Analiza actelor de limbaj

,,Actul de limbaj, ca act de producere de semne si de articulare in cod, depind de constiintele comune pe care se presupune ca le au protagonistii situatiilor de comunicare. Am incercat in lucrarea de fata sa aratam ca vorbirea este un comportament determinat de o anumita intentionalitate a carui finalitate se constituie in act de limbaj de tipul referirii, predicarii, formularii intrebarilor, etc. Am incercat de asemenea sa urmarim valorile implicite si explicite ale actelor de limbaj ca si legatura esentiala dintre limbajul vorbit si gest (ambele raspunzind nevoii omului de a comunica). Ch. S. Pierce considera ca existenta gindului depinde de actiunile urmatoare adica sensul depinde de contextele in care actul ilocutionar se produce; de fapt de o semnificatie globala pe care Benveniste o regaseste in ,,sensul unei fraze care este cu totul ,,altceva decit cuvintele care o compun. In exemplele propuse spre a fi analizate vom incerca sa descoperim competenta discursive a participantilor prin depistarea strategiilor discursive (argumentarea, competenta retorica) toate corelate cu caracterul ,,contractual al comunicarii. Majoritatea exemplelor selectate vor evidentia, speram, un echilibru dinamic al competentei interactive, dinamismul individual manifestat de catre unii dintre ilocutori in special gestiunea ,,luarilor la cuvint dar si caracterul amenintator al actelor de limbaj studiate. Pentru a scoate in evidenta caracterul amenintator actele de discurs prezentate se vor supune regulilor conversationale, anumitor maniere de interactiune (intima, distanta, ierarhica, etc) si-si vor demonstra trasatura usual-involuntara din viata de zi cu zi. I. Mustrarea a. Mustrarea este un act amenintator ce poate fi exprimat atit verbal cit si non-verbal si care-l poate afecta atit pe cel care apeleaza la ea cit si pe destinatarul ei. Am ales spre exemplu situatia mamei ce-si mustra fiul care a lipsit ,,iar de acasa fara sa fi anuntat. Printr-un simplu si singur cuvint, adverbul iar mama marcheaza in acelasi timp caracterul repetitiv al situatiei dar si mihnirea, senzatia de saturatie si chiar neputinta pe care ea le resimte. Nu putem vorbi aici de o interactiune verbala pentru ca fiul nu raspunde ci ,,interpreteaza mustrarea in privirea mamei amenintator-rugatoare, miinile ,,cazute pe linga corp, gura intredeschisa oprind parca avalansa de cuvinte care daca ar fi pronuntate n-ar transmite cu siguranta mai mult decit gesturile afisate intr-o maniera destul de stearsa. Actul este amenintator in acest caz pentru fata negativa a fiului si pentru cea pozitiva a mamei care-si lasa ghicita slabiciunea. b. Un alt exemplu de mustrare ca act amenintator este dojana pe care preotul o face unui enorias apelind la limbajul de zi cu zi fara ca macar o singura data sa faca trimiteri la principiile biblice. Persoana mustrata a dat dovada de o viata iesita din limitele moralei, ale bunului simt si a afectat prin conduita sa intreaga comunitate. Preotul recurge la strategii ale manipularii: il flateaza - ,,Te cunosc de mic si stiu ca erai un copil bun; sint sigur ca inca mai pot fi mindru de tine pentru ca-ti cunosc puterile si felul de a fi ... Aceasta strategie nu tocmai ,,ortodoxa a manipularii poate fi considerata o mustrare nedeclarata cu atit mai mult cu cit tonul este calm (mesajul ei va fi citit printre rinduri) dar isi poate atinge scopul in mod aproape cert. II. Insulta a. Insulta este cunoscuta cu sensul de cuvint sau fapta injurioasa, jignire adusa cuiva. Ne putem jigni unii pe altii prin gesturi, privire ironice, minciuna, politete negativa sau pozitiva, dezvaluirea unor secrete compromitatoare, aluzii la (in)competenta profesionala, apartenenta la anumite grupari, etc. Am ales spre exemplificare insultarea ,,aluziva a managerului unei organizatii in timpul unei pauze de lucru. Angajatii au depasit deja perioada pauzei si totusi ramin la bufetul institutiei fara a simula macar vreun interes pentru lucru. In acest moment intra managerul care le aminteste ca pauza s-a terminat, dar o face cu un aer destul de timid (prefera distanta nu indrazeste o apropiere spatiala fata de angajati, are un ton slab cu pauze intre cuvinte, cu un timbru aproape

imperceptibil). Tinuta acestuia nu e deloc impunatoare, vestimentatia, desi de buna calitate si foarte la moda nu-l ajuta deloc pentru ca umerii ii sint lasati, miinile oscileaza intre buzunarul vestonului, atingerea cefei sau trecerea uneia sau a alteia dintre ele prin par.Dupa cum am spus managerul descris incearca sa-si trimita angajatii la lucru. Unul dintre acestia ii ignora prezenta (sau doar se preface) si le spune celorlalti ca singurul sef pe care el il recunoaste dintotdeauna este cel pregatit profesional. Insulta nu este adresata in mod direct ci ,,strecurat (lucru care afecteaza si fata pozitiva a locutorului) dar are efectul scontat mai ales ca interventia se desfasoara in public. Auditoriul participa in mod tacit b. Un alt tip de insulta este cea generata involuntar in conditiile necunoasterii de catre locutor a unor informatii cheie. Ne-am putea imagina situatia urmatoare: se stie ca imediat dupa ,,evenimentele de le 11 septembrie multe persoane au atribuit actul terorist evreilor. Doua persoane se cunosc intimplator intr-un tren. Una dintre ele (A) este de origine ebraica fara ca cealalta (B) sa o stie. Persoana B sustine un discurs plin de injurii la adresa evreilor, le atribuie toate relele de pe lume, ,,dezgroapa realitati istorice (exterminarea evreilor, Hitler, etc) cere verbal si textual confirmarea de catre A a afirmatiilor sale: ,,-nu-i asa? (da din cap a afirmatie, ridica mina dreapta pina la nivelul fetei). ,,-Esti de aceeasi parere. Insulta este atit de puternica pentru fata pozitiva a lui A incit acesta nu poate reactiona. la interactiunea ad-hoc dar subscrie la cele spuse. III. Invitatia Invitatia privita superficial nu poate fi decit o dovada de dragoste, de respect, de pretuire. Un studiu mai aprofundat al acestui act poate clasa invitatia in categoria actelor amenintatoare. Considerarea persoanelor implicate, a interesului/dezinteresului acestora, a pozitiilor lor in societate sau studierea manierei in care invitatia este facuta: verbal sau scris, telefonic sau prin adresare directa, etc. a.Invitatia la cina facuta de un tinar unei tinere poate fi amenintatoare in urmatoarele circumstante: -daca este facuta cu voce tare si in public (la birou, in sala de curs sau chiar pe strada). Trebuie mentionat aici ca tinara nu este neaparat o fire sensibila dar agreaza discretia, delicatetea, politetea lucruri ignorate de catre tinarul in chestiune; -daca tinarul are miinile in buzunare, camasa sifonata, parul in dezordine si in plus isi ,,bitiie unul din picioare intr-un mod siciitor. Invitatia este clar amenintatoare in conditiile expuse pentru fata pozitiva a tinerei a carei scara de valori este rasturnata si succesul tinarului nu poate fi luat in calcul. b. Invitatia pe care un pictor o adreseaza unui critic de arta cu ocazia unei expozitii personale este un act amenintator pentru fata pozitiva a acelui invitat. Invitatia poate ameninta ca act in sine (criticul ar trebui sa certifice fie valoarea fie nonvaloarea lucrarilor lucruri despre care el are deja ,,pareri ce ar deranja si tocmai de aceea n-ar vrea sa le dezvaluie). Invitatia poate de asemenea fi amenintatoare prin aspectul ei grafic (in cazul unui text scris). Rotunjirea exagerata, ingrosarea sau tot felul de ,,artificii utilizate intr-un scop supraapreciativ ameninta fata pozitiva a criticului, jigneste cultura, experienta si bunul sau simt dar ameninta si fata pozitiva a pictorului care ar dovedi in acest fel nu numai incultura dar si lipsuri in cunoasterea bunelor maniere. Scrisoarea de felicitare Din dorinta de a demonstra ca pina si felicitarile (asociate de obicei gindurilor bune, parerilor bune, impartasirii bucuriilor, etc) pot fi amenintatoare am ales un exemplu de scrisoare de felicitare adresata unei agentii de turism de catre un client. Data: Domnule Director, Adresa:

Ma numesc X si am fost gazduit in luna august a anului trecut de una din pensiunile agentiei d-voastra. Aici m-am simtit extraordinar, personalul care va deserveste a dat dovada de profesionalism,mesele au fost intodeauna servite la orele stabilite iar felurile de mincare au fost bine pregatite si foarte apetisante.Va felicit pentru responsabilitatea pe care v-o asumati in relatia cu clientii si va doresc afaceri profitabile. Cu sentimente respectuoase,X Aceasta scrisoare poate fi amenintatoare in situatia in care semnatarul nu este tocmai un cunoscator si e clar ca s-a multumit cu putin, fapt care directorului ar trebui sa-i dea de gindit si sa-si imbunatateasca/actualizeze serviciile. Amenintatoare este chiar enumerarea serviciilor (lista e prea scurta). De asemenea unicitatea scrisorii (daca asa stau lucrurile) poate semnala directorului ca agentia este aproape necunoscuta. Pe de alta parte, faptul ca semnatarul nu-si declina ocupatia din care s-ar putea decoda si un alt interes decit cel al ,,gindurilor frumoase poate constitui amenintarea unui virtual concurent. Corpul scrisorii si mesajul transmis pot constitui o ironie in cazul in care semnatarul este un cunoscator. V. Scrisoarea de recomandare Acest act de limbaj este un bun exemplu pentru situatiile in care cele doua fete ale persoanelor implicate (pozitiva si negativa) pot fi lezate. In situatia in care un profesor debutant solicita directorului o scrisoare de recomandare ce-i este necesara pentru sustinerea examenului de definitivat profesorul solicitant pierde din fata pozitiva prin insasi cererea facuta. Aceasta solicitare implica un ton rugator, privirea lipsita de indrazneala, intr-un fel recunoasterea unui favor. Directorul ar comite, acceptind, o amenintare prin subiectivitatea celor scrise intr-o maniera ce s-ar dori obiectiva. Directorul ar ,,pacatui prin inserarea unor ,,calitati ale solicitantului nu foarte bine argumentate sau prin ingrosarea voita a unor defecte, fapte pe care el (directorul) nu le considera ,,a face cinste. De exemplu: a intirziat de trei ori, nu si-a cumparat creta colorata, nu si-a insusit criticile. VI. Urarea de bun venit Am ales pentru a demonstra caracterul amenintator al unui astfel de act de discurs circumstantele deschiderii anului academic. De obicei aceasta ocazie solicita curiozitatea studentilor si in special a celor din primul an. Profesorii sint, insa, cei care de fiecare data regasesc in acest eveniment amintiri, dorinta de ai cunoaste pe studentii noi si se simt datori sa transmita siguranta si dragoste de cunoastere. In fata studentilor, in picioare (superioritatea este transmisa si prin pozitia in spatiu si prin coordonatele proxemice intotdeauna exista un spatiu apreciabil intre auditoriu si orator) profesorii transmit printr-un reprezentant un mesaj de bun venit in care intr-adevar se aude des expresia ,, bine ati venit!. Tinuta eleganta a profesorilor, sobra, privirea calduroasa dar distanta, discursul obiectiv (in care sint semnalate elemente din istoricul si prestigiul institutiei) dau ceremoniei un caracter impunator. In acelasi timp urarea de bun venit este un act amenintator : ea poate inhiba tocmai prin sobrietatea tinutei si a tonului vorbitorului, prin mesajul calduros dar si imperativ formulat prin expresii declarative cu valoare de argument (,,sintem fericiti ca ati reusit dar tocmai de aceea asteptam sa aveti rezultate, sa aduceti un bun renume...). Discursul este amenintator si pentru fata pozitiva a oratorului care este nevoit sa se exprima privirilor, analizei si care trebuie sa creeze un echilibru intre ceea ce spune si maniera de manifestare (nu se spun lucruri serioase pe un ton glumet). Actul de limbaj analizat ar putea duce foarte usor la pierderea fetei oratorului lucru care ar fi in mod clar o infringere. VII. Cererea permisiunii Cererea permisiunii este un act de limbaj foarte des utilizat in diferite situatii interactionale: adresarea inferiorului catre superior ,,permiteti sa raportez propozitie care nu mai este interogativa si care si-a pierdut sensul de baza devenind doar un instrument de relatie, o falsa cerere a ceva care oricum urma sa se produca; strecurarea unui ,,daca-mi permiteti de 3

catre un angajat catre seful sau careia vrea sa-i atraga atentia asupra unui amanunt, a propriei persoane sau a unui lucru extrem de important intr-un mod ce se vrea ,,dezinteresat. Putem observa aici cu usurinta pozitionarea ierarhica/verticala a interlocutorilor. Vorbitorul este inferior lucru sugerat si de pozitia corpului putin aplecata, zambetul binevoitor dar aproape umil, tonul jos (lucruri pe care ni le putem imagina). Acelasi act de limbaj il regasim in atitudinea sotiei care cere sotului permisiunea sa-si cumpere o rochie noua. Cererea este amenintatoare pentru sot in primul rind material dar mai putem adauga lipsa de gust a sotiei, usurinta cu care cheltuie banii,etc sau pur si simplu incompatibilitatea celor doi in materie de gust vestimentar. Amenintarea poate viza de aceasta data la fel de bine fata negativa dar si pe cea pozitiva ale sotului. Sotia adopta de regula pozitia de copil (miinile impreunate, contact vizual insistent privirea mieroasa asupra sotului caruia ii cauta tot privirea, buzele aproape strinse intr-o pronuntare voit graseiata si prelunga a lui ,,r din ,, te rrrog!). ,,Imi permiti sa nu apare in mod obligatoriu dupa ,,te rog. El poate fi suplinit foarte bine de miscarea trupului de pe un picior pe altul sau de interventii din domeniul tactilului (sotia isi mingiie sotul si-i aminteste in acelasi timp ca are intr-adevar nevoie de o rochie noua si ca, in plus, a gasit o ,,oferta. Actul este absolut amenintator pentru fata pozitiva a sotiei care prin cererea acestei permisiuni pierde mult din propriul teritoriu. VIII. Oferirea unei carti de catre un autor Un autor poate oferi o carte unui iubitor declarat al operei sale, unui ,,fan. Autorul nu-l apreciaza pe destinatarul ofertei sale si incearca prin acest act sa se ,,salveze de insistentele acestuia. Printr-o strategie a evitarii autorul va oferi cartea intr-un cadru public, de exemplu la lansare, ii va scrie o dedicatie destul de rece si-i va adresa citeva cuvinte care sa nu-l implice prea mult dar care sa fie auzite si de celelalte persoane: ,,ma bucur ca ai venit... . Dupa aceasta interactiune autorul se va adresa altei persoane pentru ca dialogul cu ,,fanul sa nu aiba loc. Actul este amenintator pentru autor care ar putea sa para infumurat, nepoliticos cu atit mai mult cu cit exista si martori. Bineinteles ca si persoana beneficiara a cartii si a actului produs este afectata prin efectul de surpriza (nu la asta se astepta) sau, dimpotriva i se pare un act de consideratie, in acest caz afectindu-i-se de fapt fata pozitiva. Situatia ar putea fi studiata si ,,in oglinda adica autorul oferind cartea unui critic al carui ,,fan este el insusi de aceasta data de la care asteapta confirmarea propriilor ginduri (valoare,talent, etc). El isi imagineaza si gesturile: stringerea miinii, batutul pe umar, studierea vizuala a cartii, etc. Criticul ocupa acum locul pe care autorul il ocupa in actul precedent iar efectele amenintatoare se repeta cam in aceeasi maniera. IX. Promisiunea Promisiunea este un act de limbaj care cu cit este tradus mai ,,literal cu atit este mai amenintator. In lucrarea Codul bunelor maniere , Aurelia Marinescu spune ca nu trebuie sa ameninti un copil ca-l arunci pe geam ,,deoarece daca-i spus-o trebuie s-o faci. In relatiile interpersonale promisiunea este un act capabil sa transmita siguranta/nesiguranta, respect, incredere, etc dar cu fiecare dintre acestea transmite si un grad mai mic sau mai mare de amenintare. Promisiunea parintelui ,,iti iau bicicleta daca iei premiul intii implica amenintarea celor patru fete ale celor doi protagonisti.Parintele ar trebui sa se tina de cuvint si in cazul premiului intii sa-i cumpere copilului bicicleta. Dar daca nu are bani? Aceasta ar constitui o amenintare pentru fata pozitiva a parintelui. Copilul s-ar putea sa nu fie primul dar parintele sai cumpere totusi bicicleta pentru ca-l iubeste. Amenintarea vizeaza acum fata negativa a copilului dar si pe cea a parintelui. Din alt punct de vedere copilul ar putea sa nu mai invete pentru ca se simte jignit (,,crede ca invat pentru bicicleta) amenintarea vizeaza acum fata pozitiva a copilului.

X. Amenintarea propriu zisa Acest act de limbaj se produce de obicei in situatii conflictuale, ,,reglarea de conturi si se realizeaza printr-un limbaj si o gestica agresive, premergatoare unei agresiuni fizice. De obicei persoana care ameninta se adreseaza printr-un discurs argumentativ nu foarte lung insa cu argumente numeroase si termina cu o concluzie scurta, rapida, de fapt reala amenintare. Frazele incep intodeauna cu ,,daca urmat de forma negativa a ceea ce de fapt se doreste a fi realizat daca nu vii (vreau sa vii=te astept). Deseori actul lingvistic se bazeaza pe injurii, numeste si alte persoane care ar putea fi afectate si este sustinut pe un ton agresiv, foarte inalt sau dimpotriva inspaimintator de jos; gesticulatii sau trintirea unui obiect in interesul convingerii, a schimbarii de atitudine de catre cel amenintat. Putem lua ca exemplu amenintarea adresata unui ziarist de catre o ,,victima a articolelor scrise de acesta: ,,Asculta! Daca nu te potolesti iti rapesc familia si-ti dau foc la redactie.

Bibliografie: 1. 2. 3. 4. 5. 6. Adriana-Gertruda Romedea, Actele de discurs: o perspectiva semiotica, Editura ,,Stefan Lupascu, Iasi, 1999 Aristotel, Despre interpretare, Editura Humanitas, Bucuresti, 1998 C. Kerbrat Orecchione, Les Interactions verbales, Paris, 1992 Carmen Vlad, Sensul esentiala a textului, Editura Dacia,Cluj Napoca,1994 Pierre Fontanier, Figurile limbajului, Editura Univers, Bucuresti, 1977 Roland Barthes, Placerea textului, Editura Echinox, Cluj,1994