TEMA: Romantismul Componenta grupei de elevi: Chirita Cristina Tudor Andreea Diaconu Georgiana Marcu Flavius Profesor coordonator:

tor: Mihail Elena

Curentul literar romantismul Trasaturi Reprezentanti in literatura romana Reprezentanti in literatura universala Preromantismul Romantismul eminescian Prelungiri ale romantismului Influente George Cosbuc Manioasa Concluzii Bibliografie

Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII n Europa care a durat mare parte din secolul XIX. A fost o micare contra raionalismului care marcase perioada neoclasic, ce se va pierde la apariia spiritului romantic. Romantismul a luat natere n Anglia, de unde s-a extins n Germania i Frana, apoi n ntreaga Europ. Acest curent cultural, care s-a manifestat nu numai n literatur, ci i n artele plastice i n muzic , s-a ridicat mpotriva rigorilor, a dogmatismului estetic, a naiunii reci i a ordinii, propunndu-i s ias din convenional i abstract. Romantismul a susinut manifestarea fanteziei i exprimarea sentimentelor, a originalitii, spontaneitii i sinceritii emoionale, sprijinind promovarea libertii de expresie. Altfel spus, romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului. Teoriticianul romantismului european este considerat Victor Hugo, care a trasat i a identificat direciile i trsturile acestui curent cultural n Prefaa de la drama Cromwell (1827), un adevrat programmanifest pentru propagarea emoiei, fanteziei, originalitii etc.

Trasaturi generale

incurajeaza amestecul genurilor, speciilor, stilurilor prin: punerea in valoare a resurselor limbajului popular, alaturi de limb a literara culta; variatia speciilor literare cultivate: speciile lirice favorite sunt meditatia; elegia; poemul filosofic; speciile epice: legenda; balada; poemul eroic; nuvela (istorica, fantastica, sentimentala); romanul (istoric, de aventuri); speciile genului dramatic: drama (istorica, romantica); melodrama;

introduce noi categorii estetice: sublimul, grotescul, macabrul, fantasticul, feericul; cultiva sensibilitatea, spontaneitatea, imaginatia, originalitatea, fantezia creatoare, misterul;

evadarea din realitate se face prin vis sau somn (mitul oniric) intr-un cadru nocturn sau exotic (spre deosebire de perioada anterioara marcata de clasicism care maximiza increderea in ratiune si luciditate);

promoveaza inspiratia din traditie, folclor, trecutul istoric al neamului, ceea ce imprimacurentului un caracter national-patriotic;

acorda o deosebita importanta sentimentelor omenesti, cu predilectie iubirii, trairile interioare fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare si participative;

contemplarea naturii se concretizeaza prin descrierea peisajelor sau a momentelor anotimpurilorsi este propice reflectiei asupra gravelor proble me existentiale;

afirma personajul ca individualitate exceptionala, construieste eroi ex ceptionali in situatiiexceptionale, precum si portretizeaza omul de geniu si conditia nefericita a acestuia in lume.Personajele romantice nu sunt domina te de ratiune, ci de imaginatie si sentimente, trairi intense;

defineste timpul si spatiul ca fiind nemarginite, ca proiectare subiectiva a spiritului uman;

utilizeaza procedee artistice variate, printre care antiteza care ocupa locul principal atat in structura poeziei, cat si in construirea personajelor, a situatiilor, a ideilor exprimate.

Reprezentanti in literatura universala

Reprezentanti din Germania: Novalis (poet) : Imnuri catre noapte E.T.A. Hoffmann (autor de proza fantastica) : Ulciorul de aur, Spargatorul de nuci ; Heinrich Heine (poet) : vol. Cartea cantecelor. Reprezentanti din Anglia : William Blake ; William Wordsworth vol. Balade lirice (volum considerat ca a marcat inceputul romantismului englez); Samuel Taylor Coleridge Balada batranului marinar ;

George Gordon Byron Poeme orientale, Manfred, drama Cain ; Percy Bysshe Shelley drama lirica Prometeu descatusat; John Keats.

Reprezentanti din Franta: Francois Rene Chautaubriand Atala, Rene; Alphons de Lamartine Meditatii poetice ; Victor Hugo poet : Ode, Balade ; - prozator: Mizerabilii; - dramaturg: Hernani, Ruy Blas; Alfred de Musset: Nopti. Reprezentanti din Rusia: Aleksandr Sergheevici Puskin roman: ,,Fata capitanului; - nuvela: ,,Dama de pica; - drama istorica: ,,Boris Godunov; - poeme: ,,Rislan si Ludmila; Mihail Lermontov - ,,Demonul.

Reprezentanti in literatura romana

Romantismul ptrunde n literatura romn dup 1830, cu oarecare ntrziere, prelungindu-i ns influena pn la Mihai Eminescu i chiar mai trziu, n secolul douzeci, ca o stare de spirit ce nu dispare niciodat. Romanticii timpurii sunt Costache Negruzzi (Alexandru Lapusneanul, Zoe, O alergare de cai), Vasile Alecsandri (DespotVoda, vol. Legende, vol. Doine si lacramioare), Grigore Alexandrescu(Umbra lui Mircea la Cozia, Rasaritul lunii la Tismana, Mormintele la Dragasani), Bogdan P. Hasdeu (Razvan si vidra), Dimitrie Bolintineanu, Alecu Russo, Ion Heliade-Rdulescu (Zburatorul), poei ce oscileaz ntre romantism i clasicism. Romantismul, n ara noastr, este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. Literatura romantica din perioada paoptist nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a cutrilor intime, ea este o literatur angajat, pus n slujba idealului naional. Romantismul romnesc apare ca o micare unitar, cu un program bine definit, care ridic literatura noastr de la ncercrile minore ale Vcretilor, la geniul universal al lui Eminescu. Este o reacie la imobilismul si schematismul clasicist, presupunnd o eliberare a minii de nchisoarea vieii, i cuprinde destul de repede intreaga Europ. Multe din motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate i de scriitorii romni: mitul strigoiului, evocarea trecutului istoric, trecerea ireversibil a timpului, omul nemuritor, nopile, titanismul, natura, geniul, ierarhia divin. Romantismul se traduce prin ironie, prin satir, prin demonism, promovnd meditaia, nuvela i romanul istoric, epopeea sociogonic.

Romantismul romnesc s-a nfiat , n general, n dou ipostaze: una plin de tumult, patetic i declamatoare n Muntenia, alta mai senin i mai temperat n Moldova. Caracteristice i sunt angajarea in istorie si descoperirea folclorului. In evolutia miscarii romantice din tara noastra, se pot distinge mai multe etape. 1. Preromantismul (cunoscut i ca romantism al sciitorilor paoptiti) Romantismul romanesc a fost precedat de o formula literara de tranzitie de la iluminism spre romantism, numita preromantism, reprezentat de Vasile Carlova, Ion Heliade Radulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alexandri, scriitori si sub numele pasoptisti. Perioada pasoptista a fost reprezentata in literatura prin scriitori apartinand celor trei provincii romanesti: a). n Moldova: Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo; b). n Tara Romaneasca: Ion Heliade Radulescu, Grigore Alexandrescu, Nicolae Balcescu, Ion Ghica, Dimitrie Bolintineanu; c). n Transilvania: George Baritiu, Andrei Mureseanu. In aceasta epoca de avant al culturii, literature romana a cunoscut o dezvoltare deosebita prin constructia unor scriitori care au pretuit frumusetile patriei si folclorului. In operele lor au impletit romantismul si clasicismul, in spiritual marilor valori ale literaturii universale. Intr-o prima etapa, preromantica, scriitori prezinta o literatura a ruinelor cu un usor regret fata de un trecut eroic care poate servi ca exemplu al luptei prezentate in care visul, fantasticul si meditatia primeaza. Momentul pasoptist propriu-zis, aduce o poezie lirica, militanta, patriotica si vizionara, de evocare istorica, cu radacini adanci in bogatul filon folcloric, asa cum apare la scriitori ca Balcescu, Alexandrescu, Russo, Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Mureseanu. Desi Kogalniceanu nu elaboreaza o poetica propriu-zisa a romantismului romanesc, el formuleaza cateva recomandari de bun simt, dorind realizarea unei literaturi proprii, autentice, care sa ne propulseze in randul valorilor europene. Specifica romantismului romanesc este angajarea in istorie, slujirea cu ardoare a idealurilor politice ale vremii. Temele si motivele recomandate de "Dacia literara Programul romantismului romanesc" isi gasesc ecoul in creatiile scriitorilor pasoptisti: fantezia creatoare; aspiratia catre absolut; sporirea viziunii interioare; eliberarea imaginatiei de constrangeri; spiritul rebel care-i pune in conflict cu societatea; interesul pentru mitologiile orientale; evaziunea in timp si spatiu. Principalele carecteristici :

caracterizeaz gustul omului mediu, al burghezului; domestic, ideizant, idilic, conservator; cultiv comfortul spiritual, pasiunile temperate, plcerile simple; creaiile sunt, n mare majoritate, mediocre; este perioada imitrii literaturii romantice din Europa de Vest, n special Frana. Reprezentani: Costache Negruzzi, Mihail Koglniceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu 2. Romantismul propriu-zis (eminescian sau romantism nalt) Aceast etap este reprezentat de burghezia care realizeaza o coalitie tradand masele populare, duce la maturizarea estetica a romantismului, dar si la o reactie critica si pamfletara fata de societate sau platitudini elegiace, pesimiste chiar, de refugiu in natura si mitologie, asa cum se manifesta la genialul nostru poet Mihai Eminescu. Principalele caracteristici: dimensiunea cosmic e dezvoltat pn la exces ; misticism, occultism; pasiuni nflcrate; capacitatea de a crea universuri imaginare, alternative ale lumii reale; reprezentant unic: Mihai Eminescu impactul creaiei sale asupra autorilor ce i-au urmat este incomparabil mai mare dect acela a oricrui alt romantic din spaiul romnesc; 3. Etapa posteminescian (Prelungirea romantismului si clasicismului) - s-a manifestat prin imbinarea elementelor romantice cu trasaturi simboliste sau samanatoriste. Filonul romantic, ca maniera de creatie si atitudine fata de viata, se prelungeste apoi si mai tarziu prin opera lui Obodescu, Hasdeu, Macedonski, Goga, Sadoveanu. Principalele caracteristici : o reactualizeaz teme i mijloace clasice i romantice, conferindu-le o nou for expresiv; o marcheaz reaciile lumii literare romneti la depirea apogeului de creaie pentru Eminescu, sprijinind apariia multor epigoni ce nu s-au impus, dar i a unor autori care au purtat imaginile specifice acelui tip de romantism, impregnndu-le cu elemente de expresie aparinnd simbolismului, semntorismului etc ; o reprezentani: George Cobuc, Octavian Goga, Alexandru Macedonski, Barbu tefnescu Delavrancea .

Biografie:
Al saptelea copil al lui Gheorghe Eminovici si al Ralucai, s-a nascut la 15 ianuarie 1850, in Botosani. Tatal, dintr-o familie de tarani romani din Bucovina, invata carte si intra in slujba boiereasca, primind titluri marunte de sulger si caminar. Mama este fiica stolnicului Vasile Iurascu din Jodesri. Copilareste, in primii ani, la Botosani, din 1856 la Ipotesti, unde familia isi cumparase o mica mosie. Studiile le incepe probabil in casa. In 1858 e inscris in clasa a III-a la National-Hauptshule, scoala primara greco-orientala din Cernauti. In 1860, absolvind clasa a IV-a este elev la "K.K. Orber-Gimnasium" din acelasi oras, dar in 1862 paraseste scoala si se intoarce la Ipotesti. Debutul literar cu poezia ocazionala "La mormantul lui Aron Pumnul" intr-o brosura votiva din ianuarie 1866 a "invataceilor gimnazisti". In acelasi an debuteaza in "Familia" (25 februarie/9 martie) cu poezia "de-as avea...", salutata de Iosif Vulcan, care ii schimba numele in Eminescu. Urmeaza "O calatorie in zori" si o traducere, apoi "Din strainatate", "La Bucovina", "Speranta" si "Misterele noptii". Colaboreaza in continuare la "Familia".

Teme si motive eminesciene

Teme si motive literare I. Marile geneze si prbuiri cosmice

Motivul cosmogonic apare frecvent in lirica eminescian, n poezii ca Rugciunea unui dac, Scrisoarea I, avnd ca punct de plecare mitologia indian sau cretin. SCRISOAREA I (1 februarie 1881) poem filozofic n care se dezvolt mai multe teme: destinul geniului n raport cu lumea (btrnul dascl);finitudinea (limitarea) uman ca dat existenial; relaia dintre macrocosmos si microcosmos; naterea i moartea Universului. Episodul cosmogonic cuprinde versurile 39-86 i se inspir din Imnul Creaiunii(din vechea scriere indian Rig - Veda), Poemul naturii de Lucreiu .a. Peste acestea, se suprapun elementele de originalitate: apariia planetelor din noaptea precosmic se datoreaz voinei oarbe de a tri (despre care vorbea filozoful german Schopenhauer); ieirea din eterna pace a Increatului universal este o eroare i va conduce, dup mii de veacuri, la surparea universului i la reinstaurarea pcii primordiale (Timpul mort i-ntinde trupul i devine venicie); proiectai n perspectiv cosmic, oamenii devin ntrupri mrunte i efemere, trind pe o planet supus degradrii i morii. LUCEAFARUL zborul invers ctre Demiurg, perpetua natere a lumilor din Haos. Tema este dezvoltat n legtur cu motivele: muzica celest; lumea sideral (Luceafrul); fortuna labilis (Scrisoarea I) II. Mrirea i cderea marilor imperii - evocat n vastul poem Memento mori (subtitlul acestuia, Panorama deertciunilor amintete de cuvintele Eclesiastului: Deertciunea deertciunilor, toate sunt deertciune); IV - sunt renviate imaginile pline de strlucire ale unor state ca Babilonul, Egiptul, Grecia, Roma. Din toate imperiile, nu a mai rmas dect amintirea i ruinele lor; salvarea de la uitare ar putea fi constituit de ntoarcerea la mit (episodul consacrat Daciei confer acestei ri aureola unui spaiu etern, pe care zeii l sacralizeaz, cobornd prin poarta solar; - motive: zdrnicia; fortuna labilis
II III

III. Timpul V - vzut ca timp istoric: proiecte dramatice (Muatin i codrul, Bogdan Drago); Scrisoarea III (prima i ultima parte); timp eroic (Mircea cel Btrn personaj arhetipal) - timp etern, reversibil Scrisoarea I (cosmogonia) IV. Concepia despre poezie i rolul poetului VI - exprimat n Epigonii, Scrisoarea II, Gloss, Eu nu cred nici n Iehova, Criticilor mei VII - n primele dou poeme, cunoscutul mit al ngerului czut se particularizeaz n destinul creatorului: alungat din vrsta de aur a poeziei, ntr-un veac de fier, poetul va purta amprenta acestuia: Toate-s praf Lumea-i cum este i ca dnsa suntem noi (Epigonii) - n lirica eminescian de tineree apare ipostaza poetului-profet (modelul fiind Ion Heliade Rdulescu) sau ipostaza orfic (modelul Andrei Mureanu)

-Scrisoarea III meditaie amar pe tema creatorului onest, silit s triasc ntr-o lume a mizeriei morale: Daca tu tiai problema acestei viei cu care lupt / Ai vedea c am cuvinte pn chiar s o fi rupt - Scrisoarea V neneles de femeia pe care o vrea ideal, creatorul e nefericit pentru c i se refuz mplinirea prin creaie, care l-ar fi pus n consonan cu Universul (misoginismul); pierznd dulcea muzica de sfere pe care ar fi dobndit-o prin iubire, poetul se transform ntr-un Orfeu dezamgit, al crui cntec s-a stins; -Eu nu cred nici n Iehova declaraie direct de apartenen la romantism; -Criticilor mei detalierea actului de creaie; - Epigonii - definiia poeziei: nger palid cu priviri curate; strai de purpur i aur peste rna cea grea (catharsis - transfigurarea artistic a realului); voluptos joc cu icoane; - scepticismul romantic al creatorului: Toate-s praf.Lumea-i cum estei ca dnsa suntem noi. V. Poezia filozofic VIII - Od(n metru antic), Gloss, Luceafrul; - tema principal: destinul geniului, sinteza a contrariilor (nefericirea i eternitatea); opus destinului omului comun, ilustrnd singurtatea existenial a celui care a nvat a muri, suferina convertit n rceal (Luceafrul), stoicismul (Gloss) - idei din Schopenhauer, filozofia greac (Platon) VI. Mitologia i folclorul IX - Strigoii, Povestea Dochiei i a ursitoarelor, Ce te legeni, Revedere, Clin ( file din poveste ), Luceafrul - motive:demonul; titanul; Orfeu i Lucifer; Eros i Thanatos - mituri romneti valorificate : zburtorul (cu finalitate diferit n Clin iLuceafrul); etnogeneza (Povestea Dochiei i a ursitoarelor) VII. Satira la adresa societii contemporane - partea a doua a fiecreia dintre cele cinci Scrisori, Ai notri tineri, Criticilor mei: lume mrunt i ridicol; spectacolul politic = carnaval al mtilor; iubirea = instinct de perpetuare a speciei; soarta este oarb; - caracteristicile satirei eminesciene: se realizeaz prin antiteza cu un timp al idealului; este : vehement (la adresa politicienilor); melancolic (la adresa destinului uman); acuzatoare (la adresa femeii incapabile s neleag iubirea) - motive specifice: vrsta de aur, ngerul czut. VIII. Poezia iubirii i a naturii Erosul eminescian oscileaz ntre spiritualizare i pasiune. Sentimentul erotic este ilustrat n mai multe ipostaze: legat de dorul folcloric (T.Vianu); n legtur cu natura n devenire i cu ntrupri feminine (Edgar Papu); peisajul micro i macro cosmic ocrotete iubirea (G.Calinescu)

Sunt exprimate sentimente legate de suferina iubirii pierdute (i dac, Lacul, Floare albastr), de dragoste fr speran (Dac iubeti fr s speri, De cte ori iubito). Rareori, dragostea aduce mplinirea (DE ce te temi). Femeia este serafic (idealul fiind Beatrice a lui Dante Aligheri i Laura a lui Petrarca), femeia-nger, aducnd mplinirea, fericirea ateptat sau demonic, titanic, provocatoare de suferin (Scrisoarea V). Strile specifice sentimentului erotic sunt de voluptate i durere, farmec dureros; dorul (emoie complexa, n care durerea pierderii se complica cu fericirea generat de o iubire trecut sau proiectat n viitor). O alt sintagm caracteristic este aceea de dulce jele, care mbin durerea i voluptatea romanticilor cu dorina de dezmrginire: i cnd inima ne crete / De un dor, de-o dulce jele Iubitul i cheam iubita (sau iubirea) ntr-un peisaj ocrotitor, intim (Lacul Dorina) sau iubita i ateapt iubitul (Sara pe deal); visul de fericire copleete realitatea, asigurnd eternitatea sentimentului (Departe sunt de tine, Att de fraged). Starea generala este elegiac, pornind de la puterea de iluzionare, n perioada de tineree, i ajungnd la ideea c iubirea este un mijloc viclean al naturii care ne nconjoar cu iluzii ,n perioada de maturitate; influena filozofiei schopenhauriene conduce la satir (Scrisoarea V). Iubita este cald, luminoas, galnic (De-a avea, O clrire n zori, Povestea teiului), n lirica de tineree i statuar, rece (Amorul unei marmure), n lirica de maturitate. Poezia eminescian dezvolt un eros reflexiv (sentimentul este dublat de un substrat filozofic), inspirat de mituri (Floare albastr, Lacul, Sonete, i dac). Natura apare ca un suflu al lumii interioare a poetului sau ca suprarealitate, univers infinit n micarea lui. George Clinescu situeaz peisajele n Moldova, enumernd flora i fauna, macro i microcosmosul. Motivele care susin tema sunt: codrul, prezent n multiple ipostaze (interlocutor plin de nelepciune, n Revedere ; spaiu sacru, ocrotitor, n O, rmi Clin; spaiu mitic, n Memento mori, teiul (Povestea teiului, Dorina, Luceafrul, Clin), arinul (sugernd slbticia), plopul (sugernd singurtatea), salcia (copac lacustru, sugernd melancolia), nucul, cireul, mrul (evocnd copilria), liliacul (simboliznd iubirea juvenil), salcmul (rusticitatea).Vegetaia lacustr este bogat exemplificata: nufrul, rchita, trestia. Fauna este srac: calul, ciuta, cerbul; pdurea vine cu o lume de insecte, de psri i de fluturi. Natura este vzut n ipostaza feminitii, de iubit, logodnic sau mireas. Motivul lunii este investit cu atributele feminitii maiestuoase, ideale: regina nopii, moart , lun, tu, stpna-a mrii, sfnt regin. Pdurea apare i ea ipostaz feminin, chemndu-i iubitul: O, rmi, rmi la mine, / Te iubesc att de mult!; Te asamn unui prin.. Natura are micri tandre, gesturi alintoare, ca i femeia nsi. Noaptea, luna, steaua lunec, se ridic, vin ncetior, plutesc, ca i

iubita: Se ridic mndra lun, Ca rsrirea stelei n tcere, aa cum iubita apare cu un moale pas. Sub raport muzical, feminitatea acioneaz culminant n plnsul apei: apele plng clar, aa cum iubita ochii-n lacrimi i-i ascunde. nsui poetul se retrage din sfera uman i se integreaz naturii, ca principiu masculin. Luceafrul este element al naturii; metamorfozele lui umane nu rezist, el sfrete prin a se integra cosmosului (Edgar Papu). Steaua, ca element cosmic, se transforma n om. Poetul se refugiaz n natur (ca i Leopardi i Vigny), iar aceasta nu rmne fr ecou la durerile lui (T. Vianu). Mihai Eminescu nu este un pictor al formelor, ci al luminii. Peisajele sunt surprinse n transformare, sub imperiul luminii sau al apei. Uneori, lumina nsoete apa, contopindu-se cu ea (procedeu romantic): Iat lacul. Luna plin / Poleindu-l, l strbate; / El, aprins de-a ei lumin / Simte-a lui singurtate. O alta ipostaz a naturii este legat de ntreptrunderea regnurilor: Revedere, Miron i frumoasa fr corp, Cezara. Natura devine eden pgn, n care se produc explozii de sev i vitalitate (Memento mori, Cezara). Exist, n poezia eminescian, o natur proaspt i bogat i o natur grea, arhaic, gigantic (Gemenii, Memento mori), o natur a ceurilor nordice (Diamantul Nordului, Geniu pustiu) sau cu elemente siderale (Luceafrul, Srmanul Dionis). n legtur strns cu tema iubirii, se dezvolt o natur bogat colorat (cu flori de tei, trandafiri roii, nuferi galbeni, flori albastre, romanie), care dau prospeime, creeaz un cadru propice visului de fericire, o stare de iluminare n iubire. Pe msur ce lirica erotic eminescian evolueaz, culorile se estompeaz, trirea iubirii este din ce n ce mai abstract, natura se nvluie n taine, codrul devine mprat slvit, marea leagnul somnului i al morii. Teme si motive romantice

Mihai Eminescu este cel mai mare reprezentant al romantismului romnesc i cel din urm mare poet romantic european(n ordine cronologic). Eminescu a fcut parte din seria de scriitori care au dat strlucire acestui curent: V. Hugo, Byron, Shelley, Lamartine i alii. Opera sa cuprinde teme, motive i atitudini ce in de marea literatur a lumii: 1. Naterea i prbuirea Universului. Scrisoarea I, Luceafrul i Rugciunea unui dac sunt cteva din lucrrile care au ca tem Facerea i desfacerea, denumire dat de George Clinescu. Unul din motivele cuprinse de aceast tem este proporia gigantic a spaiului i timpului universal. Acest motiv reprezint viziunea romantic eminescian a Cosmosului n antitez cu fiina uman nensemnat i muritoare; aceast viziune mai cuprinde i evoluia Cosmosului(situat intre cele dou capete: geneza i stingerea), armonia nscut din rotirea atrilor i perspectiva mitologic. Scrisoarea I este lucrarea reprezentativ acestei teme, fiind alctuit dintr-o cosmogonie cuprins n dou cugetri: una pe tema destinului uman i una pe tema soartei geniului. n prima parte a textului(versurile 1 28) ne este prezentat un cadru romantic, la vreme de sear, unde lumina enigmatic a lunii se mprtie peste o lume van, nscut dintr-un vis al Nefiinei. Aceast privelite din natur scoate la iveal mai multe ipostaze ale fiinei umane, dintre care reinem doar dou: Vezi pe-un rege ce-mpnzete globu-n planuri pe un veac, Cnd la ziua cea de mine abia cuget un srac Dei trepte osedite le-au ieit din urna sorii, Deopotriv-i stpnete raza ta i geniul morii. n alt parte a poemului, Eminescu i prezint pe oameni ca fiind umbre pe pnza vremii, care se metamorfozeaz n mii de coji i n nume trectoare duse de timp; trectoare este i gloria, umilul om srac i regele cel puternic fiind unii de acelai destin, care cuprinde tot ceea ce se afl sub patina vremii: geniul morii. Nimeni i nimic nu poate sta n calea acestui destin: nici Timpul(care va deveni eternitate moart), nici Universul(care cndva nu va mai exista) i nici geniul(care triete drama unei mini ngrdite de timpul prea scurt al vieii umane); ntregul poem este strbtut de ideea romantic a succesiunii generaiilor, a evoluiei i a morii universale. A II-a secven(versurile 29-38) este dominat de imaginea romantic a btrnului dascl , reprezentnd geniul. Aici se afl n antitez: nfiarea umil cu gndirea savantului, disprut din cercul ideilor, n lumea contemporana, tristeea celui care vede mizeria vieii; toate acestea se ncadreaz n romantism. Elemente romantice gsim i n episodul cosmogonic(versurile 39-86): Viziunea mitologic a naterii Universului; timpul anterior naterii celei dinti planete coincide cu A fost odat al basmelor. Tot la mitologie face referire i {i imaginea titanului ntunecat, cu sugestii n care Fiina, Nefiina i Neptrunsul apar ca nite zeiti, iar pacea ntruchipat ce

stpnea Haosul pare a fi un dragon mitic, dup spusele lui George Clinescu. Viziunea gigantic a Cosmosului n care rotirea lent a planetelor creeaz impresia de armonie. Proiectarea omului pe fundalul eternitii; acest fragment este situat ntre episodul naterii Universului i cel al stingerii(versurile 61 74). Personajele sunt caracterizate cu ajutorul antitezei romantice: oamenii sunt mute de-o zi ce triesc pe o planet minuscul. Viziunea stingerii Universului este prezentat n ultima parte a poemului(versurile 75 86); spaima creat de moartea Universului face ca planetele s nghee i ca timpul s devin venicie prin trecere n nefiin. 2. Naterea i surparea marilor civilizaii. Autorul lucrrii istorice Memento mori!, dorea s traverseze toat evoluia omenirii, cu ajutorul unui pas gigantic, din antichitate i pn la Comuna din Paris(1871). Urieenismul acestei viziuni apare o dat cu filozofia zdrniciei cu tent elegiac, ce se intensific la finalul poemului mprat i proletar( despre care Clinescu spune c ar fi o derivaie din Memento mori!): eforturile omului, nscute din dorina de tri, sunt n zadar, pentru c viaa nu este dect un vis al Nefiinei: Cci vis al morii eterne e viaa lumii-ntregi. ntoarcerea la timpul mitic ar putea fi salvarea despre care vorbea tribunul-proletar n prima parte a poemului: vremile aurite/ Ce mitele albastre ni le optesc adesea.

3. Istoria ca devenire i ca dram. Aceasta este cea de a III-a tem romantica eminescian, lucrarea ce-i corespunde fiind Scrisoarea III. Cel; dinti motiv al acestei teme este visul. La fel ca i Cosmosul, care s-a nscut dintr-un vis al Neantului, a luat via i imensul stat otoman: dintr-un vis al primului sultan; istoria marelui popor turc reprezint doar mplinirea visului. Romantic mai este i antiteza care atinge nivelul modelului primordial repetabil: ntre Cuceritor(Baiazid) i Aprtor(Mircea cel Btrn), ntre armata transformat n pleav i cea devenit potop ce prpdete, ntre perioada ntemeierii i cea a surprii. Imaginea aproape fabuloas a voievodului este de asemenea un motiv romantic. n momentul luptei Mircea capt proporiile unui erou. Elementele naturii particip i ele la acest eveniment. Dunrea(care devine i ea un personaj ce neac spumegnd oastea duman), codrul(care ascunde mii de capete pletoase ca nite clone ale lui Mircea) i rul ramul sunt simboluri ale naturii venic vii. 4. Iubirea ca aspiraie nemplinit. Cteva din poeziile care se ncadreaz n aceast tem sunt: Floare albastr, Lacul, Dorin, Sara pe deal, Pe lng plopii fr so. n poeziile lui Eminescu(chiar i nainte de 1876), iubirea este un vis, un ideal mereu nemplinit; diferena dintre cele dou perioade de creaie ale poetului este c n prima parte natura aprea ca un spaiu feeric, elementele acesteia constituind motive romantice: codrul(spaiu magic i plin de mister), teiul(arbore sfnt care i mbrac pe tineri cu vemntul nevinoviei), lacul(element lamartinean al visului de iubire), luna i mulimea de flori. Daca citim poeziile nchinate dragostei, remarcm c Eminescu reface destinul Luceafrului; el triete visul unei iubiri pmntene mereu nemplinite: Dar nu vinesinguratic n zadar suspin i sufr Lng lacul cel albastru ncrcat cu flori de nufr. (Lacul) Un alt motiv este nenelegerea de care d dovada femeia ce i-a oferit mreia eternizrii. Iubita este i ea o fata de mprat, pe care poetul o apr de scurgerea timpului i o pune n lumina Genezei. Dar pe msur ce visul de iubire se stinge, iubita se pierde n negurii uitrii, n mit: Cci astzi, dac mai ascult Nimicurile aceste, mi pare-o veche, de demult Poveste. 5. Inspiraia din folclor.

Se ncadreaz i ea n totalitatea temelor romantice, aa c Eminescu i confer o tent proprie: n poezia Revedere, pdurea apare ca un mit, ca i cnd prin venicia sa, ar fi o zeitate. Poemele Clin(file din poveste) i Luceafrul au la baz mitul Zburtorului. Cele dou poeme au elemente comune: dragostea nefireasc dintre o pmnteanc i o fiin nemuritoare se termin n vis i este proiectat n basm; fata i cheam iubitul pe pmnt(dar singura care se supune dorinei acestuia Iar tu s-mi fii mireas este fata de crai Clin). Numai n poemul Clin(file din poveste)are loc nunta ca mijloc de integrare n armonia cosmic; faptul c arborii capt strlucire argintie datorit luminii lunii, iarba care pare de omt i albastrul florilor nzestreaz nunta cu acea puritate caracteristic nceputurilor.

Semntorismul (sau Smntorismul) este un curent ideologic i literar constituit la nceputul secolului XX n jurul revistei Smntorul (1901-1910). La apariia semntorismului a contribuit i interesul crescnd care s-a manifestat n acea perioad fa de problema rneasc, aflat n faza unei crize acute, marcat prin repetate rscoale, care au culminat cu rscoala din 1907. Principalul teoretician al acestui curent a fost Nicolae Iorga. El a asimilat preocupri mai vechi, pe care le-a definit, sintetizat i teoretizat, supunnd criticii unele aspecte ale societii i atrgnd atenia asupra necesitii cultur alizrii rnimii. Poziia critic era ntregit de preuirea tradiiilor istorice i folclorice, a valorilor naionale, a luptei de eliberare naional etc. Nicolae Iorga a considerat opera lui Alexandru Vlahu drept un apogeu al semntorismului. La 2 decembrie 1901 apare la Bucureti primul numr al revistei Smntorul, sub direcia lui George Cobuc i a lui Alexandru Vlahu. 19011902: revista este condus de George Cobuc i Alexandru Vlahu. n primul numr apare articolul Primele vorbe, scris probabil de

Alexandru Vlahu, n care se deplnge deprecierea valorilor romneti, scriitorii fiind chemai s fureasc opere noi n tradiiile vechi ale scrisului nostru; 19031905: revista este condus de un comitet, cci directorii se retrag. Public Ion Agrbiceanu, Mihail Sadoveanu, tefan Octavian Iosif; 19051906: la conducerea revistei vine Nicolae Iorga, care pledeaz pentru fondul naional, rspndirea culturii n toate nivelurile societii, respingnd totodat modernismul i influena poeziei franceze; 19071910: dup retragerea lui Nicolae Iorga, la conducerea revistei se perind mai multe comitete i mai muli directori, pn n 1910 cnd, dezavuat de public i combtut de alte grupri, cu toate eforturile nu mai poate supravieui. Caracteristici: Ideologia gruprii conine un amestec de puncte de vedere ale Daciei literare, propoziii-cheie din gndirea social-politic eminescian, teza formelor fr fond, toate raportate la climatul sociocultural al perioadei i vehiculate n numele a dou deziderate fundamentale: ridicarea ruralilor prin cultur i Unirea. Principalele trsturi distinctive ale gruprii sunt: paseismul (fr. passer trece): ntoarcerea spre trecut, spre cronici i spre istorie, rezistena la transformri, att pe plan literar ct i n art (ncremenirea n formele consacrate, oroarea fa de noutate). Interesul pentru trecut este mprumutat din romantism, de la care i nsuesc antiteza cu prezentul; idilismul (preferina pentru nfiarea pitoreasc a satului, falsa nfrumuseare a vieii): au un adevrat cult pentru satul patriarhal, cci nimic nu egaleaz pentru ei virtuile rnimii. n proz apar intrigi romanioase, naive; aici se manifest atitudinea anti-oreneasc i opoziia: boier de neam-arenda venetic ca o trstur a tragediei, dispariiei; sentimentul dezrdcinrii, care i-ar coplei pe cei care se aventureaz la ora, uitndu-i originile; dezrdcinarea este considerat o cauz a inadaptrii i a nfrngerii; predilecia pentru scenele tari, de violen, pentru personajele dominate de instincte, de o impulsivitate nebun, friznd bestialitatea, care par mai degrab purttoarele unor tare biologice; lupta pentru limba romneasc (Nicolae Iorga): scrierea ntr-o limb neleas de toate clasele, ca s nu mai fim strini la noi acas. Problema utilizrii limbii romne devine un aspect al aciunii de rscolire sufleteasc (expresie mprumutat de Iorga de la Eminescu). Reprezentani: Nici un scriitor remarcabil nu a fost integral smntorist, astfel nct putem vorbi mai curnd despre colaboratori, ca: Alexandru Vlahu, George Cobuc, Duiliu Zamfirescu, tefan Octavian Iosif, Emil Grleanu, Ion Agrbiceanu, n prima lor faz i Mihail Sadoveanu sau Liviu Rebreanu. Alexandru Vlahu - considerat de contemporani cel mai mare poet de dup Eminescu, este de fapt un epigon al acestuia. Opera sa se

caracterizeaz prin: eminescianism, temperament pamfletar, afirmarea poeziei optimiste (Unde ni sunt vistorii?), critica nedreptilor sociale (romanul Dan, povestirile Vian, Cassian, schiele Mogldea, Socoteala). Poate fi considerat ntemeietorul reportajului ca specie literar, cu opera Romnia pitoreasc, unde-i manifest dragostea pentru creaia folcloric, pentru natura patriei i pentru istorie. Duiliu Zamfirescu - note smntoriste n unele nuvele ca Spre Costeti, Conu Alecu Zgnescu i n romanele Viaa la ar, Tnase Scatiu; prin obiectivitatea de natur realist n scene dure, ca aceea a rscoalei ranilor din Tnase Scatiu; evocarea peisajului campestru; crearea romanului ciclic. tefan Octavian Iosif este un poet reprezentativ pentru smntorism, mai ales n volumele de versuri Patriarhale, Credine, Icoane din Carpai, care mbin mai multe trsturi: nostalgia satului patriarhal, sentimentul dezrdcinrii i elogiul energiilor latente ale poporului. Poezia Doina este o capodoper a liricii sale care mbin dou tendine: sentimentalismul minor (prin ntoarcerea spre trecut, folclor, tradiie, peisaj) i muzicalitatea de tip simbolist. Nicolae Iorga a avut preocupri literare prin memorialistic (O via de om aa cum a fost, Oameni cari au fost, Memorii), dramaturgie (Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Constantin Brncoveanu, Doamna lui Ieremia) i istorie literar (Istoria literaturii romne n secolul al XVIII-lea, Istoria literaturii romneti n veacul al XIX-lea, de la 1821 nainte, Istoria literaturii romneti contemporane). Ca smntorist a polemizat cu poporanismul i cu simbolismul, plednd pentru specificul naional. n articolul Ce este Smntorul? nu concepe existena unei literaturi fr o mare misiune de ndreptare i moralizare, eticul i etnicul lund forme absolute, n defavoarea esteticului.

Poporanismul este o ideologie tradiional romneasc, ntemeiat n 1890 de avocatul i jurnalistul Constantin Stere, n spiritul curentelor tradiionaliste care au debutat cu Junimismul anilor 1860 i Smntorismul lui Nicolae Iorga. Stere a construit o ideologie n jurul conceptului de unicitate a civilizaiei rurale romneti, pe care o exalt ca fiind autentic, organic, n opoziie cu civilizaia urban considerat a fi strin de realitatea romneasc, fiind o civilizaie de import, deci inorganic. Stere argumenteaz c singura form social i politic viabil n Romnia sfritului de secol XIX nu putea fi dect viaa rural, n care ranul i satul tradiional trebuiau s fie actorii principali ai dezvoltrii. De fapt, Constantin Stere s-a inspirat din doctrina curentului narodnicismului rusesc. Din cauza unor divergene doctrinare, Constantin Stere i Constantin Dobrogeanu Gherea s-au desprit.

Primul a format Partidul Social Democrat al Muncitorilor, care a fuzionat cu Partidul Naional Liberal, n timp ce al doilea s-a apropiat de marxism. Apariie: Gruparea s-a constituit n jurul revistei Viaa romneasc, aprut la 1 martie 1906, la Iai, sub conducerea lui Constantin Stere i Paul Bujor. Adevratul redactor i animator al revistei a fost ns Garabet Ibrileanu. Etape: a) 1906 1908: subintitulat Revist literar i tiinific, publicaia apare sub conducerea lui Constantin Stere i Paul Bujor, avndu-i colaboratori pe Dimitrie Anghel, tefan Octavian Iosif, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Calistrat Hoga, Gala Galaction, Jean Bart; b) 1909 1916: director al revistei este Garabet Ibrileanu, care-i imprim trsturi ale propriei personaliti: finee intelectual, spirit combativ, capacitate de sintez. Trsturi: Revista se dorea oglinda vieii literare romneti, o nou Dacia literar, creia i-a preluat i dus mai departe tradiiile. Ea a impus valori noi, remarcabile, amintind prin rezultate de epoca de aur a Convorbirilor literare. S-a bucurat de colaborarea celor mai talentai scriitori, dobndind un prestigiu imens. Principalele trsturi au fost: a) promovarea culturii naionale: n primul numr al revistei apare articolul Ctre cititori, nesemnat, care prezint idealul gruprii munca pe cmpul culturii naionale, n ideea c romnii trebuie s contribuie la cultura universal prin specificul naional i nu prin imitarea modelelor strine; b) emanciparea rnimii prin cultur: din sentimentul datoriei fa de popor se nate ideea ridicrii acestuia, pornindu-se de la o viziune fr romantism; c) dezaprobarea falsei nfrumuseri a vieii: au combtut idilismul i paseismul; d) atitudinea realist-critic: observarea necrutoare i indiferent a vieii se mpletete cu compasiunea fa de lumea chinuit satului, aplecarea cu nelegere asupra realitii rurale, asupra suferinei maselor rneti; e) cultivarea democratismului: poporul se confund cu clasa lui cea mai numeroas, rnimea. Constantin Stere pune accent pe ideea datoriei pturii culte fa de popor, creia trebuie s-i soluioneze problemele. Reprezentani: Unele opere se integreaz perfect poporanismului, cum ar fi: Datorii uitate, de Jean Bart, Mo Gheorghe la expoziie i Rtcirea din Stoborni, de Spiridon Popescu. Ali scriitori, cum ar fi Calistrat Hoga, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Octavian Goga, Ion Agrbiceanu, includ elemente poporaniste n operele lor.

Calistrat Hoga, n Pe drumuri de munte, surprinde realist o serie de portrete de o cuceritoare simpatie (printele Ghermnu, Axinia), inspirate de oamenii ntlnii n peregrinrile sale prin munii Neamului. Natura este proiectat hiperbolic, cu veselie i familiaritate. Opera este plin de aluzii livreti, care dovedesc o ntins i solid cultur clasic. Tudor Vianu l-a numit un Creang trecut prin cultur, iar George Clinescu, un minor mare.

George Cosbuc (1866 -l918) a ramas in literatura romana nu numai ca scriitor si publicist, ci si ca un distins traducator al unor valoroase opere din literatura universala. Poezia originala compune, in principal, universul spiritual al satului ardelenesc, intr-o ziune idealizata, infrumusetata de un optimism exagerat, in antiteza deplina cu ziunea tragica si mesianica a lui Octaan Goga. Originalitatea creatiei lirice a lui Cosbuc consta in inovatia prozodica si mai ales in acordul perfect dintre constiinta poetului si aspiratiile poporului sau, asa cum insusi marturisea: "Sunt suflet in sufletul neamului meu/ Si-i cant bucuria si-amarul/ { .]/ Sunt inima-n inima neamului meu/ Si-i cant si iubirea si ura." {"Poetul") Din punct de vedere compozitional, George Calinescu remarca o particularitate inedita a poeziei lui George Cosbuc si anume lirismul obiectiv. Prin aceasta noua tehnica lirica se realizeaza b poezie obiectiva, in afara constiintei eului liric si independent de ea, cu alte cunte, comunicarea starilor, sentimentelor, ideilor acestuia se face prin intermediul altor personaje, dar atitudinea creatorului ramane lirica. Cele mai multe dintre poeziile cosbuciene sunt "numai superficial epice", alcatuite din "niste monoloage" care ilustreaza "lirismul in forma aceasta

obiectiva", un mecanism al "miscarilor sufletesti" exprimate prin intermediul unor "voci", "masti", personaje care monologheaza. Poezia "Manioasa" a fost publicata mai intai in resta 'Tribuna" din Sibiu, in 1889, apoi inclusa in volumul de debut al lui Cosbuc, "Balade si idile", aparut in 1893. Discursul poetic reflecta lirica "mastilor", intrucat eul liric isi exprima sentimentul de iubire prin intermediul unui personaj ("masca"): flacaul indragostit de o frumoasa fata din sat, Lina. Monologul confesiv al tanarului include textul in lirism subiectiv, sustinut de prezenta prenumelor si verbelor la persoana I, accentuand astfel infrigurarea interioara a indragostitului: "mi", "ma", "la mine", "sa merg", 'intreb", "ma mir", 'intalnii", "am dat", "am cerut", "vedeam", "stiu", "am facut" etc. Flacaul vorbeste cu sine insusi, modalitate estetica numita soliloc (monolog-.), se framanta, se chinuie, in timp ce glasul, ochii, intreaga fiinta a iubitei il urmaresc obsesiv, reflectate in elementele naturii. Imaginarul poetic transureaza realitatea concreta intr-o ziune artistica a eului liric prin intermediul unui flacau indragostit, Cosbuc interpretand reflectarea profunda a sentimentului de iubire in stari emotionale profunde, utilizand functia expresiva si estetica a cuntelor, fonemelor si culorilor. Titlul "Manioasa" sugereaza portretul-simbol a1 oricarei fete indragostite, care-si incita iubitul prin atitudini capricioase, cu scopul de a-l determina sa aiba un comportament controlat, care sa nu lezeze sensibilitatea accentuata a tinerei. Mai sugestiv ar fi reiesit semnificatia titlului din strofa eliminata de poet (nu mai ureaza in varianta definitiva), in care flacaul isi face o autoanaliza, o trecere in resta a eventualelor ni care ar fi putut-o "mania" pe iubita lui: "M-a vazut cu alta fata/ Am vorbit-o rau vreodata?". Nicolae Manolescu apreciaza ca personajele lui G.Cosbuc, apartinand poeziei epice, sunt tipuri reprezentative pentru o categorie umana, iar nu indizi anume: "Nu conteaza insul, ci specia, clasa sau genul din care el face parte. [] Numele li s-ar putea scrie cu majuscule: Ingenua, Cocheta, Manioasa, Dusmancele etc." Personajele inzestrate cu o trasatura psihologica sau comportamentala ilustrand "un caracter" sunt specifice clasicismului, estetica edenta in aceasta poezie. Tema este un adevarat "document sufletesc", in care indragostitul face greseala de a lua in serios impotririle simulate ale iubitei, capriciile ei seducatoare, care-i creeaza framantari si zbucium interior, amplificate de incapacitatea lui de a-i intelege atitudinea. (Structura si compozitia textului poetic) Compozitional, poezia "Manioasa" este structurata in trei strofe lungi, de cate ept versuri fiecare. In prima strofa a poeziei domina elementele de pastel, loul natural avand rolul de a "oglindi" chipul iubitei, portret realizat mtr-un limbaj popular, specific idilei dintre un flacau si o fata de la tara. Forma verbului la itorul popular "Am sa merg mai inspre seara" constituie incipitul poeziei si sugereaza dragostea flacaului pentru Lina, al carei glas seamana cu ersul prighetorii. Tanarul este descumpanit, de comportamentul Linei, care se ascunde de el si nu vrea sa-i vorbeasca, stare emotionala crescanda si ilustrata prin doua versuri-refren, care se constituie in laitmotivul poeziei: "Mai stiu eu ce-as vrea s-ascult!"; "Si ma mir - ce i-am facut!".

Portretul iubitei este realizat prin elemente descriptive preluate din natura, armonia omului cu natura inconjuratoare fiind o caracteristica esentiala a poeziei populare. Imaginea auditiva a trilului ciocarliei sugereaza glasul incantator al fetei, care-l vrajeste pe indragostit: "in prighetori sa-mi para/ Glasul Linei ca-l ascult!". Farmecul tinerei este dezvaluit prin imaginea cinetica a vantului, care ii infioara altita si-i deseneaza pe obraz o floare din cosita: "Salta-n vant a ei altita,/ Vantul ii salta-n cosita/ Si-i facea floare-n obraz". Strofa a doua incepe cu metafora florii de cicoare, a carei culoare albastra ii evoca indragostitului ochii minunati ai iubitei: "Ochii unui inger scump/ Au albastrul de cicoare,/ Si cicoare vreau sa rump!''. Imaginea zuala ii amplifica flacaului starea de derutay de buimaceala, provocata de atitudinea distanta a fetei: Mai stiu eu ce-as vrea sa rump!". Lina refuza cu fermitate fragii pe care-i ofera iubitul ("Na-le!/ Tiam cerut eu tie fragi?") si, prind cu timiditate "tot spre poala rochii", tace ostentativ, doar ochii* i umbla "ca la serpi". indragostitul este din ce in ce mai tulburat, nu-si explica atitudinea rece a iubitei lui, ilustrata prin elemente nonverbale: prirea furisata si lipsita de franchete ("Ochii [,..J/Priveau tot spre poala rochii), rotirea nelinistita a ochilor ("Umbla ochii/ Ca la serpi, ii umbla ochii") si tacerea ostentativa ("S-a pus Lina pe tacut"). Nedumerirea si indignarea flacaului se amplifica, stari redate prin laitmotivul "Si ma mir - ce i-am facut!". Strofa a treia ilustreaza disperarea indragostitului, care doreste sa-si intalneasca iubita, sa stea de vorba "in prag" si sa fie luminati de luna plina: "Mai stiu eu ce-astept in prag!". Altadata, cand iubirea lor clocotea de emotie, Lina venea sa-si vada iubitul, furisandu-sedin casa de indata ce adormea mama ei: "Alte dati suna zavorul;/ Lina pe furis, ca dorul,/ Pasea-n degete pridvorul/ Si la mine-n prag venea,/ Mama-sa cat ce-adormea". Astazi, flacaul este bolnav de suparare, isi simte capul greu "ea de lut" si isi asteapta deznadajduit iubita care "nu ne,/ Nu mai ne!". Repetitia verbului la forma negativa, "nu mai ne", accentueaza pana la apogeu starea dezolanta, prabusirea interioara si suferinta flacaului provocate de "absenta nemotivata" a iubitei, fiind framantat si de cauzele necunoscute ale indiferentei afisate de aceasta, redate prin laitmotivul: "Si ma mir ce i-am facut!".. (Limbajul si expresitatea textului poetic) Expresitatea poeziei se defineste prin modurile si timpurile verbelor, care dau poeziei sensuri ideatice si dinamism. Interferenta modurilor si timpurilor verbale accentueaza talitatea si incordarea personajelor: verbe la prezentul gnomic (exprima actiunea fara a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-..) - "ascult", "stiu", "intreb", "ma mir", la trecut - "salta", am facut", "am dat", "a zis", "am cerut", vedeam", "adormea". Modurile conjunctiv si conditional optativ ilustreaza dorinta puternica a flacaului indragostit de a-si realiza aspiratia implinirii cuplului: "sa merg", "sa-mi para", "as vrea", "sa ma ". Registrul stilistic, tipic romantismului, este popular si se manifesta printr-o varietate de modalitati expresive, conferind limbajului oralitate: "laz", "rump", "s-a pus [] pe tacut", "ii umbla ochii", "pe furis", "pribeag". Sugestia textului liric este ilustrata prin urile semantice reprezentate de diminutivele populare -"portita", "cosita"-, de epitetele -"ochii frumosi si

dragi", "luna plina", '-inger scump", de atiile: "umbla ochii ca la serpi"; "Lina pe furis, ca dorul,/ Pasea-n degete pridvorul".In poezia "Manioasa", George Cosbuc reuneste clasicismul si romantismul tarziu, prin personajul exponential ("caracter"), prin idila romantica si registrul popular al discursului liric, ceea ce inscrie aceasta creatie in epoca literara a prelungirii romantismului si clasicismului. Prozodia. Masura versurilor este de 9 silabe, iar rima este variata in fiecare strofa: rima incrucisata combinata cu versuri fara rima. Poezia erotica, pe care George Calinescu o percepe ca pe "o poezie teatrala", este interpretata de Tudor Vianu ca "expresia sentimentelor indiduale ce se organizeaza la el prin mijlocirea unui rob sau de sub o masc ".

Concluzii generale :
Romantismul romanesc prezinta caractere proprii, specifice conditiilor sociale si politice din tara noastra. Mai intai trebuie remarcat faptul ca la noi, romantismul, cu toate ca predomina, coexista alaturi de clasicism si realism. Literatura romantica din perioada pasoptista nu se pierde in zugravirea zbuciumului si a cautarilor intime, ea este o literatura angajata, pusa in slujba idealului national. Romantismul romanesc apare ca o miscare unitara, cu un program bine definit, care ridica literatura noastra de la incercarile minore ale Vacarestilor, la geniul universal al lui Eminescu.

Bibliografie :
1. Mic dictionar antologie pentru elevi. Autor Elena Petras. Editura Demiurg Bucuresti 1992. Romantismul pagina 82. 2. Romantismul. Autor Vera Calin. Editura Univers Bucuresti 1970 paginile 7, 46, 53, 64, 71, 90. 3. Elemente de teorie literara pentru elevi. Autor Ioan Andrau. Editura Dacia Cluj-Napoca 1986 paginile 313, 319. 4. Literatura romana subiecte rezolvate si explicate. Autori Livia Coanta Ruxandra Ivanescu Ana Popescu. Editura Aula 1999 pagina 231.

5. Paul Cornea, Originile romantismului romnesc. 6. www.wikipedia.org 7. www.referatele.com 8. www.scribd.com 9. www.inffo.com 10. www.portal-info.ro