Centroamericano) a Iost creat de Organiza|ia Statelor Central Americane n
baza Tratatului General de Integrare Economic Central Americana, semnat la Managua (Nicaragua) la 13 noiembrie 1960. Acordul a Iost ratiIicat de ctre toate |rile n septembrie 1963. Cele 5 |ri membre sunt: Costa Rica, Salvador, Guatemala, Honduras si Nicaragua. n decembrie 1991, seIii de state din 6 |ri central americane (|rile PCCA si Panama) au semnat Protocolul de la Tegucigalpa de constituire a Sistemului de Integrare Central American (SICA Sistema de la Integracion Centroamericana). Tratatul General a Iixat ca obiectiv de baz liberalizarea comer|ului intra- regional si crearea unei zone de comer| liber, Iormarea unei uniuni vamale si adncirea procesului de integrare prin constituirea unei pie|e comune. Un alt obiectiv a Iost acela al unei politici comune privind acordurile comerciale interna|ionale pentru materii prime. Procesul de integrare economic a evoluat ns lent cu diIicult|i create de ideologice si de politica economic ntre guvernele |rilor membre, probleme n asigurarea aprovizionrii interne, msurile protec|ioniste luate de |ri ter|e, Iluctua|iile si declinul pre|urilor la principalele materii prime exportate de |rile PCCA, nivelul ridicat al datoriei externe, deficitul de resurse valutare, dobnzile ridicate. Liberalizarea schimburilor intra-regionale a fost unul din primele obiective atinse. Cu toate acestea, n anul 2000, ponderea schimburilor intraregionale a Iost de numai 12,1 la exporturi si 10,9 la importuri, |rile PCCA, nregistrnd un declin comparativ cu ponderile de export de 12,0 si respectiv 1 de import de 12,3% din anul 1995. |rile PCCA sunt puternic dependente de pia|a SUA att la export ct si la import. n anul 2000, pia|a american a de|inut o pondere de 52,1 la exporturi si de 40,6 la importurile PCCA. n 1997, Bill Clinton, Presedintele SUA din acea vreme, nu a reusit s dea curs unei solicitri a |rilor PCCA pentru ca produsele lor s se bucure de un acces preIeren|ial pe pia|a american, n mod similar cu condi|iile de acces ale Mexicului n baza acordului NAFTA. Pe parcursul anilor `90, guvernele central- americane au purtat negocieri pentru ncheierea de acorduri de comer| liber cu Mexic, Panama si |rile din Comunitatea si Pia|a Comun a Caraibelor. Costa Rica a semnat un acord bilateral cu Mexicul n 1994, iar Nicaragua a ncheiat, de asemenea, ulterior, un accord bilateral cu aceeasi |ar. El Salvador, Guatemala si Honduras au ncheiat mpreun un aranjament de comer| liber cu Mexic, n mai 2000, cu termen de intrare n vigoare n ianuarie 2001. n noiembrie 1998, seIii de state din America Central au avut un ,Summit de urgen| pentru a lua n considerare devastarea adus regiunii de uraganul Mitch. S-a solicitat creditorilor interna|ionali anularea datoriei regiunii estimat la 16 miliarde USD, pentru a sprijini astIel procesul de reIacere economic a |rilor cele mai aIectate. n octombrie 1999, seIii de state au adoptat un cadru strategic pentru perioada 2000 2004 de ntrire a capacit|ii inIrastructurii Iizice, sociale, economice si de mediu din |rile central americane pentru a Iace Ia| dezastrelor naturale. Un accent deosebit s-a pus pe programele de management integrat si conservare a resurselor de ap si pentru prevenirea incendiilor n pduri. n sIrsit, un obiectiv major al PCCA l reprezint negocierile si politica comercial extern cu accent pe ncheierea de acorduri care s Iaciliteze accesul exportatorilor din PCCA pe pie|ele celor mai importan|i parteneri. Desi ALALC a cuprins si Mexicul ca membru Iondator, totusi aceast grupare integra|ionist a Iost n esen| un proiect sud - american ale crui rdcini se regsesc n Iormele de cooperare regional lansate n timpul celui de-al doilea rzboi mondial ntre |rile conului Sudic al Americii. Problema implicrii |rilor mici din bazinul Caraibilor sau din America Central nu s-a pus niciodat. |rile din America Central - Costa Rica, Salvador, Guatemala, Honduras si Nicaragua au rmas integrate ntr-un anumit tip de diviziune interna|ional a muncii asimetric, cu exporturi prioritar compuse dintr-un numr redus de produse primare care oIer resurse valutare (insuIiciente) pentru importuri. n cazul lor, aplicarea unor strategii de substituire a importurilor a fost foarte discret, iar aplicarea taxelor vamale era destinat n principal scopurilor Iiscale, 2 colectarea din aceste taxe contribuie cu peste 50 la veniturile bugetare. Totusi, Iiecare |ar luat n parte a practicat o economie deschis n termeni comerciali, Iluxurile lor comerciale derulndu-se n majoritate cu |rile dezvoltate din Europa si America de Nord; comer|ul intraregional este nesemniIicativ datorit complementarit|ii reduse ntre economiile acestor state. Raportul de schimb al celor cinci republici s-a deteriorat n a doua parte a anilor SO si ca urmare, interesul pentru elaborarea unor politici industriale si lansarea unor programe de industrializare a crescut. Acest nou tip de orientare economic a Iost ncurajat de exper|ii CEPAL care au atras totodat aten|ia asupra impactului capacit|ii reduse a pie|elor interne asupra viabilit|ii unor strategii industriale. CEPAL a promovat activ un program de integrare regional pentru America Central. Integrarea regional a avut si are n continuare o semniIica|ie aparte n zon, ca urmare a Iaptului c pn n 1838 a existat o Iedera|ie Central American. Faptul c actualele cinci republici au ac|ionat integrat cndva oIer un puternic stimulent pentru integrare n prezent, cu toate ca multe din inten|iile ini|iale s-au nruit ca urmare a temerilor Ia| de 'suprana|ional si de hegemonia guatemalez. Forma de integrare pe care o sugera CEPAL oIerea sansa adncirii cooperrii regionale Ir a implica erodarea suveranit|ii na|ionale. n anii 50 n aceast zon s-au experimentat mai multe scheme de integrare regional. Succesul acestor tentative a Iost alterat par|ial de opozi|ia SUA, ntruct analistilor americani nu le era clar dac eIorturile de industrializare din zona caraibean servesc interesele americane sau amenin| aceste interese n zon. Opozi|ia SUA a Iost treptat ndeprtat si n 1960 a Iost semnat un Tratat general de integrare economic de ctre Salvador, Guatemala, Honduras, si Nicaragua, Costa Rica aliniindu-se ulterior n 1963. Reticen|a costa rican de a semna de la nceput tratatul a avut explica|ii att politice, ct si economice. O parte din cercurile industriale din tar se temeau c nu vor ti capabile s concureze cu productorii din Salvador si Guatemala dac barierele comerciale vor Ii ndeprtate, iar o parte din deputa|i au indicat riscul hegemoniei guatemaleze. Acest Tratat a pus bazele Pie|ei Comune a Americii Centrale (PCAC). n poIida denumirii gruprii si a retoricii exprimate ntre timp, ea nu a prevzut niciodat liberalizarea circula|iei Iactorilor de produc|ie-capitalul si Ior|a de munc - ca atare, gruparea nu este si nici nu-si propune s devin o pia| comun. Spre deosebire de ALALC, inten|ia a Iost de creare a unei uniuni vamale si |rile participante au marcat rapide succese pe axa instituirii uni tariI vamal comun Ia| de ter|i. Acesta a Iost practic adoptat pn n 1965 si 3 concomitent schimburile reciproce cu produse industriale (dar nu si agricole) au Iost integral liberalizate. Acesti pasi ini|iali pe linia instituirii unui tariI vamal comun si nlturrii restric|iilor comerciale n schimburile reciproce s-au tradus ntr-o oarecare dinamizare a comer|ului intrazonal Dup cum indic datele statistice, ponderea schimburilor comerciale crescut de Ia 7 n 1950 la 26 n 1970, ntr-o perioad n care schimburile totale ale acestor |ri au sporit Ioarte rapid. Chiar si n condi|iile conIlictului militar ntre Salvador si Honduras din 1969 care a dus la stoparea schimburilor dintre cele dou |ri, valoarea total a schimburilor comerciale nu s-a modiIicat semniIicativ. Primul deceniu de Iunc|ionare a PCAC a Iost considerat un adevrat succes att n interiorul regiunii, ct si n aIara regiunii. n 1970 exporturile intragrupare au ajuns la aproape 300 de milioane de USD, o sporire de peste 9 ori n decurs de un deceniu, Salvador si Guatemala derulnd peste 30% din exporturi cu partenerii din interiorul gruprii. Asa cum sperau exper|ii CEPAL, comer|ul intraregional a Iost dominat de produsele manuIacturate, iar zona a nceput pentru prima dat s dezvolte sisteme productive moderne, societ|ile transna|ionale Iiind Ioarte bine reprezentate n sectoarele dinamice. S-au conturat institu|ii regionale care s administreze procesul de integrare, iar noua Banc Centramerican de lntegrare Economic (BCIE) a acordat o aten|ie special nevoilor |rilor slabe din regiune (Honduras si Nicaragua). Treptat multe din slbiciunile economice ale zonei au nceput s ias la supraIa|, ceea ce a redus destul de mult dinamica integrrii n deceniul 1971- 1980. 6devierea de comer| s-a generalizat, ntruct noile sectoare industriale necompetitive au nlocuit surse de Iurnizare mult mai ieItine din |rile ter|e. Faptul c PCAC a Iost net deturnant de comer| a Iost demonstrat de numeroase studii elaborate de specialisti n domeniu. n anumite circumstan|e, deturnarea de comer|, ca eIect prevalent al integrrii, poate Ii generator de beneIice eIecte de bunstare si aceste circumstan|e se ntlneau n America Central: noi Iundamente pentru economiile de scar, un curs de schimb diIerit de cel oIicial, ocupare redus a Ior|ei de munc Totusi, eIectul net de deturnare de comer| a creat probleme pentru |rile care aveau un deIicit structural n comer|ul intraregional. Aceste |ri au trebuit s plteasc anual un cost valutar adi|ional echivalent cu diIeren|a dintre pre|urile n dolari ale importurilor intra si extragrupare, Ir a Ii capabile s-si sporeasc ncasrile n valut prin exporturile ctre partenerii din grupare. |ara cea mai aIectat de eIectul de deviere de comer| a Iost Honduras. Incapabil s-si sporeasc exporturile de produse agricole ctre celelalte |ri 4 partenere la PCAC, ntruct se men|ineau barierele comerciale, Hondurasul a reusit s atrag investi|ii noi n sectoarele mai pu|in dezvoltate. EIectul a Iost o sporire a deIicitului comercial intrazonal care. trebuia reglementat n devize convertibile bianual. Mai mult deteriorarea raportului de schimb al trii n raport cu strintatea a Icut diIicil procurare resurselor valutare necesare Iinan|rii comer|ului intrazonal. Ca rezultat, esund n tentative de a ob|ine un tratament comercial diIeren|iat din partea partenerilor, Hondurasul a prsit schema de integrare regional la Iinele anului 1970. AstIel efecte economice real pot s determine decizii de politic extern mai temeinic dect fenomene politice sau militare. Un al doilea set de probleme cu care s-a conIruntat gruparea a Iost de natur Iiscal. ntruct n aproape toate aceste |ri tariIul vamal avea mai mult o Iunc|ie de colectare a veniturilor bugetare, liberalizarea schimburilor comerciale a avut consecin|e notabile n planul echilibrului bugetar. Ca atare, n vederea atragerii Iluxurilor de investi|ii n sector prelucrtor, guvernele acestor |ri au oIerit scutiri de impozite pe perioad de maximum 10 ani. De asemenea, pentru a spori proIitabilitatea produc|iei de bunuri de consum, tariIul vamal comun a Iost revizuit pentru a prevedea taxe reduse la importurile de completare sau care serveau produc|iile de export. Toate aceste msuri au redus treptat importan|a relativ a taxelor vamale ca surse de venituri bugetare ceea ce Iace ca prin Protocolul din 1968 de la San Jose, nivelul taxelor vamale s creasc cu 30. Aceast sporire a ridicat nivelul ratei protec|iei eIective pentru bunurile de consum genernd si o noncompetitivizare a exporturilor. O a treia problem a Iost mrimea pie|elor. Avnd n 1960 o popula|ie total mai mic de 11 milioane de locuitori, mul|i dintre acestia, din cauza srciei, Iiind neparticipan|i la economia de pia|, regiunea nu putea sus|ine un nivel al cererii care s sus|in o scar optimal a produc|iei cerut de mai multe sectoare industriale. ncercarea de a gestiona aceast problem prin crearea unor monopoluri regionale care s poat Ii reglementate n comun, a esuat din cauza opozi|iei autorit|ilor nord americane si a sectorului privat centro-american. Aceast schem, cunoscut sub denumirea de Regimul pentru Industriile Integrate Centro-americane prevedea crearea unor monopoluri regionale n sectoarele industriale n care cerin|ele economiei de scar o impuneau. Se inten|iona ca Iiecare |ar membr s primeasc un numr egal de astIel de monopoluri regionale. Pn la esecul din 1962 al acestei tentative se creaser trei astIel de 5 monopoluri. Ca eIect al dimensiunii reduse, pia|a era destul de repede saturat si devenea deosebit de diIicil atragerea de noi investitori n sectoarele prelucrtoare. Cu toate tentativele de a stimula productorii regionali s exporte n |rile ter|e, surplusul de produc|ie era subminat de slabele perIorman|e competitive, alimentate negativ si de Protocolul de la San Jose. Ca eIect al ngustrii pie|ei si inabilit|ii de a valoriza avantajele economiei de scar, PCAC si-a pierdut din dinamism n deceniul al doilea de Iunc|ionare.. Hondurasul, desi s-a retras din grupare, a semnat acorduri bilaterale cu toate celelalte state, cu excep|ia Salvadorului. Comer|ul n interiorul gruprii acrescut n volum valoric, dar s-a redus ca pondere, motorul cresterii economice a regiunii devenind exporturile de produse agricole ctre ter|i. Comer|ul reciproc cu produse agricole a continuat s Iac obiectul restric|iilor comerciale, iar barierele netariIare au continuat s reprezinte obstacole importante n calea exporturilor de produse manuIacturate. Din cauza protec|ionismului tariIar ntmpinat din partea |rilor dezvoltate este diIicil s explicm corela|i invers ntre importan|a sectorului prelucrtor n produc|ia global si importan|a sa n comer|ul intraregional. n anii 70 au Iost lansate, numeroase tentative de revigorare a PCAC, dar acestea nu au fost considerate priorit|i semniIicative n rndul elitelor politice. Ca atare, scepticismul integrativ s-a accentuat n regiune la Iinele anilor`70-. Schimbrile de regim politic din anumite |ri au indus o evolu|ie contradictorie n procesul de integrare regional central- american. Cresterea n 1980 a schimburilor reciproce nu a Iost de lung durat, Nicaragua neputnd s-si achite serviciul datoriei externe la casa de clearing multilateral. Odat cu primele semnale ale crizei datoriei externe, America Central s-a lansat pe o spiral descendent n ceea ce priveste integrarea. Comer|ul intraregional s-a concentrat treptat pe bunuri, de consum neimportante si a sczut nregistrnd evolu|ii negative att n termeni absolu|i, ct si relativi. n 1990, volumul valoric al comer|ului intraregional a sczut la mai pu|in de jumtate din nivelul anterior, ponderea sa n comer|ul total s-a diminuat, ajungnd la 15,5. Puternica recesiune structural n care a plonjat ntreaga zon a redus la acel moment sansele redeIinirii procesului de integrare central american.