INTOCMIREA PROFILULUI LONGITUDINAL SI A PROFILELOR TRANSVERSALE

Nivelmentul longitudinal si transversal prin profle are ca scop realizarea profilului longitudinal si transversal al unei fasii de teren pe care urmeaza a se proiecta si realiza o cale de comunicatie. Profilul este o sectiune verticala imaginara prin suprafata topografica a pamantului realizat cu ajutorul datelor obtinute din masuratorile efectuate in acea zona. Ridicarile ce se fac, trebuie sa fie corespunzatoare din punct de vedere al preciziei, deoarece vor servi la realizarea proiectului si la aplicarea sa in teren. Profilele transversale sunt dispuse perpendicular pe axul longitudinal, din 50 in 50 sau 100 in 100 m, in general dupa configuratia terenului (schimbari de panta) si dupa natura lucrarii proiectate. Efectuarea masuratorilor pe teren Operatiile din teren se desfasoara la fel ca la drumuirea cu radieri, considerand punctele intermediare si cele de pe profilul transversal ca puncte radiate. a) Redactarea profilului longitudinal se realizeaza in urmatoarele etape: - se alege scara distantelor orizontale (1:500, 1:1000, 1:2000), scara inaltimilor se alege de obicei de 10-100 ori mai mare pentru a scoate mai bine in evidenta relieful, - se traseaza pe o hartie de dimensiuni convenabile (recomandata utilizarea hartiei milimetrice), axele profilului: axa OX - orizontala pe care - se vor marca lungimile si axa OZ - a cotelor, se alege un orizont conventional, care sa coincida cu axa OX si sa se gaseasca cu 1-5 m mai jos de cea mai mica cota a profilului longitudinal, - se realizeaza liniatura profilului cu rubricile mentionate n fig. 11.2 (in functie de destinatia profilului acestea pot fi modificate), - se transforma la scara distantele dintre picheti si dintre picheti si punctele intermediare, - se marcheaza pe axa OX pozitia acestora la abscisa corespunzatoare, in linia 1 se trece denumirea pichetilor, se trece in linia a doua cota fiecarui punct ce apare in profil, - distantele partiale sunt distantele calculate dintre doua puncte vecine pe profil, (linia 3), - distantele cumulate sunt: egale cu distanta totala de la primul punct al profilului la un punct oarecare, - panta terenului se calculeaza intre punctele intre care se schimba vizibil declivitatea, fiind egala cu raportul dintre diferenta de nivel dintre aceste puncte si distanta intre aceste puncte, - se ridica fata de orizontul conventional cotele tuturor punctelor ce apar in profil, la scara aleasa, - unind punctele obtinute anterior, se obtine profilul longitudinal (exagerat in acest caz de 10 de ori - prin raportul dintre cele doua scari alese a inaltimilor si lungimilor). b) Redactarea profilului transversal se realizeaza la fel ca cel longitudinal, pastrand doar primele trei rubrici - pe linii. Pentru profilul longitudinal in teren punctele au fost culese odata cu radierea tuturor celorlalte puncte de detaliu in sensul de avans al ridicarii. Punctele de ax au fost luate astfel incat sa evidentieze configuratia plana a axului drumului la distante de 25 de metri in aliniamente, iar in curbe s-a luat un numar de puncte necesare pentru a realiza

configuratia curbelor. In plan vertical s-a urmarit sa se radieze toate punctele de schimbare a pantei de ax longitudinal. In teren distantele si detaliile ridicate au fost stabilite in functie de scara de intocmire a planului. La birou s-a realizat selectia punctelor pe profile transversale si longitudinale. S-a realizat profilul longitudinal cu evidentierea elementelor, inclusiv pozitia kilometrica a fiecarui profil transversal in parte. Scara de intocmire a profilului longitudinal este de 1:1000 pentru distante si 1:100 pentru inaltimi.

INTOCMIREA PROFILULUI LONGITUDINAL SI A PROFILELOR TRANSVERSALE

Nivelmentul longitudinal si transversal prin profle are ca scop realizarea profilului longitudinal si transversal al unei fasii de teren pe care urmeaza a se proiecta si realiza o cale de comunicatie. Profilul este o sectiune verticala imaginara prin suprafata topografica a pamantului realizat cu ajutorul datelor obtinute din masuratorile efectuate in acea zona. Ridicarile ce se fac, trebuie sa fie corespunzatoare din punct de vedere al preciziei, deoarece vor servi la realizarea proiectului si la aplicarea sa in teren. Profilele transversale sunt dispuse perpendicular pe axul longitudinal, din 50 in 50 sau 100 in 100 m, in general dupa configuratia terenului (schimbari de panta) si dupa natura lucrarii proiectate. Efectuarea masuratorilor pe teren Operatiile din teren se desfasoara la fel ca la drumuirea cu radieri, considerand punctele intermediare si cele de pe profilul transversal ca puncte radiate. a) Redactarea profilului longitudinal se realizeaza in urmatoarele etape: - se alege scara distantelor orizontale (1:500, 1:1000, 1:2000), scara inaltimilor se alege de obicei de 10-100 ori mai mare pentru a scoate mai bine in evidenta relieful, - se traseaza pe o hartie de dimensiuni convenabile (recomandata utilizarea hartiei milimetrice), axele profilului: axa OX - orizontala pe care - se vor marca lungimile si axa OZ - a cotelor, se alege un orizont conventional, care sa coincida cu axa OX si sa se gaseasca cu 1-5 m mai jos de cea mai mica cota a profilului longitudinal, - se realizeaza liniatura profilului cu rubricile mentionate n fig. 11.2 (in functie de destinatia profilului acestea pot fi modificate), - se transforma la scara distantele dintre picheti si dintre picheti si punctele intermediare, - se marcheaza pe axa OX pozitia acestora la abscisa corespunzatoare, in linia 1 se trece denumirea pichetilor, se trece in linia a doua cota fiecarui punct ce apare in profil, - distantele partiale sunt distantele calculate dintre doua puncte vecine pe profil, (linia 3), - distantele cumulate sunt: egale cu distanta totala de la primul punct al profilului la un punct oarecare, - panta terenului se calculeaza intre punctele intre care se schimba vizibil declivitatea, fiind egala cu raportul dintre diferenta de nivel dintre aceste puncte si distanta intre aceste puncte, - se ridica fata de orizontul conventional cotele tuturor punctelor ce apar in profil, la scara

aleasa, - unind punctele obtinute anterior, se obtine profilul longitudinal (exagerat in acest caz de 10 de ori - prin raportul dintre cele doua scari alese a inaltimilor si lungimilor). b) Redactarea profilului transversal se realizeaza la fel ca cel longitudinal, pastrand doar primele trei rubrici - pe linii. Pentru profilul longitudinal in teren punctele au fost culese odata cu radierea tuturor celorlalte puncte de detaliu in sensul de avans al ridicarii. Punctele de ax au fost luate astfel incat sa evidentieze configuratia plana a axului drumului la distante de 25 de metri in aliniamente, iar in curbe s-a luat un numar de puncte necesare pentru a realiza configuratia curbelor. In plan vertical s-a urmarit sa se radieze toate punctele de schimbare a pantei de ax longitudinal. In teren distantele si detaliile ridicate au fost stabilite in functie de scara de intocmire a planului. La birou s-a realizat selectia punctelor pe profile transversale si longitudinale. S-a realizat profilul longitudinal cu evidentierea elementelor, inclusiv pozitia kilometrica a fiecarui profil transversal in parte. Scara de intocmire a profilului longitudinal este de 1:1000 pentru distante si 1:100 pentru inaltimi.

RIDICAREA DETALIILOR
Ridicarea topografica planimetrica a unei suprafete terestre este ansamblul operatiilor prin care se adauga toate datele necesare elaborarii planului topografic, la scara a zonei masurate. Principalele elemente de ridicare care sunt prezentate in acest capitol sunt marimile topografice (unghiuri, distante, diferente de nivel) cu ajutorul carora se transpune pe planul topografic un anumit obiectiv comun sau special. In acest scop se impun urmatoarele lucrari premergatoare: -se dezvolta retelele topografice de ridicare prin lucrari topografice plane si de nivelment pana in apropierea obiectivului nominalizat. -se stabilesc elemente geometrice cu ajutorul carora se defineste pozitia in spatiu a obiectivului. Odata rezolvata aceasta problema sunt identificate marimile topografice de pozitionare planimetrica si nivelitica a tuturor detaliilor. Pentru aceasta: -se stabilesc elementele topografice de ridicare in numarul si natura topografiei, geometriei si constructiei corecte a obiectivului; -se stabilesc gradele de precizie cu care se materializeaza pe teren si se executa reteaua de ridicare; -se determina elementele topografice si se intocmeste schita masuratorilor, se culeg date structurale sau de orice alte detalii tehnice; Parcurgerea etapelor la ridicarea detaliilor din teren va respecta urmatoarele precizari: -distanta maxima punct de sprijin - punct caracteristic 100 m; -numarul punctelor masurate dintr-o statie sa nu depaeasca 100 m -masurarea punctelor caracteristice se va face in sens orar, pornind de la baza de sprijin, intr-o singura pozitie a lunetei (poz I); -prima viza si ultima viza va fi spre punctul de sprijin; -se masoara pentru fiecare punct caracteristic

-unghiul orizontal -unghiul de declivitate al terenului -distana inclinata (sau direct distanta orizontala) Ridicarea detaliilor planimetrice Prin ridicarea topografica a detaliilor planimetrice, se intelege ansamblul operatiilor de masurare, calculare si reprezentare pe plan a situatiei din teren. Ridicarea detaliilor planimetrice se sprijina pe o serie de puncte cunoscute, ce formeaza reteaua de sprijin a ridicarii. Sistemul de sprijin planimetric trebuie sa fie reprezentat la nivelul terenului de o retea geodezica formata din puncte marcate in teren si de coordonate in acel sistem. Forma si dimensiunile acestei retele depinde de: -forma si dimensiunile suprafetei ridicate, relieful acesteia; -gradul de acoperire a suprafetei cu detalii naturale si artificiale; -scara planului topografic redactat in final. Reprezentarea planimerica a unei suprafete ridicate este unitara, omogena, continua si fidela numai daca se utilizeaza metode adecvate de masurare bazate pe o retea geometrica corect realizata. In vederea ridicarii detaliilor se realizeaza pe teren o baza de ridicare planimetrica care indeseste reteaua de spijin prin intersectii si drumuri cu teodolitul sau statii totale.Pentru ridicarea detaliilor planimetrice initiale se va face o schit cu detaliile masurate in statie. La proiectarea drumuirilor se vor indeplini urmatoarele conditii: -sa se sprijine pe puncte de triangulatie sau poligonometrice; -punctele de drumuire sa fie amplasate in zone stabile,necirculate; -sa existe vizibilitate intre punctele vecine ale drumuirii si de la acestea spre detalii; -sa se aleaga cu grija instrumentele de masurat unghiuri si distante; sa se verifice inaintea utilizarii; -distantele dintre punctele drumuirii sa fie aproximativ egale, astfel: -150 m (pentru) la ridicarile pe scara 1 : 1000 -250 m la ridicarile pentru scara 1 : 2000 -laturile drumuirii se masoara de doua ori in sens direct si invers cu panglici de otel sau cu instrumente electronice; -distantelor masurate cu panglica de otel li se aplica corectia de temperatura atunci cand diferenta dintre temperatura de etalonare si temperatura la care se efectueaza masuratorile este mai mare de 5 grade Celsius. -distantele de masurare se reduc la orizontala cand panta terenului este mai mare de 1grad ; -lungimea maxima a unei drumuiri sa nu depaseasca : -100 m la ridicarile pentru scara 1 : 500 -2 km la ridicarile pentru scara 1 : 1000 -3 km la ridicarea pentru scara 1 : 2000 Pentru distantele masurate in terenuri cu puncte, tolerantele se majoreaza astfel: -cu 100% pentru terenuri cu panta peste 15 grade; -cu 50% pentru terenuri cu panta intre 10-15 grade; -cu 20% pentru terenuri cu panta intre 3-10 garde. Masurarea indirecta a distantelor se face cand exista aparatura corespunzatoare unor

determinari cu precizia de minim 1 : 2000. Masurarea unghiurilor se face cu aparate de 50-100.Centrarea aparatului pe punctul de statie se face cu toleranta de 3 mm. Toleranta de inchidere a drumuirii pe punctual de sprijin este: T = 50 , unde n = numarul de statii Tolerantele admise la inchiderea pe coordonate a drumuirilor principale se calculeaza cu formula: T = 0,003 + / 5000 Tolerantele admise la inchiderea pe coordonate a drumuirilor secundare se calculeaza cu formula: T = 0,003 + / 2600 Metoda de ridicare a detaliilor Metoda drumuiri Este specifica retelelor de ridicare, se utilizeaza in cazul redarii unor detalii de forma alungita (culmi, canale, instalatii de transport, conducte) traseul se desfasoara in lungul acestora, iar statiile se aleg la schimbari de directie sub panta. Elementele necesare se masoara cu un tahimetru de orice fel, o busola sau chiar un nivelment, dupa importanta detaliului si reliefului terenului. Pozitia punctelor in plan se raporteaza grafic sau se calculeaza coordonatele x i y. Cotele se deduc prin nivelment trigonometric, eventual prin nivelment geometric. Metoda radierii Punctele caracteristice ale detaliilor de planimetrie si de nivelment se ridica prin metoda radierii ce se utilizeaza in orice situatie acolo unde se poate duce o viza si se poate masura o distanta. Pozitia in plan a unui punc radiat (nou) este definita in raport cu punctele A i B (vechi) din reteaua de ridicare, prin unghiul polar sau orientarea A1 si de distanta redusa la orizont dA1. In functie de aceste elemente punctul se raporteaza grafic eventual se deduc coordonatele plane x1 i y1. Se poate deduce la randul ei si cota punctului A1 si diferenta de nivel ZA1. Cand detaliile se ridica prin masurarea unghiurilor si distantelor cu aceleasi tolerante ca si la drumuiri, lungimea distantelor polare nu trebuie sa depaseasca 100m. De regula se executa astfel de radieri combinate la care cu acelasi instrument se masoara elementele necesare; un tahimetru de orice tip, inclusiv electronic (dist. inclinata lA1 sau redusa dA1, unghiul de inclinare A1 si cel orizontal 1. Distantele se masoara la statie, cu ruleta sau prin unde. Radierile planimetrice sau nivelitice, separate, prin care se masoara doar elementele necesare determinarii in plan sau in spatiu se executa mai rar. In general punctele radiate sunt dispuse radial n jurul statiei si se vizeaza succesiv prin parcurgerea turului de orizont. Numarul radierilor poate deveni, chiar pe suprafete restranse de ordinul miilor, de aceea se masoara cu luneta in pozitia I si nu au, in general, control in adevaratul sens al cuvantului. Cele mai importante se verifica prin radieri din doua statii, prin citiri ale

elementelor direct si la statie, perimetrarea constructiilor etc. din aceleasi motive se impune intocmirea unei schite in teren cat mai veridice, eventual chiar la scara. Metoda profilelor Pentru anumite directii relieful terenului se prezinta prin profile. In principiu, profilul rezulta prin intersectia unui plan vertical ce contine linia considerata si suprafata terenului. Punctele caracteristice se aleg la schimbarile de panta sau daca acestea sunt greu de sesizat la distante egale. Pozitia acestor puncte se determina in plan prin unghiuri orizontale si distante sau numai prin distante cand acestea sunt colinare, iar in inaltime prin nivelment geometric sau trigonometric. Profilul longitudinal se intocmeste pe axul unui drum in lungul unei vai, a unei linii de funicular. Pozitia in plan si spatiu a punctelor se determina drumuire si radieri. Profilele transversale se ridica perpendicular pe directia profilului longitudinal avand puncte coliniare. Acestea se aleg la schimbarile de panta sau la distante egale cand panta reprezinta putine variatii. In terenuri asezate, de pante reduse, profilele se ridica prin nivelment .

STABILIREA RETELEI TOPOGRAFICE DE BAZA

In ansamblul lucrarilor topografice reteaua de sprijin serveste drept suport, respectiv ca infrastructura, tuturor operatiilor de ridicare in plan si de trasare a constructiilor, calitatea ei conditionand efectiv aceste lucrari ca precizie, randament si eficienta economica. O astfel de retea este constituita din ansamblul punctelor rezultate prin indesirea retelei geodezice de baza precum si din punctele acesteia existente in zona, in consecinta, notiunile de indesire a retelei si/sau determinare a retelei de sprijin, au acelasi sens, aceeasi semnificatie si vor fi folosite ca atare in continuare. Realizarea unei retele de sprijin GPS, ca operatie geotopografica frecventa, extinsa pe o suprafata reprezentativa de teren, are un continut specific, definit astfel: - obiectul indesirii, il constituie, in mod normal, reteaua geodezica nationala GPS ce se executa centralizat de catre ANCPI si va fi pusa la dispozitia utilizatorilor in sistemele de referinta nationale Stereografic '70 si Marea Neagra 1975; - proiectarea punctelor noi, de indesire, se face cu discernamant, dupa nevoi, in functie de lucrarile ulterioare si vizeaza alegerea unor statii la sol distribuite uniform pe teritoriul urmarit, ca si in afara lui ; - semnalele nestationabile, existente in zona (turle de biserici, coturi de fabrica, antene de televiziune), vizibile de la distanta, se includ in aceasta retea fiind deosebit de utile ca vize de orientare, de determinare sau control in lucrarile viitoare; - reteaua mixta, rezultata in aceste conditii, cuprinzand puncte observate in sistem GPS si combinate cu masuratori clasice, se calculeaza si se compenseaza in ansamblu, cu calcule specifice, asigurand astfel omogenitatea determinarilor; - mijlocul ideal de realizare il constituie sistemul GPS a carui utilizare exclusiva in viitor nu poate fi pusa la indoiala, avand in vedere avantajele nete de precizie, randament, asigurat de flexibilitatea in alegerea punctelor in ansamblu, in raport cu procedeul clasic. Intersectia inainte si inapoi raman ca mijloace de rezerva in completarea retelei. La alte variante de executie, respectiv combinatii ale sistemului GPS cu statie

totala, sau folosirea ultimei in exclusivitate, se apeleaza de la caz la caz in functie de dotare, teren, densitate a retelei existente s.a . Succesiunea lucrarilor este, in general, cea cunoscuta de la retelele clasice si cuprinde in linii mari proiectarea retelei de indesire GPS, respectiv alegerea punctelor si bornarea lor, observatii proprii sistemului, dublate, dupa caz, de masuratori clasice, procesarea datelor ce asigura determinarea coordonatelor in sistemul geocentric international WGS 84, trecerea lor in sistemul nostru national considerat local, inclusiv compensarea finala, riguroasa, prin metoda masuratorilor indirecte a retelei in ansamblu. Sub raport practic aceste etape standard au, in cazul sistemului GPS, evidente aspecte specifice, modeme, legate in special de automatizarea lucrarilor, care se diferentiaza net de cele clasice. Astfel, atat la achizitionarea datelor din teren, cat si la prelucrarea lor, softurile rezolva aproape totul, operatorului revenindu-i doar rolul de reglare a unor parametri si alegere a unor solutii adecvate de lucru. Faza ce mai importanta din ansamblul realizarii retelelor geotopografice de sprijin o reprezinta pregatirea anticipata a lucrarilor in ansamblu si cu precadere a campaniei de masuratori, concretizata sub raport tehnic prin proiectul de indesire a retelei geodezice nationale. In functie de scopul urmarit, preconizat prin caietul de sarcini si conditiile din teren, operatorul trebuie sa ia decizii importante privind alegerea aparaturii si a metodei de lucru pentru a asigura precizia ceruta precum si organizarea intregii activitati pana la incheierea etapei finale soldata cu inventarul de coordonate inclusiv calculul preciziei de determinare a punctelor. Ca piesa de baza acest proiect este de competenta operatorului topograf, solicitandu-i din plin priceperea si experienta sa atat in cazul cand masuratorile se realizeaza in regie proprie, cat si la comanda de catre o firma de profil autorizata. In ambele situatii topograful, ca utilizator in perspectiva a retelei de sprijin, iti impune punctul de vedere direct prin avizarea proiectului propus de executant. Drept urmare, initial se schiteaza un anteproiect folosind un plan de ansamblu sau o harta existenta a regiunii de lucru, tinand cont de o serie de conditii specifice. Teoretic, in functie de densitatea stabilita in modul aratat anterior exprimata ca un punct la un numar dat de hectare, se deduce numarul total de statii noi, necesare de amplasat, pe intreaga suprafata. In continuare, pe o harta la scara 1/25.000 - 1/50.000 se raporteaza punctele vechi, se traseaza un cadrilaj, de suprafata corespunzatoare unui punct si se incearca dotarea fiecarei sectiuni cu o statie de indesire al viitoarei retele. Este vorba de o pozitie aproximativa in centrul fiecarui patrat, amplasamentul definitiv urmand a se stabili ulterior pe teren tinand cont de conditiile si recomandarile specifice. Practic, sub aceasta forma operatia poate deveni anevoioasa in centrele populate si terenurile forestiere, deoarece constructiile inalte respectiv arborii si relieful accidentat impiedica vizibilitatile" spre numarul de sateliti necesari, corespunzator unui PDOP favorabil. Cu toate acestea, procedeul trebuie urmarit si implementat cu insistenta, oferind calea prin care ar rezulta o retea de indesire cu puncte distribuite uniform in teritoriu, mult mai utila decat o raspandire aleatoare a lor, care ar conduce la grupari sau/si goluri, desi numarul total raportat la suprafata poate fi satisfacator. Geometria retelei de ansamblu, definita de pozitia punctelor noi GPS proiectate, in raport cu cele vechi, existente, ilustreaza de fapt conceptia de realizare a proiectului de indesire in vederea obtinerii unei structuri optime retinem urmatoarele conditii: - sa fie dispuse in zona de interes, sa fie incadrata de punctele retelei nationale GPS

existente si, in ansamblu, sa fie uniform distribuite spre a servi cat mai deplin determinarii punctelor noi inclusiv trecerii din sistemul mondial WGS84 in cel local de la noi, Stereografic '70; - prioritate la folosirea si deci la includerea in noua retea proiectata o au statiile permanente GPS din zona, punctele de ordin superior, cele apropiate de zona de lucru, mai usor accesibile, cu borne in buna stare etc; - fiecare punct nou sa fie incadrat de puncte vechi, respectiv sa beneficieze de cel putin patru vectori de determinare distribuiti in tur de orizont; - la determinarea punctelor noi vectorii luati in considerare se aleg dintre cei existenti, ca cei mai scurti, intrucat precizia de pozitionare GPS scade odata cu cresterea bazei. Unele cercetari (Danciu i Rus, 2002) ajung la concluzia ca precizia punctelor noi determinate este independenta de geometria retelei daca vectorii sunt aproximativ egali si ca ea depinde de numarul bazelor masurate si de lungimea lor. Forma si marimea elipsei de eroare a unui punct ramane aproape neschimbata, indiferent de configuratia geometrica a vectorilor. Ceva mai nuantat, in alte lucrari se mentioneaza ca rezultatele obtinute cu sistemul GPS sunt influentate de geometria retelei, data de numarul si distributia statiilor GPS, inclusiv a bazelor care se formeaza, de configuratia satelitilor, tipul receptoarelor folosite, modul de observare si de procesare etc. Retinem totusi ca precizia determinarilor GPS este asigurata in orice ipoteza si ca rolul geometriei retelei este departe de cel pe care-l avea in cazul retelelor clasice. Amplasamentul in teren al punctelor noi de indesire, figurate pe harta, se stabileste prin deplasari si verificari la fata locului. Cu aceasta ocazie se urmareste cu prioritate identificarea punctelor vechi folosind descrierea topografica sau un GPS de buzunar, ce conduc pe operator rapid si sigur la amplasamentul bornei, existenta si starea marcajului la sol si se stabileste calea cea mai sigura de acces. La nevoie se controleaza, prin comparare, unele distante masurate cu statii totale si cele deduse din coordonate, intre punctul urmarit si altele cunoscute din apropiere. Locul definitiv al punctelor noi in zona corespunzatoare proiectului se stabileste tinand cont de o serie de conditii obligatorii, cum ar fi: - asigurarea orizontului liber cu o elevatie peste 15, pentru a surprinde cat mai multi sateliti. Sistemul GPS asigura in fiecare punct de pe glob receptia a cel puin 4 sateliti (de regula sapte pana la zece) cu conditia de a nu exista obstacole care sa mascheze receptorul. In acest sens calculatorul sistemului permite stabilirea orei de aparitie sau/si disparitie a fiecarui satelit si reprezentarea pe un grafic a celor accesibili sau obstructionati intr-un anumit loc si o anumita perioada. Intrucat la latitudinea tarii noastre satelitii nu ating zona de nord, punctele de statie se vor stabili de regula la sud de mastile" importante. Oricum, pentru evitarea surprizelor, se va asigura intotdeauna o acoperire suplimentara peste cei patru sateliti necesari teoretic, de pana la sapte - opt; - vizibilitate spre un alt punct al retelei, existent, eventual un semnal nestationabil sau, in lipsa, prin dispunerea lor in perechi pentru a facilita orientarea viitoarelor drumuiri cu statia totala; - evitarea apropierii de instalatiile electrice de mare putere (linii de inalta tensiune, cai ferate electrificate, statii trafo s.a) precum si de suprafete reflectorizante, de la care prin receptor ajung si semnale reflectate ce se suprapun pe cele directe, provocand efectul multipath; - accesul pietonal, de preferat si auto, fara probleme, spre punctele noi.

In urma unei analize detaliate se stabileste pozitia definitiva a punctului care se numeroteaza si se marcheaza provizoriu. In concluzie, desi conditiile de respectat par numeroase, ele sunt mult mai usor de indeplinit pentru folosirea tehnicii GPS in comparatie cu constrangerile draconice ale metodelor clasice legate de vizibilitati, distante, conformatia figurilor s.a. in acest mod sistemul dispune de o mare flexibilitate, dublata si de posibilitatea cuplarii cu alte mijloace de determinare a retelelor de sprijin.