Matematică aplicată în...

fotbal

Robert Gheţău – clasa a XII-a A

1. Antrenamentul unei echipe de fotbal

Lotul de bază al unei echipe de fotbal se prezintă la antrenament la ora fixată,
dar găseşte magazia închisă. Dupa sfertul de oră “academic”, antrenorul dă ordin să
fie spart lacătul şi fiecare jucător să-şi ia câte un echipament complet, iar antrenorul
secund să scoată un număr de mingi pe care le consideră necesare, pentru buna
desfăşurare a antrenamentului.
Zis şi făcut!
După o jumătate de oră, soseşte gâfâind şi magazionerul care, în situaţia creată,
este cuprins de disperare. El se prezintă la antrenor, îi cere scuze, dar este deosebit de
îngrijorat de cele întâmplate în gestiunea sa, deoarece jucătorii şi mingile sunt
împrăştiaţi pe terenurile din jur şi nu-i poate număra. Astfel, el nu-şi poate da seama
câte echipamente şi câte mingi au fost scoase din magazie.
În sprijinul său, vine antrenorul – un om zgârcit la vorbă – care îi furnizează
următoarele date:
- “când am repartizat, la primul exerciţiu, câte o minge la cinci jucători, au
rămas două mingi nefolosite;
- la al doilea exerciţiu, cu o minge pentru trei jucători, doi jucători au rămas
fără minge; mai departe, descurcă-te cum poţi!”.
Magazionerul se retrage la biroul său şi, după calcule “dificile”, găseşte şi
numărul echipamentelor şi al mingilor scoase din magazia sa.
Precizând că numărul echipamentelor luate din magazie este egal cu cel al
jucătorilor prezenţi la antrenament, refaceţi calculele aritmetice ale magazionerului!
Soluţie:
La primul exerciţiu (o minge la cinci jucători şi două mingi nefolosite), facem
ipoteza că mai luăm zece jucători, astfel încât şi cele două mingi libere să aibă acelaşi
regim ca şi celelalte. Deci fiecare din mingile luate din magazie este acum repartizată
pentru cinci jucători. Toţi jucătorii şi toate mingile sunt curprinşi în procesul de
antrenament.
La ce de-al doilea exerciţiu (trei jucători cu o minge şi doi jucători liberi), în
noua ipoteză, nu vor putea executa acest exerciţiu doisprezece jucători (doi jucători
conform textului şi zece jucători împrumutaţi). Pentru ca şi aceşti doisprezece
jucători să ia parte la antrenament, ar trebui să-i repartizăm la grupele existente de
câte trei jucători la o minge, adică la fiecare grupă să mai participe încă doi jucători,
deci în total să facem grupe de 3 + 2 jucători, ajungând astfel în situaţia de la primul
exerciţiu (o minge la cinci jucători), numărul total al jucătorilor fiind mărit – ipotetic
cu zece. Se observă uşor că pe cei doisprezece jucători îi vom putea repartiza câte
doi, la şase grupe (de câte trei jucători), deci la şase mingi (putem considera că grupe
de trei jucători efectuează al doilea exerciţiu cu câte o minge şi încă doi jucători stau
în rezervă la fiecare grupă).
 În concluzie, au fost scoase din magazie şase mingi, iar numărul jucătorilor a
fost, conform textului, N = 5(6 – 2) = 20 sau N = 3 · 6 + 2 = 20.
Încercaţi să rezolvaţi problema şi prin alte metode!

2. Terenul de fotbal şi “raportul de aur”

Conform rgulamentului de specialitate, dimensiunile unui teren de fotbal pot
varia astfel: lungimea L între 90 m şi 120 m, lăţimea B între 45 m şi 75 m, crescând
fiecare din 5 în 5 m, de la limitele inferioare la cele superioare.
Pentru construirea unui stadion, s-au purtat discuţii aprinse şi au fost consultaţi
o serie de jucători celebri mai vârstnici, sau mai tineri, asupra dimensiunilor în plan
cele mai convenabile ale terenului de fotbal şi, în special, asupra unui raport “optim”
între cele două dimensiuni ale terenului (lungimea şi lăţimea lui).
De la început, consilierii s-au împărţit în două tabere, cu opinii complet
diferite:
a) Cei din prima categorie pledau
pentru un dreptunghi cu o formă cât
mai apropiată de un pătrat, în care
raportul dintre lungimea L şi lăţimea B
să tindă cât mai mult către 1, adică
pledau pentru un teren cu o lăţime
relativ mare, în ideea de a desfăşura
jocul pe aripi (de exemplu L = 100 m,
B = 75 m şi raportul lor L/B = 1,33;
sau L = 90 m, B = 75 m şi raportul
L/B = 1,2).
b) Cei din categoria a doua – cei tineri – preferau jocul în adâncime, direct pe poartă
şi susţineau că forma ideală a stadionului este un dreptunghi mai “alungit”, cu
raportul dintre laturi egal sau mai mare cu 2 (de exemplu L = 90 m, B = 45 m şi
raportul L/B = 90/45 = 2, sau chiar încercau să încalce prevederile regulamentului şi
sugerau dimensiunile L = 120 m, B = 45 m şi raportul L/B = 120/45 = 2,66). Fără a
spune direct, ei aveau în vedere faptul că un asemenea teren ar putea pune mai bine în
valoare calităţile lor fizice.
Dacă aţi fi arhitectul sau inginerul constructor al acestui stadion, cum v-aţi
gândi să rezolvaţi această problemă, pentru a realiza un dreptunghi cu o formă cât
mai estetică şi echilibrată?
Soluţie:
Grecii din Antichitate considerau că forma ideală a unui dreptunghi o găsim
atunci când raportul dintre dimensiunile sale este L/B = ϕ = 1,61 803 398 875. Un
astfel de raport se numeşte şi astăzi “raportul de aur”, iar dreptunghiul respectiv este
un “dreptunghi de aur”.
Pentru uşurinţa calculelor, vom rotunji valoarea acestui raport ϕ = 1,62, iar
raportul L/B = 1,62 – chiar şi cu aproximaţia făcută – va rămâne în continuare un
“raport de aur”.
 În consecinţă, vom cere beneficiarilor să-şi aleagă fie lungimea L, fie lăţimea B
a stadionului şi le vom putea proiecta şi construi un stadion “de aur”, ţinând cont de
formulele care rezultă din cea de mai sus: L = 1,62B sau B = L/1,62.

3. Un lot naţional de fotbal

Antrenorul federal convoacă un lot de jucători pentru o echipă naţională de
fotbal, selecţionându-i de la echipele X, Y, Z, T din divizia A.
La primul antrenament, pentru a satisface curiozitatea celor care îndrăgesc
acest sport, ziariştii se interesează de numărul total al jucătorilor selecţionaţi şi de
numărul pe care l-au dat lotului fiecare din cele patru echipe.
Un jucător de la echipa X se oferă să le dea lămuririle necesare : “Să ştiţi că, de
fapt, toţi selecţionaţii suntem de la echipa X, cu excepţia a numai… 18 jucători.”
Un fotbalist de la echipa Y, sesizând intenţia colegului său, completează:
“Adevărul – adevărat este că toţi suntem de la echipa Y, mai puţin 18 jucători.”
Nedumerirea generală este amplificată de replica tăioasă a unui fotbalist, care
produce panică în rândul ziariştilor: “Dacă vreţi să ştiţi adevărul, atunci daţi-mi voie
să vă spun că toţi selecţionaţii suntem de la echipa Z, cu excepţia doar a 18 jucători,
aduşi de prin alte părţi.”
Cei de la echipa T nu se lasă mai prejos şi desăvârşesc perplexitatea ziariştilor:
“Poate că au dreptate cei care au vorbit până acum, dar toţi cei pe care ne vedeţi aici
suntem de la echipa T; e drept că au mai fost aduşi 18 jucători şi de la alte echipe.”
Ziariştii fac scheme, calcule, supoziţii, dar nu ajung la nici un rezultat.
Într-un târziu, unul dintre ei îl sună la telefon pe un elev pasionat de
matematică, care risipeşte nedumerirea, dându-le soluţia problemei.
A doua zi, toate ziarele comunicau: “Lotul naţional este alcătuit din ... jucători,
din care ... de la ecchipa X, ... de la echipa Y, ... de la echipa Z şi ... de la echipa T.”
Considerând că toţi cei patru jucători au avut dreptate, deci că cele patru
afirmaţii sunt corecte, completaţi spaţiile libere de mai sus cu numărul jucătorilor.
Soluţie aritmetică:
Din datele problemei rezultă:
- jucătorii lotului proveneau de la patru echipe;
- orice combinaţie de trei echipe dădeau lotului 18 jucători;
- sunt posibile numai patru combinaţii de acest fel, corespunzând celor patru
declaraţii.
Vom face o schemă cu cele patru variante:
Y Z T ⇒ 18 jucători (grupă sau lot incomplet)
X Z T ⇒ 18 jucători (grupă sau lot incomplet)
X Y T ⇒ 18 jucători (grupă sau lot incomplet)
X Y Z ⇒ 18 jucători (grupă sau lot incomplet)
Să presupunem că pe stadion se află toţi jucătorii celor patru echipe şi că
putem lua de la fiecare echipă atâţia jucători câţi vom avea nevoie pentru a forma
cele patru grupe de câte 18 jucători (un fel de loturi incomplete), ca în schema de mai
sus. Rezultă că vom avea nevoie în total de 4 x 18 = 72 jucători, repartizaţi în grupe
de câte 18 jucători, fiecare grupă fiind alcătuită din jucători de la trei echipe.
 Deoarece fiecare echipă lipseşte dintr-o combinaţie şi deci participă la numai
trei dintre ele, rezultă că cei 72 de jucători i-am adunat luând de la fiecare echipă de
trei ori mai mult numărul de jucători selecţionaţi, adică am convocat – în ipoteza
noastră – trei loturi complete. Observaţi că şi în schema de mai sus apar 3X, 3Y, 3Z,
3T, deci de trei ori numărul jucătorilor pe care – în realitate – fiecare echipă i-a trimis
în lot.
De la ipoteză să trecem la realitate! Antrenorul federal nu a făcut trei
convocări, deoarece nu avea nevoie de trei loturi, ci numai de unul singur. Deci dacă
pentru trei loturi complete au rezultat 72 de jucători, tragem concluzia că pentru un
lot au fost convocaţi 72 : 3 = 24 jucători.
Deci fiecare echipă a furnizat lotului cate 24 – 18 = 6 jucători.
Soluţie algebrică:
Y + Z + T = 18
X + Z + T = 18
X + Y + T = 18
X + Y + Z = 18
Adunând relaţiile de mai sus, obţinem : 3X + 3Y + 3Z + 3T = 72, adică
3(X + Y + Z + T) = 72, de unde rezultă X + Y + Z = 18.
Conform declaraţiilor celor patru purtători de cuvânt, fiecare echipă a dat
lotului: 24 – 18 = 6 jucători.

4. Mingile de fotbal
Din materialul necesar confecţionării unei mingi
de formă sferică cu raza R, vrem să confecţionăm mai
multe mingi, mai mici, cu raza R/2. Câte asemenea
mingi putem confecţiona?
Soluţie:
Suprafaţa unei mingi mari este S = 4πR 2 , iar
suprafaţa mingii mici este
2
R R2
s = 4π   = 4π = πR 2
2
  4
S 4πR 2
Raportul lor este: = = 4.
s πR 2
Deci în loc de o minge cu raza R, putem confecţiona 4 mingi cu raza R/2.

BIBLIOGRAFIE
Ardelean M. – Matematică recreativă, Ed. Militara, 1995
Constantinescu P. – Jocuri şi probleme distractive, Ed. Albatros, 1971
Dăncilă I. – Matematică distractivă pentru clasele V – VI, Ed. Sigma, 1999
Guran E. – Matematică recreativă, Ed. Junimea, 1985