ADN-ul mitocondrial

Mitocondriile sunt structure din interiorul celulelor, care convertesc energia din
alimente într-o formă care celulele se pot folosi. Deşi majoritatea ADN-ul este
ambalat în cromozomi în nucleul, mitocondriile au, de asemenea, o cantitate mică de
AND propriu. Acest material genetic este cunoscut sub numele de ADN mitocondrial
sau mtADN. La om, se întinde pe ADN mitocondrial aproximativ 16500 blocuri ADN
(perechi de baze), reprezentând o mică parte din totalul de ADN din celule.

ADN mitocondrial conţine 37 de gene, toate din care sunt esenţiale pentru a functiei
mitocondriale normale. Treisprezece dintre aceste gene oferă instrucţiuni pentru a face
enzime implicate în fosforilare oxidativă. fosforilarea oxidativa este un proces care
foloseşte oxigen şi zaharuri simple pentru a crea adenozin trifosfat (ATP), sursa de
energie a celulei principale. Genele rămase furnizează instrucţiuni pentru a face
molecule numite ARN de transfer (tARN) şi ARN-ul ribozomal (ARNr), care sunt
veri chimici ale ADN-ului. Aceste tipuri de ajutor ARN asambla blocuri de proteine
de constructii (aminoacizi) în protein de funcţionare.

ADN-ul mitocondrial este de obicei diagrama ca o structura circulara cu gene şi

regiunile de reglementare etichetate.
 Fig. 2 Diagrama ADN-ului mitocondrial

Modificări în ADN-ul mitocondrial

ADN-ul mitocondrial,este predispus la mutații somatice, acestea apar în celulă în

timpul vieții unei persoane și nu sunt de obicei transmise generațiilor viitoare.
Mutațiile somatic au fost raportate la unele forme de cancere, inclusive de sîn, colon,
stomac, rinichi si ficat. Aceste mutații au fost asociate cu cancer de țesut
hematopoietic (leucemie) și cancer al celulelor sistemului imin (limfom).
Mutațiile somatic, în AND-ul mitocondrial poate creşte producţia de molecule cu
potenţial dăunătoare numite specii reactive ale oxigenului. ADN-ul mitocondrial este
deosebit de vulnerabile la efectele acestor molecule şi are o capacitate limitată de a se
repara. Ca rezultat, specii reactive de oxigen deteriorarea ADN-ului mitocondrial
uşor, cauzând o acumulare de mutaţii somatice suplimentare. Cercetatorii au
investigat modul în care aceste mutatii pot duce la diviziunea necontrolată a celulelor
şi de creştere a tumorilor canceroase.