You are on page 1of 5

VERIFICAREA MODELULUI ATOMIC ELABORAT DE NIELS BOHR. DETERMINAREA CONSTANTEI LUI RYDBERG.

Introducere Modelul atomic elaborate de Niels Bohr a fost astfel conceput incat sa explice structura de linii a spectrului emis de atomul de hidrogen si de ionii hidrogenoizi. Conform acestui model, energia totala a electronului pe orbita este: m Z 2e4 E n = 02 2 2 . (1) 8 0 h n La trecerea dintr-o stare excitata E n intr-o stare mai putin excitata E n atomul emite energia:

h n , n = E n E n
nlocuind expresia energiei, relatia (2) devine:

(2)

h n ,n

m0 Z 2 e 4 1 1 = 2 2 2 8 0 h 2 n n

(3)

Frecventa radiaiei emise de atom este:

n , n =

m0 Z 2 e 4 1 1 2 2 , 2 8 0 h 3 n n

(4)

iar numrul de und (numrul de lungimi de und cuprinse n unitatea de lungime) corespunztor este:

~
unde:

n , n

n , n

m0 Z 2 e 4 1 1 = = 2 2 2 3 c 8 0 h c n n
m0 e 4 . 2 8 0 h 3 c

(5)

Rteoretic =

(6)

A) DETERMINAREA CONSTANTEI LUI RYDBERG Spectroscopul cu prism. Construcie i funcionare. n domeniul spectral vizibil, hidrogenul excitat emite patru linii spectrale care fac parte din seria Balmer, iar heliul ionizat o singur dat (He+) emite seria Pickering . Pentru determinarea lungimilor de unda ale liniilor seriei Balmer se foloseste un spectroscop cu prisma cu scala etalon. Pentru etalonare se foloseste radiatia emisa de atomii excitati ai unui element la care se cunosc lungimile de unda din determinarile spectroscopice, tabelate. Se repereaz poziia diferitelor linii spectrale pe rigla gradata si se traseaz graficul D=f() unde s-a notat cu D diviziunea corespunzatoare unei anumite linii de lunginea de unda . 1

Spectroscopul cu prisma este compus din urmatoarele parti: colimatorul A cu fanta F si obiectivul O1, prisma P, luneta B cu obiectivul O2, luneta C cu scala S si obiectivul O3 si luneta O4 pentru observarea imaginii spectrului cu ochiul. (Fig. 1)

Fig. 1 Lumina emisa de gazul excitat din tubul Plucker, legat in secundarul unei bobine de inductie, cade pe fanta spectroscopului care trebuie sa fie luminata uniform. Deoarece fanta (F) este asezata in planul focal al obiectivului O1, in spatele acestuia se formeaza un fascicul paralel ce cade pe prisma P unde sufera fenomenul de dispersie. Fasciculul este astfel descompus in fascicule paralele monocromatice care patrund mai departe in luneta B si, prin intermediul obiectivului O2, sunt focalizate in planul focal al acestui obiectiv. Se obtin astfel o serie de imagini paralele de diferite culori ale fantei spectroscopului fantei (notate simbolic in Fig. 2 cu Fr, Fg, Fv). Pentru reperarea pozitiilor relative ale liniilor in spectru, se foloseste o scala gradata (S) care e proiectata prin luneta C pe fata posterioara a prismei astfel incit in planul focal al lentilei O2, se obtine o imaginea reala a scalei suprapusa peste spectru. Cu ajutorul lunetei O4 se observa cu ochiul imaginea virtuala si marita a spectrului.

Fig. 2 2

Etalonarea spectroscopului Pentru etalonarea spectroscopului se foloseste spectrul mercurului, obtinut de la o lampa cu vapori de mercur, spectru care consta dintr-un ansamblu de linii spectrale, majoritatea fiind destul de intense. Identificarea se va face dupa culoare, ordinea in spectru si intensitate relativa folosind Tabelul 1. Liniile sunt suprapuse peste imaginea diviziunilor scalei. Notnd in ordonat poziiile relative (de pe scala) ale liniilor, pe abscisa lungimile de unda ale acestor linii si trasnd prin puncte curba continua, se obine graficul de etalonare al spectroscopului (Fig. 3). Cu ajutorul acestei curbe se determina lungimea de unda a liniilor emise de hidrogen si heliu o data ionizat. Tabelul 1 Nr. Intensitatea relativa Culoarea (u.a.) crt. (nm) 1 rosu 50 709 2 rosu 125 691 3 rosu-portocaliu 15 623 4 portocaliu 15 612 5 portocaliu 15 606 6 1000 579 galben (dublet) 7 1000 577 8 verde 2000 546 9 verde-albastru 50 496 10 albastru-verde 150 492 11 albastru-indigo 530 436 12 violet 50 408 13 violet 150 405

Fig. 3

Aparate si materiale necesare Spectroscop cu prisma; Tub Pluker cu mercur sau lampa cu mercur; Tub Pluker cu hidrogen; Bobina de inductie; Acumulatori sau redresor; Tub Pluker cu heliu; Modul de lucru 1. Se conecteaza lampa cu mercur la reteaua electric (tensiune 220 V, ca); 2. Se aseaza spectroscopul cu fanta paralela cu axul tubului; 3. Punerea la punct a spectroscopului: se deplaseaza luneta B si C pina cind in cimpul vizual al lunetei O4 se obtine imaginea riglei; se deplaseaza ocularul lunetei pentru a se obtine imaginea clara a fiecarei linii spectrale; 4. Se noteaza, n tabelul urmtor, numarul de diviziuni D de pe scala ce coincide cu imaginea fiecarei linii spectrale a mercurului, identificata cu ajutorul Tabelului 1 dup culoare, ordinea in spectru si intensitatea relativa; Culoarea (nm) D (div.)

5. 6.

7.

Se traseaza curba de etalonare a spectroscopului: D = f (); Se inlocuieste lampa cu mercur cu un tub Pluker de descarcare cu hidrogen si se leaga tubul la bornele infasurarii secundare a bobinei de inductie alimentata in curent continuu de la un acumulator sau redresor; Se noteaza, n tabelul urmtor, numarul de diviziuni pe scala, care coincide cu imaginea fiecarei linii a hidrogenului din seria Balmer: Culoarea D (div.) n,n (nm)

Rexp (m-1)

Rexp
(m-1)

8. 9.

Se determina, cu ajutorul curbei de etalonare, lungimile de unda n,n ale liniilor seriei Balmer (n = 2); Se calculeaza pentru fiecare pereche de valori (n,2; n) valoarea constantei lui Rydberg (Rexp) cu ajutorul formulei: ~ n, 2 = 1

n,2

1 1 = Rexp 2 2 n 2

, cu n = 3, 4, 5, 6...;

10. Se calculeaza valoarea medie Rexp si eroarea relativa cu ajutorul formulei:

R =

Rexp Rexp

. 4

~ 11. Se calculeaza valoarea numarului de unda al fiecarei linii din seria Balmer ( n , 2 ). Datele se trec intr-un tabel de forma: Culoarea
n,n (nm)

~ n, 2
(Hz)

1 n2

1 1 22 n2

~ 12. Se reprezinta grafic n , 2 = f (1 n 2 ) . Din panta graficului se dertermina valoarea lui Rexp.

13. Se calculeaza valoarea constantei lui Rydberg (Rteoretic) dupa formula dedusa conform modelului lui Bohr (formula 6) si se compara cu valorile constantei lui Rydberg Rexp obtinute prin cele doua metode expuse mai sus.
B) IDENTIFICAREA SERIEI PICKERING EMISA DE He+

In cazul heliului ionizat (Z=2) formula de tip Balmer se scrie sub forma:

~ n , n =

n , n

1 1 = 4 R He 2 2 sau: 1 = R He 1 1 . n 2 n 2 n n n ,n 2 2

Pentru n' = 4 si n = 5, 6, 7,... se obtine seria Pickering. Se observa ca pentru n = 6, 8, 10, 12,..; liniile seriei Pikering sunt foarte apropiate de liniile seriei Balmer deoarece constantele Rydberg pentru hidrogen i heliu difer foarte puin. Acceasta diferena provine de la masele reduse diferite ale acestor doua sisteme atomice: H i He. Pentru identificarea acestei serii se foloseste un tub Pluker cu heliu si se repeta operatiile de la punctele 6-8 tinind seama de pozitia de pe scala a liniilor din seria Balmer reperate in paragraful precedent. Datele experimentale se trec intr-un tabel de forma: Culoarea D (div.) n,n (nm) n n

Bibliografie M. Toma, C. Gavrilescu, . Filote, C. Borcia, Lucrri practice de fizica atomului Modele atomice, Ed. Universitii Alexandru Ioan Cuza, Iai, 1996. M. ibu, I. Viscrian, M. Strat, A. Vlahovici, Lucrri practice de fizica atomului i moleculei, Ed. Universitii Alexandru Ioan Cuza, Iai, 1985. A. Vlahovici, Culegere de probleme si lucrari practice de fizica atomica si nucleara, Ed. Universitii Alexandru Ioan Cuza, Iai, 2000. http://physics.nist.gov/PhysRefData/ASD/lines_form.html http://www.ld-didactic.de/literatur/hb/e/p6/p6211_e.pdf 5

You might also like