Elemente introductive

Unul dintre elementele caracteristice ale economiei de piata este reprezentat de concurenta, existenta si manifestarea acestuia asigurand obtinerea unor reale beneficii de catre consumatori prin cresterea calitatii produselor si serviciilor oferite, precum si prin practicarea unor preturi mai reduse din partea vanzatorilor. Asa cum se remarca din Tratatul Comisiei Europene, domeniul antitrust este reprezentat de doua articole (articolele 81 si 82 din tratat) in cadrul carora sunt relevate principalele interdictii pe care firmele angrenate in mecanismul pietei sunt obligate sa le respecte. Astfel, potrivit articolului 81, societatile comerciale nu au voie sa incheie acorduri de natura sa afecteze desfasurarea competitiei- cea mai des intalnita forma de cooperare fiind cartelul-, in vreme ce articolul 82 impune firmelor aflate pe o pozitie dominanta pe piata sa nu abuzeze de acest avantaj, in principal prin initierea unor politici de tintire a pretului de natura sa elimine concurentii in scopul obtinerii de castiguri suplimentare. Cartelul reprezinta o intelegere secreta, cu caracter ilegal, incheiata intre doua sau mai multe firme in vederea fixarii sau majorarii pretului practicat pana la un anumit nivel, a limitarii nivelului ofertei de pe piata ori a capacitatilor de productie sau chiar in scopul impartirii pietei intre partenerii acordului. Efectele unei astfel de colaborari sunt cu totul nefaste pentru clientii firmelor in cauza, intrucat acestia ajung in situatia de a plati preturi mai mari pentru produsele si serviciile achizitionate in ciuda calitatii inferioare sau constante, alternativele nefiind nici ele mai avantajoase. De avantaje se bucura insa participantii la cartel, intrucat acestia, scapand de presiunea necesitatii imbunatatirii calitatii produselor ori a gasirii unor modalitati mai eficiente de producere a acestora, obtin protectie impotriva competitiei.

Studiu de caz Piata berii din Olanda- 18.04.2007

In cazul referitor la piata berii din Olanda, sase firme distincte- InBev NV, Inbev, Nederland NV, Heineken NV, Heineken Nederland BV, Koninklijke Grolsch NV, Bavaria NV- ce apartineau celor patru mari producatori de bere de pe piata olandeza (InBev, Heineken, Bavaria, Grolsch), au luat parte in perioada 27 februarie 1996- 3 noiembrie 1999 la incalcarea prevederilor articolului 81 din Tratatul Comisiei Europene. Aceasta infractiune a constat intr-o serie de intelegeri si practici concertate in scopul vadit de a genera restrictii competitorilor de pe piata comuna. Formele sub care acestea sau manifestat au fost: Coordonarea preturilor si cresterea acestora pe piata berii olandeze atat pe segmentul on-trade, cat si pe segmentul off-trade; Coordonarea ocazionala a altor conditii comerciale oferite clientilor individuali pe segmentul on-trade al pietei olandeze; Intelegeri cu privire la alocarile catre consumatori, atat pe segmentul on-trade, cat si pe segmentul off-trade al pietei olandeze. De mentionat faptul ca segmentul on-trade se refera la restaurante, cafenele, baruri, pub-uri etc. (in Olanda se numeste horeca), in vreme ce segmentul off-trade are in vedere lanturile de supermarketuri. Piata berii olandeze Valoarea de piata a berii vandute de cei patru mari producatori olandezi pe perioada constituirii cartelului a fost de aproximativ 1 miliard de euro anual. Cota de piata a acestora reprezenta ceva mai mult de 90% din total, acest aspect indicand forta deosebita pe care cele patru entitati au dobandit-o in urma asocierii ilegale din anul 1996.

Functionarea cartelului Biroul Oficial al Producatorilor de Bere din Olanda, din care cele patru parti acuzate a fi luat parte la cartel reprezinta cei mai importanti membri ai acestuia, a consemnat de-a lungul perioadei incriminate numeroase intalniri oficiale organizate sub forma unor sedinte de lucru intre conducerilor producatorilor, la acestea adugandu-se si altele neoficiale, in cadrul carora au fost purtate discutii cu caracter anticoncurential. Data de incepere a functionarii cartelului a fost stabilita 27 februarie 1996, zi in care au fost derulate primele discutii neoficiale intre cei patru producatori, asa cum reiese din documentele ce redau continutul acestora si care au stat la baza deciziei finale luate de Comisia Europeana in acest caz. Initial, data de incepere luata in considerare in declaratia continand obiectiile aduse producatorilor olandezi a fost 10 februarie 1995, dar scurtarea perioadei de existenta a cartelului a intervenit ca urmare a lipsei de dovezi care sa sustina aceasta zi ca si moment de pornire a discutiilor. Incheierea existentei cartelului a fost consemnata ca fiind 3 noiembrie 1999, in aceasta zi inregistrandu-se ultimele discutii neoficiale intre partile implicate. In toata perioada luata in calcul, angajatii staff-ului de conducere, directorul, precum si managerii de vanzari de la nivel national au participat la numeroase intalniri neoficiale derulate in cafenele, hoteluri sau restaurante, avand grija, ca prin folosirea unor coduri sau abrevieri, sa-si ia masurile necesare nedetectarii cartelului. Infractiunile derulate de participantii la cartel au fost considerate ca fiind deosebit de serioase, acestea vizand in principal fixarea pretului de pe piata, cu intentia de a ingradi competitia si comertul cu bere intre statele membre ale Uniunii Europene. Desfasurarea procesului de investigare a cazului Initierea desfasurarii unor investigatii pe piata berii olandeze a avut la baza o serie de momente care au atras atentia Comisiei asupra neregularitatilor existente in derularea relatiilor comerciale de catre cei patru mari producatori de bere.

In anul 1999, Comisia Europeana si-a indreptat cercetarile asupra activitatii firmei Interbrew (predecesorul firmei InBev) din orasul belgian Leuven, in urma unei plangeri legate de realizarea unui abuz in contextul detinerii unei pozitii dominante. Inspectiile au dus la deschiderea unui caz privitor la existenta unui cartel pe piata belgiana a berii ce-i avea ca principali actori pe producatorii de bere Interbrew si AlkenMaes la care se adauga Confederatia producatorilor de bere din Belgia. In cursul efectuarii investigatiilor, Interbrew a ales sa se foloseasca de prevederile Notei ce stipula posibilitatea obtinerii de toleranta in judecare din partea Comisiei (nota ce data din 1996), drept pentru care a intocmit si inaintat o declaratie prin care a fost demascat un al doilea cartel de pe piata belgiana a berii (un cartel in care era angrenat un numar mult mai mare de producatori) precum si alte practici anticoncurentiale semnalate pe piete din tari precum Franta, Luxemburg, Italia si Olanda. In urma acestei declaratii, in zilele de 22 si 23 martie 2000, Comisia a inceput cercetarile pe piata olandeza. Primele proceduri ale anchetei au constituit intocmirea si transmiterea unei declaratii prin care celor patru participanti la cartel le erau aduse la cunostinta acuze referitoare la derularea unor practici ilegale. Niciuna dintre partile implicate nu a ales sa solicite o audiere orala, in ciuda faptului ca ar fi fost o buna modalitate pentru acestea de a afla continutul replicilor date de fiecare firma in parte la obiectiile aduse de Comisie, considerand ca in lipsa comunicarii din timp a respectivelor pozitii, o astfel de audiere nu ar ajuta cu nimic construirea apararii. Dintre cei patru producatori de bere, InBev (fosta Interbrew- din 2004) a fost singura care nu a obiectat in urma acuzelor primite. Stabilirea amenzilor In vederea stabilirii nivelului amenzilor ce au fost aplicate celor patru producatori de bere din Olanda, s-au avut in vedere o serie de criterii prin care s-a urmarit realizarea unei diferentieri intre sumele solicitate, avand in vedere capacitatea economica a afacerilor si implicit amploarea pagubelor pe care acestea le-au putut produce pietei. In primul rand, Comisia a luat in considerare volumul vanzarilor de bere pe perioada intregului an 1998, in urma aplicarii acestui criteriu, Heineken fiind inclusa in

prima categorie (cu vanzari in intervalul 450-480 de milioane de euro), Grolsch si Inbev in a doua categorie (cu vanzari in intervalul 150-180 de milioane de euro), iar Bavaria in cea de-a treia (vanzari intre 100-130 de milioane de euro). In al doilea rand, in determinarea amenzilor, a fost utilizata si marimea cifrei de afaceri inregistrata in cursul anului 2006. Prin urmare, producatorii Inbev si Heineken au trebuit sa suporte o majorare de 2,5 ori a amenzii, acestia avand venituri totale de 13.308, respectiv 11.829 milioane de euro, fata de cele numai 317 si 401 milioane de euro aferente Grolsch si Bavaria. Nu in ultimul rand, au fost aplicate majorari procentuale ale amenzilor, constand intr-un surplus de 10% pentru fiecare an intreg de participare la cartel, respectiv de 5% pentru perioade cuprinse intre 6 luni si un an. Tinand cont de faptul ca toate partile incriminate au luat parte la intelegerile ilegale pe o perioada de 3 ani si 8 luni, majorarea totala care s-a aplicat fiecareia a fost de 35%. Beneficiind de prevederile regulamentului Comisiei Europene, Grolsch a obtinut o limitare a amenzii la nivelul de 10% din cifra de afaceri inregistrata in anul 2006. Pe langa faptul ca nu a obiectat la adresa acuzelor aduse de Comisie, producatorul de bere InBev a ales sa coopereze pe toata durata anchetei, vizand incadrarea intr-una din prevederile Notei emise de Comisie in 1996 cu privire la scutirea sau reducerea amenzilor in cazurile de implicare intr-un cartel. Ulterior, la finele cercetarilor, firma InBev a solicitat o reducere de 75% sau chiar o scutire, tinand seama de Nota din 1996. InBev a fost cea care a semnalat Comisiei Europene incalcarea legilor de concurenta prin aducerea la cunostinta a existentei cartelului de pe piata olandeza, inca inainte ca aceasta sa detina vreo alta informatie cu privire la acordurile ilegale dintre producatorii de bere. Mai mult, de-a lungul investigatiilor, a oferit numeroase documente ce ulterior s-au dovedit decisive in luarea unei decizii, precum si multe alte dovezi ale constituirii cartelului. De asemenea, s-a constatat faptul ca InBev nu a jucat un rol hotarator in initierea cartelului si nici nu a fortat vreun alt producator de bere sa ia parte la acesta.

In urma analizarii comportamentului extrem de cooperativ pe care InBev l-a avut in acest caz, Comisia Europeana a decis ca aceasta merita o scutire totala de la plata amenzii. Decizia finala a Comisiei Europeme La finele anchetei derulate de Comisia Europena in cazul cartelului constituit de producatorii de bere olandezi, s-a decis un cuantum total al amenzilor de peste 273 de milioane de euro, aplicat firmelor Heineken- 219.275.000 de milioane de euro-, Grolsch31.658.000 de milioane de euro si Bavaria- 22.850.000 de milioane de euro. In Bev a fost singura, care in ciuda unei amenzi initiale de 84.375.000 EUR, a primit o reducere de 100% a acesteia. Ceilalti participanti la cartel au primit si ei totusi o reducere de 100.000 de euro, Comisia apreciind ca aplicarea procedurii s-a facut dupa o perioada foarte lunga de la inceperea anchetei (peste 7 ani).

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE FACULTATEA DE FINANTE, ASIGURARI, BANCI SI BURSE DE VALORI

PROIECT LA PRETURI SI CONCURENTA

INCALCAREA LEGILOR ANTITRUST STUDIU DE CAZ PIATA BERII DIN OLANDA

NUME: PRENUME: GRUPA: 1573

BIBLIOGRAFIE
http://ec.europa.eu/comm/competition/antitrust/cases/index/by_nr_75.html#i37_7 66 o Comunicat de presa- Competition: Commission fines members of beer cartel in The Netherlands over EUR273 million, 18.04.2007; o Decizia Comisiei Europene cu privire la cazul pietei berii din Olanda nr. COMP/B/37.766, emisa la data de 18.04.2007; o Raportul final emis de ofiterul de cercetare a cazului pietei berii din Olanda, emis la data de 26.03.2007; o Opinia Comitetului de Consultare cu privire la practicile restrictive si practicile dominante semnalate in cazul 37.766., emisa la data de 23.03.2007.