DISCOPATIA

LOMBARA
SI RECUPER
AREA
ACESTEIA P
RIN INOT
MANDACHE
RADU
AN II
NUTRITIE S
I REMODEL
ARE COR PORALA
 Discopatia Lombara
0 Discopatia lombara este o afectiune a coloanei vertebrale manifestata prin
modificari degenerative ale discurilor intervertebrale din zona lombara.
0 Coloana vertebrala este alcatuita din vertebre suprapuse. Fiecare vertebra
are un orificiu in mijloc. Prin suprapunerea lor se formeaza canalul
intravertebral, unde este localizata maduva spinarii. Intre vertebre se
situeaza discurile intervertebrale, formatiuni cartilaginoase ce confera
coloanei vertebrale flexibilitate si care absorb socurile exercitate asupra
coloanei vertebrale cand mergem pe jos, sarim, alergam sau cand ridicam
obiecte.

0 Fibrele nervoase ce alcatuiesc maduva spinarii se ramifica in zona

intervertebrala. Cand este afectata integritatea discului intervertebral,
vertebrele vor exercita presiune asupra ramificatiilor nervoase si se
instaleaza durerea. Daca in stadiul acesta nu se actioneaza prin nici un
tratament exista riscul ca invelisul exterior al discului sa se rupa, afectiune
transformandu-se in hernie de disc.
 Simptome
0 Durerile manifestate in discopatia lombara sunt situate in zona lombo-
sacrala. In marea majoritate a cazurilor durerea iradiaza pe unul dintre
membrele inferioare. Durerile vor determina bolnavul sa mearga
schiopatat.

0 Presiunea exercitata asupra ramificatiilor nevoase intrerupe traseul

comenzilor transmise de creier catre organele inervate. Datorita
bruierii fluxului informational, organele inervate vor suporta dereglari
functionale sau chiar modificari structurale.

0 Cand presiunea intervertebrala intrerupe circulatia sangvina,

terminatiile nervoase intra intr-un proces de necrozare. Distrugerea
ramificatiilor nervoase produce greutate in miscare, scaderea
tonusului muscular, scaderea capacitatii de control asupra membrelor,
atrofie musculara sau paralizia membrelor inferioare.
 Cauze
0 Degenerarea discurilor intervertebrale se produce pentru ca musculatura
vertebrala isi pierde tonusul si nu mai sustine coloana vertebrala. In mod
normal muschii prezinta un tonus nimim si in stare de repaus. Datorita
acestui tonus ne putem misca in timp real sau este mentinuta pozitia corecta
a unor organe. In cazul musculaturii vertebrale aceasta sustine coloana
vertebrala in pozitie optima.

0 Tonusul musculaturii scade in timp daca sunt efectuate eforturi intense fara
sa fie pregatita musculatura inainte sau dupa perioade lungi de sedentarism.
Sedentarismul, postura vicioasa a corpului, o saltea necorespunzatoare
afecteaza de asemenea activitatea musculaturii si nivelul tonusului muscular.
Surplusul de greutate constituie o alta cauza a discopatiilor, mai ales datorita
presiunii ce se exercita asupra coloanei vertebrale, orice surplus de greutate
reprezentand un efort suplimentar al organismului pentru mentinerea unei
pozitii adecvate si pentru desfasurarea functiilor sale.
0 Intrucat coloana vertebrala nu mai este sustinuta
adecvat, vertebrele se apropie tasand discurile
intervertebrale. Presiunea exercitata asupra vaselor
de sange incetineste activitatea metabolismului local,
ceea ce va produce in timp deshidratarea discurilor.
Daca se mentine ritmul de scadere a tonusului
muscular cedeaza si ligamentele vertebrale,
instalandu-se hernia de disc.
 Tratament
0 Din aceste motive tratamentul discopatiei lombare
implica in primul rand redobandirea tonusului muscular
pentru a permite vertebrelor sa revina la pozitia initiala.
Reactivarea metabolismului local se realizeaza prin
refacerea spatiului intervertebral. Toate aceste proceduri
de tratament permit vaselor de sange presate sa isi
recapete permeabilitatea si sa isi reia functia de
vascularizare. O data restabilita circulatia sangvina se vor
normaliza si schimburile metabolice locale iar discurile
intervertebrale se vor rehidrata.
0 Prin urmare, recuperarea cea mai eficienta se realizeaza
in mediul acvatic, prin inot.
Influenţa înotului asupra atitudinii
corpului
0 Privit din punct de vedere al adaptă rii funcţionale, faptul că înotul
se desfă şoară în poziţie orizontală (folosită un timp îndelungat, pe
parcursul activită ţii sportive) poate produce modifică ri
semnificative asupra sistemului osteoarticular: articulaţiile fiind
eliberate de greutatea corpului, lucrează lejer – astfel explicâ ndu-se
creşterile în înă lţime, atâ t de că utate prin practicarea înotului.

0 Aparatul locomotor se dezvoltă printr-o creştere proporţională a

indicilor dezvoltă rii fizice. Prin înot se favorizează poziţia corectă
pe apă a capului şi a corpului care, asociat cu caracterul simetric şi
ciclic al mişcă rilor, duce la obţinerea unei atitudini corecte a
corpului.
0 Eliberarea coloanei vertebrale de greutatea corpului asociată
cu activitatea intensificată a muşchilor respiratori, au o
influenţă profilactică şi terapeutică în combaterea
deformaţiilor coloanei vertebrale. Mişcă rile de înot specifice
procedeelor tehnice mă resc considerabil mobilitatea coloanei,
întă rind totodată întreaga musculatură a trunchiului.

0 Practicâ nd înotul se modifică şi forţa musculară . Mişcă rile

fiind lipsite de încordă ri mari, contribuie la dezvoltarea
fusiformă a musculaturii. Este poate unicul sport la care toate
grupele musculare se folosesc proporţional. Pe mă sura
îmbogă ţirii experienţei motrice în apă se formează calită ţi
specifice precum: simţul apei, „o supleţe generală”, o
mobilitate articulară bună şi o capacitate de relaxare
musculară .
0 inotul contribuie la dezvoltarea şi la menţinerea
proceselor vitale iar corpul capă tă o dezvoltare
armonioasă prin angrenarea în înot a întregului
sistem muscular. Umerii se lă rgesc, toracele cuprinde
plă mâ ni bine dezvoltaţi, muşchii sunt lungi şi
proporţionali; oferind un bun randament în muncă ,
muşchii sunt adaptabili în orice fel de activitate.
0 Ală turi de gimnastica medicală , înotul contribuie la
corectarea deviaţiilor coloanei vertebrale; înotul pe
spate este recomandat pentru corectarea cifozelor,
brasul ajută la corectarea scoliozelor. În general,
înotul, fă ră a ţine seama de particularită ţile
procedeelor tehnice, întinde coloana vertebrală ,
întă reşte muşchii de o parte şi de alta ai coloanei,
contribuind astfel la corectarea poziţiei vicioase.
Mişcă rile în aceste cazuri se execută lent, cu accent pe
tehnică şi nu pe forţă .
0 Rezultate foarte bune se obţin practicâ nd înotul în
cazuri de atrofii musculare şi în alte diformită ţi fizice,
ră mase după unele boli ale sistemului nervos, că pă tate
imediat după naştere sau în prima copilă rie, şi în special
în urmă rile paraliziei infantile (în scopul reeducă rii
picioarelor, muşchii atrofiaţi îşi recapă tă vigoarea).
Reuşita tratamentului depinde de începerea neîntâ rziată
a înotului, în faza de recuperare a organismului.

0 Înotul în apă caldă (peste 24°C) reuşeşte să învingă

spasmul muscular care determină poziţii şi mişcă ri
anormale; prin activarea circulaţiei sâ ngelui el ajută la
dezvoltarea muşchilor mai slabi, reeducă , de asemenea,
mişcă rile articulare limitate în urma anchiloză rii.
0 Înotul este deosebit de folositor persoanelor cu
dizabilită ți. Datorită flotabilită ţii, persoanele
handicapate pot executa anumite mişcă ri în apă care
le sunt imposibile în alte situaţii şi le sunt de mare
folos. Acolo unde se poate practica, medicii prescriu
înotul insistent, ca factor curativ în cele mai diverse
maladii ale sistemului osteomuscular şi nervos.
 Alte modifică ri produse în organism sub
influenţa înotului
0 Metabolismul este solicitat printr-un consum caloric mare,
iar procesele de producere metabolică a energiei devin mai
economice prin antrenamente sistematice de înot. Pierderea
de că ldură determină la râ ndul ei o creştere substanţială a
arderilor la nivelul ţesuturilor, intensificâ nd metabolismul
general, lucru ce se manifestă prin creşterea poftei de
mâ ncare.

0 Prin înot sunt stimulate funcţiile glandelor endocrine, în

special a glandei tiroide, prin accelerarea arderilor tisulare.
Acest efect justifică înotul terapeutic prescris în obezitate,
câ nd metabolismul este încetinit.
0 Sistemul nervos este şi el influenţat la râ ndul să u prin înot,
prin înviorare sau prin calmare. Înotul recreativ mai are un
rol de echilibrare a funcţiilor scoarţei cerebrale,
contribuind astfel la reglarea proceselor nervoase la
persoanele solicitate psihic. Din statisticile medicale de
specialitate reiese că înotă torii prezintă procentajul cel mai
coborâ t de dereglă ri neurovegetative. Apa, prin calită ţile ei,
exercită un puternic efect tonifiant asupra sistemului
nervos, fenomen care stă la baza recomandă rii înotului în
astenii nervoase, tulbură ri psihice şi neurovegetative. Buna
dispoziţie pe care o creează deplasarea în mediul acvatic
influenţează în mod favorabil psihicul.

0 O altă influenţă pozitivă a înotului constă în îmbună tă ţirea

coordonă rii motrice şi în dezvoltarea unui simţ al ritmului.
 Calirea organismului
0 Că lirea organismului asigură adaptarea mai rapidă a copiilor la schimbă rile de
temperatură ale mediului înconjură tor, fă ră influenţe negative. De asemenea, că lirea
mai are influenţă asupra caracterului copiilor, creâ ndu-le stă ri psihice favorabile
dezvoltă rii voinţei, disciplinei, învingerii greută ţilor etc.

0 Folosirea acţiunilor favorabile ale mediului înconjură tor, în cadrul unor proceduri
sistematizate adică , asocierea apei cu ceilalţi factori naturali, contribuie la creşterea
rezistenţei generale a organismului, realizâ ndu-se că lirea la schimbă rile de
temperatură şi umiditate. Corpul se acomodează cu temperatura apei datorită
termoreglă rii. În înot termoreglarea este solicitată nu numai datorită faptului că apa
are, de obicei, o temperatură mai scă zută decâ t a aerului (deci şi decâ t corpul
înotă torului), câ t mai ales datorită conductibilită ţii sale termice, care este mult mai
mare decâ t a aerului (apa este mai bună conducă toare de că ldură decâ t aerul).

0 Temperatura scă zută a apei duce la pierderea de că ldură şi declanşează prin

mecanismul termoreglă rii reacţiile de apă rare ale organismului. Prin intensificarea
proceselor metabolice se mă reşte capacitatea circulatorie şi de respiraţie. Rezistenţa
la frig şi la că ldură diferă de la un individ la altul.
0 Că lirea este un proces complex care are o mare influenţă asupra
organismului copiilor. În acest sens, un rol important revine
temperaturii apei care exercită o influenţă activă asupra vaselor
sanguine. Temperatura favorabilă a apei este de 23 – 24°C. Apa rece
produce o constricţie a vaselor în urma că reia se cedează mai puţină
că ldură mediului înconjură tor. Concomitent cu acest fenomen,
organismul începe să producă că ldură , lucru ce duce în faza
urmă toare la o dilatare a capilarelor, deci la o mai bună circulaţie
periferică . Această eliberare crescută de că ldură este legată
întotdeauna de o îmbună tă ţire a schimburilor ce au loc la nivelul
ţesuturilor.Dacă se prelungeşte activitatea în apă , urmează o nouă
perioadă de vasoconstricţie, care duce la apariţia frisoanelor. Acesta
este semnul că între procesele de cedare şi producere a că ldurii nu
mai există un echilibru, simptom că ruia trebuie să i se acorde o mare
atenţie în lucrul cu copiii, pentru a preveni apariţia frisoanelor. În
acelaşi timp, se va încerca prelungirea duratei lecţiilor, acestea
determinâ nd creşterea că ldurii emanate şi contribuind astfel la
realizarea că lirii.
0 Temperatura apei fiind întotdeauna mai scă zută decâ t a corpului, organismul, pentru
a se adapta la mediu, va cheltui un surplus de energie. Sub influenţa apei reci,
schimburile gazoase se mă resc. Apa rece produce şi unele modifică ri în compoziţia
sâ ngelui, element extrem de însemnat pentru funcţionalitatea normală a circulaţiei
şi respiraţiei. Înotâ nd într-o apă rece, numă rul globulelor roşii din sâ nge scade,
globulele albe cresc, iar hemoglobina (pigment pe care se fixează oxigenul pentru a fi
transportat la celule) creşte. Toate aceste modifică ri reprezintă reacţii de adaptare a
organismului.

0 Vasele de sâ nge suferă de asemenea, modifică ri importante: la început se produce o

restrâ ngere a calibrului lor (vasoconstricţie), fenomen ce apă ră corpul înotă torului
de o pierdere prea mare de că ldură .

0 Inactivitatea într-o apă de 17°C produce o pierdere de 2 calorii pe minut; înotul

moderat într-o apă de 17 – 21°C, cauzează pierderea a 9,5 calorii pe minut; înotâ nd
repede, pierderea ajunge la cca. 12 calorii. Caloriile necesare efectuă rii mişcă rilor de
înot şi acomodă rii cu apa rece se realizează prin creşterea metabolismului general.

0 Un organism că lit înseamnă un organism rezistent la frig, la cald, la vâ nt, la ploaie şi

la diverşi alţi factori. Această că lire se capă tă prin antrenament şi, ca orice
antrenament, trebuie să respecte anumite reguli.
 Înotul este recomandat ca mijloc
terapeutic pentru o multitudine de
afecţiuni :

0 ♦ în rahitism – practicâ ndu-l cu perseverenţă se

obţine corectarea deficienţelor fizice;

0 ♦ corectarea deviaţiilor coloanei vertebrale, aşa cum

am precizat anterior (se corectează prin dezvoltarea
muşchilor laterali coloanei şi prin stimularea
respiraţiei);

0 ♦ în boli ale aparatului de susţinere sau a urmă rilor

acestora – paralizie infantilă sau leziuni ale
articulaţiilor etc;
0 ♦ la dezvoltarea aparatului locomotor pentru
persoanele cu dizabilită ți;

0 ♦ la copii debili, astenici, cu tulbură ri în dezvoltarea

psihofizică , cu urme de rahitism etc. – se are în vedere
pe lâ ngă efectele binefă că toare ale razelor solare, care
favorizează creşterea oaselor, şi acţiunea propriu–zisă
a înotului, care stimulează pofta de mâ ncare,
respiraţia şi funcţia inimii, linişteşte somnul,
schimbâ nd radical aspectul acestor copii;
0 ♦ tratarea asteniilor nervoase prin acţiunea de
stimulare asupra sistemului nervos central;

0 ♦ profilaxia unor manifestă ri reumatice, musculare

sau articulare (profilaxia se exercită împreună cu
helioterapia);

0 ♦ în tulbură rile aparatelor respirator şi circulator

Cel mai utilizat procedeu de inot pentru recuperarea
discopatiei lombare este procedeul spate.

EXERCITII UTILIZATE :
- picioare spate
-alunecare spate simetrica
-aluncare spate simetrica cu miscarea unui singur brat
-alunecare spate asimetrica
-spate dublu
-spate procedeu