat informatã despre adoptarea sau anularea unei
atare decizii prin canale diplomatice.Suspendarea intrã în vigoare imediat.
În confirmarea celor de mai sus subsemnaþii Reprezentanþi, respectiv

împuterniciþi de cãtre Guvernele sale, au semnat prezentul Acord.
Notã: Moldova mai are acorduri de readmisie semnate cu Republica Cehã, la 7 august 2003,
ºi cu Elveþia, la 6 noiembrie 2003. Aceste acorduri nu au fost, deocamdatã, ratificate. La 18
noiembrie 2003 Guvernul Republicii Moldova a iniþiat negocierile pentru semnarea unui
acord de readmisie cu Guvernul Republicii Macedonia. Cu Slovacia acordul de readmisie se
aflã în faza negocierilor.
292
Secþiunea II
ACTE JURIDICE
NAÞIONALE
293
LEGI
CONSTITUÞIA REPUBLICII MOLDOVA1
NOI, reprezentanþii plenipotenþiari ai poporului Republicii Moldova, deputaþi

în Parlament,
PORNIND de la aspiraþiile seculare ale poporului de a trãi într-o þarã suve-
ranã, exprimate prin proclamarea independenþei Republicii Moldova,
AVÎND în vedere continuitatea statalitãþii poporului moldovenesc în contextul
istoric ºi etnic al devenirii lui ca naþiune,
NÃZUIND spre satisfacerea intereselor cetãþenilor de altã origine etnicã,
care împreunã cu moldovenii constituie poporul Republicii Moldova,
CONSIDERÎND statul de drept, pacea civicã, democraþia, demnitatea omului,
drepturile ºi libertãþile lui, libera dezvoltare a personalitãþii umane, dreptatea ºi
pluralismul politic valori supreme,
FIIND CONªTIENÞI de responsabilitatea ºi obligaþiile noastre faþã de
generaþiile precedente, actuale ºi viitoare,
REAFIRMÎND devotamentul nostru faþã de valorile general-umane, dorinþa
de a trãi în pace ºi bunã înþelegere cu toate popoarele lumii conform principiilor
ºi normelor unanim recunoscute ale dreptului internaþional,
ADOPTÃM Constituþia Republicii Moldova, declarînd-o LEGE SUPREMÃ A
SOCIETÃÞII ªI A STATULUI.

TITLUL II
DREPTURILE, LIBERTÃÞILE ªI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE

CAPITOLUL II
DREPTURILE ªI LIBERTÃÞILE FUNDAMENTALE
Articolul 24. Dreptul la viaþã ºi la integritate fizicã ºi psihicã
(1) Statul garanteazã fiecãrui om dreptul la viaþã ºi la integritate fizicã ºi psihicã.
(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude,
inumane ori degradante.
1
Adoptatã la 29 iulie 1994. Monitorul oficial al Republicii Moldova nr. 1 din 12.08.1994.
294
(3) Pedeapsa cu moartea este abolitã. Nimeni nu poate fi condamnat la o
asemenea pedeapsã ºi nici executat decît numai pentru acte sãvîrºite în timp
de rãzboi sau de pericol iminent de rãzboi ºi numai în condiþiile legii.
[Alin.3 art. 24 în redacþia Legii nr. 351-XV din 12.07.2001]
Articolul 25. Libertatea individualã ºi siguranþa persoanei
(1) Libertatea individualã ºi siguranþa persoanei sînt inviolabile.
(2) Percheziþionarea, reþinerea sau arestarea unei persoane sînt permise
numai în cazurile ºi cu procedura prevãzute de lege.
(3) Reþinerea nu poate depãºi 72 de ore.
(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecãtor, pentru o
duratã de cel mult 30 de zile. Asupra legalitãþii mandatului se poate depune
recurs, în condiþiile legii, în instanþa judecãtoreascã ierarhic superioarã. Termenul
arestãrii poate fi prelungit numai de cãtre judecãtor sau de cãtre instanþa
judecãtoreascã, în condiþiile legii, cel mult pînã la 12 luni.
(5) Celui reþinut sau arestat i se aduc de îndatã la cunoºtinþã motivele reþinerii
sau ale arestãrii, iar învinuirea în cel mai scurt termen; motivele reþinerii ºi învinuirea
se aduce la cunoºtinþã numai în prezenþa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(6) Eliberarea celui reþinut sau arestat este obligatorie dacã motivele reþinerii
sau arestãrii au dispãrut.
Articolul 26. Dreptul la apãrare
(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) Fiecare om are dreptul sã reacþioneze independent, prin mijloace legi-
time, la încãlcarea drepturilor ºi libertãþilor sale.
(3) În tot cursul procesului pãrþile au dreptul sã fie asistate de un avocat,
ales sau numit din oficiu.
(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercitã apãrarea în limitele
prevãzute se pedepseºte prin lege.
Articolul 27. Dreptul la libera circulaþie
(1) Dreptul la libera circulaþie în þarã este garantat.
(2) Oricãrui cetãþean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-ºi
stabili domiciliul sau reºedinþa în orice localitate din þarã, de a ieºi, de a emigra
ºi de a reveni în þarã.
Articolul 28. Viaþa intimã, familialã ºi privatã
Statul respectã ºi ocroteºte viaþa intimã, familialã ºi privatã.
Articolul 29. Inviolabilitatea domiciliului
(1) Domiciliul ºi reºedinþa sînt inviolabile. Nimeni nu poate pãtrunde sau
rãmîne în domiciliul sau în reºedinþa unei persoane fãrã consimþãmîntul acesteia.
295
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în urmãtoarele
situaþii:
a) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotãrîri judecã-
toreºti;
b) pentru înlãturarea unei primejdii care ameninþã viaþa integritatea fizicã
sau bunurile unei persoane;
c) pentru prevenirea rãspîndirii unei epidemii.
(3) Percheziþiile ºi cercetãrile la faþa locului pot fi ordonate ºi efectuate numai
în condiþiile legii.
(4) Percheziþiile în timpul nopþii sînt interzise,în afarã de cazul unui delict
flagrant.
Articolul 30. Secretul corespondenþei
(1) Statul asigurã secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poºtale,
al convorbirilor telefonice ºi al celorlalte mijloace legale de comunicare.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în cazurile
cînd aceastã derogare este necesarã în interesele securitãþii naþionale, bunãstãrii
economice a þãrii, ordinii publice ºi în scopul prevenirii infracþiunilor.
Articolul 31. Libertatea conºtiinþei
(1) Libertatea conºtiinþei este garantatã. Ea trebuie sã se manifeste în spirit
de toleranþã ºi de respect reciproc.
(2) Cultele religioase sînt libere ºi se organizeazã potrivit statutelor proprii,
în condiþiile legii.
(3) În relaþiile dintre cultele religioase sînt interzise orice manifestãri de
învrãjbire.
(4) Cultele religioase sînt autonome, separate de stat ºi se bucurã de sprijinul
acestuia,inclusiv prin înlesnirea asistenþei religioase în armatã, în spitale, în
penitenciare, în aziluri ºi în orfelinate.
Articolul 32. Libertatea opiniei ºi a exprimãrii
(1) Oricãrui cetãþean îi este garantatã libertatea gîndirii, a opiniei, precum ºi
libertatea exprimãrii în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil.
(2) Libertatea exprimãrii nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul
altei persoane la viziune proprie.
(3) Sînt interzise ºi pedepsite prin lege contestarea ºi defãimarea statului ºi
a poporului, îndemnul la rãzboi de agresiune, la urã naþionalã, rasialã sau
religioasã, incitarea la discriminare,la separatism teritorial,la violenþã publicã,
precum ºi alte manifestãri ce atenteazã la regimul constituþional.
Articolul 33. Libertatea creaþiei
(1) Libertatea creaþiei artistice ºi ºtiinþifice este garantatã. Creaþia nu este
supusã cenzurii.
296
(2) Dreptul cetãþenilor la proprietatea intelectualã,interesele lor materiale ºi
morale ce apar în legãturã cu diverse genuri de creaþie intelectualã sînt apãrate
de lege.
(3) Statul contribuie la pãstrarea, la dezvoltarea ºi la propagarea realizãrilor
culturii ºi ºtiinþei, naþionale ºi mondiale.
Articolul 34. Dreptul la informaþie
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaþie de interes public
nu poate fi ingrãdit.
(2) Autoritãþile publice, potrivit competenþelor ce le revin, sînt obligate sã
asigure informarea corectã a cetãþenilor asupra treburilor publice ºi asupra
problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informaþie nu trebuie sã prejudicieze mãsurile de protecþie a
cetãþenilor sau siguranþa naþionalã.
(4) Mijloacele de informare publicã, de stat sau private,sînt obligate sã asigure
informarea corectã a opiniei publice.
(5) Mijloacele de informare publicã nu sînt supuse cenzurii.
Articolul 35. Dreptul la învãþãturã
(1) Dreptul la învãþãturã este asigurat prin învãþãmîntul general obligatoriu,
prin învãþãmîntul liceal ºi prin cel profesional, prin învãþãmîntul superior, precum
ºi prin alte forme de instruire ºi de perfecþionare.
(2) Statul asigurã,în condiþiile legii, dreptul de a alege limba de educare ºi
instruire a persoanelor.
(3) Studierea limbii de stat se asigurã în instituþiile de învãþãmînt de toate
gradele.
(4) Învãþãmîntul de stat este gratuit.
(5) Instituþiile de învãþãmînt, inclusiv cele nestatale, se înfiinþeazã ºi îºi
desfãºoarã activitatea în condiþiile legii.
(6) Instituþiile de învãþãmînt superior beneficiazã de dreptul la autonomie.
(7) Învãþãmîntul liceal, profesional ºi cel superior de stat este egal accesibil
tuturor, pe bazã de merit.
(8) Statul asigurã, în condiþiile legii, libertatea învãþãmîntului religios.
Învãþãmîntul de stat este laic.
(9) Dreptul prioritar de a alege sfera de instruire a copiilor revine pãrinþilor.
Articolul 36. Dreptul la ocrotirea sãnãtãþii
(1) Dreptul la ocrotirea sãnãtãþii este garantat.
(2) Minimul asigurãrii medicale oferit de stat este gratuit.
(3) Structura sistemului naþional de ocrotire a sãnãtãþii ºi mijloacele de
protecþie a sãnãtãþii fizice ºi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii
organice.
297
Articolul 37. Dreptul la un mediu înconjurãtor sãnãtos
(1) Fiecare om are dreptul la un mediu înconjurãtor neprimejdios din punct
de vedere ecologic pentru viaþã ºi sãnãtate, precum ºi la produse alimentare ºi
obiecte de uz casnic inofensive.
(2) Statul garanteazã fiecãrui om dreptul la accesul liber ºi la rãspîndirea
informaþiilor veridice privitoare la starea mediului natural la condiþiile de viaþã ºi
de muncã, la calitatea produselor alimentare ºi a obiectelor de uz casnic.
(3) Tãinuirea sau falsificarea informaþiilor despre factorii ce sînt în detrimentul
sãnãtãþii oamenilor se interzice prin lege.
(4) Persoanele fizice ºi juridice rãspund pentru daunele pricinuite sãnãtãþii
ºi avutului unei persoane, ca urmare a unor contravenþii ecologice.
Articolul 38. Dreptul de vot ºi dreptul de a fi ales
(1) Voinþa poporului constituie baza puterii de stat. Aceastã voinþã se exprimã
prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal,
direct, secret ºi liber exprimat.
(2) Cetãþenii Republicii Moldova au drept de vot de la vîrsta de 18 ani,
împliniþi pînã în ziua alegerilor inclusiv, excepþie fãcînd cei puºi sub interdicþie
în modul stabilit de lege.
(3) Dreptul de a fi aleºi le este garantat cetãþenilor Republicii Moldova cu
drept de vot, în condiþiile legii.
Articolul 39. Dreptul la administrare
(1) Cetãþenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea
treburilor publice nemijlocit, precum ºi prin reprezentanþii lor.
(2) Oricãrui cetãþean i se asigurã, potrivit legii, accesul la o funcþie publicã.
Articolul 40. Libertatea întrunirilor
Mitingurile, demonstraþiile, manifestãrile, procesiunile sau orice alte întruniri
sînt libere ºi se pot organiza ºi desfãºura numai în mod paºnic, fãrã nici un fel
de arme.
Articolul 41. Libertatea partidelor ºi a altor organizaþii social-politice
(1) Cetãþenii se pot asocia liber în partide ºi în alte organizaþii social-politice.
Ele contribuie la definirea ºi la exprimarea voinþei politice a cetãþenilor ºi, în
condiþiile legii, participã la alegeri.
(2) Partidele ºi alte organizaþii social-politice sînt egale în faþa legii.
(3) Statul asigurã respectarea drepturilor ºi intereselor legitime ale partidelor
ºi ale altor organizaþii social-politice.
(4) Partidele ºi alte organizaþii social-politice care, prin scopurile ori prin
activitatea lor, militeazã împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de
drept, a suveranitãþii ºi independenþei, a integritãþii teritoriale a Republicii
Moldova sînt neconstituþionale.
(5) Asociaþiile secrete sînt interzise.
298
(6) Activitatea partidelor constituite din cetãþeni strãini este interzisã.
(7) Funcþiile publice ai cãror titulari nu pot face parte din partide se stabilesc
prin lege organicã.
Articolul 42. Dreptul de a întemeia ºi de a se afilia la sindicate
(1) Orice salariat are dreptul de a întemeia ºi de a se afilia la sindicate
pentru apãrarea intereselor sale.
(2) Sindicatele se constituie ºi îºi desfãºoarã activitatea potrivit cu statutele
lor, în condiþiile legii. Ele contribuie la apãrarea intereselor profesionale,
economice ºi sociale ale salariaþilor.
Articolul 43. Dreptul la muncã ºi la protecþia muncii
(1) Orice persoanã are dreptul la muncã, la libera alegere a muncii, la condiþii
echitabile ºi satisfãcãtoare de muncã,precum ºi la protecþia împotriva ºomajului.
(2) Salariaþii au dreptul la protecþia muncii. Mãsurile de protecþie privesc
securitatea ºi igiena muncii, regimul de muncã al femeilor ºi al tinerilor, instituirea
unui salariu minim pe economie, repaosul sãptãmînal, concediul de odihnã
plãtit, prestarea muncii în condiþii grele, precum ºi alte situaþii specifice.
(3) Durata sãptãmînii de muncã este de cel mult 40 de ore.
(4) Dreptul la negocieri în materie de muncã ºi caracterul obligatoriu al
convenþiilor colective sînt garantate.
Articolul 44. Interzicerea muncii forþate
(1) Munca forþatã este interzisã.
(2) Nu constituie muncã forþatã:
a) serviciul cu caracter militar sau activitãþile desfãºurate în locul acestuia
de cei care, potrivit legii, nu satisfac serviciul militar obligatoriu;
b) munca unei persoane condamnate, prestatã în condiþii normale, în
perioada de detenþie sau de libertate condiþionatã;
c) prestaþiile impuse în situaþia creatã de calamitãþi ori de alt pericol, precum
ºi cele care fac parte din obligaþiile civile normale, stabilite de lege.
Articolul 45. Dreptul la grevã
(1) Dreptul la grevã este recunoscut. Grevele pot fi declanºate numai în
scopul apãrãrii intereselor profesionale cu caracter economic ºi social ale
salariaþilor.
(2) Legea stabileºte condiþiile de exercitare a dreptului la grevã, precum ºi
rãspunderea pentru declanºarea nelegitimã a grevelor.
Articolul 46. Dreptul la proprietate privatã ºi protecþia acesteia
(1) Dreptul la proprietate privatã, precum ºi creanþele asupra statului, sînt
garantate.
(2) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauzã de utilitate publicã,
stabilitã potrivit legii, cu dreaptã ºi prealabilã despãgubire.
299
(3) Averea dobînditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobîndirii
se prezumã.
(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracþiuni ori contravenþii
pot fi confiscate numai în condiþiile legii.
(5) Dreptul de proprietate privatã obligã la respectarea sarcinilor privind
protecþia mediului înconjurãtor ºi asigurarea bunei vecinãtãþi, precum ºi la
respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.
(6) Dreptul la moºtenire a proprietãþii private este garantat.
Articolul 47. Dreptul la asistenþã ºi protecþie socialã
(1) Statul este obligat sã ia mãsuri pentru ca orice om sã aibã un nivel de trai
decent, care sã-i asigure sãnãtatea ºi bunãstarea,lui ºi familiei lui, cuprinzînd hrana,
îmbrãcãmintea, locuinþa, îngrijirea medicalã, precum ºi serviciile sociale necesare.
(2) Cetãþenii au dreptul la asigurare în caz de: ºomaj,boalã, invaliditate,
vãduvie, bãtrîneþe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzis-
tenþã,în urma unor împrejurãri independente de voinþa lor.
Articolul 48. Familia
(1) Familia constituie elementul natural ºi fundamental al societãþii ºi are
dreptul la ocrotire din partea societãþii ºi a statului.
(2) Familia se întemeiazã pe cãsãtoria liber consimþitã între bãrbat ºi
femeie,pe egalitatea lor în drepturi ºi pe dreptul ºi îndatorirea pãrinþilor de a
asigura creºterea,educaþia ºi instruirea copiilor.
(3) Condiþiile de încheiere, de desfacere ºi de nulitate a cãsãtoriei se stabilesc
prin lege.
(4) Copiii sînt obligaþi sã aibã grijã de pãrinþi ºi sã le acorde ajutor.
Articolul 49. Protecþia familiei ºi a copiilor orfani
(1) Statul faciliteazã, prin mãsuri economice ºi prin alte mãsuri, formarea
familiei ºi îndeplinirea obligaþiilor ce îi revin.
(2) Statul ocroteºte maternitatea, copiii ºi tinerii, stimulînd dezvoltarea
instituþiilor necesare.
(3) Toate preocupãrile privind întreþinerea, instruirea ºi educaþia copiilor orfani
ºi a celor lipsiþi de ocrotirea pãrinþilor revin statului ºi societãþii. Statul stimuleazã
ºi sprijinã activitatea de binefacere faþã de aceºti copii.
Articolul 50. Ocrotirea mamei, copiilor ºi a tinerilor
(1) Mama ºi copilul au dreptul la ajutor ºi ocrotire specialã. Toþi copiii, inclusiv
cei nãscuþi în afara cãsãtoriei, se bucurã de aceeaºi ocrotire socialã.
(2) Copiii ºi tinerii se bucurã de un regim special de asistenþã în realizarea
drepturilor lor.
(3) Statul acordã alocaþiile necesare pentru copii ºi ajutoare pentru îngrijirea
copiilor bolnavi ori handicapaþi. Alte forme de asistenþã socialã pentru copii ºi
tineri se stabilesc prin lege.
300
(4) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activitãþi care le-ar dãuna
sãnãtãþii,moralitãþii sau care le-ar pune în primejdie viaþa ori dezvoltarea normalã
sînt interzise.
(5) Autoritãþile publice asigurã condiþii pentru participarea liberã a tinerilor la
viaþa socialã,economicã, culturalã ºi sportivã a þãrii.
Articolul 51. Protecþia persoanelor handicapate
(1) Persoanele handicapate beneficiazã de o protecþie specialã din partea
întregii societãþi. Statul asigurã pentru ele condiþii normale de tratament, de
readaptare,de învãþãmînt, de instruire ºi de integrare socialã.
(2) Nimeni nu poate fi supus nici unui tratament medical forþat, decît în
cazurile prevãzute de lege.
Articolul 52. Dreptul de petiþionare
(1) Cetãþenii au dreptul sã se adreseze autoritãþilor publice prin petiþii for-
mulate numai în numele semnatarilor.
(2) Organizaþiile legal constituite au dreptul sã adreseze petiþii exclusiv în
numele colectivelor pe care le reprezintã.
Articolul 53. Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã
(1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu de o autoritate publicã, printr-un
act administrativ sau prin nesoluþionarea în termenul legal a
unei cereri,este îndreptãþitã sã obþinã recunoaºterea dreptului pretins,
anularea actului ºi repararea pagubei.
(2) Statul rãspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin
erorile sãvîrºite în procesele penale de cãtre organele de anchetã ºi instanþele
judecãtoreºti.
Articolul 54. Restrîngerea exerciþiului unor drepturi sau al unor libertãþi
(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar
diminua drepturile ºi libertãþile fundamentale ale omului ºi cetãþeanului.
(2) Exerciþiul drepturilor ºi libertãþilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît
celor prevãzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale
dreptului internaþional ºi sînt necesare în interesele securitãþii naþionale,
integritãþii teritoriale, bunãstãrii economice a þãrii, ordinii publice, în scopul
prevenirii tulburãrilor în masã ºi infracþiunilor, protejãrii drepturilor, libertãþilor ºi
demnitãþii altor persoane, împiedicãrii divulgãrii informaþiilor confidenþiale sau
garantãrii autoritãþii ºi imparþialitãþii justiþiei.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate
în articolele 20-24.
(4) Restrîngerea trebuie sã fie proporþionalã cu situaþia care a determinat-o
ºi nu poate atinge existenþa dreptului sau a libertãþii.
[Art. 54 în redacþia Legii nr. 351-XV din 12.07.2001]
301
CAPITOLUL III
ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE
Articolul 55. Exercitarea drepturilor ºi a libertãþilor
Orice persoanã îºi exercitã drepturile ºi libertãþile constituþionale cu
bunãcredinþã, fãrã sã încalce drepturile ºi libertãþile altora.
Articolul 56. Devotamentul faþã de þarã
(1) Devotamentul faþã de þarã este sacru.
(2) Cetãþenii cãrora le sînt încredinþate funcþii publice, precum ºi militarii,
rãspund de îndeplinirea cu credinþã a obligaþiilor ce le revin ºi, în cazurile
prevãzute de lege, depun jurãmîntul cerut de ea.
Articolul 57. Apãrarea Patriei
(1) Apãrarea Patriei este un drept ºi o datorie sfîntã a fiecãrui cetãþean.
(2) Serviciul militar este satisfãcut în cadrul forþelor militare, destinate apãrãrii
naþionale, pazei frontierei ºi menþinerii ordinii publice, în condiþiile legii.
Articolul 58. Contribuþii financiare
(1) Cetãþenii au obligaþia sa contribuie, prin impozite ºi prin taxe la cheltuielile
publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure aºezarea justã a sarcinilor
fiscale.
(3) Orice alte prestaþii sînt interzise, în afara celor stabilite prin lege.
Articolul 59. Protecþia mediului înconjurãtor ºi ocrotirea monumentelor
Protecþia mediului înconjurãtor, conservarea ºi ocrotirea monumentelor
istorice ºi culturale constituie o obligaþie a fiecãrui cetãþean.

Articolul 128. Proprietatea cetãþenilor strãini ºi a apatrizilor
(1) În Republica Moldova este ocrotitã proprietatea altor state, a organizaþiilor
internaþionale, a cetãþenilor strãini ºi a apatrizilor.
(2) Modul ºi condiþiile de exercitare a dreptului de proprietate al persoanelor
fizice ºi juridice strãine, precum ºi al apatrizilor, pe teritoriul Republicii Moldova
sînt reglementate prin lege.

302
CODUL CIVIL
CARTEA A CINCEA
DREPTUL INTERNAÞIONAL PRIVAT1
Nr. 1107-XV din 06.06.2002

Extras

CARTEA V
T I T L U L II
NORMELE CONFLICTUALE
CAPITOLUL I
STATUTUL PERSOANEI FIZICE
Articolul 1587. Legea naþionalã a persoanei fizice
(1) Starea civilã ºi capacitatea persoanei fizice sînt cîrmuite de legea naþionalã.
(2) Legea naþionalã a cetãþeanului se considerã legea statului a cãrui
cetãþenie o are persoana. Determinarea cetãþeniei se face conform legii statului
a cãrui cetãþenie se invocã. În cazul în care persoana are douã sau mai multe
cetãþenii, legea naþionalã se considerã dreptul statului cu care persoana are
cele mai strînse legãturi.
(3) Legea naþionalã a apatridului se considerã legea statului în care el îºi
are domiciliul sau reºedinþa.
(4) Legea naþionalã a refugiatului se considerã legea statului care îi acordã
azil.
(5) Legea naþionalã a cetãþeanului Republicii Moldova care, potrivit legii strãine,
este considerat cã are o altã cetãþenie este consideratã legea Republicii Moldova.
Articolul 1588. Capacitatea juridicã a cetãþenilor strãini ºi a apatrizilor
În materie de capacitate juridicã, cetãþenilor strãini ºi apatrizilor în Repub-
lica Moldova li se acordã regim naþional, cu excepþia cazurilor prevãzute de
Constituþie, de alte legi ale Republicii Moldova sau de tratatele internaþionale la
care Republica Moldova este parte.
Articolul 1589. Numele cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor
Drepturile cetãþeanului strãin sau ale apatridului la nume, folosirea ºi protecþia
lui sînt guvernate de legea sa naþionalã. Protecþia împotriva actelor ce atenteazã
la dreptul la nume sãvîrºite pe teritoriul Republicii Moldova este asiguratã potrivit
legislaþiei acesteia.
72 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. nr. 82-86/661 din 22.06.2002.
303
Articolul 1590. Capacitatea de exerciþiu a cetãþenilor strãini
ºi a apatrizilor
(1) Capacitatea de exerciþiu a cetãþenilor strãini ºi a apatrizilor este guvernatã
de legea lor naþionalã.
(2) Persoana care nu beneficiazã de capacitate de exerciþiu conform legii
sale naþionale nu este în drept sã invoce lipsa capacitãþii de exerciþiu dacã are
capacitate de exerciþiu conform legii locului de încheiere a actului juridic, cu
excepþia cazurilor în care se va dovedi cã cealaltã parte la act ºtia sau trebuia
sã ºtie despre lipsa capacitãþii de exerciþiu.
(3) Capacitatea de exerciþiu a cetãþenilor strãini ºi a apatrizilor în materie de
acte juridice încheiate pe teritoriul Republicii Moldova ºi în materie de obligaþii
din cauzarea de prejudiciu se stabileºte conform legislaþiei Republicii Moldova.
(4) Apartenenþa unei persoane la o nouã lege naþionalã nu aduce atingere
majoratului dobîndit ºi recunoscut conform legii aplicabile anterior.
Articolul 1591. Declararea cetãþeanului strãin sau apatridului
incapabil sau limitat în capacitatea de exerciþiu
(1) Cetãþeanul strãin sau apatridul poate fi declarat incapabil sau limitat în
capacitatea de exerciþiu, conform legislaþiei Republicii Moldova.
(2) Reprezentarea legalã a cetãþeanului strãin sau apatridului lipsit de ca-
pacitate de exerciþiu, precum ºi asistarea cetãþeanului strãin sau apatridului
limitat în capacitatea de exerciþiu sînt supuse legii care reglementeazã raporturile
juridice de reprezentare sau asistare.
Articolul 1592. Tutela ºi curatela
(1) Instituirea, modificarea, producerea de efecte ºi încetarea raporturilor
de tutelã ºi curatelã asupra minorilor, persoanelor majore incapabile sau limitate
în capacitatea de exerciþiu, precum ºi raporturile între tutore sau curator ºi
persoana care se aflã sub tutelã sau curatelã, sînt guvernate de legea naþionalã
a acesteia.
(2) Acceptarea tutelei sau curatelei este guvernatã de legea naþionalã a
persoanei desemnate în calitate de tutore sau curator.
(3) Raporturile dintre tutore sau curator ºi persoana care se aflã sub tutelã
sau curatelã se determinã conform legii statului a cãrui autoritate a desemnat
tutorele sau curatorul. În cazul în care persoana care se aflã sub tutelã sau
curatelã locuieºte pe teritoriul Republicii Moldova, se aplicã legea Republicii
Moldova dacã este mai favorabilã persoanei.
(4) Tutela sau curatela instituitã asupra cetãþenilor Republicii Moldova care
au reºedinþã în afara teritoriului Republicii Moldova este recunoscutã ca fiind
valabilã în cazul în care nu existã obiecþii legale întemeiate din partea oficiului
consular al Republicii Moldova acreditat în statul respectiv, iar în lipsa acestuia,
din partea ambasadei.
304
Articolul 1593. Declararea dispariþiei fãrã veste sau morþii
cetãþeanului strãin sau apatridului
Hotãrîrea judecãtoreascã cu privire la declararea dispariþiei fãrã veste sau
constatarea morþii cetãþeanului strãin sau apatridului se adoptã ori se anuleazã
conform legii sale naþionale. În cazul în care este imposibilã determinarea acestei
legi, se aplicã legislaþia Republicii Moldova.
Articolul 1594. Înregistrarea în strãinãtate a actelor de stare civilã
ale cetãþenilor Republicii Moldova
Înregistrarea actelor de stare civilã ale cetãþenilor Republicii Moldova care
au reºedinþã în afara teritoriului ei se efectueazã de cãtre oficiile consulare ale
Republicii Moldova, iar în lipsa acestora, de cãtre ambasade.
Articolul 1595. Activitatea comercialã a cetãþenilor strãini ºi apatrizilor
Calitatea de comerciant a cetãþeanului strãin sau a apatridului care îi permite
sã desfãºoare activitate comercialã fãrã a se constitui persoanã juridicã se
determinã conform legii statului în care cetãþeanul strãin sau apatridul a obþinut
autorizarea de a desfãºura activitate comercialã.

CODUL DE PROCEDURÃ CIVILÃ1
Nr. 225-XV din 30.05.2003

Articolul 28. Competenþa instanþelor judecãtoreºti ...
(3) Instanþele judecãtoreºti de drept comun judecã pricinile cu participarea
cetãþenilor strãini, apatrizilor, organizaþiilor strãine, organizaþiilor cu investiþii
strãine, organizaþiilor internaþionale, cu excepþia pricinilor în litigii economice ºi
altor pricini date în competenþa judecãtoriilor economice. ...
Articolul 29. Competenþa instanþelor judecãtoreºti economice
...
(3) Instanþele judecãtoreºti economice judecã pricinile ce þin de competenþa
lor cu participarea organizaþiilor ºi cetãþenilor Republicii Moldova, precum ºi a
organizaþiilor ºi cetãþenilor strãini, apatrizilor, organizaþiilor cu investiþii strãine,
organizaþiilor internaþionale care practicã activitãþi de întreprinzãtor dacã prin
lege, printr-un tratat internaþional la care Republica Moldova este parte sau
1
305
prin înþelegere a pãrþilor nu se stabileºte o altã modalitate de soluþionare a unor
astfel de litigii.
...
Articolul 33. Competenþa curþilor de apel
(1) Ca instanþe de drept comun, curþile de apel judecã în primã instanþã
pricinile civile privind:
...
f) încuviinþarea adopþiei copilului de cãtre cetãþeni ai Republicii Moldova
domiciliaþi în strãinãtate ºi de cãtre cetãþeni strãini ºi apatrizi.
...
Articolul 90. Cheltuielile de judecare a pricinii ...
(2) Din cheltuielile de judecare a pricinii fac parte:
...
e) cheltuielile suportate de cetãþenii strãini ºi de apatrizi în legãturã cu plata
interpretului dacã tratatele internaþionale la care Republica Moldova este parte
nu prevãd altfel;
...
CAPITOLUL XXV
ÎNCUVIINÞAREA ADOPÞIEI

Articolul 286. Depunerea cererii
...
(2) Cetãþenii Republicii Moldova domiciliaþi în strãinãtate ºi cetãþenii strãini
sau apatrizii care vor sã adopte un copil cetãþean al Republicii Moldova depun
cerere la curtea de apel de la domiciliul (locul de aflare) al copilului.
...
Articolul 289. Actele care se anexeazã la cererea de adopþie
a copiilor cetãþeni ai Republicii Moldova de cãtre cetãþeni
ai Republicii Moldova domiciliaþi în strãinãtate, de cãtre
cetãþeni strãini ºi apatrizi sau la cererea de adopþie a
copiilor strãini de cãtre cetãþeni ai Republicii Moldova
(1) La cererea de adopþie a unui copil cetãþean al Republicii Moldova depusã
de cetãþeni ai Republicii Moldova domiciliaþi în strãinãtate, de cetãþeni strãini
sau apatrizi se anexeazã actele specificate la art. 288, precum ºi avizul organului
competent din þara al cãrei cetãþean este adoptatorul (în cazul adopþiei de cãtre
un apatrid, a statului în care este domiciliat) privitor la condiþiile de trai ºi la
posibilitatea de a fi adoptator, permisiunea datã copilului de autoritatea
competentã a statului respectiv de a intra ºi a locui permanent pe teritoriul sãu.
...
306
(3) Actele prezentate de adoptatori cetãþeni strãini sau de apatrizi se
legalizeazã în modul stabilit. Actele legalizate se traduc în limba de stat a
Republicii Moldova ºi se autentificã notarial.
(4) Actele anexate la cererea de adopþie se prezintã în douã exemplare.
TITLUL IV
PROCEDURA ÎN PROCESELE CU ELEMENT DE EXTRANEITATE
CAPITOLUL XL
Articolul 454. Drepturile ºi obligaþiile procedurale ale persoanelor
strãine
(1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii, organizaþiile strãine ºi organizaþiile interna-
þionale (denumite în continuare persoane strãine) beneficiazã în faþa instanþelor
judecãtoreºti ale Republicii Moldova de aceleaºi drepturi ºi au aceleaºi obligaþii
procedurale ca ºi cetãþenii ºi organizaþiile Republicii Moldova, în condiþiile legii.
Reclamantul strãin nu poate fi obligat sã depunã cauþiune sau o altã garanþie
din motivul cã este persoanã strãinã sau cã nu are domiciliu ori sediu în Re-
publica Moldova.
(2) Republica Moldova poate stabili retorsiunea faþã de persoanele statelor
în care existã restricþii ale drepturilor procedurale ale cetãþenilor ºi organizaþiilor
Republicii Moldova.
Articolul 455. Capacitatea proceduralã de folosinþã ºi capacitatea
proceduralã de exerciþiu a cetãþenilor strãini ºi apatrizilor
(1) Capacitatea proceduralã de folosinþã ºi capacitatea proceduralã de
exerciþiu a cetãþenilor strãini ºi apatrizilor în procesele civile este guvernatã de
legea naþionalã a acestora.
(2) Se considerã lege naþionalã a cetãþeanului strãin legea statului a cãrui
cetãþenie o deþine. Daca cetãþeanul, concomitent cu cetãþenia Republicii Moldova,
are ºi o altã cetãþenie, legea lui naþionalã se considerã legea Republicii Moldova.
În cazul în care persoana deþine cetãþenia mai multor state, legea lui naþionalã se
considerã legea statului în care îºi are domiciliul. Dacã cetãþeanul strãin are
domiciliu în Republica Moldova, legea lui naþionalã se considerã legea Republicii
Moldova.
(3) Se considerã lege naþionalã a apatridului legea statului în care îºi are
domiciliul.
(4) Persoana care, în conformitate cu legea naþionalã, nu beneficiazã de
capacitatea de exerciþiu al drepturilor procedurale poate fi declaratã, pe teritoriul
Republicii Moldova, cu capacitate de exerciþiu dacã dispune, conform legislaþiei
acesteia, de capacitatea de exerciþiu al acestor drepturi.
307
Articolul 456.Capacitatea proceduralã de folosinþã a organizaþiei
strãine ºi a organizaþiei internaþionale
(1) Se considerã lege naþionalã a organizaþiei strãine legea statului în care
aceasta este fondatã. În baza legii naþionale, organizaþiei strãine i se determinã
capacitatea proceduralã de folosinþã.
(2) Organizaþia strãinã care, potrivit legii naþionale, nu beneficiazã de ca-
pacitate proceduralã de folosinþã poate fi declaratã pe teritoriul Republicii
Moldova, în conformitate cu legislaþia ei, ca avînd o astfel de capacitate.
(3) Capacitatea proceduralã de folosinþã a unei organizaþii internaþionale se
determinã în baza contractului internaþional în conformitate cu care este fondatã, a
actelor de constituire sau a acordului cu autoritãþile competente ale Republicii
Moldova.
Articolul 457. Acþiunile intentate altor state ºi organizaþiilor
internaþionale. Imunitatea diplomaticã
(1) Intentarea în instanþa judecãtoreascã a Republicii Moldova unei acþiuni
cãtre un alt stat, antrenarea acestuia în proces în calitate de pîrît sau de inter-
venient, punerea sub sechestru a bunului sãu amplasat pe teritoriul Republicii
Moldova sau adoptarea împotriva bunului unor alte mãsuri de asigurare a
acþiunii, sau punerea lui sub sechestru în procedura de executare a hotãrîrii
judecãtoreºti se pot face numai cu consimþãmîntul organelor competente ale
statului respectiv, dacã legea naþionalã sau tratatul internaþional la care Re-
publica Moldova este parte nu prevede altfel.
(2) În pricini civile, organizaþiile internaþionale cad sub jurisdicþia instanþelor
judecãtoreºti ale Republicii Moldova în limitele stabilite de tratatele internaþionale
ºi de legile Republicii Moldova.
(3) În procese civile, reprezentanþii diplomatici ai altor state acreditaþi în
Republica Moldova ºi celelalte persoane menþionate în tratatele internaþionale
sau în legile Republicii Moldova sînt supuºi jurisdicþiei instanþelor judecãtoreºti
ale Republicii Moldova în limitele stabilite de normele dreptului internaþional
sau de tratatele internaþionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 458. Legea aplicabilã, regimul probelor în procesele civile
cu element de extraneitate
(1) În procesele civile cu element de extraneitate, instanþele judecãtoreºti
ale Republicii Moldova aplicã legislaþia proceduralã a þãrii dacã nu s-a dispus
altfel în mod expres.
(2) Obiectul ºi temeiul acþiunii civile în procesele cu element de extraneitate
sînt determinate de legea care reglementeazã fondul raportului juridic litigios.
Dupã aceeaºi lege se determinã ºi calitatea procesualã a pãrþilor.
(3) Mijloacele de probã pentru dovedirea unui act juridic ºi puterea doveditoare
a înscrisului care îl constatã sînt cele prevãzute de legea locului unde a fost
încheiat actul juridic sau de legea aleasã de pãrþi dacã ele au dreptul sã o aleagã.
308
(4) Proba faptelor se face potrivit legii locului unde s-au produs. Cu toate
acestea, este posibilã ºi aplicarea legii Republicii Moldova dacã ea admite ºi
alte mijloace probatoare decît cele specificate la alin.(3).
(5) Dovada stãrii civile ºi puterea doveditoare a actelor de stare civilã sînt
reglementate de legea locului unde s-a încheiat înscrisul invocat.
(6) Administrarea probelor de judecatã se face în conformitate cu legea
Republicii Moldova.
CAPITOLUL XLI
COMPETENÞA INSTANÞELOR JUDECÃTOREªTI ALE REPUBLICII
MOLDOVA ÎN PROCESE CU ELEMENT DE EXTRANEITATE
Articolul 459. Aplicarea regulilor de competenþã jurisdicþionalã
(1) Instanþele judecãtoreºti ale Republicii Moldova sînt competente, în
condiþiile prezentului capitol, sã soluþioneze litigiile civile dintre o parte a
Republicii Moldova ºi o parte strãinã sau numai dintre persoane strãine.
(2) Competenþa instanþelor judecãtoreºti ale Republicii Moldova în judecarea
pricinilor civile cu element de extraneitate se determinã conform dispoziþiilor
cap.IV, dacã prezentul capitol nu prevede altfel.
(3) Instanþele judecãtoreºti ale Republicii Moldova sînt competente sã
soluþioneze pricini cu element de extraneitate dacã pîrîtul organizaþie strãinã
are sediu sau pîrîtul cetãþean strãin are domiciliu în Republica Moldova.
(4) Instanþa sesizatã verificã din oficiu competenþa sa de a soluþiona pricina
cu element de extraneitate ºi, în cazul în care constatã cã nu este competentã
nici ea ºi nici o altã instanþã a Republicii Moldova, respinge cererea.
Articolul 460. Competenþa instanþelor judecãtoreºti ale Republicii
Moldova în pricinile cu element de extraneitate
(1) Instanþele judecãtoreºti ale Republicii Moldova sînt competente sã judece
ºi pricini cu element de extraneitate dacã:
a) organul de administrare sau filiala, agenþia, sucursala, reprezentanþa
persoanei strãine are sediu în Republica Moldova;
b) pîrîtul are bunuri pe teritoriul Republicii Moldova;
c) reclamantul în procesul cu privire la încasarea pensiei de întreþinere ºi
constatarea paternitãþii are domiciliu în Republica Moldova;
d) prejudiciul cauzat prin vãtãmare a integritãþii corporale sau prin o altã
vãtãmare a sãnãtãþii ori prin deces a avut loc pe teritoriul Republicii Moldova
ori reclamantul are domiciliu în Republica Moldova;
e) fapta sau o altã circumstanþã ce serveºte drept temei pentru intentarea acþiunii
în reparaþie a daunei cauzate unui bun s-a produs pe teritoriul Republicii Moldova;
f) acþiunea decurge dintr-un contract a cãrui executare, deplinã sau parþialã,
trebuie sã aibã loc ori a avut loc în Republica Moldova;
g) acþiunea ce rezultã din îmbogãþirea fãrã justã cauzã a avut loc în Repu-
blica Moldova;
309
h) reclamantul în procesul de desfacere a cãsãtoriei are domiciliu în Re-
publica Moldova sau cel puþin unul dintre soþi este cetãþean al Republicii Moldova;
i) reclamantul în procesul privind apãrarea onoarei, demnitãþii ºi reputaþiei
profesionale are domiciliu în Republica Moldova;
j) în procesul privind protecþia în strãinãtate a proprietãþii intelectuale a unei
persoane domiciliate în Republica Moldova, persoana este cetãþean al Republicii
Moldova sau apatrid, iar prin convenþia pãrþilor nu s-a stabilit o altã competenþã;
k) în procesul dintre persoane strãine, acestea au convenit expres astfel,
iar raporturile juridice privesc drepturi de care ele pot dispune în legãturã cu
bunuri sau interese ale persoanelor din Republica Moldova;
l) prin lege sînt prevãzute ºi alte cazuri.
(2) Dacã o instanþã judecãtoreascã strãinã se declarã necompetentã a
soluþiona cererea înaintatã de un cetãþean al Republicii Moldova, acesta o poate
depune la o instanþã judecãtoreascã competentã din Republica Moldova.
Articolul 461. Competenþa exclusivã a instanþelor judecãtoreºti ale
Republicii Moldova în procese cu element de extraneitate
(1) De competenþa exclusivã a instanþelor judecãtoreºti ale Republicii
Moldova sînt procesele cu element de extraneitate în care:
a) acþiunea se referã la dreptul asupra unor bunuri imobiliare de pe teritoriul
Republicii Moldova;
b) bunul asigurat sau locul unde s-a produs riscul asigurat se aflã în Repu-
blica Moldova;
c) pretenþiile decurg dintr-un contract de transport, iar cãrãuºii ori punctele
de plecare sau sosire se aflã în Republica Moldova;
d) procesul se referã la abordajul unor nave sau aeronave, precum ºi la asis-
tenþa ori salvarea unor persoane sau a unor bunuri în largul mãrii, dacã nava sau
aeronava are naþionalitate moldoveneascã, ori locul de destinaþie sau primul port
sau aeroport unde nava sau aeronava a ajuns se aflã pe teritoriul Republicii Moldova;
e) nava sau aeronava a fost sechestratã în Republica Moldova;
f) procesul are ca scop declararea insolvabilitãþii sau orice altã procedurã
judiciarã privind încetarea plãþilor în cazul unei societãþi comerciale strãine cu
sediu în Republica Moldova;
g) la data depunerii cererii de desfacere, anulare sau declarare a nulitãþii
cãsãtoriei, precum ºi în alte litigii dintre soþi, cu excepþia celor cu privire la
imobile din strãinãtate, ambii soþi domiciliazã în Republica Moldova, iar unul
dintre ei este cetãþean al Republicii Moldova sau apatrid;
h) ultimul domiciliu al celui decedat sau bunurile lui se aflã pe teritoriul
Republicii Moldova.
(2) Instanþele judecãtoreºti ale Republicii Moldova examineazã pricinile în
procedurã specialã dacã:
a) solicitantul constatãrii unui fapt care are valoare juridicã este domiciliat în
Republica Moldova sau faptul a avut sau are loc pe teritoriul ei;
310
b) persoana în a cãrei privinþã se solicitã încuviinþarea adopþiei, declararea
capacitãþii depline de exerciþiu (emanciparea), declararea incapacitãþii totale
sau parþiale, încuviinþarea spitalizãrii forþate ºi tratamentului forþat, efectuãrii
examenului psihiatric, spitalizãrii în staþionarul de psihiatrie sau prelungirii
termenului de spitalizare fãrã liberul consimþãmînt este cetãþean al Republicii
Moldova sau are domiciliu în Republica Moldova;
c) persoana în a cãrei privinþã se solicitã declararea dispariþiei fãrã urmã
sau decesului este cetãþean al Republicii Moldova sau a avut pe teritoriul ei
ultimul domiciliu cunoscut ºi de soluþionarea acestei probleme depinde apariþia
de drepturi ºi obligaþii pentru persoane fizice sau organizaþii cu domiciliu sau
sediu în Republica Moldova;
d) s-a depus o cerere de declarare a nulitãþii unui titlu de valoare la purtãtor
pierdut sau a unui titlu de valoare la ordin eliberat de o persoanã fizicã sau unei
persoane fizice domiciliate în Republica Moldova ori eliberat de o organizaþie
sau unei organizaþii care are sediu în Republica Moldova ori o cerere de
restabilire în dreptul asupra lor (procedura de chemare);
e) s-a depus o cerere cu privire la declararea fãrã stãpîn a unui bun mobil
care se aflã pe teritoriul Republicii Moldova sau o cerere cu privire la declararea
dreptului de proprietate municipalã asupra unui bun imobil fãrã stãpîn amplasat
pe teritoriul Republicii Moldova;
f) cererea de constatare a inexactitãþii înscrierii în registrul de stare civilã
îndeplinite de organul Republicii Moldova priveºte un cetãþean al Republicii
Moldova sau un apatrid;
g) cererea urmãreºte contestarea unui act notarial sau a unui act emis de
un alt organ al Republicii Moldova ori se referã la refuzul de a îndeplini un act.
(3) Competenþa instanþelor judecãtoreºti ale Republicii Moldova stabilitã în
prezentul articol ºi la art. 460 nu se exclude prin faptul cã acelaºi proces sau un
proces conex a fost pornit în faþa unei instanþe judecãtoreºti strãine.
Articolul 462.Competenþa contractualã în procesele cu element
de extraneitate
(l) Într-un litigiu civil cu element de extraneitate, pãrþile, înainte de pornirea
procesului, pot schimba competenþa litigiului ºi pot învesti o anumitã instanþã
cu competenþã jurisdicþionalã (prorogarea convenþionalã).
(2) Competenþa jurisdicþionalã în pricinile cu element de extraneitate spe-
cificate la art. 33, 34, 36, 40 nu poate fi schimbatã la înþelegerea pãrþilor.
Articolul 463. Nestrãmutarea locului de examinare a pricinii
Pricina pe care instanþa judecãtoreascã din Republica Moldova a reþinut-o
spre judecare, cu respectarea normelor de competenþã, trebuie sã fie examinatã
de aceastã instanþã în fond chiar dacã ulterior, în legãturã cu schimbarea
cetãþeniei, domiciliului, sediului pãrþilor sau cu alte circumstanþe, pricina a devenit
de competenþa unei instanþe judecãtoreºti strãine.
311
Articolul 464. Efectele hotãrîrilor judecãtoreºti strãine
(1) Instanþa judecãtoreascã a Republicii Moldova refuzã sã primeascã
cererea spre examinare sau dispune încetarea procesului pornit dacã existã o
hotãrîre în litigiul dintre aceleaºi pãrþi, asupra aceluiaºi obiect ºi avînd aceleaºi
temeiuri, pronunþatã de o instanþã judecãtoreascã a unui alt stat cu care Re-
publica Moldova a încheiat tratat internaþional în care se stipuleazã recunoaº-
terea ºi executarea reciprocã a hotãrîrilor judecãtoreºti sau cînd recunoaºterea
ºi executarea hotãrîrilor se efectueazã pe principiul reciprocitãþii.
(2) Instanþa judecãtoreascã a Republicii Moldova restituie cererea ori scoate
cererea de pe rol dacã în instanþa judecãtoreascã strãinã a cãrei hotãrîre ur-
meazã a fi recunoscutã sau executatã pe teritoriul Republicii Moldova a fost
intentat anterior un proces în litigiul dintre aceleaºi pãrþi, asupra aceluiaºi obiect,
avînd aceleaºi temeiuri.
Articolul 465. Delegaþiile judecãtoreºti
(1) Instanþele judecãtoreºti ale Republicii Moldova executã delegaþiile care
le-au fost date de cãtre instanþe judecãtoreºti strãine cu privire la efectuarea
unor acte de procedurã (înmînarea de citaþii ºi de alte acte, obþinerea de explicaþii
ale pãrþilor, de depoziþii ale martorilor, de raporturi de expertizã, cercetarea la
faþa locului, luarea de mãsuri de asigurare a acþiunii etc.).
(2) Delegaþia instanþei judecãtoreºti strãine cu privire la efectuarea unor
acte de procedurã nu poate fi executatã în cazul în care executarea:
a) ar fi în contradicþie cu suveranitatea Republicii Moldova sau ar ameninþa
securitatea ei;
b) nu este de competenþa instanþei judecãtoreºti.
(3) Delegaþia instanþei judecãtoreºti strãine se executã în modul stabilit de
legislaþia Republicii Moldova dacã tratatul internaþional la care Republica
Moldova este parte nu prevede altfel.
(4) Instanþele judecãtoreºti ale Republicii Moldova pot da delegaþii instanþelor
judecãtoreºti strãine în vederea efectuãrii unor acte de procedurã. Modul de
stabilire a relaþiilor între instanþele judecãtoreºti din Republica Moldova ºi cele
strãine se determinã de legislaþia Republicii Moldova sau de tratatul internaþional
la care aceasta este parte.
Articolul 466. Recunoaºterea actelor eliberate, redactate sau
legalizate de autoritãþi competente strãine
(1) Actele oficiale eliberate, redactate sau legalizate, în conformitate cu
legislaþia strãinã ºi în forma stabilitã, de organe competente strãine în afara
Republicii Moldova în privinþa cetãþenilor sau organizaþiilor ei ori persoanelor
strãine pot fi prezentate instanþelor judecãtoreºti ale Republicii Moldova numai
dacã sînt supralegalizate pe cale administrativã ierarhicã ºi, ulterior, de misiunile
diplomatice sau de oficiile consulare ale Republicii Moldova.
312
CODUL PENAL1
Nr. 985-XV din 18.04.2002

Extras

Articolul 11. Aplicarea legii penale în spaþiu
(1) Toate persoanele care au sãvîrºit infracþiuni pe teritoriul Republicii Moldova
urmeazã a fi trase la rãspundere penalã în conformitate cu prezentul cod.
(2) Cetãþenii Republicii Moldova ºi apatrizii cu domiciliu permanent pe
teritoriul Republicii Moldova care au sãvîrºit infracþiuni în afara teritoriului þãrii
sînt pasibili de rãspundere penalã în conformitate cu prezentul cod.
(3) Cetãþenii strãini ºi apatrizii care nu domiciliazã permanent pe teritoriul
Republicii Moldova ºi au sãvîrºit infracþiuni în afara teritoriului þãrii poartã
rãspundere penalã în conformitate cu prezentul cod ºi sînt traºi la rãspundere
penalã pe teritoriul Republicii Moldova dacã infracþiunile sãvîrºite sînt îndreptate
împotriva intereselor Republicii Moldova, împotriva pãcii ºi securitãþii omenirii
sau constituie infracþiuni de rãzboi, precum ºi pentru infracþiunile prevãzute de
tratatele internaþionale la care Republica Moldova este parte, dacã aceºtia nu
au fost condamnaþi în statul strãin.
(4) Sub incidenþa legii penale nu cad infracþiunile sãvîrºite de reprezentanþii
diplomatici ai statelor strãine sau de alte persoane care, în conformitate cu
tratatele internaþionale, nu sînt supuse jurisdicþiei penale a Republicii Moldova.
(5) Infracþiunile comise în apele teritoriale ºi în spaþiul aerian al Republicii
Moldova se considerã sãvîrºite pe teritoriul Republicii Moldova. Persoana care
a sãvîrºit o infracþiune pe o navã maritimã sau aerianã, înregistratã într-un port
sau aeroport al Republicii Moldova ºi aflatã în afara spaþiului acvatic sau aerian
al Republicii Moldova, poate fi supusã rãspunderii penale în conformitate cu
prezentul cod dacã în tratatele internaþionale la care Republica Moldova este
parte nu se dispune altfel.
(6) În baza prezentului cod sînt supuse rãspunderii penale ºi persoanele
care au sãvîrºit infracþiuni la bordul unei nave militare maritime sau aeriene
aparþinînd Republicii Moldova, indiferent de locul ei de aflare.
(7) Pedepsele ºi antecedentele penale pentru infracþiunile comise în afara
teritoriului Republicii Moldova sînt luate în considerare, conform prezentului cod,
la individualizarea pedepsei pentru o nouã infracþiune sãvîrºitã de aceeaºi
persoanã pe teritoriul Republicii Moldova, precum ºi la soluþionarea chestiunilor
privind amnistia în condiþii de reciprocitate în temeiul hotãrîrii instanþei de judecatã.

1
313
Articolul 13. Extrãdarea
(1) Cetãþenii Republicii Moldova ºi persoanele cãrora li s-a acordat azil poli-
tic în Republica Moldova, în caz de sãvîrºire a unei infracþiuni în strãinãtate, nu
pot fi extrãdaþi ºi sînt supuºi rãspunderii penale conform prezentului cod.
(2) Cetãþenii strãini ºi apatrizii care au sãvîrºit infracþiuni în afara teritoriului
Republicii Moldova, dar se aflã pe teritoriul þãrii pot fi extrãdaþi numai în baza
unui tratat internaþional la care Republica Moldova este parte sau în condiþii de
reciprocitate în temeiul hotãrîrii instanþei de judecatã.

Articolul 105. Expulzarea
(1) Cetãþenilor strãini ºi apatrizilor care au fost condamnaþi pentru sãvârºirea
unor infracþiuni li se poate interzice rãmânerea pe teritoriul þãrii.
(2) În cazul în care expulzarea însoþeºte pedeapsa cu închisoare sau cu
arest, aducerea la îndeplinire a expulzãrii are loc dupã executarea pedepsei.
(3) La luarea deciziei privind expulzarea persoanelor prevãzute la alin. (1)
se va þine cont de dreptul la respectarea vieþii private a acestora.

Articolul 142. Atacul asupra persoanelor sau instituþiilor care
beneficiazã de protecþie internaþionalã
Atacul asupra reprezentantului unui stat strãin sau asupra colaboratorului
unei organizaþii internaþionale, persoane care beneficiazã de protecþie
internaþionalã conform prevederilor tratatelor internaþionale la care Republica
Moldova este parte, precum ºi asupra oficiilor sau locuinþelor acestora, dacã
atacul are drept scop provocarea rãzboiului sau complicaþiilor internaþionale,
se pedepseºte cu închisoare de la 10 la 15 ani.

Articolul 337.Trãdarea de Patrie
(1) Trãdarea de Patrie, adicã fapta sãvîrºitã intenþionat de un cetãþean al
Republicii Moldova în dauna suveranitãþii, inviolabilitãþii teritoriale sau a securitãþii
de stat ºi a capacitãþii de apãrare a Republicii Moldova, prin trecerea de partea
duºmanului, spionaj, divulgare a secretului de stat unui stat strãin, unei
organizaþii strãine sau reprezentanþilor lor, precum ºi acordarea de ajutor unui
stat strãin la înfãptuirea activitãþii duºmãnoase împotriva Republicii Moldova,
se pedepseºte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenþiune pe viaþã.
(2) Este liberat de rãspundere penalã cetãþeanul Republicii Moldova, racolat
de serviciul de spionaj strãin pentru înfãptuirea unei activitãþi duºmãnoase
împotriva Republicii Moldova, dacã el nu a sãvîrºit nici un fel de acþiuni pentru
realizarea însãrcinãrii criminale primite ºi a declarat de bunã voie autoritãþilor
despre legãtura sa cu serviciul de spionaj strãin.

314
Articolul 362. Trecerea ilegalã a frontierei de stat
(1) Trecerea ilegalã a frontierei de stat a Republicii Moldova
se pedepseºte cu amendã în mãrime de pînã la 400 unitãþi convenþionale
sau cu închisoare de la 1 la 3 ani.
(2) Aceeaºi acþiune sãvîrºitã repetat
se pedepseºte cu amendã în mãrime de la 300 la 600 unitãþi convenþionale
sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
(3) Acþiunile prevãzute la alin.(1) ºi (2):
a) însoþite de violenþã;
b) sãvîrºite cu aplicarea armei,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani.
(4) Acþiunea prezentului articol nu se extinde asupra cetãþenilor strãini veniþi
în Republica Moldova, fãrã paºaportul stabilit sau fãrã autorizaþie, pentru a se
folosi de dreptul de azil acordat de Constituþia Republicii Moldova, precum ºi
asupra persoanelor care sînt victime ale traficului de fiinþe umane.

CODUL DE PROCEDURÃ PENALÃ1
Nr. 122-XV din 14.03.2003

Extras
...
Articolul 5. Aplicarea legii procesuale penale faþã de cetãþenii strãini
ºi apatrizi
(1) Pe teritoriul Republicii Moldova, procesul în cauzele penale privitoare la
cetãþenii strãini ºi apatrizi se efectueazã în conformitate cu prevederile
prezentului cod.
(2) Procesul penal în privinþa persoanelor care beneficiazã de imunitate
diplomaticã se efectueazã în conformitate cu prevederile Convenþiei de la Viena
cu privire la relaþiile diplomatice, încheiatã la 18 aprilie 1961, precum ºi ale
altor tratate internaþionale la care Republica Moldova este parte. ...

Articolul 9. Egalitatea în faþa legii ºi a autoritãþilor
(1) Toþi sînt egali în faþa legii, a organelor de urmãrire penalã ºi a instanþei
de judecatã fãrã deosebire de sex, rasã, culoare, limbã, religie, opinie politicã
1
315
sau orice altã opinie, origine naþionalã sau socialã, apartenenþã la o minoritate
naþionalã, avere, naºtere sau orice altã situaþie.
(2) Condiþiile speciale de urmãrire penalã ºi judecare faþã de anumite categorii
de persoane care beneficiazã, conform legii, de un anumit grad de imunitate se
asigurã în baza prevederilor Constituþiei, tratatelor internaþionale, prezentului
cod ºi altor legi.
Articolul 10. Respectarea drepturilor, libertãþilor ºi demnitãþii umane
(1) Toate organele ºi persoanele participante la procesul penal sînt obligate
sã respecte drepturile, libertãþile ºi demnitatea persoanei.
(2) Limitarea temporarã a drepturilor ºi libertãþilor persoanei ºi aplicarea de
cãtre organele competente a mãsurilor de constrîngere faþã de ea se admit
numai în cazurile ºi în modul strict prevãzute de prezentul cod.
(3) În desfãºurarea procesului penal, nimeni nu poate fi supus la torturã sau
la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante, nimeni nu poate fi deþinut în
condiþii umilitoare, nu poate fi silit sã participe la acþiuni procesuale care lezeazã
demnitatea umanã.
(4) Orice persoanã este în drept sã-ºi apere prin orice mijloc neinterzis de
lege drepturile, libertãþile ºi demnitatea umanã, lezate sau limitate nelegitim în
cursul procesului penal.
(5) Prejudiciul cauzat drepturilor, libertãþilor ºi demnitãþii umane în cursul
procesului penal se reparã în modul stabilit de lege.
Articolul 11. Inviolabilitatea persoanei
(1) Libertatea individualã ºi siguranþa persoanei sînt inviolabile.
(2) Nimeni nu poate fi reþinut ºi arestat decît în cazurile ºi în modul stabilit
de prezentul cod.
(3) Privarea de libertate, arestarea, internarea forþatã a persoanei într-o
instituþie medicalã sau trimiterea ei într-o instituþie educaþionalã specialã se
permit numai în baza unui mandat de arestare sau a unei hotãrîri judecãtoreºti
motivate.
(4) Reþinerea persoanei pînã la emiterea mandatului de arestare nu poate
depãºi 72 de ore.
(5) Persoanei reþinute sau arestate i se aduc imediat la cunoºtinþã drepturile
sale ºi motivele reþinerii sau arestãrii, circumstanþele faptei, precum ºi încadrarea
juridicã a acþiunii de sãvîrºirea cãreia ea este bãnuitã sau învinuitã, în limba pe
care o înþelege, în prezenþa unui apãrãtor ales sau numit din oficiu.
(6) Organul de urmãrire penalã sau instanþa judecãtoreascã este obligatã
sã elibereze imediat orice persoanã deþinutã ilegal sau dacã temeiurile reþinerii
ori arestãrii au decãzut.
(7) Percheziþia, examinarea corporalã, precum ºi alte acþiuni procesuale
care aduc atingere inviolabilitãþii persoanei, pot fi efectuate fãrã consimþãmîntul
persoanei sau al reprezentantului ei legal numai în condiþiile prezentului cod.
316
(8) Orice persoanã reþinutã sau arestatã trebuie tratatã cu respectarea
demnitãþii umane.
(9) În timpul desfãºurãrii procesului penal, nimeni nu poate fi maltratat fizic
sau psihic ºi sînt interzise orice acþiuni ºi metode care creeazã pericol pentru
viaþa ºi sãnãtatea omului, chiar ºi cu acordul acestuia, precum ºi pentru mediul
înconjurãtor. Persoana reþinutã, arestatã preventiv nu poate fi supusã violenþei,
ameninþãrilor sau unor metode care ar afecta capacitatea ei de a lua decizii ºi
de a-ºi exprima opiniile. ...

Articolul 15. Inviolabilitatea vieþii private
(1) Orice persoanã are dreptul la inviolabilitatea vieþii private, la confiden-
þialitatea vieþii intime, familiale, la protejarea onoarei ºi demnitãþii personale. În
cursul procesului penal, nimeni nu este în drept sã se implice în mod arbitrar ºi
nelegitim în viaþa intimã a persoanei.
(2) La efectuarea acþiunilor procesuale nu poate fi acumulatã fãrã necesitate
informaþie despre viaþa privatã ºi intimã a persoanei, pe care ea o considerã
confidenþialã. La cererea organului de urmãrire penalã ºi a instanþei de judecatã,
participanþii la acþiunile procesuale sînt obligaþi sã nu divulge asemenea informaþii
ºi despre aceasta se ia un angajament în scris.
(3) Persoanele de la care organul de urmãrire penalã cere informaþie despre
viaþa privatã ºi intimã sînt în drept sã se convingã cã aceastã informaþie se
administreazã într-o cauzã penalã concretã. Persoana nu este în drept sã
refuze de a prezenta informaþii despre viaþa privatã ºi intimã a sa sau a altor
persoane sub pretextul inviolabilitãþii vieþii private, însã ea este în drept sã
cearã de la organul de urmãrire penalã explicaþii asupra necesitãþii obþinerii
unei asemenea informaþii, cu includerea explicaþiilor în procesul-verbal al
acþiunii procesuale respective.
(4) Probele care confirmã informaþia despre viaþa privatã ºi intimã a
persoanei, la cererea acesteia, se examineazã în ºedinþã de judecatã închisã.
(5) Prejudiciul cauzat persoanei în cursul procesului penal prin violarea
vieþii private ºi intime a acesteia se reparã în modul stabilit de legislaþia în
vigoare.
Articolul 16. Limba în care se desfãºoarã procesul penal
ºi dreptul la interpret
(1) În desfãºurarea procesului penal se utilizeazã limba de stat.
(2) Persoana care nu posedã sau nu vorbeºte limba de stat are dreptul sã
ia cunoºtinþã de toate actele ºi materialele dosarului, sã vorbeascã în faþa
organului de urmãrire penalã ºi în instanþa de judecatã prin interpret.
(3) Procesul penal se poate, de asemenea, desfãºura în limba acceptatã
de majoritatea persoanelor care participã la proces. În acest caz, hotãrîrile
procesuale se întocmesc în mod obligatoriu ºi în limba de stat.
317
(4) Actele procedurale ale organului de urmãrire penalã ºi cele ale instanþei
de judecatã se înmîneazã bãnuitului, învinuitului, inculpatului, fiind traduse în
limba lui maternã sau în limba pe care acesta o cunoaºte, în modul stabilit de
prezentul cod.
Articolul 17. Asigurarea dreptului la apãrare
(1) În tot cursul procesului penal, pãrþile (bãnuitul, învinuitul, inculpatul, partea
vãtãmatã, partea civilã, partea civilmente responsabilã) au dreptul sã fie asistate
sau, dupã caz, reprezentate de un apãrãtor ales sau numit din oficiu.
(2) Organul de urmãrire penalã ºi instanþa judecãtoreascã sînt obligate sã
asigure participanþilor la procesul penal deplina exercitare a drepturilor lor
procesuale, în condiþiile prezentului cod.
(3) Organul de urmãrire penalã ºi instanþa sînt obligate sã asigure bãnuitului,
învinuitului, inculpatului dreptul la asistenþã juridicã calificatã din partea unui
apãrãtor ales de el sau numit din oficiu, independent de aceste organe.
(4) La audierea pãrþii vãtãmate ºi a martorului, organul de urmãrire penalã
nu este în drept sã interzicã prezenþa avocatului invitat de persoana audiatã în
calitate de reprezentant.
(5) În cazul în care bãnuitul, învinuitul, inculpatul nu are mijloace de a plãti
un apãrãtor, el este asistat în mod gratuit de cãtre un avocat din oficiu. ...

Articolul 19. Accesul liber la justiþie
(1) Orice persoanã are dreptul la examinarea ºi soluþionarea cauzei sale în
mod echitabil, în termen rezonabil, de cãtre o instanþã independentã, imparþialã,
legal constituitã, care va acþiona în conformitate cu prezentul cod.
...
Articolul 20. Desfãºurarea procesului penal în termen rezonabil
(1) Urmãrirea penalã ºi judecarea cauzelor penale se face în termene rezonabile.
(2) Criteriile de apreciere a termenului rezonabil de soluþionare a cauzei
penale sînt:
1) complexitatea cazului;
2) comportamentul pãrþilor la proces;
3) conduita organului de urmãrire penalã ºi a instanþei de judecatã.
(3) Urmãrirea penalã ºi judecarea cauzelor penale în care sînt bãnuiþi,
învinuiþi, inculpaþi arestaþi preventiv, precum ºi minori, se fac de urgenþã ºi în
mod preferenþial.
(4) Respectarea termenului rezonabil la urmãrirea penalã se asigurã de
cãtre procuror, iar la judecarea cazului de cãtre instanþa respectivã.
(5) Respectarea termenului rezonabil la judecarea cauzelor concrete se
verificã de cãtre instanþa ierarhic superioarã în procesul judecãrii cauzei re-
spective pe calea de atac ordinarã sau extraordinarã.
...
318
Articolul 22. Dreptul de a nu fi urmãrit, judecat sau pedepsit
de mai multe ori
(1) Nimeni nu poate fi urmãrit de organele de urmãrire penalã, judecat sau
pedepsit de instanþa judecãtoreascã de mai multe ori pentru aceeaºi faptã.
...
Articolul 26.Independenþa judecãtorilor ºi supunerea lor numai legii
(1) La înfãptuirea justiþiei în cauzele penale, judecãtorii sînt independenþi ºi
se supun numai legii. Judecãtorii judecã cauzele penale pe baza legii ºi în
condiþii care exclud orice presiune asupra lor.
...
Articolul 395. Dispozitivul sentinþei de condamnare
(1) În dispozitivul sentinþei de condamnare trebuie sã fie arãtate:
1) numele, prenumele ºi patronimicul inculpatului;
2) constatarea cã inculpatul este vinovat de sãvîrºirea infracþiunii prevãzute
de legea penalã;
3) categoria ºi mãrimea pedepsei aplicate inculpatului pentru fiecare
infracþiune constatatã ca doveditã, pedeapsa definitivã pe care urmeazã sã o
execute; categoria penitenciarului în care trebuie sã execute pedeapsa cel
condamnat la închisoare; data de la care începe executarea pedepsei; durata
termenului de probã în cazul condamnãrii cu suspendarea condiþionatã a
executãrii pedepsei ºi cui îi revine obligaþia de a supraveghea pe cel condamnat
cu suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei. În caz dacã instanþa îl
gãseºte pe inculpat vinovat, dar îl libereazã de pedeapsã pe baza prevederilor
respective ale Codului penal, ea este datoare sã menþioneze aceasta în
dispozitivul sentinþei;
4) dispoziþia despre computarea reþinerii, arestãrii preventive sau arestãrii
la domiciliu, dacã inculpatul pînã la darea sentinþei se afla în stare de arest;
5) dispoziþia privitoare la mãsura preventivã ce se va aplica inculpatului
pînã cînd sentinþa va deveni definitivã;
6) obligaþiile puse în seama condamnatului cu suspendarea condiþionatã a
executãrii pedepsei.
(2) Dacã inculpatul este învinuit în baza mai multor articole ale legii penale,
în dispozitivul sentinþei trebuie sã se indice precis în baza cãror anume articole
el a fost achitat ºi în baza cãrora a fost condamnat.
(3) În toate cazurile, pedeapsa trebuie sã fie precizatã astfel încît la
executarea sentinþei sã nu aparã nici un fel de îndoieli cu privire la categoria ºi
mãrimea pedepsei stabilite de instanþa de judecatã.
(4) În cazurile prevãzute în art. 66 din Codul penal, dispozitivul sentinþei va
cuprinde, de asemenea, ºi dispoziþia în vederea ridicãrii gradului militar, titlului
special, gradului de calificare (clasificare) sau a distincþiilor de stat ale
inculpatului.
319
(5) În cazul condamnãrii unui cetãþean strãin sau apatrid cu reºedinþã
permanentã în alt stat, dispozitivul sentinþei va cuprinde explicaþii privind dreptul
de a cere transferarea condamnatului în þara de reºedinþã.
...
Articolul 544. Executarea cererii de extrãdare a persoanelor care se
aflã pe teritoriul Republicii Moldova
(1) Cetãþeanul strãin sau apatridul care este urmãrit penal sau care a fost
condamnat într-un stat strãin pentru sãvîrºirea unei fapte pasibile de pedeapsã
în acel stat poate fi extrãdat acestui stat strãin la cererea autoritãþilor competente,
în scopul urmãririi sau executãrii sentinþei pronunþate pentru fapta comisã sau
pronunþãrii unei noi sentinþe.
(2) Cetãþeanul strãin sau apatridul care a fost condamnat într-un stat strãin
pentru comiterea unei fapte pasibile de pedeapsã în acel stat poate fi extrãdat
statului strãin, care a preluat executarea, la cererea autoritãþilor competente
ale statului, în scopul executãrii sentinþei pronunþate pentru fapta comisã sau
pentru pronunþarea unei noi sentinþe.
3) Extrãdarea în scopul urmãririi penale se acordã numai dacã fapta este
pasibilã de pedeapsã conform legislaþiei Republicii Moldova ºi pedeapsa maximã
este de cel puþin un an de închisoare sau dacã, dupã o inversare similarã a
lucrurilor, fapta ar fi, potrivit legislaþiei Republicii Moldova, pasibilã de o asemenea
pedeapsã.
(4) Extrãdarea în scopul executãrii sentinþei se acordã numai dacã ar fi
permisã extrãdarea în condiþiile alin.(3) ºi dacã urmeazã a fi executatã o
pedeapsã privativã de libertate. Extrãdarea urmeazã a fi acordatã în cazul în
care termenul de detenþie care urmeazã a fi executat sau cumulul termenelor
de detenþie care urmeazã a fi executate este de cel puþin 6 luni, dacã tratatul
internaþional nu prevede altfel.
(5) Dacã extrãdarea unei persoane este cerutã în concurs de cãtre mai
multe state, fie pentru aceeaºi faptã, fie pentru fapte diferite, Republica Moldova
va decide extrãdarea þinînd cont de toate circumstanþele, inclusiv de gravitatea
ºi locul sãvîrºirii infracþiunilor, de datele respective din cereri, de cetãþenia
persoanei solicitate ºi de posibilitatea unei extrãdãri ulterioare altui stat.
(6) Dacã Procurorul General sau, dupã caz, ministrul justiþiei considerã cã
persoana solicitatã de statul strãin sau instanþa internaþionalã nu poate fi
extrãdatã, refuzã extrãdarea prin hotãrîre motivatã, iar în cazul în care considerã
cã persoana poate fi extrãdatã, el face un demers în judecãtoria în raza teritorialã
a cãreia se aflã Ministerul Justiþiei, la care se anexeazã cererea ºi documentele
statului solicitant.
(7) Instanþa soluþioneazã demersul de extrãdare cu participarea procurorului,
a persoanei a cãrei extrãdare se cere ºi a apãrãtorului acesteia. În cazul cînd
persoana pentru care este solicitatã extrãdarea nu are apãrãtor ales, ea este
320
asiguratã cu apãrãtor din oficiu. Demersul de extrãdare în privinþa persoanei
arestate se soluþioneazã de urgenþã ºi cu prioritate. Examinarea demersului de
extrãdare se face în modul prevãzut în art. 471 ºi 472, care se aplicã în mod
corespunzãtor. Încheierea instanþei de judecatã devenitã definitivã se expediazã
Procurorului General sau ministrului justiþiei pentru executare sau pentru
informarea statului solicitant.
Articolul 545. Procedura simplificatã de extrãdare
(1) La cererea autoritãþii competente a statului strãin de a extrãda persoana
sau de a o aresta provizoriu în scopul extrãdãrii, poate fi acordatã extrãdarea
cetãþeanului strãin sau a apatridului în privinþa cãruia a fost eliberat un mandat
de arestare pentru extrãdare, fãrã a urma procedura formalã de extrãdare,
dacã persoana consimte la o asemenea extrãdare simplificatã, iar consimþã-
mîntul ei este confirmat de cãtre instanþa de judecatã.
(2) Cerinþele expuse în art. 543 nu trebuie invocate dacã cetãþeanul strãin
sau apatridul, dupã ce i-au fost aduse la cunoºtinþã drepturile, renunþã expres
la dreptul sãu de aplicare a regulii specialitãþii ºi acest lucru este confirmat de
cãtre instanþa de judecatã.
(3) Judecãtorul de instrucþie de la instanþa competentã va informa cetãþeanul
strãin sau apatridul despre posibilitatea aplicãrii procedurii extrãdãrii simplificate
ºi efectele ei juridice, apoi va consemna declaraþia fãcutã de el.
(4) Consimþãmîntul dat conform alin.(1) sau (2) nu poate fi revocat odatã ce
a fost confirmat de cãtre instanþa de judecatã.
(5) Consimþãmîntul persoanei solicitate, prevãzut la alin.(1), se face în
prezenþa apãrãtorului dupã ce judecãtorul de instrucþie a examinat datele de
identificare ale acestei persoane, informînd-o despre dreptul ei la o procedurã
deplinã prevãzutã de prezenta secþiune.
Articolul 546. Refuzul extrãdãrii
(1) Republica Moldova nu-ºi extrãdeazã propriii cetãþeni ºi persoanele cãrora
le-a acordat dreptul de azil.
(2) Extrãdarea va fi, de asemenea, refuzatã dacã:
1) infracþiunea a fost sãvîrºitã pe teritoriul Republicii Moldova;
2) în privinþa persoanei respective a fost deja pronunþatã de cãtre o instanþã
naþionalã sau o instanþã a unui stat terþ o hotãrîre judecãtoreascã de condam-
nare, achitare sau încetare a procesului penal pentru infracþiunea pentru care
se cere extrãdarea, sau o ordonanþã a organului de urmãrire penalã de încetare
a procesului ori în privinþa acestei fapte se efectueazã urmãrirea penalã de
cãtre organele naþionale;
3) s-a împlinit termenul de prescripþie al tragerii la rãspundere penalã pentru
infracþiunea respectivã, conform legislaþiei naþionale, sau a intervenit amnistia;
4) potrivit legii, urmãrirea penalã poate fi pornitã numai la plîngerea prealabilã
a victimei, însã o asemenea plîngere lipseºte;
321
5) infracþiunea pentru care se cere extrãdarea persoanei este consideratã de
legea naþionalã infracþiune politicã sau faptã conexã unei asemenea infracþiuni;
6) Procurorul General, ministrul justiþiei sau instanþa care soluþioneazã
chestiunea privind extrãdarea are motive serioase sã creadã cã:
a) cererea de extrãdare a fost înaintatã în scopul de a urmãri sau a pedepsi
o persoanã pentru motive de rasã, religie, sex, naþionalitate, origine etnicã sau
opinii politice;
b) situaþia acestei persoane riscã sã fie agravatã pentru unul din motivele
menþionate la lit.a);
c) în cazul în care persoana va fi extrãdatã, ea va fi supusã torturii,
tratamentului inuman sau degradant în þara solicitantã;
7) persoanei cerute i-a fost acordat statut de refugiat politic;
8) statul care solicitã extrãdarea nu asigurã reciprocitatea în sfera extrãdãrii.
(3) În cazul în care fapta pentru care se cere extrãdarea este pedepsitã de
legea þãrii solicitante cu pedeapsa capitalã, extrãdarea persoanei poate fi
refuzatã dacã partea solicitantã nu va da asigurãri, considerate ca suficiente,
cã pedeapsa capitalã nu va fi executatã în privinþa persoanei extrãdate.
Articolul 547. Arestarea persoanei în vederea extrãdãrii
(1) Dupã primirea cererii de extrãdare, Procurorul General sau, dupã caz,
ministrul justiþiei va lua neîntîrziat mãsuri, în condiþiile prezentului cod, pentru
arestarea persoanei a cãrei extrãdare se cere.
(2) În caz de urgenþã, persoana a cãrei extrãdare se cere poate fi arestatã
în baza unui mandat de arestare pe un termen de 18 zile, însã acest termen în
orice caz nu va depãºi 45 de zile, ºi pînã la primirea cererii de extrãdare, dacã
statul strãin sau instanþa internaþionalã au solicitat arestarea ºi dacã solicitarea
conþine date despre mandatul de arestare ori despre hotãrîrea definitivã adoptatã
în privinþa acestei persoane ºi asigurarea cã cererea de extrãdare va fi expediatã
ulterior. În solicitare se va arãta infracþiunea pentru care se va cere extrãdarea,
data ºi locul unde a fost comisã infracþiunea, precum ºi, în mãsura posibilitãþii,
semnele caracteristice ale persoanei cãutate. Solicitarea arestãrii poate fi fãcutã
prin poºtã, telegraf, telex, fax sau prin orice alt mijloc care lasã urmã scrisã.
Autoritatea solicitantã va fi informatã în cel mai scurt timp despre cursul dat
solicitãrii sale.
(3) Persoana arestatã în condiþiile alin.(2) urmeazã sã fie pusã în libertate
dacã, în termen de 18 zile de la arestare, instanþa care decide asupra
admisibilitãþii arestãrii persoanei nu va primi cererea de extrãdare ºi documentele
respective. Acest termen poate fi prelungit la solicitarea statului strãin sau a
instanþei internaþionale, dar în nici un caz nu poate sã depãºeascã 40 de zile
de la arestare. Cu toate acestea, punerea în libertate provizorie este oricînd
posibilã, cu condiþia cã în privinþa persoanei solicitate pot fi luate alte mãsuri în
vederea evitãrii sustragerii ei de la urmãrire.
322
(4) Decizia cu privire la admisibilitatea extrãdãrii trebuie sã fie motivatã.
Procurorului General, persoanei a cãrei extrãdare se cere ºi apãrãtorului
acesteia li se expediazã cîte o copie de pe decizia respectivã.
(5) Punerea în libertate a persoanei arestate în condiþiile prezentului articol
nu împiedicã o nouã arestare ºi extrãdare dacã cererea de extrãdare va fi
primitã ulterior.
Articolul 548. Amînarea extrãdãrii ºi extrãdarea condiþionatã
(1) Dacã persoana, a cãrei extrãdare se cere, în Republica Moldova este
pusã sub învinuire într-un proces în curs de urmãrire penalã sau de judecare a
cauzei, ori dacã a fost condamnatã pentru o altã infracþiune decît aceea în
legãturã cu care se cere extrãdarea, executarea extrãdãrii poate fi amînatã
pînã la terminarea procesului penal sau pînã la executarea completã a pedepsei
stabilite de instanþa naþionalã ori pînã la eliberarea definitivã înainte de expirarea
termenului pedepsei.
(2) Dacã amînarea extrãdãrii ar putea atrage împlinirea termenului de
prescripþie a cauzei penale sau ar putea aduce prejudicii serioase pentru
constatarea faptelor, persoana poate fi extrãdatã temporar, pe baza unei
cereri motivate, în condiþii ce vor fi determinate de comun acord cu partea
solicitantã.
(3) Persoana extrãdatã temporar urmeazã sã fie retrocedatã îndatã dupã
efectuarea acþiunilor procesuale pentru care a fost extrãdatã.
Articolul 549. Predarea persoanei extrãdate
(1) În cazul în care extrãdarea persoanei este acceptatã de cãtre instanþa
judecãtoreascã, dupã intrarea în vigoare a hotãrîrii acesteia, Procurorul Gen-
eral sau, dupã caz, ministrul justiþiei informeazã statul solicitant sau instanþa
internaþionalã despre locul ºi data predãrii extrãdatului, precum ºi asupra duratei
detenþiei executate în legãturã cu extrãdarea.
(2) Dacã partea solicitantã nu ia în primire persoana extrãdatã la data fixatã
pentru predare ºi dacã nu s-a solicitat o amînare a extrãdãrii, persoana poate fi
pusã în libertate la expirarea termenului de 15 zile de la aceastã datã ºi, în
orice caz, va fi pusã în libertate la expirarea termenului de 30 de zile, calculat
de la data stabilitã pentru predare, dacã tratatul bilateral nu prevede condiþii
mai benefice pentru aceastã persoanã.
(3) Extrãdarea persoanei pentru aceeaºi faptã dupã expirarea termenelor
menþionate în prezentul articol poate fi refuzatã.
Articolul 550. Transmiterea obiectelor
(1) La cererea pãrþii solicitante, în modul prevãzut de prezentul capitol, pot
fi reþinute ºi transmise, în mãsura permisã de legislaþia naþionalã:
1) obiectele care pot avea importanþã ca probe în cauza penalã pentru care
a fost cerutã extrãdarea; precum ºi
323
2) venitul care a provenit din infracþiunea pentru care se cere extrãdarea ºi
obiectele care se aflau în posesia persoanei, la momentul arestãrii, sau au fost
descoperite ulterior.
(2) Obiectele ºi venitul menþionate la alin.(1) pot fi transmise chiar ºi în
cazul în care extrãdarea nu poate avea loc din cauza decesului persoanei sau
a sustragerii ei de la judecatã.
(3) Dacã obiectele cerute sînt necesare ca probe într-o altã cauzã în procesul
penal naþional, transmiterea lor poate fi amînatã pînã la terminarea procesului
în cauzã sau acestea pot fi predate temporar, cu condiþia de a fi restituite.
(4) Drepturile asupra acestor obiecte sau valori sînt rezervate Republicii
Moldova ºi ele vor fi transmise pãrþii solicitante, cu condiþia terminãrii procesului
penal cît mai curînd posibil ºi fãrã cheltuieli, fiind apoi restituite.
...
CODUL
CU PRIVIRE LA CONTRAVENÞIILE ADMINISTRATIVE1
Extras

Articolul 191. Încãlcarea regulilor de trecere a frontierei de stat
Trecerea frontierei de stat prin punctele de trecere fãrã paºaportul stabilit
sau fãrã autorizaþie din partea autoritãþilor respective -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi cetãþenilor în mãrime de la douãzeci
la cincizeci de salarii minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere de la o
sutã la o sutã cincizeci de salarii minime.
[Sancþ. art. 191 modificat prin Legea nr. 1524-XV din 12.12.02,
în vigoare 21.01.03] [Art. 191 în redacþia Legii nr. 1033 din 10.12.96]
[Sancþiunea art. 191 modificatã prin Legea nr. 1211 din 01.12.92]
Articolul 191/1. Încãlcarea de cãtre cetãþeni strãini sau apatrizi
a regulilor de ºedere în Republica Moldova
Nerespectarea modului stabilit de înregistrare sau reînregistrare atrage
dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la douãzeci la treizeci de salarii
minime.
1
Aprobat la 29 martie 1985. VEªTILE R.S.S.M., 1985, nr. 3, art. 47. Aprobat la 29
martie 1985. VEªTILE R.S.S.M., 1985, NR. 3, ART. 47. A se vedea Legea nr. 484-XIV din
02.07.99 despre modul de aplicare a modificãrilor operate prin Legea nr. 205-XIV din
25.11.98.
324
Domicilierea fãrã acte de identitate sau cu acte al cãror termen de valabilitate
a expirat, aflarea pe teritoriul Republicii Moldova cu o vizã de intrare cu termen
expirat sau cu depãºirea termenului de ºedere de trei luni în cazul în care viza
nu este necesarã -
atrag dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la treizeci la cincizeci
de salarii minime.
Eschivarea de la ieºirea din Republica Moldova dupã expirarea termenului
de ºedere stabilit ori de la examenul medical pentru depistarea virusului
imunodeficitar (HIV) sau declararea unor date false în scopul obþinerii vizei de
intrare, a permisului de ºedere sau a buletinului de identitate pentru apatrizi -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la ºaptezeci ºi cinci la
o sutã de salarii minime.
[Art. 191/1 introdus prin Legea nr. 1524-XV din 12.12.02,
în vigoare 21.01.03]
Articolul 192. Încãlcarea regulilor de înregistrare sau reînregistrare
a actelor de identitate, de întocmire a actelor cetãþenilor
strãini sau apatrizilor pentru dreptul de ºedere sau
tranzitare a teritoriului Republicii Moldova
Încãlcarea de cãtre persoanele cu funcþii de rãspundere a regulilor stabilite
de înregistrare sau reînregistrare a actelor de identitate, de întocmire a actelor
cetãþenilor strãini sau apatrizilor pentru dreptul de ºedere sau de tranzitare a
teritoriului Republicii Moldova -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la douã sute la trei
sute de salarii minime.
Neluarea de cãtre persoanele cu funcþii de rãspundere a mãsurilor de
asigurare a modului stabilit de înregistrare sau reînregistrare a actelor de
identitate ale cetãþenilor strãini sau ale apatrizilor -
atrage dupã sine aplicarea unei amenzi în mãrime de la treizeci la cincizeci
de salarii minime.
[Art. 192 în redacþia Legii nr. 1524-XV din 12.12.02,
[Art. 192 modificat prin Legea nr. 263-XIV din 24.12.98]
[Art. 192 modificat prin Legea din 01.12.92]
Articolul 192/1. Încãlcarea regulilor de încadrare în cîmpul muncii
a cetãþenilor strãini ºi a apatrizilor pe teritoriul
Republicii Moldova
Încadrarea în cîmpul muncii a cetãþenilor strãini sau apatrizilor, aflaþi
provizoriu în Republica Moldova, fãrã autorizaþie de încadrare în cîmpul muncii
eliberatã în modul stabilit de legislaþia în vigoare, -
atrage aplicarea unei amenzi persoanelor cu funcþii de rãspundere de la
douã sute la douã sute cincizeci de salarii minime pentru fiecare angajat ilegal.
325
Desfãºurarea activitãþii de muncã de cãtre cetãþenii strãini sau apatrizi, aflaþi
provizoriu în Republica Moldova, fãrã autorizaþie de încadrare în cîmpul muncii
eliberatã în modul stabilit de legislaþia în vigoare, -
atrage aplicarea unei amenzi cetãþenilor strãini sau apatrizilor de la treizeci
la cincizeci de salarii minime.
Obþinerea autorizaþiei de încadrare în cîmpul muncii la cererea persoanei
cu funcþie de rãspundere, emisã pe numele cetãþeanului strãin sau apatridului,
aflat provizoriu în Republica Moldova, fãrã antrenarea acestuia în activitatea
de muncã pe teritoriul Republicii Moldova, -
atrage aplicarea unei amenzi cetãþenilor strãini sau apatrizilor neangajaþi
de la patruzeci la cincizeci de salarii minime ºi persoanelor cu funcþii de
rãspundere de la douã sute la douã sute cincizeci de salarii minime pentru
fiecare persoanã neantrenatã în activitatea de muncã.
Sãvîrºirea repetatã în decurs de un an a unei încãlcãri din numãrul celor
prevãzute la alineatele întîi, doi ºi trei ale prezentului articol ºi pentru care
persoana a fost deja supusã unei sancþiuni administrative, -
atrage aplicarea unei amenzi cetãþenilor strãini sau apatrizilor de la patruzeci
ºi cinci la cincizeci de salarii minime ºi persoanelor cu funcþii de rãspundere
de la douã sute cincizeci la trei sute de salarii minime.
[Art. 192/1 introdus prin Legea nr. 1406-XIV din 07.12.2000]

Articolul 249. Termenele reþinerii administrative

Persoanele, care au încãlcat regulile de ºedere a cetãþenilor strãini ºi a
apatrizilor în Republica Moldova, regimul de frontierã sau regimul din punctele
de trecere a graniþei de stat a Republicii Moldova, pot fi reþinute pe un termen
de pînã la trei ore pentru întocmirea procesului-verbal, iar în cazuri de necesitate
pentru stabilirea identitãþii ºi clarificarea circumstanþelor contravenþiei pînã la
trei zile, comunicîndu-se aceasta în scris procurorului în decurs de douãzeci ºi
patru de ore din momentul reþinerii sau în termenul de pînã la zece zile cu
sancþiunea procurorului, dacã contravenienþii n-au documente ce atestã
identitatea lor.
[Art. 249 modificat prin Legea nr. 1524-XV din 12.12.02,

Articolul 254. Drepturile ºi obligaþiunile persoanei, care este trasã la
rãspundere administrativã
Persoana, care este trasã la rãspundere administrativã, are dreptul sã ee
cunoºtinþã de materialele din dosar, sã dee explicaþie, sã prezinte probe, sã
formuleze cereri; sã se foloseascã în timpul examinãrii cazului de asistenþa
juridicã a avocatului; sã ee cuvîntul în limba maternã ºi sã se foloseascã de
326
serviciile traducãtorului; dacã nu cunoaºte bine limba, în care se desfãºoarã
procedura; sã conteste decizia asupra cazului. Cazul cu privire la contravenþii
administrative se examineazã în prezenþa persoanei, care este trasã la
rãspundere administrativã. În lipsa acestei persoane cazul poate fi examinat
numai atunci, cînd existã date despre anunþarea la timp a persoanei despre
locul ºi timpul examinãrii cazului ºi dacã din partea ei n-a fost primit nici un
demers de a se amîna examinarea cazului.
La examinarea cazurilor cu privire la contravenþiile administrative, prevãzute
de articolele 47/1-47/3, 51, articolul 124 alineatele 2 ºi 3, articolele 142, 143, 143/
2, 152, 156, 156/2, 156/3, 164, de partea a treia a articolului 167, de articolele
174, 174/5-174/9 ºi 176 din prezentul Cod prezenþa persoanei, trase la rãspundere
administrativã e obligatorie. În cazul eschivãrii ei de a se înfãþiºa la chemarea
organului afacerilor interne sau a judecãtorului popular persoana aceasta poate
fi supusã de cãtre organul afacerilor interne (poliþiei) aducerii silite.
[Alin.2 art. 254 modificat prin Legea nr. 342-XV din 06.07.2001]
Prin legislaþia Republicii Moldova pot fi prevãzute ºi alte cazuri, cînd
înfãþiºarea persoanei, trase la rãspundere administrativã înaintea organului
(persoanei cu funcþii de rãspundere), care soluþioneazã cazul este obligatorie.
[Art. 254 modificat prin Ucazul din 29.03.90]

Articolul 260. Traducãtorul
Traducãtorul este numit de cãtre organul (persoana cu funcþii de rãspundere),
care cerceteazã cazul cu privire la contravenþia administrativã.
Traducãtorul este obligat sã se înfãþiºeze la chemarea organului (persoanei
cu funcþii de rãspundere), ºi sã efectueze complet ºi exact traducerea ce i s-a
încredinþat.

Articolul 275. Termenul pentru depunerea plîngerii împotriva
deciziei asupra cazului cu privire la contravenþia
administrativã
Plîngerea împotrivã deciziei asupra cazului cu privire la contravenþia
administrativã poate fi depusã în decurs de zece zile din ziua pronunþãrii deciziei.
În cazul omiterii acestui termen din motive întemeiate, termenul acesta, la cererea
persoanei, faþã de care a fost pronunþatã decizia, poate fi restabilit de cãtre organul
(persoana cu funcþii de rãspundere), împuternicit sã examineze plîngerea.

327
CODUL MUNCII1
Nr. 154-XV din 28.03.2003

Extras

Articolul 3. Domeniul de aplicare a codului
Dispoziþiile prezentului cod se aplicã:
...
b) salariaþilor cetãþeni strãini sau apatrizi, încadraþi în baza unui contract
individual de muncã, care presteazã muncã pentru un angajator care îºi
desfãºoarã activitatea în Republica Moldova;
...
Articolul 5. Principiile de bazã ale reglementãrii raporturilor de
muncã ºi a altor raporturi legate nemijlocit de acestea
Principiile de bazã ale reglementãrii raporturilor de muncã ºi a altor raporturi
legate nemijlocit de acestea, principii ce reies din normele dreptului internaþional
ºi din cele ale Constituþiei Republicii Moldova, sînt urmãtoarele:
a) libertatea muncii, incluzînd dreptul la munca liber aleasã sau acceptatã,
dreptul dispunerii de capacitãþile sale de muncã, dreptul alegerii profesiei ºi
ocupaþiei;
b) interzicerea muncii forþate (obligatorii) ºi a discriminãrii în domeniul
raporturilor de muncã;
c) protecþia împotriva ºomajului ºi acordarea de asistenþã la plasarea în
cîmpul muncii;
d) asigurarea dreptului fiecãrui salariat la condiþii echitabile de muncã, inclusiv
la condiþii de muncã care corespund cerinþelor protecþiei ºi igienei muncii, ºi a
dreptului la odihnã, inclusiv la reglementarea timpului de muncã, la acordarea
concediului anual de odihnã, a pauzelor de odihnã zilnice, a zilelor de repaus ºi
de sãrbãtoare nelucrãtoare;
e) egalitatea în drepturi ºi în posibilitãþi a salariaþilor;
f) garantarea dreptului fiecãrui salariat la achitarea la timp integralã ºi
echitabilã a salariului care ar asigura o existenþã decentã salariatului ºi familiei
lui;
g) asigurarea egalitãþii salariaþilor, fãrã nici o discriminare, la avansare în
serviciu, luîndu-se în considerare productivitatea muncii, calificarea ºi vechimea
în muncã în specialitate, precum ºi la formare profesionalã, reciclare ºi
perfecþionare;
1
328
h) asigurarea dreptului salariaþilor ºi angajatorilor la asociere pentru apãrarea
drepturilor ºi intereselor lor, inclusiv a dreptului salariaþilor de a se asocia în
sindicate ºi de a fi membri de sindicat;
i) asigurarea dreptului salariaþilor de a participa la administrarea unitãþii în
formele prevãzute de lege;
j) îmbinarea reglementãrii de stat ºi a reglementãrii contractuale a raporturilor
de muncã ºi a altor raporturi legate nemijlocit de acestea;
k) obligativitatea reparãrii integrale de cãtre angajator a prejudiciului material
ºi a celui moral cauzate salariatului în legãturã cu îndeplinirea obligaþiilor de muncã;
l) stabilirea garanþiilor de stat pentru asigurarea drepturilor salariaþilor ºi
angajatorilor, precum ºi exercitarea controlului asupra respectãrii lor;
m) asigurarea dreptului fiecãrui salariat la apãrarea drepturilor ºi libertãþilor
sale de muncã, inclusiv prin sesizarea organelor de supraveghere ºi control, a
organelor de jurisdicþie a muncii;
n) asigurarea dreptului la soluþionarea litigiilor individuale de muncã ºi a
conflictelor colective de muncã, precum ºi a dreptului la grevã, în modul stabilit
de prezentul cod ºi de alte acte normative;
o) obligaþia pãrþilor la contractele colective ºi individuale de muncã de a
respecta clauzele contractuale, inclusiv dreptul angajatorului de a cere de la
salariat îndeplinirea obligaþiilor de muncã ºi manifestarea unei atitudini
gospodãreºti faþã de bunurile angajatorului ºi, respectiv, dreptul salariatului de
a cere de la angajator îndeplinirea obligaþiilor faþã de salariaþi, respectarea
legislaþiei muncii ºi a altor acte ce conþin norme ale dreptului muncii;
p) asigurarea dreptului sindicatelor de a exercita controlul obºtesc asupra
respectãrii legislaþiei muncii;
r) asigurarea dreptului salariaþilor la apãrarea onoarei, demnitãþii ºi reputaþiei
profesionale în perioada activitãþii de muncã;
s) garantarea dreptului la asigurarea socialã obligatorie a salariaþilor.
Articolul 6. Neîngrãdirea dreptului la muncã ºi libertatea muncii
(1) Libertatea muncii este garantatã prin Constituþia Republicii Moldova.
(2) Orice persoanã este liberã în alegerea locului de muncã, a profesiei,
meseriei sau activitãþii sale.
(3) Nimeni, pe toatã durata vieþii sale, nu poate fi obligat sã munceascã sau
sã nu munceascã într-un anumit loc de muncã sau într-o anumitã profesie,
oricare ar fi acestea.
(4) Orice act juridic încheiat cu nerespectarea dispoziþiilor alin.(1), (2) ºi (3)
este nul.
Articolul 7. Interzicerea muncii forþate (obligatorii)
(1) Munca forþatã (obligatorie) este interzisã.
(2) Prin muncã forþatã (obligatorie) se înþelege orice muncã sau serviciu
impus unei persoane sub ameninþare sau fãrã consimþãmîntul acesteia.
329
(3) Se interzice folosirea sub orice formã a muncii forþate (obligatorii), ºi
anume:
a) ca mijloc de influenþã politicã sau educaþionalã ori în calitate de pedeapsã
pentru susþinerea sau exprimarea unor opinii politice ori convingeri contrare
sistemului politic, social sau economic existent;
b) ca metodã de mobilizare ºi utilizare a forþei de muncã în scopuri
economice;
c) ca mijloc de menþinere a disciplinei de muncã;
d) ca mijloc de pedeapsã pentru participare la grevã;
e) ca mijloc de discriminare pe criterii de apartenenþã socialã, naþionalã,
religioasã sau rasialã.
(4) La munca forþatã (obligatorie) se atribuie:
a) încãlcarea termenelor stabilite de platã a salariului sau achitarea parþialã
a acestuia;
b) cerinþa angajatorului faþã de salariat de a-ºi îndeplini obligaþiile de muncã
în lipsa unor sisteme de protecþie colectivã sau individualã ori în cazul în care
îndeplinirea lucrãrii cerute poate pune în pericol viaþa sau sãnãtatea sala-
riatului.
(5) Nu se considerã muncã forþatã (obligatorie):
a) serviciul militar sau activitãþile desfãºurate în locul acestuia de cei care,
potrivit legii, nu îndeplinesc serviciul militar obligatoriu;
b) munca unei persoane condamnate prestatã în condiþii normale în perioada
de detenþie sau de liberare condiþionatã de pedeapsã înainte de termen;
c) prestaþiile impuse în situaþia creatã de calamitãþi ori de alt pericol, precum
ºi cele care fac parte din obligaþiile civile normale stabilite de lege.
Articolul 8. Interzicerea discriminãrii în sfera muncii
(1) În cadrul raporturilor de muncã acþioneazã principiul egalitãþii în drepturi
a tuturor salariaþilor. Orice discriminare, directã sau indirectã, a salariatului
pe criterii de sex, vîrstã, rasã, etnie, religie, opþiune politicã, origine socialã,
domiciliu, handicap, apartenenþã sau activitate sindicalã, precum ºi pe alte
criterii nelegate de calitãþile sale profesionale, este interzisã.
(2) Nu constituie discriminare stabilirea unor diferenþieri, excepþii,
preferinþe sau drepturi ale salariaþilor, care sînt determinate de cerinþele
specifice unei munci, stabilite de legislaþia în vigoare, sau de grija deosebitã
a statului faþã de persoanele care necesitã o protecþie socialã ºi juridicã
sporitã.
Articolul 9. Drepturile ºi obligaþiile de bazã ale salariatului
(1) Salariatul are dreptul:
a) la încheierea, modificarea, suspendarea ºi desfacerea contractului indi-
vidual de muncã, în modul stabilit de prezentul cod;
b) la muncã, conform clauzelor contractului individual de muncã;
330
c) la un loc de muncã, în condiþiile prevãzute de standardele de stat privind
organizarea, protecþia ºi igiena muncii, de contractul colectiv de muncã ºi de
convenþiile colective;
d) la achitarea la timp ºi integralã a salariului, în corespundere cu calificarea
sa, cu complexitatea, cantitatea ºi calitatea lucrului efectuat;
e) la odihnã, asiguratã prin stabilirea duratei normale a timpului de muncã,
prin reducerea timpului de muncã pentru unele profesii ºi categorii de salariaþi,
prin acordarea zilelor de repaus ºi de sãrbãtoare nelucrãtoare, a concediilor
anuale plãtite;
f) la informare deplinã ºi veridicã despre condiþiile de muncã ºi cerinþele
faþã de protecþia ºi igiena muncii la locul de muncã;
g) la adresare cãtre angajator, patronate, sindicate, organele administraþiei
publice centrale ºi locale, organele de jurisdicþie a muncii;
h) la formare profesionalã, reciclare ºi perfecþionare, în conformitate cu
prezentul cod ºi cu alte acte normative;
i) la libera asociere în sindicate, inclusiv la constituirea de organizaþii sindicale
ºi aderarea la acestea pentru apãrarea drepturilor sale de muncã, a libertãþilor
ºi intereselor sale legitime;
j) la participare în administrarea unitãþii, în conformitate cu prezentul cod ºi
cu contractul colectiv de muncã;
k) la purtare de negocieri colective ºi încheiere a contractului colectiv de
muncã ºi a convenþiilor colective, prin reprezentanþii sãi, la informare privind
executarea contractelor ºi convenþiilor respective;
l) la apãrare, prin metode neinterzise de lege, a drepturilor sale de muncã,
a libertãþilor ºi intereselor sale legitime;
m) la soluþionarea litigiilor individuale de muncã ºi a conflictelor colective de
muncã, inclusiv dreptul la grevã, în modul stabilit de prezentul cod ºi de alte acte
normative;
n) la repararea prejudiciului material ºi a celui moral cauzat în legãturã cu
îndeplinirea obligaþiilor de muncã, în modul stabilit de prezentul cod ºi de alte
acte normative;
o) la asigurarea socialã obligatorie, în modul prevãzut de legislaþia în vigoare.
(2) Salariatul este obligat:
a) sã-ºi îndeplineascã conºtiincios obligaþiile de muncã prevãzute de
contractul individual de muncã;
b) sã îndeplineascã normele de muncã stabilite;
c) sã respecte regulamentul intern al unitãþii;
d) sã respecte disciplina muncii;
e) sã respecte cerinþele de protecþie ºi igienã a muncii;
f) sã manifeste o atitudine gospodãreascã faþã de bunurile angajatorului ºi
ale altor salariaþi;
331
g) sã informeze de îndatã angajatorul sau conducãtorul nemijlocit despre
orice situaþie care prezintã pericol pentru viaþa ºi sãnãtatea oamenilor sau pentru
integritatea patrimoniului angajatorului.
...
Articolul 13. Prioritatea tratatelor, convenþiilor, acordurilor ºi altor
acte internaþionale
Dacã prin tratatele, convenþiile, acordurile sau alte acte internaþionale la
care Republica Moldova este parte sînt stabilite alte prevederi decît cele cuprinse
în prezentul cod, au prioritate reglementãrile internaþionale.
...
Articolul 46. Pãrþile contractului individual de muncã
...
(9) Parte a contractului individual de muncã pot fi cetãþenii Republicii Moldova,
cetãþenii strãini ºi apatrizii, cu excepþia cazurilor prevãzute de legislaþia în
vigoare.
Articolul 47. Garanþii la angajare
(1) Refuzul neîntemeiat de angajare este interzis.
(2) Se interzice orice limitare, directã sau indirectã, în drepturi ori stabilirea
unor avantaje, directe sau indirecte, la încheierea contractului individual de
muncã în dependenþã de sex, rasã, etnie, religie, domiciliu, opþiune politicã sau
origine socialã.
(3) Refuzul angajatorului de a angaja poate fi contestat în instanþa de
judecatã.
...
Articolul 391.
(1) Prezentul cod intrã în vigoare la 1 octombrie 2003, cu excepþia preve-
derilor referitoare la acordarea concediului parþial plãtit pentru îngrijirea copilului
pînã la atingerea vîrstei de 3 ani din art. 124 alin.(2) ºi art. 127 alin.(1), care vor
intra în vigoare cu începere de la 1 ianuarie 2004. Pînã la aceastã din urmã
datã, persoanele indicate la art. 124 alin.(1) ºi art. 127 alin.(1) vor beneficia de
concediu parþial plãtit pentru îngrijirea copilului pînã la vîrsta de un an ºi jumãtate
ºi de indemnizaþia respectivã, prevãzute de dispoziþiile în vigoare ale vechiului
cod.
...
332
CODUL FAMILIEI1
Nr. 1316-XIV din 26.10.2000

Extras

TITLUL VI
REGLEMENTAREA RELAÞIILOR FAMILIALE
CU ELEMENTE DE EXTRANEITATE
Articolul 154. Aplicarea normelor dreptului familiei faþã de cetãþenii
strãini ºi apatrizi
Cetãþenii strãini ºi apatrizii cu domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova, în
relaþiile familiale, au aceleaºi drepturi ºi obligaþii ca ºi cetãþenii Republicii Moldova.
Articolul 155. Încheierea cãsãtoriei pe teritoriul Republicii Moldova
(1) Forma ºi modul de încheiere a cãsãtoriei pe teritoriul Republicii Moldova
de cãtre cetãþenii strãini ºi apatrizi sînt determinate de legislaþia Republicii Moldova.
(2) Cetãþenii strãini, cu domiciliul în afara teritoriului Republicii Moldova,
încheie cãsãtoria pe teritoriul Republicii Moldova conform legislaþiei Republicii
Moldova dacã au dreptul la încheierea cãsãtoriei în conformitate cu legislaþia
statului ai cãrui cetãþeni sînt.
(3) Condiþiile de încheiere a cãsãtoriei de cãtre apatrizi pe teritoriul Republicii
Moldova sînt determinate de legislaþia Republicii Moldova, þinîndu-se cont de
legislaþia statului în care aceºtia îºi au domiciliul.
(4) Cãsãtoriile încheiate la misiunile diplomatice ºi oficiile consulare strãine
sînt recunoscute pe teritoriul Republicii Moldova în baza principiului reciprocitãþii.
Articolul 156. Încheierea cãsãtoriei în afara Republicii Moldova
(1) Cetãþenii Republicii Moldova se pot cãsãtori în afara Republicii Moldova
la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Republicii Moldova.
(2) Cãsãtoriile dintre cetãþenii Republicii Moldova ºi cãsãtoriile dintre cetãþenii
Republicii Moldova ºi cetãþenii strãini sau apatrizi încheiate în afara Republicii
Moldova în conformitate cu legislaþia þãrii în care a fost încheiatã cãsãtoria sînt
recunoscute în Republica Moldova doar în cazul dacã au fost respectate
condiþiile art. 11 ºi 14 din prezentul cod.
Articolul 157. Relaþiile personale nepatrimoniale ºi patrimoniale
ale soþilor
(1) Drepturile ºi obligaþiile personale nepatrimoniale ºi patrimoniale ale soþilor
se determinã de legislaþia statului în care îºi au domiciliul comun, iar în lipsa
1
333
domiciliului comun a legislaþiei statului unde aceºtia au avut ultimul domiciliu
comun.
(2) Dacã soþii nu au ºi nici nu au avut anterior un domiciliu comun, drepturile
ºi obligaþiile lor personale nepatrimoniale ºi patrimoniale se determinã pe teritoriul
Republicii Moldova în baza legislaþiei Republicii Moldova.
(3) Contractul matrimonial ºi contractul privind plata pensiei de întreþinere,
în baza unui acord dintre soþi, pot fi supuse legislaþiei statului unde îºi are
domiciliul unul dintre soþi. În lipsa unui atare acord, contractelor în cauzã li se
aplicã prevederile alin.(1) ºi (2).
Articolul 158. Desfacerea cãsãtoriei
(1) Desfacerea cãsãtoriei cu elemente de extraneitate pe teritoriul Republicii
Moldova are loc conform legislaþiei Republicii Moldova.
(2) Cetãþenii Republicii Moldova care locuiesc în afara þãrii au dreptul la
desfacerea cãsãtoriei în instanþele judecãtoreºti ale Republicii Moldova,
indiferent de cetãþenia ºi domiciliul celuilalt soþ.
(3) Dacã, conform legislaþiei Republicii Moldova, cãsãtoria poate fi desfãcutã
de oficiul de stare civilã, aceastã problemã poate fi soluþionatã de misiunile
diplomatice sau oficiile consulare ale Republicii Moldova.
(4) Este recunoscutã valabilã desfacerea cãsãtoriei în afara Republicii
Moldova dacã, la soluþionarea acestei probleme, au fost respectate cerinþele
legislaþiei statului corespunzãtor privind competenþa organelor care au adoptat
hotãrîrea ºi privind desfacerea cãsãtoriei.
Articolul 159. Stabilirea ºi contestarea paternitãþii (maternitãþii)
(1) în Republica Moldova, în cazul pãrinþilor (pãrintelui) cetãþeni strãini sau
apatrizi, paternitatea (maternitatea) se stabileºte ºi se contestã conform
legislaþiei Republicii Moldova.
(2) Paternitatea (maternitatea) în raport cu copilul cetãþean al Republicii
Moldova se stabileºte ºi se contestã în Republica Moldova conform legislaþiei
proprii, indiferent de domiciliul copilului.
(3) Dacã, conform legislaþiei Republicii Moldova, este posibilã stabilirea
paternitãþii (maternitãþii) la oficiile de stare civilã, pãrinþii copilului care locuiesc
în strãinãtate sînt în drept sã se adreseze cu o declaraþie privind stabilirea
paternitãþii (maternitãþii) la misiunile diplomatice ºi oficiile consulare ale
Republicii Moldova dacã cel puþin unul din pãrinþi este cetãþean al Republicii
Moldova.
Articolul 160. Drepturile ºi obligaþiile pãrinþilor ºi copiilor
(1) Drepturile ºi obligaþiile pãrinþilor, inclusiv obligaþia pãrinþilor de a-ºi întreþine
copiii, sînt stabilite de legislaþia statului pe al cãrui teritoriu aceºtia îºi au domiciliul
comun. În lipsa domiciliului comun al pãrinþilor ºi copiilor, drepturile ºi obligaþiile
acestora sînt reglementate de legislaþia statului al cãrui cetãþean este copilul.
334
(2) În cazurile de asigurare a obligaþiilor de întreþinere dintre pãrinþi ºi copii
poate fi aplicatã legislaþia statului al cãrui cetãþean este persoana ce pretinde
întreþinere.
Articolul 161. Obligaþiile de întreþinere ale copiilor ºi ale altor
membri ai familiei
Obligaþiile de întreþinere ale copiilor ºi ale altor membri ai familiei se determinã
în conformitate cu legislaþia statului unde îºi are domiciliul persoana care are dreptul
la întreþinere, dacã contractul privind plata pensiei de întreþinere nu prevede altfel.
Articolul 162. Adopþia
(1) Pe teritoriul Republicii Moldova, adopþia copiilor cetãþeni ai Republicii
Moldova de cãtre cetãþeni strãini are loc þinîndu-se cont de legislaþia statelor ai
cãror cetãþeni sînt aceºtia din urmã. În acelaºi mod se procedeazã ºi în cazul
desfacerii adopþiei.
Moldova de cãtre apatrizi are loc þinîndu-se cont de legislaþia statelor în care
aceºtia din urmã îºi au domiciliul la data depunerii cererii privind încuviinþarea
adopþiei. În acelaºi mod se procedeazã ºi în cazul desfacerii adopþiei.
(3) La soluþionarea adopþiei copiilor cetãþeni ai Republicii Moldova de cãtre
cetãþeni strãini ºi apatrizi se va asigura continuitatea educaþiei copiilor, þinîndu-
se cont de provenienþa lor etnicã, apartenenþa culturalã ºi religioasã, de limbã
ºi alte particularitãþi importante.
Moldova de cãtre cetãþenii strãini ºi apatrizi se va face, de asemenea, în condiþiile
art. 116, 119 ºi 121.
(5) Pe teritoriul Republicii Moldova, adopþia copiilor cetãþeni strãini cu
domiciliul în Republica Moldova are loc în conformitate cu legislaþia Republicii
Moldova, dacã tratatele internaþionale nu prevãd altfel.
(6) Adopþia copiilor cetãþeni ai Republicii Moldova cu domiciliul în afara
teritoriului Republicii Moldova, efectuatã de cãtre organele abilitate ale statului
strãin al cãrui cetãþean este adoptatorul, se recunoaºte ca valabilã în Repub-
lica Moldova cu condiþia autorizãrii ei anticipate de cãtre autoritatea centralã
pentru protecþia copilului.
Articolul 163. Asigurarea drepturilor copiilor cetãþeni ai Republicii
Moldova adoptaþi de cãtre cetãþeni strãini sau apatrizi
(1) Copiii cetãþeni ai Republicii Moldova pot fi adoptaþi de cãtre cetãþeni strãini
sau apatrizi doar dacã, conform legislaþiei statelor în care urmeazã sã plece, li se
vor asigura garanþii ºi norme juridice echivalente celor de care s-ar fi bucurat în
cazul adopþiei în þara natalã ºi dacã legislaþia statelor respective le garanteazã
drepturile într-un volum nu mai mic decît legislaþia Republicii Moldova.
(2) Autoritatea centralã pentru protecþia copilului, cu sprijinul misiunilor
diplomatice ºi oficiilor consulare ale Republicii Moldova, precum ºi pe alte cãi
335
recunoscute de normele internaþionale, este abilitatã sã pretindã de la autoritãþile
ºi organizaþiile statelor ai cãror cetãþeni sînt adoptatorii sau în care îºi au
domiciliul adoptatorii apatrizi asigurarea pentru copiii adoptaþi cetãþeni ai
Republicii Moldova a garanþiilor ºi normelor juridice echivalente celor de care
aceºtia s-ar fi bucurat în cazul adopþiei în þara natalã, sã cearã informaþii cu
privire la condiþiile de viaþã ºi de educaþie ale adoptaþilor.
(3) Cetãþenia copiilor adoptaþi de cãtre cetãþeni strãini sau apatrizi se
reglementeazã de Legea cu privire la cetãþenia Republicii Moldova.
Articolul 164. Aplicarea normelor dreptului familiei ale statelor strãine
(1) în cazul aplicãrii pe teritoriul Republicii Moldova a normelor dreptului
familiei ale statelor strãine, conþinutul acestora se determinã conform interpretãrii
oficiale sau conform practicii din statele respective.
(2) Persoanele interesate au dreptul sã prezinte documente care confirmã
conþinutul normelor dreptului familiei ale statului strãin pe care le invocã sau sã
contribuie într-un alt mod la determinarea conþinutului acestor norme.
(3) Dacã mãsurile întreprinse nu permit stabilirea conþinutului normelor
dreptului familiei ale statelor strãine, se aplicã legislaþia Republicii Moldova.
(4) Normele dreptului familiei ale statelor strãine nu sînt aplicabile pe teritoriul
Republicii Moldova dacã contravin moravurilor ºi ordinii publice din Republica
Moldova. În acest caz, se aplicã legislaþia Republicii Moldova.


CU PRIVIRE LA STATUTUL REFUGIAÞILOR1
Nr. 1286-XV din 25.07.2002
Pornind de la necesitatea respectãrii drepturilor ºi libertãþilor fundamentale

ale omului,
Avînd în vedere cã statul trebuie sã asigure concordanþa legislaþiei naþionale
cu principiile ºi normele unanim recunoscute ale dreptului internaþional ºi cu
prevederile tratatelor internaþionale la care Republica Moldova este parte,
Conºtientizînd cã reglementarea statutului refugiaþilor constituie o garanþie
importantã a drepturilor omului,
în temeiul art. 19 alin.(2) ºi art. 72 alin.(3) din Constituþia Republicii Moldova,
Parlamentul adoptã prezenta lege organicã.
1
336
CAPITOLUL I
Articolul 1. Noþiuni principale
În sensul prezentei legi, se definesc urmãtoarele noþiuni principale:
azil instituþie juridicã prin intermediul cãreia statul oferã strãinului protecþie,
acordîndu-i statut de refugiat, azil politic sau protecþie temporarã;
strãin cetãþean strãin (cu una sau mai multe cetãþenii) sau persoanã fãrã
cetãþenie (apatrid);
solicitant de azil strãin care solicitã statut de refugiat;
refugiat strãin cãruia, în conformitate cu prezenta lege, i-a fost recunoscut
statutul de refugiat;
azil politic protecþie excepþionalã acordatã strãinului de cãtre Preºedintele
Republicii Moldova;
þarã (þãri) de origine þarã (þãri) al cãrei (ale cãror) cetãþean este strãinul; în
cazul apatridului þarã în care acesta îºi are domiciliul legal ºi obiºnuit.
Articolul 2. Obiectivele ºi sfera de aplicare a legii
(1) Prezenta lege stabileºte cadrul juridic, economic, social ºi organizatoric
de acordare a azilului (statutului de refugiat, azilului politic, protecþiei temporare)
în Republica Moldova, determinã statutul solicitanþilor de azil ºi al refugiaþilor.
(2) Azilul se acordã în conformitate cu dispoziþiile prezentei legi ºi altor acte
normative, în concordanþã cu principiile ºi normele unanim recunoscute ale
dreptului internaþional ºi cu respectarea prevederilor tratatelor internaþionale la
care Republica Moldova este parte.
(3) Prevederile prezentei legi se aplicã tuturor solicitanþilor de azil, refugiaþilor,
beneficiarilor de protecþie temporarã, precum ºi autoritãþilor competente în
soluþionarea problemelor acestora.
Articolul 3. Dreptul de azil
(1) Relaþiile care apar prin acordarea ºi exercitarea dreptului de azil sînt
reglementate de prevederile Constituþiei Republicii Moldova, tratatelor
internaþionale la care Republica Moldova este parte, de prezenta lege ºi de
alte acte normative adoptate în conformitate cu acestea.
(2) Strãinul are dreptul sã solicite azil în conformitate cu condiþiile ºi modul
stabilite de prezenta lege.
CAPITOLUL II
PRINCIPII GENERALE
Articolul 4. Nediscriminarea
Prevederile prezentei legi se aplicã solicitanþilor de azil, refugiaþilor ºi
beneficiarilor de protecþie temporarã fãrã nici o discriminare pe motive de rasã,
naþionalitate, origine etnicã, limbã, religie, sex, opinie, apartenenþã politicã, avere
sau de origine socialã.
337
Articolul 5. Confidenþialitatea
(1) Informaþia privind solicitanþii de azil ºi refugiaþii este confidenþialã.
(2) Informaþia confidenþialã privind solicitanþii de azil ºi refugiaþii poate fi
adusã la cunoºtinþa unor terþi doar cu consimþãmîntul lor.
(3) La procesul de examinare a cererilor de acordare a azilului ºi la ºedinþele
autoritãþilor competente în soluþionarea problemelor solicitanþilor de azil ºi ale
refugiaþilor pot participa, cu acordul acestora, reprezentanþii lor legali, precum
ºi reprezentanþii Înaltului Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi.
Articolul 6. Interdicþia de returnare ºi expulzare
(1) Nici un refugiat nu poate fi returnat sau expulzat:
a) într-o þarã unde ar putea exista o ameninþare a vieþii sau a libertãþii acestuia
pe motive de rasã, religie, naþionalitate, apartenenþã la un anumit grup social
sau opinie politicã;
b) într-o þarã unde ar putea fi expus la torturi, la pedepse sau tratamente
crude, inumane ori degradante;
c) într-o þarã unde în privinþa acestuia ar putea fi aplicatã pedeapsa cu moartea.
(2) Nici un solicitant de azil nu poate fi returnat sau expulzat de pe teritoriul
Republicii Moldova pînã la epuizarea tuturor cãilor ordinare de atac.
(3) Refugiatului în a cãrui privinþã a fost emisã o hotãrîre judecãtoreascã de
expulzare i se acordã un termen rezonabil pentru efectuarea formalitãþilor
necesare de admitere legalã într-o altã þarã. În caz de necesitate, faþã de aceastã
persoanã, pînã la returnare sau expulzare, se aplicã mãsurile de siguranþã
prevãzute de legislaþie.
(4) Beneficiul dispoziþiei privind termenul rezonabil nu poate fi invocat de
refugiatul faþã de care existã motive bine întemeiate cã prezintã un pericol
pentru securitatea naþionalã sau care, fiind condamnat printr-o hotãrîre definitivã
pentru o infracþiune gravã, constituie un pericol pentru ordinea publicã.
Articolul 7. Unitatea familiei
(1) De dreptul de azil în Republica Moldova beneficiazã, în aceeaºi mãsurã,
ºi membrii familiei refugiatului, specificaþi la alin.(2).
(2) Statutul de refugiat se acordã, de asemenea, soþiei (soþului), copiilor pînã
la vîrsta de 18 ani ºi altor membri ai familiei ce însoþesc refugiatul ºi se aflã la
întreþinerea acestuia, cu condiþia cã domiciliazã împreunã cu acesta ºi nu au o
altã cetãþenie, iar cãsãtoria a fost încheiatã înainte de data solicitãrii azilului.
(3) Copilul care a depãºit vîrsta de 18 ani sau a dobîndit în alt mod capacitatea
deplinã de exerciþiu nu mai beneficiazã de drept de azil în condiþiile alin.(2) ºi
va completa o cerere separatã de acordare a dreptului de azil în Republica
Moldova. Copilul care a obþinut dreptul de azil pînã la vîrsta de 18 ani va ben-
eficia în continuare de acest drept.
(4) Membrilor familiei refugiatului care au obþinut dreptul de azil în condiþiile
alin.(2) li se menþine acest drept ºi în caz de divorþ, de separare sau de deces
al refugiatului.
338
Articolul 8. Protecþia copiilor
Copilul care beneficiazã de protecþie temporarã, care solicitã statut de refugiat
sau este recunoscut drept refugiat în conformitate cu prezenta lege ºi cu tratatele
internaþionale în materie la care Republica Moldova este parte va primi, indiferent
de faptul cã este însoþit de pãrinþi sau nu, protecþie ºi asistenþã umanitarã pentru
a se bucura de drepturile sale.
Articolul 9. Naturalizarea
Pentru a facilita naturalizarea refugiaþilor se vor crea condiþii optime în
vederea accelerãrii procedurii în cauzã în condiþiile Legii cetãþeniei Republicii
Moldova nr. 1024-XIV din 2 iunie 2000.
CAPITOLUL III
AUTORITÃÞILE COMPETENTE
ÎN SOLUÞIONAREA PROBLEMELOR ÎN MATERIE DE REFUGIAÞI
Articolul 10. Direcþia Principalã pentru Refugiaþi

(1) Autoritatea care administreazã ºi soluþioneazã problemele solicitanþilor
de azil, refugiaþilor ºi ale beneficiarilor de protecþie temporarã este Direcþia
Principalã pentru Refugiaþi, care activeazã pe lîngã Departamentul Migraþiune.
Regulamentul direcþiei, structura ºi statele de personal ale acesteia se aprobã
de cãtre directorul general al Departamentului Migraþiune.
(2) Direcþia Principalã pentru Refugiaþi colaboreazã cu autoritãþile publice
în procesul de implementare a normelor ºi procedurilor necesare pentru a
asigura respectarea drepturilor solicitanþilor de azil ºi ale refugiaþilor.
(3) Direcþia Principalã pentru Refugiaþi colaboreazã cu Înaltul Comisariat al
Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi în vederea instruirii personalului, asigurãrii
informaþionale, didactice ºi metodice a activitãþii acesteia.
...
[Art. 10 [alin. (1)] modificat prin Legea nr. 214-XV din 29.05.03,
Articolul 11. Atribuþiile Direcþiei Principale pentru Refugiaþi
Direcþia Principalã pentru Refugiaþi:
a) înregistreazã cererile solicitanþilor de azil, îi intervieveazã, colecteazã
datele ºi probele necesare la completarea dosarului pentru fiecare cerere de
solicitare a dreptului de azil;
b) implementeazã mãsurile de protecþie ºi de asistenþã oferite solicitanþilor
de azil ºi refugiaþilor, în condiþiile prezentei legi;
c) înfiinþeazã, dupã necesitate, ºi administreazã centrele de recepþie, triere
ºi cazare a solicitanþilor de azil ºi a refugiaþilor. Regulamentele centrelor se
aprobã de cãtre directorul general al Departamentului Migraþiune;
d) este responsabilã de administrarea fondurilor alocate la bugetul Direcþiei
Principale pentru Refugiaþi, a altor ajutoare, precum ºi a asistenþei financiare,
339
oferite solicitanþilor de azil ºi refugiaþilor de cãtre organizaþiile naþionale ºi
internaþionale;
e) exercitã alte atribuþii prevãzute de legislaþia Republicii Moldova, de tratatele
internaþionale ºi de regulamentul sãu.
[Art. 11 [Lit. (c)] modificat prin Legea nr. 214-XV din 29.05.03,
Articolul 12. Directorul Direcþiei Principale pentru Refugiaþi
(1) Direcþia Principalã pentru Refugiaþi este condusã de directorul acesteia,
numit în funcþie de cãtre directorul general al Departamentului Migraþiune.
(2) Directorul:
a) asigurã buna funcþionare a Direcþiei Principale pentru Refugiaþi;
b) acordã, retrage ºi anuleazã statutul de refugiat;
c) desemneazã, în conformitate cu legislaþia, cîte un reprezentant ce va
tutela fiecare solicitant de azil neînsoþit, care nu a împlinit vîrsta de 18 ani sau
care este în incapacitatea de a întreprinde acþiuni juridice;
d) îndeplineºte ºi alte atribuþii prevãzute de legislaþia Republicii Moldova,
de tratatele internaþionale ºi de regulamentul direcþiei.
(3) În exercitarea atribuþiilor sale, directorul emite instrucþiuni, dispoziþii ºi
alte acte.
Articolul 13. Consiliul pentru Refugiaþi
(1) Consiliul pentru Refugiaþi este constituit prin ordinul directorului gen-
eral al Departamentului Migraþiune ºi are în componenþa sa reprezentanþi ai
ministerelor ºi departamentelor interesate, un reprezentant al Înaltului
Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi ºi cel puþin un reprezentant al
organizaþiilor neguvernamentale care în activitatea lor se preocupã de
problemele refugiaþilor.
(2) Consiliul pentru Refugiaþi examineazã în apel plîngerile împotriva
respingerii cererii de acordare a statutului de refugiat.
(3) Atribuþiile Consiliului pentru Refugiaþi sînt stabilite prin ordinul directorului
general al Departamentului Migraþiune.
[Art. 13 [Alin. (1), Alin. (3)] modificat prin Legea nr. 214-XV din 29.05.03,
Articolul 14. Cooperarea internaþionalã
(1) Republica Moldova coopereazã cu alte þãri, cu Înaltul Comisariat al
Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi ºi alte organizaþii internaþionale în vederea
soluþionãrii problemelor refugiaþilor.
(2) Guvernul coopereazã cu Înaltul Comisariat al Naþiunilor Unite pentru
Refugiaþi, facilitîndu-i acestuia exercitarea atribuþiilor.
340
(3) Solicitanþii de azil ºi refugiaþii sînt informaþi de cãtre Direcþia Principalã
pentru Refugiaþi despre dreptul lor de a contacta Înaltul Comisariat al Naþiunilor
Unite pentru Refugiaþi. Reprezentanþii acestuia pot comunica cu fiecare solici-
tant de azil ºi refugiat de pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de locul
aflãrii acestuia, ºi pot lua cunoºtinþã de dosarul lui personal.
CAPITOLUL IV
AZILUL
Articolul 15. Solicitantul de azil

(1) Statutul de solicitant de azil începe din momentul depunerii de cãtre
strãin a cererii de acordare a statutului de refugiat ºi se încheie o datã cu
emiterea unei decizii prin care el este recunoscut refugiat sau prin care i se
respinge cererea. În cazul contestãrii deciziei prin care strãinului i s-a respins
cererea, acesta îºi pãstreazã statutul de solicitant de azil pînã la epuizarea
tuturor cãilor ordinare de atac.
(2) Solicitanþii de azil care au intrat ilegal în Republica Moldova sînt
consideraþi admiºi temporar pe teritoriul þãrii ºi nu vor fi sancþionaþi pentru intrarea
ilegalã în þarã în cazul iniþierii procedurii de acordare a statutului de refugiat.
Tratamentul aplicat acestor persoane se va conforma standardelor internaþionale
referitoare la drepturile omului ºi prevederilor prezentei legi.
(3) Solicitanþii de azil care nu au trecut frontiera de stat vor fi admiºi în
teritoriul þãrii la solicitarea directorului Direcþiei Principale pentru Refugiaþi.
(4) Solicitanþii de azil pot fi plasaþi în centre de recepþie, triere ºi cazare.
(5) În scopuri de identificare ºi evidenþã, solicitanþilor de azil li se întocmesc
dosare personale, care vor conþine date referitoare la identitatea lor, fotografii,
amprentele digitale ºi alte date. Dosarele personale se pãstreazã la Direcþia
Principalã pentru Refugiaþi.
(6) Solicitanþii de azil sînt supuºi în mod obligatoriu examenului medical
general.
Articolul 16. Documentele solicitantului de azil
(1) Pînã la soluþionarea cererii de acordare a dreptului de azil (statutului de
refugiat), directorul Direcþiei Principale pentru Refugiaþi elibereazã solicitantului
de azil un document temporar de identitate, în care sînt înscriºi ºi membrii
familiei care îl însoþesc.
(2) Documentul temporar de identitate este valabil pentru un termen de 30
de zile, cu posibilitatea prelungirii lui pentru alte termene a cîte 30 de zile, pînã
la soluþionarea definitivã a cererii.
(3) La înmînarea documentului temporar de identitate, Direcþia Principalã
pentru Refugiaþi poate reþine documentele de identitate aflate în posesia
solicitantului de azil.
341
Articolul 17. Drepturile ºi obligaþiile solicitantului de azil
(1) Solicitantul de azil beneficiazã de urmãtoarele drepturi:
a) de a nu fi returnat sau expulzat pînã la soluþionarea cererii sale de acordare
a statutului de refugiat;
b) de ºedere în Republica Moldova pînã la expirarea termenului de 15 zile
de la data rãmînerii definitive ºi irevocabile a deciziei privind respingerea cererii;
c) de a i se examina cererea în termene rezonabile;
d) de a beneficia de traducãtor ºi de asistenþã juridica;
e) de a fi informat despre posibilitatea contactãrii reprezentanþilor Înaltului
Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi;
f) de a fi informat despre posibilitatea ºi termenele de atacare a deciziei prin
care i se respinge cererea;
g) de a fi intervievat de o persoanã de acelaºi sex;
h) de a prezenta probe în justificarea cererii sale; precum ºi
i) de alte drepturi stabilite de legislaþie.
(2) Dacã cererea solicitantului de azil nu este soluþionatã în termen de 6
luni, acestuia, la cerere, i se poate acorda temporar dreptul la muncã.
(3) Solicitantul de azil este obligat:
a) sã aibã un comportament corect ºi civilizat, sã respecte regulile stabilite
de autoritãþi ºi sã rãspundã la solicitãrile acestora;
b) sã nu provoace stãri de conflict sau incidente cu populaþia, sã le evite, sã
nu comitã contravenþii ºi infracþiuni;
c) sã se conformeze prevederilor prezentei legi ºi ale legislaþiei în vigoare;
d) sã prezinte date veridice referitor la cazul sãu;
e) sã colaboreze cu autoritãþile întru soluþionarea cererii sale;
f) sã informeze Direcþia Principalã pentru Refugiaþi despre orice schimbare
a locului de trai, a statutului juridic, a stãrii civile, despre pierderea sau
deteriorarea documentelor de identitate.
Articolul 18. Azilul politic
(1) În cazuri excepþionale, persoanele care au deþinut funcþii politice,
diplomatice sau de interes public în alte þãri sau în organismele internaþionale,
persoanele care au demonstrat un deosebit ataºament, respect ºi interes pentru
Republica Moldova, alte personalitãþi marcante, care sînt persecutate în þara lor
de origine, pot solicita Preºedintelui Republicii Moldova acordarea de azil politic.
(2) Cererile prin care se solicitã azil politic se examineazã de cãtre Comisia
pentru problemele cetãþeniei ºi acordãrii de azil politic pe lîngã Preºedintele
Republicii Moldova.
(3) Condiþiile, regulile ºi temeiurile de acordare a azilului politic categoriilor
de persoane specificate la alin.(1) sînt stabilite în regulamentul respectiv, aprobat
de Preºedintele Republicii Moldova.
(4) Persoanele cãrora li s-a respins cererea de acordare a azilului politic pot
solicita acordarea statutului de refugiat.
342
(5) Persoanele cãrora li s-a acordat azil politic au aceleaºi drepturi ºi obligaþii
ca ºi refugiaþii.
CAPITOLUL V
PROTECÞIA TEMPORARÃ
Articolul 19. Condiþiile de acordare a protecþiei temporare
(1) În cazuri excepþionale, în virtutea unor împrejurãri ce ar putea provoca
afluxuri masive de solicitanþi de azil, Guvernul decide acordarea protecþiei
temporare pentru grupuri de persoane.
(2) În situaþiile specificate la alin.(1), la propunerea directorului Direcþiei
Principale pentru Refugiaþi, directorului general al Departamentului Migraþiune
efectueazã o analizã a situaþiei, luînd în considerare cauzele eventualelor afluxuri
de persoane ºi întocmeºte un raport în acest sens în care propune Guvernului
sã acorde protecþie temporarã grupurilor de persoane.
(3) Acordarea protecþiei temporare nu împiedicã persoanele sã aibã acces
individual la procedura de acordare a statutului de refugiat.
[Art. 19 [Alin. (2)] modificat prin Legea nr. 214-XV din 29.05.03,
Articolul 20. Încetarea protecþiei temporare
(1) Protecþia temporarã înceteazã în cazul:
a) renunþãrii la protecþie;
b) repatrierii voluntare;
c) obþinerii statutului de refugiat;
d) reinstalãrii în altã þarã;
e) încetãrii situaþiei pentru care se acordã protecþie.
(2) Dacã persoana care beneficiazã de protecþie temporarã solicitã azil în
condiþii generale, în privinþa acesteia se aplicã prevederile art. 6.
(3) Încetarea situaþiei pentru care se acordã protecþie temporarã este
constatatã de directorul Direcþiei Principale pentru Refugiaþi ºi este adusã la
cunoºtinþa fiecãrui beneficiar de protecþie temporarã.
CAPITOLUL VI
STATUTUL DE REFUGIAT
Articolul 21. Dreptul de a obþine statut de refugiat
De dreptul de a obþine statut de refugiat în Republica Moldova beneficiazã
strãinul care are temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasã,
religie, naþionalitate, apartenenþã la un anumit grup social sau pentru opiniile
sale politice, care se aflã în afara þãrii a cãrei cetãþenie o are ºi care nu poate
sau, în virtutea temerilor expuse, nu doreºte sã se punã sub protecþia acestei
þãri; sau care, neavînd nici o cetãþenie ºi aflîndu-se în afara þãrii în care îºi are
343
reºedinþa obiºnuitã, în virtutea temerilor menþionate, nu poate sau nu doreºte
sã se reîntoarcã în þara de origine.
Articolul 22. Strãinii cãrora nu le poate fi acordat statutul de refugiat
(1) Statutul de refugiat nu poate fi acordat strãinului care:
a) a comis o crimã împotriva pãcii, împotriva umanitãþii sau o crimã de rãzboi,
în sensul instrumentelor internaþionale;
b) a comis, cu intenþie, pe teritoriul Republicii Moldova, înainte sau dupã
solicitarea azilului, o infracþiune pentru care Codul penal prevede o pedeapsã
cu închisoare pe un termen de peste 3 ani ori a comis în afara þãrii o crimã
gravã de drept comun;
c) a comis acte contrare scopurilor ºi principiilor Organizaþiei Naþiunilor Unite;
d) prin comportamentul sãu ori prin apartenenþa sa la o anumitã organizaþie
sau grupare, prezintã o ameninþare pentru securitatea naþionalã ºi/sau pentru
ordinea publicã;
e) are mai multe cetãþenii ºi, fãrã un motiv real bine întemeiat, nu a solicitat
protecþia uneia dintre þãrile al cãror cetãþean este.
(2) Statutul de refugiat nu poate fi acordat unui strãin care intrã, legal sau
ilegal, în Republica Moldova dintr-o þarã terþã unde nu a fost persecutat, nu i s-
au încãlcat drepturile, nu i-au fost periclitate viaþa ºi integritatea corporalã, de
unde nu a fost returnat sau expulzat în sensul prevederilor prezentei legi, cu
excepþia cazurilor cînd strãinul a intrat în þarã cu scopul de a-ºi unifica familia.
CAPITOLUL VII
DREPTURILE ªI OBLIGAÞIILE REFUGIAÞILOR
Articolul 23. Drepturile refugiaþilor
(1) Statutul de refugiat conferã beneficiarului drepturile prevãzute de legislaþie
pentru cetãþenii strãini ºi pentru apatrizi, precum ºi urmãtoarele drepturi speciale:
a) de a rãmîne pe teritoriul Republicii Moldova ºi de a obþine documentele
corespunzãtoare pentru confirmarea identitãþii ºi pentru trecerea frontierei;
b) de a alege locul de reºedinþã ºi de a circula liber în condiþiile stabilite de
legislaþie pentru strãini;
c) de a fi angajat de persoane fizice sau juridice, de a exercita profesii
libere, de a efectua acte de comerþ ºi alte acte juridice;
d) de a fi salarizat ºi de a beneficia de celelalte drepturi materiale ce decurg
din activitãþile desfãºurate, precum ºi de asigurãri sociale, în condiþiile legii;
e) de a urma învãþãmîntul primar în condiþiile stabilite de lege pentru cetãþenii
Republicii Moldova, precum ºi celelalte forme de învãþãmînt în condiþiile stabilite
de lege pentru cetãþenii strãini;
f) de a beneficia de un tratament identic cu cel acordat cetãþenilor Republicii
Moldova în ceea ce priveºte libertatea de a practica propria religie ºi de a da
educaþie religioasã copiilor;
344
g) de a beneficia de minimul garantat de asistenþã medicalã gratuitã, în
condiþiile stabilite de lege pentru cetãþenii strãini;
h) de a avea acces liber la instanþele de judecatã ºi la asistenþã administrativã;
i) de a nu fi returnat sau expulzat decît pe motive de securitate naþionalã
sau de ordine publicã. În cazul cînd se dispun aceste mãsuri, persoana în
cauzã nu poate fi trimisã în locuri unde viaþa sau libertatea sa ar putea fi
ameninþatã pe motive de rasã, religie, naþionalitate, apartenenþã la un anumit
grup social sau opinie politicã.
(2) În cazul în care este lipsit de mijloacele necesare pentru existenþã,
refugiatul are dreptul la ajutor bãnesc în mãrimea ºi în modul stabilite de Guvern.
Ajutorul bãnesc se acordã cu condiþia:
a) depunerii unei cereri;
b) asumãrii unui angajament de rambursare a sumei primite;
c) existenþei disponibilitãþilor financiare ale statului.
Termenul de acordare a ajutorului bãnesc nu va depãºi 6 luni.
Articolul 24. Obligaþiile refugiaþilor
Beneficiarul statutului de refugiat este obligat:
a) sã cunoascã ºi sã respecte Constituþia Republicii Moldova, prevederile
prezentei legi ºi ale altor acte normative;
b) sã aibã un comportament corect ºi civilizat, sã respecte regulile stabilite
de autoritãþi ºi sã rãspundã la solicitãrile acestora;
c) sã nu provoace stãri de conflict sau incidente cu populaþia, sã le evite, sã
nu comitã contravenþii ºi infracþiuni;
d) sã ramburseze sumele primite în calitate de ajutor în condiþiile art. 23
alin. (2), dacã a realizat venituri ce îi permit acest lucru. Sumele rambursate se
fac venit la bugetul de stat.
Articolul 25. Documentele refugiaþilor
(1) Fiecãrui refugiat i se elibereazã un document de identitate în modul
stabilit de legislaþie.
(2) Refugiaþii pot obþine documente de cãlãtorie care sã le permitã deplasarea
în afara teritoriului Republicii Moldova, cu excepþia cazurilor cînd este periclitatã
securitatea naþionalã sau ordinea publicã.
CAPITOLUL VIII
PROCEDURA DE ACORDARE A STATUTULUI DE REFUGIAT
Articolul 26. Cererea de acordare a statutului de refugiat
(1) Cererea de acordare a statutului de refugiat se depune îndatã ce:
a) solicitantul s-a prezentat într-un punct de control al trupelor de grãniceri
pentru trecerea frontierei de stat;
b) solicitantul a intrat pe teritoriul Republicii Moldova;
345
c) în þara de origine a solicitantului cu drept de ºedere în Republica Moldova
au survenit evenimente care îl determinã sã cearã protecþie.
(2) Solicitanþii de azil depun o cerere scrisã la Direcþia Principalã pentru
Refugiaþi. Cererea este perfectatã sub formã de chestionar.
(3) Cererile pot fi depuse la punctele de trecere a frontierei de stat sau la
secþiile de poliþie, urmînd a fi expediate Direcþiei Principale pentru Refugiaþi, în
condiþiile alin.(4) ºi alin.(5).
(4) În privinþa persoanelor care au solicitat azil la punctele de trecere a
frontierei de stat sau la organele de poliþie, în condiþii de confidenþialitate se
întocmeºte un proces-verbal în care se indicã:
a) date privind identitatea persoanei, iar în cazul în care persoana nu o
poate confirma documentar, se indicã identitatea declaratã;
b) circumstanþele care au determinat persoana sã solicite azil;
c) þara în care drepturile ºi libertãþile solicitantului de azil sînt periclitate în
virtutea circumstanþelor specificate la art. 21;
d) alte date considerate necesare pentru îndeplinirea procedurii de examinare
a cauzei;
e) obligaþia solicitanþilor de azil de a se prezenta în cel mai scurt timp la
Direcþia Principalã pentru Refugiaþi.
(5) Documentele solicitantului de azil se expediazã împreunã cu cererea sa
ºi cu procesul-verbal Direcþiei Principale pentru Refugiaþi. Organele de poliþie
sau cele de la frontierã elibereazã solicitantului o adeverinþã provizorie, care
þine loc de document temporar de identitate ºi permite deplasarea pînã la Direcþia
Principalã pentru Refugiaþi. Modelul adeverinþei provizorii este aprobatã prin
ordinul directorului general al Departamentului Migraþiune.
(6) Direcþia Principalã pentru Refugiaþi înregistreazã cererea de acordare a
azilului, toate datele importante oferite de solicitantul de azil, elibereazã un
document care certificã identitatea acestuia, confirmã depunerea cererii ºi
asigurã interdicþia de returnare sau expulzare.
(7) Cererea de acordare a azilului se depune în limba de stat sau în una din
limbile þãrilor membre ale Organizaþiei Naþiunilor Unite ºi trebuie sã conþinã
motivele pentru care solicitantul cere protecþie pe teritoriul Republicii Moldova.
[Art. 26 [Alin. (5)] modificat prin Legea nr. 214-XV din 29.05.03,
Articolul 27. Intervievarea
(1) Solicitantul de azil este intervievat în legãturã cu cererea sa de acordare
a azilului la Direcþia Principalã pentru Refugiaþi. În cazul în care intervievarea
nu are loc o datã cu depunerea cererii, solicitantului i se comunicã cît de curînd
posibil data la care urmeazã sã aibã loc intervievarea, însã termenul fixat nu va
depãºi 21 de zile de la data depunerii cererii.
(2) Solicitantul de azil poate fi intervievat în prezenþa unui reprezentant al
unei organizaþii neguvernamentale sau a unui avocat. La intervievare au dreptul
346
sã asiste reprezentanþii Înaltului Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi.
Solicitantul de azil trebuie sã rãspundã personal la întrebãrile care îi sînt adresate.
(3) La cerere, solicitantul de azil poate fi intervievat de cãtre o persoanã de
acelaºi sex.
(4) Solicitantul de azil va prezenta probe care vor justifica temerile sale de a
fi persecutat, legate de circumstanþele specificate la art. 21, ºi fa oferi informaþiile
necesare cu privire la domiciliu, itinerarul parcurs, staþionãrile în alte þãri,
solicitãrile fãcute în alte þãri, precum ºi alte date necesare pentru examinarea
cererii.
(5) Direcþia Principalã pentru Refugiaþi asigurã organizarea ºi buna
desfãºurare a intervievãrii, verificã faptele expuse de cãtre solicitantul de azil ºi
perfecteazã documentaþia necesarã pentru luarea deciziei. Dosarul poate
cuprinde, de asemenea, ºi informaþia oferitã de Înaltul Comisariat al Naþiunilor
Unite pentru Refugiaþi în legãturã cu cererea de acordare a azilului.
Articolul 28. Colectarea probelor
(1) Solicitantul de azil este obligat sã prezinte probe ºi sã coopereze cu
autoritãþile competente în materie de refugiaþi la verificarea datelor prezentate
ºi în special:
a) sã ofere, oral sau în scris, informaþiile necesare autoritãþilor competente;
b) sã respecte instrucþiunile oficiale, în special cerinþa de a se prezenta
personal în faþa autoritãþilor competente;
c) sã prezinte ºi sã depunã autoritãþilor competente toate documentele pe
care le deþine, în condiþiile prezentei legi.
(2) Dubiul se interpreteazã în favoarea solicitantului de azil numai în cazul
cînd acesta a depus eforturi reale pentru a-ºi proba relatarea, cînd declaraþiile
lui sînt coerente ºi plauzibile ºi nu sînt contrare faptelor notorii.
(3) La adoptarea deciziei se vor lua în considerare informaþiile oferite de
Înaltul Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi, rapoartele Organizaþiei
Naþiunilor Unite referitoare la drepturile omului, precum ºi alte informaþii.
Articolul 29. Consilierul de eligibilitate
Consilierul de eligibilitate al Direcþiei Principale pentru Refugiaþi:
a) se asigurã cã solicitantul de azil îºi prezintã cazul cît mai complet posibil
ºi cu toate probele de care dispune;
b) determinã credibilitatea solicitantului de azil ºi evalueazã dovezile
prezentate de el (acordîndu-i beneficiul dubiului, dacã este cazul) în vederea
stabilirii elementelor obiective ºi subiective ale situaþiei acestuia;
c) coreleazã elementele stabilite cu criteriile relevante ale tratatelor
internaþionale la care Republica Moldova este parte pentru a ajunge la o
concluzie justã în privinþa acordãrii statutului de refugiat;
d) atenþioneazã solicitantul de azil asupra faptului cã informaþiile pe care le
prezintã vor servi drept temei la luarea deciziei ºi, prin urmare, ele trebuie sã fie
veridice ºi precise;
347
e) îl informeazã pe solicitantul de azil cã prezentarea unor date false privind
circumstanþele pe care se întemeiazã cererea de azil poate constitui temei
pentru respingerea cererii.
Articolul 30. Cererile abuzive
Direcþia Principalã pentru Refugiaþi poate declara cererea de acordare a
dreptului de azil ca fiind abuzivã în cazul cînd:
a) s-a stabilit cã cererea este vãdit frauduloasã, în sensul cã solicitantul
încearcã în mod deliberat sã inducã în eroare autoritãþile;
b) cererea, chiar fiind onestã, nu corespunde condiþiilor de acordare a azilului
stabilite de prezenta lege;
c) cererea este depusã de o persoanã cãreia anterior i s-a refuzat acordarea
statutului de refugiat în Republica Moldova, cu excepþia cazurilor cînd sînt
prezentate probe noi;
d) cererea este de competenþa autoritãþilor altui stat.
Articolul 31. Decizia privind cererea de acordare a statutului de refugiat
(1) Dupã intervievarea solicitantului de azil, în baza informaþiei pregãtite de
Direcþia Principalã pentru Refugiaþi, directorul acesteia ia una din urmãtoarele decizii:
a) privind aprobarea cererii de acordare a statutului de refugiat;
b) privind respingerea cererii de acordare a statutului de refugiat.
(2) Decizia directorului Direcþiei Principale pentru Refugiaþi va fi motivatã ºi
se va comunica solicitantului de azil cît mai curînd posibil. La cerere, o copie a
deciziei se elibereazã Înaltului Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi.
(3) În cazul cînd cererea de acordare a statutului de refugiat se aprobã, Direcþia
Principalã pentru Refugiaþi informeazã refugiatul despre condiþiile azilului, despre
drepturile ºi obligaþiile sale, precum ºi despre faptul cã statutul de refugiat poate
fi retras, iar dreptul de azil poate înceta în condiþiile prezentei legi.
(4) În cazul cînd cererea de acordare a statutului de refugiat se respinge, în
decizie se va indica dreptul ºi termenul în care solicitantul de azil o poate ataca,
precum ºi obligaþia de a pãrãsi teritoriul Republicii Moldova la expirarea
termenului de 15 zile de la data rãmînerii definitive ºi irevocabile a deciziei
privind respingerea cererii.
Articolul 32. Atacarea deciziei
(1) Decizia directorului Direcþiei Principale pentru Refugiaþi de respingere a
cererii de acordare a statutului de refugiat poate fi atacatã cu apel la Consiliul
pentru Refugiaþi în termen de 10 zile de la comunicarea acestei decizii solicitantului.
(2) Decizia Consiliului pentru Refugiaþi poate fi atacatã cu recurs la Curtea
de Apel în termen de 5 zile de la comunicarea acestei decizii solicitantului.
Articolul 33. Hotãrîrea instanþei judecãtoreºti
(1) Instanþa judecãtoreascã examineazã recursul solicitantului de azil sau
al procurorului ºi se expune asupra legalitãþii deciziei Consiliului pentru Refugiaþi
prin pronunþarea unei decizii motivate.
348
(2) În cazul în care se constatã ilegalitatea deciziei Consiliului pentru
Refugiaþi, instanþa judecãtoreascã o anuleazã ºi dispune emiterea unei decizii
noi sau reexaminarea cauzei.
(3) În cazul în care se constatã legalitatea deciziei Consiliului pentru Refugiaþi,
hotãrîrea instanþei judecãtoreºti rãmîne definitivã ºi irevocabilã, iar decizia
adoptatã de consiliu este executorie.
CAPITOLUL IX
ÎNCETAREA STATUTULUI DE REFUGIAT
Articolul 34. Retragerea statutului de refugiat
Statutul de refugiat i se retrage strãinului care:
a) a redobîndit, în mod voluntar, cetãþenia pierdutã sau a dobîndit o nouã
cetãþenie ºi se bucurã de protecþia þãrii al cãrei cetãþean a devenit;
b) a redobîndit, în mod voluntar, protecþia þãrii sale de origine;
c) poate beneficia de protecþia þãrii al cãrei cetãþean este, deoarece motivele
pentru care i s-a acordat statutul de refugiat au încetat sã existe;
d) nu are nici o cetãþenie ºi se poate reîntoarce în þara în care îºi avea
domiciliul legal ºi obiºnuit, deoarece motivele pentru care i s-a acordat statutul
de refugiat au încetat sã existe;
e) a obþinut cetãþenia Republicii Moldova;
f) ºi-a restabilit domiciliul legal ºi obiºnuit, în mod voluntar, în þara pe care a
pãrãsit-o în virtutea temerilor specificate la art. 21.
Articolul 35. Anularea statutului de refugiat
Statutul de refugiat poate fi anulat strãinului dacã:
a) acest statut i s-a acordat în baza unor declaraþii false sau a unor date
obþinute de el în mod fraudulos;
b) dupã acordarea statutului de refugiat, el a sãvîrºit una din faptele specifi-
cate la art. 22 ori s-a descoperit cã a sãvîrºit o asemenea faptã înainte de
rãmînerea definitivã a hotãrîrii prin care i s-a acordat acest statut.
Articolul 36. Consecinþele încetãrii statutului de refugiat
(1) Retragerea sau anularea statutului de refugiat nu produce efecte juridice
asupra membrilor familiei persoanei cãreia i-a fost dispusã o astfel de mãsurã,
în cazul cînd existã temerile specificate la art. 21.
(2) Strãinul al cãrui statut de refugiat a încetat va fi tratat conform dispoziþiilor
legale privind statutul juridic al strãinilor ºi al apatrizilor în Republica Moldova.
(3) Strãinul faþã de care s-au aplicat mãsurile specificate la art. 35 ºi în
prezentul articol nu poate fi returnat în þara în care viaþa, integritatea corporalã
sau drepturile sale fundamentale ar putea fi periclitate.
(4) Se excepteazã de la prevederile alin.(3) strãinul cãruia i s-a anulat statutul
de refugiat ºi care, prin faptele sale, pune în pericol securitatea naþionalã sau
ordinea publicã în Republica Moldova.
349
CAPITOLUL X
DISPOZIÞII FINALE ªI TRANZITORII
Articolul 37
(1) Pînã la intrarea în vigoare a prezentei legi, procedura de examinare de
cãtre Înaltul Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi a cererilor solicitanþilor
de azil se va efectua în condiþiile stabilite de acesta. (2) Persoanele cãrora
Înaltul Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi le-a acordat protecþie
internaþionalã au dreptul de azil în condiþiile prezentei legi.
Articolul 38
(1) Guvernul, autoritãþile publice centrale ºi locale:
vor colabora cu Înaltul Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi în
vederea creãrii infrastructurii necesare pentru asigurarea aplicãrii prevederilor
prezentei legi;
vor orienta eforturile spre crearea centrelor de recepþie, triere ºi cazare a
solicitanþilor de azil ºi a refugiaþilor.
(2) Guvernul:
în termen de 3 luni de la data publicãrii prezentei legi, va asigura Direcþia
Principalã pentru Refugiaþi cu sediu ºi mijloacele tehnico-materiale necesare
pentru îndeplinirea atribuþiilor ce îi revin conform prezentei legi;
va stabili anual cuantumul ajutorului acordat refugiaþilor în conformitate
cu prevederile art. 23 alin.(2), în dependenþã de mãrimea alocaþiilor bugetare
prevãzute în acest scop;
în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi:
va prezenta Parlamentului propuneri în vederea aducerii legislaþiei în vigoare
în concordanþã cu prevederile prezentei legi;
va aduce actele sale normative în concordanþã cu prevederile prezentei legi;
va elabora actele normative necesare executãrii prezentei legi.
(3) Ministerul Afacerilor Externe va solicita sprijinul Organizaþiei Naþiunilor
Unite în asigurarea aplicãrii prezentei legi, precum ºi soluþionarea chestiunilor
legate de restabilirea controlului ºi utilarea frontierei de est moldo-ucrainene.
Articolul 39
(1) Prezenta lege intrã în vigoare la 1 ianuarie 2003.
(2) Prevederile referitoare la interdicþia returnãrii, expulzãrii ºi sancþionãrii
solicitanþilor de azil intrã în vigoare la data publicãrii prezentei legi ºi sînt aplicabile
tuturor strãinilor aflaþi în Republica Moldova care solicitã azil sau cãrora li s-a
acordat azil pe teritoriul ei.
350
LEGEA REPUBLICII MOLDOVA CU PRIVIRE
LA STATUTUL JURIDIC AL CETÃÞENILOR STRÃINI
ªI AL APATRIZILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA1
Nr. 275-XIII din 10.11.94
Parlamentul adoptã prezenta lege.
CAPITOLUL I
Articolul 1
Se considerã cetãþean strãin persoana care nu are cetãþenia Republicii
Moldova, dar are dovada apartenenþei sale la un alt stat.
Articolul 2
Se considerã apatrid persoana care nu are cetãþenia Republicii Moldova ºi
nici dovada apartenenþei sale la un alt stat.
Articolul 3
Cetãþenii strãini ºi apatrizii sînt obligaþi sã respecte Constituþia Republicii
Moldova ºi alte legi ale ei.
Articolul 4
Statutul juridic al cetãþeanului strãin ºi al apatridului este stabilit de legislaþia
în vigoare ºi de acordurile internaþionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 5
(1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii au aceleaºi drepturi, libertãþi ºi îndatoriri ca ºi
cetãþenii Republicii Moldova, cu excepþiile stabilite de lege.
(2) Cetãþenii strãini ºi apatrizii beneficiazã de drepturi ºi libertãþi fãrã a leza
interesele statului, drepturile ºi interesele legitime ale cetãþenilor Republicii
Moldova ºi ale altor persoane.
(3) Cetãþenii strãini ºi apatrizii sînt egali în faþa legii ºi a autoritãþilor publice,
fãrã deosibire de rasã, naþionalitate, origine etnicã, limbã, religie, sex, opinie,
apartenenþã politicã, avere sau de origine socialã.
1
Pusã în aplicare prin Hotãrîrea Parlamentului nr. 276-XIII din 10.11.94. Pentru
punerea în aplicarea a Legii cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al
apatrizilor în Republica Moldova. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 20/234
din 29.12.1994.
351
CAPITOLUL II
DREPTURILE, LIBERTÃÞILE ªI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE
ALE CETÃÞENILOR STRÃINI ªI ALE APATRIZILOR
Articolul 6
(1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii au dreptul la domiciliere în Republica Moldova
în baza actelor de identitate valabile.
(2) Cetãþenii strãini ºi apatrizii sosiþi temporar în Republica Moldova au dreptul
sã domicilieze în republicã în modul stabilit de legislaþia în vigoare.
Articolul 7
(1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii domiciliaþi În Republica Moldova au dreptul la
muncã ºi la protecþia ei, în conformitate cu legislaþia în vigoare.
(2) Cetãþenii strãini ºi apatrizii nu pot fi desemnaþi în funcþii sau antrenaþi în
activitãþi pentru care, în conformitate cu legislaþia în vigoare, se cere cetãþenia
Republicii Moldova.
Articolul 8
(1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii au dreptul la odihnã ºi la ocrotirea sãnãtãþi pe
baze generale ca ºi cetãþenii Republicii Moldova.
(2) Cetãþenii strãini ºi apatrizii sînt obligaþi sã treacã examenul medical în
scopul depistãrii virusului imunodeficitar uman (HIV) ºi a maladiei SIDA.
Articolul 9
Cetãþenii strãini ºi apatrizii domiciliaþi în Republica Moldova au dreptul sã
primeascã indemnizaþii, pensii ºi alte tipuri de asigurãri sociale, în conformitate
cu legislaþia în vigoare.
Articolul 10
Cetãþenii strãini ºi apatrizii domiciliaþi în Republica Moldova beneficiazã de
dreptul la locuinþã ca ºi cetãþenii Republicii Moldova.
Articolul 11
Cetãþenii strãini ºi apatrizii au dreptul de a dispune de casã ºi de alte bunuri
în proprietate privatã, de a moºteni sau de a testa bunuri, de a beneficia de
dreptul de autor al unei opere literare artistice ºi ºtiinþifice, al unei descoperiri,
invenþii, precum ºi alte drepturi personale nepatrimoniale.
Articolul 12
(1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii au aceleaºi drepturi la învãþãturã ca ºi cetãþenii
Republicii Moldova.
(2) Cetãþenii strãini ºi apatrizii admiºi la studii în instituþii de învãþãmînt au
drepturi ºi îndatoriri, în conformitate cu legislaþia în vigoare ºi cu regulile stabilite
de aceste instituþii.
352
Articolul 13
Cetãþenii strãini ºi apatrizii domiciliaþi în Republica Moldova au dreptul sã
intre pe baze generale ca ºi cetãþenii Republicii Moldova în diverse societãþi
culturale, ºtiinþifice, sportive, în organizaþii cooperatiste, asociaþii de producþie,
dacã statutele acestora nu stabilesc altfel.
Articolul 14
Cetãþenilor strãini ºi apatrizilor domiciliaþi în Republica Moldova li se garanteazã
libertatea conºtiinþei, opiniei ºi exprimãrii, în conformitate cu legislaþia în vigoare.
Articolul 15
Cetãþenii strãini ºi apatrizii au dreptul de a se cãsãtori ºi desface cãsãtoria
cu cetãþeni ai Republicii Moldova, cu alte persoane în conformitate cu legislaþia
în vigoare. Ei se bucurã de dreptul ºi au îndatoriri în relaþiile de familie ca ºi
cetãþenii Republicii Moldova.
Articolul 16
Cetãþenii strãini ºi apatrizii au dreptul de a circula pe teritoriul Republicii
Moldova ºi de aºi stabili domiciliul în modul stabilit de legislaþia în vigoare.
Articolul 17
(1) Cetãþenilor strãini ºi apatrizilor li se garanteazã inviolabilitatea persoanei
ºi locuinþei, în conformitate cu legislaþia în vigoare. Ei au dreptul la satisfacþie
efectivã din partea instanþelor judecãtoreºti competente, altor autoritãþi publice
împotriva actelor care violeazã drepturile, libertãþile ºi interesele lor legitime.
(2) Cetãþenii strãini ºi apatrizii, în conformitate cu legislaþia cu privire la avocaþii
parlamentari, au dreptul sã adreseze cereri cãtre avocatul parlamentar în cazurile
încãlcãrii în Republica Moldova a drepturilor ºi intereselor lor legitime.
[Alin. 2 art. 17 introdus prin Legea nr. 18-XIV din 14. 05. 98]
(3) Cetãþenii strãini ºi apatrizii beneficiazã în procesele de judecatã de
aceleaºi drepturi procedurale ca ºi cetãþenii Republicii Moldova.
(4) Cetãþenilor strãini li se garanteazã dreptul de a cere protecþie misiunii
diplomatice a statului lor.
Articolul 18
Cetãþenii strãini ºi apatrizii sînt supuºi la impozite, taxe ºi alte plãþi pe baze
generale ca ºi cetãþenii Republicii Moldova dacã acordurile internaþionale la
care Republica Moldova este parte nu stabilesc altfel.
Articolul 19
(1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii nu beneficiazã de dreptul de a alege ºi de a fi
ales în organele legislative, executive ºi în alte organe eligibile, ºi nici de a
participa la sufragiu universal.
(2) Cetãþenii strãini ºi apatrizii nu pot fi membri de partide ºi de alte organizaþii
social-politice.
353
Articolul 20
Cetãþenii strãini ºi apatrizii nu pot satisface serviciul militar în forþele armate
ale Republicii Moldova.
CAPITOLUL III
RESPONSABILITATEA.
REDUCEREA TERMENULUI DE ªEDERE. EXPULZAREA
Articolul 21
Cetãþenii strãini ºi apatrizii poartã rãspundere administrativã ºi penalã pentru
încãlcarea legislaþiei în vigoare.
Articolul 22
Cetãþenilor strãini ºi apatrizilor care încalcã prezenta lege li se poate re-
duce termenul de ºedere în Republica Moldova.
Articolul 23
(1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii pot fi expulzaþi din Republica Moldova, dacã:
a) intrarea ºi ºederea lor în republicã sînt efectuate cu încãlcarea legislaþiei
în vigoare;
b) aflarea în republicã aduce prejudiciu siguranþei naþionale, ordinii, sãnãtãþii
ori moralei publice.
(2) Cetãþenii strãini ºi apatrizii pot fi extrãdaþi numai în baza unei convenþii
internaþionale sau în condiþii de reciprocitate în temeiul hotãrîrii instanþei de
judecatã.
Articolul 24
Intentarea dosarului de expulzare se efectueazã de cãtre persoanele cu
funcþii de rãspundere de la organele afacerilor interne, din iniþiativã proprie sau
în baza demersului organizaþiei, instituþiei ºi întreprinderii ce asigurã ºederea
cetãþenilor strãini ºi a apatrizilor în Republica Moldova, cu informarea ulterioarã
a Ministerului Afacerilor Externe.
[Art. 24 introdus prin Legea nr. 716-XIV din 03. 12. 99]
Articolul 25
Expulzarea cetãþenilor strãini ºi a apatrizilor se efectueazã de cãtre organele
afacerilor interne în temeiul hotãrîrii instanþei de judecatã.
Articolul 26
(1) Cheltuielile pentru expulzarea din Republica Moldova a cetãþenilor strãini
ºi a apatrizilor sînt suportate de persoanele expulzate, de persoanele fizice ºi
juridice care i-au invitat în Republica Moldova, precum ºi de companiile de
asigurare respective.
354
(2) În cazul în care, din motive obiective, expulzarea nu poate fi efectuatã în
condiþiile alin. (1), autoritãþile de resort pot dispune efectuarea expulzãrii din
contul bugetului de stat.
Articolul 27
În cazul în care expulzarea nu poate fi efectuatã din motive de sãnãtate, din
lipsã a actelor necesare sau din alte motive, autoritãþile de resort vor dispune
eliberarea unui permis de ºedere provizoriu.
Articolul 28
Cetãþenii strãini ºi apatrizii sînt expulzaþi în þara ai cãrei cetãþeni sînt sau ale
cãrei autoritãþi le-au eliberat actele de identitate.
Articolul 29
Cetãþenii strãini ºi apatrizii nu pot fi expulzaþi în þara referitor la care existã
dovezi cã acolo ei vor fi urmãriþi din motive de apartenenþã rasialã, naþionalã,
religioasã, din cauza convingerilor politice sau vor fi supuºi unui tratament inuman
ºi degradant, torturii ori pedepsei capitale.
CAPITOLUL IV
DISPOZIÞII FINALE
Articolul 30
Prezenta lege nu atinge privilegiile ºi imunitatea ºefilor de misiuni diplomatice
strãine, colaboratorilor acestora, altor persoane prevãzute de legislaþia în vigoare
ºi de acordurile internaþionale.
Articolul 31
În cazul în care un alt stat stabileºte restricþii drepturilor ºi libertãþilor
cetãþenilor Republicii Moldova, Guvernul poate stabili restricþii de rãspuns pentru
cetãþenii statului respectiv.
Articolul 32
În cazul în care tratatul internaþional la care Republica Moldova este parte
stabileºte alte norme decît cele prevãzute de prezenta lege, sînt aplicate normele
tratatului internaþional.
355
LEGEA REPUBLICII MOLDOVA CU PRIVIRE LA MIGRAÞIUNE1
Nr. 1518-XV din 06.12.2002
CAPITOLUL I
Articolul 1. Noþiuni principale

În sensul prezentei legi, se definesc urmãtoarele noþiuni principale:
migraþiune permutare teritorialã a persoanelor, însoþitã de schimbarea
locului de trai;
cetãþean strãin persoanã care nu are cetãþenia Republicii Moldova, dar
are dovada apartenenþei sale la un alt stat;
apatrid persoanã care nu are cetãþenia Republicii Moldova ºi nici dovada
apartenenþei sale la un alt stat;
imigrant cetãþean strãin sau apatrid care a obþinut dreptul de a se stabili
cu traiul permanent sau temporar în Republica Moldova ºi care pierde acest
statut o datã cu pãrãsirea teritoriului þãrii sau cu dobîndirea cetãþeniei Republicii
Moldova în conformitate cu legislaþia în vigoare;
emigrant cetãþean al Republicii Moldova care pleacã peste hotare pentru
a se stabili cu traiul permanent sau temporar pe teritoriul altui stat;
migraþiune de muncã plecare benevolã a cetãþenilor Republicii Moldova
peste hotare, precum ºi intrare benevolã a cetãþenilor strãini sau a apatrizilor
pe teritoriul Republicii Moldova, cu scopul de a desfãºura activitate de muncã;
lucrãtor imigrant cetãþean strãin sau apatrid care, în conformitate cu prezenta
lege, are dreptul de a desfãºura activitate de muncã pe teritoriul Republicii
Moldova;
lucrãtor emigrant cetãþean al Republicii Moldova care locuieºte perma-
nent în þarã ºi care se deplaseazã din proprie dorinþã în altã þarã cu scopul de
a desfãºura activitate de muncã în condiþii legale;
lucrãtor detaºat angajat trimis de un patron strãin cu sediul pe teritoriul
unui alt stat sã desfãºoare activitate de muncã în Republica Moldova ori angajat
trimis de un patron din Republica Moldova sã desfãºoare activitate de muncã
pe teritoriul altui stat, cu menþinerea calitãþii de angajat al patronului din þara de
origine, salariul fiindu-i achitat de patronul care l-a detaºat;
migraþiune frontalierã deplasare a persoanei în/din teritoriul Republicii
Moldova din/în teritoriul altui stat în zonele de frontierã în scopul desfãºurãrii
activitãþii de muncã în bazã de contract, cu condiþia locuirii permanente pe
teritoriul þãrii al cãrei cetãþean este ºi reîntoarcerii zilnice sau cel puþin o datã în
sãptãmînã la domiciliul sãu stabil;
1
356
migraþiune ilegalã intrarea în Republica Moldova, ºederea în ºi ieºirea din
teritoriul ei, cu încãlcarea legislaþiei în vigoare a Republicii Moldova;
repatriat cetãþean al Republicii Moldova ºi/sau persoanã care s-a nãscut
în Republica Moldova ºi urmaºii acestora, precum ºi persoanã care anterior a
locuit permanent în Republica Moldova cel puþin 10 ani ºi are dreptul la domiciliu
stabil pe teritoriul Republicii Moldova în condiþiile legii;
adeverinþã de imigrant act oficial, eliberat în condiþiile legii, care confirmã
statutul de imigrant al cetãþeanului strãin sau al apatridului pe teritoriul Republicii
Moldova;
permis de muncã act oficial, eliberat în condiþiile legii, care confirmã dreptul
cetãþeanului strãin sau al apatridului de a desfãºura activitate de muncã pe
teritoriul Republicii Moldova;
confirmare de repatriere act oficial, eliberat în condiþiile legii, care confirmã
statutul de repatriat în teritoriul Republicii Moldova;
permis de ºedere act oficial, eliberat în condiþiile legii, care confirmã ºederea
legalã a cetãþeanului strãin sau a apatridului pe teritoriul Republicii Moldova;
cotã de imigrare numãrul limitã al cetãþenilor strãini ºi apatrizilor, cãrora li
se permite imigrarea în teritoriul Republicii Moldova, calculat anual în dependenþã
de numãrul total al populaþiei þãrii;
sistem informaþional automatizat al migraþiunii populaþiei sistem de
evidenþã, control ºi studiere a dezvoltãrii proceselor migraþionale.
Articolul 2. Obiectul de reglementare
Prezenta lege reglementeazã raporturile ce apar în domeniul migraþiunii în
Republica Moldova în conformitate cu Constituþia Republicii Moldova ºi cu
normele dreptului internaþional.
Articolul 3. Principiile migraþiunii
Principiile migraþiunii sînt:
a) respectarea drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale omului, prevãzute
de Constituþia Republicii Moldova, de alte acte normative ºi de tratatele
internaþionale la care Republica Moldova este parte;
b) asigurarea corespunderii legislaþiei Republicii Moldova în domeniul
migraþiunii normelor unanim recunoscute ale dreptului internaþional;
c) asigurarea dreptului oricãrui cetãþean al Republicii Moldova la libera circulaþie;
d) neadmiterea discriminãrii, limitãrii în drepturi ºi în libertãþi pe motiv de
rasã, naþionalitate, origine etnicã, limbã, religie, sex, opinie, apartenenþã politicã,
avere, origine socialã sau oricare alte motive;
e) respectarea legislaþiei Republicii Moldova de cãtre migranþi, repatriaþi ºi
refugiaþi.
Articolul 4. Obiectivele legii
Obiectivele de bazã ale prezentei legi sînt:
a) reglementarea proceselor migraþionale în Republica Moldova;
b) asigurarea respectãrii drepturilor ºi intereselor legitime ale migranþilor;
357
c) asigurarea protecþiei sociale a migranþilor;
d) contribuirea la asigurarea securitãþii naþionale, la securizarea frontierei
de stat ºi la respectarea intereselor statului în ce priveºte dezvoltarea proceselor
migraþionale;
e) asigurarea controlului asupra proceselor migraþionale la frontiera de stat
ºi asupra respectãrii regimului de ºedere a cetãþenilor strãini ºi a apatrizilor pe
teritoriul þãrii;
f) prevenirea ºi combaterea migraþiunii ilegale ºi a traficului ilicit de fiinþe
umane.
Articolul 5. Legislaþia cu privire la migraþiune
(1) Legislaþia cu privire la migraþiune include Constituþia Republicii Moldova,
prezenta lege, alte acte normative ºi tratatele internaþionale la care Republica
Moldova este parte.
(2) În cazul în care tratatele internaþionale la care Republica Moldova este
parte stabilesc alte norme decît cele prevãzute de prezenta lege, prioritate au
reglementãrile tratatelor internaþionale.
Articolul 6. Sfera de aplicare a legii
(1) Prevederile prezentei legi se extind asupra cetãþenilor strãini ºi apatrizilor
aflaþi pe teritoriul Republicii Moldova, asupra persoanelor fizice ºi juridice,
indiferent de tipul de proprietate ºi forma juridicã de organizare, asupra
autoritãþilor administraþiei publice, asupra cetãþenilor Republicii Moldova care
emigreazã peste hotare, asupra persoanelor care solicitã statut de repatriat
sau cãrora li s-a acordat acest statut.
(2) Sub incidenþa prezentei legi nu cad urmãtoarele categorii de persoane:
a) personalul misiunilor diplomatice ºi consulare acreditate în Republica
Moldova ºi membrii familiilor;
b) personalul misiunilor permanente ºi reprezentanþelor organismelor
internaþionale cu sediul în Republica Moldova ºi membrii familiilor;
c) corespondenþii ºi jurnaliºtii strãini acreditaþi în Republica Moldova;
d) persoanele pentru care, conform tratatelor internaþionale la care Repub-
lica Moldova este parte, este stabilit un alt mod de legalizare pe teritoriul þãrii.
(3) Statutul refugiaþilor ºi solicitanþilor de azil se reglementeazã prin Legea
nr. 1286-XV din 25 iulie 2002 cu privire la statutul refugiaþilor ºi prin tratatele
internaþionale la care Republica Moldova este parte.
CAPITOLUL II
COMPETENÞA AUTORITÃÞILOR PUBLICE ÎN DOMENIUL MIGRAÞIUNII
Articolul 7. Competenþa autoritãþilor publice
(1) Politica migraþionalã a Republicii Moldova este promovatã de cãtre
autoritãþile publice, în limitele atribuþiilor ce le revin în conformitate cu Constituþia
Republicii Moldova ºi cu legislaþia în vigoare.
358
(2) Realizarea politicii migraþionale revine Departamentului Migraþiune, abilitat
cu funcþiile de coordonare ºi reglementare a proceselor migraþionale, în colaborare
cu alte organe de stat, cu sindicatele ºi cu organizaþiile neguvernamentale.
Articolul 8. Competenþa Departamentului Migraþiune
(1) Departamentul Migraþiune este un organ al administraþiei publice centrale,
abilitat sã promoveze o politicã de stat unicã în domeniul migraþiunii.
(2) Departamentul Migraþiune:
a) înainteazã propuneri privind direcþiile prioritare ale politicii migraþionale a
statului ºi coordoneazã activitatea autoritãþilor administraþiei publice în vederea
realizãrii acestei politici, în limitele competenþei;
b) propune strategii de dezvoltare ºi soluþii de reformã în domeniul migraþiunii,
în concordanþã cu prevederile Concepþiei politicii migraþionale a Republicii Moldova;
c) contribuie la armonizarea legislaþiei naþionale în domeniul migraþiunii cu
legislaþia internaþionalã;
d) participã la elaborarea instrumentelor juridice multilaterale în cadrul
organizaþiilor internaþionale la care Republica Moldova este parte;
e) reprezintã, în modul stabilit, Guvernul în raporturile cu organismele
internaþionale care activeazã în domeniul migraþiunii, stabileºte cadrul colaborãrii
multilaterale în domeniu;
f) coopereazã cu organisme internaþionale ºi reprezentanþele acestora,
precum ºi cu organe similare din alte state în vederea soluþionãrii problemelor
în domeniul migraþiunii;
g) elaboreazã ºi negociazã proiecte de tratate internaþionale în domeniu în
modul stabilit de legislaþie;
h) supravegheazã ºi þine sub control respectarea legislaþiei în domeniul
migraþiunii, în condiþiile prezentei legi;
i) elaboreazã proiectul de hotãrîre a Guvernului privind stabilirea cotei anuale
de imigrare;
j) monitorizeazã, cu participarea autoritãþilor de resort, sistemul de evidenþã
ºi control al cetãþenilor strãini ºi apatrizilor sosiþi în Republica Moldova ºi al
cetãþenilor Republicii Moldova care pleacã peste hotare;
k) elibereazã, la cerere, invitaþii pentru cetãþenii strãini ºi pentru apatrizi;
l) acordã statut de imigrant, de repatriat sau de refugiat, elibereazã adeverinþe
de imigrant, documente de identitate pentru refugiaþi, permise de muncã,
confirmãri de repatriere ºi de vînzare-cumpãrare a imobilelor de cãtre cetãþenii
strãini ºi apatrizi;
m) prelungeºte termenul de ºedere ºi viza de intrare, elibereazã viza de
ieºire, efectueazã alte modificãri în actele ce legalizeazã ºederea cetãþenilor
strãini ºi apatrizilor în Republica Moldova;
n) ia decizii privind stabilirea cu traiul permanent sau temporar pe teritoriul
Republicii Moldova a cetãþenilor strãini ºi apatrizilor;
359
o) înregistreazã, în modul stabilit, contractele individuale de muncã ale
cetãþenilor Republicii Moldova angajaþi peste hotare;
p) informeazã potenþialii migranþi referitor la regulile de intrare ºi de ºedere
în statul angajator, referitor la activitatea de muncã ºi la condiþiile de trai în
acest stat;
r) participã la controlul activitãþilor legate de plasarea în cîmpul muncii peste
hotare a cetãþenilor Republicii Moldova;
s) efectueazã controlul legalitãþii angajãrii în cîmpul muncii pe teritoriul
Republicii Moldova a cetãþenilor strãini ºi a apatrizilor;
t) asigurã acumularea, pãstrarea, prelucrarea, difuzarea ºi schimbul de
informaþii referitoare la procesele migraþionale pe plan intern ºi extern;
u) pãstreazã ºi completeazã, în colaborare cu alte organe ale administraþiei
publice centrale, baza de date privind evidenþa cetãþenilor strãini ºi apatrizilor,
aflaþi pe teritoriul Republicii Moldova;
v) participã la elaborarea propunerilor privind implementarea programelor
de adaptare a migranþilor în societate;
x) participã la controlul respectãrii de cãtre cetãþenii strãini ºi apatrizi a
regimului de ºedere în Republica Moldova.
(3) Departamentul Migraþiune activeazã în bazã de regulament aprobat de
Guvern.
(4) Departamentul Migraþiune este condus de directorul general numit în
funcþie de Guvern.
(5) Activitatea Departamentului Migraþiune este finanþatã de la bugetul de
stat, din contul mijloacelor extrabugetare, obþinute de la prestarea serviciilor, ºi
din alte surse.
Articolul 9. Competenþa altor organe ale administraþiei publice
(1) Organele administraþiei publice centrale, în limitele competenþei lor în
domeniul migraþiunii:
a) contribuie la promovarea ºi realizarea politicii migraþionale a statului în
raporturile de drept internaþional;
b) întocmesc ºi verificã actele referitoare la cetãþenii strãini ºi la apatrizii
care doresc sã imigreze în þarã ºi elibereazã vize de intrare;
c) apãrã interesele cetãþenilor Republicii Moldova aflaþi peste hotare prin
intermediul serviciilor diplomatice;
d) combat migraþiunea ilegalã ºi traficul ilicit de fiinþe umane ºi iau mãsuri
de prevenire a acestor fenomene;
e) expulzeazã ºi extrãdeazã, dupã caz, cetãþenii strãini ºi apatrizii, întreprind
alte acþiuni prevãzute de legislaþie;
f) depisteazã persoanele care au legãturã cu organizaþiile teroriste
internaþionale, cu traficul ilicit de fiinþe umane, cu vînzãrile de arme, de droguri
etc. ºi iau mãsuri privind interzicerea intrãrii în þarã a acestor persoane sau
expulzarea lor;
360
g) verificã datele referitoare la persoanele care doresc sã imigreze în þarã;
h) studiazã cererea pieþei interne a muncii în scopul utilizãrii forþei de muncã
strãine;
i) elibereazã permis de ºedere cetãþenilor strãini sau apatrizilor în baza
deciziei Departamentului Migraþiune;
j) elaboreazã sistemul informaþional automatizat al migraþiunii populaþiei;
k) asigurã efectuarea controlului la punctele de trecere a frontierei de stat ºi
evidenþa persoanelor care au traversat frontiera de stat;
l) include în sistemul informaþional unic datele referitoare la persoanele care
traverseazã frontiera de stat.
(2) În scopul promovãrii ºi realizãrii eficiente a politicii migraþionale, Ministerul
Afacerilor Externe, Ministerul Afacerilor Interne, Departamentul Trupelor de
Grãniceri, Departamentul Tehnologii Informaþionale, autoritãþile administraþiei
publice locale, organele de drept, organele fiscale, întreprinderile, instituþiile,
organizaþiile cu orice formã juridicã de organizare sînt obligate sã informeze, în
termen de 10 zile, Departamentul Migraþiune, dupã cum urmeazã:
a) Ministerul Afacerilor Externe despre vizele de intrare eliberate;
b) Departamentul Trupelor de Grãniceri despre cetãþenii strãini, apatrizii
ºi cetãþenii Republicii Moldova care au intrat ºi au ieºit sau cãrora le-a fost
interzisã intrarea sau ieºirea din þarã;
c) Departamentul Tehnologii Informaþionale despre schimbãrile survenite
în starea familialã a imigrantului sau a refugiatului, despre înregistrarea agenþilor
economici cu participarea cetãþenilor strãini, precum ºi despre actele de identitate
eliberate imigranþilor ºi refugiaþilor sau anulate;
d) autoritatea administraþiei publice locale despre plecarea înainte de
termen a imigrantului de pe teritoriul administrat de ea;
e) Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiþiei, Procuratura Generalã,
Serviciul de Informaþie ºi Securitate despre încãlcãrile comise de imigranþi,
de solicitanþii de azil ºi de refugiaþi, precum ºi despre deciziile instanþelor
judecãtoreºti referitoare la decãderea acestora din drepturile lor pãrinteºti;
f) organele fiscale despre cazurile de eludare a legislaþiei fiscale de cãtre
persoanele fizice ºi juridice ai cãror conducãtori sînt cetãþeni strãini;
g) întreprinderea, instituþia, organizaþia cu orice formã juridicã de organi-
zare despre desfacerea contractului individual de muncã încheiat cu imigrantul
sau despre încetarea relaþiilor de muncã cu imigrantul care a decedat, a fost
declarat dispãrut fãrã veste ori a fost declarat decedat;
h) instituþiile de învãþãmînt ºi de cercetãri ºtiinþifice, publice sau private
despre terminarea sau suspendarea studiilor ori a cercetãrilor ºtiinþifice, despre
transferarea elevilor, studenþilor, rezidenþilor, doctoranzilor ºi postdoctoranzilor
strãini la alte instituþii de învãþãmînt, instituþii, întreprinderi, organizaþii sau despre
exmatricularea acestora.
(3) Departamentul Migraþiune va informa, în termen de 10 zile, Ministerul
Afacerilor Interne ºi Departamentul Tehnologii Informaþionale despre anularea,
361
înainte de expirarea termenului de valabilitate, a adeverinþelor de imigrant, a
permiselor de muncã ºi a documentelor de identitate ale refugiaþilor.
CAPITOLUL III
EMIGRAREA ªI IMIGRAREA
Articolul 10. Emigrarea
(1) Cetãþenii Republicii Moldova au dreptul sã-ºi stabileascã domiciliul ºi
locul de muncã în afara hotarelor þãrii conform legislaþiei în vigoare.
(2) Plecarea liberã din þarã a cetãþenilor Republicii Moldova nu poate fi
îngrãditã decît în cazurile prevãzute la art. 12, precum ºi în alte cazuri stipulate
de legislaþie.
(3) Evidenþa cetãþenilor Republicii Moldova, cetãþenilor strãini ºi apatrizilor
care pleacã din þarã este þinutã în modul stabilit.
Articolul 11. Emigrarea minorilor
(1) Copiii, pînã la atingerea majoratului, pot emigra împreunã cu pãrinþii lor.
(2) În cazul în care minorul emigreazã cu unul din pãrinþi, este necesar
consimþãmîntul autentificat de notar al celuilalt pãrinte. Minorii în vîrstã de 12-
18 ani care pleacã cu traiul în strãinãtate cu unul din pãrinþi îºi prezintã
consimþãmîntul autentificat de notar.
(3) În cazul în care minorul emigreazã fãrã pãrinþi, este necesar
consimþãmîntul acestora autentificat de notar.
(4) Minorii în vîrstã de pînã la 18 ani pot beneficia de dreptul de a ieºi din
þarã în conformitate cu legislaþia în vigoare.
Articolul 12. Restricþii privind emigrarea
Nu pot emigra persoanele care:
a) îºi ispãºesc pedeapsa în baza hotãrîrii instanþei judecãtoreºti, sînt trase
la rãspundere penalã sau se aflã sub urmãrire penalã;
b) conform hotãrîrii instanþei judecãtoreºti, au obligaþii patrimoniale faþã de
stat, faþã de unele persoane fizice ºi/sau juridice.
Articolul 13. Imigrarea
(1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii pot imigra în Republica Moldova în conformitate
cu prevederile prezentei legi, ale altor acte normative, ale tratatelor internaþionale
la care Republica Moldova este parte.
(2) Evidenþa cetãþenilor strãini ºi a apatrizilor, precum ºi a cetãþenilor
Republicii Moldova care intrã în þarã, este þinutã în modul stabilit.
(3) În virtutea unor cauze obiective legate de asigurarea securitãþii naþionale,
de menþinerea ordinii, ocrotirea sãnãtãþii sau moralei publice, Parlamentul poate
limita ori suspenda imigrarea.
(4) Limitarea ori suspendarea imigrãrii nu constituie un obstacol pentru
stabilirea cu traiul în Republica Moldova a repatriaþilor.
362
Articolul 14. Cota de imigrare
(1) Cota de imigrare în Republica Moldova se stabileºte anual de cãtre
Guvern, la propunerea Departamentului Migraþiune, în limita acesteia nefiind
incluse persoanele care au obþinut statut de repatriat.
(2) Cota anualã de imigrare în ansamblu pe þarã nu poate fi mai mare de
0,05 la sutã din numãrul total al populaþiei cu domiciliu stabil pe teritoriul Republicii
Moldova.
Articolul 15. Restricþii privind imigrarea
(1) Se interzice imigrarea cetãþenilor strãini ºi apatrizilor care:
a) prezintã pericol pentru securitatea naþionalã, pentru ordinea, sãnãtatea
sau morala publicã;
b) au sãvîrºit infracþiuni contra pãcii, contra securitãþii omenirii, infracþiuni
grave de altã naturã, inclusiv militare, definite în actele internaþionale;
c) au antecedente penale nestinse;
d) suferã de maladii care prezintã pericol pentru sãnãtatea publicã.
(2) Se interzice, pentru o anumitã perioadã de timp, imigrarea cetãþenilor
strãini ºi apatrizilor care:
a) anterior au fost expulzaþi pentru 5 ani;
b) au încãlcat anterior regimul de ºedere în þarã pentru 3 ani;
c) au desfãºurat activitate de muncã în mod ilegal pentru 3 ani;
d) au comunicat cu premeditare informaþii false despre sine pentru un an.
(3) Sub incidenþa prevederilor alin.(2) nu cad persoanele care au copii comuni
cu persoane cu domiciliu stabil pe teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 16. Migraþiunea de familie
(1) Migraþiunea de familie are drept scop reîntregirea familiei ºi pãstrarea
integritãþii acesteia. Familia imigrantului poate sã includã: soþia (soþul), copiii,
pãrinþii, precum ºi persoanele asupra cãrora este stabilitã tutela sau curatela.
(2) Persoanele specificate la alin.(1), cu excepþia copiilor minori ºi a soþiei
(soþului), pot imigra în Republica Moldova pentru trai permanent numai în cazul
cînd se stabilesc cu traiul la persoane cu domiciliu stabil pe teritoriul Republicii
Moldova de cel puþin 3 ani.
(3) Persoanele care doresc sã se stabileascã cu domiciliu stabil pe teritoriul
Republicii Moldova în scopul reîntregirii familiei vor solicita adeverinþã de imigrant
ºi vor confirma cã dispun de spaþiu locativ ºi de mijloace de existenþã suficiente
pentru satisfacerea necesitãþilor familiei reîntregite.
Articolul 17. Migraþiunea de muncã
(1) Migraþiunea de muncã se reglementeazã în conformitate cu politica de
stat a Republicii Moldova în domeniul utilizãrii forþei de muncã ºi are drept scop
încadrarea în cîmpul muncii a lucrãtorilor imigranþi care posedã specialitãþi
deosebit de solicitate în þarã ºi a specialiºtilor de calificare înaltã, atragerea
363
investiþiilor, precum ºi plasarea în cîmpul muncii peste hotare a cetãþenilor
Republicii Moldova în scopul reducerii ºomajului intern.
(2) Imigrantul îºi desfãºoarã activitatea de muncã în baza permisului de
muncã, eliberat în modul stabilit la art. 25.
(3) Organizarea activitãþilor de plasare în cîmpul muncii peste hotare a
cetãþenilor Republicii Moldova se face în baza licenþei obþinute în conformitate
(4) Autoritatea publicã, abilitatã cu funcþia de licenþiere a activitãþilor legate
de plasarea în cîmpul muncii peste hotare a cetãþenilor Republicii Moldova,
prezintã Departamentului Migraþiune informaþia privind licenþele eliberate în
termen de 5 zile de la data eliberãrii acestora.
(5) Persoanele fizice ºi juridice care desfãºoarã activitãþi legate de plasarea
în cîmpul muncii peste hotare a cetãþenilor Republicii Moldova sînt obligate sã
prezinte la Departamentul Migraþiune contractele individuale de muncã, încheiate
de cãtre lucrãtorii emigranþi cu patronii strãini ºi contractele de colaborare cu
partenerii de peste hotare.
(6) Persoanele fizice ºi juridice care nu dispun de licenþã, dar care desfãºoarã
activitãþi legate de plasarea în cîmpul muncii peste hotare a cetãþenilor Republicii
Moldova, inclusiv activitãþi legate de formarea bãncii de date, publicarea
anunþurilor, difuzarea informaþiei cu privire la patronii ºi intermediarii strãini,
poartã rãspundere în conformitate cu legislaþia în vigoare.
Articolul 18. Migraþiunea frontalierã
Migraþiunea frontalierã a populaþiei se reglementeazã în temeiul tratatelor
bilaterale încheiate între Republica Moldova ºi statele vecine.
Articolul 19. Migraþiunea pentru obþinerea studiilor
(1) Migraþiunea pentru obþinerea studiilor poate avea loc conform tratatelor
încheiate de Republica Moldova cu alte state, precum ºi în baza contractelor
încheiate de instituþiile de învãþãmînt din Republica Moldova, autorizate în modul
stabilit, cu persoane fizice sau juridice strãine. Cetãþenii strãini ºi apatrizii pot fi
înmatriculaþi în instituþiile de învãþãmînt în baza invitaþiei acestor instituþii.
(2) Cetãþenii strãini sau apatrizii înmatriculaþi în instituþiile de învãþãmînt din
Republica Moldova în condiþiile legii beneficiazã de aceleaºi drepturi ºi au
aceleaºi obligaþii ca ºi elevii ºi studenþii din Republica Moldova.
(3) Cetãþenilor strãini ºi apatrizilor înmatriculaþi la studii cu forma de
învãþãmînt fãrã frecvenþã nu li se elibereazã adeverinþã de imigrant.
Articolul 20. Repatrierea
(1) Dreptul de repatriere se acordã urmãtoarelor categorii de persoane care
solicitã domiciliu stabil pe teritoriul Republicii Moldova:
a) cetãþenilor Republicii Moldova ºi/sau persoanelor care s-au nãscut în
Republica Moldova ºi urmaºilor acestora, indiferent de locul lor de trai;
364
b) persoanelor care au locuit permanent pe teritoriul Republicii Moldova cel
puþin 10 ani ºi au plecat peste hotare pentru a-ºi stabili domiciliul, la muncã, la
studii sau la tratament;
c) persoanelor eliberate din locuri de detenþie situate în afara þãrii, care pînã
la sãvîrºirea infracþiunii au locuit permanent pe teritoriul Republicii Moldova.
(2) Persoanelor specificate la alin.(1) statutul de repatriat li se acordã de
cãtre Departamentul Migraþiune, eliberîndu-li-se confirmare de repatriere.
CAPITOLUL IV
STATUTUL DE IMIGRANT
Articolul 21. Acordarea ºi încetarea statutului de imigrant
(1) Statutul de imigrant se acordã cetãþeanului strãin sau apatridului din
momentul obþinerii adeverinþei de imigrant.
(2) Statutul de imigrant înceteazã o datã cu obþinerea cetãþeniei Republicii
Moldova sau o datã cu emigrarea pentru domiciliere stabilã peste hotarele
þãrii.
Articolul 22. Drepturile ºi libertãþile imigranþilor. Restricþii
(1) Imigranþii beneficiazã pe teritoriul Republicii Moldova de toate drepturile
ºi libertãþile prevãzute de legislaþia în vigoare a Republicii Moldova, cu restricþiile
stabilite la alin.(2).
(2) În conformitate cu legislaþia în vigoare, imigranþii nu au dreptul:
a) sã fie desemnaþi în funcþii sau antrenaþi în activitãþi pentru care, în
conformitate cu legislaþia în vigoare, se cere cetãþenia Republicii Moldova;
b) sã aleagã ºi sã fie aleºi în organele executive, legislative ºi în alte organe
eligibile;
c) sã organizeze sau sã participe la manifestaþii ori întruniri care aduc atingere
ordinii publice sau pericliteazã securitatea naþionalã;
d) sã organizeze pe teritoriul þãrii partide politice sau alte grupãri similare ºi
sã fie membri ai acestora;
e) sã finanþeze partide, alte organizaþii social-politice, grupãri sau manifestaþii;
f) sã satisfacã serviciul militar în forþele armate ale Republicii Moldova;
g) sã desfãºoare activitate de muncã pe teritoriul Republicii Moldova fãrã a
obþine permis de muncã.
Articolul 23. Obligaþiile imigranþilor
Imigranþii sînt obligaþi:
a) sã respecte Constituþia Republicii Moldova ºi legislaþia în vigoare;
b) sã-ºi legalizeze ºederea în teritoriul Republicii Moldova în modul stabilit;
c) sã se prezinte, în termen de 3 zile (cu excepþia zilelor de odihnã ºi de
sãrbãtoare) de la data eliberãrii adeverinþei de imigrant, la autoritatea de evidenþã
ºi documentare a populaþiei pentru obþinerea permisului de ºedere;
365
d) sã pãrãseascã teritoriul Republicii Moldova la expirarea termenului de
ºedere stabilit;
e) sã achite impozitele, taxele ºi alte plãþi în conformitate cu legislaþia în
vigoare, dacã tratatele internaþionale nu prevãd altfel;
f) sã treacã examenul medical în scopul depistãrii virusului imunodeficitar
uman (HIV), maladiei SIDA ºi altor maladii ce prezintã pericol pentru sãnãtatea
publicã.
CAPITOLUL V
LEGALIZAREA IMIGRANÞILOR
Articolul 24. Adeverinþa de imigrant
(1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii care au intrat în Republica Moldova se pot
stabili cu traiul permanent sau temporar pe teritoriul ei numai dupã obþinerea
adeverinþei de imigrant, eliberatã de Departamentul Migraþiune.
(2) Adeverinþa de imigrant se elibereazã cetãþeanului strãin sau apatridului
sosit în þarã pe un termen de peste 90 de zile. Persoana în cauzã este obligatã
sã se adreseze Departamentului Migraþiune, cu cel mult o lunã înainte de expirarea
termenului menþionat, cu un demers în care solicitã eliberarea adeverinþei.
(3) Adeverinþa de imigrant este de douã tipuri: adeverinþã de imigrant cu
termen fixat ºi adeverinþã de imigrant permanentã.
(4) Adeverinþa de imigrant cu termen fixat se elibereazã:
a) lucrãtorilor imigranþi pe un termen de pînã la un an, cu posibilitatea
prelungirii ei, la cererea titularului, pe noi termene a cîte un an;
b) fondatorului întreprinderii cu investiþii strãine de cel puþin 100 de mii dolari
S.U.A. ºi persoanelor cu funcþii de conducere din cadrul acestei întreprinderi
(conducãtorului ºi adjuncþilor sãi), sosiþi pentru un anumit timp în Republica
Moldova pe termenul solicitat, care nu va fi mai mare de 5 ani, cu posibilitatea
prelungirii adeverinþei pe noi termene;
c) imigranþilor înmatriculaþi în instituþiile de învãþãmînt din Republica Moldova
pentru întreaga perioadã de studii;
d) minorilor sosiþi în Republica Moldova la rude apropiate pe un termen de
pînã la 3 ani, cu condiþia cã aceºtia dispun de consimþãmîntul pãrinþilor
autentificat de notar.
(5) Adeverinþa de imigrant permanentã se elibereazã imigranþilor care posedã
specialitãþi deosebit de solicitate în þarã, specialiºtilor de calificare înaltã, invitaþi
de Guvern la propunerea autoritãþilor administraþiei publice centrale.
(6) Imigranþilor sosiþi în Republica Moldova în cadrul imigraþiei de familie li
se elibereazã adeverinþã de imigrant permanentã. La cerere, adeverinþa de
imigrant poate fi eliberatã pe un termen de pînã la 3 ani.
(7) Adeverinþa de imigrant serveºte drept temei pentru eliberarea permisului
de ºedere.
366
Articolul 25. Permisul de muncã
(1) Pentru desfãºurarea activitãþii de muncã, imigrantul este obligat sã obþinã
la Departamentul Migraþiune permis de muncã.
(2) Pentru obþinerea permisului de muncã, patronul sau imigrantul este obligat
sã adreseze un demers la Departamentul Migraþiune.
(3) Permisul de muncã este de douã tipuri: permis de muncã cu termen fixat
ºi permis de muncã permanent.
(4) Permisul de muncã cu termen fixat se elibereazã:
a) lucrãtorilor imigranþi pe un termen de pînã la un an, cu posibilitatea
prelungirii lui, la cererea titularului, pe noi termene a cîte un an;
b) fondatorului întreprinderii cu investiþii strãine de cel puþin 100 de mii dolari
S.U.A. ºi persoanelor cu funcþii de conducere din cadrul acestei întreprinderi
(conducãtorului ºi adjuncþilor sãi), sosiþi pentru un anumit timp în Republica
Moldova pe termenul solicitat, care nu va fi mai mare de 5 ani, cu posibilitatea
prelungirii permisului pe termene noi;
c) lucrãtorilor cu domiciliu stabil în afara hotarelor Republicii Moldova, sosiþi
în migraþiune frontalierã în zonele de frontierã ale Republicii Moldova pe un
termen de pînã la un an, cu posibilitatea prelungirii lui, la cererea titularilor, pe
noi termene a cîte un an, dacã tratatele internaþionale la care Republica Moldova
este parte nu prevãd altfel.
(5) Permisul de muncã cu termen fixat se elibereazã lucrãtorilor imigranþi în
modul stabilit de Guvern.
(6) Permisul de muncã permanent se elibereazã persoanelor specificate la
art. 24 alin.(5) ºi (6).
(7) Permisul de muncã nu se elibereazã minorilor ºi imigranþilor înmatriculaþi
în instituþiile de învãþãmînt din Republica Moldova, pe perioada de studii.
Articolul 26. Activitatea de muncã a lucrãtorilor detaºaþi
(1) În scopul protejãrii pieþei interne a forþei de muncã, la desfãºurarea
tenderelor ºi la semnarea contractelor de prestare a serviciilor, încheiate între
autoritãþile administraþiei publice centrale ºi locale cu agenþii economici din alte
þãri, Departamentul Migraþiune aprobã numãrul limitã de lucrãtori strãini detaºaþi
care vor desfãºura activitate de muncã pe teritoriul Republicii Moldova.
(2) Persoanelor specificate la alin.(1), care desfãºoarã activitate de muncã
o perioadã mai mare de 30 de zile, Departamentul Migraþiune le elibereazã
permis de muncã.
(3) Detaºarea lucrãtorilor de cãtre agenþii economici din Republica Moldova
pentru desfãºurarea activitãþii de muncã peste hotare în baza unor contracte
de efectuare a lucrãrilor sau de prestare a serviciilor este autorizatã de
Departamentul Migraþiune.
367
Articolul 27. Confirmarea de repatriere
Departamentul Migraþiune sau reprezentanþii acestuia din unitãþile admi-
nistrativ-teritoriale elibereazã repatriaþilor confirmare de repatriere potrivit
legislaþiei în vigoare.
Articolul 28. Modul de eliberare ºi de anulare a adeverinþei de imigrant,
a permisului de muncã ºi a confirmãrii de repatriere
Modul de eliberare ºi de anulare a adeverinþei de imigrant, a permisului de
muncã ºi a confirmãrii de repatriere este stabilit de regulamentul aprobat de
Guvern.
Articolul 29. Taxa de stat ºi tarifele pentru legalizarea migraþiunii
(1) Pentru perfectarea ºi eliberarea adeverinþei de imigrant ºi a permisului
de muncã, cetãþeanul strãin sau apatridul achitã o taxã de stat.
(2) Mãrimea taxei de stat se stabileºte de legislaþia în vigoare.
(3) Mijloacele bãneºti, percepute conform tarifelor stabilite pentru serviciile
prestate migranþilor, se vireazã la contul mijloace extrabugetare al Departa-
mentului Migraþiune, în modul stabilit de legislaþia în vigoare.
Articolul 30. Operaþiile cu bunuri imobiliare
(1) Este în drept sã încheie tranzacþii de vînzare-cumpãrare a bunurilor
imobiliare, în conformitate cu legislaþia în vigoare, numai persoana care dispune
de adeverinþã de imigrant permanentã sau de confirmare de repatriere în Re-
publica Moldova.
(2) Achiziþionarea de bunuri imobiliare situate pe teritoriul Republicii Moldova
sau primirea de bunuri imobiliare în baza unui contract de donaþie nu oferã
cetãþeanului strãin sau apatridului prioritãþi în cazul în care acesta face demers
pentru obþinerea adeverinþei de imigrant permanentã.
Articolul 31. Rãspunderea cetãþenilor strãini ºi a apatrizilor
(1) Cetãþeanul strãin sau apatridul care a sãvîrºit pe teritoriul Republicii
Moldova o infracþiune, o contravenþie administrativã sau alte contravenþii poartã
rãspundere în conformitate cu legislaþia în vigoare.
(2) Departamentul Migraþiune poate reduce termenul de ºedere a cetãþeanului
strãin sau a apatridului pe teritoriul Republicii Moldova în cazul în care nu mai
existã motive de ºedere în Republica Moldova: i-a fost desfãcut înainte de termen
contractul individual de muncã, instituþia de învãþãmînt l-a exmatriculat, nu
corespunde motivului de ºedere declarat, a prezentat date false, a rãmas definitivã
hotãrîrea instanþei de judecatã.
(3) Hotãrîrea cu privire la reducerea termenului de ºedere în Republica
Moldova se emite de cãtre Departamentul Migraþiune în baza datelor obþinute
din partea organizaþiilor, instituþiilor de învãþãmînt ºi persoanelor particulare,
care au invitat cetãþeanul strãin sau apatridul, precum ºi în cazul constatãrii
de cãtre autoritãþile de resort ale Republicii Moldova, în baza hotãrîrii instanþei
368
judecãtoreºti, a încãlcãrilor legislaþiei comise de cetãþeanul strãin sau de
apatrid.
(4) Hotãrîrea de reducere a termenului de ºedere în Republica Moldova
poate fi atacatã în instanþa de judecatã.
Articolul 32. Expulzarea ºi extrãdarea
(1) Cetãþeanul strãin sau apatridul poate fi expulzat din Republica Moldova
în cazul încãlcãrii prevederilor Codului penal ºi Codului cu privire la contravenþiile
administrative sau în cazul cînd aflarea acestora în Republica Moldova
pericliteazã securitatea naþionalã, ordinea, sãnãtatea sau morala publicã.
(2) Imigranþii pot fi extrãdaþi numai în baza prevederilor tratatelor inter-
naþionale la care Republica Moldova este parte sau în condiþii de reciprocitate,
în temeiul hotãrîrii instanþei judecãtoreºti.
(3) Cauzele de expulzare se intenteazã de cãtre persoanele cu funcþii de
rãspundere ale Ministerului Afacerilor Interne, din oficiu sau în baza cererii în-
treprinderii, instituþiei sau organizaþiei ce asigurã ºederea imigrantului în Repub-
lica Moldova. Ministerul Afacerilor Interne expulzeazã cetãþeanul strãin sau apa-
tridul în baza hotãrîrii instanþei de judecatã, cu informarea ulterioarã a Departa-
mentului Migraþiune, Ministerului Afacerilor Externe sau a altor autoritãþi interesate.
(4) Cheltuielile pentru expulzarea din Republica Moldova sînt suportate de
persoanele fizice ºi juridice care au invitat cetãþeanul strãin sau apatridul, de
persoana expulzatã, de compania de asigurare ori sînt achitate din contul
fondului de expulzare.
(5) În cazul în care cetãþeanul strãin sau apatridul nu poate fi expulzat din
motive de sãnãtate, din lipsã de acte necesare sau din alte motive, autoritãþile
de resort îi elibereazã un permis de ºedere provizoriu.
(6) Cetãþeanul strãin sau apatridul este expulzat fie în þara al cãrei cetãþean
este sau ale cãrei autoritãþi i-au eliberat actele de identitate, fie, în temeiul
tratatelor internaþionale, în þara din care a intrat în teritoriul Republicii Moldova.
(7) Cetãþeanul strãin sau apatridul nu poate fi expulzat într-o þarã referitor la
care existã dovezi cã acolo el ar putea fi persecutat pe motive de rasã,
naþionalitate, religie, pentru opiniile sale politice sau ar putea fi expus unui
tratament inuman ºi degradant, torturii ori pedepsei capitale.
CAPITOLUL VI
SUPRAVEGHEREA ªI CONTROLUL RESPECTÃRII LEGISLAÞIEI
ÎN DOMENIUL MIGRAÞIUNII
Articolul 33. Supravegherea ºi controlul de stat
(1) Supravegherea ºi controlul de stat asupra respectãrii legislaþiei în
domeniul migraþiunii la întreprinderi, în instituþii ºi organizaþii, indiferent de tipul
de proprietate ºi forma juridicã de organizare, precum ºi în autoritãþile
administraþiei publice centrale ºi locale, sînt efectuate de Inspectoratul de Stat
369
Migraþiune, creat în cadrul Departamentului Migraþiune, care îºi desfãºoarã
activitatea în baza unui regulament aprobat de directorul general al depar-
tamentului.
(2) Inspectoratul de Stat Migraþiune este constituit din inspectori superiori
de stat, inspectori teritoriali ºi este condus de un inspector principal de stat,
numit în funcþie de directorul general al Departamentului Migraþiune.
Articolul 34. Atribuþiile inspectorilor
În scopul exercitãrii supravegherii ºi controlului de stat asupra respectãrii
legislaþiei în domeniul migraþiunii, inspectorii Inspectoratului de Stat Migra-
þiune:
a) controleazã nestingherit respectarea legislaþiei cu privire la migraþiune în
toate întreprinderile, instituþiile ºi organizaþiile, indiferent de tipul de proprietate
ºi forma juridicã de organizare;
b) cer persoanelor fizice ºi juridice prezentarea documentelor respective;
c) obþin de la toate persoanele fizice ºi juridice informaþia ºi explicaþiile
necesare pentru exercitarea funcþiilor de control;
d) cer explicaþii în scris pentru fiecare caz de încãlcare de cãtre persoanele
fizice ºi juridice a legislaþiei cu privire la migraþiune;
e) examineazã materialele (dosarele) referitoare la încãlcarea legislaþiei cu
privire la migraþiune ºi iau decizii în conformitate cu legislaþia în vigoare;
f) prezintã organelor de resort materialele întocmite în privinþa persoanelor
care au încãlcat legislaþia cu privire la migraþiune, pentru aplicarea de sancþiuni
administrative sau disciplinare.
Articolul 35. Soluþionarea litigiilor
Litigiile care apar în procesul aplicãrii prezentei legi se soluþioneazã în modul
prevãzut de legislaþia în vigoare.
CAPITOLUL VII
Articolul 36
Prezenta lege intrã în vigoare la data publicãrii.
Articolul 37
Guvernul:
în termen de 2 luni, va adopta actele normative necesare cu privire la
asigurarea activitãþii Departamentului Migraþiune;
în termen de 3 luni:
va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaþiei în vigoare
în concordanþã cu prevederile prezentei legi;
va aduce actele sale normative în concordanþã cu prevederile prezentei legi.
370
Articolul 38
Din momentul intrãrii în vigoare a prezentei legi se abrogã:
Legea nr. 418-XII din 19 decembrie 1990 cu privire la migraþiune;
art. I al Legii nr. 278-XIII din 10 noiembrie 1994 privind modificarea ºi
completarea unor acte legislative;
Legea nr. 606-XIII din 13 octombrie 1995 pentru completarea articolului 7
din Legea cu privire la migraþiune;
Legea nr. 1396-XIII din 5 decembrie 1997 pentru completarea articolului 5
al Legii cu privire la migraþiune;
art. XIII al Legii nr. 263-XIV din 24 decembrie 1998 pentru modificarea ºi
completarea unor acte legislative;
art. II al Legii nr. 474-XIV din 25 iunie 1999 pentru modificarea ºi completarea
unor acte legislative;
Legea nr. 684-XIV din 19 noiembrie 1999 pentru modificarea Legii cu privire
la migraþiune;
art. I al Legii nr. 564-XV din 19 octombrie 2001 pentru completarea articolului
10 din Legea nr. 418-XII din 19 decembrie 1990 cu privire la migraþiune ºi a
articolului 3 din Legea nr. 273-XIII din 9 noiembrie 1994 privind actele de
identitate din sistemul naþional de paºapoarte;
art. I al Legii nr. 712-XV din 6 decembrie 2001 pentru modificarea ºi
completarea unor acte legislative.

LEGEA CETÃÞENIEI REPUBLICII MOLDOVA1
Nr. 1024-XIV din 02.06.2000
CAPITOLUL I
Articolul 1. Noþiuni
În sensul prezentei legi, urmãtoarele noþiuni semnificã:
copil persoanã pînã la vîrsta de 18 ani;
cetãþean strãin persoanã care aparþine unui stat strãin ºi care nu aparþine
Republicii Moldova;
apatrid persoanã care nu este cetãþean al Republicii Moldova ºi nici
cetãþean al unui alt stat;
1
371
naturalizare acordare a cetãþeniei la cerere persoanei care domiciliazã
legal ºi obiºnuit pe teritoriul Republicii Moldova, în condiþiile prevãzute de
prezenta lege;
pluralitate de cetãþenii deþinere simultanã a douã sau mai multe cetãþenii
de cãtre aceeaºi persoanã;
urmaº rudã de sînge pe linie descendentã, persoanã echivalentã ei, con-
form legislaþiei în vigoare;
domiciliu legal ºi obiºnuit loc de trai permanent, legalizat, în Republica Moldova.
Articolul 2. Obiectul legii
Prezenta lege stabileºte cadrul juridic al raporturilor legate de cetãþenia
Republicii Moldova.
Articolul 3. Cetãþenia Republicii Moldova
(1) Cetãþenia Republicii Moldova stabileºte între persoana fizicã ºi Repub-
lica Moldova o legãtura juridico-politicã permanentã, care genereazã drepturi
ºi obligaþii reciproce între stat ºi persoanã.
(2) Cetãþenia Republicii Moldova este pãstratã atît pe teritoriul Republicii
Moldova, cît ºi în alte state, precum ºi în spaþiul în care nu se exercitã suverani-
tatea nici unui stat.
Articolul 4. Reglementarea juridicã
Problemele privind cetãþenia Republicii Moldova se reglementeazã de
Constituþia Republicii Moldova, de tratatele internaþionale la care Republica
Moldova este parte, de prezenta lege, precum ºi de alte acte normative adoptate
în corespundere cu acestea.
[Art. 4 în redacþia Legii nr. 232-XV din 05.06.03, în vigoare 18.10.03]
Articolul 5. Dovada cetãþeniei
Dovada cetãþeniei Republicii Moldova se face cu buletinul de identitate, cu
paºaportul, cu certificatul de naºtere în cazul copilului sau cu un certificat eliberat
de organele competente ale Republicii Moldova.
Articolul 6. Statutul juridic al cetãþenilor Republicii Moldova,
al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor
(1) Cetãþenii Republicii Moldova sînt egali în faþa legii ºi a autoritãþilor publice,
beneficiazã în egalã mãsurã de toate drepturile social-economice ºi politice ºi
de libertãþile proclamate ºi garantate de Constituþie ºi de alte legi, de acordurile
(2) Numai cetãþenii Republicii Moldova au dreptul de a alege ºi de a fi aleºi,
de a ocupa funcþii ce implicã exercitarea autoritãþii publice ºi de a participa la
referendum, în modul stabilit de lege.
(3) Statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor este stabilit de lege ºi
de acordurile internaþionale la care Republica Moldova este parte.
372
Articolul 7. Principiile generale ale cetãþeniei
Regulile asupra cetãþeniei Republicii Moldova se întemeiazã pe urmãtoarele
principii:
a) dreptul fiecãrei persoane la o cetãþenie;
b) nedescriminarea cetãþenilor, indiferent de temeiurile dobîndirii cetãþeniei;
c) inadmisibilitatea privãrii arbitrare a persoanei de cetãþenia ei ºi de dreptul
de a-ºi schimba cetãþenia;
d) evitarea apatridiei;
e) neproducerea de efecte, prin schimbarea cetãþeniei unuia dintre soþi,
asupra cetãþeniei celuilalt soþ sau asupra cetãþeniei copilului dacã nu existã o
cerere scrisã în acest sens a pãrinþilor.
Articolul 8. Protecþia cetãþenilor
(1) Cetãþenii Republicii Moldova beneficiazã de protecþia statului atît în þarã,
cît ºi în strãinãtate.
(2) Cetãþenii Republicii Moldova nu pot fi extrãdaþi sau expulzaþi din þarã.
Articolul 9. Prioritatea normelor tratatelor internaþionale
Dacã tratatele internaþionale la care Republica Moldova este parte stabilesc
alte norme decît cele din prezenta lege, prioritate au normele tratatelor internaþionale.
CAPITOLUL II
DOBÎNDIREA CETÃÞENIEI REPUBLICII MOLDOVA
Articolul 10. Temeiurile dobîndirii cetãþeniei
(1) Cetãþenia Republicii Moldova se dobîndeºte prin:
a) naºtere;
b) recunoaºtere;
c) înfiere;
d) redobîndire;
e) naturalizare.
(2) Cetãþenia Republicii Moldova poate fi dobînditã ºi în temeiul acordurilor
Articolul 11. Dobîndirea cetãþeniei prin naºtere
(1) Este considerat cetãþean al Republicii Moldova copilul:
a) nãscut din pãrinþi, ambii sau unul dintre care, la momentul naºterii copilului,
este cetãþean al Republicii Moldova;
b) nãscut pe teritoriul Republicii Moldova din pãrinþi apatrizi;
c) nãscut pe teritoriul Republicii Moldova din pãrinþi care au cetãþenia unui
alt stat sau unul dintre care este apatrid, iar celãlalt cetãþean strãin.
(2) Copilul gãsit pe teritoriul Republicii Moldova este considerat cetãþean al
ei, atît timp cît nu este dovedit contrariul, pînã la atingerea vîrstei de 18 ani.
[Art. 11 modificat prin Legea nr. 232-XV din 05.06.03, în vigoare 18.10.03]
373
Articolul 12. Dobîndirea cetãþeniei prin recunoaºtere
(1) Sînt recunoscute ca cetãþeni ai Republicii Moldova persoanele care au
dobîndit ºi au pãstrat aceastã cetãþenie potrivit legislaþiei anterioare, precum ºi
persoanele care au dobîndit cetãþenia conform prezentei legi.
(2) Sînt recunoscute ca cetãþeni ai Republicii Moldova persoanele care ºi-
au exprimat dorinþa de a deveni cetãþeni ai Republicii Moldova ºi anume:
a) persoanele nãscute pe teritoriul Republicii Moldova sau persoanele unul
dintre ai cãror pãrinþi sau bunei s-a nãscut pe teritoriul numit;
b) persoanele care pînã la 28 iunie 1940 au locuit în Basarabia, în Nordul
Bucovinei, în þinutul Herþa ºi în R.A.S.S.M., urmaºii lor, dacã domiciliazã în
mod legal ºi obiºnuit pe teritoriul Republicii Moldova;
c) persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul Republicii Moldova
începînd cu 28 iunie 1940, precum ºi urmaºii lor.
Articolul 13. Dobîndirea cetãþeniei prin înfiere
(1) Copilul apatrid dobîndeºte automat cetãþenia Republicii Moldova prin
înfiere dacã înfietorii (înfietorul) sînt cetãþeni ai Republicii Moldova.
(2) Asupra cetãþeniei copilului apatrid înfiat de soþi unul dintre care este
cetãþean al Republicii Moldova, iar celãlalt cetãþean strãin hotãrãsc, de comun
acord, înfietorii. În cazul în care înfietorii nu cad de comun acord, asupra
apartenenþei copilului la Republica Moldova va decide instanþa de judecatã,
þinînd cont de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vîrsta de 14
ani, se cere consimþãmîntul lui, autentificat de notar.
(3) Copilul cetãþean strãin înfiat de soþi ambii sau numai unul dintre ei fiind
cetãþean al Republicii Moldova sau unul fiind cetãþean al Republicii Moldova,
iar celãlalt cetãþean strãin sau apatrid poate deveni cetãþean al Republicii
Moldova dacã renunþã la cetãþenia statului strãin, cu excepþia cazurilor prevãzute
de acordurile internaþionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 14. Cetãþenia copilului în cazul nulitãþii
sau anulãrii înfierii
În cazul declarãrii nulitãþii sau al anulãrii înfierii copilului apatrid sau cetãþean
strãin, acesta este considerat cã nu a fost niciodatã cetãþean al Republicii
Moldova dacã domiciliazã legal ºi obiºnuit în strãinãtate sau dacã pãrãseºte
þara pentru a domicilia în strãinãtate.
Articolul 15. Cetãþenia copilului asupra cãruia este stabilitã tutela
(1) Copilul apatrid care se aflã sub tutela cetãþenilor Republicii Moldova
devine automat cetãþean al Republicii Moldova.
(2) Copilul apatrid care se aflã sub tutela soþilor unul dintre care este cetãþean
al Republicii Moldova, iar celãlalt apatrid devine automat cetãþean al Republicii
Moldova.
374
(3) Asupra cetãþeniei copilului apatrid care se aflã sub tutela soþilor unul
dintre care este cetãþean al Republicii Moldova, iar celãlalt cetãþean strãin
hotãrãsc, de comun acord, tutorii. În cazul în care aceºtia nu cad de comun
acord, asupra apartenenþei copilului la Republica Moldova va decide instanþa
de judecatã, þinînd cont de interesele lui. În cazul copilului care a împlinit vîrsta
de 14 ani, se cere consimþãmîntul lui, autentificat de notar.
(4) Copilul cetãþean strãin care se aflã sub tutela soþilor ambii sau numai
unul dintre ei fiind cetãþean al Republicii Moldova sau unul fiind cetãþean al
Republicii Moldova, iar celãlalt cetãþean strãin sau apatrid poate deveni cetãþean
al Republicii Moldova dacã renunþã la cetãþenia statului strãin.
Articolul 16. Redobîndirea cetãþeniei
(1) Persoana care a avut anterior cetãþenia Republicii Moldova o poate
redobîndi la cerere, pãstrîndu-ºi, la dorinþã, cetãþenia strãinã, dacã nu cade
sub incidenþa art. 20 lit. a)-d).
(2) Persoana cãreia i s-a retras cetãþenia Republicii Moldova în conformitate
cu art. 23 lit. c) nu o mai poate redobîndi, iar în restul cazurilor stipulate la
acelaºi articol o poate redobîndi numai în condiþiile naturalizãrii ºi numai dupã
5 ani de domiciliu legal ºi obiºnuit pe teritoriul Republicii Moldova din momentul
retragerii cetãþeniei.
Articolul 17. Condiþiile naturalizãrii
(1) Cetãþenia Republicii Moldova se poate acorda la cerere persoanei care
a împlinit vîrsta de 18 ani ºi care:
a) deºi nu s-a nãscut pe acest teritoriu, domiciliazã legal ºi obiºnuit aici cel
puþin în ultimii 10 ani sau este cãsãtoritã cu un cetãþean al Republicii Moldova
de cel puþin 3 ani, sau domiciliazã legal ºi obiºnuit nu mai puþin de 3 ani la
pãrinþi sau copii (inclusiv înfietori ºi înfiaþi) cetãþeni ai Republicii Moldova; sau
b) domiciliazã legal ºi obiºnuit pe teritoriul Republicii Moldova timp de 5 ani
înaintea împlinirii vîrstei de 18 ani; sau
c) este apatrid sau recunoscutã ca fiind refugiatã, conform prevederilor legii
naþionale, ºi domiciliazã legal ºi obiºnuit pe teritoriul Republicii Moldova nu mai
puþin de 8 ani; precum ºi
d) cunoaºte ºi respectã prevederile Constituþiei; ºi
e) cunoaºte limba de stat în mãsurã suficientã pentru a se integra în viaþa
socialã; ºi
f) are surse legale de existenþã; ºi
g) pierde sau renunþã la cetãþenia unui alt stat, dacã o are, cu excepþia
cazurilor cînd pierderea sau renunþarea nu este posibilã sau nu poate fi rezonabil
cerutã.
(2) Cunoaºterea prevederilor Constituþiei ºi a limbii de stat de cãtre solicitantul
cetãþeniei Republicii Moldova este verificatã în modul stabilit de Guvern.
375
Articolul 18. Nivelul cunoaºterii limbii de stat
(1) Se considerã cã persoana cunoaºte limba de stat, dacã:
a) înþelege suficient limba uzualã, informaþiile cu caracter oficial;
b) discutã ºi rãspunde la întrebãri despre viaþa cotidianã;
c) poate citi ºi înþelege suficient orice text cu caracter social, orice lege sau
alt act normativ;
d) poate scrie o expunere la o temã despre viaþa cotidianã.
(2) La examinarea cererilor de naturalizare, condiþia cunoaºterii limbii de
stat nu se pune:
a) pensionarilor pentru limitã de vîrstã;
b) invalizilor a cãror invaliditate este stabilitã pe o perioadã nedeterminatã.
Articolul 19. Cetãþenia copilului ai cãrui pãrinþi
dobîndesc cetãþenia Republicii Moldova
(1) Copilul nãscut din pãrinþi cetãþeni strãini sau apatrizi care dobîndesc
cetãþenia Republicii Moldova dobîndeºte cetãþenia la aceeaºi datã cu pãrinþii.
(2) În cazul în care numai unul dintre pãrinþi dobîndeºte cetãþenia Republicii
Moldova, pãrinþii vor hotãrî, de comun acord, asupra cetãþeniei copilului. În
cazul în care pãrinþii nu cad de comun acord, asupra apartenenþei copilului la
Republica Moldova va decide instanþa de judecatã, þinînd cont de interesele
acestuia, în cazul cînd existã o declaraþie expresã în acest sens a pãrinþilor.
(3) În cazurile prevãzute la alin.(1) ºi (2), pentru copilul care a împlinit vîrsta
de 14 ani se cere consimþãmîntul lui, autentificat de notar.
Articolul 20. Temeiurile refuzului de a acorda cetãþenie
Cetãþenia Republicii Moldova nu se acordã persoanei care:
a) a sãvîrºit crime internaþionale, militare sau crime împotriva umanitãþii;
b) a fost implicatã în activitate teroristã;
c) a fost condamnatã la privaþiune de libertate pentru infracþiuni premedi-
tate ºi are antecedente penale sau la momentul examinãrii cererii se aflã sub
urmãrire penalã;
d) desfãºoarã activitate care pericliteazã securitatea statului, ordinea publicã,
sãnãtatea ºi moralitatea populaþiei;
e) este cetãþean al unui stat cu care Republica Moldova nu a încheiat acord
asupra dublei cetãþenii, cu excepþia cazurilor prevãzute la art. 17 alin.(1) lit. g)
ºi la art. 24 alin.(2).
CAPITOLUL III
PIERDEREA CETÃÞENIEI REPUBLICII MOLDOVA
Articolul 21. Temeiurile pierderii cetãþeniei
Cetãþenia Republicii Moldova se pierde:
a) prin renunþare;
376
b) prin retragere;
c) în temeiul acordurilor internaþionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 22. Renunþarea la cetãþenie
Renunþarea la cetãþenia Republicii Moldova se aprobã persoanei care a
împlinit vîrsta de 18 ani, cu excepþia cazului în care:
a) nu va prezenta adeverinþa deþinerii sau dobîndirii cetãþeniei unui alt stat,
ori garanþia dobîndirii unei alte cetãþenii. În cazul în care persoana cãreia i s-a
aprobat renunþarea la cetãþenia Republicii Moldova, în pofida garanþiei, nu va
dobîndi cetãþenia unui alt stat, adicã va deveni apatridã, partea din decretul
Preºedintelui Republicii Moldova privind aprobarea renunþãrii la cetãþenia
Republicii Moldova referitoare la aceastã persoanã se va abroga în modul stabilit;
b) a primit ordin de chemare sau se aflã în serviciu militar în termen sau de
alternativã, cu condiþia deþinerii unui domiciliu legal ºi obiºnuit în Republica Moldova.
Articolul 23. Retragerea cetãþeniei
(1) Cetãþenia Republicii Moldova poate fi retrasã printr-un decret al
Preºedintelui Republicii Moldova persoanei care:
a) a dobîndit cetãþenia Republicii Moldova în mod fraudulos, prin informaþie
falsã sau prin ascunderea unui fapt pertinent;
b) s-a înrolat benevol în forþe armate strãine;
c) a sãvîrºit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii esenþiale statului.
(2) Retragerea cetãþeniei nu se admite în baza temeiurilor prevãzute la
alin.(1) dacã persoana va deveni apatrid, cu excepþia celor de la lit.a).
(3) Retragerea cetãþeniei Republicii Moldova persoanei nu produce nici un
efect asupra cetãþeniei soþului ºi copiilor ei.
[Art. 23 modificat prin Legea nr. 551-XV din 18.10.2001]
CAPITOLUL IV
PLURALITATEA DE CETÃÞENII
Articolul 24. Cazurile de pluralitate de cetãþenii
(1) În Republica Moldova, pluralitatea de cetãþenii se permite:
a) copiilor care au dobîndit automat la naºtere cetãþenia Republicii Moldova
ºi cetãþenia unui alt stat;
b) cetãþenilor sãi care deþin concomitent cetãþenia unui alt stat, cînd aceastã
cetãþenie este dobînditã automat prin cãsãtorie;
c) copiilor cetãþeni ai Republicii Moldova care au dobîndit cetãþenia unui alt
stat în urma înfierii;
d) dacã aceastã pluralitate rezultã din prevederile acordurilor internaþionale
la care Republica Moldova este parte;
377
e) în cazul cînd renunþarea la cetãþenia unui alt stat sau pierderea ei nu este
posibilã sau nu poate fi rezonabil cerutã;
f) în alte cazuri prevãzute de prezenta lege.
(2) În interesele republicii ºi în cazuri excepþionale, cetãþenii unor alte state
pot deveni ºi cetãþeni ai Republicii Moldova, prin decret al Preºedintelui Republicii
Moldova, dacã nu cad sub incidenþa art. 20 lit.a)-d).
(3) Dobîndirea de cãtre cetãþeanul Republicii Moldova a cetãþeniei altui stat
nu atrage pierderea cetãþeniei Republicii Moldova.
(4) Cetãþeanul Republicii Moldova care posedã cetãþenia altui stat, în
raporturile cu Republica Moldova, este recunoscut numai ca cetãþean al ei, cu
excepþia cazurilor prevãzute la alin.(1) lit.a)-e) ºi alin.(2).
[Art. 24 completat prin Legea nr. 232-XV din 05.06.03, în vigoare 18.10.03]
Articolul 25. Drepturile ºi îndatoririle în cazul pluralitãþii
de cetãþenii
Cetãþenii Republicii Moldova, domiciliaþi legal ºi obiºnuit pe teritoriul Republicii
Moldova, care posedã legal ºi cetãþenia unui alt stat beneficiazã în egalã mãsurã
de aceleaºi drepturi ºi îndatoriri ca ºi ceilalþi cetãþeni ai Republicii Moldova.
Articolul 26. Modalitãþile de satisfacere a obligaþiunii militare în
cazul pluralitãþii de cetãþenii
Persoana care este cetãþean al Republicii Moldova ºi care posedã legal ºi
cetãþenia unui alt stat este supusã serviciului militar faþã de Republica Moldova
dacã domiciliazã legal ºi obiºnuit pe teritoriul ei, chiar dacã este scutitã de
obligaþiunea militarã faþã de alt stat.
CAPITOLUL V
ATRIBUÞIILE REFERITOARE LA CETÃÞENIE ALE AUTORITÃÞILOR PUBLICE
Articolul 27. Atribuþiile Preºedintelui Republicii Moldova

Preºedintele Republicii Moldova:
a) soluþioneazã problemele cetãþeniei conform Constituþiei ºi prezentei legi;
b) emite decrete în cazul acordãrii, redobîndirii, renunþãrii ºi retragerii
cetãþeniei Republicii Moldova, iar în cazul refuzului de acordare a cetãþeniei,
dã un rãspuns argumentat.
Articolul 28. Atribuþiile Deaprtamentului Tehnologii Informaþionale
ºi ale organelor lui
Departamentul Tehnologii Informaþionale ºi organele lui:
a) primesc de la persoane cu domiciliu legal ºi obiºnuit pe teritoriul Republicii
Moldova, în condiþiile prezentei legi, cereri privind cetãþenia, adunã date despre
solicitant, întocmesc un aviz argumentat ºi, împreunã cu avizele Ministerului
Afacerilor Interne, Serviciului de Informaþii ºi Securitate ºi cu cererea solici-
tantului, îl expediazã Preºedintelui Republicii Moldova spre soluþionare;
378
b) determinã apartenenþa sau neapartenenþa la Republica Moldova a
persoanelor care domiciliazã legal ºi obiºnuit pe teritoriul ei;
c) pregãtesc materialele de retragere a cetãþeniei Republicii Moldova ºi le
înainteazã Preºedintelui Republicii Moldova;
d) elibereazã acte ce adeveresc dobîndirea sau pierderea cetãþeniei
Republicii Moldova persoanelor domiciliate legal ºi obiºnuit pe teritoriul ei;
e) þin evidenþa persoanelor care au dobîndit sau au pierdut cetãþenia
Republicii Moldova;
f) executã decretele ºi deciziile Preºedintelui Republicii Moldova privind
cetãþenia ºi elibereazã actele de rigoare;
g) exercitã ºi alte atribuþii prevãzute de legislaþie.
Articolul 29. Atribuþiile Ministerului Afacerilor Externe
ºi ale instituþiilor lui
Ministerul Afacerilor Externe, reprezentanþele diplomatice ºi instituþiile
consulare ale Republicii Moldova:
a) primesc de la persoane cu domiciliu legal ºi obiºnuit în strãinãtate, în
condiþiile prezentei legi, cereri privind cetãþenia, adunã date despre solicitant,
întocmesc un aviz argumentat ºi, împreunã cu avizul Deapartamentului Tehnologii
Informaþionale, cu avizul Serviciului de Informaþii ºi Securitate ºi cu cererea
solicitantului, îl expediazã Preºedintelui Republicii Moldova spre soluþionare;
b) determinã apartenenþa sau neapartenenþa la Republica Moldova a
persoanelor care domiciliazã legal ºi obiºnuit în strãinãtate;
c) înainteazã propuneri întemeiate privind retragerea cetãþeniei Republicii
Moldova;
d) elibereazã acte ce adeveresc dobîndirea sau pierderea cetãþeniei
Republicii Moldova persoanelor domiciliate legal ºi obiºnuit în strãinãtate;
e) executã decretele ºi deciziile Preºedintelui Republicii Moldova privind
cetãþenia;
f) exercitã ºi alte atribuþii prevãzute de legislaþie.
Articolul 29/1. Atribuþiile Ministerului Afacerilor Interne
Ministerul Afacerilor Interne:
a) adunã date despre solicitant, efectueazã controalele necesare pentru a
stabili temeiurile de refuz al acordãrii cetãþeniei, întocmeºte avize privind
acordarea sau redobîndirea cetãþeniei Republicii Moldova ºi le prezintã
Departamentului Tehnologii Informaþionale;
b) prezintã Departamentului Tehnologii Informaþionale propuneri privind
retragerea cetãþeniei Republicii Moldova.
[Art. 29/1 modificat prin Legea nr. 232-XV din 05.06.03, în vigoare 18.10.03]
[Art. 29/1 introdus prin Legea nr. 417-XV din 26.07.2001]
379
Articolul 30. Atribuþiile Serviciului de Informaþii ºi Securitate
Serviciul de Informaþii ºi Securitate întocmeºte, în condiþiile prezentei legi,
aviz privind persoana care solicitã acordarea sau redobîndirea cetãþeniei
Republicii Moldova, precum ºi aviz în cazul propunerii de retragere a acesteia
ºi le prezintã organului care le-a solicitat.
Articolul 31. Comisia pentru problemele cetãþeniei ºi acordãrii de
azil politic de pe lîngã Preºedintele Republicii Moldova
Pentru examinarea prealabilã a problemelor cetãþeniei Republicii Moldova,
pe lîngã Preºedintele Republicii Moldova funcþioneazã Comisia pentru problemele
cetãþeniei ºi acordãrii de azil politic, al cãrei mod de organizare ºi funcþionare se
stabileºte în regulament, aprobat de Preºedintele Republicii Moldova.
CAPITOLUL VI
PROCEDURA DOBÎNDIRII ªI PIERDERII CETÃÞENIEI REPUBLICII MOLDOVA
Articolul 32. Cererea privind cetãþenia

(1) Demersul privind cetãþenia Republicii Moldova se întocmeºte dupã o
cerere-chestionar de o formã stabilitã de Guvern. Cererea privitoare la persoana
care nu a împlinit vîrsta de 18 ani se examineazã la demersul reprezentantului
ei legal, autentificat de notar, iar în strãinãtate de reprezentanþa diplomaticã
sau instituþia consularã a Republicii Moldova.
(2) La depunerea cererilor privind cetãþenia Republicii Moldova scrise în
numele copiilor în vîrstã de la 14 pînã la 18 ani, este obligatoriu consimþãmîntul
lor, exprimat în scris ºi autentificat de notar, iar în strãinãtate de reprezentanþele
diplomatice sau de instituþiile consulare ale Republicii Moldova.
Articolul 33. Modalitatea de prezentare a cererii
(1) Cererea privind cetãþenia Republicii Moldova se adreseazã Preºedintelui
Republicii Moldova ºi se depune, personal sau prin mandatar, ultimul dispunînd
de procurã autentificatã de notar, la organul teritorial al Departamentului
Tehnologii Informaþionale în a cãrui razã îºi are domiciliu solicitantul, iar în cazul
persoanei cu domiciliu legal ºi obiºnuit în strãinãtate, la reprezentanþa
diplomaticã sau instituþia consularã a Republicii Moldova.
(2) Dacã în þara de reºedinþã a solicitantului nu este înfiinþatã sau nu
funcþioneazã reprezentanþã diplomaticã sau instituþie consularã a Republicii
Moldova, acesta poate depune cerere la Ministerul Afacerilor Externe al Republicii
Moldova.
Articolul 34. Propunerile privind retragerea cetãþeniei
Propunerile, avizele ºi alte materiale referitoare la retragerea cetãþeniei
Republicii Moldova se vor înainta Preºedintelui Republicii Moldova de
Departamentul Tehnologii Informaþionale, precum ºi de Ministerul Afacerilor
380
Externe direct sau prin intermediul reprezentanþelor diplomatice sau al instituþiilor
consulare ale Republicii Moldova.
Articolul 35. Taxele
(1) Pentru cererea privind cetãþenia Republicii Moldova depusã de cãtre o
persoanã care are domiciliu legal ºi obiºnuit în Republica Moldova se încaseazã
taxa de stat stabilitã prin lege.
(2) Pentru cererea privind cetãþenia Republicii Moldova depusã de o
persoanã care domiciliazã legal ºi obiºnuit în strãinãtate se încaseazã taxa
consularã stabilitã prin lege.
Articolul 36. Documentele necesare dobîndirii ºi redobîndirii cetãþeniei
(1) Pentru dobîndirea ºi redobîndirea cetãþeniei Republicii Moldova solici-
tantul prezintã urmãtoarele documente:
a) cerere-chestionar;
b) autobiografia;
c) adeverinþã de la domiciliu despre componenþa familiei;
d) bonul de platã a taxei de stat;
e) fotografii de format respectiv;
f) adeverinþã cã nu deþine cetãþenia anterioarã sau adeverinþã despre
aprobarea renunþãrii la aceastã cetãþenie, cu excepþia cazurilor prevãzute la
art. 17 alin.(1) lit.g). Adeverinþa despre aprobarea renunþãrii la cetãþenia unui
alt stat poate fi prezentatã dupã emiterea hotãrîrii Comisiei pentru problemele
cetãþeniei ºi acordãrii de azil politic de pe lîngã Preºedintele Republicii Moldova
privind aprobarea acordãrii cetãþeniei, în temeiul cãreia organul abilitat sã
recepþioneze cererile privind cetãþenia Republicii Moldova elibereazã, dupã caz,
garanþia de dobîndire a cetãþeniei Republicii Moldova;
g) alte documente ce rezultã din prezenta lege.
(2) Limba în care se prezintã documentele enumerate la alin.(1) este stabilitã
în Legea nr. 3465 din 1 septembrie 1989 cu privire la funcþionarea limbilor
vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.
(3) Autoritãþile publice care deþin informaþii despre faptul cã solicitantul nu
întruneºte condiþiile pentru acordarea cetãþeniei Republicii Moldova le vor
comunica Comisiei pentru problemele cetãþeniei ºi acordãrii de azil politic de
pe lîngã Preºedintele Republicii Moldova.
Articolul 37. Documentele necesare aprobãrii renunþãrii la cetãþenie
(1) Pentru aprobarea renunþãrii la cetãþenia Republicii Moldova solicitantul
prezintã urmãtoarele documente:
a) cerere-chestionar;
381
b) autobiografia;
c) adeverinþã de la domiciliu despre componenþa familiei;
d) certificat de la centrul militar, pentru recruþii care domiciliazã legal ºi obiºnuit
pe teritoriul Republicii Moldova;
e) bonul de platã a taxei de stat;
f) adeverinþa deþinerii sau dobîndirii cetãþeniei unui alt stat, ori garanþia
dobîndirii unei alte cetãþenii;
g) alte documente ce rezultã din prezenta lege.
(2) Limba în care se prezintã documentele enumerate la alin.(1) este stabilitã
în Legea nr. 3465 din 1 septembrie 1989 cu privire la funcþionarea limbilor
vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.
(3) Pãrinþii care renunþã la cetãþenia Republicii Moldova pot depune cerere
de pãstrare a cetãþeniei Republicii Moldova pentru copiii lor.
(4) În cazul în care ambii pãrinþi sînt cetãþeni ai Republicii Moldova ºi unul
dintre ei renunþã la cetãþenie, depunînd o cerere de renunþare la cetãþenia
Republicii Moldova împreunã cu copilul, celãlalt pãrinte prezintã o declaraþie,
autentificatã de notar, în care consimte la renunþarea la cetãþenia Republicii
Moldova a copilului.
Articolul 38. Termenul de examinare a cererilor ºi a propunerilor
privind cetãþenia
(1) Termenul de examinare a cererilor ºi a propunerilor privind cetãþenia
Republicii Moldova nu poate depãºi un an. Termenul va începe sã curgã din
ziua în care au fost depuse toate documentele necesare acordãrii, redobîndirii
sau renunþãrii la cetãþenia Republicii Moldova.
(2) Cererea ºi propunerile repetate în problema cetãþeniei se examineazã
numai în cazul constatãrii unor circumstanþe esenþiale necunoscute pînã
atunci.
Articolul 39. Jurãmîntul de credinþã faþã de Republica Moldova
(1) Persoana cãreia i se acordã cetãþenia Republicii Moldova prin naturalizare
sau redobîndire va depune, în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a
decretului Preºedintelui Republicii Moldova, în faþa preºedintelui raionului sau
primarului municipiului ori, dupã caz, în faþa ºefului misiunii diplomatice sau al
oficiului consular al Republicii Moldova, urmãtorul jurãmînt de credinþã faþã de
Republica Moldova: Eu (numele, prenumele), nãscut la (data ºi locul naºterii),
jur sã fiu cetãþean devotat Republicii Moldova, sã respect cu sfinþenie Constituþia
ºi celelalte legi ale ei, sã nu întreprind nici o acþiune care i-ar prejudicia interesele
ºi integritatea teritorialã.
(2) Cetãþenia Republicii Moldova se dobîndeºte la data depunerii jurã-
mîntului.
382
Articolul 40. Documentele aferente schimbãrii cetãþeniei
(1) Persoana care a dobîndit cetãþenia Republicii Moldova în modul stabilit
de prezenta lege primeºte la Departamentul Tehnologii Informaþionale ori la
reprezentanþa diplomaticã sau la oficiul consular un document care dovedeºte
cetãþenia Republicii Moldova.
(2) Persoana domiciliatã legal ºi obiºnuit pe teritoriul Republicii Moldova
care a pierdut cetãþenia Republicii Moldova primeºte de la Departamentul
Tehnologii Informaþionale buletinul de identitate al sistemului naþional de
paºapoarte conform statutului persoanei, dupã caz.
CAPITOLUL VII
ATACAREA HOTÃRÎRILOR ÎN PROBLEMA CETÃÞENIEI
Articolul 41. Atacarea decretului Preºedintelui Republicii Moldova
Decretul Preºedintelui Republicii Moldova în problema cetãþeniei poate fi
atacat în Curtea Supremã de Justiþie în termen de 6 luni de la data intrãrii în
vigoare.
Articolul 42. Atacarea acþiunilor persoanelor oficiale
Refuzul de a primi cerere în problemele cetãþeniei Republicii Moldova, încãl-
carea termenelor, a modului de examinare a cererii ºi de executare a hotãrîrilor
în problemele cetãþeniei, precum ºi refuzul acordãrii cetãþeniei ºi alte acþiuni
ale persoanelor oficiale pot fi atacate, în modul stabilit de lege, în instanþã
judecãtoreascã.
CAPITOLUL VIII
Articolul 43
(1) Cererile aflate în curs de soluþionare la data intrãrii în vigoare a prezentei
legi se vor examina în conformitate cu prevederile ei.
(2) Pînã la stabilirea de cãtre Guvern a modului de verificare a gradului de
cunoaºtere a prevederilor Constituþiei Republicii Moldova ºi a limbii de stat
de cãtre persoanele care solicitã cetãþenia Republicii Moldova, Ministerul
Muncii, Protecþiei Sociale ºi Familiei va efectua aceastã verificare în modul
stabilit.
Articolul 44
În termen de 5 luni, Guvernul:
va aduce actele sale normative în concordanþã cu prezenta lege;
va elabora proiectele de acte normative necesare executãrii prezentei legi;
383
va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaþiei în vigoare
în concordanþã cu prezenta lege.
Articolul 45
La intrarea în vigoare a prezentei legi, se abrogã:
Legea nr. 596-XII din 5 iunie 1991 cu privire la cetãþenia Republicii Moldova;
Legea nr. 1462-XII din 26 mai 1993 pentru modificarea articolului 2 din Legea
cu privire la cetãþenia Republicii Moldova;
Legea nr. 1474-XII din 8 iunie 1993 pentru completarea ºi modificarea
articolului 2 din Legea cu privire la cetãþenia Republicii Moldova;
Articolul II din Legea nr. 278-XIII din 10 noiembrie 1994 privind modificarea
ºi completarea unor acte legislative;
Legea nr. 961-XIII din 24 iulie 1996 pentru modificarea ºi completarea Legii
cu privire la cetãþenia Republicii Moldova;
Legea nr. 1259-XIII din 16 iulie 1997 pentru modificarea ºi completarea
Legii cu privire la cetãþenia Republicii Moldova;
Hotãrîrea Parlamentului nr. 597-XII din 5 iunie 1991 despre intrarea în vigoare
ºi modul de punere în aplicare a Legii Republicii Moldova cu privire la cetãþenia
Republicii Moldova;
Hotãrîrea Parlamentului nr. 1138-XII din 4 august 1992 pentru aprobarea
Regulamentului cu privire la modul de soluþionare a problemelor cetãþeniei
Republicii Moldova.

PRIVIND FRONTIERA DE STAT A REPUBLICII MOLDOVA1
Nr. 108-XIII din 17.05.94

Extras

Articolul 1. Frontiera de stat a Republicii Moldova

(2) Frontiera de stat stabileºte limitele spaþiale de acþiune a suveranitãþii de
stat a Republicii Moldova.
(3) Interesele Republicii Moldova la frontiera de stat sînt reprezentate de
Departamentul Trupelor de Grãniceri.
[Alin.3 art. 1 modificat prin Legea nr. 754-XIV din 23.12.99]
1
384
(4) Frontiera de stat este inviolabilã.

Articolul 4. Legislaþia cu privire la frontiera de stat
Legislaþia cu privire la frontiera de stat se bazeazã pe Constituþia Republicii
Moldova, precum ºi pe tratatele (acordurile) internaþionale la care Republica
Moldova este parte ºi este alcãtuitã din prezenta lege ºi alte acte normative,
adoptate în conformitate cu aceasta.

Articolul 6. Trupele de grãniceri

(3) Trupele de grãniceri îºi desfãºoarã activitatea în baza principiilor lega-
litãþii, transparenþei, respectãrii drepturilor ºi libertãþilor cetãþenilor. La
îndeplinirea sarcinilor de pazã a frontierei de stat, trupele de grãniceri se
conduc de Constituþia Republicii Moldova, de prezenta lege ºi de alte acte
normative, de tratatele (acordurile) internaþionale, la care Republica Moldova
este parte, de regulamentele Forþelor Armate, de actele normative depar-
tamentale.
[Alin.3 art. 6 modificat prin Legea nr. 754-XIV din 23.12.1999]

Articolul 9. Trecerea frontierei de stat de cãtre persoane
ºi mijloace de transport
(1) Prin punct de trecere a frontierei de stat se înþelege teritoriul din
limitele gãrii feroviare, autogãrii (staþiei) portului (cheiului) fluvial, aeroportului
(aerodromului), deschise traficului internaþional, precum ºi alte locuri expres
amenajate, în care se efectueazã controlul ºi se autorizeazã trecerea frontierei
de stat de cãtre persoane, mijloace de transport, mãrfuri ºi alte bunuri.

Articolul 12. Soluþionarea incidentelor legate de încãlcarea regimului
frontierei de stat. Reprezentanþii de frontierã al Republicii
Moldova

(4) Cetãþenii strãini ºi apatrizii care au trecut frontiera de stat a Republicii
Moldova de pe teritoriul unui alt stat, în cazul în care au sãvîrºit fapte penale
sau contravenþii administrative sînt traºi la rãspundere în conformitate cu
legislaþia Republicii Moldova. În cazul în care asupra acestor violatori ai frontierei
de stat lipsesc temeiuri pentru a intenta o acþiune penalã sau contravenþionalã
ºi aceºtia nu au dreptul la azil, trupele de grãniceri îi predau în mod oficial
autoritãþilor statului din teritoriul cãruia ei au trecut frontiera de stat. Dacã
predarea contravenþiilor autoritãþilor altui stat nu este prevãzut în tratatul (acordul)
încheiat de Republica Moldova cu acest stat, trupele de grãniceri ºi organele
385
afacerilor interne îl expulzeazã de pe teritoriul Republicii Moldova, aducînd acest
fapt la cunoºtinþa autoritãþilor statului pe (prin) teritoriul cãruia sînt expulzaþi
aceºtia. În acelaºi mod sînt expulzaþi de pe teritoriul Republicii Moldova violatorii
frontierei de stat traºi la rãspundere administrativã asupra cãrora s-a luat decizia
privind expulzarea administrativã.

[Alin. 4 în redacþia Legii nr. 447-XV din 13.11.2003]
Articolul 23. Împuternicirile autoritãþilor administraþiei publice
centrale
(1) Ministerul Afacerilor Externe:

c) perfecteazã documentele pentru dreptul de intrare ºi de ieºire din Re-
publica Moldova cetãþenilor strãini ºi apatrizilor, în limitele competenþei sale;

Articolul 27. Împuternicirile trupelor de grãniceri
...
(2) În acest scop trupele de grãniceri:
...
h) asigurã îndeplinirea obligaþiilor ce decurg din tratatele (acordurile)
încheiate de Republica Moldova cu statele vecine privind problemele regimului
frontierei de stat ºi altor acþiuni comune de frontierã de stat, participã la lucrãrile
de reprezentanþã a frontierei, asigurã paza ºi întreþinerea în stare bunã a
semnelor de frontierã;
...
(3) Trupele de grãniceri în perimetrul zonei de frontierã, sectorului moldo-
venesc al apelor de frontierã, insulelor din aceste ape, unde este instituit regimul
de frontierã, în punctele de trecere a frontierei de stat, precum ºi în raioanele
de frontierã au dreptul:
...
e) sã interzicã intrarea în Republica Moldova a cetãþenilor strãini ºi apatrizilor
în privinþa cãrora organele de resort dispun de informaþia cã ei prezintã pericol
pentru securitatea naþionalã ºi ordinea de drept;
...
g) sã retinã, cu sancþiunea procurorului, cetãþenii strãini ºi apatrizii, care au
trecut frontiera de stat în mod ilegal ºi faþã de care, în baza prezentei legi, au
fost luate decizii de a-i preda autoritãþilor statelor vecine sau de a-i expulza de
pe teritoriul Republicii Moldova, pentru perioada necesarã executãrii deciziei;

[Alin.3 art. 27 completat prin Legea nr. 13-XV din 06.02.03,
386
[Alin.2 art. 27 completat prin Legea nr. 1524-XV din 12.12.02,


LA IEªIREA ªI INTRAREA ÎN REPUBLICA MOLDOVA1
Nr. 269-XIII din 09.11.94

Extras

Articolul 1. Dreptul de ieºire ºi intrare în Republica Moldova
(1) Cetãþenii Republicii Moldova ºi apatrizii domiciliaþi pe teritoriul ei au dreptul
de a ieºi ºi intra în Republica Moldova în baza paºaportului, iar refugiaþii - în
baza documentului de cãlãtorie, eliberate de organele competente.
(2) Cetãþenii strãini pot ieºi ºi intra în Republica Moldova în baza actelor de
identitate naþionale în vigoare ºi a actelor prin care se acordã dreptul de ieºire
ºi intrare în Republica Moldova.
(3) Modul de intrare pe teritoriul altui stat este reglementat de legislaþia
acestuia.
[Alin. (1) modificat prin Legea nr.447-XV din 13.11.03,
Articolul 2. Temeiul eliberãrii paºaportului ºi a documentului de cãlãtorie
(1) Temei pentru eliberarea paºaportului cetãþenilor Republicii Moldova ºi
apatrizilor domiciliaþi în Republica Moldova este cererea lor sau a reprezentanþilor
lor legali, depusã în modul stabilit.
(2) Temei pentru eliberarea documentului de cãlãtorie refugiaþilor este
cererea lor sau a reprezentanþilor lor legali, depusã în modul stabilit, cu
prezentarea copiei de pe decizia Direcþiei Principale pentru Refugiaþi de pe
lîngã Departamentul Migraþiune, împuternicite cu acordarea statutului de
refugiat.
[Art.2 modificat prin Legea nr.447-XV din 13.11.03, în vigoare 12.02.04]
1
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.6/54 din 26.01.1995. .Modificatã prin
Hotãrârea Parlamentului nr.270-XIII din 09.11.94 Pentru punerea în aplicare a Legii cu
privire la ieºirea ºi intrarea în Republica Moldova.
387
Articolul 3. Depunerea cererii
(1) Cererea scrisã, de un model stabilit, privind eliberarea paºaportului sau
a documentului de cãlãtorie este depusã personal la organele competente de
la domiciliu.
[Art.3 modificat prin Legea nr.447-XV din 13.11.03,
Articolul 4. Examinarea cererii
(1) Cererea de ieºire ºi intrare în Republica Moldova este examinatã în
termen de pînã la o lunã, iar în cazul în care cãlãtoria þine de tratamentul ur-
gent al solicitantului, de starea gravã a sãnãtãþii unei rude apropiate de peste
hotare sau de decesul acestuia în decursul a 3 zile.
(2) Cererea de ieºire din Republica Moldova pentru domiciliere în altã þarã
se examineazã în termen de pînã la 3 luni.
(3) Rezultatele examinãrii cererii se aduc la cunoºtinþa solicitantului în scris.
În cazul respingerii cererii, cererea repetatã se examineazã dupã înlãturarea
cauzelor care au generat refuzul.
CAPITOLUL III
CERERILE DE INTRARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Articolul 5. Temeiul eliberãrii invitaþiei
Dreptul de a invita în Republica Moldova persoane particulare din strãi-
nãtate îl au, de la vîrsta de 18 ani, cetãþenii Republicii Moldova cetãþenii strãini
ºi apatrizii domiciliaþi pe teritoriul ei. Temei pentru eliberarea invitaþiei îl
constituie cererea persoanelor fizice sau juridice ori a reprezentanþilor lor
legali.

Articolul 7. Înregistrarea ºi eliberarea de acte cetãþenilor strãini ºi
apatrizilor
(1) Cetãþenii strãini ºi apatrizii care au intrat în Republica Moldova pe un
termen de pînã la 90 de zile sînt obligaþi sã se înregistreze la birourile teritoriale
de evidenþã ºi documentare a populaþiei ale Departamentului Tehnologii
Informaþionale în termen de 3 zile de la data sosirii, iar cei intraþi pe un termen
de peste 90 de zile se pot stabili cu traiul temporar sau permanent numai dupã
obþinerea adeverinþei de imigrant sau a confirmãrilor de repatriere, eliberate de
Departamentul Migraþiune, în temeiul cãrora Departamentul Tehnologii
Informaþionale le acordã permise de ºedere sau buletine de identitate pentru
apatrizi.
[Alin. (1) în redacþia Legii nr.447-XV din 13.11.03,
388
[Alin. (1) în redacþia Legii nr.1524-XV din 12.12.02,
[Alin. (1) în redacþia Legii nr.712-XV din 06.12.2001]
(2) Permisul de ºedere se elibereazã în modul stabilit de legislaþia în vigoare.
...
CAPITOLUL IV
REFUZUL ELIBERÃRII PAªAPOARTELOR, A DOCUMENTELOR
DE CÃLÃTORIE, A INVITAÞIILOR ªI A PERMISELOR DE ªEDERE
[Denumirea modificatã prin Legea nr.447-XV din 13.11.03,
Articolul 8. Refuzul eliberãrii paºaportului ºi a documentului de
cãlãtorie
Se refuzã eliberarea paºaportului ºi a documentului de cãlãtorie sau
prelungirea termenului de valabilitate a acestuia dacã solicitantul:
a) prezintã pericol pentru securitatea naþionalã;
b) a comis crime contra umanitãþii;
c) executã pedeapsã în temeiul sentinþei instanþei de judecatã sau este tras
la rãspundere penalã;
d) a încãlcat regulile de import-export ºi de tranzitare a substanþelor ºi
obiectelor la care sînt stabilite restricþii;
e) satisface serviciul în formaþiuni armate strãine sau de mercenari;
f) a comunicat cu premeditate informaþii false despre sine;
g) are obligaþiuni patrimoniale faþã de stat, de persoane fizice ºi juridice,
conform hotãrîrii instanþei de judecatã.
[Art.8 modificat prin Legea nr.20-XV din 29.03.2001]
[Art.8 modificat prin Legea nr.806-XIV din 11.02.2000]
[Art.8 modificat prin Legea nr.263-XIV din 24.12.98]
Articolul 9. Refuzul eliberãrii invitaþiei ºi a permisului de ºedere
Cetãþeanului strãin sau apatridului i se poate refuza elibera invitaþiei sau a
permisului de ºedere în cazul în care;
a) prezintã pericol pentru siguranþa naþionalã, ordinea, sãnãtatea ºi morala
publicã;
b) a comis infracþiuni contra pãcii, infracþiuni grave de altã naturã, inclusiv
militare, sau crime contra umanitãþii, dacã aceste acþiuni au fost definite în
actele internaþionale;
c) în timpul ºederii anterioare în Republica Moldova a încãlcat legislaþia în
vigoare;
d) a comunicat cu premeditate informaþii false despre sine.
389
Articolul 10. Contestarea acþiunilor nelegitime ale persoanelor
oficiale
Refuzul neîntemeiat de a primi cererile de eliberare a paºaportului, a
documentului de cãlãtorie, a invitaþiei ºi a permisului de ºedere poate fi contestat,
în modul stabilit, în ordinea contenciosului administrativ.
CAPITOLUL V
STATUTUL JURIDIC AL PERSOANELOR
CARE IES ªI CARE INTRÃ ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Articolul 11. Drepturile ºi obligaþiile persoanelor care ies ºi care intrã
în Republica Moldova
(1) Persoanele care ies ºi care intrã în Republica Moldova pentru domiciliere
sau ºedere provizorie au drepturi ºi obligaþii stabilite de legislaþia în vigoare.
(2) Orice limitate arbitrarã a drepturilor civile, a drepturilor la muncã ºi la
locuinþã este interzisã.
(3) Cetãþenii strãini se aflã în Republica Moldova în baza actelor de iden-
titate naþionale în vigoare, a permiselor de ºedere, eliberate de organele com-
petente, ºi sînt obligaþi sã iasã din republicã la expirarea termenului de ºedere
stabilit.
(4) Cetãþenii Republica Moldova, apatrizii ºi refugiaþii domiciliaþi în Repub-
lica Moldova care vor sã se domicilieze în alte þãri obþin paºaportul sau
documentul de cãlãtorie dupã ce ºi-au onorat obligaþiunile patrimoniale faþã de
alte persoane fizice ºi juridice, în conformitate cu legislaþia în vigoare.
[Alin. (4) modificat ºi completat prin Legea nr.447-XV din 13.11.03,
(5) Responsabili pentru viaþa, sãnãtatea ºi asigurarea drepturilor ºi intereselor
persoanelor în vîrstã de pînã la 18 ani care au ieºit din þarã sînt reprezentanþii
legali ai acestora. În lipsa reprezentanþilor legali în cadrul unor grupe organizate,
rãspunderea o poartã conducãtorii grupelor.
[Alin. (5) introdus prin Legea nr.806-XIV din 11.02.2000]

390
LEGEA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV1
Nr. 793-XIV din 10.02.2000

Extras
CAPITOLUL I
Articolul 1. Scopul contenciosului administrativ
(1) Contenciosul administrativ ca instituþie juridicã are drept scop contraca-
rarea abuzurilor ºi exceselor de putere ale autoritãþilor publice, apãrarea
drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activitãþii autoritãþilor publice,
asigurarea ordinii de drept.
(2) Orice persoanã care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu, recunos-
cut de lege, de cãtre o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin
nesoluþionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanþei de
contencios administrativ competente pentru a obþine anularea actului,
recunoaºterea dreptului pretins ºi repararea pagubei ce i-a fost cauzatã.

LEGEA REPUBLICII MOLDOVA PRIVIND ACTELE DE

IDENTITATE DIN SISTEMUL NAÞIONAL DE PAªAPOARTE2
Nr. 273-XIII din 09.11.94

Extras

Articolul 1. Actele de identitate
(1) Actele de identitate din sistemul naþional de paºapoarte sînt: toate tipurile
de paºapoarte, de buletine de identitate, permisele de ºedere, documentele de
cãlãtorie (Convenþia cu privire la statutul refugiaþilor din 28 iulie 1951).
(2) Paºapoartele, buletinele de identitate, permisele de ºedere ºi
documentele de cãlãtorie se considerã proprietate de stat.
1
2
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.9/89 din 09.02.1995. Pusã în aplicare prin
Hotãrîrea Parlamentului nr.274-XIII din 09.11.94 Pentru punerea în aplicare a Legii privind
actele de identitate din sistemul naþional de paºapoarte.
391
(3) Paºapoartele, buletinele de identitate, permisele de ºedere ºi documentele
de cãlãtorie se întrebuinþeazã în calitate de acte de identitate în condiþiile prezentei
legi ºi ale altor acte normative ce reglementeazã întrebuinþarea lor.

Articolul 2. Paºapoartele
...
(7) Documentul de cãlãtorie se elibereazã persoanelor cãrora li s-a acordat
statutul de refugiat, indiferent de vîrstã, pentru ieºire ºi intrare în Republica
Moldova. Denumirea documentului de cãlãtorie se indicã în limbile
moldoveneascã, rusã ºi englezã.
[Alin.7 introdus prin Legea nr.447-XV din 13.11.03, în vigoare 12.02.04]
(8) Paºapoartele de orice fel ºi documentele de cãlãtorie conþin urmãtoarele
date:
a) numãrul ºi seria;
b) denumirea statului care a eliberat paºaportul, documentul de cãlãtorie
REPUBLICA MOLDOVA
REPUBLIC OF MOLDOVA
REPUBLIQUE DE MOLDOVA;
c) codul statului care a eliberat paºaportul, documentul de cãlãtorie
MDA;
d) codurile ºi denumirile actelor:
PA PAªAPORT
(cu copertã de culoare albastrã);
PD PAªAPORT DIPLOMATIC
DIPLOMATIC PASSPORT
PASSEPORT DIPLOMATIQUE
(cu copertã de culoare neagrã);
PS PAªAPORT DE SERVICIU
OFFICIAL PASSPORT
PASSEPORT DE SERVICE
(cu copertã de culoare verde);
PC PAªAPORT PENTRU PERSOANE FÃRÃ CETÃÞENIE (APATRIZI)
PASSPORT FOR PERSONS WITHOUT CITIZENSHIP
PASSEPORT POUR PERSONNES SANS NAÞIONALITE
(cu copertã de culoare roºie);
DC DOCUMENT DE CÃLÃTORIE
(Convenþia cu privire la statutul refugiaþilor din 28 iulie 1951)
TRAVEL DOCUMENT
(Convention relating to the Refugee Status of 28 July 1951)
(cu copertã de culoare maro);
e) fotografia titularului;
392
f) semnãtura personalã a titularului (reprezentantului legal);
g) numele de familie;
h) prenumele;
i) naþionalitatea (cetãþenia). Aceste date nu se indicã în documentul de
cãlãtorie;
j) data naºterii;
k) numãrul de identificare;
l) sexul;
m) locul naºterii;
n) data eliberãrii;
o) denumirea instituþiei care a eliberat paºaportul, documentul de cãlãtorie;
p) termenul de valabilitate a paºaportului, documentului de cãlãtorie;
r) grupa sanguinã a titularului.
(9) Toate tipurile de paºapoarte ºi documentele de cãlãtorie se completeazã
în limba de stat ºi în limba englezã.
[Alin.9 modificat prin Legea nr.447-XV din 13.11.03, în vigoare 12.02.04]
(10) În toate tipurile de paºapoarte, excepþie fãcînd cele de serviciu ºi în
documentele de cãlãtorie se înscriu copiii titularului care nu au împlinit vîrsta
de 16 ani.
[Alin.10 modificat prin Legea nr.447-XV din 13.11.03, în vigoare 12.02.04]
(11) Paºapoartele se elibereazã pe un termen de 5 ani. În caz de necesitate
ele pot fi prelungite încã pe 5 ani.
(12) Documentul de cãlãtorie se elibereazã pe un termen de un an ºi poate
fi prelungit de cel mult 4 ori a cîte un an.
[Alin.12 introdus prin Legea nr.447-XV din 13.11.03, în vigoare 12.02.04]
Articolul 3. Buletinele de identitate. Permisul de ºedere
(1) Buletinul de identitate al cetãþeanului Republicii Moldova se elibereazã
cetãþenilor de la momentul naºterii pentru întrebuinþare pe teritoriul republicii
sau peste hotarele ei, în conformitate cu acordurile internaþionale.
(2) Buletinul de identitate pentru apatrizi se elibereazã apatrizilor care
domiciliazã permanent în Republica Moldova pentru întrebuinþare pe teritoriul
republicii.
(3) Buletinul de identitate pentru refugiaþi se elibereazã persoanelor cãrora
li s-a acordat statutul de refugiat, indiferent de vîrstã, pentru întrebuinþare pe
teritoriul Republicii Moldova. Denumirea buletinului de identitate pentru refugiaþi
se indicã în limbile moldoveneascã, rusã ºi englezã.
(4) Permisul de ºedere se elibereazã cetãþenilor strãini care domiciliazã
permanent sau temporar în Republica Moldova, apatrizilor care domiciliazã
temporar în Republica Moldova pentru întrebuinþare pe teritoriul republicii.
(5) Buletinele de identitate de orice fel ºi permisele de ºedere conþin
urmãtoarele date:
a) numãrul actului;
393
b) denumirea statului care a eliberat buletinul de identitate sau permisul de
ºedere
REPUBLICA MOLDOVA
ÐÅÑÏÓÁËÈÊÀ ÌÎËÄÎÂÀ
REPUBLIC OF MOLDOVA;
c) denumirea instituþiei care a eliberat buletinul de identitate sau permisul
de ºedere;
d) codurile ºi denumirile actelor:
CA BULETIN DE IDENTITATE
ÓÄÎÑÒÎÂÅÐÅÍÈÅ ËÈ×ÍÎÑÒÈ
IDENTITY CARD;
CC BULETIN DE IDENTITATE PENTRU APATRIZI
ÓÄÎÑÒÎÂÅÐÅÍÈÅ ËÈ×ÍÎÑÒÈ ÄËß ËÈÖ ÁÅÇ ÃÐÀÆÄÀÍÑÒÂÀ
IDENTITY CARD FOR STATELESS PERSONS;
RI BULETIN DE IDENTITATE PENTRU REFUGIAÞI
ÓÄÎÑÒÎÂÅÐÅÍÈÅ ËÈ×ÍÎÑÒÈ ÄËß ÁÅÆÅÍÖÅÂ
REFUGEE IDENTITY CARD;
CR PERMIS DE ªEDERE
ÂÈÄ ÍÀ ÆÈÒÅËÜÑÒÂÎ
PERMISSION FOR RESIDANCE;
IR PERMIS DE ªEDERE PENTRU CETÃÞENI STRÃINI (provizoriu)
ÂÈÄ ÍÀ ÆÈÒÅËÜÑÒÂÎ ÄËß ÈÍÎÑÒÐÀÍÍÛÕ ÃÐÀÆÄÀÍ (âðåìåííûé)
RESIDENCE PERMIT FOR FOREIGN CITIZENS (temporary);
IC PERMIS DE ªEDERE PENTRU APATRIZI (provizoriu)
ÂÈÄ ÍÀ ÆÈÒÅËÜÑÒÂÎ ÄËß ËÈÖ ÁÅÇ ÃÐÀÆÄÀÍÑÒÂÀ (âðåìåííûé)
STATELESS PERSONS RESIDENCE PERMIT (temporary);
e) fotografia titularului;
f) semnãtura persoanlã a tituarului (reprezentantului legal);
g) numele de familie;
h) prenumele;
i) naþionalitatea (cetãþenia). Aceste date nu se indicã în buletinul de identitate
pentru refugiaþi;
j) data naºterii;
k) numãrul de identificare;
l) sexul;
m) locul naºterii;
n) data eliberãrii;
o) denumirea instituþiei care a eliberat actul;
p) termenul de valabilitate a actului;
r) numãrul ºi data eliberãrii autorizaþiei de domiciliere;
s) datele biometrice (grupa sanguinã, statura, culoarea ochilor);
t) date auxiliare;
394
u) date privind identitatea persoanei (în buletinele de identitate pentru
refugiaþi).
(6) Buletinele de identitate se completeazã în limba de stat, în limbile rusã
ºi englezã, cu excepþia buletinului de identitate pentru refugiaþi, care se
completeazã numai în limba de stat.
(7) La întocmirea buletinelor de identitate în limba rusã, la cerinþa persoanei
care aparþine unei minoritãþi naþionale se indicã patronimicul în conformitate cu
normele limbii sale materne.
[Alin. (6) ºi (7) sunt introduse prin Legea nr. 960-XIII din 24.07.1996]
(8) Dacã în limba maternã a titularului buletinului de identitate se foloseºte
un alt caracter decît cel latin, atunci la redarea numelui ºi a prenumelui în limba
moldoveneascã ºi englezã ortografierea se face conform normelor gramaticale
ale limbii moldoveneºti de transliterare a numelor strãine.
(9) În buletinele de identitate cu termen de valabilitate de la naºtere pînã la
10 ani nu sînt necesare fotografia ºi semnãtura personalã a titularului.
(10) Buletinele de identitate se elibereazã pe termen de valabilitate:
a) de la naºtere pînã la 10 ani;
b) de la 10 pînã la 16 ani;
c) de la 16 pînã la 25 ani;
d) de la 25 pînã la 45 ani;
e) de la 45 pe viaþã.
[Alin. (10) completat prin Legea nr. 1452-XV din 08.11.2002]
(11) Buletinele de identitate pentru refugiaþi se elibereazã pe un termen de
5 ani.
[Alin. (11) introdus prin Legea nr. 564-XV din 19.10.2001]
[Numer.modif. prin Legea nr. 564-XV din 19.10.2001]
(12) Permisul de ºedere pentru cetãþenii strãini care domicilieazã perma-
nent în Republica Moldova poate fi eliberat pe un termen de pînã la 10 ani, dar
nu mai mare decît termenul de valabilitate a paºaportului naþional. Pentru
cetãþenii strãini ºi apatrizii care domiciliazã temporar în Republica Moldova
permisul de ºedere se elibereazã pe un termen de pînã la 1 an, cu excepþia
cetãþenilor strãini sosiþi în Republica Moldova la studii în instituþiile de învãþãmînt
de stat în baza tratatelor internaþionale la care Republica Moldova este parte,
pentru care permisul de ºedere se elibereazã pe întreaga perioadã de studii,
cu condiþia reconfirmãrii anuale în organele de resort a aflãrii acestora la studii
în Republica Moldova.
(13) Permisele de ºedere se elibereazã fondatorului întreprinderii cu investiþii
strãine de cel puþin 500 mii dolari S.U.A. ºi persoanelor cu funcþii de conducere
din cadrul acestei întreprinderi (conducãtorului ºi adjuncþilor sãi), sosiþi pentru
un anumit timp în Republica Moldova, pe un termen cerut de solicitant, dar nu
mai mare de 5 ani, în temeiul autorizaþiei de încadrare în cîmpul muncii.
(14) În permisele de ºedere pentru cetãþenii strãini care domiciliazã temporar
în Republica Moldova se indicã suplimentar:
395
a) scopul ºederii;
b) instituþia, organizaþia sau persoana gazdã;
c) adresa;
d) categoria ºi numãrul permisului de conducere;
e) marca ºi numãrul de înmatriculare al automobilului.
[Art.3 modificat prin Legea nr.564-XV din 19.10.2001]
[Art.3 modificat prin Legea nr.960-XIII din 24.07.96]
...
Articolul 7. Obligaþiunea de a deþine buletine de identitate
Cetãþenii Republicii Moldova ºi apatrizii care domiciliazã permanent în Re-
publica Moldova sînt obligaþi sã deþinã de la naºtere buletine de identitate, iar
refugiaþii, în termen de 10 zile de la acordarea statutului de refugiat, sînt obligaþi
sã obþinã buletine de identitate sau sã le deþinã de la naºtere.


PRIVIND ACTELE DE STARE CIVILÃ1
Nr. 100-XV din 26.04.2001

Extras

Articolul 10. Dreptul cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor la
înregistrarea actelor de stare civilã în Republica Moldova
(1) Cetãþenii strãini care locuiesc sau se aflã temporar în Republica Moldova
pot cere înregistrarea actelor de stare civilã în aceleaºi condiþii ca ºi cetãþenii
Republicii Moldova.
(2) Apatrizii cu domiciliul în Republica Moldova, solicitanþii de azil ºi refugiaþii,
au aceleaºi drepturi ºi obligaþii la înregistrarea actelor de stare civilã ca ºi cetãþenii
Republicii Moldova.
(Alin. (2) completat prin Legea nr. 447-XV din 13.11.2003)

1
396
Articolul 13. Recunoaºterea în Republica Moldova a valabilitãþii
actelor de stare civilã eliberate de cãtre organele
competente ale þãrilor strãine
(1) Actele de stare civilã eliberate cetãþenilor strãini ºi apatrizilor de cãtre
organele competente ale þãrilor strãine, în conformitate cu legile þãrilor respec-
tive, sînt recunoscute valabile în Republica Moldova dacã sînt legalizate în
modul stabilit ºi dacã tratatele internaþionale nu prevãd altfel.

Articolul 19. Obligaþia organelor de stare civilã de a transmite
exemplarul al doilea al actelor de stare civilã ºi alte acte
Direcþiei principale stare civilã

(2) Organele de stare civilã care au înregistrat cãsãtoria sau decesul
cetãþenilor strãini vor transmite, în termen de 3 zile, Direcþiei principale stare
civilã extrasul de pe actul de stare civilã întocmit pentru a informa misiunea
diplomaticã sau oficiul consular al þãrii respective, acreditate în Republica
Moldova, potrivit obligaþiilor ce reies din acordurile internaþionale la care Re-
publica Moldova este parte sau pe bazã de reciprocitate.
Articolul 35. Modul de încheiere a cãsãtoriei
(1) Încheierea cãsãtoriei se face în termen de o lunã de la data depunerii
declaraþiei de cãsãtorie.
(2) În cazul încheierii cãsãtoriei într-un termen redus, conform art. 12 din
Codul familiei, viitorii soþi vor depune în acest sens o cerere scrisã, anexînd
actul prin care se confirmã motivul urgentãrii.
(3) ªeful oficiului stare civilã va decide în privinþa reducerii termenului de
încheiere a cãsãtoriei, fãcînd menþiunea respectivã pe cererea depusã.
(4) Cãsãtoria se încheie în prezenþa viitorilor soþi.
(5) La dorinþa viitorilor soþi, cãsãtoria se oficiazã în mod solemn.
(6) La încheierea cãsãtoriei între cetãþeni strãini sau între aceºtia ºi cetãþeni
ai Republicii Moldova, dacã cel puþin unul dintre ei nu cunoaºte limba în care
are loc oficierea cãsãtoriei, precum ºi în cazul în care una sau ambele persoane
care se cãsãtoresc sînt surdomute, se va recurge la serviciile interpretului.
(7) Cãsãtoria cu un cetãþean strãin sau între cetãþeni strãini se încheie numai
dacã, pe lîngã actele prevãzute la art. 34 din prezenta lege, persoanele care se
cãsãtoresc vor prezenta dovezi, eliberate de autoritãþile competente ale statelor
ai cãror cetãþeni sînt, din care sã rezulte cã sînt îndeplinite condiþiile de fond,
cerute de legislaþia Republicii Moldova, pentru încheierea cãsãtoriei.
(8) Organul de stare civilã va refuza încheierea cãsãtoriei dacã constatã cã
nu sînt îndeplinite cerinþele legislaþiei. Identificarea impedimentelor la cãsãtorie
(art. 15 din Codul familiei) urmeazã a fi confirmatã prin acte doveditoare.

397
LA ÎNREGISTRAREA DACTILOSCOPICÃ DE STAT1
Nr. 1549-XV din 19.12.2002

Extras

Articolul 6. Categoriile persoanelor pasibile de înregistrare dactiloscopicã
Poate fi efectuatã înregistrare dactiloscopicã urmãtoarelor categorii de persoane:
a) cetãþeni ai Republicii Moldova;
b) cetãþeni strãini care locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova ºi care au
sosit în cãutare de azil dacã au depus cerere pentru a li se acorda azil politic ori
un altfel de azil sau pentru a li se atribui statut de refugiat (în continuare
cetãþeni strãini);
c) apatrizi care locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova ºi care au sosit în
cãutare de azil dacã au depus cerere pentru a li se acorda azil politic ori un
altfel de azil sau pentru a li se atribui statut de refugiat (în continuare apatrizi).

Articolul 7. Utilizarea informaþiei dactiloscopice
Informaþia dactiloscopicã obþinutã ca rezultat al înregistrãrii dactiloscopice
se utilizeazã pentru:
a) cãutarea ºi identificarea cetãþenilor Republicii Moldova, cetãþenilor strãini
ºi apatrizilor dispãruþi fãrã urmã;
b) stabilirea identitãþii cadavrelor necunoscute;
c) stabilirea identitãþii cetãþenilor Republicii Moldova, cetãþenilor strãini ºi
apatrizilor incapabili, din motive de sãnãtate sau de vîrstã, sã comunice date
privind identitatea lor;
d) confirmarea identitãþii cetãþenilor Republicii Moldova, cetãþenilor strãini
ºi apatrizilor;
e) excluderea posibilitãþii de falsificare a actelor de identitate;
f) prevenirea, descoperirea ºi urmãrirea penalã a infracþiunilor, prevenirea
contravenþiilor administrative.
Articolul 8. Tipurile înregistrãrii dactiloscopice
(1) Înregistrarea dactiloscopicã este benevolã sau obligatorie.
(2) Nimeni nu poate fi supus înregistrãrii dactiloscopice obligatorii, cu excepþia
categoriilor de persoane prevãzute la art. 10.
1
398
Articolul 9. Înregistrarea dactiloscopicã benevolã
Cetãþenii Republicii Moldova, cetãþenii strãini ºi apatrizii au dreptul la
înregistrare dactiloscopicã benevolã, care se efectueazã în conformitate cu
art.11.
Articolul 10. Înregistrarea dactiloscopicã obligatorie
(1) Înregistrãrii dactiloscopice obligatorii sînt supuse urmãtoarele categorii
de persoane:
1) cetãþenii Republicii Moldova care fac serviciul în:
a) organele afacerilor interne;
b) forþele armate;
c) organele Serviciului de Informaþii ºi Securitate;
d) organele Serviciului de Protecþie ºi Pazã de Stat;
e) organele Departamentului Situaþii Excepþionale;
f) organele sistemului penitenciar;
g) organele Procuraturii Generale;
h) organele Inspectoratului Fiscal de Stat;
i) organele Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice ºi Corupþiei;
j) organele vamale;
2) membrii echipajelor aeronavelor de stat ºi private din Republica Moldova;
3) conducãtorii de mijloace de transport auto;
4) cetãþenii Republicii Moldova care pleacã la munci peste hotare;
5) cetãþenii Republicii Moldova, cetãþenii strãini ºi apatrizii care, din motive
de sãnãtate ori de vîrstã, sînt incapabili sã comunice date privind identitatea
lor, dacã aceste date nu pot fi obþinute în o altã modalitate;
6) cetãþenii Republicii Moldova, cetãþenii strãini ºi apatrizii care se aflã sub
urmãrire penalã, care sînt învinuiþi sau condamnaþi pentru infracþiuni ori supuºi
arestului administrativ;
7) cetãþenii strãini ºi apatrizii sosiþi în Republica Moldova în cãutare de azil
care au depus cerere pentru a li se acorda azil politic ori un alt fel de azil sau
pentru a li se atribui statut de refugiat.
(2) Înregistrãrii dactiloscopice obligatorii sînt supuse toate cadavrele
neidentificate.

399
LEGEA REPUBLICII MOLDOVA CU PRIVIRE LA
ASIGURAREA OBLIGATORIE DE ASISTENÞÃ MEDICALÃ1
Nr. 1585-XIII din 27.02.98

Extras

Articolul 4. Subiecþii asigurãrii

(6) Persoane asigurate pot fi atît cetãþenii Republicii Moldova, cît ºi cetãþenii
strãini sau apatrizii aflaþi în Republica Moldova, în interesul cãrora au fost plãtite
prime de asigurare obligatorie de asistenþã medicalã în mãrimea ºi în termenul
stabilit de legislaþie.
(Alin. (6) completat prin Legea 549-XV din 25.12.03,
în vigoare din 01.01.04).

Articolul 9. Asigurarea de asistenþã medicalã a cetãþenilor strãini
ºi apatrizilor
(1) Asigurarea de asistenþã medicalã a cetãþenilor strãini ºi apatrizilor se
realizeazã la trecerea de cãtre aceºtia a frontierei de stat a Republicii Moldova
sau la eliberarea vizei.
(2) Cetãþenii strãini ºi apatrizii aflaþi în Republica Moldova au în domeniul
asigurãrii obligatorii de asistenþã medicalã aceleaºi drepturi ºi obligaþii ca ºi
cetãþenii Republicii Moldova, cu excepþia cazurilor cînd tratatele internaþionale
prevãd altfel.
(3) Condiþiile asigurãrii obligatorii de asistenþã medicalã a cetãþenilor strãini
ºi apatrizilor se elaboreazã ºi se aprobã de Guvern.

Articolul 12. Compania Naþionalã de Asigurãri în Medicinã

(2) Compania Naþionalã de Asigurãri în Medicinã este în drept:
a) sã realizeze, în conformitate cu prezenta lege, asigurarea obligatorie de
asistenþã medicalã a cetãþenilor Republicii Moldova, a cetãþenilor strãini ºi
apatrizilor aflaþi pe teritoriul ei;
(Lit. a) modificatã prin Legea 549-XV din 25.12.03,

1
400
Articolul 21
(1) Prezenta lege se pune în aplicare de la data publicãrii pe etape: I etapã
anul 1998 cuprinde pregãtirea cadrului normativ necesar pentru realizarea
Programului unic al asigurãrii obligatorii de asistenþã medicalã, efectuîndu-se
concomitent asigurãri facultative de sãnãtate. Asigurãrii obligatorii de asistenþã
medicalã, la aceastã etapã, vor fi supuºi numai cetãþenii strãini ºi apatrizii aflaþi
în Republica Moldova;
.

CU PRIVIRE LA AVOCAÞII PARLAMENTARI1
Nr. 1349-XIII din 17.10.97

Extras
Confirmînd adeziunea la Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului ºi la
alte acte juridice internaþionale cu privire la drepturile omului, luînd în considerare
cã, în conformitate cu Statutul O.N.U., statul este obligat sã stimuleze
respectarea drepturilor ºi libertãþilor omului, þinînd cont de necesitatea de a
garanta tuturor cetãþenilor Republicii Moldova dreptul la apãrarea drepturilor ºi
libertãþilor lor constituþionale, Parlamentul adoptã prezenta lege.

Articolul 13
Avocaþii parlamentari examineazã sesizãrile cetãþenilor Republicii Moldova,
cetãþenilor strãini ºi apatrizilor care locuiesc permanent sau se aflã temporar
pe teritoriul ei, denumiþi în continuare petiþionari, ale cãror drepturi ºi interese
legitime au fost încãlcate în Republica Moldova.

1
401
LEGEA REPUBLICII MOLDOVA1 PRIVIND
REABILITAREA VICTIMELOR REPRESIUNILOR POLITICE2
Nr. 1225-XII din 08.12.92
Notã: În cuprinsul legii cuvîntul sovietice se exclude, iar dupã cuvîntul

organele se introduc cuvintele de stat la cazul respectiv prin Legea nr. 295-
XIII din 23.11.94
Notã: Vezi Hotãrîrea Parlamentului nr. 1226-XII din 08.12.92 Pentru punerea
în aplicare a Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice sãvîrºite
de regimul comunist totalitar de ocupaþie (7 noiembrie 1917 23 iunie 1990)
[Titlul în redactia Legii nr. 295-XIII din 23.11.94]
***
Începînd cu 7 noiembrie 1917, pe teritoriul actualei Republici Moldova, mai
întîi în Republica Autonomã Sovieticã Socialistã Moldoveneascã, iar începînd
cu 28 iunie 1940 ºi în Republica Sovieticã Socialistã Moldoveneascã, organele
de stat în perioada regimului totalitar au sãvîrºit un ºir de represiuni politice în
masã.
În procesul judecãrii cauzelor, în perioada regimului totalitar, organele de
stat administrative, juridice ºi extrajudiciare (VCK, GPU OGPU, NKVD, MGB,
KGB, procuraturile ºi colegiile lor, dvoiki, troiki consfãtuiri speciale, alte
organe cu funcþii analoage) au încãlcat grav drepturile ºi libertãþile cetãþenilor.
Parlamentul, condamnînd în mod hotãrît represiunile politice sãvîrºite de
organele de stat administrative, judiciare ºi extrajudiciare în perioada regimului
totalitar ºi încãlcarea gravã de cãtre aceste organe a normelor de drept ºi mo-
rale, ºi în scopul reabilitãrii victimelor represiunilor, reintegrãrii lor în drepturile
politice, sociale ºi cetãþeneºti, compensãrii pagubelor materiale pricinuite,
precum ºi lichidãrii altor consecinþe ale samavolniciei regimului totalitar, adoptã
prezenta lege.
[Preambulul în redacþia Legii nr. 295-XII din 23.11.94]
CAPITOLUL I
Articolul 1. Noþiunea de represiune politicã
Represiune politicã se considerã curmarea de vieþi omeneºti, mãsurile de
constrîngere întreprinse de cãtre stat faþã de cetãþeni din motive politice, naþionale,
religioase sau sociale sub formã de privaþiune de libertate, deportare, exilare,
1
Monitor nr. 12/363 din 30.12.1992.
2
Legea a fost republicatã în Monitorul Oficial nr. 133-134 art. 654 din 02.12.99.
402
trimitere la muncã silnicã în condiþii de limitare a libertãþii, expulzare din þarã ºi
lipsire de cetãþenie, expropriere, internare forþatã în instituþii de psihiatrie, sub
altã formã de limitare a drepturilor ºi libertãþilor persoanelor declarate periculoase
din punct de vedere social pentru stat sau pentru regimul politic, realizate în baza
deciziilor organelor de stat administrative, judiciare ºi extrajudiciare.
Articolul 2. Victimele represiunilor politice
Victime ale represiunilor politice se considerã:
persoanele care au avut de suferit de pe urma represiunilor politice arãtate
în articolul 1;
persoanele asupra cãrora au fost adoptate decizii de represiune politicã, dar
care au reuºit sã evite represiunile directe, inclusiv prin refugiu peste hotarele republicii;
membrii familiei persoanelor supuse represiunilor, inclusiv copiii care s-au
nãscut în locurile de represiune sau în drum spre ele, persoanele care au fost
impuse sau nevoite sã-ºi urmeze pãrinþii, rudele tutorii în exil ori la locul de
deþinere specialã, sau rãmase fãrã îngrijirea acestora, precum ºi copiii
persoanelor executate, în urma represiunilor politice.
Comitetele executive ºi primãriile municipale elibereazã legitimaþii respec-
tive victimelor represiunilor politice în localitatea unde au domiciliu stabil.
[Alin.2 art. 2 completat prin Legea nr. 84-XIV din 08.07.98]
[Alin.2 art. 2 introdus prin Legea nr. 295-XII din 23.11.94]
Articolul 3. Principiile reabilitãrii
Sînt declarate nevinovate ºi urmeazã a fi reabilitate în faþa societãþii ºi rein-
tegrate în drepturi, indiferent de locul lor de trai în prezent, toate persoanele
care, în perioada dintre 7 noiembrie 1917 ºi 23 iunie 1990, au fost supuse
represiunilor politice pe teritoriul actualei Republici Moldova, precum ºi cetãþenii
Republicii Moldova, supuºi represiunilor politice pe teritoriul altui stat:
[În redacþia Legii nr. 295-XII din 23.11.94]
a) supuse represiunilor în baza deciziilor organelor de stat judiciare sau
extrajudiciare (VCK, GPU OGPU, NKVD, MGB, KGB, procuraturile ºi colegiile
lor, dvoiki, troiki, consfãtuiri speciale, alte organe cu funcþii analoage) pentru
activitate contrarevoluþionarã, trãdare de patrie, Rãspîndirea unor scorniri
calomnioase ce discrediteazã orînduirea sovieticã de stat ºi obºteascã, pentru
alte Crime de stat, pentru încãlcarea legilor ºi regulilor cu privire la separarea
bisericii de stat ºi a ºcolii de bisericã, atentarea sub formã de îndeplinire a
ritualurilor religioase la persoana ºi la drepturile cetãþenilor;
b) condamnate pentru neachitarea impozitelor sau neîndeplinirea planului
de predare a pîinii la stat în temeiul art. 58-1, 58-2 din Codul penal al R.S.S.
Ucrainene (redacþia anului 1927);
c) internate în baza deciziilor organelor de stat judiciare sau extra judiciare
în instituþii de psihiatrie la tratament forþat din motive politice, naþionale, religioase
sau sociale;
403
d) expropriate, deportate sau expulzate din R.A.S.S. Moldoveneascã ºi
R.S.S. Moldoveneascã în baza deciziilor organelor administrative sub pretextul
luptei cu culacii, cu adversarii colectivizãrii sau aºa-numiþii bandiþi ºi cu familiile
lor, precum ºi motive de acuzare de colaborare cu regimul burghezo-moºieresc
de ocupaþie;
e) supuse la muncã forþatã în condiþii de limitare a libertãþii, inclusiv în
coloanele de muncã ale NKVD-ului ºi în batalioanele disciplinare;
f) internate în lagãrele de concentrare sau de filtrare sovietice, condamnate
la privaþiune de libertate, exilate sau trimise la muncã silnicã în condiþii la limitare
a libertãþii, pentru participare prin mobilizare la cel de-al doilea rãzboi mondial;
g) condamnate sau executate pentru eschivare, din motive politice sau
religioase, de la înrolare în rîndurile armatei roºii;
h) concediate din serviciu sau exmatriculate din instituþii de învãþãmînt din
motive politice, naþionale, religioase sau sociale;
i) condamnate pentru participarea la manifestaþiile publice pentru obþinerea
suveranitãþii ºi independenþii Republicii Moldova sau în privinþa cãrora, pentru
aceleaºi acþiuni, au fost intentate dosare penale ºi apoi clasate fãrã temei de
reabilitare, dacã aceste persoane nu au comis infracþiuni de drept comun.
Articolul 4. Persoanele care nu pot fi reabilitate
Nu pot fi reabilitate persoanele care au fost condamnate legitim pentru
sãvîrºirea crimelor de genocid, contra pãcii, umanitãþii sau pentru sãvîrºirea
infracþiunilor de drept comun, precum ºi persoanele recunoscute vinovate de
falsificarea dosarelor penale în aceastã perioadã sau care au participat nemijlocit
la represiuni politice, chiar dacã ele înseºi au fost ulterior supuse represiunilor.
CAPITOLUL II
PROCEDURA REABILITÃRII
Articolul 5. Cererea de reabilitare
Cererea de reabilitare se depune de cãtre persoana supusã represiunilor
ori de cãtre alte persoane fizice sau juridice:
la Ministerul Afacerilor Interne, în privinþa persoanelor indicate la articolul 3
literele d) ºi e);
la Procuratura Generalã, în privinþa persoanelor indicate la articolul 3 literele
a), b), c), f), g) ºi i);
la judecãtoria raionalã, municipalã (de sector), în privinþa persoanelor indi-
cate la articolul 3 litera h).
Cererile de reabilitare se examineazã în termen de trei luni de la data
depunerii lor.
[Art. 5 în redacþia Legii nr. 788 din 26.03.96]
404
Articolul 5/1. Examinarea cauzelor de reabilitare de cãtre
Ministerul Afacerilor Interne
Ministerul Afacerilor Interne, la cerere sau din oficiu, examineazã cauza de
reabilitare, stabileºte faptul deportãrii, expulzãrii, exproprierii, trimiterii la muncã
silnicã în condiþii de limitare a libertãþii ori altor forme de limitare a drepturilor ºi
libertãþilor persoanelor în baza deciziilor organelor administrative, formuleazã
o concluzie privind reabilitarea ºi elibereazã certificatul respectiv.
Decizia Ministerului Afacerilor Interne de a refuza reabilitarea poate fi atacatã
în instanþa judecãtoreascã.
[Art. 5/1 introdus prin Legea nr. 788 din 26.03.96]
Procuratura Generalã
Procuratura Generalã, la cerere sau din oficiu, constatã ºi verificã dosarele,
asupra cãrora au fost luate hotãrîri ale organelor judiciare ºi extrajudiciare
referitor la persoanele indicate la articolul 3 din prezenta lege, în modul stabilit
prin ordinul Procurorului General.
În baza studierii dosarelor, asupra cãrora au fost luate hotãrîri ale organelor
extrajudiciare, Procuratura Generalã formuleazã o concluzie privind reabilitarea
ºi elibereazã certificatul respectiv.
Decizia Procuraturii Generale de a refuza reabilitarea în cazurile prevãzute
la alin. 2 al prezentului articol poate fi atacatã în instanþa judecãtoreascã
competentã.
Ca rezultat al studierii dosarelor, asupra cãrora au fost luate
hotãrîri ale organelor judiciare, Procuratura Generalã face recurs în anularea
lor sau ia decizie privind refuzul reabilitãrii.
[Art. 5/2 introdus prin Legea nr. 788 din 26.03.96].
instanþele judecãtoreºti
Recursurile împotriva deciziilor Ministerului Afacerilor Interne ºi Procuraturii
Generale privind refuzul reabilitãrii prevãzute la articolul 5/1 alineatul 2 ºi articolul
5/2 alineatul 3 din prezenta lege se examineazã de cãtre Curtea Supremã de
Justiþie în modul prevãzut la articolul 348 din Codul de procedurã penalã.
Recursurile în anulare sau deciziile Procuraturii Generale privind refuzul
reabilitãrii prevãzute la articolul 5/2 alineatul 4 din prezenta lege se examineazã
de cãtre Curtea Supremã de Justiþie în modul stabilit de Codul de procedurã
penalã pentru examinarea recursurilor în anulare.
Ca rezultat al examinãrii cauzei de reabilitare instanþa judecãtoreascã
elibereazã certificatul respectiv.
(Art. 5/3 modificat prin Legea nr. 191-XV din 08.05.03,
[Art. 5/3 introdus prin Legea nr. 788 din 26.03.96].
405
Articolul 6. Stabilirea pe cale judiciarã a faptului represiunii politice
În cazul în care materialele de arhivã privind represiunile politice nu s-au
pãstrat în urma expirãrii termenului de prescripþie sau din alte cauze, stabilirea
faptului represiunii politice se face pe cale judiciarã.
Articolul 7. Examinarea materialelor ºi dosarelor
fãrã cereri de reabilitare
Organele de stat care se ocupã nemijlocit de reabilitare cu dreptul de a
adopta decizii în problema datã sînt obligate sã examineze toate dosarele,
inclusiv asupra cãrora nu au fost depuse cereri de reabilitare.
Articolul 8. Drepturi pentru persoanele reabilitate anterior
Deciziile de reabilitare adoptate de cãtre organele de stat de resort pînã la
intrarea în vigoare a prezentei legi sînt valabile ºi dupã punerea ei în aplicare.
Persoanele reabilitate anterior beneficiazã de toate drepturile prevãzute de
prezenta lege.
Articolul 9. Materialele represiunilor politice
Persoanele reabilitate, iar în cazul morþii lor, rudele acestora pot lua cunoº-
tinþã de materialele în a cãror bazã au fost supuse represiunilor.
Persoanele reabilitate ºi moºtenitorii lor sînt în drept sã obþinã manuscrisele,
fotografiile ºi documentele personale ce s-au pãstrat.
La cererea persoanelor sau a organizaþiilor obºteºti interesate, organele de
stat corespunzãtoare sînt obligate sã comunice acestora timpul, cauza morþii ºi
locul înmormîntãrii persoanei reabilitate.
CAPITOLUL III
REINTEGRAREA ÎN DREPTURILE POLITICE, SOCIALE,
CIVILE ªI PATRIMONIALE
Articolul 10. Reintegrarea în drepturi a persoanelor sociale,
civile ºi patrimoniale
Persoanele supuse represiunilor ºi ulterior reabilitate sînt reintegrate în
drepturile politice, sociale ºi civile, pierdute de acestea în legãturã cu represiunile
politice.
Se abrogã deciziile cu privire la retragerea decoraþiilor de stat, ridicarea
titlurilor ºtiinþifice, gradelor militare, titlurilor speciale ºi onorifice, lipsirea de pensii
ºi privarea de alte drepturi.
Articolul 11. Dreptul la locul de trai al persoanelor
supuse represiunilor
Se recunoaºte dreptul persoanelor supuse represiunilor ºi ulterior reabilitate
de a domicilia în localitãþile în care au trãit pînã la represiune. Acest drept se
406
recunoaºte ºi pentru membrii familiei lor, precum ºi pentru rudele care au trãit
împreunã cu ele.
Articolul 12. Restituirea averii persoanelor supuse represiunilor
Cetãþenilor Republicii Moldova, supuºi represiunilor politice ºi ulterior
reabilitaþi, li se restituie, la crearea lor sau a moºtenitorilor lor, averea confiscatã,
naþionalizatã sau luatã în alt mod.
În cazurile, cînd averea nu poate fi restituitã, se recupereazã valoarea ei,
luîndu-se ca bazã preþurile în vigoare la data satisfacerii cererii. Dacã valoarea
averii nu poate fi determinatã, dauna se recupereazã prin achitarea compensaþiei.
Modul de restituire a averii, de recuperare a costului ei sau de achitare a
compensaþiei, precum ºi mãrimea plãþii pentru imobil, se stabilesc de Guvern.
Cetãþenilor Republicii Moldova supuºi represiunilor politice pe teritoriul altui
stat, dacã averea lor a fost confiscatã, naþionalizatã sau luatã în alt mod nu de
pe teritoriul actualei Republicii Moldova, restituirea ei, recuperarea costului sau
achitarea compensaþiei se efectueazã în baza tratatului dintre Republica
Moldova ºi statul respectiv.
Actele de vînzare-cumpãrare sau de înstrãinare în alt mod a caselor, clãdirilor
ºi a altor construcþii ºi bunuri confiscate, naþionalizate sau luate de la persoanele
supuse represiunilor, efectuate dupã reabilitarea acestora, se declarã nule pe
cale judiciarã, la cererea persoanelor supuse represiunilor sau a moºtenitorilor
lor.
Persoanele care urmeazã a fi evacuate din casele restituite sînt asigurate
cu spaþiu locativ peste rînd, la momentul evacuãrii, de cãtre autoritãþile
administraþiei publice locale, în conformitate cu legislaþia.
[Art. 12 completat prin Legea nr. 84-XIV din 08.07.98]
[Art. 12 în redacþia Legii nr. 295-XII din 23.11.94]
Articolul 13. Compensaþii pentru persoanele supuse represiunilor
Cetãþenii Republicii Moldova supuºi represiunilor ºi ulterior reabilitaþi vor
primi compensaþie materialã, la privatizare, conform prevederilor legii ºi altor
acte normative privitoare la privatizare.
Articolul 14. Dreptul la compensaþie în cazul decesului de pe urma
represiunilor politice
Soþii care nu au întemeiat o altã familie, pãrinþii sau copiii persoanelor executate
în urma represiunilor politice sau decedate în locurile de deþinere specialã sau în
drum spre ele, care sînt cetãþeni ai Republicii Moldova, primesc, la cerere, o
compensaþie în mãrime de 540 de lei pentru fiecare persoanã executatã sau
decedatã, suma fiind plãtitã lunar în rate ºi în modul stabilit de Guvern.
[Art. 15 exclus prin Legea nr. 552-XIV din 28.07.99]
407
Articolul 16. Calcularea vechimii în muncã la privatizare
La privatizare, vechimea în muncã pentru cetãþenii Republicii Moldova supuºi
represiunilor ºi ulterior reabilitaþi va include douã termene de represiune, dar în
total nu mai mult de 15 ani.
Persoanele supuse represiunilor ºi ulterior reabilitate care au primit
recompensa deplinã în baza Decretului Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S.
din 18 mai 1981 cu privire la recompensa daunei, pricinuite cetãþeanului de
acþiunile nelegitime ale organelor de stat ºi obºteºti, precum ºi de persoanele
oficiale în timpul îndeplinirii de cãtre ele a obligaþiilor funcþionale, ori au primit
recompensa deplinã în alt mod nu beneficiazã de prevederile alineatului întîi.
Articolul 17. Restabilirea vechimii în muncã a persoanelor
concediate nelegitim din serviciu sau exmatriculate din
instituþiile de învãþãmînt
Persoanelor concediate nelegitim din serviciu sau exmatriculate din instituþiile
de învãþãmînt din motive politice, naþionale, religioase sau sociale li se restabileºte,
pe cale judiciarã, vechimea în muncã în specialitate, inclusiv activitatea ºtiinþificã
ºi pedagogicã, pentru toatã perioada lipsei forþate de la lucru sau studii.
CAPITOLUL IV
ÎNLESNIRI PENTRU PERSOANELE REABILITATE
Articolul 18. Asigurarea cu spaþiu locativ
Cetãþenii Republicii Moldova, victime ale represiunilor politice, au dreptul
sã primeascã peste rînd spaþiu locativ în localitatea unde au domiciliu stabil, în
cazurile dacã în legãturã cu represiunile politice au pierdut dreptul la locuinþa
anterior ocupatã ºi dacã au nevoie de îmbunãtãþirea condiþiilor de trai.
Cetãþenii Republicii Moldova, victime ale represiunilor politice, cãrora li s-
au restituit casele de locuit sau care îºi construiesc case noi în localitãþile de
unde au fost represaþi au dreptul la credit fãrã dobîndã, precum ºi la asigurare
în mod prioritar cu materiale de construcþie pentru restaurarea caselor vechi
sau construirea caselor noi. Suma creditului se determinã de organele
administraþiei publice locale în baza examenului efectuat ºi stabilirii gradului de
deteriorare a construcþiei.
Articolul 19. Scutirea taxei de timbru
Litigiile în legãturã cu reabilitarea victimelor represiunilor politice se
examineazã în toate instanþele judecãtoreºti fãrã a se achita taxa de timbru.
Articolul 20. Dreptul la pensie
Cetãþenii Republicii Moldova supuºi represiunilor ºi ulterior reabilitaþi au
dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de asigurãri sociale de stat.
408
Articolul 21. Înlesniri sociale
Invalizii ºi pensionarii cetãþeni ai Republicii Moldova supuºi represiunilor ºi
ulterior reabilitaþi beneficiazã de dreptul:
de a procura medicamente la preþ redus de la 50 la sutã, avînd reþeta medicului;
la confecþionarea ºi repararea gratuitã a protezelor dentare (cu excepþia
protezelor din metale nobile), la asigurarea în condiþii avantajoase cu alte articole
protezo-ortopedice;
la tratament anual în sanatorii cu o reducere de 30 la sutã din costul biletelor
de tratament ºi la deplasarea gratuitã la sanatoriu tur-retur;
de prioritate la primire în aziluri, la asigurare de stat gratuitã în ele, cu
pãstrarea a cel puþin 25 la sutã din pensia alocatã;
de prioritate la instalarea telefonului.
Persoanele reabilitate care au dreptul la înlesnirile prevãzute de prezenta
lege primesc legitimaþia respectivã.
[Se suspendã acþiunea subalin.1 (parþial), 2,3 alin.1 art. 21]
[pentru anul 1999 prin Legea nr. 216-XIV din 12.12.98]
[Art. 21 modificat prin Legea nr. 1592-XII din 27.02.98]
CAPITOLUL V
DISPOZIÞII FINALE
Articolul 22. Publicitatea în domeniul reabilitãrii politice
Listele persoanelor reabilitate în baza prezentei legi, cu indicarea princi-
palelor date biografice, a acuzaþiilor pentru care au fost supuse represiunilor ºi
a temeiului reabilitãrii, se publicã periodic în mijloacele de informare în masã
din republicã de cãtre organele de stat care au adoptat decizia privind
reabilitarea.
Articolul 23. Rãspunderea penalã pentru participare
la represiuni politice
Lucrãtorii organelor VCK, GPU OGPU, NKVD, MGB, KGB, lucrãtorii
procuraturii, judecãtorii, membrii aºa-ziselor dvoiki, troiki, ai consfãtuirilor
speciale, lucrãtori altor organe cu funcþii analoage, care au participat la
anchetarea ºi examinarea dosarelor cu privire la represiunile politice ºi care
au comis încãlcarea legilor în vigoare la momentul represiunii, precum ºi
lucrãtorii organelor administrative sovietice ºi de partid care au participat
intenþionat la represiunile politice prin falsificarea materialelor din dosare poartã
rãspundere penalã, la decizia instanþei judecãtoreºti, în conformitate cu
legislaþia în vigoare.
409
Articolul 24. Retragerea privilegiilor persoanelor care au participat
la represiuni politice
Persoanele care locuiesc în Republica Moldova ºi au participat nemijlocit la
represiuni politice, dacã acest fapt este stabilit prin decizie de instanþa
judecãtoreascã, ºi care beneficiazã de privilegii în domeniul pensionãrii,
asistenþei sociale, asigurãrii cu spaþiu locativ sînt lipsite de aceste privilegii.


CU PRIVIRE LA ASOCIAÞIILE OBªTEªTI1
Nr. 837 din 17.05.96

Extras
Parlamentul adoptã prezenta lege.
Prezenta lege reglementeazã relaþiile sociale legate de realizarea dreptului
de asociere al cetãþenilor ºi stabileºte principiile de constituire, înregistrare,
desfãºurare ºi încetare a activitãþii asociaþiilor obºteºti.
...
Articolul 14. Constituirea asociaþiilor obºteºti
(1) Asociaþiile obºteºti se constituie din iniþiativa fondatorilor lor care pot fi
persoane fizice - cetãþeni cu capacitate de exerciþiu -, care au atins vîrsta de 18
ani, ºi persoane juridice - asociaþii obºteºti.
(2) Asociaþiile obºteºti se constituie din iniþiativa a cel puþin 3 cetãþeni ºi/sau
a unei sau a mai multor persoane juridice - asociaþii obºteºti.
(3) Fondatori ai asociaþiilor obºteºti de tineret ºi de copii pot fi cetãþenii care
au atins vîrsta de 18 ani sau asociaþiile obºteºti prevãzute la alin.(1) din prezentul
articol.
(4) Asociaþiile obºteºti pot fi fondatori ai altor asociaþii obºteºti în cazul
constituirii acestora prin fuzionare, aderare, divizare, separare sau transformare.
(5) Autoritãþile publice nu pot fi fondatori, membri (participanþi) ai asociaþiilor
obºteºti.
(6) Cetãþenii strãini ºi apatrizii domiciliaþi în Republica Moldova pot fonda
asociaþii obºteºti pe aceleaºi baze ca ºi cetãþenii Republicii Moldova, dacã
legislaþia cu privire la tipurile distincte de asociaþii obºteºti nu prevede altfel.

1
410
Articolul 15. Membrii ºi participanþii asociaþiilor obºteºti
(1) Membri (participanþi) ai asociaþiilor obºteºti pot fi cetãþeni ai Republicii
Moldova, cetãþeni strãini ºi apatrizi, dacã legislaþia cu privire la tipurile distincte
de asociaþii obºteºti nu prevede altfel.
...
LEGEA REPUBLICII MOLDOVA CU PRIVIRE LA FUNDAÞII1
Nr. 581-XIV din 30.07.99

Extras

Articolul 6. Fondatorii fundaþiei
(1) Fundaþia poate fi constituitã din iniþiativa unei singure persoane sau a
mai multor persoane fizice ºi/sau juridice (în continuare fondator, fondatori).
(2) Fondatori persoane fizice pot fi cetãþeni ai Republicii Moldova, apatrizi ºi
cetãþeni strãini, care au capacitate de exerciþiu.
(3) Fundaþiile pot fi constituite ºi în baza testamentului.
(4) Fondatori ai fundaþiei nu pot fi autoritãþile publice centrale ºi locale ºi
instituþiile bugetare.


PRIVIND INVESTIÞIILE STRÃINE2
Nr. 998-XII din 01.04.92

Extras

Prezenta Lege are ca scop atragerea ºi protejarea investiþiilor strãine ºi
stabileºte bazele ºi formele juridice, organizatorice ºi economice ale activitãþii
investitorilor strãini ºi a întreprinderilor cu investiþii strãine în Republica Moldova.

1
2
Monitor nr. 4/88-1 din 30.04.1992.
411
Articolul 16. Organele administrative ale întreprinderii
1. În cadrul întreprinderii cu investiþii strãine se formeazã organe adminis-
trative în conformitate cu legislaþia Republicii Moldova ºi (sau) cu documentele
de constituire a întreprinderii.
2. Posturile de conducere în organele administrative ale întreprinderii cu
investiþii strãine pot fi deþinute de cetãþeni ai Republicii Moldova, cetãþeni strãini,
precum ºi de apatrizi.
3. Persoanele cãrora în þara unde le este cetãþenia (domiciliu) li s-a interzis,
prin decizia instanþiei judecãtoreºti, sã practice anumite genuri de activitate ºi
cei care au antecedente penale nestinse pentru infracþiuni cupide nu pot ocupa
posturi de conducere în organele administrative ale întreprinderii cu investiþii
strãine.


PRIVIND COOPERATIVELE DE ÎNTREPRINZÃTOR1
Nr. 73-XV din 12.04.2001

Extras

Articolul 23. Condiþiile de obþinere a calitãþii de membru
1) Membri ai cooperativei pot fi:
a) întreprinderi persoane juridice cu sediul în Republica Moldova sau în
strãinãtate; ºi/sau
b) persoane fizice cetãþeni ai Republicii Moldova, cetãþeni strãini sau apatrizi
cu drept de reºedinþã în Republica Moldova, cu capacitate de exerciþiu deplinã,
care practicã activitate de întreprinzãtor în conformitate cu legislaþia.
(2) Prin statutul cooperativei pot fi stabilite condiþii suplimentare de obþinere
a calitãþii de membru al acesteia care nu contravin actelor legislative.
(3) Cooperativa este deschisã pentru admiterea de noi membri, indiferent
de sediul (domiciliul) acestora.

1
412
LEGEA REPUBLICII MOLDOVA CU PRIVIRE LA CONCESIUNI1
Nr. 534-XIII din 13.07.95

Extras
...
Articolul 16. Drepturile ºi obligaþiile concesionarului
(1) Concesionarul are dreptul:
a) sã stabileascã direcþiile principale ºi perspectivele dezvoltãrii întreprinderii
concesionale, precum ºi sã planifice activitatea ei;
b) sã stabileascã structura organelor de conducere, statul de funcþii, sã
angajeze lucrãtorii, inclusiv cetãþeni strãini ºi apatrizi;
c) sã numeascã ºeful întreprinderii concesionale, adjuncþii lui, conducãtorii
subdiviziunilor structurale, dacã contractul de concesiune nu prevede altfel;
d) sã desfãºoare activitãþi extraconcesionale în corespundere cu legislaþia
ºi contractul de concesiune sau cu acordul concedentului;
e) sã atace în instanþã de contencios administrativ competentã acþiunile
organelor centrale de specialitate ale administraþiei publice (autoritãþilor
administraþiei publice locale) în cadrul reglementãrii raporturilor concesionale.
[Lit. e) modificatã prin Legea nr. 240-XV din 13.06.03, în vigoare 08.07.03]
[Lit. e) în redacþia Legii nr. 1009-XIII din 22.10.96]

1
413
HOTÃRÎRI ALE GUVERNULUI
REPUBLICII MOLDOVA
ªI DECRETE ALE PREªEDINTELUI
REPUBLICII MOLDOVA

CU PRIVIRE LA AMPLASAREA CENTRULUI DE CAZARE
A REFUGIAÞILOR ªI SOLICITANÞILOR DE AZIL1
Nr. 409 din 05.04.2002
În scopul executãrii cerinþelor actelor normative internaþionale privind

monitorizarea ºi coordonarea problemelor refugiaþilor ºi solicitanþilor de azil, la
care Republica Moldova este parte, Guvernul Republicii Moldova HOTÃRÃªTE:
1. Se transmite, cu titlu gratuit, în termen de o lunã, de la balanþa Administra-
þiei de Stat a Aviaþiei Civile la balanþa Ministerului Justiþiei clãdirea fostei grãdi-
niþe de copii nr. 201 din orãºelul Aeroportului, cu toate acareturile din curte ºi
terenul aferent, pentru cazarea provizorie a refugiaþilor ºi solicitanþilor de azil.
2. Agenþia de Stat Relaþii Funciare ºi Cadastru va opera modificãrile necesare
în documentaþia de inventariere tehnicã a clãdirii menþionate în conformitate cu
prevederile prezentei hotãrîri.
HOTÃRÎREA GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA CU PRIVIRE

LA COORDONAREA ªI MONITORIZAREA PROBLEMELOR
SOLICITANÞILOR DE AZIL ªI ALE REFUGIAÞILOR2
Nr. 185 din 03.03.2001
În scopul coordonãrii problemelor solicitanþilor de azil ºi ale refugiaþilor,

reglementãrii aflãrii acestor persoane pe teritoriul Republicii Moldova, cooperãrii
1
2
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. nr. 31-34/230 din 22.03.2001.
414
în acest domeniu cu organismele internaþionale specializate ºi asigurãrii
instituþionale provizorii a prevederilor actelor normative internaþionale la care
Republica Moldova este parte, Guvernul Republicii Moldova HOTÃRÃªTE:
1. Se abiliteazã Ministerul Muncii, Protecþiei Sociale ºi Familiei cu dreptul
de coordonator al problemelor solicitanþilor de azil ºi ale refugiaþilor.
2. Se creeazã, cu începere de la 1 martie 2001 pînã la adoptarea cadrului
legal cu privire la statutul refugiaþilor, pe lîngã Ministerul Muncii, Protecþiei Sociale
ºi Familiei, direcþia principalã coordonare ºi monitorizarea problemelor
solicitanþilor de azil ºi ale refugiaþilor cu un personal scriptic în numãr de 7
persoane ºi fond respectiv de salarizare.
[Pct.2 modificat prin Hotãrîrea Guvernului nr. 527 din 26.06.2001]
3. Direcþia principalã coordonare ºi monitorizarea problemelor solicitanþilor
de azil ºi ale refugiaþilor va exercita urmãtoarele funcþii:
colaborarea cu autoritãþile administraþiei publice centrale ºi ale administraþiei
publice locale în domeniul ce þine de respectarea drepturilor solicitanþilor de
azil ºi ale refugiaþilor;
elaborarea regulamentelor, instrucþiunilor ºi altor acte normative cu privire
la reglementarea problemelor solicitanþilor de azil ºi ale refugiaþilor;
elaborarea proiectelor de documente ºi formulare necesare pentru activitãþile
de monitorizare a problemelor solicitanþilor de azil ºi ale refugiaþilor;
colectarea informaþiei necesare pentru completarea dosarului personal al
solicitantului de azil;
conlucrarea cu organismele internaþionale specializate ºi Reprezentanþa în
Republica Moldova a Înaltului Comisariat O.N.U. pentru Refugiaþi în problemele
solicitanþilor de azil ºi ale refugiaþilor;
asigurarea informaþionalã, didacticã ºi metodicã în domeniu.
4. Ministerul Muncii, Protecþiei Sociale ºi Familiei, în comun cu Ministerul
Finanþelor, vor prezenta Guvernului propuneri privind sursa de finanþare ºi suma
necesarã de mijloace pentru instituirea ºi funcþionarea sus-numitei direcþii în
anul curent, conform calculelor corespunzãtoare.
5. Cancelaria de Stat, în termen de o lunã din data intrãrii în vigoare a
prezentei hotãrîri, va asigura direcþia în cauzã cu încãperi de serviciu.
6. Titlul În domeniul migraþiunii al compartimentului II din Regulamentul Ministe-
rului Muncii, Protecþiei Sociale ºi Familiei, aprobat prin Hotãrîrea Guvernului Repu-
blicii Moldova Cu privire la Ministerul Muncii, Protecþiei Sociale ºi Familiei nr. 127
din 16 februarie 2001, se completeazã cu un nou alineat avînd urmãtorul conþinut:
Coordonarea ºi monitorizarea problemelor solicitanþilor de azil ºi ale refugiaþilor.
7. Ministerul Afacerilor Interne, în termen de o lunã, va elabora Regulamentul
cu privire la înregistrarea solicitanþilor de azil, prezentîndu-l Guvernului Republicii
Moldova spre examinare ºi aprobare.
8. Se creeazã în cadrul Ministerului Muncii, Protecþiei Sociale ºi Familiei o
comisie din reprezentanþi ai Ministerului Muncii, Protecþiei Sociale ºi Familiei,
415
Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului
Finanþelor, Ministerului Economiei ºi Reformelor, Ministerului Sãnãtãþii,
Ministerului Educaþiei ºi ªtiinþei, Ministerului Transporturilor ºi Comunicaþiilor,
Departamentului trupelor de grãniceri, Serviciului de Informaþii ºi Securitate în
scopul coordonãrii interministeriale a problemelor solicitanþilor de azil ºi ale
refugiaþilor, reglementãrii aflãrii acestor persoane pe teritoriul Republicii Moldova.
Ministerele ºi departamentele nominalizate, în termen de o lunã, vor înainta
propuneri privind componenþa nominalã a comisiei sus-menþionate.

CU PRIVIRE LA MÃSURILE SUPLIMENTARE DE REALIZARE
A SISTEMULUI NAÞIONAL DE PAªAPOARTE1
Nr. 376 din 06.06.95

Extras
Întru executarea Decretului Preºedintelui Republicii Moldova nr. 144 din 20
septembrie 1993 Cu privire la crearea Sistemului naþional de paºapoarte ºi
Registrului de stat al populaþiei ºi Hotãrîrii Parlamentului Republicii Moldova
nr. 274-XIII din 9 noiembrie 1994 Pentru punerea în aplicare a Legii privind
actele de identitate din sistemul naþional de paºapoarte, Guvernul Republicii
Moldova HOTÃRÃªTE:
1. Se aprobã Regulamentul cu privire la modul de perfectare ºi eliberare a
actelor de identitate ale Sistemului naþional de paºapoarte ºi Regulile de ºedere
a cetãþenilor strãini ºi a apatrizilor în Republica Moldova (anexele nr. 1 ºi 2).
[Pct.1 în redacþia Hotãrîrii Guvernului nr. 200 din 24.02.98]
2. În conformitate cu Concepþia reformei judiciare ºi de drept în Republica
Moldova, adoptatã prin Hotãrîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 152-XIII
din 21 iunie 1994, se autorizeazã Ministerul Afacerilor Interne sã creeze, în etapa
de trecere, Centrul de evidenþã ºi documentare a populaþiei, ca subdiviziune
independentã, cu statut de persoanã juridicã, care va începe, cu titlu de experi-
ment, completarea ºi eliberarea paºapoartelor precum ºi a altor acte de identitate.
Departamentul Tehnologii Informaþionale se învesteºte cu dreptul de a
aproba modificãri la toate tipurile de cereri-chestionare.
[Alin.2 pct.2 introdus prin Hotãrîrea Guvernului nr. 200 din 24.02.98]
3. Se permite Departamentului Tehnologii Informaþionale sã angajeze, pe
bazã de contract, organizaþii ºi specialiºti, sã formeze grupuri de lucru ºi alte
1
416
subdiviziuni auxiliare pentru a asigura crearea Sistemului naþional de paºapoarte
ºi Registrului de stat al populaþiei.
4. Se acceptã propunerea Ministerului Afacerilor Interne privind scutirea
Centrului de evidenþã ºi documentare a populaþiei de toate tipurile de impozite
ºi taxe, exceptînd taxa de stat, prezentînd Parlamentului proiectul de hotãrîre
respectiv. Veniturile obþinute de la perfectarea, cu titlu de experiment, a
paºapoartelor ºi activitatea serviciului de paºapoarte ºi vize vor fi utilizate inte-
gral pentru þinerea la zi a Registrului de stat al populaþiei ºi Sistemului de
paºapoarte,precum ºi pentru achitarea cheltuielilor din contul bugetului de stat
legate de procurarea blanchetelor de paºapoarte.
5. Cheltuielile legate de întreþinerea Centrului de evidenþã ºi documentare a
populaþiei, în primele trei luni de activitate a sa, vor fi achitate din contul
mijloacelor bugetare prevãzute pentru Ministerul Afacerilor Interne pe anul 1995.
6. Comisia guvernamentalã pentru elaborarea ºi punerea în aplicare a
Sistemului naþional de paºapoarte, a Registrului de stat al populaþiei ºi altor
sisteme de importanþã statalã:
va stabili ºi va aproba costul paºaportului, altor acte ºi serviciilor prestate în
cadrul Sistemului naþional de paºapoarte ºi Registrului de stat al populaþiei;
va aproba procesul-verbal de dare în exploatare a Centrului de evidenþã ºi
documentare a populaþiei.
7. Ministerul Afacerilor Externe va informa, în modul stabilit organele re-
spective ale statelor strãine despre introducerea în Republica Moldova a actelor
de identitate de modelul nou.
8. Cancelaria de Stat, în termen de 30 zile, va transmite Ministerului Afacerilor
Interne, în modul stabilit, blanchetele paºapoartelor Republicii Moldova, va pune
la dispoziþie încãperile necesare pentru instalarea utilajului tehnic ºi activitatea
personalului angajat în lucrãrile de creare a Sistemului naþional de paºapoarte
ºi Registrului de stat al populaþiei.
9. Ministerul Afacerilor Interne, în limita statelor de personal aprobate, va
repartiza unitãþile necesare pentru asigurarea punerii în aplicare a Sistemului
naþional de paºapoarte ºi a Registrului de stat al populaþiei.
10. Se stabileºte cã, pe parcursul experimentului ºi în perioada pînã cînd
Centrul de evidenþã ºi documentare a populaþiei îºi va desfãºura activitatea
conform capacitãþii de proiect, persoanele din cadrul efectivului de comandã al
serviciilor Ministerului, antrenate în organizarea producerii, cu titlu de experi-
ment, a paºapoartelor ºi în reorganizarea sistemului de paºapoarte, sînt incluse
în statele de personal ale Ministerului Afacerilor Interne ºi cad sub incidenþa
acþiunii Regulamentului cu privire la satisfacerea serviciului în cadrul organelor
afacerilor interne.
11. Ministerul Muncii, Protecþiei Sociale ºi Familiei, Ministerul Justiþiei ºi
Ministerul Finanþelor, în termen de 30 zile, vor elabora propuneri privind
încasarea taxei de stat de la persoanele ce beneficiazã de înlesniri.
417
Anexa 1
REGULAMENT CU PRIVIRE LA MODUL DE PERFECTARE
ªI ELIBERARE A ACTELOR DE IDENTITATE
ALE SISTEMULUI NAÞIONAL DE PAªAPOARTE
Regulamentul cu privire la modul de perfectare ºi eliberare a actelor de

identitate ale Sistemului naþional de paºapoarte (denumit în continuare
Regulamentul) stabileºte modul de perfectare ºi eliberare a actelor de identitate
cãtre cetãþenii Republicii Moldova, cetãþenii strãini ºi apatrizii, domiciliaþi per-
manent sau temporar în teritoriul ei, statutul juridic al acestora ºi modul de
ieºire din ºi intrare în Republica Moldova.

II. REGULILE DE EVIDENÞÃ A LOCUITORILOR REPUBLICII MOLDOVA

[Capitolul II în redacþia Hotãrîrii Guvernului nr. 200 din 24.02.98]
10. Locuitori ai Republicii Moldova se considerã persoanele care au domiciliu
stabil pe teritoriul ei: cetãþeni ai Republicii Moldova, cetãþeni strãini ºi apatrizi.
Evidenþa locuitorilor Republicii Moldova se efectueazã prin înregistrarea sau
reînregistrarea lor la organele competente în raza cãrora este amplasat domiciliul
stabil. Domiciliul stabil al cetãþeanului este consideratã localitatea în care acesta
locuieºte permanent.
În oraºe ºi municipii decizia privind înregistrarea cetãþenilor se ia de cãtre
ºeful serviciului de paºapoarte ºi vize, iar în celalalte localitãþi de cãtre
persoanele oficiale din organele administraþiei publice locale responsabile de
evidenþa cetãþenilor.
Informaþia privind evidenþa locuitorilor se înscrie de cãtre registratori, prin
aplicarea unei ºtampile speciale, în fiºa de însoþire a buletinului de identitate
sau a permisului de ºedere în secþiunea Domiciliul.
11. Responsabili de evidenþa locuitorilor sînt:
conducãtorii serviciilor de exploatare a locuinþelor, ai întreprinderilor ºi
organizaþiilor, cãrora le aparþin blocurile locative;
conducãtorii asociaþiilor proprietarilor de apartamente;
intendenþii cãminelor;
proprietarii caselor ºi apartamentelor;
preºedinþii cooperativelor de construcþie a locuinþelor.
Cetãþenii care îºi schimbã domiciliul sînt obligaþi sã se prezinte în termen de
10 zile la persoanele responsabile de evidenþa populaþiei în circumscripþia unde
îºi stabilesc noul domiciliu pentru a li se face menþiunea respectivã în fiºa de
însoþire a actului de identitate.
418
Evidenþa cetãþenilor se efectueazã în baza cererii lor personale prezentate
responsabililor de înregistrare.
Solicitantul depune:
cererea-chestionar tip R;
actele de identitate ºi fiºa de însoþire.
12. Drept dovadã cã cetãþeanul respectiv dispune de spaþiu locativ în
localitatea datã o constituie unul din urmãtoarele documente:
actul de proprietate asupra locuinþei;
ordinul de repartiþie a locuinþei;
ordinul de repartiþie a camerei în cãmin;
contractul de închiriere sau subînchiriere.
Copiii care nu au atins vîrsta de 16 ani ºi care locuiesc separat de pãrinþi
sau de susþinãtorii lor legali se iau la evidenþã potrivit dispoziþiilor generale.
Persoanele încadrate în muncã ori detaºate, cele înmatriculate în instituþiile
de învãþãmînt pe o duratã nedeterminatã din altã localitate, unde sînt asigurate
cu locuinþã ºi domiciliazã împreunã cu familia, se iau la evidenþã temporar, fãrã
a fi radiaþi de la evidenþã din domiciliul stabil.
Sînt radiate de la evidenþã, persoanele care, prin hotãrîrea sau sentinþa
instanþei judecãtoreºti, au fost lipsite de dreptul de folosinþã a spaþiului
locativ.
Persoanele decedate sînt radiate de la evidenþã conform actelor de identitate
primite de la oficiile stãrii civile (primãrii) ºi alte organe competente.
13. Persoanele care locuiesc temporar în hoteluri, sanatorii, case de odihnã
ºi alte instituþii similare se înregistreazã, în baza fiºelor, în registrele de evidenþã
în momentul sosirii. În aceste cazuri în fiºa de însoþire la actul de identitate nu
se face menþiunea de înregistrare.
[Capitolul II în redacþia Hotãrîrii Guvernului nr. 200 din 24.02.98]
[Pct. 10 modificat prin Hotãrîrea Guvernului nr. 773 din 03.08.2001]

III. MODUL DE PERFECTARE A ACTELOR DE IEªIRE

DIN REPUBLICA MOLDOVA
14. Paºapoartele de domiciliere temporarã sau domiciliere permanentã peste
hotare sînt eliberate cetãþenilor, în baza cererilor personale sau a demersurilor
reprezentanþilor lor legali, de cãtre organele competente.
15. Cetãþenii care au împlinit vîrsta de 16 ani depun în scris cererea de
eliberare a paºapoartului în organele competente din localitatea de reºedinþã.
Copiii cu vîrsta de pînã la 16 ani ºi persoanele declarate de judecatã
incapabile pot beneficia de dreptul de a ieºi din Republica Moldova în temeiul
demersului, fãcut de reprezentanþii lor legali, ºi fiind însoþiþi de acestia.
419
16. Cetãþenii Republicii Moldova ºi apatrizii, domiciliaþi permanent în Re-
publica Moldova, care solicitã plecarea temporarã peste hotare, prezintã
organelor competente din localitatea lor de domiciliere urmãtoarele documente:
cererea-chestionar de modelul A, stabilit în anexa nr. 1, iar apatrizii
cererea-chestionar de modelul C, stabilit în anexa nr. 4;
4 fotografii în culori, copiate de pe acelaºi negativ (anfas, cu capul descoperit,
pe fotografie în mod obligatoriu trebuie sã se vadã gîtul, executate pe hîrtie
albã matã, 35x45 mm). În cazul plecãrii împreunã cu copiii, se vor prezenta
fotografiile copiilor cu vîrstele între 7 ºi 16 ani.
Cetãþenii strãini ºi apatrizii, la fiecare plecare repetatã peste hotare, prezintã
organelor competente:
cererea-chestionar de modelul V, stabilit în anexa nr. 7;
paºaportul naþional, actele de identitate;
permisul de ºedere;
2 fotografii de modelul stabilit.
Plecarea peste hotare a persoanelor în vîrsta de pînã la 16 ani poate fi
legalizatã numai la prezentarea de cãtre ei a acordului notarial autentificat al
pãrinþilor sau tutorilor (curatorilor).
Pentru confirmarea datelor din chestionar, cetãþenii prezintã în organele
competente originalele actelor (livretul militar, certificatul de premilitar,
certificatele de naºtere, cãsãtorie, divorþ, deces, diploma de studii etc.).
17. Cetãþenii Republicii Moldova, cetãþenii strãini ºi apatrizii, care sînt
domiciliaþi permanent în Republica Moldova ºi solicitã plecarea peste hotare
pentru a se stabili cu traiul, prezintã organelor competente din localitatea lor de
reºedinþã urmãtoarele documente:
cererea-chestionar de modelul A, stabilit în anexa nr. 1 (cetãþenii strãini ºi
apatrizii de modelul C,stabilit în anexa nr. 4);
declaraþia notarial autentificatã a pãrinþilor, care rãmîn în Republica Moldova,
privind lipsa în sarcina solicitantului a cãrora obligaþiuni legale neexecutate. În
cazul decesului pãrinþilor, se va prezenta copia certificatului de deces;
declaraþia notarial autentificatã a soþilor, care rãmîn în Republica Moldova
(dacã au copii minori nãscuþi din aceastã cãsãtorie), privind lipsa în sarcina
persoanelor care pleacã a unor obligaþiuni legale neexecutate;
declaraþia notarial autentificatã a foºtilor soþi, care rãmîn în Republica
Moldova (dacã au copii minori din aceastã cãsãtorie), privind lipsa în sarcina
persoanelor care pleacã a unor obligaþiuni legale neexecutate;
copii cu vîrsta între 12 ºi 18 ani, care pleacã pentru domiciliere permanentã
în strãinãtate cu unul din pãrinþi, îºi prezintã consimþãmîntul, legalizat notarial,
de a pleca cu acel pãrinte;
pentru persoanele, declarate de judecatã incapabile, se vor prezenta actele
de tutelã (curatelã);
420
copiile certificatelor de naºtere, cãsãtorie, divorþ, precum ºi copiile
certificatelor de naºtere ale copiilor;
4 fotografii în culori de modelul stabilit, inclusiv ale copiilor cu vîrsta între 7
ºi 16 ani (la plecarea în comun).
Pentru confirmarea datelor indicate în chestionar, cetãþenii prezintã în organele
competente originalele actelor (livretul militar, certificatul de premilitar,certificatele
de naºtere, cãsãtorie, desfacere a cãsãtoriei, deces, diploma de studii etc.). Copiile
de pe aceste acte se legalizeazã în instanþa care le-a cerut.
În cazurile cînd persoanele care pleacã nu pot obþine, din anumite motive,
declaraþiile notarial autentificate ale pãrinþilor sau ale foºtilor soþ, ele sînt în
drept sã se adreseze în instanþa judecãtoreascã ºi sã prezinte decizia judecãþii
privind lipsa sau existenþa lor a obligaþiunilor materiale.
18. Cererile de eliberare a actelor de ieºire depuse de cetãþeni se examineazã
în termenele prevãzute de lege. Rezultatele examinãrii cererii se notificã în
scris solicitantului.
În cazul respingerii cererii de eliberare a actelor de ieºire, cererea repetatã
se va examina dupã înlãturarea cauzelor care au comportat respingerea.
19. Paºapoartele pentru plecarea temporarã sau pentru stabilirea perma-
nentã cu traiul peste hotare se înmîneazã personal titularului sau reprezentan-
tului lui legal în organele competente contra semnãturã, la prezentarea de cãtre
solicitanþi a actelor lor de identitate.
20. Cetãþenii care pleacã peste hotare pentru a se stabili cu domiciliu per-
manent, la primirea paºapoartelor ºi vizelor de ieºire, prezintã organelor
competente buletinul de identitate (paºaportul), permisul de ºedere (pentru
cetãþenii strãini) cu menþiunea radierii lor din evidenþa de la locul domicilierii,
adeverinþa de la ultimul loc de muncã (de studii) despre eliberarea din serviciu
(exmatricularea) ºi absenþa oricãror pretenþii materiale faþã de ei, precum ºi
certificatul despre depunerea declaraþiei cu privire la impozitul pe venit ºi absenþa
oricãror datorii faþã de buget, eliberat de Serviciul Fiscal de Stat. În afarã de
acestea, persoanele supuse serviciului militar prezintã adeverinþa secþiei
administrativ-militare privind radierea lor din registrele evidenþei militare ºi
predarea livretului militar, iar pensionarii adeverinþa secþiei de asistenþã socialã
despre predarea carnetului de pensionar.
[Alin.1 pct.20 în redacþia Hotãrîrii Guvernului nr. 666 din 18.06.98]
Plata pensiilor cãtre cetãþenii, care pleacã pentru a se stabili cu domiciliul
peste hotare, se efectueazã în modul ºi în condiþiile prevãzute de legislaþia
Republicii Moldova.
Cetãþenii, care pleacã din Republica Moldova pentru a se stabili cu domiciliul
peste hotare, au dreptul sã-ºi ia pe cont propriu bunurile ce le aparþin lor ºi
membrilor familiei, valutã cîºtigatã în mod legal, sã-ºi menþinã în proprietate
421
bunurile ce le stãpînesc de drept în teritoriul republicii, precum ºi mijloacele bãneºti,
hîrtiile de valoare ºi alte valori, care se pãstreazã în bãncile Republicii Moldova.
Scoaterea din þarã de cãtre cetãþeni a obiectelor de artã ºi altor valori se va
face conform reglementãrilor legislaþiei Republicii Moldova.
21. Elibereazã paºapoarte în schimbul celor pierdute serviciul paºapoarte
ºi vezi, care a adoptat iniþial decizia vizînd eliberarea acestora.
Pentru eliberarea actelor în schimbul celor pierdute se încaseazã taxa de stat.
22. Pentru a-ºi perfecta sau schimba paºapoartele, cetãþenii Republicii
Moldova, stabiliþi cu traiul peste hotare, se adreseazã în reprezentanþele
diplomatice sau consulare ale Republicii Moldova, prezentînd în acest scop
actele necesare, prevãzute de prezentul Regulament.
23. Cetãþenii Republicii Moldova, care au plecat temporar peste hotare ºi
ºi-au manifestat dorinþa de a se stabili cu domiciliul peste hotare, se adreseazã
reprezentanþelor diplomatice sau consulare ale Republicii Moldova, depunînd
actele necesare conform prezentului Regulament.
Cetãþenii Republicii Moldova, domiciliaþi permanent peste hotare, se înregis-
treazã la reprezentanþele respective diplomatice sau consulare ale Republicii
Moldova.
IV. MODUL DE PERFECTARE A INVITAÞIILOR DE INTRARE

A CETÃÞENILOR STRÃINI ªI APATRIZILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA
[Pct. 24-25 abrogate prin Hotãrîrea Guvernului nr. 33 din 22.01.04,
în vigoare din 30.01.04]
[Pct.26 abrogat prin Hotãrîrea Guvernului nr. 33 din 22.01.04,
[Pct. 27 abrogat prin Hotãrîrea Guvernului nr. 33 din 22.01.04,
[Pct. 28 abrogat prin Hotãrîrea Guvernului nr. 33 din 22.01.04,
29. Cetãþenii Republicii Moldova, domiciliaþi peste hotare ºi aflaþi temporar
în Republica Moldova, care ºi-au exprimat dorinþa de a se stabili cu domiciliul
permanent, adreseazã organelor competente o cerere motivatã.
La cerere se anexeazã:
cererea-chestionar de model A, stabilit în anexa nr. 1;
paºaportul ºi 2 fotografii de modelul stabilit;
avizul organelor administraþiei publice locale privind posibilitatea de a acorda
solicitantului viza de domiciliu pe o anumitã suprafaþã locativã;
422
autorizaþia de la Ministerul Muncii, Protecþiei Sociale ºi Familiei;
copiile certificatelor de cãsãtorie ºi certificatelor de naºtere ale copiilor.
Dupã adoptarea deciziei favorabile de stabilire cu domiciliul permanent,
solicitanþilor li se elibereazã buletine de identitate ale cetãþenilor Republicii
Moldova.

VI. MODUL DE ELIBERARE A DOCUMENTELOR

CETÃÞENILOR STRÃINI ªI APATRIZILOR
30. Cetãþenilor strãini ºi apatrizilor aflaþi permanent sau temporar în teritoriul
Republicii Moldova li se elibereazã permise de ºedere sau buletine de identitate
pentru apatrizi.
31. Cetãþenilor strãini ºi apatrizilor aflaþi temporar (mai mult de 90 zile) în Re-
publica Moldova li se elibereazã permise de ºedere pe un termen de pînã la un an.
Pentru a obþine permisul de ºedere provizoriu, la organele competente se
prezintã urmãtoarele documente:
actul de identitate;
cererea-chestionar de modelul P,stabilit în anexa nr. 8;
adeverinþa de imigrant, eliberatã de Ministerul Muncii, Protecþiei Sociale ºi
Familiei;
demersul (cererea motivatã) al organizaþiei, instituþiei sau persoanei-gazdã;
32. Cetãþenii strãini ºi apatrizii, sosiþi în Republica Moldova la invetaþie cu
scopul de a se stabili cu domiciliul permanent, pentru a obþine permisul de
ºedere sau buletinul de identitate pentru apatrizi prezintã organelor competente
de la locul de domiciliere urmãtoarele documente:
actul de identitate cu viza de intrare pentru domiciliere;
cererea-chestionar de modelul C, stabilit în anexa nr. 4;
33. Cetãþenii strãini ºi apatrizii care sosesc temporar în Republica Moldova
ºi care doresc sã obþinã domiciliu stabil prezintã organelor competente
urmãtoarele documente:
cerere-chestionar de modelul stabilit, în douã exemplare;
declaraþia rudelor (cunoscuþilor), autentificatã notarial, în care acestea îºi
exprimã opinia faþã de cererea solicitantului ºi îºi dau consimþãmîntul de a-i
acorda spaþiu locativ în locuinþele ce le aparþin;
adeverinþa de imigrant, eliberatã de Ministerul Muncii, Protecþiei Sociale ºi
Familiei;
423
copiile de pe certificatele de cãsãtorie ºi de naºtere a copiilor;
paºaportul naþional (actul de identitate);
douã fotografii de modelul stabilit.
La aprobarea domicilierii stabile, cetãþeanul strãin sau apatridul completeazã
o cerere-chestionar de forma stabilitã ºi i se elibereazã permis de ºedere sau
buletin de identitate pentru apatrizi.
Dacã cetãþenilor strãini sau apatrizilor li se refuzã domicilierea stabilã în Re-
publica Moldova, persoanele în cauzã sînt obligate sã pãrãseascã teritoriul þãrii.
În caz de nesupunere, ele vor fi expulzate conform legislaþiei naþionale în vigoare.
[Pct.33 în redacþia Hotãrîrii Guvernului nr. 200 din 24.02.98]
34. Cetãþenilor strãini ºi apatrizilor cu domiciliu permanent sau provizoriu în
Republica Moldova, care doresc sã plece peste hotare, li se elibereazã vize de
ieºire, ieºire-intrare sau paºapoarte pentru apatrizi cu vize de ieºire, ieºire-
intrare (anexa nr. 10).
La plecarea pentru stabilirea cu domiciliul permanent peste hotare permisele
de ºedere sau buletinele de identitate pentru apatrizi se predau organelor
competente.
35. Pentru perfectarea actelor de identitate se încaseazã taxa de stat în
mãrimea stabilitã de legislaþia Republicii Moldova.
Anexa 2
REGULILE DE ªEDERE A CETÃÞENILOR STRÃINI
ªI A APATRIZILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA
ªederea cetãþenilor strãini ºi a apatrizilor în teritoriul Republicii Moldova

este reglementatã prin legile nr. 269-XIII din 9 noiembrie 1994 Cu privire la
ieºirea ºi intrarea în Republica Moldova ºi nr. 275-XIII din 10 noiembrie 1994
Cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în Republica
Moldova, prin prezentele Reguli, precum ºi prin alte acte legislative ale
Republicii Moldova.
1. Cetãþenii strãini ºi apatrizii intrã în ºi ies din Republica Moldova prin
punctele de frontierã, deschise pentru comunicaþie internaþionalã, în baza
actelor de identitate naþionale în vigoare, în care este aplicatã viza de intrare-
ieºire diplomaticã, de serviciu, simplã, turisticã, de tranzit sau la
prezentarea invitaþiei, dacã acordurile încheiate de Republica Modova cu alte
state nu prevãd altceva.
424
2. Cetãþenii strãini ºi apatrizii obþin viza de intrare-ieºire la misiunile
diplomatice ºi consulare din strãinãtate ale Republicii Moldova pe o perioadã
de pînã la 90 de zile.
Viza de intrare-ieºire poate fi acordatã cetãþenilor strãini ºi apatrizilor, cu
titlu de excepþie, de cãtre oficiile consulare ºi în punctele de trecere a frontierei
de stat.
Membrilor corpului diplomatic ºi personalului tehnic ale ambasadelor strãine
acreditate în Republica Moldova li se acordã vize pe perioada misiunii.
3. La acordarea vizelor, reprezentanþii misiunilor diplomatice ºi consulare
din strãinãtate ale Republicii Moldova le comunicã cetãþenilor strãini ºi apatrizilor
termenul de ºedere stabilit ºi data ieºirii lor din Republica Moldova, prevenindu-
i asupra rãspunderii pentru încãlcarea prezentelor Reguli.
Pentru o ºedere de pînã la 90 de zile în Republica Moldova fãrã chemare,
cetãþenii strãini ºi apatrizii vor prezenta la frontierã paºaportul ºi declaraþia
vamalã, ce ar confirma asigurarea financiarã pe aceastã perioadã. Suma minimã,
de care trebuie sã dispunã strãinul la intrarea în Republica Moldova, este de
390 lei (aproximativ 30 dolari) pentru o zi de ºedere. Cetãþenii strãini, care
intenþioneazã sã viziteze Republica Moldova, trebuie sã dispunã ºi de bilet
retur sau de plecare în alt stat.
[Pct.3 completat prin Hotãrîrea Guvernului nr. 773 din 03.08.2001]
4. Persoanele care deþin cetãþenia mai multor state se încadreazã în regimul
de vize stabilit pentru cetãþenii statului emiþãtor al actului de identitate naþional,
prezentat la intrarea în þarã.
La ieºirea din Republica Moldova aceºti cetãþeni prezintã actul de identitate
naþional, în temeiul cãruia i s-a permis intrarea.
5. În cazul pierderii actului de identitate naþional, cetãþeanul strãin sau
apatridul este obligat sã anunþe imediat organizaþia care l-a invitat ºi organele
afacerilor interne, care îi vor elibera o adeverinþã de modelul stabilit cu termen
de valabilitate de 30 de zile. Cetãþenii strãini ºi apatrizii pot obþine un nou act de
identitate la reprezentanþele diplomatice sau consulare ale þãrii respective.
6. Cetãþenii strãini ºi apatrizii, sosiþi în Republica Moldova pe un termen ce
depãºeºte 90 de zile, sînt obligaþi sã treacã examenul medical în scopul depistãrii
virusului imunodeficitar uman (HIV) ºi a maladiei SIDA. Ulterior cetãþenii strãini
vor efectua examenul medical anual.
7. ªederea cetãþenilor strãini ºi apatrizilor în teritoriul þãrii este limitatã de
durata vizei de intrare-ieºire, acordatã de Republica Moldova. La expirarea
termenului de valabilitate a vizei sau a termenului de ºedere acordat, cetãþenii
strãini sînt obligaþi sã pãrãseascã þara.
8. Cetãþenii strãini ºi apatrizii nu pot fi angajaþi ºi nu pot fi admiºi la studii
fãrã autorizaþia Ministerului Muncii, Protecþiei Sociale ºi Familiei.
9. Prelungirea termenului de valabilitate a vizelor de intrare-ieºire diplomatice
þine de competenþa Ministerului Afacerilor Externe.
425
10. Prelungirea termenului de ºedere în Republica Moldova ºi a valabilitãþii
vizelor de intrare-ieºire de serviciu, simple, turistice ºi de tranzit se efectueazã
de cãtre Departamentul Tehnologii Informaþionale.
11. Pentru ieºirea din þarã a cetãþenilor strãini ºi apatrizilor cu domiciliul
stabil pe teritoriul Republicii Moldova, precum ºi a celor sosiþi la studii sau la
muncã, Departamentul Tehnologii Informaþionale le elibereazã vize de ieºire-
intrare sau de ieºire.
Vizele de ieºire-intrare ºi de ieºire simple se elibereazã cetãþenilor strãini ºi
apatrizilor, aflaþi provizoriu sau permanent pe teritoriul Republicii Moldova, pe
un termen de pînã la un an, dar nu mai mult decît termenul de valabilitate al
paºaportului naþional sau termenul de ºedere stabilit.
[Pct.11 modificat ºi completat prin Hotãrîrea Guvernului nr. 773
din 03.08.2001]
12. La cererea organizaþiilor, cetãþenilor strãini ºi apatrizilor, sosiþi în Re-
publica Moldova în interes de serviciu, li se elibereazã vize cu ieºiri-intrãri mul-
tiple pe termen de pînã la un an, iar celor sosiþi la studii de pînã la 90 de zile.
13. Decizia privind acordarea sau refuzul de a acorda cetãþenilor strãini ºi
apatrizilor vize de ieºire-intrare sau de ieºire þine de competenþa Departamentului
Tehnologii Informaþionale.
14. Drept temei pentru eliberarea vizelor de intrare-ieºire, de ieºire-intrare
ºi de ieºire, precum ºi pentru prelungirea termenelor lor de valabilitate serveºte:
pentru cetãþenii strãini ºi apatrizii sosiþi în interes de serviciu sau la studii
demersul organizaþiei sau instituþiei de învãþãmînt respective;
pentru cetãþenii strãini ºi apatrizii sosiþi temporar în scopuri personale, precum
ºi pentru cei cu domiciliu stabil în Republica Moldova cererea personalã;
pentru cetãþenii strãini ºi apatrizii sosiþi în turism demersul companiilor de
turism;
pentru copiii cu vîrste pînã la 16 ani cererea autentificatã notarial a unuia
din pãrinþi sau a reprezentanþilor lor legali.
15. Cererea de prelungire a termenului de ºedere ºi a duratei valabilitãþii
vizei se prezintã cu cel puþin 72 de ore înainte de expirarea acestora.
Cererea privind prelungirea termenului de ºedere sau a duratei valabilitãþii
vizei poate fi depusã personal sau prin mandat autorizat, iar cererea pentru
obþinerea permisului de ºedere se depune de cãtre solicitant personal.
16. Cetãþeanului strãin sau apatridului i se poate refuza prelungirea
termenului de ºedere în Republica Moldova ºi a duratei valabilitãþii vizei de
intrare-ieºire în cazul în care:
a) i s-a redus termenul acordat de ºedere în Republica Moldova;
426
b) a sãvîrºit contravenþii administrative, a încãlcat regulamentele vamale
sau regimul de trecere a frontierei de stat;
c) a încãlcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obþinerea vizei;
d) motivele expuse nu corespund scopului declarat al cãlãtoriei ºi, respectiv,
categoriei vizei;
e) nu a declarat mijloacele de întreþinere pentru perioada ºederii în þarã;
f) desfãºoarã sau intenþioneazã sã desfãºoare activitãþi care prezintã pericol
pentru securitatea naþionalã, ordinea, sãnãtatea ºi morala publicã, drepturile ºi
libertãþile cetãþenilor.
17. Cetãþeanului strãin sau apatridului nu i se permite ieºirea din Republica
Moldova dacã:
a) se aflã sub urmãrire penalã, în proces de judecatã sau este condamnat;
b) a sãvîrºit o contravenþie, procesul-verbal de constatare fiind înaintat
judecãtoriei pentru aplicarea sancþiunii;
c) are obligaþiuni patrimoniale faþã de stat sau alte persoane juridice;
d) este obligat prin hotãrîrea instanþei judecãtoreºti sã nu pãrãseascã,
temporar, teritoriul þãrii;
e) este obligat prin hotãrîrea instanþei judecãtoreºti sã plãteascã o sumã de
bani cu orice titlu sau sã restituie bunuri materiale;
f) nu are asupra sa documente legale de ieºire din Republica Moldova.
18. Cetãþenii strãini ºi apatrizii, sosiþi temporar în Republica Moldova, sînt
obligaþi sã înregistreze actele naþionale la Departamentul Tehnologii Informaþio-
nale în termen de trei zile din momentul trecerii frontierei, cu excepþia zilelor de
repaos sãptãmînal ºi de sãrbãtori.
Pentru înregistrare se prezintã urmãtoarele documente:
cererea;
actul de identitate cu viza de intrare sau, dupã caz, inviþaþia;
demersul organizaþiei, instituþiei de învãþãmînt sau al companiei de turism
pentru cei sosiþi în interes de serviciu, la studii sau în turism;
bonul de platã a taxei de stat.
19. Fiind cazaþi în hoteluri sau în alte spaþii amenajate în acest scop, cetãþenii
strãini ºi apatrizii vor îndeplini formalitãþile de înregistrare la administraþia
respectivã, cãreia îi revine obligaþia de a comunica în termen de 24 de ore
organului competent din localitatea de ºedere datele necesare.
20. Persoana fizicã sau juridicã, ce îºi pune locuinþa la dispoziþia unui
cetãþean strãin sau apatrid pentru gãzduire, este obligatã sã comunice acest
lucru organului competent din localiltate în termen de 72 de ore.
21. La Ministerul Afacerilor Externe se înregistreazã actele naþionale ale
urmãtoarelor categorii de cetãþeni strãini:
427
ale ºefilor misiunilor diplomatice, membrilor corpului diplomatic, personalului
administrativ, tehnic ºi ale reprezentanþilor organizaþiilor internaþionale, acreditate
în Republica Moldova;
ale reprezentanþilor mass-media, acreditaþi în þarã.
22. În hoteluri se înregistreazã paºapoartele naþionale ale tuturor cetãþenilor
strãini ºi ale apatrizilor, indiferent de scopul sosirii ºi termenul de ºedere a
acestora în Republica Moldova.
Înregistrarea se efectueazã în baza cererilor personale ale cetãþenilor strãini
ºi apatrizilor sau a demersurilor în scris ale organizaþiilor ºi reprezentanþelor
strãine permanente în Republica Moldova.
23. Paºapoartele naþionale se înregistreazã pe termenul indicat în adresãri,
demersuri ºi cereri, în limitele termenului de valabilitate a vizei de intrare-ieºire,
acordate de Republica Moldova, dar care nu depãºeºte 90 de zile.
24. Pentru înregistrarea actelor de identitate ale cetãþenilor strãini ºi
apatrizilor, precum ºi pentru prelungirea termenului de valabilitate a înregistrãrii
se încaseazã taxa de stat în mãrimea stabilitã de legislaþia Republicii Moldova.
25. Nu sînt supuse înregistrãrii actele naþionale ale urmãtoarelor categorii
de cetãþeni strãini:
ale ºefilor de state ºi guverne strãine;
ale membrilor delegaþiilor guvernamentale ºi parlamentare, personalului
tehnic al acestor delegaþii ºi ale membrilor familiilor lor;
ale cetãþenilor strãini sosiþi în Republica Moldova cu paºapoarte eliberate
de Organizaþia Naþiunilor Unite;
ale membrilor echipajelor militare strãine, sosiþi în Repubica Moldova con-
form acordurilor încheiate între guvernele pãrþilor.
26. Termenul de valabilitate a înregistrãrii actelor de identitate se prelungeºte
de cãtre Departamentul Tehnologii Informaþionale, precum ºi de cãtre serviciile
hotelurilor dupã prelungirea termenului de ºedere sau a valabilitãþii vizei de
intrare-ieºire, acordatã de Republica Moldova.
27. Prelungirea termenului de valabilitate a înregistrãrii actelor de identitiate
ale cetãþenilor strãini ºi apatrizilor, luate la evidenþã de Ministerul Afacerilor
Externe, se efectueazã de cãtre respectivul minister.
28. Organizaþiile care invitã în Republica Moldova cetãþeni strãini ºi apatrizi
în scopuri de serviciu sau la studii îi familiarizeazã în mod obligatoriu cu drepturile
ºi obligaþiunile lor, prevãzute de legislaþia naþionalã în vigoare ºi de prezentele
Reguli. Ele urmãresc respectarea strictã a acestor norme de drept în relaþiile
bilaterale, þin evidenþa ºi asigurã întocmirea actelor necesare pentru legalizarea
ºederii cetãþenilor strãini ºi apatrizilor, precum ºi a ieºirii lor din Republica
Moldova la expirarea termenului stabilit.
29. Întreprinderile, organizaþiile ºi instituþiile de învãþãmînt sînt obligate sã
informeze în termen de 10 zile organele competente despre anularea contractelor,
428
terminarea sau suspendarea studiilor, precum ºi despre transferul persoanelor
strãine, angajate sau aflate la studii, în alte organizaþii sau instituþii de învãþãmînt.
30. Transportarea în Republica Moldova de cãtre companiile de transport
aerian, feroviar sau rutier a cetãþenilor strãini ºi apatrizilor, care nu întrunesc
condiþiile privind viza sau care nu au documente valabile pentru trecerea
frontierei, este interzisã.
31. În cazul nerespectãrii condiþiilor punctului 30, compania respectivã este
obligatã sã asigure transportarea cetãþenilor în cauzã la locul iniþial de îmbarcare,
precum ºi sã achite cheltuielile de cazare ºi întreþinere a acestora.
32. Persoanele care invitã în Republica Moldova cetãþeni strãini ºi apatrizi
pentru scopuri particulare sînt obligate sã-i cazeze, sã-i întreþinã ºi sã ia mãsurile
corespunzãtoare în vederea înregistrãrii în termen a paºapoartelor lor, respectãrii
de cãtre ei a termenului de ºedere stabilit ºi, în caz de necesitate, sã achite
toate cheltuielile pentru asistenþa medicalã acordatã ºi procurarea biletelor retur.
33. Unitãþile de transport ale cetãþenilor strãini ºi apatrizilor, sosiþi în Repub-
lica Moldova pe un termen ce depãºeºte ºase luni, trebuie declarate în mod
obligatoriu la organele vamale ºi ulterior luate la evidenþã în subdiviziunea de
înmatriculare a transportului ºi calilficare a conducãtorilor auto de la locul de trai.
34. Permisele de conducere internaþionale, eliberate în conformitate cu
cerinþele Convenþiei internaþionale asupra circulaþiei rutiere, încheiate la 8
noiembrie 1968 la Viena, sînt valabile pe teritoriul Republicii Moldova numai
pentru conducerea mijloacelor de transport care participã la traficul internaþional
(cãlãtorii turistice, transport internaþional de încãrcãturi, misiuni de serviciu cu
durta de pînã la un an).
În cazul în care titularul permisului de conducere internaþional se stabileºte
cu domiciliul în Republica Moldova acest permis de conducere va fi substituit
cu un permis de conducere eliberat în Republica Moldova.
35. Cetãþenii strãini ºi apatrizii, cu cel puþin 30 de zile înaintea expirãrii
termenului de valabilitate a permisului de ºedere sau a buletinului de identitate,
sînt obligaþi sã se adreseze organelor competente pentru obþinerea unui nou act.
În cazul pierderii actelor de identitate, cererea respectivã se depune imediat.
36. Cetãþenilor strãini cu domiciliu stabil în Republica Moldova care, din
diferite motive, în decurs de un an nu au avut posibilitatea de a prelungi termenul
de valabilitate a actelor lor de identitate sau nu pot prezenta acte noi, li se
elibereazã, la cerere, buletine de identitate pentru apatrizi.
În cazul în care titularul buletinului de identitate pentru apatrizi va prezenta
ulterior la organele afacerilor interne paºaportul naþional valabil al þãrii respec-
tive, lui i se va elibera permis de ºedere pentru cetãþenii strãini.
37. Buletinul de identitate, paºaportul ºi permisul de ºedere pentru cetãþenii
strãini ºi apatrizi se retrag de cãtre organele competente, dacã titularul lor:
429
a) a prezentat premeditat date false;
b) este recunoscut de judecatã vinovat de sãvîrºirea unei infracþiuni;
c) desfãºoarã sau intenþioneazã sã desfãºoare activitãþi, care pun în pericol
securitatea naþionalã, ordinea publicã, liniºtea, sãnãtatea sau morala socialã,
drepturile ºi libertãþile cetãþenilor;
d) nu are mijloace legale de existenþã;
e) i s-a redus termenul acordat de ºedere în Republica Moldova;
f) a sãvîrºit contravenþii administrative, a încãlcat regulamentele vamale
sau regimul de trecere a frontierei de stat;
g) urmeazã sã fie expulzat din þarã;
h) ºi-a încheiat studiile sau a fost exmatriculat;
i) contractul de muncã încheiat cu el a fost reziliat sau a expirat termenul lui
de valabilitate;
î) adeverinþa de imigrant ºi autorizaþia de muncã sînt anulate, suspendate
sau a expirat valabilitatea lor;
[Pct.î) în redacþia Hotãrîrii Guvernului nr. 1039 din 08.11.99]
j) temeiurile pentru eliberarea actelor respective au încetat.
38. Adoptarea deciziilor privind stabilirea cetãþenilor strãini ºi apatrizilor cu
domiciliul în Republica Moldova þine de competenþa Departamentului Tehnologii
Informaþionale.
39. Cetãþenii strãini ºi apatrizii cu domiciliul stabil în teritoriul Republicii
Moldova se iau la evidenþã în modul prevãzut pentru cetãþenii Republicii Moldova.
40. Tranzitarea teritoriului Republicii Moldova de cãtre cetãþenii strãini ºi
apatrizii, care realizeazã trafic internaþional auto de mãrfuri, se efectueazã în
temeiul autorizaþiei respective de trecere a frontierei de stat cu prezentarea
obligatorie a certificatului medical privind examenul la SIDA cu test de laborator
negativ ºi a actelor valabile pentru intrarea în statul limitrof.
41. Vizele de tranzit nu permit staþionarea în teritoriul Republicii Modlova
peste termenele lor de valabilitate.
Persoanele care tranziteazã Republica Moldova fãrã vize nu pot rãmîne în
teritoriul ei mai mult de 72 de ore.
Vizele de tranzit se vor elibera cetãþenilor strãini ºi apatrizilor la prezentarea
vizelor de intrare în þara terþã.
42. Tranzitarea teritoriului Republicii Moldova fãrã vize se permite:
în cazul cãlãtoriei cu transportul aerian fãrã escalã pe teritoriul Republicii
Moldova;
în cazul cãlãtoriei spre þara de destinaþie cu transbordarea în aeroportul
Republicii Moldova, pasagerii avînd asupra lor actele necesare de intrare în
þara de destinaþie ºi biletele de cãlãtorie ce confirmã data zborului din acest
aeroport. În atare situaþie durata ºederii în teritoriul Republicii Moldova nu poate
depãºi 24 de ore.
430
Totodatã, pasagerii nu au dreptul de a pãrãsi teritoriul aeroportului;
cetãþenilor statelor cu care Republica Moldova are încheiate acorduri
internaþionale în domeniu.
43. Cetãþenii strãini ºi apatrizii, care cãlãtoresc cu transportul auto ºi se aflã
în tranzit în teritoriul Republicii Moldova, se deplaseazã spre punctul de trecere
a frontierei pe drumurile destinate comunicaþiilor auto internaþionale.
44. Cetãþenilor strãini ºi apatrizilor, care tranziteazã teritoriul Republicii
Moldova cu transportul feroviar, li se permite, la staþiile de cale feratã, ieºirea
din vagoane pe perioada de staþionare a trenului.
45. Cetãþenii strãini ºi apatrizii, care se aflã în tranzit ºi staþioneazã forþat în
teritoriul Republicii Moldova mai mult de 72 de ore, sînt obligaþi sã-ºi legalizeze
la organele competente, în decursul a 24 de ore, ºederea în Republica Moldova.
46. Staþionarea se considerã forþatã în caz de:
calamitãþi naturale;
reparaþie a mijloacelor de transport auto;
boalã (atunci cînd, potrivit concluziei medicului, continuarea cãlãtoriei
prezintã pericol pentru sãnãtatea bolnavului);
reþinere a îmbarcãrii dintr-un tip de transport în altul.
47. În caz de staþionare forþatã, cetãþenilor strãini ºi apatrizilor li se oferã
posibilitatea de a se afla în raza localitãþii respective pînã la lichidarea cauzelor
care au generat-o.
48. Pentru legalizarea ºederii în caz de staþionare forþatã, cetãþeanul strãin ºi
apatridul este obligat sã prezinte la organul competent urmãtoarele documente:
cererea personalã în scris;
actul de identitate;
certificatul organizaþiei respective, care confirmã motivele ºi durata staþionãrii;
bonul de platã a taxei de stat.
49. Pe timpul staþionãrii forþate, cetãþenii strãini ºi apatrizii pot fi cazaþi în
orice hotel.
În cazuri excepþionale, organele competente pot autoriza cazarea lor la gazde
particulare.
50. Organele competente sînt în drept sã reþinã un cetãþean strãin sau un
apatrid în cazurile prevãzute de legislaþia în vigoare.
În cazul reþinerii, cetãþeanului strãin sau apatridului i se aduce la cunoºtinþã
motivul reþinerii ºi învinuirea, formulate în limba pe care acesta o înþelege,
explicîndu-i-se concomitent drepturile ºi obligaþiunile procedurale.
În cazul arestului unui cetãþean strãin sau unui apatrid, organele competente
sînt obligate sã anunþe despre aceasta în termen de 48 de ore misiunile diplomatice
sau consulare ale statului, al cãrui cetãþean este persoana în cauzã, ori misiunile
diplomatice sau consulare ale statului, care i-a eliberat actul de identitate.
431
51. Pentru încãlcarea prezentelor Reguli, cetãþenii strãini ºi apatrizii,
funcþcionarii publici ºi persoanele particulare poartã rãspundere în conformitate
52. Cetãþenilor strãini ºi apatrizilor, care nu au motive de ºedere în þarã sau
care au încãlcat legile, li se poate reduce termenul de ºedere în Republica Moldova.
Reducerea termenului de ºedere în þarã este efectuatã de cãtre organele
afacerilor interne.
Hotãrîrea despre reducerea termenului de ºedere în Republica Moldova se
emite în baza examinãrii demersului în scris al organizaþiilor, instituþiilor de
învãþãmînt ºi persoanelor particulare, care au invitat cetãþenii strãini sau apatrizii,
precum ºi în cazul constatãrii de cãtre colaboratorul poliþiei sau Serviciului de
Informaþii ºi Securitate al Republicii Moldova a contravenþiilor sãvîrºite de cãtre
cetãþenii strãini ºi apatrizi.
[Alin.3 pct.52 modificat prin Hotãrîrea Guvernului nr. 1269 din 20.12.2000]
53. Reducerea termenului de ºedere a cetãþenilor strãini ºi apatrizilor, sosiþi
în Republica Moldova pe termen de pînã la 90 de zile, se va face prin aplicarea
ºtampilei ºi consemnarea în actul de identitate a inscripþiei privind reducerea
termenului de ºedere.
Cetãþenilor strãini ºi apatrizilor, cãrora li s-au eliberat permise de ºedere
sau buletine de identitate, la luarea deciziei despre reducerea termenului de
ºedere în Republica Moldova li se vor retrage documentele eliberate, cu
aplicarea în actul de identitate a ºtampilei ºi inscripþiei respective.
Cetãþenilor strãini domiciliaþi permanent în Republica Moldova, la expirarea
termenului de valabilitate a permisului de ºedere, în baza dovezilor ce confirmã
absenþa lor pe teritoriul republicii o perioadã mai mare de 6 luni, prin decizia
Ministerului Afacerilor Interne li se va reduce termenul de ºedere.
Pentru plecarea din þarã a cetãþenilor strãini ºi apatrizilor, cãrora li se re-
duce termenul de ºedere, precum ºi cetãþenilor statelor cu care Republica
Moldova întreþine un regim de vize, Departamentul Tehnologii Informaþionale
le va elibera vize de ieºire.
[Pct.53 modificat ºi completat prin Hotãrîrea Guvernului nr. 773
din 03.08.2001]
54. Cetãþenii strãini ºi apatrizii, cãrora li s-a redus termenul de ºedere în
þarã, sînt obligaþi sã pãrãseascã teritoriul Republicii Moldova la data stabilitã.
55. La înmînarea actelor de identitate, organele de poliþie, reprezentanþii
ministerelor, departamentelor, organizaþiilor ºi instituþiilor de învãþãmînt sînt
obligaþi sã comunice cetãþeanului strãin sau apatridului, contra semnãturã,
despre reducerea termenului de ºedere în Republica Moldova ºi obligaþiunea
acestuia de a pãrãsi teritoriul ei în termenul stabilit, iar în cazul neîndeplinirii
deciziei în cauzã sã-l avertizeze cã va fi expulzat.
56. Materialele privind expulzarea cetãþenilor strãini ºi apatrizilor sînt înaintate
spre examinare instanþei judecãtoreºti la iniþiativa organelor afacerilor interne sau
432
ale Serviciului de Informaþii ºi Securitate al Republicii Moldova cu sesizarea ulterioarã
a Ministerului Afacerilor Interne ºi Departamentului Tehnologii Informaþionale.
Hotãrîrea de expulzare se adoptã de judecãtoria, în circumscripþia cãreia a
fost depistat ori domiciliazã cetãþeanul strãin sau apatridul.
57. În cazurile necesare, organizaþia primitoare, care a invitat cetãþeni strãini
sau apatrizii ºi le-a asigurat ºederea în teritoriul Republicii Moldova, precum ºi
ministerele ºi departamentele interesate prezintã organelor afacerilor interne
un demers referitor la expulzarea lor.
58. În vederea executãrii hotãrîrii instanþei judecãtoreºti sau punerii în
aplicare a mãsurii de expulzare, Ministerul Afacerilor Interne poate reþine
cetãþeanul strãin sau apatridul pe o perioadã ce nu depãºeºte termenul stabilit
de legislaþia în vigoare.
59. Sînt supuºi expulzãrii cetãþenii strãini ºi apatrizii care:
a) au atentat la securitatea naþionalã ºi au încãlcat ordinea publicã;
b) au pãtruns ilicit în teritoriul Republicii Moldova;
c) au comis infracþiuni grave sau infracþiuni repetate, dupã ispãºirea pedepsei;
d) se aflã în þarã fãrã vizã de intrare, permis de ºedere sau buletin de identitate
valabile;
e) au vize de ºedere expirate sau în situaþia în care atare vize nu sînt
necesare a cãror ºedere în þarã a depãºit termenul de trei luni;
f) în timp de 10 zile dupã expirarea termenului permisului de ºedere sau al
buletinului de identitate nu au depus o cere de a li se libera unul nou;
g) nu au pãrãsit teritoriul þãrii în decursul a 10 zile din data în care li s-a
refuzat eliberarea permisului de ºedere sau buletinului de identitate;
h) se eschiveazã de la examenul medical sau supravegherea medicalã ori
ale cãror teste în timpul ºederii în þarã au demonstrat cã sînt seropozitivi sau
bolnavi de SIDA;
i) au încãlcat regulile vamale;
î) refuzã sã plece din þarã la expirarea termenului de ºedere stabilit;
j) au adus sau au încercat sã aducã ilicit în Republica Moldova alþi cetãþeni;
k) au fost depistaþi cã lucreazã sau exercitã activitãþi aducãtoare de profit
fãrã a deþine autorizaþia respectivã de încadrare în muncã;
l) au comis falsificãri ori au folosit diferite documente sau certificate false;
m) au declarat premeditat date personale false în scopul obþinerii vizei de
intrare, permisului de ºedere ori buletinului de identitate.
60. Cetãþenii strãini ºi apatrizii nu pot fi expulzaþi în cazurile cînd ei se aflã în
una din situaþiile în care legislaþia Republicii Moldova ºi prezentele Reguli le
interzic sã pãrãseascã teritoriul þãrii.
61. Expulzarea cetãþenilor strãini ºi apatrizilor se efectueazã de cãtre
organele afacerilor interne în temeiul hotãrîrii instanþei judecãtoreºti.
433
62. Cetãþenii strãini ºi apatrizii supuºi expulzãrii sînt obligaþi sã pãrãseascã
teritoriul Republicii Moldova în termenul indicat de organele competente.
63. Îndeplinirea deciziei de expulzare se realizeazã prin aplicarea în actul
de identitate a ºtampilei ºi consemnarea menþiunii privind expulzarea
cetãþeanului strãin sau apatridului, dupã care expulzaþilor li se va ordona sã-ºi
cumpere bilet de cãlãtorie ºi sã pãrãseascã þara.
În cazurile necesare, cetãþenii strãini ºi apatrizii expulzaþi sînt predaþi în
mod oficial reprezentanþilor statului, ai cãror cetãþeni sînt, sau statului, care le-
a eliberat actul de identitate.
Cetãþenii strãini ºi apatrizii, depistaþi în timpul trecerii ilicite a frontierei de
stat, sînt returnaþi autoritãþilor oficiale ale statului, din teritoriul cãruia aceºtia au
trecut frontiera de stat.
În cazul în care returnarea lor nu este prevãzutã printr-un acord încheiat de
Republica Moldova cu statul în cauzã, se vor întreprinde mãsurile cuvenite
pentru a-i expulza din teritoriul þãrii.
64. Cetãþenilor supuºi expulzãrii ai statelor cu care Republica Moldova
întreþine un regim de vize Departamentul Tehnologii Informaþionale le va elibera
vize de ieºire.
65. Organele competente, care efectueazã controlul în punctele de trecere a
frontierei de stat, sînt obligate sã expedieze în termen de 24 de ore Ministerului
Afacerilor Interne informaþia privind ieºirea din teritoriul Republicii Moldova a
cetãþenilor strãini ºi apatrizilor expulzaþi sau cãrora li s-a redus termenul de ºedere.
66. Organele de poliþie cu competenþe în problemele transportãrii sub escortã
a cetãþenilor strãini ºi apatrizilor supuºi expulzãrii se desemneazã de ministrul
afacerilor interne.
67. Cheltuielile financiare pentru expulzarea cetãþenilor strãini ºi apatrizilor
le vor suporta cetãþenii strãini ºi apatrizii expulzaþi, organizaþia sau persoanele
particulare care i-au invitat în Republica Moldova, precum ºi cãlãuzele depistate
în momentul organizãrii intrãrii ilicite în þarã a cetãþenilor strãini ºi apatrizilor.
68. În cazul expulzãrii unor cetãþeni strãini sau apatrizi care nu dispun de
mijloace financiare, cheltuielile pentru expulzarea lor, precum ºi pentru construirea,
amenajarea, întreþinerea ºi funcþionarea locurilor de cazare special adaptate,
hrana ºi asigurarea necesitãþilor vitale ale acestora pe întreaga perioadã pînã la
predarea lor misiunilor diplomatice sau consulare ale statului, ai cãror cetãþeni
sînt, ori misiunilor diplomatice sau consulare ale statului, care le-a eliberat actele
de identitate, inclusiv cheltuielile de transportare, le va suporta bugetul de stat.
69. Controlul asupra respectãrii prezentelor Reguli va fi exercitat de Ministerul
Afacerilor Interne, Departamentul Tehnologii Informaþionale în interacþiune cu
Serviciul de Informaþii ºi Securitate al Republicii Moldova.
[Anexa nr. 2 în redacþia Hotãrîrii Guvernului nr. 200 din 24.02.98]
434
PENTRU APROBAREA REGULAMENTULUI CU PRIVIRE
LA PROCEDURA DOBÎNDIRII ªI PIERDERII
CETÃÞENIEI REPUBLICII MOLDOVA1
Nr. 197 din 12.03.2001
Întru executarea Legii cetãþeniei Republicii Moldova nr. 1024-XIV din 2 iunie
2000 (Monitorul Oficial, 2000, nr. 98-101, art. 709), Guvernul Republicii Moldova
HOTÃRÃªTE:
1. Se aprobã Regulamentul cu privire la procedura dobîndirii ºi pierderii
cetãþeniei Republicii Moldova (se anexeazã).
2. Se pune în sarcina Ministerului Educaþiei verificarea nivelului cunoaºterii
prevederilor Constituþiei Republicii Moldova ºi a limbii de stat, precum ºi
eliberarea adeverinþelor ce confirmã susþinerea examenului de cãtre persoanele
care solicitã dobîndirea, redobîndirea cetãþeniei Republicii Moldova ºi domiciliazã
legal ºi obiºnuit pe teritoriul republicii, iar în cazul solicitanþilor care domiciliazã
legal ºi obiºnuit în strãinãtate Ministerului Afacerilor Externe, reprezentanþelor
diplomatice ºi instituþiilor consulare.
[Pct.2 modificat prin Hot.Guv. nr. 1452 din 08.12.03, în vigoare 19.12.03]
3. Ministerul Educaþiei cu Departamentul Relaþii Naþionale ºi Funcþionarea
Limbilor, în termen de o lunã, vor elabora ºi prezenta spre examinare Guvernului
Republicii Moldova Regulamentul cu privire la modul de verificare a nivelului
cunoaºterii prevederilor Constituþiei Republicii Moldova ºi a limbii de stat.
[Pct.3 modificat prin Hot.Guv. nr. 1452 din 08.12.03, în vigoare 19.12.03]
4. Se abrogã:
Hotãrîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 800 din 9 decembrie 1992
Despre aprobarea Instrucþiunii cu privire la modul de perfectare a documentelor
privind cetãþenia Republicii Moldova (Monitorul Parlamentului Republicii
Moldova, 1992, nr. 12, art. 390);
Hotãrîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 262 din 13 mai 1996 Pentru
introducerea unor modificãri în Instrucþiunea cu privire la modul de perfectare a
documentelor privind cetãþenia Republicii Moldova (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 1996, nr. 40-41, art. 331).
1
435
REGULAMENTUL CU PRIVIRE LA PROCEDURA DOBÎNDIRII ªI
PIERDERII CETÃÞENIEI REPUBLICII MOLDOVA1
Notã: În tot textul Regulamentului sintagmele Ministerul Afacerilor Interne

ºi organele afacerilor interne se substituie, respectiv, prin sintagmele Departa-
mentul Tehnologii Informaþionale ºi organele teritoriale ale Departamentului
Tehnologii Informaþionale conform Hotãrîrii Guvernului nr. 1452 din 08.12.03
1. Prezentul Regulament stabileºte modul de perfectare a documentelor

necesare pentru dobîndirea, redobîndirea, renunþarea sau retragerea cetãþeniei
Republicii Moldova. Problemele cetãþeniei Republicii Moldova sînt soluþionate în
baza Constituþiei ºi Legii cetãþeniei Republicii Moldova nr. 1024-XIV din 2 iunie
2000 (Monitorul Oficial, 2000, nr. 98-101, art. 709), acordurilor internaþionale la
care Republica Moldova este parte ºi altor acte normative ale Republicii Moldova.
I. MODUL DE DEPUNERE A CERERILOR DE DOBÎNDIRE

SAU REDOBÎNDIRE A CETÃÞENIEI REPUBLICII MOLDOVA
Dobîndirea prin recunoaºtere a cetãþeniei Republicii Moldova
de cãtre persoanele care domiciliazã legal ºi obiºnuit pe teritoriul
Republicii Moldova
2. Persoana care are dreptul de a fi recunoscutã cetãþean al Republicii Moldova
conform articolului 12 alineatul (1) din Legea cetãþeniei Republicii Moldova prezintã
la organul teritorial al Departamentului Tehnologii Informaþionale în a cãrui razã
îºi are domiciliul, o cerere de modelul stabilit (anexa nr. 1), adresatã Preºedintelui
Republicii Moldova, la care se anexeazã în fiecare caz aparte urmãtoarele
documente:
a) copia certificatului de naºtere;
b) copia certificatului de naºtere a unuia din pãrinþi, bunelului sau bunicii,
adeverinþa de la locul de domiciliu, alte documente, care confirmã domicilierea
solicitantului sau a strãmoºilor acestuia pe teritoriul Basarabiei, în Nordul
Bucovinei, þinutul Herþa ºi Republica Autonomã Sovieticã Socialistã
Moldoveneascã pînã la 28 iunie 1940;
c) copia actului de identitate.
3. Cererile ºi documentele necesare se expediazã la Departamentul
Tehnologii Informaþionale spre examinare ºi luarea deciziei. În urma examinãrii
se întocmeºte un aviz în baza cãruia solicitantului i se elibereazã actele de
identitate ale cetãþeanului Republicii Moldova. Termenul examinãrii cererilor nu
poate depãºi o lunã.
4. Cererile pot fi depuse personal sau prin mandatar, ultimul dispunînd de
procura autentificatã de notar.
1
Aprobat prin Hotãrîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 197 din 12 martie 2001.
436
Dobîndirea prin naturalizare a cetãþeniei Republicii Moldova
de cãtre persoanele care domiciliazã legal ºi obiºnuit pe teritoriul
Republicii Moldova
5. Persoana care solicitã sã dobîndeascã cetãþenia Republicii Moldova prin
naturalizare, conform articolului 17 din Legea cetãþeniei Republicii Moldova,
avînd domiciliul legal ºi obiºnuit pe teritoriul Republicii Moldova, depune, la
organul teritorial al Departamentului Tehnologii Informaþionale, în a cãrui razã
îºi are domiciliul, cerere-chestionar adresatã Preºedintelui Republicii Moldova
de model stabilit (anexa nr. 2), în douã exemplare, cu anexarea în fiecare caz
aparte a urmãtoarelor documente:
a) autobiografia, în care se indicã data ºi temeiul stabilirii cu domiciliul în
Republica Moldova, date despre starea civilã, locul domiciliului, activitatea de
muncã, date despre rudele apropiate: pãrinþi, soþ (soþie), copii;
b) adeverinþa de la domiciliu despre componenþa familiei;
c) bonul de platã a taxei de stat;
d) patru fotografii de mãrimea 4,5x3,5 cm;
e) adeverinþa cã nu deþine cetãþenia anterioarã sau adeverinþa despre
aprobarea renunþãrii la aceastã cetãþenie. Adeverinþa despre renunþarea la
cetãþenia unui alt stat poate fi prezentatã ºi dupã emiterea hotãrîrii Comisiei
pentru problemele cetãþeniei ºi acordãrii de azil politic de pe lîngã Preºedintele
Republicii Moldova privind aprobarea acordãrii cetãþeniei;
f) adeverinþa de la locul de muncã sau de studii. Persoanele care nu sînt
plasate în cîmpul muncii prezintã o adeverinþã de la autoritatea administraþiei
publice locale despre sursele sale legale de existenþã (venit obþinut în urma
activitãþii comerciale sau particulare, pensie, bursã, pensie alimentarã, ajutor
de ºomaj ºi indemnizaþie pentru copii, întreþinere materialã de la membrii familiei,
economii financiare ºi depozite);
g) adeverinþa despre susþinerea examenului de cunoaºtere a limbii de stat
ºi a prevederilor Constituþiei Republicii Moldova;
h) copia actului de identitate sau altã dovadã privind domicilierea solicitantului
pe teritoriul Republicii Moldova sau cãsãtoria cu un cetãþean al Republicii
Moldova.
6. În scopul confirmãrii informaþiei prezentate în cererea-chestionar pot fi
solicitate ºi alte documente: copiile actelor de identitate; copiile certificatelor de
naºtere ale copiilor minori, de înfiere, de cãsãtorie, de divorþ, de deces; hotãrîri
ale instanþei de judecatã, autentificate în modul stabilit.
7. Cererea-chestionar se considerã primitã spre examinare din momentul
prezentãrii tuturor documentelor necesare.
8. Persoana care are temei de a dobîndi, redobîndi cetãþenia Republicii
Moldova, la solicitare, poate obþine o adeverinþã (anexa nr. 3) prin care i se
garanteazã acordarea cetãþeniei.
437
Redobîndirea cetãþeniei Republicii Moldova de cãtre persoanele
care domiciliazã legal ºi obiºnuit pe teritoriul Republicii Moldova
9. Persoana care solicitã redobîndirea cetãþeniei Republicii Moldova depune
la organul teritorial al Departamentului Tehnologii Informaþionale, în a cãrui
razã îºi are domiciliul, cererea-chestionar adresatã Preºedintelui Republicii
Moldova de model stabilit (anexa nr. 2) în douã exemplare ºi prezintã
urmãtoarele documente:
a) autobiografia, în care se indicã data ºi temeiul stabilirii cu domiciliul în
Republica Moldova, date despre starea civilã, locul domiciliului, activitatea de
muncã, date despre rudele apropiate: pãrinþi, soþ (soþie), copii, motivul pierderii
cetãþeniei;
c) adeverinþa privind renunþarea la cetãþenie sau copia hotãrîrii privind
retragerea cetãþeniei Republicii Moldova;
d) copia actului de identitate;
f) patru fotografii de mãrimea 4,5x3,5 cm.
10. Cererile de redobîndire a cetãþeniei Republicii Moldova se examineazã
conform procedurii stabilite în capitolul IV.
Dobîndirea ºi redobîndirea cetãþeniei Republicii Moldova
de cãtre persoanele care domiciliazã legal ºi obiºnuit în strãinãtate
11. Persoana care solicitã sã dobîndeascã cetãþenia Republicii Moldova prin
recunoaºtere, în baza articolului 12, alineatul (1), literele a)-c) din Legea cetãþeniei
Republicii Moldova, avînd domiciliu legal ºi obiºnuit în strãinãtate, depune cererea-
chestionar adresatã Preºedintelui Republicii Moldova (anexa nr. 1), la
reprezentanþa diplomaticã sau instituþia consularã a Republicii Moldova în þara
de domiciliere, la care se anexeazã în fiecare caz aparte urmãtoarele documente:
a) copia certificatului de naºtere;
b) copia certificatului de naºtere al unuia din pãrinþi, bunei, adeverinþa de la
locul de domiciliu, alte documente, care confirmã domicilierea solicitantului sau a
strãmoºilor acestuia pe teritoriul Basarabiei, în Nordul Bucovinei, þinutul Herþa ºi
Republica Autonomã Sovieticã Socialistã Moldoveneascã pînã la 28 iunie 1940;
c) copia actului de identitate;
d) cazierul judiciar în þara de domiciliere.
Cererea este primitã spre examinare în conformitate cu cerinþele menþionate
în punctele 3 ºi 4 ale prezentului Regulament ºi se examineazã în termen de
pînã la 3 luni.
12. Persoana care solicitã sã dobîndeascã cetãþenia Republicii Moldova
prin naturalizare, conform articolului 17 din Legea cetãþeniei Republicii Moldova,
avînd domiciliu legal ºi obiºnuit în strãinãtate, depune cererea-chestionar,
adresatã Preºedintelui Republicii Moldova, în trei exemplare (anexa nr. 4), la
438
de domiciliere ºi prezintã urmãtoarele documente:
a) autobiografia, în care se indicã perioada de domiciliere în Republica
Moldova ºi de stabilire în strãinãtate cu domiciliul permanent, date despre starea
civilã, locul domiciliului, activitatea de muncã, date despre rudele apropiate:
pãrinþi, soþ (soþie), copii;
b) adeverinþa de la domiciliu a solicitantului despre componenþa familiei;
c) bonul de platã a taxei de stat;
d) patru fotografii de mãrimea 4,5x3,5 cm;
e) adeverinþa cã nu deþine cetãþenia anterioarã sau adeverinþa drespre
aprobarea renunþãrii la aceastã cetãþenie. Adeverinþa despre renunþarea la
cetãþenia unui alt stat poate fi prezentatã ºi dupã emiterea hotãrîrii Comisiei
pentru problemele cetãþeniei ºi acordãrii de azil politic de pe lîngã Preºedintele
Republicii Moldova privind aprobarea acordãrii cetãþeniei;
f) adeverinþa de la locul de muncã sau de studii. Persoanele care nu sînt
plasate în cîmpul muncii prezintã o adeverinþã de la autoritãþile administraþiei
publice locale despre sursele sale legale de existenþã (venit obþinut în urma
activitãþii comerciale sau particulare, pensie, bursã, pensie alimentarã, ajutor
material de ºomaj ºi indemnizaþie pentru copii, întreþinere materialã de la membrii
familiei, economii financiare ºi depozite);
g) adeverinþa despre susþinerea examenului de cunoaºtere a limbii de stat
ºi a prevederilor Constituþiei Republicii Moldova;
h) copia actului de identitate sau altã dovadã de domiciliere pe teritoriul
Republicii Moldova sau privind cãsãtoria cu un cetãþean al Republicii Moldova;
i) cazierul judiciar în þara de domiciliere. Cererea este primitã spre examinare
în conformitate cu cerinþele menþionate în punctele 6 ºi 7 ale prezentului
Regulament ºi se examineazã în corespundere cu legislaþia în vigoare.
13. Persoana care solicitã sã redobîndeascã cetãþenia Republicii Moldova,
avînd domiciliu legal ºi obiºnuit în strãinãtate depune cererea-chestionar,
adresatã Preºedintelui Republicii Moldova, în trei exemplare (anexa nr. 4), la
de domiciliere ºi prezintã urmãtoarele documente:
a) autobiografia, în care se indicã perioada de domiciliere în Republica
Moldova ºi de stabilire cu domiciliul în strãinãtate, date despre starea civilã,
locul domiciliului, activitatea de muncã, date despre rudele apropiate: pãrinþi,
soþ (soþie), copii, motivul pierderii cetãþeniei;
c) adeverinþa privind renunþarea la cetãþenie sau copia hotãrîrii privind
retragerea cetãþeniei Republicii Moldova;
d) copia actului de identitate;
f) patru fotografii de mãrimea 4,5x3,5 cm;
g) cazierul judiciar în þara de domiciliere.
439
14. Dacã în þara de reºedinþã a solicitantului nu este înfiinþatã sau nu funcþio-
neazã reprezentanþa diplomaticã sau instituþia consularã a Republicii Moldova,
acesta poate depune cerere la Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova.
[Cap.I în redacþia Hotãrîrii Guvernului nr. 1452 din 08.12.03,
II. MODUL DE DEPUNERE A CERERILOR DE RENUNÞARE

LA CETÃÞENIA REPUBLICII MOLDOVA
Renunþarea la cetãþenia Republicii Moldova a persoanelor care
domiciliazã legal ºi obiºnuit pe teritoriul Republicii Moldova
15. Persoana cu domiciliul legal ºi obiºnuit pe teritoriul Republicii Moldova,
care renunþã la cetãþenia Republicii Moldova, depune la organul teritorial al
Departamentului Tehnologii Informaþionale în a cãrui razã are domiciliu, o cerere-
chestionar de renunþare la cetãþenia Republicii Moldova, în douã exemplare,
adresatã Preºedintelui Republicii Moldova (anexa nr. 4).
La cerere-chestionar se anexeazã:
a) autobiografia;
c) certificat de la centrul militar pentru recruþii care domiciliazã legal ºi obiºnuit
pe teritoriul Republicii Moldova, ce confirmã cã solicitantul nu a primit ordin de
chemare sau nu se aflã în serviciu militar în termen sau de alternativã;
d) bonul de platã a taxei de stat;
e) patru fotografii de mãrimea 4,5 x 3,5 (cm);
f) adeverinþa deþinerii sau dobîndirii cetãþeniei unui alt stat ori garanþia
dobîndirii unei alte cetãþenii.
[Pct.15(8) modificat prin Hot.Guv. nr. 1452 din 08.12.03,
[Pct.9 exclus prin Hot.Guv. nr. 1452 din 08.12.03, în vigoare 19.12.03]
[pct.10-12 devin 16-18]
16. Pãrinþii care renunþã la cetãþenia Republicii Moldova, pot depune cerere
de pãstrare a cetãþeniei Republicii Moldova pentru copiii lor.
17. În cazul în care ambii pãrinþi sînt cetãþeni ai Republicii Moldova ºi unul
dintre ei renunþã la cetãþenie, depunînd o cerere de renunþare la cetãþenia
Republicii Moldova împreunã cu copilul, celãlalt pãrinte prezintã o declaraþie,
autentificatã de notar, în care consimte la renunþarea cetãþeniei Republicii
Moldova a copilului.
18. Cererea privind renunþarea la cetãþenia Republicii Moldova a persoanei
care nu a împlinit vîrsta de 18 ani se examineazã, la demersul pãrinþilor sau a
reprezentantului ei legal, depus împreunã cu copia certificfatului de naºtere a
copilului, autentificate de notar. Copiii în vîrstã de la 14 pînã la 18 ani îºi dau
consimþãmîntul sãu exprimat în scris ºi autentificat de notar.
440
19. Persoana cãreia i s-a aprobat renunþarea la cetãþenia Republicii Moldova,
dar care, în pofida garanþiei, nu a dobîndit cetãþenia unui alt stat, adicã a devenit
apatridã, depune la organul teritorial al Departamentului Tehnologii Informaþio-
nale în a cãrui razã îºi are domiciliul, iar în cazul persoanei cu domiciliul legal ºi
obiºnuit în strãinãtate, la reprezentanþa diplomaticã sau instituþia consularã a
Republicii Moldova o cerere prin care solicitã reintegrarea în cetãþenia Republicii
Moldova. La cerere se anexeazã urmãtoarele documente:
a) copia actului de identitate;
b) adeverinþa privind renunþarea la cetãþenia Republicii Moldova;
c) adeverinþa privind neapartenenþa, în pofida garanþiei, la cetãþenia statului
respectiv.
Departamentul Tehnologii Informaþionale sau Ministerul Afacerilor Externe
va înainta propuneri privind abrogarea decretului Preºedintelui þãrii în partea
ce þine de aprobarea renunþãrii la cetãþenia Republicii Moldova persoanei care
a solicitat reintegrarea în cetãþenie conform alineatului unu al prezentului punct.
[Pct.19 introdus prin Hotãrîrea Guvernului nr. 1452 din 08.12.03,
în vigoare 19.12.03] [pct.13-14 devin 20-21]
Renunþarea la cetãþenia Republicii Moldova a persoanelor cu
domiciliul legal ºi obiºnuit în strãinãtate
20. Cetãþeanul Republicii Moldova cu domiciliul legal ºi obiºnuit în strãinãtate,
care renunþã la cetãþenia Republicii Moldova, depune cerere-chestionar, adresatã
Preºedintelui Republicii Moldova (anexa nr. 3), în trei exemplare, la reprezentanþele
diplomatice sau instituþiile consulare ale Republicii Moldova în þara de domiciliere,
iar în cazurile menþionate în punctul 7 al prezentului Regulament cererea-
chestionar se depune la Ministerul Afacerilor Externe. La cerere-chestionar se
anexeazã documentele enumerate în punctul 8 al prezentului Regulament.
21. Pentru persoanele care nu au atins vîrsta de 18 ani cererile de renunþare
la cetãþenia Republicii Moldova se depun conform cerinþelor menþionate în
punctele 11, 12 ºi 13 ale prezentului Regulament. Documentele enumerate în
punctele 11 ºi 12 se autentificã de reprezentanþele diplomatice sau de instituþiile
consulare ale Republicii Moldova.
III. MODUL DE ÎNAINTARE A PROPUNERILOR

PRIVIND RETRAGEREA CETÃÞENIEI REPUBLICII MOLDOVA
[La cap.III pct.15-16 devin, respectiv, pct.22-23]
[conform Hotãrîrii Guvernului nr. 1452 din 08.12.03, în vigoare 19.12.03]
22. Propunerile privind retragerea cetãþeniei Republicii Moldova persoanelor,
cu domiciliul legal ºi obiºnuit pe teritoriul republicii, sînt înaintate Preºedintelui
Republicii Moldova de Departamentul Tehnologii Informaþionale. În privinþa
persoanelor cu domiciliul legal ºi obiºnuit în strãinãtate, propunerile respective
sînt înaintate de Ministerul Afacerilor Externe direct sau prin intermediul
reprezentanþelor diplomatice sau al instituþiilor consulare ale Republicii Moldova.
441
23. Propunerile privind retragerea cetãþeniei sînt însoþite de un aviz
argumentat semnat de ºeful organului care intervine cu aceastã propunere, iar
avizul este însoþit de materialele ce confirmã unul din temeiurile retragerii
cetãþeniei în conformitate cu Legea cetãþeniei Republicii Moldova.
IV. MODUL DE EXAMINARE A CERERILOR ªI PROPUNERILOR

PRIVIND CETÃÞENIA REPUBLICII MOLDOVA
24. Materialele privind dobîndirea, redobîndirea, retragerea cetãþeniei Repu-
blicii Moldova sau renunþarea la cetãþenie sînt verificate minuþios de cãtre orga-
nele teritoriale ale Departamentului Tehnologii Informaþionale ºi reprezentanþele
diplomatice sau instituþiile consulare ale Republicii Moldova ºi expediate la
Departamentul Tehnologii Informaþionale ºi respectiv la Ministerul Afacerilor
Externe, în termen de cel mult 20 zile din ziua recepþionãrii tuturor documentelor.
25. Departamentul Tehnologii Informaþionale ºi organele lui examineazã
materialele primite, adunã date despre solicitant, întocmeºte un aviz argumentat
ºi, împreunã cu avizele Ministerului Afacerilor Interne ºi a Serviciului de Informaþii
ºi Securitate (în cazul acordãrii redobîndirii sau retragerii cetãþeniei) ºi cu
cererea-chestionar a solicitantului îl expediazã Preºedintelui Republicii Moldova
spre soluþionare.
26. Ministerul Afacerilor Externe, reprezentanþele diplomatice ºi instituþiile
consulare ale Republicii Moldova examineazã materialele primite de la
persoanele cu domiciliu legal ºi obiºnuit în strãinãtate, adunã date despre so-
licitant, întocmeºte un aviz argumentat ºi, împreunã cu avizul Departamentului
Tehnologii Informaþionale, cu avizul Serviciului de Informaþii ºi Securitate (în
cazul acordãrii, redobîndirii sau retragerii cetãþeniei) ºi cu cererea-chestionar a
solicitantului îl expediazã Preºedintelui Republicii Moldova spre soluþionare.
27. Termenul de examinare a demersurilor de cãtre instituþiile menþionate
nu trebuie sã depãºeascã o lunã din data depunerii cererii-chestionar. În cazurile
cînd examinarea demersurilor necesitã o perioadã mai îndelungatã termenul
poate fi prelungit, dar nu va depãºi ºase luni din data depunerii cererii-chestionar.
28. Organele teritoriale ale Departamentului Tehnologii Informaþionale,
reprezentanþele diplomatice sau instituþiile consulare ale Republicii Moldova,
care primesc ºi examineazã demersurile privind cetãþenia Republicii Moldova
sînt în drept sã cearã solicitantului sã prezinte ºi alte documente care nu sînt
enumerate în prezentul Regulament, dar care au legãturã nemijlocitã cu
dobîndirea ºi pierderea cetãþeniei.
29. Limba în care se prezintã documentele pentru dobîndirea, redobîndirea
ºi renunþarea la cetãþenia Republicii Moldova este stabilitã de Legea nr. 3465
din 1 septembrie 1989 cu privire la funcþionarea limbilor vorbite pe teritoriul
Republicii Moldova.
442
V. EXECUTAREA DECRETELOR PREªEDINTELUI REPUBLICII MOLDOVA
CU PRIVIRE LA DOBÎNDIREA ªI PIERDEREA
CETÃÞENIEI REPUBLICII MOLDOVA
30. Persoana cãreia i se acordã cetãþenia Republicii Moldova prin naturali-
zare sau redobîndire va depune, în termen de ºase luni de la data intrãrii în
vigoare a decretului Preºedintelui Republicii Moldova, în faþa preºedintelui
raionului sau primarului municipiului ori, dupã caz, în faþa ºefului misiunii
diplomatice sau al oficiului consular al Republicii Moldova jurãmîntul de credinþã
faþã de Republica Moldova (anexa nr. 6).
Cetãþenia Republicii Moldova se dobîndeºte la data depunerii jurãmîntului.
31. Persoana care a dobîndit sau a redobîndit cetãþenia Republicii Moldova
ºi locuieºte legal ºi obiºnuit pe teritoriul þãrii, primeºte la organul teritorial al
Departamentului Tehnologii Informaþionale adeverinþa de acordare a cetãþeniei
Republicii Moldova (anexa nr. 7) în baza cãreia i se elibereazã buletinul de
identitate al cetãþeanului Republicii Moldova.
32. În cazul în care persoana a dobîndit sau a redobîndit cetãþenia Republicii
Moldova ºi domiciliazã legal ºi obiºnuit în strãinãtate, primeºte adeverinþa de
acordare a cetãþeniei Republicii Moldova (anexa nr. 8) prin intermediul
Ministerului Afacerilor Externe. Reprezentanþa diplomaticã sau instituþia consu-
larã a Republicii Moldova îi elibereazã solicitantului paºaport al cetãþeanului
Republicii Moldova.
33. Persoana care a renunþat la cetãþenia Republicii Moldova primeºte la
organele teritoriale ale Departamentului Tehnologii Informaþionale adeverinþa
prin care se confirmã aprobarea renunþãrii la cetãþenia Republicii Moldova (anexa
nr. 9), în baza cãreia i se elibereazã paºaportul pentru apatrizi (cînd domiciliazã
legal ºi obiºnuit pe teritoriul Republicii Moldova ºi declarã cã doreºte sã
pãrãseascã þara) sau permisul de ºedere pentru cetãþenii strãini (cînd rãmîne
sã domicilieze în Republica Moldova ºi dobîndeºte cetãþenia altui stat). Actele
care dovedesc cetãþenia Republicii Moldova se retrag.
34. Persoana care domiciliazã legal ºi obiºnuit în strãinãtate ºi a renunþat la
cetãþenia Republicii Moldova, primeºte la reprezentanþa diplomaticã sau la
instituþia consularã a Republicii Moldova, adeverinþa prin care se confirmã
aprobarea renunþãrii la cetãþenia Republicii Moldova (anexa nr. 10), cu
retragerea actelor de identitate ale Republicii Moldova.
[Pct.28 exclus prin Hot.Guv. nr. 1452 din 08.12.03, în vigoare 19.12.03]
[pct.29 devine pct.35]
35. Departamentul Tehnologii Informaþionale ºi Ministerul Afacerilor Externe
prezintã Preºedintelui Republicii Moldova semestrial informaþii referitor la
executarea decretelor cu privire la dobîndirea ºi pierderea cetãþeniei potrivit
modelului stabilit (anexa nr. 11).
443
Anexa nr. 1 la
Regulamentul cu privire la procedura
dobîndirii ºi pierderii cetãþeniei
Republicii Moldova
Preºedintelui Republicii Moldova
CERERE
Subsemnatul (a), ______________________________________________
Nãscut (ã), ___________________________________________________

ziua, luna, anul locul naºterii
domiciliat (ã) __________________________________________________
locul domicilierii
cetãþenia ____________________________________________________
denumirea þãrii
Rog sa mi se acorde cetãþenia Republicii Moldova prin recunoaºtere, în

conformitate cu articolul 12, alineatul 2, litera ___ din Legea cetãþeniei Republicii
Moldova nr. 1024-XIV din 2 iunie 2000.
Mã oblig sã respect cu sfinþenie Constituþia Republicii Moldova ºi celelalte
legi ale ei, sã nu întreprind nici o acþiune care i-ar prejudicia interesele ºi
integritatea teritorialã.
____________________ _______________________
Data Semnãtura
[Anexa nr. 1 introdusã prin Hot.Guv. nr. 1452 din 08.12.03,

în vigoare la 19.12.03]
[celelalte renumerotate]
444
Anexa nr. 2 la
Regulamentul cu privire la
procedura dobîndirii ºi pierderii
cetãþeniei Republicii Moldova
CERERE-CHESTIONAR
privind dobîndirea (redobîndirea) cetãþeniei Republicii Moldova
445
Confirm datele consemnate _______________________
în cerere-chestionar (semnãtura solicitantului)
446
Datele din cerere-chestionar ºi _______________________
fotografia sînt identice cu cele (funcþia, semnãtura ºi numele
din documentele prezentate inspectorului în clar)
447
Anexa nr. 3 la
Republicii Moldova
ADEVERINÞÃ
Cet. ________________________________________________________
(numele, prenumele)
nãscut (ã) la _____________, originar (ã) din ___________________________
domiciliat (ã) ____________________________________________________
în temeiul articolului _____________ al Legii cetãþeniei Republicii Moldova i se

garanteazã acordarea cetãþeniei Republicii Moldova, în cazul în care vor fi
prezentate dovezi despre pierderea cetãþeniei __________________________.
ªef _______________________
L.ª. Semnãtura
ªef _______________________
Semnãtura
[Anexa nr. 3 modif. prin Hot.Guv. nr. 1452 din 08.12.03,

448
Anexa nr. 4 la
CERERE-CHESTIONAR
privind cetãþenia Republicii Moldova
449
450
451
Anexa nr. 5 la
CERERE-CHESTIONAR
privind acceptarea renunþãrii la
cetãþenia Republicii Moldova
452
453
[Anexa 5 (anterioarã) exclusã prin Hot.Guv. nr. 1452 din 08.12.03,

454
Anexa nr. 6 la
Republicii Moldova
L.F.
JURÃMÎNTUL
de credinþã faþã de Republica Moldova
Eu, ________________________________________________________
(numele, prenumele)
nãscut (ã) la _____________________________________________________
(data, locul naºterii)
jur sã fiu cetãþean devotat Republicii Moldova, sã respect cu sfinþenie Constituþia
ºi celelalte legi ale ei, sã nu întreprind nici o acþiune care i-ar prejudicia interesele
ºi integritatea teritorialã.
____ _______________ 2001 _______________________

Semnãtura
455
Anexa nr. 7 la
Republicii Moldova
L.F.
L.ª.
ADEVERINÞA nr. _____
Prin prezenta se adevereºte cã dlui(dnei) ____________________________

IDNP
_________________________________________________________________
(numele, prenumele, prenumele tatãlui)
nãscut (ã), ______________________________________________________
(ziua, luna, anul ºi locul naºterii)
_________________________________________________________________
i s-a aprobat renunþarea la cetãþenia Republicii Moldova prin Decretul Preºedin-
telui Republicii Moldova nr. ______din ________________________________.
(ziua, luna, anul)
S-a aprobat renunþarea la cetãþenia Republicii Moldova copiilor minori:
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
Data eliberãrii
L.ª. _____________________________
(ziua, luna, anul)
ªef _____________________ _______________________

Semnãtura
[Anexa nr. 7 în redacþia Hot.Guv. nr. 1452 din 08.12.03, în vigoare 19.12.03]
[Anexele 8,10 excluse prin Hot.Guv. nr. 1452 din 08.12.03,
[celelalte renumerotate]
456
Anexa nr. 8 la
Republicii Moldova
L.F.
L.ª.
ADEVERINÞA nr. _____
Prin prezenta se adevereºte cã dlui(dnei) ____________________________

IDNP
_________________________________________________________________
(numele, prenumele, prenumele tatãlui)
nãscut (ã), ______________________________________________________
(ziua, luna, anul ºi locul naºterii)
_________________________________________________________________
i s-a acordat cetãþenia Republicii Moldova prin Decretul Preºedintelui Republicii
Moldova nr. ______din ____________________________________________.
(ziua, luna, anul)
S-a acordat cetãþenia Republicii Moldova copiilor minori:
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
Data eliberãrii
L.ª. _____________________________
(ziua, luna, anul)
ªef _____________________ _______________________

Semnãtura
[Anexa nr. 8 în redacþia Hot.Guv. nr. 1452 din 08.12.03,

457
Anexa nr. 9 la
Republicii Moldova
INFORMAÞIE
privind executarea decretelor Preºedintelui Republicii Moldova
Notã: Recipisele ºi fiºele jurãmintelor se anexeazã.

APROBAREA REGULAMENTULUI PRIVIND ELIBERAREA DE
INVITAÞII CETÃÞENILOR STRÃINI ªI APATRIZILOR1
Nr. 33 din 22.01.2004
În temeiul art. 8 alin.(2) lit k) din Legea nr. 1518-XV din 6 decembrie 2002
cu privire la migraþiune (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 1-2,
art. 2), Guvernul HOTÃRÃªTE:
1. Se aprobã Regulamentul privind eliberarea de invitaþii cetãþenilor strãini
ºi apatrizilor (se anexeazã).
2. Se statueazã cã vizele de intrare-ieºire în/din Republica Moldova se
elibereazã cetãþenilor strãini ºi apatrizilor de cãtre misiunile diplomatice ºi
consulare ale Republicii Moldova numai la prezentarea invitaþiilor eliberate de
cãtre Departamentul Migraþiune, cu excepþia cazurilor prevãzute expres de
legislaþia în vigoare ºi acordurile bilaterale în domeniu.
3. Ministerul Afacerilor Externe va informa misiunile diplomatice ºi consulare
ale Republicii Moldova ºi oficiile consulare de la frontiera de stat privind
autorizarea lor de a elibera vize de intrare-ieºire în/din Republica Moldova în
temeiul invitaþiilor eliberate de Departamentul Migraþiune.
1
Monitorul oficial al Republicii Moldova nr. 19-21/160 din 30.01.2004.
458
4. Se stabileºte cã invitaþiile eliberate anterior punerii în aplicare a invitaþiilor
de tip nou sînt valabile în limitele termenului indicat în ele.
5. Se abrogã punctele 24 28 din capitolul IV al Regulamentului cu privire
la modul de perfectare ºi eliberare a actelor de identitate ale Sistemului naþional
de paºapoarte, aprobat prin Hotãrîrea Guvernului nr. 376 din 6 iunie 1995
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr. 47, art. 344).
REGULAMENT PRIVIND ELIBERAREA DE INVITAÞII

CETÃÞENILOR STRÃINI ªI APATRIZILOR1
I. DISPOZIÞII GENERALE
1. Prezentul regulament stabileºte modul de eliberare de cãtre Departamen-
tul Migraþiune, la solicitarea persoanelor fizice sau juridice, inclusiv a autoritãþilor
publice, a invitaþiilor pentru perfectarea vizelor de intrare-ieºire în/din Repu-
blica Moldova a cetãþenilor strãini sau apatrizilor (în continuare invitaþie).
2. Invitaþia este un document, eliberat cetãþenilor strãini ºi apatrizilor, care
confirmã dreptul acestora de a obþine la misiunile diplomatice ºi consulare ale
Republicii Moldova ºi oficiile consulare de la frontiera de stat vize de intrare-
ieºire în/din Republica Moldova. Cetãþenii strãini ºi apatrizii care beneficiazã
de facilitãþi la vizitarea Moldovei, prevãzute în actele normative în vigoare ºi în
tratatele internaþionale la care Republica Moldova este parte, vor obþine vize
de intrare-ieºire fãrã a prezenta invitaþii din partea persoanelor fizice ºi juridice
din Republica Moldova.
3. Vizele pentru delegaþiile ºi persoanele oficiale invitate de cãtre Preºedintele
Republicii Moldova, Parlament, Guvern, precum ºi pentru persoanele invitate
de cãtre organizaþiile internaþionale, misiunile diplomatice ºi consulare strãine
acreditate în Republica Moldova sînt perfectate de cãtre misiunile diplomatice
ºi consulare ale Republicii Moldova acreditate peste hotare ºi la punctele de
trecere a frontierei de stat în baza solicitãrilor prezentate Ministerului Afacerilor
Externe. Ministerul Afacerilor Externe informeazã Departamentul Migraþiune
despre vizele perfectate.
4. Invitaþia este document de strictã evidenþã, unic pe întreg teritoriul Republicii
Moldova ºi este valabil în limita termenului indicat în el, înscrierile fiind lizibile ºi
fãrã corectãri. Invitaþia se semneazã de persoanele responsabile, desemnate
prin ordinul directorului general al Departamentului Migraþiune, ºi se autentificã
prin aplicarea ºtampilei Departamentului Migraþiune cu Stema de Stat a Republicii
1
Aprobat prin Hotãrîrea Guvernului nr. 33 din 22 ianuarie 2004.
459
Moldova cu diametrul de 29 mm. Modelul invitaþiei este elaborat de Departamentul
Migraþiune ºi, dupã coordonarea lui cu Ministerul Afacerilor Externe, este aprobat
prin ordinul directorului general al Departamentului Migraþiune.
5. Dreptul de a invita cetãþeni strãini ºi apatrizi pentru ºedere temporarã îl
au persoanele fizice cu domiciliu permanent în Moldova, care au atins vîrsta de
18 ani ºi care au capacitate de exerciþiu deplinã, ºi persoanele juridice,
înregistrate în modul stabilit de legislaþie.
II. DEPUNEREA CERERII PENTRU ELIBERAREA INVITAÞIEI

6. Temei pentru eliberarea invitaþiei îl constituie cererea persoanei fizice
sau demersul persoanei juridice sau al reprezentanþilor lor legali. Cererea sau
demersul se întocmesc în 3 exemplare. Modelele cererii ºi demersului, dupã
coordonarea lor cu ministerele ºi departamentele interesate, sînt aprobate prin
ordinul directorului general al Departamentului Migraþiune. În cazul depunerii
demersului pentru eliberarea invitaþiei din numele persoanei juridice de cãtre
reprezentantul ei legal, acesta din urmã prezintã procura notarial autentificatã.
7. Cererea privind eliberarea invitaþiei se depune la Departamentul Migraþiune
sau la organele teritoriale ale acestuia de la domiciliul persoanei care invitã.
8. Demersul privind eliberarea invitaþiei se depune la Departamentul Migraþiune
sau la organele teritoriale ale acestuia de la locul înregistrãrii persoanei juridice.
9. În cerere se indicã datele persoanei care invitã: numele, prenumele ºi
patronimicul; cetãþenia; data ºi locul naºterii; numãrul de identificare de stat
INDP; datele actului de identitate: tipul, seria, numãrul, data eliberãrii ºi
termenul de valabilitate; domiciliul; numãrul de telefon, fax, adresa electronicã.
La cerere se anexeazã copia actului de identitate al persoanei care invitã. În
cazul invitãrii cetãþenilor strãini sau apatrizilor pentru domiciliere permanentã
pe teritoriul Moldovei (soþ, soþie, pãrinþi, copii) persoanele fizice care invitã
prezintã consimþãmîntul autentificat notarial privind acordarea spaþiului locativ
pentru domiciliere permanentã. În demers se indicã datele persoanei care invitã:
denumirea completã a organizaþiei, întreprinderii sau instituþiei; tipul; numele,
prenumele ºi patronimicul conducãtorului; numãrul de înregistrare; numãrul de
identificare de stat IDNO; adresa juridicã (cu indicarea numerelor de telefon
ºi/sau fax); adresa oficiului (cu indicarea numerelor de telefon ºi/sau fax, adresei
poºtei electronice). Cererea ºi demersul vor conþine date despre persoana care
este invitatã: numele, prenumele ºi patronimicul; cetãþenia; data ºi locul naºterii;
locul domiciliului permanent; datele actului de identitate: tipul, seria, numãrul,
data eliberãrii ºi termenul de valabilitate; datele personale despre copiii minori;
scopul cãlãtoriei (turism, la studii, la familie, la muncã, afaceri); locul perfectãrii
vizei; date despre intrarea în þarã ºi punctul de trecere a frontierei; durata
sejurului; date despre ºederile anterioare; date despre asigurarea medicalã.
La depunerea cererii sau demersului persoana care invitã va fi informatã despre
regulile de ºedere a cetãþenilor strãini sau apatrizilor în Republica Moldova,
460
despre obligativitatea acestora de a se prezenta la birourile de evidenþã ºi
documentare a populaþiei ale Departamentului Tehnologii Informaþionale, pentru
înregistrarea actelor naþionale, precum ºi despre angajamentul persoanei care
invitã cetãþeanul strãin sau apatridul de a suporta cheltuielile legate de ieºirea
din þarã, expulzarea, reducerea termenului de ºedere a acestuia sau alte
cheltuieli, prevãzute de legislaþia în vigoare.
10. Datele persoanei care invitã ºi ale persoanei invitate se completeazã la
maºina de scris sau la calculator.
11. Cererea se semneazã personal de persoana care invitã sau de
reprezentantul ei legal. Demersul persoanei juridice se semneazã de conducãtorul
acesteia, cu aplicarea ºtampilei. În cazul solicitãrii invitaþiei de cãtre reprezentatul
legal al persoanei juridice, la demers se anexeazã procura.
12. Cererea sau demersul sînt primite de colaboratorul Departamentului
Migraþiune, care le înregistreazã în modul stabilit.
III. EXAMINAREA CERERII

13. Personalul abilitat al Departamentului Migraþiune introduce datele
persoanei care invitã ºi ale persoanei invitate în baza de date a Departamentului.
14. Cererile sau demersurile se coordoneazã cu organele de specialitate în
conformitate cu legislaþia în vigoare.
15. Avizele instituþiilor coordonatoare se noteazã pe verso-ul cererii/ demersului.
16. Dupã executarea verificãrilor necesare ºi primirea avizelor, colaboratorul
Departamentului Migraþiune, care este responsabil de examinarea cererii/
demersului, ia una din urmãtoarele decizii:
a) de a elibera invitaþia;
b) de a refuza eliberarea invitaþiei. Decizia luatã se noteazã pe verso-ul
cererii sau demersului.
17. Decizia de a refuza eliberarea invitaþiei poate fi luatã în cazurile cînd
persoana invitatã:
a) prezintã pericol pentru securitatea naþionalã, pentru ordinea, sãnãtatea
sau morala publicã;
b) a sãvîrºit infracþiuni contra pãcii, infracþiuni grave de altã naturã, inclusiv
militare, sau crime împotriva umanitãþii, dacã aceste infracþiuni au fost definite
în documentele organismelor internaþionale;
c) are antecedente penale nestinse;
d) a comunicat cu premeditare informaþii false despre sine pentru o perioadã
de 1 an;
e) în timpul aflãrii anterioare în teritoriul Republicii Moldova a încãlcat
legislaþia ei în vigoare (regimul de ºedere º.a.) pentru o perioadã de 3 ani;
f) anterior a fost supusã expulzãrii administrative ºi i s-a interzis imigrarea
în Republica Moldova pentru o perioadã de 5 ani;
461
g) din alte motive prevãzute de legislaþia naþionalã ºi tratatele internaþionale
la care Republica Moldova este parte.
În cazul refuzului de a elibera invitaþia, persoana care invitã sau reprezen-
tantul ei legal este informat despre aceasta contra semnãturã pe verso-ul cererii
sau al demersului. Departamentul Migraþiune este în drept sã nu indice temeiurile
deciziei luate.
IV. PERFECTAREA INVITAÞIEI

18. Invitaþia se perfecteazã în limba de stat. Formularul invitaþiei se executã
pe hîrtie de format A4 cu semne de protecþie. În partea de sus a invitaþiei se
aplica Stema de Stat ºi se indicã denumirea organului emitent.
19. În invitaþie se indicã: seria, numãrul, data eliberãrii; termenul de
valabilitate; numele, prenumele ºi patronimicul persoanei invitate; cetãþenia;
data naºterii; sexul; datele actului de identitate ºi termenul lui de valabilitate;
scopul cãlãtoriei; datele personale despre copiii minori; locul perfectãrii vizei;
intrarea în Republica Moldova ºi punctul de trecere a frontierei; durata sejurului;
date despre persoana care invitã.
20. Invitaþia se elibereazã în timp de pînã la 30 de zile din data depunerii
cererii sau demersului. Se permite eliberarea invitaþiei în regim de urgenþã în
termen de la 3 pînã la 7 zile lucrãtoare. Demersurile agenþilor economici titulari
ai licenþelor pentru activitate de turism, care solicitã eliberarea invitaþiilor pentru
grupurile turistice, se examineazã în mod prioritar în termen de pînã la 10 zile.
21. Pentru eliberarea invitaþiei, persoana care invitã achitã taxele stabilite
în corespundere cu legislaþia în vigoare.
22. Sînt scutite de la achitarea taxei pentru perfectarea invitaþiilor:
a) instituþiile de stat finanþate de la buget, cu excepþia solicitanþilor de invitaþii
pentru persoanele invitate la studii;
b) persoanele care solicitã perfectarea invitaþiei pentru posesorii de
paºapoarte diplomatice sau de serviciu;
c) solicitanþii de invitaþii pentru persoanele care însoþesc ºi distribuie ajutorul
umanitar în Moldova, cu confirmarea Comisiei pentru distribuirea ajutorului
umanitar;
d) grupurile turistice, de creaþie sau sportive organizate în numãr de zece ºi
mai multe persoane, pentru care taxa se reduce la 50% pentru fiecare persoanã
invitatã;
e) alte persoane prevãzute de legislaþia în vigoare.
23. Invitaþia se executã într-un singur exemplar care se transmite solicitantului
sau reprezentantului sãu legal contra semnãturã pe verso-ul cererii/demersului.
24. Dupã perfectarea ºi eliberarea invitaþiei, datele despre persoana invitatã
ºi invitaþia eliberatã se transmit Ministerului Afacerilor Externe al Republicii
Moldova în modul stabilit de comun acord cu organul emitent.
25. Termenul de valabilitate a invitaþiei este de pînã la 6 luni din data eliberãrii.
462
V. OBLIGAÞIILE PERSOANELOR FIZICE ªI JURIDICE CARE INVITÃ
26. Persoanele fizice ºi juridice, care invitã cetãþeni strãini ºi apatrizi, sînt
obligate:
a) sã informeze persoanele invitate despre regulile de ºedere, drepturile ºi
obligaþiile lor, prevãzute de legislaþia în vigoare a Republicii Moldova;
b) sã asigure înregistrarea persoanelor invitate conform legislaþiei în
vigoare;
c) sã ia mãsurile necesare pentru perfectarea documentelor la organele
competente privind dreptul de ºedere ºi ieºire al acestora dupã expirarea
termenului stabilit;
d) în caz de necesitate, sã achite toate cheltuielile pentru procurarea biletelor
retur pentru persoanele invitate.

DESPRE APROBAREA REGULAMENTULUI CU PRIVIRE LA
INSTRUIREA CETÃÞENILOR STRÃINI ªI APATRIZILOR ÎN
INSTITUÞIILE DE ÎNVÃÞÃMÎNT DIN REPUBLICA MOLDOVA1
Nr. 746 din 21.06.2003
1. Se aprobã, conform anexei nr. 1, Regulamentul cu privire la instruirea

cetãþenilor strãini ºi apatrizilor în instituþiile de învãþãmînt din Republica
Moldova.
2. Se abrogã hotãrîrile Guvernului Republicii Moldova, conform anexei nr. 2.
...
1
463
Anexa nr. 1 la
nr. 746 din 21 iunie 2003
REGULAMENTUL CU PRIVIRE LA
INSTRUIREA CETÃÞENILOR STRÃINI ªI APATRIZILOR ÎN
INSTITUÞIILE DE ÎNVÃÞÃMÎNT DIN REPUBLICA MOLDOVA
I. DISPOZIÞII GENERALE
1. Prezentul Regulament este elaborat în conformitate cu Hotãrîrea
Parlamentului Republicii Moldova nr. 1590-XV din 26 decembrie 2002 Asupra
rezultatelor controlului executãrii Legii nr. 275-XIII din 10 noiembrie 1994 cu
privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi al apatrizilor în Republica Moldova.
2. Cetãþenii strãini ºi apatrizii vor fi înmatriculaþi în instituþiile de învãþãmînt
din Republica Moldova în conformitate cu Constituþia Republicii Moldova,
legislaþia în vigoare, tratatele internaþionale la care Republica Moldova este
parte, acordurile încheiate între instituþiile de învãþãmînt, autorizate în modul
stabilit, precum ºi contractele individuale încheiate cu instituþiile de învãþãmînt.
Cetãþenii strãini ºi apatrizii, admiºi la studii în instituþiile de învãþãmînt din
Republica Moldova, sînt obligaþi sã respecte legislaþia Republicii Moldova,
beneficiind de drepturile ºi asumîndu-ºi obligaþiile prevãzute de aceasta, precum
ºi de regulile stabilite de aceste instituþii.
3. În bazã de reciprocitate pot fi admiºi la studii în învãþãmîntul de toate
gradele, fãrã achitarea taxelor de studii ºi suplimentar la planul de stat, membrii
personalului misiunilor diplomatice, oficiilor consulare ºi organismelor
internaþionale, cu sediul în Republica Moldova, precum ºi membrii familiilor
acestora pe durata aflãrii lor în misiuni în Republica Moldova, în baza demersului
Ministerului Educaþiei, cu acordul Ministerului Finanþelor.
4. Cetãþenii strãini ºi apatrizii, înmatriculaþi la studii în instituþiile de învãþãmînt
din Republica Moldova, cu excepþia celor menþionaþi la punctul 3, vor suporta
cheltuielile pentru serviciile prestate, conform contractelor încheiate cu instituþia
de învãþãmînt.
5. Cetãþenii strãini ºi apatrizii care îºi fac studiile în instituþiile de învãþãmînt,
cu excepþia persoanelor menþionate la pct.3 al prezentului Regulament, vor
obþine adeverinþa de imigrant, eliberatã de Departamentul Migraþiune ºi permisul
de ºedere provizoriu, eliberat de Departamentul Tehnologii Informaþionale, în
conformitate cu legislaþia în vigoare. Anual, în mod obligatoriu, ei vor trece
testarea medicalã la virusul imunodeficitar uman (HIV) ºi maladia SIDA.
464
6. Înmatricularea la studii în instituþiile de învãþãmînt din Republica Moldova
a cetãþenilor strãini ºi apatrizilor se va face cu acceptul Ministerului Educaþiei,
urmare nostrificãrii actelor de studii obþinute anterior peste hotarele Republicii
Moldova. Documentele de studii se vor nostrifica în corespundere cu actele
normative în vigoare ºi urmare coordonãrii cu ministerele de resort în subordinea
cãrora activeazã instituþii de învãþãmînt de profil.
II. CONDIÞII DE ÎNSCRIERE LA STUDII

7. În instituþiile de învãþãmînt din Republica Moldova sînt admiºi cetãþeni
strãini ºi apatrizi care au pregãtirea corespunzãtoare nivelului de studii pentru
care opteazã.
Pentru înscrierea la studii cetãþenii strãini, de regulã, vor fi deþinãtorii
urmãtoarelor acte de studii:
atestat de studii medii sau diplomã de bacalaureat cu profilul corespunzãtor
specialitãþii solicitate,
diploma de studii superioare, diplomã de licenþã,
diplomã de magistru sau a actelor de studii echivalente acestora.
8. Instruirea cetãþenilor strãini ºi apatrizilor se efectueazã în limba de stat
sau la solicitarea candidaþilor, într-o altã limbã, în funcþie de posibilitãþile instituþiei
de învãþãmînt.
9. Cetãþenii strãini ºi apatrizii vor fi înscriºi în instituþiile învãþãmîntului universitar
ºi postuniversitar dupã absolvirea cursurilor de pregãtire, în cadrul cãrora îºi
formeazã dexteritãþi de posedare a limbii de studiu, asimileazã cunoºtinþe specifice
în corelare cu profilul viitoarei pregãtiri academice. Dupã absolvirea cursurilor de
pregãtire, se susþin examene/teste ºi se elibereazã un certificat de absolvire.
10. Durata cursurilor de pregãtire va fi de 8 luni, cu începere de la 1 noiembrie
a anului academic în curs.
11. Candidaþii care posedã limba de instruire la înmatriculare vor susþine
doar probe la limbã, fãrã absolvirea cursurilor de pregãtire.
12. Instruirea cetãþenilor strãini ºi apatrizilor la cursurile de pregãtire se va
desfãºura în cadrul instituþiilor de învãþãmînt sau în cadrul altor instituþii autorizate
în modul stabilit de lege pentru organizarea acestui gen de activitate.
13. Instituþiile de învãþãmînt din Republica Moldova vor depune dosarele
cetãþenilor strãini ºi apatrizilor la Ministerul Educaþiei în scopul obþinerii avizului
favorabil pentru admiterea la studii ºi pentru perfectarea invitaþiei la studii în
termenele:
a) pentru înscrierea la anul I (sau alt an de studii) pînã la 20 august al
anului academic în curs;
b) pentru înscrierea la cursuri de pregãtire ºi studii postuniversitare masterat
pînã la 15 octombrie al anului academic în curs;
c) pentru înscrierea la studii postuniversitare doctorat, stagii de specializare,
rezidenþiat în conformitate cu regulamentul intern al instituþiei de învãþãmînt.
465
III. DOCUMENTE NECESARE PENTRU ÎNMATRICULARE
14. Cetãþenii strãini ºi apatrizii care vor solicita instruire la nivel preuniversitar
vor depune la Ministerul Educaþiei, pînã la 1 septembrie, o cerere însoþitã de
un certificat ce va atesta studiile efectuate anterior, precum ºi situaþia academicã
pentru ultimul an de studii legalizate în modul stabilit.
Înscrierea în instituþiile de învãþãmînt preuniversitar se va efectua urmare
unei probe (testare) în instituþia solicitatã.
15. Dosarele cetãþenilor strãini ºi apatrizilor, depuse la Ministerul Educaþiei
pentru perfectarea invitaþiei ºi acceptarea la studii universitare, vor conþine
urmãtoarele acte:
a) formularul pentru înscriere;
b) copia paºaportului naþional avînd termenul de valabilitate cel puþin un an
de zile;
c) copia actului de studii, în temeiul cãruia se solicitã admiterea la studii
pentru forma respectivã de învãþãmînt (atestat de studii medii sau diplomã de
bacalaureat sau echivalentul acestora);
d) declaraþia de valoare asupra actelor de studii, eliberatã de cãtre Ministerul
Educaþiei din þara de provenienþã a cetãþeanului, ce va conþine:
confirmarea autenticitãþii actelor de studii;
durata studiilor;
valoarea academicã ºi profesionalã a actului de studii;
descrierea sistemului de notare;
e) certificatul bãncii cu privire la confirmarea creditelor disponibile pentru
perioada studiilor (certificatul va conþine suma necesarã pentru achitarea
contractului de studii, legalizarea ºederii pe teritoriul Republicii Moldova,
asigurarea medicalã, cazare ºi întreþinere). Suma menþionatã în certificat va fi
coordonatã cu instituþia de învãþãmînt, în funcþie de mãrimea contractului.
16. Actele menþionate la literele c), d) ºi e) ale punctului 15 vor fi traduse în
limba de stat a Republicii Moldova sau altã limbã de circulaþie internaþionalã
(rusã, englezã, francezã) ºi vor fi legalizate în modul stabilit de cãtre organele
statului de reºedinþã ºi, ulterior, de cãtre misiunea diplomaticã sau consularã a
Republicii Moldova acreditatã pentru statul respectiv.
17. Excepþie condiþiilor stipulate în punctul 15 vor fi cetãþenii strãini ºi apatrizii
care îºi fac studiile în Republica Moldova în baza tratatelor internaþionale ºi
cetãþenii statelor membre C.S.I. ºi ai þãrilor baltice de naþionalitate moldoveni.
Înmatricularea acestora se va face în conformitate cu condiþiile menþionate în
acorduri ºi respectiv în Regulamentul de organizare ºi desfãºurare a admiterii
în instituþiile de învãþãmînt superior din Republica Moldova.
18. Cetãþenii strãini ºi apatrizii care vor opta pentru studii postuniversitare
vor prezenta suplimentar la actele enumerate în punctul 15:
pentru masterat:
diploma de licenþã sau actul de studii echivalent;
466
foaia matricolã aferentã studiilor efectuate, legalizate în modul stabilit;
pentru studii postuniversitare (doctorat):
diploma de licenþã, diplomã de magistru sau actul de studii echivalent acestora;
foaia matricolã aferentã studiilor efectuate, legalizate în modul stabilit;
curriculum vitae;
lista de lucrãri (articole publicate în reviste de specialitate, comunicãri
ºtiinþifice, referate, brevete, contracte de cercetare ºtiinþificã);
recomandãri de la 2 cadre didactice universitare sau specialiºti din cercetare
care cunosc activitatea candidatului.
IV. TRANSFERUL CETÃÞENILOR STRÃINI ªI APATRIZILOR

DE LA O INSTITUÞIE DE ÎNVÃÞÃMÎNT LA ALTA
19. Transferul cetãþenilor strãini ºi apatrizilor dintr-o instituþie de învãþãmînt
în alta, pe teritoriul Republicii Moldova, din propria iniþiativã, se va efectua numai
dupã încheierea anului de studii, respectînd consecutivitatea:
a) acceptarea solicitantului la studii de cãtre o altã instituþie de învãþãmînt;
b) dispoziþia Ministerului Educaþiei. În cazul instruirii postuniversitare profil
medical sau farmaceutic candidaþii pentru emiterea dispoziþiei vor anexa avizul
favorabil al Ministerului Sãnãtãþii;
c) înscrierea menþiunilor respective în adeverinþa de imigrant la
Departamentul Migraþiune;
d) în termen de 3 zile, se va emite ordinul de exmatriculare în legãturã cu
transferul;
e) în termen de 5 zile, documentele necesare, inclusiv permisul de ºedere
ºi adeverinþa de imigrant, se vor transmite reprezentantului instituþiei de
învãþãmînt primitoare, care, la rîndul sãu, va emite ordinul de înmatriculare ºi
va asigura în termenul indicat perfectarea unor noi acte.
V. Documente de studii
20. Studenþii-absolvenþi din rîndurile cetãþenilor strãini ºi apatrizilor, care au
însuºit în volum deplin programele de studii ºi au susþinut examenele de licenþã
sau de absolvire, obþin diploma de licenþã sau de studii superioare care, la
plecarea lor din þarã, urmeazã sã fie autentificatã la Ministerul Educaþiei ºi
legalizatã de Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova.
21. Pentru legalizare instituþia de învãþãmînt va prezenta, în termen de pînã
la 5 iulie al anului academic în curs, la Ministerul Educaþiei lista absolvenþilor
cetãþenilor strãini ºi apatrizi, indicîndu-se þara de provenienþã a cetãþeanului,
facultatea absolvitã, numãrul ºi seria actului de studii obþinut.
22. Cetãþenii strãini ºi apatrizii, care nu au promovat examenele de licenþã
sau de absolvire, primesc, la solicitare, o adeverinþã ce confirmã studiile ºi
permite susþinerea repetatã, dar nu mai mult de douã ori în urmãtorii trei ani, a
examenelor de stat contra unei taxe, stabilite de Ministerul Educaþiei.
467
VI. DISPOZIÞII FINALE
23. În cazul exmatriculãrii cetãþenilor strãini ºi apatrizilor admiºi la studii,
instituþia de învãþãmînt este obligatã sã remitã, în termen de 10 zile dupã
emiterea ordinului corespunzãtor, în adresa Departamentului Migraþiune ºi
Departamentului Tehnologii Informaþionale demersul privind anularea înainte
de termen a adeverinþei de imigrant ºi permisul de ºedere pentru anulare ºi
actele necesare (ordinul de exmatriculare, actul de identitate naþional, foaia de
coordonare). Departamentul Tehnologii Informaþionale va adopta decizia privind
perfectarea vizei de ieºire din Republica Moldova.
24. În cazul exmatriculãrii cetãþenilor strãini ºi apatrizilor din motive de
pierdere a legãturii cu instituþia de învãþãmînt, aceasta, în termen de 10 zile va
informa Departamentul Tehnologii Informaþionale ºi Departamentul Migraþiune
despre exmatriculare, solicitînd anularea documentelor menþionate ºi scoaterea
de la evidenþã a cetãþeanului.
Instituþia de învãþãmînt va solicita, de asemenea, organelor de drept cãutarea
ºi scoaterea din þarã a cetãþenilor respectivi.
25. Problemele, care apar în legãturã cu instruirea cetãþenilor strãini în
instituþiile de învãþãmînt din Republica Moldova ºi care nu pot fi soluþionate în
baza prezentului Regulament, se vor rezolva în modul stabilit de legislaþia
Republicii Moldova.
Anexa nr. 2 la
nr. 746 din 21 iunie 2003
LISTA HOTÃRÎRILOR
GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA CARE SE ABROGÃ
1. Hotãrîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 421 din 3 mai 2000 Despre
aprobarea Regulamentului cu privire la instruirea cetãþenilor strãini ºi apatrizilor
în instituþiile de învãþãmînt din Republica Moldova (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2000, nr. 54-56, art. 503).
2. Hotãrîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 957 din 10 septembrie 2001
Cu privire la modificarea ºi completarea Hotãrîrii Guvernului Republicii Moldova
nr. 421 din 3 mai 2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 110-
111, art. 1005).
468
CU PRIVIRE LA DEPARTAMENTUL MIGRAÞIUNE1
Nr. 970 din 07.08.2003
În conformitate cu prevederile Legii nr. 1518-XV din 6 decembrie 2002 cu

privire la migraþiune (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 1-2, art. 2)
ºi Legii nr. 147-XV din 27 martie 2003 pentru completarea articolului 24 din Legea
cu privire la Guvern nr. 64-XII din 31 mai 1990 (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2003, nr. 67-69, art. 297), Guvernul Republicii Moldova HOTÃRÃªTE:
1. Se reorganizeazã Serviciul de Stat Migraþiune în Departamentul Migraþiune
al Republicii Moldova.
2. Se stabileºte personalul scriptic al aparatului central al Departamentului
Migraþiune în numãr de 46 unitãþi, cu un fond respectiv de remunerare a muncii,
conform legislaþiei.
3. Se aprobã:
Regulamentul Departamentului Migraþiune, conform anexei nr. 1;
Structura aparatului central al Departamentului Migraþiune, conform anexei
nr. 2;
Lista hotãrîrilor Guvernului Republicii Moldova care se abrogã, conform
anexei nr. 3.
4. Se permite Departamentului Migraþiune sã aibã un vicedirector general.
Directorul general ºi vicedirectorul sînt numiþi în funcþie ºi eliberaþi din funcþia
deþinutã de cãtre Guvern.
5. Se permite Departamentului Migraþiune sã instituie un colegiu din 7
persoane, a cãrui componenþã nominalã se aprobã de Guvern.
6. Ministerul Justiþiei, în termen de 15 zile, va transmite în administrarea
Departamentului Migraþiune:
funcþiile ºi personalul de 18 unitãþi ale direcþiei principale pentru refugiaþi pe
lîngã Ministerul Justiþiei;
activele ºi pasivele care se aflã în gestiunea direcþiei principale pentru
refugiaþi.
7. Se stabileºte cã direcþia principalã pentru refugiaþi este unitate subordonatã
Departamentului Migraþiune.
8. Ministerul Afacerilor Externe, în termen de o lunã, va transmite Departa-
mentului Migraþiune exercitarea funcþiilor de eliberare a invitaþiilor pentru cetãþenii
strãini ºi apatrizi, la solicitarea persoanelor juridice.
9. Departamentul Tehnologii Informaþionale va transmite Departamentului
Migraþiune:
1
469
exercitarea funcþiilor de eliberare a invitaþiilor pentru cetãþenii strãini ºi apatrizi,
eliberate la solicitarea persoanelor fizice;
exercitarea funcþiilor de prelungire a vizelor de intrare ºi eliberare a vizelor
de ieºire, prelungirea termenului de ºedere, stabilirea cu traiul permanent sau
temporar pentru cetãþenii strãini ºi apatrizi.
Departamentul Migraþiune, pînã la transmiterea funcþiilor, va elabora sistemul
nou informaþional automatizat, va asigura evidenþa unicã a cetãþenilor strãini ºi
apatrizilor în conformitate cu Legea cu privire la migraþiune nr. 1518-XV din 6
decembrie 2002, Concepþia sistemului informaþional automatizat Registrul de
stat al populaþiei ºi Regulamentul cu privire la Registrul de stat al populaþiei,
aprobate prin Hotãrîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 333 din 18 martie
2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 43-45, art. 409).
10. Finanþarea Departamentului Migraþiune se va efectua în limita surselor
financiare alocate ºi din contul mijloacelor extrabugetare. Salarizarea
personalului scriptic al aparatului central se va efectua din bugetul de stat.
11. Departamentul Migraþiune va prezenta, în termen de o lunã, Ministerului
Finanþelor spre aprobare devizul de cheltuieli pentru anul 2003.
12. Cancelaria de Stat va asigura Departamentul Migraþiune cu spaþiu pentru
desfãºurarea activitãþii.
REGULAMENTUL DEPARTAMENTULUI MIGRAÞIUNE1
I. PRINCIPII GENERALE
1. Departamentul Migraþiune (în continuare Departamentul) este un or-
gan al administraþiei publice centrale abilitat sã promoveze o politicã de stat
unicã în domeniul migraþiunii, inclusiv problemele refugiaþilor ºi ale persoanelor
care solicitã azil politic.
2. Departamentul este persoanã juridicã, dispune de sigiliu cu Stema de
Stat a Republicii Moldova ºi denumirea sa în limba moldoveneascã, precum ºi
de conturi trezoreriale.
3. Departamentul Migraþiune îºi desfãºoarã activitatea în conformitate cu
Constituþia Republicii Moldova, decretele Preºedintelui Republicii Moldova, alte
acte legislative ºi normative ale Republicii Moldova, tratatele internaþionale la
care Republica Moldova este parte ºi cu prevederile prezentului Regulament.
4. Departamentul îºi desfãºoarã activitatea fiind finanþat din bugetul de stat
ºi din mijloace extrabugetare obþinute de la prestarea serviciilor.
5. Efectivul-limitã ºi structura Departamentului se aprobã de cãtre Guvern.
1
Anexa nr. 1 la Hotãrîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 970 din 7 august 2003.
470
II. ATRIBUÞIILE DE BAZÃ ALE DEPARTAMENTULUI
6. Departamentul are urmãtoarele atribuþii de bazã:
De ordin general:
promoveazã politica de stat unicã în domeniul migraþiunii;
înainteazã propuneri privind direcþiile prioritare ale politicii migraþionale a
statului ºi coordoneazã activitatea autoritãþilor administraþiei publice în vederea
realizãrii acestei politici, în limitele competenþei sale;
propune strategii de dezvoltare ºi soluþii de reformã în domeniul migraþiunii,
în conformitate cu prevederile Concepþiei politicii migraþionale a Republicii
Moldova ºi Legii cu privire la migraþiune;
contribuie la armonizarea legislaþiei naþionale în domeniul migraþiunii cu
instrumente juridice internaþionale;
supravegheazã ºi þine sub control respectarea legislaþiei în domeniul
migraþiunii în condiþiile Legii cu privire la migraþiune;
creeazã ºi deþine sistemul automatizat departamental din bazele de date
privind toate categoriile de migranþi;
monitorizeazã, cu participarea autoritãþilor de resort, sistemul de evidenþã
ºi control al cetãþenilor strãini ºi apatrizilor sosiþi în Republica Moldova ºi a
cetãþenilor Republicii Moldova care pleacã peste hotare;
asigurã acumularea, pãstrarea, prelucrarea, difuzarea ºi schimbul de
informaþii referitoare la procesele migraþionale pe plan intern ºi extern;
propune politici guvernamentale în domeniul migraþiunii, refugiului ºi azilului;
elaboreazã strategii de dezvoltare pe termen lung în domeniul migraþiunii,
prevenirii migraþiei ilegale ºi a traficului ilicit de fiinþe umane;
prognozeazã ºi gestioneazã fluxurile migratorii;
organizeazã elaborarea propunerilor privind formarea bugetului de stat
pentru finanþarea ºi întreþinerea Departamentului Migraþiune, precum ºi a
instituþiilor din subordine;
emite, în cazurile necesare, în colaborare cu alte ministere, departamente,
servicii ºi inspectorate de stat acte normative comune;
în conformitate cu prevederile prezentului Regulament ºi în scopul executãrii
legislaþiei în vigoare, emite în limitele competenþei sale, acte, norme, instrucþiuni
metodice ºi dispoziþii executorii pentru toate ministerele, departamentele,
autoritãþile administraþiei publice locale, precum ºi pentru toate întreprinderile,
organizaþiile, instituþiile din Moldova ºi controleazã îndeplinirea acestora;
þine banca de date privind fluxurile migraþionale.
Imigrarea:
elaboreazã proiectul de hotãrîre a Guvernului privind stabilirea cotei anuale
de imigrare;
elibereazã, la cererea persoanelor fizice ºi juridice, invitaþii pentru cetãþenii
strãini ºi apatrizi;
acordã statut de imigrant sau de repatriat;
471
elibereazã adeverinþe de imigrant, permise de muncã, confirmãri de
repatriere ºi de vînzare-cumpãrare a imobilelor de cãtre cetãþenii strãini ºi apatrizi;
prelungeºte termenul de ºedere, adeverinþa de imigrant, permisul de muncã;
prelungeºte termenul de valabilitate a vizelor, cu excepþia celor diplomatice
ºi de serviciu, eliberate persoanelor indicate în punctele 25 ºi 27 din anexa nr.
2 la Hotãrîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 376 din 6 iunie 1995 Cu privire
la mãsurile suplimentare de realizare a Sistemului naþional de paºapoarte,
elibereazã vizele de ieºire;
ia decizii privind stabilirea cu traiul permanent sau temporar pe teritoriul
Republicii Moldova a cetãþenilor strãini ºi apatrizilor;
transmite în Registrul de stat al populaþiei informaþia iniþialã despre cetãþenii
strãini ºi apatrizi, cu actualizarea ulterioarã a acesteia;
efectueazã controlul legalitãþii angajãrii în cîmpul muncii în teritoriul
Moldovei a cetãþenilor strãini ºi apatrizilor;
participã la controlul respectãrii de cãtre cetãþenii strãini ºi apatrizi a
regimului de ºedere în Republica Moldova.
Solicitarea de azil ºi refugiu:
elaboreazã proiecte de regulamente, instrucþii ºi alte acte normative cu
privire la reglementarea problemelor solicitanþilor de azil ºi ale refugiaþilor;
colaboreazã cu autoritãþile administraþiei publice centrale ºi locale în
domeniul ce þine de respectarea drepturilor solicitanþilor de azil ºi ale refugiaþilor;
colaboreazã în problemele solicitanþilor de azil ºi ale refugiaþilor cu
organismele internaþionale specializate ºi Înaltul Comisariat al Naþiunilor Unite
pentru Refugiaþi;
elaboreazã proiecte de documente ºi formulare necesare pentru exami-
narea dosarelor solicitanþilor de azil;
acordã statutul de refugiat, prezintã decizia de eliberare a documentelor
de identitate pentru refugiaþi;
contribuie la protecþia drepturilor solicitanþilor de azil ºi refugiaþilor pe
teritoriul Moldovei.
Emigrare:
elaboreazã ºi negociazã proiecte de tratate internaþionale în domeniu în
modul stabilit de legislaþie;
iniþiazã ºi negociazã din împuternicirea Guvernului convenþii, acorduri ºi
alte angajamente internaþionale, interguvernamentale;
înregistreazã, în modul stabilit, contractele individuale de muncã ale
cetãþenilor Republicii Moldova angajaþi peste hotare;
informeazã potenþialii emigranþi referitor la regulile de intrare ºi de ºedere
în statul angajator referitor la activitatea de muncã ºi la condiþiile de trai în
acest stat;
participã la controlul activitãþii legate de plasarea în cîmpul muncii peste
hotare a cetãþenilor Republicii Moldova;
472
participã la elaborarea propunerilor privind implementarea programelor
de adaptare a migranþilor în societare.
Relaþii internaþionale:
participã la elaborarea instrumentelor juridice internaþionale în domeniul
migraþiei în cadrul organizaþiilor internaþionale la care Republica Moldova este parte;
reprezintã, în modul stabilit, Guvernul în raportuile cu organismele interna-
þionale, care activeazã în domeniul migraþiunii, stabileºte cadrul colaborãrii
multilaterale în domeniu;
coopereazã cu organismele internaþionale ºi reprezentanþele acestora,
precum ºi cu organele similare din alte state în vederea soluþionãrii problemelor
în domeniul migraþiunii;
conlucreazã cu organizaþiile internaþionale ºi regionale privind contraca-
rarea migraþiunii ilegale ºi a traficului de fiinþe umane;
participã ca reprezentant al Guvernului la lucrãrile organizaþiilor internaþio-
nale ale Organizaþiei Internaþionale pentru Migraþiune, Înaltul Comisariat al
Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi, la reuniunile Comitetului de Miniºtri al Consiliului
Europei ºi la alte foruri internaþionale, care pun în dezbatere problemele migraþiunii.
III. DREPTURILE DEPARTAMENTULUI

7. Departamentul este în drept:
sã aplice legislaþia cu privire la migraþiune;
sã exercite controlul asupra respectãrii de cãtre persoanele fizice ºi juridice
a legislaþiei în domeniul ce þine de competenþa sa;
sã antreneze autoritãþile administraþiei publice centrale de specialitate ºi
cele locale, precum ºi întreprinderile, organizaþiile ºi instituþiile situate în Re-
publica Moldova la examinarea ºi soluþionarea problemelor ce þin de competenþa
Departamentului ºi sã solicite informaþia ºi documentele necesare pentru
îndeplinirea funcþiilor atribuite;
sã ia decizii privind eliberarea sau anularea adeverinþelor de imigrant ºi
permiselor de muncã, de prelungire sau eliberare a duplicatelor acestora;
sã înainteze Guvernului, dupã necesitate, propuneri privind modificarea
structurii sau crearea subdiviziunilor teritoriale în domeniul reglementãrii
proceselor de migraþiune, refugiu ºi solicitãrii de azil;
sã prezinte Guvernului propuneri privind perfecþionarea legislaþiei în vigoare
în domeniu;
sã cearã persoanelor fizice ºi juridice, prezentarea documentelor pentru
controlul respectãrii legislaþiei în domeniu;
sã obþinã de la toate persoanele fizice ºi juridice implicate în activitate în
domeniu, informaþia ºi explicaþiile necesare pentru exercitarea funcþiilor de control;
sã cearã explicaþii în scris pentru fiecare caz de încãlcare a legislaþiei în
domeniu de cãtre persoanele fizice ºi juridice;
sã examineze materialele (dosarele) despre încãlcarea legislaþiei cu privire
la migraþiune ºi sã ia decizii conforme prevederilor legislaþiei în vigoare;
473
sã adreseze în organele de resort cereri pentru aplicarea sancþiunilor
administrative persoanelor care au încãlcat legislaþia cu privire la migraþiune;
Departamentul, la solicitare, va prezenta organelor de stat informaþia ce
þine de domeniul migraþiunii;
sã presteze servicii contra platã în modul stabilit.
IV. ORGANELE DE CONDUCERE ªI ÎMPUTERNICIRILE LOR

8. Departamentul Migraþiune este condus de un director general, numit în
funcþie ºi eliberat din funcþie de cãtre Guvern.
Directorul general are un vicedirector numit în funcþie ºi eliberat din funcþia
deþinutã de cãtre Guvern, la propunerea directorului general.
9. Directorul general:
organizeazã activitatea Departamentului ºi poartã rãspundere personalã
pentru realizarea sarcinilor încredinþate;
asigurã executarea legilor, decretelor Preºedintelui Republicii Moldova,
hotãrîrilor Parlamentului, hotãrîrilor, ordonanþelor ºi dispoziþiilor Guvernului,
precum ºi îndeplinirea sarcinilor ºi funcþiilor ce decurg din prevederile prezentului
Regulament ºi din alte acte normative;
aprobã atribuþiile de serviciu ale vicedirectorului, ºefilor de direcþii ºi secþii,
precum ºi personalului acestora, cu excepþia personalului direcþiei principale
pentru refugiaþi;
aprobã Regulamentul direcþiei principale pentru refugiaþi, numeºte ºi
elibereazã directorul unitãþii, vicedirectorul ºi contabilul ºef;
angajeazã ºi concediazã personalul Departamentului, aplicã sancþiuni
disciplinare, stimuleazã personalul ºi soluþioneazã problemele ce þin de miºcarea
de personal al Departamentului (cu excepþia vicedirectorului);
emite ordine, decizii, dispoziþii ºi controleazã executarea lor;
conduce activitatea Consiliului colegial al Departamentului;
propune spre aprobare Guvernului componenþa nominalã a Consiliului
colegial al Departamentului;
asigurã utilizarea eficientã a mijloacelor financiare de care dispune
Departamentul ºi poartã responsabilitate personalã pentru utilizare, conform
destinaþiei alocaþiilor financiare;
îndeplineºte ºi alte funcþii stabilite de legislaþie.
În lipsa directorului general, funcþiile acestuia le exercitã vicedirectorul general.
10. Vicedirectorul general se subordoneazã nemijlocit directorului general
ºi organizeazã activitatea Departamentului în limitele împuternicirilor ce le-au
fost atribuite.
11. În cadrul Departamentului se instituie un Consiliu colegial din 7 persoane,
componenþa cãruia se aprobã de Guvern, la propunerea directorului general.
Directorul general ºi vecedirectorul general fac parte din oficiu în consiliul
colegial.
474
12. Consiliul colegial examineazã în ºedinþele sale chestiunile ce þin de
activitatea Departamentului.
13. În activitatea sa Consiliul colegial se cãlãuzeºte de Regulamentul sãu,
aprobat prin ordinul directorului general.
14. Deciziile consiliului colegial devin executorii dupã confirmarea lor prin
ordinul directorului general al Departamentului.
STRUCTURA APARATULUI CENTRAL

AL DEPARTAMENTULUI MIGRAÞIUNE1
Conducerea Departamentului
Direcþia principalã imigrare ºi repatriere
Direcþia principalã migraþie de muncã ºi relaþii externe
Direcþia principalã juridicã ºi Inspectoratul de Stat
Direcþia administrativ-financiarã, logisticã ºi informaþii
LISTA HOTÃRÎRILOR GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA

CARE SE ABROGÃ2
1. Subpunctele 34), 35), 36) ºi 37) din punctul 8 al Regulamentului Ministerului

Justiþiei, aprobate prin Hotãrîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 129 din 15
februarie 2000 Cu privire la Ministerul Justiþiei al Republicii Moldova (Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr. 19-20, art. 210), cu modificãrile ulterioare.
2. Hotãrîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 761 din 2 august 2001 Cu
privire la transmiterea Direcþiei principale coordonare ºi monitorizare a
problemelor solicitanþilor de azil ºi ale refugiaþilor din subordinea Ministerului
Muncii ºi Protecþiei Sociale în subordinea Ministerului Justiþiei (Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 2001, nr. 94-96, art. 809).
3. Hotãrîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 872 din 21 august 2001 Cu
privire la crearea Serviciului de Stat Migraþiune (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2001, nr. 104-105, art. 919).
4. Hotãrîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1262 din 16 noiembrie 2001
Cu privire la aprobarea Structurii ºi Regulamentului Serviciului de Stat
Migraþiune (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 141-143, art. 1313).
1
Anexa nr. 2 la Hotãrîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 970 din 7 august 2003.
2
Ibidem.
475
PENTRU APROBAREA REGULAMENTULUI
PRIVIND CONDIÞIILE DE ASIGURARE OBLIGATORIE
DE ASISTENÞÃ MEDICALÃ A CETÃÞENILOR STRÃINI
ªI APATRIZILOR AFLAÞI ÎN REPUBLICA MOLDOVA1
Nr. 43 din 21.01.2002
În conformitate cu art. 9 din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de

asistenþã medicalã nr. 1585-XIII din 27 februarie 1998, Guvernul Republicii
Moldova HOTÃRÃªTE:
Se aprobã Regulamentul privind condiþiile de asigurare obligatorie de
asistenþã medicalã a cetãþenilor strãini ºi apatrizilor aflaþi în Republica Moldova
(se anexeazã).
REGULAMENTUL PRIVIND CONDIÞIILE DE ASIGURARE

OBLIGATORIE DE ASISTENÞÃ MEDICALÃ A CETÃÞENILOR
STRÃINI ªI APATRIZILOR AFLAÞI ÎN REPUBLICA MOLDOVA2
CAPITOLUL I
1. Regulamentul privind asigurarea obligatorie de asistenþã medicalã a
cetãþenilor strãini ºi apatrizilor aflaþi în Republica Moldova este elaborat în temeiul
Legii cu privire la asigurarea obligatorie de asistenþã medicalã nr. 1585-XIII din
27 februarie 1998 ºi are drept obiectiv reglementarea condiþiilor de asigurare
obligatorie de asistenþã medicalã a cetãþenilor strãini ºi apatrizilor.
2. Asigurarea de asistenþã medicalã a cetãþenilor strãini ºi apatrizilor se
efectueazã în funcþie de tipul permisului de ºedere pe teritoriul Republicii
Moldova: temporar sau permanent.
3. Cetãþenii strãini ºi apatrizii cu domiciliul permanent în Republica Moldova
se bucurã de aceleaºi drepturi în domeniul asigurãrii obligatorii de asistenþã
medicalã ca ºi cetãþenii Republicii Moldova, conform legislaþiei în vigoare, dacã
tratatele internaþionale nu stipuleazã altfel.
Actele ce confirmã dreptul la domiciliu permanent sînt permisul de ºedere,
eliberat de Departamentul Tehnologii Informaþionale, ºi autorizaþia de încadrare
1
2
Aprobat prin Hotãrîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 43 din 21 ianuarie 2002.
476
în cîmpul muncii. Aceastã categorie de cetãþeni obþine poliþa de asigurare
obligatorie de asistenþã medicalã ºi poate beneficia de servicii medicale în
volumul prevãzut în Programul unic, acordate de instituþiile medicale acreditate
din republicã.
4. Asigurarea obligatorie de asistenþã medicalã a cetãþenilor strãini ºi
apatrizilor cu domiciliu temporar în Republica Moldova se efectueazã în baza
prezentului regulament, prevederile cãruia se aplicã în mãsura în care acestea
nu contravin reglementãrilor internaþionale, inclusiv din domeniul privilegiilor ºi
imunitãþilor persoanelor care se bucurã de protecþie internaþionalã.
Actele ce confirmã dreptul la domiciliu provizoriu sînt actul de identitate
naþionalã ºi permisul de ºedere provizorie, eliberat în baza autorizaþiei Serviciului
de Stat Migraþiune. Acestor categorii de cetãþeni li se acordã asistenþã medicalã
în volumul prevãzut în contractul de asigurare, dar nu mai puþin decît prevede
Programul unic, inclusiv transportul.
5. Cetãþenii strãini cu domiciliu permanent pot practica aceleaºi activitãþi ca
ºi cetãþenii Republicii Moldova ºi sînt obligaþi sã se înregistreze în agenþiile
teritoriale de asigurãri medicale conform legislaþiei în vigoare. Poliþa de asigurare
se elibereazã în momentul încheierii contractului de muncã pe termenul acþiunii
acestuia.
Rãspunderea pentru nerespectarea legislaþiei în domeniul asigurãrii
obligatorii de asistenþã medicalã începe din data încheierii contractului de muncã.
6. Refugiaþii se bucurã în domeniul asigurãrii obligatorii de asistenþã medicalã
de aceleaºi drepturi ca ºi cetãþenii Republicii Moldova, luînd în considerare
tratatele internaþionale la care Republica Moldova este parte.
7. Contractul de asigurare se încheie individual sau pentru grupuri organi-
zate cu:
persoanele strãine, pe perioada cãlãtoriei sau detaºãrii în Republica Moldova;
persoanele strãine care activeazã în teritoriul Republicii Moldova;
apatrizii aflaþi în teritoriul Republicii Moldova.
8. Contractul de asigurare nu poate fi încheiat cu persoanele care, conform
concluziei medicului, ºi-au pierdut capacitatea de muncã sau suferã de o
afecþiune gravã psihicã sau a sistemului nervos.
9. Dacã asiguratul, în termenul de valabilitate a contractului de asigurare,
ajunge în una din situaþiile indicate în punctul 8, cînd nu poate fi încheiat
contractul de asigurare, atunci el beneficiazã de asistenþã medicalã pe toatã
perioada aflãrii lui în þarã.
10. Contractul de asigurare se considerã încheiat prin achitarea de cãtre
asigurat a primei de asigurare corespunzãtoare tarifului de prime în vigoare ºi
prin emiterea de cãtre asigurãtor a poliþei de asigurare.
11. Responsabilitatea asigurãtorului este instituitã:
a) pentru persoanele strãine din data solicitatã de asigurat ºi trecutã în
poliþa de asigurare, dar nu mai devreme de momentul traversãrii hotarului
Republicii Moldova;
477
b) pentru apatrizii cu domiciliu temporar în Moldova din data solicitatã de
asigurat ºi trecutã în poliþa de asigurare, dar nu înainte de expirarea a 24 de
ore din ziua achitãrii primei de asigurare ºi emiterii poliþei de asigurare.
12. Asigurarea expirã la data plecãrii asiguratului din þarã sau, prioritar, la
data indicatã în contractul de asigurare.
13. Durata unei asigurãri obligatorii de asistenþã medicalã pentru cetãþenii
strãini ºi apatrizii cu domiciliu temporar este fixatã în poliþa de asigurare ºi
poate fi, conform necesitãþii, de la 5 zile pînã la un an.
14. Asigurarea obligatorie de asistenþã medicalã este valabilã pe teritoriul
Republicii Moldova, cu excepþia circumstanþelor de forþã majorã (rãzboi,
revoluþie, evenimente politice, situaþii critice etc.), cînd sãnãtatea ºi viaþa
persoanei asigurate se aflã în primejdie.
15. Prima de asigurare reprezintã suma pe care asiguratul este obligat sã o
plãteascã, în baza contractului de asigurare, asigurãtorului în schimbul garanþiilor
pe care ultimul i le va acorda pe timpul valabilitãþii contractului de asigurare.
16. Prima de asigurare se calculeazã în baza tarifului stabilit proporþional
perioadei de ºedere în teritoriul Republicii Moldova, conform legislaþiei în vigoare.
17. Prima de asigurare se plãteºte integral, la contractare (în momentul
deschiderii vizei sau traversãrii hotarului Republicii Moldova).
18. În cazul în care evenimentul asigurat se va produce în perioada valabilitãþii
contractului de asigurare, Compania Naþionalã de Asigurãri în Medicinã
(asigurãtorul) va acoperi cheltuielile instituþiei medicale dupã primirea tuturor
actelor justificative, într-un interval de 15 zile.
19. Asiguratul este obligat:
1) sã previnã apariþia sau sã diminueze consecinþele cazurilor asigurate ºi
sã urmeze instrucþiunile asigurãtorului;
2) sã completeze actele necesare (dupã primirea lor) ºi sã le expedieze cît
mai curînd posibil asigurãtorului;
3) sã contribuie la clarificarea cauzelor ºi circumstanþelor producerii cazului
asigurat;
4) sã raporteze despre actele de violenþã comise contra lui, sã prezinte
date la oficiul de poliþie, iar asigurãtorului actele confirmãtoare;
5) sã prezinte asigurãtorului facturile solicitate.
20. Asigurarea nu va acoperi cazurile care:
1) au fost cauzate premeditat sau din neglijenþa persoanei asigurate;
2) au fost cauzate de rudele persoanei asigurate (pãrinte, copil, soþ, soþie);
3) decurg din scopul asiguratului sau din acþiunea unei persoane care a fost
acreditatã de asigurat;
4) au survenit în rezultatul unor tulburãri în masã, la care asiguratul a luat
parte activã;
5) direct sau indirect, sînt consecinþe ale unor circumstanþe de forþã majorã;
6) sînt rezultatul unui suicid sau atentat de suicid;
478
7) au fost cauzate de consumul excesiv de alcool, droguri sau medicamente,
confirmat prin testele respective;
8) au survenit în cadrul unor competiþii sportive regionale, republicane sau
internaþionale, dacã acordurile internaþionale nu stipuleazã altfel;
9) au survenit înainte de începutul curgerii termenului de valabilitate a
contractului de asigurare.
21. Contractul de asigurare poate fi reziliat de cãtre asigurat înaintea intrãrii
lui în vigoare, la cerere, cu restituirea primei de asigurare, diminuatã cu 15%.
Contractul de asigurare poate fi reziliat de cãtre asigurãtor înaintea intrãrii
lui în vigoare, în cazul în care constatã cã la contractare asiguratul a prezentat
date inexacte, fãrã restituirea primei de asigurare.
CAPITOLUL II
RESPONSABILITÃÞILE ªI OBLIGAÞIUNILE PÃRÞILOR CONTRACTANTE
22. Riscurile acoperite de contractul de asigurare sînt accidentele, oricare
ar fi cauzele producerii lor, ºi boala subitã (cu excepþiile prevãzute la punctul 20
al prezentului regulament), care împiedicã desfãºurarea normalã în continuare
a cãlãtoriei sau a activitãþii pentru care asiguratul se aflã în localitatea respectivã
ºi care justificã cheltuielile pentru:
1) tratamentul medical ambulatoriu;
2) medicamentele prescrise, cu rambursarea parþialã a costului lor;
3) tratamentul pacienþilor în spitalele cu supraveghere medicalã permanentã,
acreditate de Compania Naþionalã de Asigurãri în Medicinã, situate la cea mai
micã distanþã de locul unde a survenit cazul asigurat;
4) transportul la spital;
5) drumul retur pentru persoana asiguratã ºi pentru cea care o însoþeºte în
cãlãtorie (cu avionul clasa turist sau cu trenul clasa I), la solicitarea acestora;
6) transportarea bagajelor asiguratului ºi ale persoanei care îl însoþeºte;
7) transportarea decedatului pînã în þara de reºedinþã.
23. Asigurarea medicalã nu acoperã cheltuielile pentru:
1) tratament, dacã acesta a fost, total sau parþial, scopul cãlãtoriei;
2) tratamentul care a fost necesar înainte de începutul cãlãtoriei sau care
poate aºtepta pînã la sfîrºitul cãlãtoriei planificate, cu excepþia cazului în care
motivul cãlãtoriei l-a constituit decesul unei rude apropiate (pãrinte, copil, soþ,
soþie);
3) tratamentul afecþiunilor cronice sau al consecinþelor accidentelor, al
maladiilor, care au fost tratate sau au necesitat tratament pe parcursul ultimelor
ºase luni pînã la începutul cãlãtoriei ºi care s-au acutizat brusc;
4) tratamentul dentar conservativ sau protezarea dentarã;
5) obiectele pentru ajutor medical (cîrjã, protezã, ochelari);
6) avortul medical sau costul care include sarcina normalã;
7) rapoartele medicale ºi confirmãrile;
479
8) examinãrile de control ºi tratamentul urmat;
9) serviciile speciale în spital, cum ar fi paza particularã, folosirea telefonului,
televizorului, internetului etc.).
24. Dacã a avut loc un caz asigurat (accident sau boalã de urgenþã, cuprinse
în contractul de asigurare), Compania Naþionalã de Asigurãri în Medicinã:
1) garanteazã asiguratului, conform necesitãþii obiective, asistenþã medicalã
în condiþii de ambulator sau spitalizarea într-o unitate medicalã adecvatã cazului
sãu, cu o duratã de spitalizare de pînã la 8 sãptãmîni;
2) se informeazã despre starea sãnãtãþii asiguratului ºi evoluþia ei;
3) se consultã cu medicul care i-a acordat asiguratului primul ajutor ºi cu cel
care se ocupã de tratamentul lui;
4) ia, de comun acord cu medicul curant, hotãrîrile necesare, în funcþie de
starea pacientului, care pot antrena una sau mai multe garanþii cuprinse în
asigurare.
Dacã asiguratul refuzã sã se supunã deciziilor ºi obiecþiilor medicului curant
ºi/sau ale specialistului Companiei Naþionale de Asigurãri în Medicinã ºi dacã
acest lucru îi prejudiciazã sãnãtatea sau face imposibilã realizarea obligaþiunilor
Companiei Naþionale de Asigurãri în Medicinã, el pierde dreptul la garanþiile de
care beneficia prin asigurare;
5) se obligã sã transporte asiguratul accidentat sau bolnav, în funcþie de
starea acestuia, sub supraveghere medicalã, în unitatea medicalã specializatã,
corespunzãtoare cazului dat.
Dacã spitalizarea asiguratului nu a putut fi efectuatã într-o unitate medicalã
specializatã, organizeazã spitalizarea lui în altã unitate medicalã apropiatã ºi
îºi asumã cheltuielile de transportare pînã la instituþia medicalã specializatã,
atunci cînd starea acestuia o va permite;
6) organizeazã transportarea asiguratului cu respectarea prescripþiilor
medicale ºi tehnice corespunzãtoare cazului dat.
În toate cazurile, tipul de vehicul pentru transportarea asiguratului accidentat
sau bolnav va fi stabilit de cãtre medicul desemnat de Compania Naþionalã de
Asigurãri în Medicinã în comun cu medicul care îl trateazã pe asigurat ºi, even-
tual, cu rudele apropiate ale acestuia.
25. Dacã, din motive obiective, este impusã repatrierea persoanei asigurate
accidentate sau bolnave înainte de expirarea termenului iniþial de repatriere, stabilit
în poliþa de asigurare, ºi dacã aceasta este însoþitã de o rudã apropiatã, Compania
Naþionalã de Asigurãri în Medicinã va suporta cheltuielile pentru repatrierea
asiguratului, precum ºi a rudei apropiate care îl însoþeºte. Repatrierea persoanei
asigurate ºi a rudei lui numai în cazul în care este necesar sã-l însoþeascã pe
asiguratul accidentat sau bolnav, se va face cu avionul clasa turist sau cu trenul
clasa I. Compania Naþionalã de Asigurãri în Medicinã va suporta cheltuielile de
repatriere pentru o singurã persoanã care trebuie sã-l însoþeascã pe asiguratul
accidentat sau bolnav, chiar dacã aceasta nu este ruda lui apropiatã.
480
În atare situaþii, asiguratul ºi persoana însoþitoare trebuie sã restituie
Companiei Naþionale de Asigurãri în Medicinã biletele retur, procurate iniþial,
sau contravaloarea acestora.
26. În cazul decesului asiguratului ca urmare a unui risc asigurat, Compania
Naþionalã de Asigurãri în Medicinã va suporta cheltuielile legate de transportul
decedatului pînã în þara de reºedinþã în sumã de pînã la 30000 lei moldoveneºti.
Cheltuielile legate de funeralii nu sînt acoperite de Compania Naþionalã de
Asigurãri în Medicinã.
Persoanele menþionate în poliþa de asigurare (rudele asiguratului) sînt obli-
gate sã restituie Companiei Naþionale de Asigurãri în Medicinã sau
corespondentului ei din strãinãtate biletul cu care asiguratul urma sã se întoarcã
în þarã.
27. Dacã asiguratul bolnav sau accidentat este însoþit de copii în vîrstã de
pînã la 15 ani, de care el, din cauza stãrii sale de sãnãtate, nu se mai poate
ocupa, Compania Naþionalã de Asigurãri în Medicinã va suporta cheltuielile de
transport pentru repatrierea acestora ºi, eventual, al unei persoane care sã-i
însoþeascã, cu trenul clasa I sau cu avionul clasa turist, dupã caz.
28. Compania Naþionalã de Asigurãri în Medicinã garanteazã acoperirea
cheltuielilor pentru cazurile asigurate (asistenþa medicalã, tratamentul
farmacologic ºi spitalizarea), inclusiv transportul, pe bazã de acte justificative,
în sumã de pînã la 130000 lei moldoveneºti, cu o franºizã de 400 lei
moldoveneºti.
29. Compania Naþionalã de Asigurãri în Medicinã rãspunde material faþã de
persoana asiguratã pentru prejudiciile cauzate vieþii ºi sãnãtãþii acestuia ca
urmare a asistenþei medicale, acordate necalitativ sau insuficient.
30. Compania Naþionalã de Asigurãri în Medicinã garanteazã achitarea doar
a costului tratamentelor dentare de urgenþã, urmare a unui accident produs în
interiorul perioadei de valabilitate a contractului de asigurare, în sumã de pînã
la 2000 lei moldoveneºti, cu o franºizã de 100 lei moldoveneºti.
31. Compania Naþionalã de Asigurãri în Medicinã garanteazã rambursarea
cheltuielilor pentru acordarea de ajutor ºi salvarea asiguratului de cãtre
reprezentanþii unor organisme oficiale, legate de un risc asigurat ce a avut loc
în interiorul termenului de valabilitate al contractului de asigurare, în sumã de
pînã la 26000 lei moldoveneºti pentru o persoanã.
32. Litigiile ºi divergenþele ce vor apãrea vor fi soluþionate pe teritoriul
Republicii Moldova conform legislaþiei în vigoare.
481
DECRETUL PREªEDINTELUI REPUBLICII MOLDOVA
PENTRU APROBAREA REGULAMENTULUI
PRIVIND ACORDAREA AZILULUI POLITIC
DE CÃTRE PREªEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA1
Nr. 1506-III din 31.10.2003
În temeiul art. 88 lit. c), al art. 94 alin.(1) din Constituþia Republicii Moldova
ºi al art. 18 alin. (3) din Legea cu privire la statutul refugiaþilor,
Preºedintele Republicii Moldova decreteazã:
Articol unic. Se aprobã Regulamentul privind acordarea azilului politic de
cãtre Preºedintele Republicii Moldova, care face parte integrantã din prezentul
decret.
REGULAMENT
PRIVIND ACORDAREA AZILULUI POLITIC
DE CÃTRE PREªEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA2
1. Prezentul regulament stabileºte condiþiile, regulile ºi temeiurile de acordare
de cãtre Preºedintele Republicii Moldova a azilului politic cetãþenilor strãini ºi
apatrizilor, denumiþi în continuare persoane.
2. Azilul politic este protecþia excepþionalã acordatã persoanei de cãtre
Preºedintele Republicii Moldova, în baza principiilor ºi normelor unanim
recunoscute ale dreptului internaþional, în corespundere cu Constituþia Republicii
Moldova, cu Legea cu privire la statutul refugiaþilor ºi cu prezentul regulament.
3. Preºedintele Republicii Moldova, în cazuri excepþionale, acordã azil poli-
tic persoanelor care au deþinut funcþii politice, diplomatice sau de interes public
în alte þãri sau în organismele internaþionale, persoanelor care au demonstrat
un deosebit ataºament, respect ºi interes pentru Republica Moldova, altor
personalitãþi marcante, persecutate în þara ai cãror cetãþeni sînt sau în care îºi
au domiciliul, pentru activitatea lor social-politicã ºi opiniile lor ce nu contravin
principiilor democraþiei sau normelor dreptului internaþional.
Este necesar sã se ia în vedere cã persecutãrile sînt îndreptate nemijlocit
împotriva persoanei care a depus cererea de acordare a azilului politic.
4. Persoana, cãreia i s-a acordat azil politic, beneficiazã de drepturile ºi are
obligaþiile stabilite prin Legea cu privire la statutul refugiaþilor. Azilul politic se
acordã, de asemenea, soþiei (soþului), copiilor pînã la vîrsta de 18 ani ºi altor
membri ai familiei ce însoþesc persoana cãreia i s-a acordat azil politic ºi se aflã
la întreþinerea acesteia, cu condiþia cã domiciliazã împreunã cu aceasta ºi nu
1
2
Aprobat prin Decretul Preºedintelui Republicii Moldova nr. 1506-III din 31 octombrie 2003.
482
au o altã cetãþenie, iar cãsãtoria a fost încheiatã înainte de data solicitãrii azilului
politic. Lor li se menþine dreptul la azil politic ºi în caz de divorþ, de separare sau
de deces al persoanei cãreia i s-a acordat azil politic.
5. Azilul politic nu se acordã dacã:
a) persoana este urmãritã pentru fapte considerate în Republica Moldova
infracþiuni sau este vinovatã de sãvîrºirea unor fapte ce contravin scopurilor ºi
principiilor Organizaþiei Naþiunilor Unite;
b) în privinþa persoanei este în vigoare sau urmeazã sã fie executatã o
sentinþã definitivã de condamnare, pronunþatã de instanþa de judecatã pe
teritoriul Republicii Moldova;
c) persoana a venit dintr-o þarã terþã în care nu era ameninþatã de pericolul
persecutãrii;
d) persoana a venit dintr-o þarã cu instituþii democratice dezvoltate ºi stabile
în domeniul ocrotirii drepturilor omului;
e) persoana a venit dintr-o þarã cu care Republica Moldova are încheiat un
acord privind trecerea fãrã vize a frontierelor;
f) persoana dispune de cetãþenia unei þãri terþe în care ea nu este persecutatã.
6. Persoana pierde dreptul la azilul politic acordat de cãtre Preºedintele
Republicii Moldova în caz de:
a) reîntoarcere în þara al cãrei cetãþean este sau în care îºi are domiciliul;
b) plecare pentru domiciliere într-o þarã terþã;
c) renunþare benevolã la azil politic;
d) dobîndire a cetãþeniei Republicii Moldova sau a cetãþeniei altui stat.
7. Retragerea azilului politic se face în cazurile în care persoana sãvîrºeºte
fapte ce contravin scopurilor ºi principiilor Organizaþiei Naþiunilor Unite sau azilul
politic a fost acordat în baza unor declaraþii false sau a unor date obþinute de
ea în mod fraudulos.
8. În cazul pierderii sau retragerii azilului politic, statutul juridic al persoanei
este reglementat prin Legea cu privire la statutul juridic al cetãþenilor strãini ºi
al apatrizilor în Republica Moldova.
9. Solicitantul de azil politic pe teritoriul Republicii Moldova este obligat sã
adreseze personal Preºedintelui Republicii Moldova o cerere, în termen de 7
zile de la sosirea în Republica Moldova sau de la data apariþiei circumstanþelor
ce nu-i permit reîntoarcerea în þara al cãrei cetãþean este sau în care îºi are
domiciliul. Cererea de acordare a azilului politic poate fi depusã la Aparatul
Preºedintelui Republicii Moldova, la punctul de trecere a frontierei de stat, la
secþia de poliþie sau la Departamentul Migraþiune, care, la rîndul lor, o transmit
Preºedintelui Republicii Moldova.
În cererea de acordare a azilului politic trebuie sã fie expuse fapte care fac
dovada existenþei motivelor enumerate în punctul 3 din prezentul regulament,
date referitoare la identitatea solicitantului de azil politic pe teritoriul Republicii
Moldova, precum ºi date despre identitatea fiecãrei persoane care îl însoþeºte
ºi pentru care se solicitã acordarea azilului politic.
483
10. Comisia pentru problemele cetãþeniei ºi acordãrii de azil politic de pe
lîngã Preºedintele Republicii Moldova examineazã, cu concursul autoritãþilor
de resort, cererile de acordare a azilului politic ºi materialele anexate ºi
înainteazã Preºedintelui Republicii Moldova propunerile sale referitoare la fiecare
cerere.
Termenul de examinare a cererilor de acordare a azilului politic nu trebuie
sã depãºeascã 90 de zile de la data depunerii lor.
11. În temeiul propunerilor comisiei, Preºedintele Republicii Moldova emite
decrete privind acordarea, pierderea ºi retragerea azilului politic.
12. În cazul în care cererea de acordare a azilului politic este respinsã,
solicitantului i se dã un rãspuns argumentat.
13. Persoana a cãrei cerere de acordare a azilului politic a fost respinsã
poate solicita, în modul prevãzut de legea organicã, acordarea statutului de
refugiat în Republica Moldova.
14. În temeiul decretului privind acordarea azilului politic, emis de cãtre
Preºedintele Republicii Moldova, Departamentul Tehnologii Informaþionale va
perfecta, în conformitate cu legislaþia, acte de identitate pentru persoana cãreia
i s-a acordat azil politic, iar în caz de necesitate pentru membrii familiei ei.
484
ACTE NORMATIVE
ALE DEPARTAMENTULUI PENTRU
MIGRAÞIUNE ªI ALE DIRECÞIEI
PRINCIPALE PENTRU REFUGIAÞI
DEPARTAMENTUL MIGRAÞIUNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ÄÅÏÀÐÒÀÌÅÍÒ ÌÈÃÐÀÖÈÈ MIGRATION DEPARTMENT
ORDIN
12 ianuarie 2004 Nr. 05 g
mun. Chiºinãu
Cu privire la aprobarea modelului

Adeverinþei provizorii pentru solicitanþii de azil
Întru executarea prevederilor art. 26 alin. (5) al Legii cu privire la statutul
refugiaþilor nr. 1286-XV din 25 iulie 2002,
ORDON:
1. Se aprobã modelul Adeverinþei provizorii pentru solicitanþii de azil (se
anexeazã).
2. Se pune în aplicare modelul Adeverinþei provizorii pentru solicitanþii de
azil, din data abrogãrii ordinul ministrului justiþiei nr. 4 din 09 ianuarie 2003 Cu
privire la aprobarea modelului Adeverinþei provizorii pentru solicitanþii de azil
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 244 247, art. 349).
3. Controlul executãrii prezentului ordin se pune în sarcina directorului
Direcþiei Principale pentru Refugiaþi de pe lîngã Departamentul Migraþiune, dna
E. Silvestru.
Director general Valeriu MUNTEANU
485
Aprobat prin
Ordinul directorului general
al Departamentului Migraþiune
nr. 05-g din 12 ianuarie 2004
ADEVERINÞÃ PROVIZORIE
model
PUNCTUL DE TRECERE A FRONTIEREI DE STAT __________________________________
(SECÞIA DE POLIÞIE ________________________________________________________)
Nr. __________ din _______________________________________________

(anul, luna, ziua, ora)
Se adevereºte prin prezenta cã cetãþeanul __________________________,
nãscut la ________________________, þara de origine __________________,

a depus cerere de acordare a statutului de refugiat la unitatea noastrã pe data
de ____________________________.
Adeverinþa este valabilã pentru _______ ore, timp în care posesorul este
obligat sã se prezinte la Direcþia Principalã pentru Refugiaþi de pe lîngã
Departamentul Migraþiune cu sediul în ________________________________.

Acest act þine loc de document de identitate pe durata valabilitãþii.
ªeful Punctului de Trecere ______________________________

a Frontierei de Stat (numele, prenumele, semnãtura)
(ªeful Secþiei de Poliþie) ______________________________

(numele, prenumele, semnãtura)
ªtampila Punctului de Trecere
a Frontierei de Stat
(ªtampila Secþiei de Poliþie)
486
MINISTERUL JUSTIÞIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
DIRECÞIA PRINCIPALÃ PENTRU REFUGIAÞI
ORDIN
30 mai 2003 Nr. 070105
mun. Chiºinãu
Întru executarea prevederilor art. 26 alin. (6) al Legii cu privire la statutul

refugiaþilor nr. 1286-XV din 25 iulie 2002.
ORDON:
1. Se aprobã modelul Documentului temporar de identitate pentru solicitantul
statutului de refugiat (se anexeazã).
2. Modelul Documentului temporar de identitate pentru solicitantul statutului
de refugiat se pune în aplicare de cãtre Direcþia Principalã pentru Refugiaþi.
3. Direcþia Principalã pentru Refugiaþi va elibera documentele temporare
dupã modelul aprobat.
Director Ecaterina SILVESTRU
487
Tipar executat la Tipografia SIRIUS S.R.L.
MD-2012, Chiºinãu, str. A. Lãpuºneanu, 2.
Tel/fax: (37322) 23.23.52

Acte Normative

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Acte Normative

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

CULEGERE

(texte ºi extrase la data de 15 iunie 2004)

Centrul de Drept al Avocaþilor

Ediþia a fost finanþatã de Reprezentanþa Înaltului Comisariat

Selectarea actelor cuprinse în acest volum s-a fãcut pe baza importanþei

Conducãtori de ediþie: Igor CIOBANU, consilier juridic ICNUR

Descrierea CIP a Camerei Naþionale a Cãrþii

© Centrul de Drept al Avocaþilor

Foreword (UNHCR) ......................................................................................... 9

Secþiunea I: ACTE JURIDICE INTERNAÞIONALE

The UNHCR Representation in Moldova is heartened by efforts and sub-

Reprezentanþa ICNUR în Republica Moldova se bucurã de eforturile ºi

Culegerea de acte normative pe care o facem publicã reprezintã o continuare

Noi, moldovenii, cunoaºtem fenomenul refugiului nu din auzite ºi nu din

HOTÃRÎREA PARLAMENTULUI REPUBLICII MOLDOVA

Nr. 217-XII din 28.07.90

Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova,

LEGEA REPUBLICII MOLDOVA PENTRU ADERAREA

Nr. 677-XV din 23.11.2001

Parlamentul adoptã prezenta lege organicã.

Articolul 12. Statut personal

Articolul 35. Cooperarea autoritãþilor naþionale cu Naþiunile Unite

PROTOCOLUL PRIVIND STATUTUL REFUGIAÞILOR1

Statele Pãrþi la prezentul Protocol,

CONVENÞIA REFERITOARE LA STATUTUL APATRIZILOR1

CONFERINÞA NAÞIUNILOR UNITE REFERITOARE LA

ACTUL FINAL AL CONFERINÞEI NAÞIUNILOR UNITE

1. Pe 26 aprilie 1954, Consiliul Economic ºi Social, la a ºaptesprezecea sa

Guvernele urmãtoarelor cinci state au fost reprezentate prin observatori:

Preºedinte al Conferinþei a fost ales dl Knud Larsen, din Danemarca, iar

ACTUL FINAL AL CONFERINÞEI NAÞIUNILOR UNITE

HOTÃRÎREA PARLAMENTULUI REPUBLICII MOLDOVA

Nr. 408-XII din 12.12.90

Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova,

HOTÃRÎREA PARLAMENTULUI REPUBLICII MOLDOVA

Nr. 473-XIII din 31.05.95

Nr. 707-XII din 10.09.91

Confirmînd cã, în aplicarea prevederilor Declaraþiei universale a drepturilor

CONVENÞIA INTERNAÞIONALÃ PRIVIND ELIMINAREA

HOTÃRÎREA PARLAMENTULUI REPUBLICII MOLDOVA

Nr. 87-XIII din 28.04.94

Nr. 1318-XII din 02.03.93

I PROTOCOL ADIÞIONAL LA CONVENÞIILE DE LA GENEVA,

PROTOCOLUL II ADIÞIONAL LA CONVENÞIILE DE LA

STATUTUL OFICIULUI ÎNALTULUI COMISAR

CONCLUZIILE COMITETULUI EXECUTIV AL ICNUR

(Nr. 85 (XLIX)  1998)

(Nr. 87 (L)  1999 )

(Nr. 89 (LI)  2000)

(Nr. 6 (XXVIII)  1977)

(Nr. 12 (XXIX)  1978)

(Nr. 15 (XXX)  1979)

(Nr. 22 (XXXII)  1981)

II. MÃSURI DE PROTECÞIE

III. COOPERAREA CU OFICIUL ÎNALTULUI COMISARIAT

IV. SOLIDARITATEA INTERNAÞIONALÃ,

(Nr. 28 (XXXIII)  1982)

(Nr. 30 (XXXIV)  1983)

(Nr. 58 (XL)  1989)

a) Fenomenul refugiaþilor, dacã formal ei au fost identificaþi ca atare sau

(Nr. 80 (XLVII)  1996)

(Nr. 82 (XLVIII)  1997)

(Nr. 93 (LIII)  2002)

(Nr. 94 (LIII)  2002)

(Nr. 85 (XLIX) 1998)

(Nr. 87 (L) 1999 )

(Nr. 89 (LI) 2000)

(Nr. 6 (XXVIII) 1977)

(Nr. 12 (XXIX) 1978)

(Nr. 15 (XXX) 1979)

(Nr. 22 (XXXII) 1981)

(Nr. 28 (XXXIII) 1982)

(Nr. 30 (XXXIV) 1983)

(Nr. 58 (XL) 1989)

(Nr. 80 (XLVII) 1996)

(Nr. 82 (XLVIII) 1997)

(Nr. 93 (LIII) 2002)

(Nr. 94 (LIII) 2002)

(Nr. 49 (XXXVIII) 1987)

(Nr. 88 (L) 1999)

(Nr. 84 (XLVIII) 1997)

(Nr. 7 (XXVIII) 1977)

(Nr. 17 (XXXI) 1980)

(Nr. 44 (XXXVII) 1986)

(Nr. 40 (XXXVI) 1985)

(Nr. 97 (LIV) 2003)

(Nr. 98 (LIV) 2003)

CARTA SOCIALÃ EUROPEANÃ REVIZUITÃ1