AFECŢIUNI CHIRURGICALE ALE GLANDEI MAMARE

MASTITE ACUTE ŞI CRONICE

TUMORILE BENIGNE ŞI MALIGNE

ANATOMIE

 regiunea mamară este delimitată:

- de spaţiile III -V intercostale;

- de stern;

- linia axilară anterioară;

 ţesutul glandular:

- se insinuează însă într-un strat subţire peste aceste limite;

- ajunge:

 cranial până la nivelul claviculei;

 inferior până la nivelul epigastrului;

 medial şi lateral până la nivelul liniei mediosternale şi

respectiv marginea anterioară a dorsalului mare;

 piramida mamară:

- este o hemisferă acoperită de tegument, exceptând zona centrală;

- cunoscută sub denumirea de areolă mamară:

 unde lipseşte stratul cornos al tegumentului;

 lăsând astfel să se vadă prin transluciditate glandele

sebacee şi sudoripare - realizând aşa-numitele glande
Morgagni;

 areola mamară este centrată de o proeminenţă de regulă cilindrică

numită mamelon sau papila mamară;

 glanda mamară normală:

- este alcătuită din circa 12-15-20 lobi despărţiţi prin septuri conjunctive
puternice;

- fiecare lob este drenat de un canal galactofor numit duct lactifer:

1
 • care se deschide la nivelul mamelonului;

• prezintă o dilataţie fuziformă subareolară denumită sinus

galactofor;

 structura unui lob este asemănătoare unui copac inversat:

- tulpina reprezentând canalul galactofor;

- iar frunzele, acinii, care au fiecare câte un

duct propriu;

 unitatea secretorie a sânului este acinul;

 mai mulţi acini:

- se unesc prin ductele lor realizând lobulii;

- ductele prin unire realizează canalul galactofor;

 în jurul tuturor acestor elemente glandulare se află stroma fibroasă;

 glanda în totalitate:

- este învelită în ţesut grăsos - dispus pre- şi retroglandular cu

excepţia zonei areolo-mamelonare;

 stratul adipos premamar este compartimentat în lobuli adipoşi:

- de formă triunghiulară;

- delimitaţi de proeminenţe fibroglandulare numite crestele Duret;

 se continuă la rândul lor pănă la nivelul dermului cu tractusuri

conjunctive numite ligamentele Cooper;

- când sunt invadate, în cazul cancerului de sân, determină

prin retracţie, aspectul de coajă de portocală;

 fixarea mamelei de muşchii pectorali şi periostul claviculei se

realizează:

- pe de o parte prin elementele vasculonervoase;

- pe de alta de fascia retromamară - care este despărţită de fascia

muşchilor pectorali printr-un ţesut conjunctiv lax;

 există două tipuri de epitelii aflate sub control hormonal:

2
 - epiteliul glandular al acinului;

- epiteliul ductal;

 în mod normal sunt două glande mamare;

 anomalii ale sânului:

- amastia = lipsa uneia sau a ambelor mamele;

- atelia = absenţa mamelonului;

- hipermastia sau polimastia = prezenţa mamelelor supranumerare;

 în prima jumătate a ciclului menstrual sub influenţa estrogenilor se

produce proliferarea epiteliului ductal (creşte arborele);

 în a doua jumătate a ciclului menstrual sub influenţa progesteronului

şi a hormonului luteinizant se dezvoltă acinii (cresc frunzele);

 toate aceste fenomene regresează în timpul menstruaţiei care este

faza de involuţie;

METODE DE EVALUARE

ANAMNEZA

 stabileşte- vârsta pacientei;vechimea suferinţei; relaţia cu ciclul

menstrual;durerea;

- ultima menstruaţie;prezenţa sau absenţa scurgerilor

mamelonare şi felul acestora;

- sarcinile şi alăptarea la sân;antecedentele

heredocolaterale;

- tratamentele medicamentoase;

EXAMENUL OBIECTIV

Inspecţia poate evidenţia: asimetria sânului; tumefacţia;hiperemia

tegumentară;

- edemul în coajă de portocală;retracţia mamelonară;

- fistulele tegumentare;ulceraţiile;aspectul de „axilă plină”;

Palparea se face:cu bolnava în ortostatism; cu pectoralul contractat;

3
 - în decubit dorsal, de preferat la 45º; examinând atât glanda cât şi
axila;

 examinarea se face:cu degetele întinse, în fiecare cadran;

- pornind cu cele mediale şi terminând cu cadranul superoextern;

 la depistarea unei formaţiuni ne interesează: forma;dimensiunea;

suprafaţa;consistenţa; marginile; mobilitatea;

 obligatoriu se caută:sânul şi axila controlaterală;

- zonele supraclaviculare pentru depistarea eventualelor metastaze;

INVESTIGAŢIILE PARACLINICE

Puncţia exploratorie se face:

- când există fluctuenţă sau formaţiune renitent elastică;

 se poate extrage: puroi în abcese; lichid serocitrin; louche în

maladia Reclus;lichid lăptos în galactocel;sanghinolent în cancerele
cu necrobioză;

 lichidele aspirate se trimit la examen citologic;

Mamografia poate evidenţia: opacităţi regulate, cu limite nete sugestive

pentru tumori benigne;

- opacităţi intense, festonate, rău delimitate caracterizând tumorile

maligne, la fel ca şi microcalcificările diseminate la nivelul sânului;

Ecografia sânului dă: imagini sugestive pentru colecţii lichidiene;

- formaţiuni ecodense bine sau rău delimitate;

 MAMOGRAFIA

Stereotaxia sânului pentru tumorile infraclinice se face cu un mamoguide;

Scintigrafia sânului

Tomografia computerizată

Puncţia bioptică se poate face:prin aspiraţie;

- cu ac fin, cu sau fără radio- sau ecoghidare şi rezultatul se trimite la

examen citologic;

4
- cu ac gros special, care decupează un cilindru de ţesut care se trimite la
examen histologic;

Biopsia chirurgicală excizională:

- constă în excizia unui fragment sau a tumorii în totalitate care se trimite

la examenul histopatologic;

- acesta poate fi:

- extemporaneu (în 15-20 min.);

- obţinut prin congelare şi secţionare;

- la parafină;

 ABCESELE MAMARE

Mastitele acute = inflamaţii acute ale glandei mamare;

 când inflamaţia interesează ţesutul adipos inconjurător vorbim de

paramastite;

 acestea pot fi:- premamare, dispuse anterior ţesutului glandular;

- sau profunde realizând inframastitele;

Paramastitele:

- sunt rar leziuni independente, mai ales în perioada de lactaţie;

- de cele mai multe ori ele complică o mastită acută;

- când procesul inflamator interesează atât glanda cât şi ţesutul

extraglandular vorbim despre o panmastită sau flegmon difuz al glandei;

 mastita acută apare mai frecvent la femeile care alăptează;

 germenii cel mai des implicaţi sunt: stafilococul;

- streptococul;care pătrund prin eroziuni sau fisuri

de la nivelul mamelonului;

 infecţia este favorizată de angorjarea sânului cu lapte;

 mai rar poate apare mastita:la nou născut;la pubertate;la

menopauză;

 un hematom posttraumatic intraglandular poate fi prin infectare

sursa unei mastite;

5
  foarte rar infestarea se poate produce pe cale sanguină sau limfatică
(în cursul febrei tifoide al stafilocociilor);

 de cele mai multe ori leziunea este unilaterală;

 doar în 20% din cazuri este bilaterală;

 infecţia porneşte de la un canal galactofor - interesând iniţial un

singur lob glandular;

 când colecţia purulentă s-a constituit, aceasta depăşeşte septurile

conjunctive interlobare interesând lobii adiacenţi;

 se creează la nivelul sânului o cavitate care conţine: puroi;- resturi

de ţesut glandular amestecate cu lapte;

CLINICA

 la inspecţie sânul:este mărit de volum; cu tegumentul hiperemic;

- cu circulaţie colaterală bogată dureros spontan şi la palpare;

 palparea mai evidenţiează:căldură locală; fluctuenţă;

- în faza iniţială compresiunea provoacă: durere

accentuată;poate să elimine prin conductele galactofore osecreţie gălbuie
reprezentată de puroi şi lapte;

- secreţie care pe un fragment de tifon lasă o pată gălbuie;

 bolnava prezintă:

- febră cu alterarea stării generale;

- biologic apare leucocitoza;

 în cazurile hiperseptice, apar la nivelul sânului trenee limfangitice

care converg spre regiunea axilară unde poate să fie prezentă
limfadenita;

 când focarul inflamator s-a ramolit apare fluctuenţa;

 dacă tratamentul chirurgical nu este aplicat procesul fistulizează

spontan la tegument sau şi mai grav se poate extinde retromamar,
determinând aşa numita panmastită.

6
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL

Angorjarea sânului:

- tumefacţie uniformă;

- fără fenomene inflamatorii locale şi generale;

- reprezintă o stare fiziologică a glandei în perioadă de lactaţie cu

evacuare insuficientă;

- simptomele angorjării dispar imediat după evacuarea laptelui, iar

secreţia evacuată:

- nu are aspect purulent;

- nu conţine microbi pe cultură;

Mastita carcinomatoasă:

- apare tot la femeile tinere în perioada de alăptare;

- se însoţeşte de:febră;dureri;roşeaţă;prezintă semnul cojii de portocală

datorită edemului important al tegumentului;

- palparea evidenţiează:

- un caracter infiltrativ al unei tumori voluminoase;

- adenopatie axilară;

- de cele mai multe ori este bilaterală şi semnul dominant este toxemia;

Erizipelul pielii regiunii mamare:

- placardul erizipelatos delimitat de piele sănătoasă;

- frisonul;temperatura ridicată;

FORMELE CLINICE

 abcesul premamar reprezintă localizarea procesului supurativ în

ţesutul grăsos premamar;

 abcesul tuberos este o supuraţie care:

- interesează glandele sebacee ale sânului;

- realizează o tumoră inflamatorie mică şi foarte dureroasă asemănătoare

supuraţiilor din hidrosadenită;

7
  abcesul retromamar:se mai numeşte şi inframastită; reprezintă
procesul inflamator al ţesutului grăsos retromamar; foarte rar acest
abces poate fi primitiv; mai des el este propagat de la un abces al
glandei realizând abcesul „în buton de cămaşă“;

- sânul apare:mult mărit de volum;cu fluctuenţă;şi edem în şanţul

submamar;

 flegmonul difuz al sânului:se întâlneşte la femeile debilitate;are

mare tendinţă la extensie şi necroză;cu semne generale zgomotoase;

 flegmonul lemnos al sânului:este o formă subacută;glanda este mărită

de volum şi foarte dură;supuraţia apare târziu;

 mastita noului născut:

- apare în prima săptămână după naştere;

- se caracterizează prin prezenţa unor sâni:mult măriţi de volum; ca nişte

„sticle de ceasornic“;

- semnele generale ale infecţiei;

- evoluţia este spre vindecare spontană;

- rar apar procese supurative;

 mastita pubertăţii:

- apare mai frecvent la băieţi decât la fete;

- este favorizată de microtraumatismele locale;

- se vindecă spontan;

 mastita menopauzei:

- este reprezentată de tumefacţia dură a ambilor sâni;

- cu induraţia concomitentă a pielii şi ganglioni palpabili;

- are evoluţie subacută sau cronică;

- poate mima cancerul;

Mastitele cronice = procese infecţioase cronice ale glandei mamare;

 pot porni de la fenomene acute sesizate sau nesesizate de bolnavă;

 pot îmbrăca forme pseudotumorale, pretându-se la confuzii;

8
  pot fi ca şi mastitele acute:

- nespecifice - determinate de agenţi patogeni obişnuiţi;

- specifice (TBC, lues);

 MASTITELE CRONICE NESPECIFICE

- un proces inflamator care interesează de regulă un singur lob glandular;

- are aceeaşi simptomatologie ca şi abcesul cald dar mai estompată şi mai

trenantă;

- apare de cele mai multe ori pe un teren diabetic;

- poate fi consecutiv unui abces cald sau unei leziuni traumatice;

- uneori continuă o vindecare imperfectă a unui abces cald incorect

drenat;

 simptomatologia se caracterizează prin:

- durere la palpare, insidios apărută;

- durere descoperită uneori cu prilejul toaletei locale cu aceeaşi

ocazie bolnava remarcă:

- un nodul mobil faţă de planurile adiacente;adenopatie axilară

de tip inflamator;

 examenul obiectiv pune în evidenţă la palpare prezenţa unui nodul:

- dur;rotund sau neregulat;

- de mărime variabilă;rău delimitat faţă de ţesuturile

adiacente;mobil;

 când nodulul este dezvoltat superficial:

- poate interesa şi pielea;

- poate retracta mamelonul;

- poate preta la confuzii cu cancerul, cu atât mai tare cu cât se

însoţeşte de adenopatie axilară;

 dacă există o comunicare între cavitatea abcesului şi unul sau mai

multe canale galactofore este posibil ca la compresiune să apară la
nivelul mamelonului o secreţie purulentă sau seroasă;

9
  diagnosticul de certitudine se stabileşte prin:puncţie;

- biopsie excizională;

 GALACTOCELUL

- este o tumoră ce conţine lapte alterat realizând un abces cronic;

- o colecţie în care se varsă mai multe canale galactofore;apare în timpul

lactaţiei; este destul de rar întâlnită;

- clinic = o tumoră: bine circumscrisă;mobilă faţă de planurile adiacente;

- la apăsarea ei prin mamelon se scurge lapte, iar pe sân lasă godeu;

- formaţiunea creşte în volum până la apariţia supuraţiei.

 TUBERCULOZA SÂNULUI

- este o afecţiune rară;este provocată de bacilul Koch, însămânţat pe cale

sanguină sau limfatică;este unilaterală; de regulă primitivă;

- poate fi: cu noduli multipli, diseminaţi în glandă;

- localizată, veritabil abces rece intraglandular;

 clinic deosebim două forme:

- forma diseminată:care se întâlneşte la femei cu tuberculoză viscerală

avansată; când sânul se măreşte de volum;fără modificări tegumentare;cu
formaţiuni nodulare diseminate;adenopatie axilară;

- forma localizată - care evoluează în două faze:

 faza de cruditate cu tumoră: bine

circumscrisă;neregulată;adenopatie axilară;

 faza de ramolisment cu tumoră: fluctuentă; tegumentul

hiperemic;tendinţă la fistulizare sau fistulă constituită prin care se
scurge puroi grunjos sau cazeos;

 SIFILISUL SÂNULUI

- poate fi reprezentat prin:şancrul primar;sifilisul secundar; goma sifilitică;

- este o afecţiune din ce în ce mai rar întâlnită;

- de interes chirurgical este doar mastita perioadei terţiare (goma);

10
- şancrul mamelonar şi determinările secundare localizate la sân sunt de
domeniul patologiei medicale dermatologice;

- goma sânului trece prin cele trei stadii obişnuite: de

cruditate;ramolisment; ulceraţie, fără adenopatie axilară;

*** RBW

 TUMORILE BENIGNE ALE SÂNULUI

ADENOFIBROMUL (FIBROADENOMUL)

 reprezintă 75% din tumorile mamare benigne;

 este o tumoră rezultată din proliferarea epiteliului şi ţesutului

conjunctiv al glandei mamare;

 se descriu mai multe varietăţi microscopice ale adenofibromului:

- pericanalicular;

- intracanalicular;chistic;arborescent;

CLINICA

 tumora:

- este depistată la femei sub 35 de ani; este o formaţiune tumorală de

dimensiuni mici (până la mărima unei nuci) descrisă ca un „şoarece
mamar“; dură, bine delimitată;

- foarte mobilă (alunecă sub degetele examinatorului, fiind greu de

imobilizat); cu suprafaţă netedă;

- nu se constată adenopatie axilară;devine dureroasă în timpul

menstruaţiei;

INVESTIGAŢIILE PARACLINICE

- mamografia depistează o leziune:caracteristică;ca o opacitate bine

delimitată;de intensitate costală sau subcostală;examenul bioptic
tranşează diagnosticul;

TRATAMENT

11
  conduita constă în tratament chirurgical de principiu cu scopul: de
precizare a diagnosticului;de înlăturare a unei formaţiuni tumorale,
care creşte în volum, devenind factor de stres pentru pacientă;

 excizia se face printr-o incizie care să aibă un caracter cât mai

estetic;

 se preferă inciziile periareolare sau în şanţul submamar sau radiar în

funcţie de: localizarea;mărimea formaţiunii;

TUMORA VEGETANTĂ INTRACANALICULARĂ

 o proliferare a epiteliului canalelor galactofore;

 o varietate rară de formaţiune tumorală;

 canalul galactofor apare dilatat plin cu vegetaţii ce plutesc într-un

lichid sanguinolent;

CLINICA

 bolnava se prezintă la medic pentru scurgeri prin

mamelon:sanguinolente; serosanguinolente;

- intermitente; ritmate de menstruaţie sau/şi de contactele

sexuale;

 când poate fi depistată clinic tumora este:

- situată de regulă sub areola mamară;de mărimea unei cireşe,

rotundă sau ovalară;

- fermă;aderentă la glandă;

- fără aderenţe la perete; prin presiune se scurge lichid sanguinolent

prin mamelon;

TUMORILE MALIGNE ALE SÂNULUI

CANCERUL MAMAR

 este cea mai frecventă tumoră malignă la femei;

 prima cauză de mortalitate oncologică;

 cu tendinţă în continuă creştere a incidenţei;

 reprezită 20% din totalul neoplaziilor la femeile din Europa;

12
  incidenţa cancerului de sân este în creştere atăt în ţările
industrializate cât şi în cele în curs de dezvoltare, în medie cu 1% pe
an;

 se întâlneşte relativ rar la bărbaţi;

 raportul femei/bărbaţi este de 100/1;

 riscul de a dezvolta un cancer mamar creşte cu vârsta, mai ales după

vârsta de 49 de ani;

 tumorile maligne ale glandei mamare apar în jurul menopauzei:

- cele mai afectate vârste sunt cuprinse între 45-50 ani şi în

postmenopauză, 55-60 ani;

- exista o tendinţă de scădere a vârstei de apariţie constatată în

ultimii ani;

FACTORII FAVORIZANŢI

 apariţia precoce a menstruaţiei;

 lipsa sarcinii; naşterea primului copil după 30 ani; menopauza

tardivă; radiaţiile ionizante;

 tratamentele hormonale intempestive; traumatismele mamare în

antecedente;

 alimentaţia hipercalorică şi bogată în grăsimi;

 antecedentele maritale (grupul de risc îl au femeile necăsătorite sau

căsătorite târziu);

 riscul de a apare un cancer mamar este mai crescut la femeile cu

antecedente de cancer mamar pe linie maternă;

PREVENŢIE

 schimbarea stilului de viaţă; intervenţii medicamentoase;

 diverse proceduri de intervenţie profilactică; combaterea excesului

de greutate;

 practicarea regulată a exerciţiului fizic; excluderea fumatului;

 diminuarea consumului de alcool; creşterea consumului de vegetale;

CLINICA

13
  în stadiile incipiente simtomatologia este puţină;

 cel mai frecvent întâlnit este tumora descoperită adesea de pacienta

însăşi: prin palpare întâmplătoare; la autoexaminare;

 durerea, ca prim simptom, apare în 8% din cazuri şi poate fi sub

formă:de înţepături; arsuri;

 durerea nu este specifică cancerului însă poate atrage atenţia femeii

de a se prezenta la medic;

 secreţiile mamelonare; eroziunile şi eczematizarea mamelonului;

 înroşirea tegumentului sânului, apare într-un procent redus de

cazuri;

 în 2% din patologie se întâlneşte la debut, adenopatia axilară;

INVESTIGAŢIILE PARACLINICE

 necesare pentru:- depistarea activă, prin metode de screening

(singura ce permite

diagnosticul în faze incipiente);

- depistarea pasivă, adică diagnosticul nodulilor mamari la femeile

ce se prezintă la medic;

ECOGRAFIA

 nodulii tumorali benigni prezintă:o structură omogenă; pot fi

hipoecogeni; pot fi izoecogeni cu structura glandei mamare;

 nodulii tumorali maligni:au o structură neomogenă; zone

hipoecogene alternează cu zone

ecogene şi atenuează ecourile posterioare la examenul ecografic;

MAMOGRAFIA

 o examinare importantă;

 indispensabilă în a descoperi cancerele asimptomatice şi în a obţine

precizări în cazurile suspecte;

- nodulul benign apare la mamografie ca o opacitate:intensă; omogenă;

bine delimitată;

- tumoarea malignă este neomogenă, cu margini neregulate, cu calcificări;

14
- se poate intâlni: imaginea de fibroză retractilă; edemul peritumoral;
îngroşarea lizereului cutanat

însemnând infiltrarea tegumentului;

 mamografia poate depista leziuni de câţiva milimetri, cu ajutorul

noilor tehnici moderne de mamografie;

DIAGNOSTICUL CITOLOGIC

 se face prin examinarea la microscop a frotiurilor efectuate din

puncţia cu ac fin a tumorii mamare;

 o puncţie mamară pozitivă confirmă diagnosticul de malignitate;

 un examen citologic negativ nu poate exclude malignitatea decât

coroborând celelalte informaţii:clinice; mamografice; examen
histopatologic;

EXAMENUL HISTOLOGIC

 diagnosticul de certitudine;

 se poate efectua:din prelevări tumorale; din puncţie biopsie; din

piesa de rezecţie în cazul intervenţiei chirurgicale;

TERMOGRAFIA

GALACTOGRAFIA

XEROGRAFIA

REZONANŢA MAGNETICĂ

 este o investigaţie scumpă;

 are indicaţie în urmărirea cancerului mamar tratat conservator;

 are indicaţie în vederea diagnosticului precoce al recidivei locale;

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

MASTOPATIA FIBROCHISTICĂ

 apare la femei între 30 şi 55 ani; este frecvent bilaterală;

 leziunile sunt dureroase în fazele premenstruale; nodulii sunt bine

delimitaţi şi nu se asociază cu adenopatii axilare;

FIBROADENOMUL

15
  se manifestă la femeile tinere, mai ales cu vârste între 20 şi 25 ani;

 nodulii sunt în general nedureroşi iar pe mamografie există semne

caracteristice;

PAPILOMUL INTRADUCTAL

 se manifestă la vârste cuprinse între 20-65 ani;

 simptomul dominant este reprezentat de secreţie mamelonară

intermitentă;

EVOLUŢIA ŞI COMPLICAŢIILE

 diseminarea se face din aproape în aproape, pe cale: hematogenă;

limfatică;

 local, diseminarea se realizează prin:contiguitate; permeaţie;

embolizare în vasele limfatice;

 pe măsură ce se dezvoltă, tumora:infiltrează vasele limfatice,

sanguine, ţesutul conjunctiv;

- determină ulcerarea tegumentului (tegumentul capătând aspectul

de „coajă de portocală”);

- se extinde spre planul profund; determină aderenţă şi chiar fixarea

la muşchiul pectoral;

 o formă particulară de infiltrare tumorală cutanată o constituie

nodulii de permeaţie:

- formaţiuni tumorale de dimensiuni mici situate în vasele limfatice

dermice ale sânului sau pe peretele toracic;

 pe cale limfatică, cancerul mamar determină metastaze în

ganglionii:axilari; - mamari interni; subclaviculari; supraclaviculari;

 pe cale hematogenă determină metastaze:

hepatice;pulmonare;osoase;cerebrale e.t.c.

 în cancerul mamar se manifestă un tropism osos de diseminare la

distanţă pentru segmentele:vertebrale; costale; pelvine; craniene;

FACTORII PROGNOSTICI

 stadiul clinic;tipul histopatologic; carcinoamele medulare şi tubulare

au prognostic favorabil;

16
  dimensiunea tumorii; cu cât tumora este mai mare, cu atât
prognosticul este mai nefavorabil;

 gradingul de diferenţiere; cu cât gradul de diferenţiere este mai

înalt (G1) cu atât prognosticul este mai bun şi invers;

 starea ganglionilor limfatici axilari; cu cât numărul ganglionilor

axilari invadaţi este mai mare cu atât prognosticul e mai nefavorabil;

 receptorii hormonali; prezenţa receptorilor pentru estrogen şi

progesteron se corelează cu un prognostic bun;

 reacţia celulară peritumorală;

 invazia tumorală intralimfatică şi intravenoasă;

STADIALIZARE TNM

T= tumora primară

 Tx - tumora primară nu poate fi demonstrată;

 Tis - carcinom în situ;carcinom intraductal;

- carcinom lobular in situ sau boala Paget a mamelonului, fără

masă tumorală asociată (boala Paget asociată cu masa tumorală se
clasifică conform dimensiunilor tumorii);

 Tis (DCIS) - carcinom ductal in situ;

 Tis (LCIS) - carcinom lobular in situ;

 Tis (Paget) - boală Paget a mamelonului fără tumoră;

 T1 - tumoră mai mică de 2 cm în diametrul cel mai mare;

 T1mic - microinvazie, mai puţin de 0,1cm în dimensiunea cea mai

mare;

 T1a - tumoră mai mare de 0,1 cm dar nu mai mare de 0,5 cm, în
diametrul cel mai mare;

 T1b - tumoră mai mare de 0,5 cm, dar nu mai mult de 1 cm în

diametrul cel mai mare;

 T1c - tumoră mai mare de 1 cm dar nu mai mare de 2 cm în cel mai

mare diametru;

17
  T3 - tumoră mai mare de 5 cm în cel mai mare diametru;

 T4 - tumoră indiferent de dimensiuni, cu extindere directă la piele

sau perete toracic;

 T4a - extensie la peretele toracic;

 T4b - edem (inclusiv „coaja de portocală”), ulceraţia pielii, sau noduli

de permeaţie limitaţi la sân;

 T4c - ambele caracteristici (T4a şi T4b) prezente;

 T4d - carcinomul inflamator;

N = adenopatii metastatice

 Nx - adenopatia regională nu poate fi demonstrată;

 N0 - fără metastaze ganglionare;

 N1 - metastaze în ganglionii limfatici regionali ipsilaterali;

 N2 - metastaze în ganglionii limfatici regionali ipsilaterali fixaţi sau

ganglionii mamari interni ipsilaterali evidenţiaţi clinic în absenţa
unor metastaze ganglionare limfatice axilare clinic evidente;

 N2a - metastaze în ganglionii lifatici axilari ipsilaterali fixaţi între ei

sau la alte structuri;

 N2b - metastaze în ganglionii mamari interni ipsilaterali clinic evidenţi

în absenţa unor metastaze ganglionare limfatice axilare clinic
evidente;

 N3 - metastaze în ganglionii limfatici infraclaviculari ipsilaterali sau

în ganglionii limfatici mamari interni ipsilaterali clinic evidenţi şi în
prezenţa metastazelor în ganglionii limfatici axilari clinic evidenţi;

- sau metastaze în ganglionii limfatici supraclaviculari cu sau

fără invazie în ganglionii limfatici axilari sau mamari interni;

 N3a - metastaze în ganglionii limfatici infraclaviculari ipsilaterali şi

ganglionii limfatici axilari;

 N3b - metastaze în ganglionii limfatici mamari interni ipsilaterali şi

ganglionii limfatici axilari;

 N3c - metastaze în ganglionii limfatici supraclaviculari ipsilaterali;

18
M - metastază la distanţă

 Mx - nu pot fi detectate metastaze;

 M0 - absenţa lor;

 M1 - prezenţa lor inclusiv în ganglionii supraclaviculari homolaterali;

MASTITA CARCINOMATOASĂ

 se caracterizează printr-o evoluţie rapidă şi gravă;

 clinic:

- se întâlneşte un proces difuz, infiltrativ;

- afectează tot sânul cu înroşirea tegumentului;

- edem cutanat cu aspect în „coajă de portocală”;

- creşterea temperaturii locale;

- fără tumoră palpabilă;

- fenomenele de infecţie generală lipsesc;

- uneori, în momentul prezentării la medic sunt prezente diseminari

la distanţă;

19