Universitatea Petre Andrei Facultatea de Drept CRIMINALISTICA Suport curs

din Iasi

Capitolul I :Tehnica criminalistica 1.NoNiuni introductive 1.1. DefiniNia criminalisticii Scopul procesului penal este cel al constatarii la timp si n mod complet a faptel or care constituie infracNiuni, astfel ca orice persoana care a savrsit o infracNiune sa fie pedepsita potrivit vinovaNiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala (art. 1 C.proc.pen).In desfasurarea procesului penal, trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si mprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului (a rt. 3 C.proc.pen.). Pentru aflarea adevarului, organele judiciare sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe, adica orice elemente de fapt constatate prin mijloace de proba. EvoluNia n timp a probaNiunii penale a cunoscut perioade n care constatarea elemen telor defapt se facea prin intermediul superstiNiilor, obiceiurilor sau interesului ce lui mai puternic social, iar adevarul era departe de a fi unul obiectiv. Progresele facute n domeniul cercetarii stiinNifice nu au putut fi ignorate de ca tre juristii preocupaNide gasirea unor criterii de obiectivizare a adevarului, dar drumul sti inNei pusa n slujba justiNiei a fost deosebit de lung si dificil si adesea extrem de sinuos. Utiliza rea cunostinNelor stiinNifice de catre organele judiciare n efortul lor de aflare a adevarului a av ut drept consecinNa, alaturi de perfecNionarea sistemului probator, si o specializare a unor metode s i mijloace destinate acestui scop, iar, n timp, apariNia unor ramuri sau chiar a unor stiinNe cu acest obiect. Printre aceste stiinte, care se mai numesc si stiinNe judiciare, se numara si criminalistica. Denumirea de criminalistica" a fost folosita pentru prima data n literatura juridica de catre Hans Gross, n anul 1893, n Manualul judecatorului de instrucNie, unde este d efinita ca o stiinNa

a starilor de fapt n procesul penal". Pentru ca mijloacele si procedeele criminalistice au fost folosite n special de catre organele de poliNie, criminalistica a fost cunoscuta pna la sfrsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial si sub denumirea de poliNie tehnica" sau poliNie stiinNifica", respectivel e denumiri viznd numai componenNa sa tehnica, nu si pe cea tacticasi metodologica. Un alt termen care tinde sa se extinda ca un neologism n toate limbile este cel de forensic sciences" care se traduce prin stiinNe legale" siacarui definiNie este oa recum echivalenta cu cea a tehnicii criminalistice, dar nu exclude nici componenNa stiinNifica a investigaNiei penale. In literatura juridica din Narasi strainatate, s-au purtat discuNii viznd caracterul de stiinNa de sine statatoare a criminalisticii, astazi existnd un consens asupra faptului c a aceasta are un obiect propriu de studiu si un domeniu de cercetare bine delimitat, folosind, n a cest sens, metode specifice. Daca asupra caracterului de stiinNa autonoma a criminalisticii exista o unitate de opinii, nu acelasi lucru putem sa-1 afirmam cu privire la modul n care ea a fost definita de catre diferiNi autori, desi diferenNele sub acest aspect nu vizeaza esenNialul. Criminalistica este o stiinNa al carei obiect consta n elaborarea metodelor si procedeelor tehnico-stiinNifice si tactice de descoperire, ridicare, fixare si examinare a u rmelor infracNiunii, precum si de descoperire si identificare a autorilor. Ea are, de asemenea, ca ob iect si elaborarea unor masuri de prevenire a infracNiunilor.

1.2. Structura criminalisticii Criminalistica se subdivide n trei ramuri, respectiv tehnica criminalistica, tact ica criminalisticasi metodologia criminalistica. Tehnica criminalistica elaboreaza metode si mijloace tehnice necesare cautarii, descoperirii, relevarii, fixarii, ridicarii, conservarii, examinarii si interpre tarii urmelor, efectuarii constatarilor tehnico-stiinNifice si a expertizelor. In tehnica criminalistica sunt cuprinse: -fotografia judiciara; -dactiloscopia (identificarea persoanelor dupa amprentele digitale, palmare si plantare); -traseologia judiciara ( foloseste n identificarea persoanelor, animalelor sau obiectelor urmele lasate de catre acestea); -grafoscopia judiciara (avnd ca obiect identificarea persoanelor dupa scris) -examenul tehnic al documentelor sau expertiza tehnica a documentelor (care are ca scop stabilirea autenticitaNii acestora, a metodelor folosite pentru falsificare, a c onNinutului documentelor deteriorate precum si examinarea materialelor de scris); -portretul vorbit (identificarea persoanelor sau a cadavrelor dupa semnalmente); -balistica judiciara (elaboreaza metode si mijloace tehnico-stiinNifice de studiere a armelor de foc de mna, a muniNiilor acestora si a urmelor mpuscaturii, n vederea identificarii crimei cu care s-a tras; Tactica criminalistica reprezinta un sistem de reguli si procedee stiinNifice prin care se asigura efectuarea planificata, organizata, operativasi oportuna a activitaNilor de urmarire penala. Tactica criminalistica reprezinta suportul stiinNific care sta la baza realizarii activitaNilor de investigare sau procedurale (ascultarea persoanelor, efectuarea cercetarii locul ui faptei, a percheziNiei, prezentarii pentru recunoastere sau reconstituirii, luarea masuril or asiguratorii etc.).

Metodologia criminalistica are ca obiect elaborarea si aplicarea regulilor de cercetare a diferitelor genuri de infracNiuni, bazate pe respectarea stricta a prevederilor legale si pe experienNa pozitiva a organelor de urmarire penala. Metodologia stabileste care sunt activitaNile pr ocedurale care trebuie desfasurate cu ocazia investigarii criminalistice a unei anumite in fracNiuni, precum si ordinea logica n care acestea vor fi ntreprinse, constituind un ghid stiinNific al investigarii u nei infracNiuni determinate. 1.3. Criminalistica -stiinNa de sine statatoare ExistenNa unei stiinNe este condiNionata de un obiect propriu de cercetare si de metodele si mijloacele stiinNifice de investigare utilizate. O examinare a definiNiei generale ne permite sa cunoastem obiectul si direcNiile de acNiune ale acestei stiinNe: -elaboreaza sau adopta mijloace tehnice si metode stiinNifice necesare descoperirii, fixarii, ridicarii, examinarii si interpretarii urmelor si a altor mijloace materiale de proba, efectuarii expertizelor si constatarilor tehni-co-stiinNifice; -elaboreaza metodologiile de investigare a diferitelor genuri de infracNiuni Ninnd cont de practica judiciara specifica, precum si de regulile generale ale tehnicii si tacticii criminalistic e; -elaboreaza metode si mijloace de prevenire a infracNiunilor, precum si de identificare a autorilor. Criminalistica trebuie sa respecte principiile cu caracter general valabile funcNionarii oricarui stat de drept izvorte din prevederile ConstituNiei, ale Codului penal si de proce dura penala, cum sunt cel al legalitaNii, al prezumNiei de nevinovaNie sau cel al aflarii adevaru lui.

Alaturi de principiile cu aplicare generala, n elaborarea metodelor de cercetare, criminalistica porneste de laurmatoarele principii proprii: -orice activitate infracNionala lasa urme si se consuma n timp si spaNiu; -consumarea unui fenomen legat de infracNiune produce, n aceleasi condiNii, acele asi efecte; -examinarea n criminalistica se realizeaza, n principal, prin comparaNie; -orice persoana care a comis o infracNiune sau orice obiect ce a fost utilizat la savrsirea ei poate fi asemanator cu altele, dar nu poate fi identic dect cu el nsusi; -exista un raport invers proporNional ntre timpul scurs de la data savrsirii faptei si san sele de descoperire a autorului. Criminalistica foloseste att metode specifice (de exemplu, descoperirea, fixarea si interpretarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba, examinarea comparativ a, identificarea persoanelor si a cadavrelor dupa semnalmentele exterioare, cercetarea falsului n acte, etc.), ct si metode specifice altor stiinNe adaptate scopului propus( de ex. Cele de analiza fizico-chimica pentru urme si microurme, metode biologice de examinare a urmelor caracteristice corpului uman, metode antropologice, etc.) Criminalisticii, ca stiinNa, i sunt specifice urmatoarele caractere: A. Caracterul judiciar, impus de legatura pe care o are criminalistica cu activitatea de urmarire penalasi cea de judecata. Desi activitatea de investi gare criminalistica se desfasoara n stricta conformitate cu respectarea regulilor de drept, acestei stiinNe nu i se poate atribui un caracter juridic, dat fiind obiectivul sau specific care se nscrie n ac Niunea tehnicotactica de investigare a faptelor antisociale. B. Caracterul autonom, subzista n faptul ca nici o altastiinNa din cadrul celor juridice sau judiciare nu are acelasi obiect, adica cel de elaborare de metode si mijloace tehnico-stiinNifice de descoperire, ridicare si examinare a urmelor infracNiunii sau de identificare a autorilor si nici cel de a prelua sau adopta procedee sau metode folosite de alte stiinNe pentru a fi fol osite n vederea clarificarii mprejurarilor de fapt n care s-a comis actul ilicit ori pentru preven

irea infracNiunilor. C. Caracterul unitar. Desi complexitatea actului infracNional a determinat struc turarea criminalisticii n cele trei ramuri, ele se condiNioneaza reciproc n realizarea principalului obiectiv de aflare a adevarului urmarit ca finalitate. D. Caracterul pluridisciplinar.Criminalistica reprezinta o punte de legatura ntre stiinNele naturii si stiinNele juridice. 1.4. Legatura criminalisticii cu alte stiinNe Criminalistica este strns legata de dreptul procesual penal, investigarea criminalistica servind realizarea scopului procesului penal prin descoperirea si punerea la dis poziNie a probelor necesare aflarii adevarului. Normele de drept procesual penal reprezinta cadrul legal, limitele n interiorul carora pot fi utilizate metodele si mijloacele de cercetare criminalistica. Prin norme procesu al penale sunt stabilite probele si mijloacele de proba criminalistica, criminalistica reglementnd, la rndul ei, regulile dupa care primele trebuie descoperite, studiate, fixate, ridicate, transportate si ex aminate, precum si modul n care ele trebuie administrate pentru a fi ulterior administrate . Criminalistica este legata, n acelasi timp, si de dreptul penal, ntruct ea serveste la clarificarea sau conturarea elementelor constitutive ale infracNiunilor, respect iv ale obiectului, subiectului, laturii obiective si a celei subiective. Criminologia si criminalistica se completeaza reciproc, prima studiind starea si dinamica fenomenului infracNional, cauzele care l genereaza, propunnd masuri de prevenire corespunzatoare, n timp ce criminalistica se ocupa de infracNiuni concrete, le cunoaste n complexitatea lor, elabornd totodata masuri specifice de prevenire.

Metode sau procedee din criminalistica sunt utilizate si n alte ramuri de drept, cum sunt: identificarea n baza desenului papilar sau amprentei genetice (ADN) pentru stabil irea filiaNiei n dreptul familiei sau analiza scrisului sau a semnaturii n scopul stabilirii exist enNei sau inexistenNei unor raporturi juridice de drept civil sau comercial. Criminalistica are strnse legaturi si cu alte stiinNe judiciare, n special cu medi cina legala n domeniul cercetarii infracNiunilor contra persoanei, a cercetarii urmelor biolo gice etc. n cercetarea stiinNificasi nvaNamntul romnesc criminalistica a fost iniNial abordata ca parte a medicinii legale. Legaturile psihologiei judiciare cu criminalistica se manifesta n special n domeniul tacticii ascultarii persoanelor (martor, nvinuit sau inculpat, persoana vatamata), precum si a psihologiei altor activitaNi de tactica criminalistica, cum sunt cercetarea locului faptei, percheziNia, prezentarea pentru recunoastere sau reconstituirea. CunostinNele din domeniul psihiatriei judiciare si au de asemenea aplicaNii n criminalistica, n special cele care vizeaza bolile care reduc sau anihileaza capacitatea de raNiune si voinNa a omului, stabilindu-se n raport de acestea conduita pe care organul judiciar tre buie sa o adopte cu ocazia desfasurarii investigaNiei criminalistice. Criminalistica este strns legata de unele stiinNe ale naturii prin preluarea de metode si mijloace de cercetare din fizica (fotografia, analiza microscopica, spectrala, fonica, atomica) din chimie(analiza suportului si a mijloacelor la fals, analiza diferitelor substanN e, medicamente, stupefiante etc.) ori biologie (analiza secreNiilor sau a urmelor de natura organica, a solului s.a.). 2. Identificarea criminalistica 2.1. Definitie si clasificare Identificarea este activitatea prin care se cauta stabilirea nsusirilor comune ale obiectelor, fiinNelor sau fenomenelor precum si a nsusirilor care le deosebesc unele de altel e, pentru ordonarea lor n tipuri, grupe si subgrupe n vederea deosebirii fiecareia n parte de toate celelalte cu care are asemanari. Identificarea criminalistica se poate clasifica in: a. Identificarea dupa memorie este modalitatea cu eficienNa cea mai mica pentru aflarea adevarului n procesul penal si este folosita

cnd nu se dispune de alte posibilitaNi de identificare. b. Identificarea dupa descrierea trasaturilor esenNiale ale obiectelor sau fiinNelor. Este folosita n cazul furtului, pierderii sau dispariNiei unor obiecte sau fiinNe. Descrierea tr ebuie privita cu multe rezerve pentru ca se pot scapa detalii, iar uneori se fac denaturari intenNionate. c. Identificarea dupa urmele lasate la locul faptei de obiecte sau fiinNe. Este modalitatea cea mai frecvent folositasi mai preferata deoarece urmele gasite la locul faptei constituie probe obiective care, n principiu, nu pot fi modificate sau den aturate. 2.2. Etapele identificarii Identificarea criminalistica se realizeaza treptat, de la general la particular. Trasaturile caracteristice ale obiectelor si fiinNelor sunt selectate prin determinarea genu lui, speciei, grupei, subgrupei, tipului, modelului etc. pna cnd se ajunge la individualizare, scopul final al oricarei cercetari criminalistice. Corespunzator acestei treceri gradate, procesul de ide ntificare parcurge doua mari etape: determinarea apartenenNei generice si identificarea individuala. Amb ele etape trebuie privite ca parNi componente ale procesului unic de identificare criminal istica, prima constituind premisa logica a celei de a doua.

n practica de expertiza, exista cazuri n care nu sunt parcurse cele doua etape ale expertizei. Astfel, atunci cnd din examenul comparativ rezulta deosebiri categorice n ceea ce priveste genul, concluzia va fi de excludere a identitaNii si, ca atare, cerceta rea se opreste la prima etapa. In acelasi stadiu se ramne si atunci cnd caracteristicile individualizatoar e sunt insuficiente, urma este defectuos imprimata, obiectul creator a suferit modificari, de unde ab senNa particularitaNilor necesare identificarii individuale. Nici apartenenNa generica nu apare n toate cazurile ca o etapa distincta. Atunci cnd ea este evidenta, neridicnd probleme deosebite, ea este absorbita de faza a doua, cea a identificarii individuale. n fapt, identificarea apartenenNei generice se realizeaza prin stabilirea trasaturilor esenNiale comune mai multor obiecte, fiinNe si fenomene, excluzndu-se acelea care nu ndeplinesc criteriul si restrngndu-se astfel sfera cautarilor. Atunci cnd obiectul mijloc prezinta suficiente detalii individuale, se trece la etapa identificarii individuale cnd caracteristicile de detaliu ale obiectului scop sun t comparate cu cele ale obiectului mijloc. Numarul mai mare al caracteristicilor identificate va spo ri precizia identificarii. Metoda folosita n procesul identificarii consta n examinarea comparativa a obiectului scop cu fiecare din obiectele mijloc. 3. Studiul urmelor NoNiunea de urma are un sens mai larg si un sens mai retrns. n sens larg , urmele constituie rezultatul modificarilor intervenite n mediul nconjurator prin acNiunea omului, iar n sens restrns , urmele sunt numai acele modificari produse n mediul nconjurator n tim pul savrsirii unor fapte prevazute de legea penala. Aceste modificari trebuie cerceta te att pe obiectele asupra carora s-a exercitat acNiunea omului, ct si pe corpul sau mbracam intea persoanelor implicate n savrsirea faptelor prevazute de legea penala. n criminalistica, noNiunea de urma cuprinde toate modificarile care au loc n lumea materiala prin acNiunea omului si care prezinta interes pentru stabilirea existenNei unei fapte prevazute de lega penala, a mijloacelor folosite, a mprejurarilor n care s-a produ s, ct si pentru identificarea faatuitorului.

3.1. Clasificarea urmelor Intr-o opinie mai veche, promovata de criminalistii francezi, clasificarea era facuta n amprente (digitale, corporale, de mbracaminte, de animale etc), ntre care amprente le papilare ale corpului uman ocupau o poziNie privilegiatasi, n urme, extrem de variate (obiecte lasate de infractor, instrumente de spargere, fire de par etc.). In literatura noastra de specialitate, urmele sunt mparNite n doua mari categorii: urme formate prin reproducerea construcNiei exterioare a obiectelor (urme de mini, pic ioare, mbracaminte, instrumente de spargere) si urme formate ca resturi de obiecte si de materii organice si anorganice (resturi de mbracaminte, de lente, de fumat, de vopsea, pete organi ce etc.). ntr-o lucrare destinata specialistilor poliNiei, criteriile de clasificare a urmelor se ridica la cinci: factorul creator (om, animale s.a.), esenNa lor (urme forma, materie , po ziNionale), marimea (macro-si microurme), posibilitaNile de identificare (urme care servesc la lamur irea unor mprejurari ale faptei, la stabilirea apartenenNei de gen si urme care permit iden tificarea factorului creator de urma).

AlNi autori, raportndu-se la criteriul valorii de identificare , le clasifica n urme indeterminante si urme determinante. Primele pot fi de natura chimica, de origine biologica sau nebiologica(sol, vopsea, metale etc.) si se caracterizeaza prin aceea ca nu indica relaNia cu autorul. Spre deosebire de aceasta categorie, urmele determinante, de natura fizica, produse prin apasare, frecare sau smulgere, conserva relaNia cu omul si obiectul caruia i aparNin, permiNnd astfel identificarea. Clasificarea urmelor dupa diferite criterii are drept scop cresterea gradului de precizie si claritate al formularii concluziilor cercetarilor criminalistice n soluNionarea c auzelor penale, parchetele si instanNele de judecata fiind chemate sa vegheze la realizarea acestui deziderat. Factorul creator de urma. Raportat la acest prim criteriu, factorii care au dete rminat apariNia urmei pot fi diversi: corpul omului, obiecte sau instrumente, animale, fenomene ca incendiul, explozia. Alaturat acestui factor, n literatura de specialitate se mai ntlneste sio clasificare n funcNie de factorul primitor de urme (om, obiect, animal s.a.). Tipul sau natura urmei. In funcNie de acest al doilea criteriu general, clasific area poate fi realizata n funcNie de mai multe repere: -Urme care reproduc forma suprafeNei de contact a obiectului creator, ca de exem plu, urmele de mini, de picioare, urmele instrumentelor de spargere, ale mijloacelor de transpor t etc. -Urme sub forma de pete sau resturi de materii organice si anorganice, inclusiv resturi sau fragmente de obiecte (petele de snge, firul de par, praful, ciobul, pilitura, pel icula de vopsea, resturile vegetale etc.), denumite generic si urme materie. -Urme sonore (vocea, vorbirea, zgomotele obiectelor) si urme olfactive (mirosul specific al persoanelor si obiectelor), ele formnd o categorie aparte de urme, n care primele sunt condiNionate de prezenNa la locul faptei a unui mijloc de nregistrare (sau a unui martor , capabil sa reNina anumite caracteristici ale vocii sau ale modului de vorbire, dar atunci nu mai p utem vorbi de urme). -Urme vizibile si urme latente, ultimele invizibile cu ochiul liber sau foarte p uNin vizibile, ceea ce impune revelarea lor prin diverse metode si mijloace tehnico-stiinNifice, cum se procedeaza, de

pilda, n cazul urmelor de mini. -Macro si microurmele. Din prima categorie fac parte majoritatea urmelor, asa cu m se cunosc, iar din a doua urmele formate din particule sau resturi foarte mici de obiecte, subs tanNe, practic invizibile cu ochiul liber si greu de evitat de catre infractor. De exemplu, pra ful sau scamele de pe covor, care se iau, din miscare, pe ncalNaminte si pantalon. Descoperirea si exam inarea acestei categorii de urme presupune metode microanalitice. Modul de formare a urmelor. Acest criteriu are n vedere, pe de o parte, raportul de miscare n care se afla la un moment dat obiectul creator si obiectul primitor de urma, iar, pe de alta parte, locul n care se fixeaza urma pe obiectul primitor (la suprafaNa sau n adncime). Astfel, ntlnim: -Urme statice, create prin atingere, apasare sau lovire, fara ca suprafeNele de contact sa se afle n miscare una faNa de alta n momentul contactului. Aceasta categorie de urme este preNioasa, prin caracterul lor determinant, ntruct redau elemente caracteristice, utile identifica rii, cum este cazul urmelor de mini, de buze, de picioare s.a. -Urme dinamice, formate ca rezultat al miscarii de translaNie, de alunecare a un ei suprafeNe peste alta. Un exemplu tipic l constituie urma de frnare a unui autovehicul. -Urme de suprafaNa, ce se pot prezenta n doua variante: urme de stratificare, formate prin depunerea unui strat de substanNa (grasime, transpiraNie, snge, praf) pe suprafaNa primitoare a urmei si urme de destratificare, formate prin ridicarea substanNei aflate iniNia l pe suport (de exemplu, atingerea cu mna a unei suprafeNe prafuite).

-Urme de adncime, specifice suporturilor sau obiectelor primitoare de urma cu un anumit grad de plasticitate, n care se imprima suprafaNa obiectului ce a format urma (de exemplu, urma de picior n pamnt moale). 3.2. Urmele de mini ImportanNa desenului papilar pentru identificarea persoanei decurge din propriet aNile acestuia: unicitatea (posibilitatea de a ntlni doua desene papilare identice aparNinnd unor personae diferite este foarte redusa, pna n present nesemnalndu-se un asemenea caz ), fixitatea (de-a lungul vieNii unei persoane nu intervin modificari n detaliile desenului pa pilar), inalterabilitatea (presupune ca n mod normal un desen papilar nu poate fi modificat sau nlaturat) si longevitatea (desenul papilar are o durata mai lunga dect viaNa persoanei-detaliile sale apar din luna a sasea a vieNii intrauterine a fatului si dureaza mult timp dupa moarte, in funcNie de locul unde se afla cadavrul, pna la putrefacNie totala.). 3.2.1. Clasificare Dupa modul de formare se disting urme dinamice-care pot contribui cel mult la stabili rea apartenenNei de gen si urme statice-care prezinta o importanNa deosebita, putnd servi la identificare. Dupa valoarea lor se mpart n urme vizibile-care au o valoare de identificare mai redusa si urme invizibile sau latente -care se formeaza prin depunerea unui strat foarte subNire de substanNa, apta sa redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale desenului papilar . 3.2.2. Fixarea si ridicarea urmelor de mini Fixarea reprezinta conservarea urmelor n vederea valorificarii lor n cursul cercetarilor ulterioare n laborator sau efectuarii expertizei. Prinipalele mijloace de fixare constau n descrierea urmelor n procesul verbal de cercetare la faNa locului si fotografierea acestora. Ridicarea urmelor de mini reprezinta ultimul moment al cercetarii criminalistice a acestor urme. Sunt cunoscute mai multe procedee: fotografierea-se foloseste numai daca obiectele nu pot fi transferate la laborator, transferarea pe pelicula adeziva-sev realizeaza c ajutorul unor tehnici

simple, dar care impun respectarea cu stricteNe a regulilor recomandate de pract ica criminalistica, folosirea mulajelor din parafina, ceara, etc. Obiectele purtatoare de urme se ridica atunci cnd sunt usor de transportat. Ele vor fi manipulate cu grijasi ambalate, pentru a se evita degradarea urmelor n timpul tra nsportului. 3.2.3. Topografia si detaliile desenului papilar FaNa palmara a minii se mparte n trei zone: digitala, digito -palmarasi palmara. Zona digitala cuprinde cele cinci degete. Zona digito palmara este cuprinsa ntre baza degetelor si palma. Zona palmara este cuprinsa ntre sanNul flexoral al palmei si ncheietura pumnului.

3.2.4. Clasificarea desenului papilar Sunt cunoscute trei grupe de desene papilare: adeltice, deltice si amorfe. Desenele adeltice sunt acelea la care lipsesc formaNiunile asemanatoare literei delta. Desenele deltice sunt cele la care crestele papilare descriu formaNiuni asemanat oare literei delta si dupa numarul lor ntlnit pe un singur degete pot fi: monodeltice, bideltice, trideltice. Desenele amorfe(excepNionale) se numesc astfel pentru ca nu pot fi constatate pe ele formaNiuni asemanatoare triunghiului (deltei) si nici alte figuri geometrice. 3.2.5. Sisteme automate de identificare a amprentelor si a urmelor digitale Examenul comparativ al urmelor si impresiunilor impune folosirea unei aparaturi diverse, de tipul lupei dactiloscopice, al lupei binoculare de cap, al aparatelor de proi ecNie de tip Faurot sau Zeiss. n prezent, pentru efectuarea examenelor dactiloscopice comparative se apel eaza la tehnica si sistemele AFRS (Automatic Fingerprint Recognition System) sau AFIS (Automatic Fingerprint Identification System) cunoscute si sub denumirea de MORPHO Systems, utilizate n FranNa, Austria, Spania, SUA, Japonia, Indonezia, Hong-Kong. Pentru stabilirea identitaNii este necesar ca examenul comparativ sa scoata evidenNa un numar minim de detalii sau puncte caracteristice, capabil sa conduca la o concluzie certa de identificare. Cu toate ca nu exista o regula generala privind numarul acestor detalii, el variind pe plan mondial ntre 8 si 17, la noi n Nara s-a impus n practica asa-numita regula a celor 12 puncte coincidente". Att n literatura de specialitate, ct si n practica, s-a demonstrat ca identitatea dactiloscopica nu trebuie sa se bazeze n exclusivitate pe determinari cantitative, ci pe determinari calitative, nefiind absolut obligatorie stabilirea a 12 puncte coincidente. 3.3. Urmele de picioare Cercetarea criminalistica a urmelor de picioare este o activitate complexa, ce are ca scop principal identificarea persoanei. Talpa cuprinde patru regiuni: metatarso-falangiana, metatarsiana, tarsianasiacal ciului.

Pentru fixarea urmelor de picioare se folosesc tehnicile cunoscute n criminalisti ca pentru toate categoriile de urme: -descrierea n procesul-verbal de cercetare la faNa locului-are n vedere locul unde s-au format, numarul lor, natura lor, modul n care au fost create, -fotografierea se realizeaza prin folosirea unor tehnici simple sau prin folosirea unor tehnici speciale. Alaturi de urma se aseaza o linie gradata sau un alt sistem de masurare -copierea cu pelicule adezive se foloseste n cazul urmelor de suprafaNa, cnd acest ea prezinta detalii importante (detalii ale desenului papilar, detalii de uzura a ncalNamintei) -folosirea mulajelor pentru urmele de adncime. Cararea de urme La cercetarea la faNa locului se observa, uneori, o nsiruire uniforma de urme create de piciorul ncalNat sau descalNat al aceleiasi persoane, care poarta denumirea de carare de urme (de pasi). Pentru descrierea cararii de urme sunt examinate urmatoarele elemente: direcNia de miscare, linia mersului, lungimea pasului, laNimea pasului si unghiul pasului (unghiul de mers).

a. DirecNia de miscare este apreciata dupa poziNia degetelor de la piciorul descalNat si vrful ncalNamintei de la piciorul ncalNat. b.Linia mersului este o linie frnta ce uneste aceleasi puncte ale urmelor consecutive lasate de piciorul stng si respectiv de piciorul drept. c.Lungimea pasului se masoara de la partea din spate (toc, calci dupa caz) a urmei unui picior pna la partea din spate a urmei imediat urmatoare a celuilalt picior. d.LaNimea pasului se masoara ntre laturile interioare ale tocului (calciului), de la urma piciorului stng pna la urma piciorului drept. e.Unghiul pasului este dat de locul de ntlnire a liniei imaginare ce trece prin di ametrul longitudinal al urmei cu linia mersului. 3.4.Urmele instrumentelor de spargere Prin denumirea de instrumente includem toate uneltele, sculele, aparatele sau or ice alte obiecte care pot fi utilizate la savrsirea unei infracNiuni. Datorita varietaNii instrumentelor care pot fi folosite n savrsirea unei infracNiuni si a urmelor pe care acestea se pot f orma, a fost necesara o clasificare a acestora dupa modul de acNionare n urme de lovire, apasare, taiere, nNepare, frecare-alunecare, prin detasarea unor fragmente din instrumente, fiecar e categorie avnd trasaturi generale si caracteristici individuale. a) urmele de taiere se formeaza prin apasare, alunecare, frecare si despicare asupra unui obiect sau corp, urma reproducnd microrelieful exterior al taisului si al parNilor later ale. Plasticitatea obiectului primitor al urmei va influenNa calitatea urmei si posib ilitaNile valorificarii acesteia prin examinarea criminalistica. Variante ale urmelor de taiere o constituie urmele lasate de ferestraie si burgh ie unde, alaturi de urmele lasate n materialul primitor, pot fi valorificate criminalistic si detasarile din conNinutul acestuia. Prin examinarea urmelor de taiere, pot fi obNinute date despre natura instrument ului utilizat, direcNia n care s-a acNionat, lungimea, laNimea sau diametru instrumentului, iar n situaNia unei urme care a pastrat striaNiile taisului, exista posibilitatea identificarii obiectului creator. b) urmele formate prin apasare, denumite si de forNare", sunt cel mai frecvent ntln ite la faNa locului att pe caile de acces, ct si n interiorul locului faptei. Ele se formeaza pe corpul uman sau pe diferite obiecte, cu condiNia ca materialul din care este confecNionat obiect

ul primitor sa nu fie mai dur dect materialul din care este confecNionat instrumentul de spargere, cnd u rma de impregnare sau alunecare nu se formeaza. Urmele de apasare reproduc, de obicei, construcNia exterioara a instrumentului utilizat n zona n care acesta a intrat n contact nemijlocit cu obiectul primitor, iar n cazul imprimarii unor caracteristici individuale, exista posibilitatea identificarii instrumentului utilizat. c) urmele formate prin lovire cu un anumit instrument lasa pe obiectul primitor o urma de adncime a instrumentului (aceasta imprimndu-si toata suprafaNa sau fragmente ale acesteia sau o urma de suprafaNa. Prin urmele create n acest fel, se pot obNine date cu privire la mo dul lor de formare, a naturii si caracteristicilor de grup, iar daca s-au imprimat si detalii individuale ale instrumentului, acestea pot duce pna la identificarea lui. d) urmele formate prin nNepare sunt urme de adncime care nu redau suficiente detal ii care sa ajute la identificarea instrumentului creator. e) urmele materie create prin detasarea unor fragmente din instrumente se formea za prin desprinderea cu ocazia operaNiunilor de lovire, apasare, alunecare, frecare, tai ere, nNepare a unor fragmente de diferite forme sau dimensiuni. Aceste fragmente sunt gasite n zona n care

instrumentul a fost folosit si pot duce la stabilirea apartenenNei de gen a obie ctului creator si chiar la identificarea acestuia. f) urmele formate prin frecare-alunecare pot avea importanNa n identificarea individuala datorita striaNiilor caracteristice pastrate. Acest gen de urme sunt tipice forNarii sist emelor de nchidere cu chei potrivite sau speciale. Cautarea urmelor instrumentelor se face att pe corpul uman (al victimei sau faptu itorului), ct si pe obiectele care poarta mecanisme de nchidere, prin observarea cu ochiul liber sau cu ajutorul unor mijloace optice, folosind, daca este cazul, surse de iluminare. Prin interpretarea acestor urme, se pot obNine date privind instrumentul utiliza t si acNiunile ntreprinse la locul faptei de catre faptuitor. Pentru a obNine modele de comparaN ie, se vor utiliza instrumentele ce se presupun a fi fost folosite cu ocazia savrsirii infracNiunii si suporturi asemanatoare cu cele pe care s-au gasit urmele la faNa locului. Cu ocazia dispunerii constatarii tehnico-stiinNifice sau expertizei, specialistu lui i se pot adresa ntrebari de genul: a) Cnd se prezinta numai urma sau obiectul purtator de urma: -daca obiectul prezentat poarta urme formate cu vreun instrument; -care este felul instrumentului care a creat urma; -care este mecanismul de formare a urmei; -daca urmele prezentate sau cte dintre acestea au fost create cu acelasi instrument; -de la ce fel de instrumente provin fragmentele gasite la faNa locului; -care sunt natura si compoziNia chimica ale urmelor materie descoperite la faNa locului. b) Cnd se prezinta urma si modelele de comparaNie: -daca urmele au fost create de acelasi instrument cu care s-au realizat modelele pentr u comparaNie; -daca deteriorarile de pe instrumentul prezentat s-au produs n timpul utilizarii sale l a faNa locului sau ulterior; -daca fragmentul descoperit la faNa locului a facut corp comun cu instrumentul prezent at spre examinare. 3.5. Urmele de incendii Dupa cauzele care le determina, incendiile se mpart n: naturale, accidentale si produse

intenNionat. Incendiile provocate de cauze naturale prezinta un interes mai redus deoarece nu se pune problema raspunderii penale a unor persoane. Ele sunt cercetate pentru a le deos ebi de cele accidentale si cele intenNionate. Incendiile naturale pot fi provocate de descar cari electrice atmosferice , de raze solare, de electricitatea statica, etc. Incendiile accidentale se produc de cele mai multe ori din cauza neglijenNei n ma nipularea surselor de foc. Alteori sunt provocate de scurt-circuitele electrice, din cauza unor defecNiuni tehnice de pe reNea sau a defecNiunilor aparatelor de uz gospodaresc, datorate p rocesului de fabricaNie sau uzurii. Incendiile intenNionate sunt rar ntlnite n practica organelor judiciare si a experN ilor criminalisti. Acestea sunt cercetate pentru a le deosebi de cele accidentale si pentru ca produc daune materiale importante sau chiar pierderi de vieNi omenesti. Dupa modul n care sunt declansate, incendiile din aceasta categorie se clasifica n incendii cu aprindere imediatasi cu aprindere ntrziata.

Incendiile cu aprindere imediata sunt usor de cercetat deoarece, de cele mai multe ori, persoanele care au pus sursa de foc nu au cnd parasi locul unde se afla obiectivul incendiat si le gasim n apropiere, motivnd ca au ncercat sa stinga incendiul. Cele cu aprindere ntrziata pot fi produse prin diferite procedee din care cele mai cunoscute sunt: folosirea lumnarilor, folosirea unor fitile si folosirea dispozit ivelor cu cronometru. n toate cele trei ipoteze atribuNiile de cercetare revin n principal specialistilo r de la pompierii militari, care ntocmesc acte de constatare proprie si depun un exemplar de pe acestea la organele de urmarire penala care au participat la cercetarea faptei. Cercetarea urmelor de incendiu Inainte de a se deplasa la faNa locului, echipa trebuie sa cunoasca date despre locul incendiului, obiectele prezente , stadiul n care a ajuns focul. Activitatea de cautare a urmelor cuprinde att obiectivul distrus, ct si mprejurimil e sale. Trebuie sa se stabileasca punctul de declansare a incendiului. Cercetarile facute se consemneaza ntr-un proces verbal de cercetare la faNa locului, urmele gasite se fotografiaza. Se ridica probe de funingine si cenusa din mai multe parNi ale locului incendiului. 3.6. Urmele biologice de natura umana 3.6.1.Urmele de snge La faNa locului, urmele de snge pot fi prezente ca urmare a vatamarii persoanelor si pot fi gasite pe diferite obiecte, pe instrumentele folosite, pe sol, pe drumul parcurs de catre persoane cu leziuni sngernde, pe corpul si mbracamintea personala, sub forma de picaturi, balNi , mproscari, cruste, mnjituri, n funcNie de mecanismul de formare. Forma urmelor de snge este influenNata de nalNimea de la care acesta a cazut, de unghiul de incidenNa, de vechime, regiunea anatomica din care provine, de influenNa factorilor de mediu exterior, de suportul pe care a cazut. In general, urmele de snge sunt observabile cu ochiul liber, utilizn-du-se cnd se

apreciaza ca necesar surse puternice de lumina, cu menNiunea ca, n funcNie de factorii exte rni si de vechime, culoarea sngelui poate evolua de la rosu la cenusiu, brun nchis si chiar negru. Mai dificila este cautarea urmelor de snge n cazul n care s-a ncercat ndepartarea lor prin spalare, dar si n acest caz ele pot fi puse n evidenNa folosind metode clasice sau substanNe relevante (luminol). Urmele de snge pot fi gasite pe mbracamintea victimei sau faptuitorului (suspectul ui), la locul unde s-a savrsit infracNiunea si n cel n care se gaseste victima pe traseul u rmat de catre victima sau autor, pe obiectul vulnerant etc. Sngele lichid se recolteaza cu ajutorul unei pipete sau seringi, dupa care se introduce n recipiente curate si nchise ermetic. In cazul n care urma se gaseste pe obiecte de mici dimensiuni, acestea se ridica mpreuna cu urma. Sngele uscat se ridica prin razuire sau solubilizare cu ajutorul unei hrtii filtru, tifon, vata mbibate n apasi trebuie examinat ct mai repede posibil, deoarece se altereaza foarte repede. In urma examinarii urmelor de snte, se pot formula ipoteze cu privire la: -numarul faptuitorilor, contribuNia fiecaruia la crearea leziunilor; -obiectul creator, felul, natura, numarul, gradul de ascuNire a instrumentelor u tilizate, forma obiectelor contondente, direcNia din care s-a tras cu arma de foc, locul unde sa gasea faptuitorul; -vechimea urmei;

-determinarea nalNimii si a unghiului de scurgere a poziNiei victimei n raport cu cea a agresorului si a altor acNiuni ntreprinse; -traseul parcurs de persoana care sngereaza; -acNiuni de stergere, razuire, spalare etc. Pentru obNinerea modelelor pentru comparaNie, recoltarea probelor de snge se efec tueaza de catre medicul legist sau un alt cadru de specialitate. La dispunerea constatarilor tehnico-stiinNifice sau expertizelor, specialistii v or putea raspunde la ntrebari de genul: a) Cnd se prezinta numai urme de snge: -care este grupa sanguinasi, eventual, sexul persoanei de la care provine; -care este regiunea anatomica ce a sngerat si starea de sanatate a persoanei ; -care este vechimea probabila a urmei de snge; -care era poziNia corpului persoanei care a sngerat n momentul crearii urmei de sng e; b) Cnd se prezinta urma de snge si modele pentru comparaNie: -daca urma de snge ridicata de la faNa locului are aceeasi grupa sanguina cu proba de snge luata pentru comparaNie (de la victima,faptuitor sau persoana suspecta); -daca exista alte indicii de asemanare ntre urmasi proba de snge. 3. 6. 2. Urmele de saliva Prin urma de saliva se nNelege lichidul de secreNie a glandelor salivare depus pe diferite suporturi, n procesul savrsirii infracNiunii sau n legatura cu acesta. Descoperirea urmelor se face, dupa caz, prin examinarea cu ochiul liber, prin folosirea unor mijloace optice (lupa, radiaNiile ultraviolete etc.) sau prin ridicarea obi ectelor pe care se presupune ca exista urma de salivasi trimiterea lor la laborator n vederea descoperirii si examinarii.

Prin interpretarea urmelor de saliva la faNa locului, se pot obNine informaNii cu privire la modul n care au fost create, numarul de persoane de la care provin urmele, vechim e, starea de sanatate a persoanei care le-a creat, daca este fumator, unele obiceiuri ale acesteia (folosirea scobitorilor, bautul direct din sticla,bautul din farfurie). Pentru obNinerea modelelor de comparaNie se va apela la medicul legist, mai puNi n pentru mucurile de Nigara care pot fi recoltate prin fumatul n prezenNa organului de cercetare penala. Cu ocazia examinarii de catre specialist a urmelor de saliva, acestuia i se vor putea adresa ntrebari de genul: a) Cnd se prezinta numai urma de saliva sau obiectul pe care se presupune ca exista aceasta urma: -daca pe obiectul prezentat exista sau nu urme de saliva; -daca urma de saliva este de natura umana; -daca exista indicii care ofera posibilitatea sa se stabileasca <Iu urma de saliva, starea de sanatate a persoanei care a creat-o, eveut tratamente medicamentoase, unele vici i, mediul profesional al persn creatoare si vechime urmei. b) Cnd se prezinta urme de salivasi modelele pentru comparaNie: -daca urma de saliva are aceeasi grupa sanguina cu cea a persoanei la care s-au recoltat modelele pentru comparaNie; -daca exista indicii de asemanare ntre urma de salivasi model luate pentru comparaNie. 3.6.3.Urmele de natura piloasa Prin urma

de natura piloasa se nNelege firul de par provenit de pe corpul uman n procesul savrsirii unei infracNiuni sau n legatura cu aceasta.Caracteristicile firului de par sunt diferite n

raport cu regiunea corpului, sexul persoanei, starea de sanatate a persoanei (ex istenNa unor substanNe toxice n organism). Prin cantitatea, starea si locul unele sunt descoperite, raportul lor cu alte ur me aflate la faNa locului urmele de natura piloasa pot furniza informaNii asupra modului n care a fost savrsita infracNiunea si uneori a identitaNii persoanei de la care provin. La faNa locului, urmele de natura piloasa sunt relativ greu de descoperit, datorita dimensiunilor reduse, a formei si culorii lor, a posibilitaNii de a le confunda cu obiectele pe care se aflasi dificil de fixat din aceeasi motive. Cu ochiul liber sau utiliznd mijloacele tehnice aflate n trusa criminalistica, urm ele de natura piloasa vor fi cautate pe corpul uman, obiectele de mbracaminte si lenjerie, pe locul n ca re se afla victima si pe obiectele din apropierea acesteia, pe obiectele corp delict. Prin interpretarea urmelor de natura piloasa, se pot obNine date privind regiunea corporala de provenienNa, culoarea si daca aceasta este naturala, vrsta, sexul si mediul profesional al persoanei, gradul de igiena corporala, unele stari de boala, timpul aproximativ ce s-a scurs de la crearea urmei, instrumentul taietor folosit. Pentru a obNine modele de comparaNie firele de par se recolteaza, n laboratoarele de medicina legala, prin smulgere sau taiere din aceeasi regiune a corpului cu cea din care provine urma ridicata dela faNa locului. In urma examinarii criminalistice a firelor de par n laboratoarele de medicina legala sau criminalistice, specialistul va putea raspunde la ntrebari cum sunt: a)Cnd se prezinta numai urma: -daca firele de par prezentate sunt de natura umana; -daca firele de par sunt vopsite si care este culoarea lor naturala', -care este zona sau partea din corp de unde provine firul de par; -daca firul de par prezinta distrugeri, alteraNii patologice, urme de snge sau de paraziNi;

-care este modul de detasare a firului de par; -care este sexul persoanei; -care este vrsta probabila a persoanei; -ce substanNe sunt atasate pe firele de par. b)Cnd se prezinta urma si modelul pentru comparaNie, daca firul de par descoperit la faNa locului prezinta aceleasi caracteristici generale si individuale cu firul de par ridicat pentru comparaNie. Urmele de snge, de sperma,parul cu radacina (folicul), de salivasi urina (cu celule nucleate) de oase si de Nesuturi ridicate de la locul faptei sunt apte de izolar ea si analizarea ADNului. Alte materiale biologice ce pot fi ridicate de la faNa locului cum sunt transpir aNia, lacrimile sau serul, sunt materiale fara celule nucleate si nu pot fi supuse analizei ADN. Principalul avantaj al determinarii profilului ADN l constituie posibilitatea identificarii persoanei care a creat urma fara a mai fi nevoie de alte date despre aceasta, similar cu identificarea persoanei n baza amprentei digitale. Pe lnga aceasta, mai existasi alte avantaje, concretizate n posibilitatea pastrarii si analizei urmelor dupa o perioada ndelungata de timp de la formare sau ridicare (si peste 10 ani), rezistenNa lor n timp, cantitatea necesara pentru analiza foarte redusasi gama larga a urmelor apte unor asemenea determinari (inclusiv cele digitale). Pentru ca o urma gasita la locul faptei sa poata fi utilizata pentru determinarea profilului ADN, ea nu trebuie sa fi fost contaminata, adica amestecata cu alt ADN provenit dintr-o alta sursa. Contaminarea urmei se poate produce nainte de descoperirea urmei dar si pe parcur sul cercetarii locului faptei cu ocazia recoltarii si ambalarii armei sau pe parcursul transpor tului ori a conservarii urmei (depozitarii).

3.7. Urme create de vehicule cu tracNiune mecanica Urmele create de vehiculele cu tracNiune mecanica fac parte din urmele mijloacelor de transport prin care se nNeleg totalitatea transformarilor materiale produse de mi jloacele de transport ori parNi componente ale acestora ce apar pe unele obiecte si corpuri sau n mediul nconjurator, pe timpul savrsirii unei infracNiuni sau n legatura cu aceasta. Aceasta categorie de urme se formeaza diferit, n raport cu natura mijlocului de transport , precum si a naturii suportului. In general, la urma mijlocului de transport pute m observa elemente generale de identificare, cum sunt lungimea, laNimea, grosimea, forma, culoarea, tipul si modelul parNilor rulante, dar si specifice, privind uzura, gauri, taieturi, adaugiri s.a . La faNa locului, pot fi identificate ansambluri sau subansambluri ale mijlocului de transport sau/si urme lasate de sistemul de iluminare si de sticlasi alte urme specifice m ijlocului de transport. In general, descoperirea acestor urme la faNa locului nu ridica probleme deosebite. Prin interpretarea urmelor create de mijloacele de transport, se pot stabili o s erie de date si indicii cu privire la tipul, modelul, culoarea, marca, viteza si direcNia de cir culaNie ale acestora, unele elemente ale mecanismului de producere a accidentelor si altele. In cazul constatarii tehnico-stiinNifice sau expertizei, specialistul va putea r aspunde la ntrebari cum sunt: a) Cnd se prezinta numai urmele: -care este tipul, modelul, marca si culoarea vehiculului; -care porNiune a autovehiculului a creat urme; -care a fost direcNia de deplasare si viteza de circulaNie ale vehiculului n mome ntul crearii urmei; -daca frnele au acNionat asupra tuturor roNilor; -daca vehiculul prezinta defecNiuni si ce anume; -care a fost mecanismul crearii urmelor pe corpul victimei. b) Cnd se prezinta urmele si modelele pentru comparaNie: -daca urma si modelul pentru comparaNie au fost create de acelasi vehicul sau parte co mponenta a sa; -daca leziunile victimei au fost create de vehiculul prezentat pentru comparaNie sau d e componentele sale.

3.8. Urmele create prin folosirea armelor de foc Balistica judiciara este o ramura a criminalisticii care elaboreaza metodele si mijloacele tehnico-stiinNifice de studiere a armelor de foc de mna, a muniNiilor acestora si a urmelor mpuscaturii, n vederea identificarii armei cu care s-a tras. Armele de foc sunt clasificate dupa diferite criterii dupa cum urmeaza: -dupa destinaNie, sunt arme militare, arme de aparare, arme de vnatoare, arme sportive si arme cu destinaNii speciale (pistoale de semnalizare, alarma, start, cu gaze lacrimogene ); -dupa modul de funcNionare, sunt arme simple (neautomate), semiautomate si automate; -dupa canalul Nevii, sunt arme cu Neava lisasi cu Neava ghintuita; -dupa calibru, sunt arme de calibru mic, mijlociu si mare; -dupa lungimea Nevii, sunt arme cu Neava lunga (pusti, carabine), mijlocie (pistoale mitraliere) si scurta (pistoale, revolvere); -dupa modul de fabricaNie, sunt industriale sau artizanale (de construcNie proprie sau modificate);

-arme atipice (mascate) de tip special, disimulate (stilouri, bastoane, brichete , umbrele, aparate de filmat etc.). Urmele armelor de foc sunt acele elemente materiale care apar pe corpul omenesc sau pe diferite obiecte componente ale mediului, rezultate n urma producerii mpuscaturii cu ocazia savrsirii unei infracNiuni. La crearea acestei categorii de urme participa n mod necesar arma de foc, muniNia si diferite suporturi (Ninte). Armele de foc sunt construite cu ajutorul a trei componente principale: Neava, m ecanismul de tragere si patul sau mnerul (care, sub aspect criminalistic, poate prezenta in teres din punctul de vedere a urmelor papilare). Lungimea Nevii asigura precizia si distanNa de tragere, Neava putnd fi prevazuta cu ghinturi (sanNuri care asigura glonNului o miscare de rotaNie n jurul propriei axe si care se imprima viteza glonNului) sau lisa. Tot o caracteristica a Nevii este calibrul sau diametrul canalului Nevii . In interiorul mecanismului de tragere, se introduce cartusul, asigurndu-se plecar ea glonNului si scoaterea tubului ramas cu ajutorul componentelor sale -nchizator, p ercutor, camera de explozie, ejector, gheara extrac-toare si fereastra de iesire. Toate aceste componente vor lasa urme caracteristice pe tuburile cartuselor. Cartusele au caracteristici diferite, n raport cu Neava (ghintuita sau lisa) armei si cu calibrul acesteia. Pentru armele cu Neava ghintuita, cartusele sunt compuse din glonN (care, prin proiectare, realizeaza destinaNia armei), tubul (cu o rozeta la capatul opus gloanNelor), capsa (conNinnd o substanNa exploziva), pulberea sau praful de pusca (care, prin explozie, proiecteaza glonNul). Cartusele destinate armelor cu Neava lisa au aceleasiparNi componente si, n plus, bura si rondela . Deplasarea glonNului de la iesirea din Neava pna la Ninta se face n linie curba (datorita gravitaNiei) si se numeste traiectorie. Prin folosirea armelor de foc, se creeaza doua categorii de urme: urme forma si urme

materie, care dupa importanNa pe care o pot avea n procesul de identificare pot fi: a) urme principale: -proiectilele, tuburile si capsele, precum si urmele armei de foc create pe aces tea ; -urmele de patrundere si iesire ale proiectilului; -urmele de ricosare. b) urme secundare: -urme rezultate din acNiunea flacarii care se formeaza dupa iesirea glonNului daca distanNa dintre orificiul Nevii si Ninta este micasi nu n cazul armelor moderne; -urme rezultate din acNiunea gazelor care se formeaza tot n cazul tragerilor de la mica distanNa sau cu Neava lipita; -urme de funingine care ramn mai mult sau mai puNin pronunNate, care se formeaza n jurul orificiului de intrare a glonNului; -urme ale particulelor de pulbere nearsa; -inelul de metalizare format tot n jurul orificiului de intrare; -urmele de unsoare. Si la tragerile cu arme de foc cu alice si mitralii ntlnim att urme ale proiectilel or, ct si ale factorilor suplimentari, acestea fiind diferite faNa de cele formate de armele de foc cu glonN datorita marimii proiectilului, modului diferit de acNiune si capacitaNii reduse de penet rare. In cadrul activitaNilor de cercetare a locului faptei, eforturile echipei se vor ndrepta spre: -gasirea armelor de foc si a urmelor de pe acestea; -descoperirea tuburilor si proiectilelor; -descoperirea urmelor secundare de pe corpul si hainele tragatorului, daca acesta a fost identificat; -descoperirea urmelor secundare de pe hainele/si corpul victimei , dar si a urme lor de patrundere si iesire ale proiectilului (cu ocazia autopsiei cadavrului sau examinarii medic o-legale). Prin interpretarea urmelor principale ale mpuscaturii, se pot stabili urmatoarele date:

-direcNia si unghiul de tragere; -locul si distanNa de unde s-a tras; -determinarea tipului, marcii, modelului si calibrului armei. Prin interpretarea urmelor secundare ale mpuscaturii, se pot stabili: -distanNa de la care s-a tras; -identificarea persoanei care a utilizat o arma de foc. Modelele de comparaNie pentru examinarile n laborator se obNinde catre expert pri n trageri experimentale, specialistului putndu-i-se adresa ntrebari cum sunt: a) Cnd se prezinta arma, urmele principale si secundare ale mpuscaturii si obiectele purtatoare: -care sunt tipul, marca, modelul, seria si calibrul armei; -care este starea tehnica a armei; -daca arma poate declansa o mpuscatura fara sa se acNioneze pe tragaci si n ce condiNii; -care este direcNia din care s-a tras; -care sunt distanNa de la care s-a tras, numarul si ordinea mpuscaturilor; -care este vechimea aproximativa a mpuscaturii; -daca pe minile si hainele victimei sau ale suspectului exista urme lasate prin acNiunea factorilor suplimentari ai mpuscaturii si ce fel de urme; -ce poziNie aveau tragatorul si victima n timpul mpuscaturii; -daca pe arma, glonN sau tubse gasesc amprente digitale sau urme materie. b) Cnd se prezinta urma si modelele pentru comparaNie: -daca proiectilul sau tubul descoperit la faNa locului a fost tras cu arma cu care s-a u executat modelele pentru comparaNie; -daca alicele sau burele descoperite la faNa locului au aceeasi compoziNie cu modelele ridicate de la suspecNi. Pentru a putea valorifica urmele ridicate de la faNa locului n cosul armelor si m uniNiilor, trebuie luate cteva precauNii specifice: Armele gasite si ridicate se descarca, f iind interzis transportul si trimiterea lor la laborator ncarcate. Nu se trage si nu se curaNa arma nainte de a fi examinata de catre specialist n laborator si nu se introduc n gura Nevii obiecte pentru a pr oteja urmele. Arma nu se dezmembreaza, ci se plaseaza n suporturi specifice, n cutii de carton, bine mpachetata, pentru a se preveni miscarea acesteia pe timpul transportului. In caz ul n care pe arma

sunt descoperite urme de snge, urme de mini sau alte urme, acestea se ridica cu ocazia cercetarii locului faptei sau arma va fi nvelita n hrtie curata sigilata pentru a se preveni miscarea armei si alterarea urmelor pe timpul transportului la laborator.

Capitolul II : Tactica criminalistica 1. Constatarea tehnico-stiinNificasi expertiza 1.1.GeneralitaNi privind constatarea tehnico-stiinNificasi expertiza Constatarea tehnico-stiinNifica se efectueaza, de regula, decatre specialisti sau tehnicieni care funcNioneaza n cadrul ori pe lnga instituNia de care aparNine organul de urmarire penala, dar poate fi efectuatasi de specialisti sau tehnicieni care funcNioneaza n cadrul altor organe. Astfel, n cadrul Ministerului Public, funcNioneaza serviciul de Criminalistica din cadrul SecNiei de Urmarire Penalasi Criminalistica a Parchetului General de pe lnga nalta Curte de CasaNie si JustiNie. La nivelul Parchetelor de pe lnga CurNile de Apel si Tribunalele judeNene, si desfasoara activitatea cabinete de criminalistica, ncadrate cu procurori si tehnicieni criminalisti, dar care nu desfasoara activitaNi n domeniul constatarii tehnico-stiinNifice si expertizei. In cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative, si desfasoara activitatea Institutul de Criminalistica din structura Inspectoratului General al PoliNiei. Si la nivelul inspectoratelor judeNene de poliNie funcNioneaza laboratoare de criminalistica ncadrate cu experNi criminalisti care desfasoara activitaNi n domeniul constatarii tehnico-stiinNifice si expertizei n funcNie de specializarea pe care o au poliNistii si de dotarea laboratoarelor. Pentru efectuarea constatarii medico-legale, organul judiciar trebuie sa se adreseze unuia dintre cabinetele medico-legale din reNeaua Institutului de Medicina Legala Prof. dr. Mina Minovici" din Bucuresti. In centrele medicale universitare Cluj-Napoca, Iasi, Ti misoara, TrguMuressi Craiova funcNioneaza institute zonale de medicina legala sau laboratoare exterioare la nivelul municipiilor resedinNa de judeN servicii de medicina legala iar n 11 municipii funcNioneaza cabinete de medicina legala. Expertizele se dispun cnd, pentru lamurirea unor fapte sau mprejurari ale cauzei, n vederea aflarii adevarului, sunt necesare cunostinNele unui expert si cnd legea o

prevede (art. 117 C.proc.pen.). Spre deosebire de constatarea tehnico-stiinNifica, la dispunerea e xpertizei organul judiciar este obligat sa cheme parNile si expertul, parNile putnd face observaNii cu privire la ntrebari, n sensul modificarii sau completarii lor. ParNile pot cere numirea unui expert recomandat de fiecare dintre ele care sa participe la efectuarea expertizei si pot participa la efectuarea expertizei daca organul judiciar o dispune. In structura Ministerului JustiNiei, funcNioneaza Institutul NaNional de Expertize Criminalistice care, n plan teritorial, si desfas oara activitatea prin laboratoarele interjudeNene de Expertize Criminalistice Bucuresti, Cluj-Napoca, Iasi si Timisoara. 1. 2. Dispunerea constatarilor tehnico-stiinNifice si expertizelor Dispunerea constatarilor tehnico-stiinNifice si a expertizelor reprezinta finalul unui proces de apreciere a probelor existente n cauzasi a utilitaNii expertizei sau constatar ii tehnico-stiinNifice n cauza concret cercetata. Oportunitatea unei constatari tehnico-stiinNifice sau a unei expertize trebuie a preciata Ninnd cont si de timpul necesar efectuarii ei si a costurilor pe care aceasta le presupune. Obiectul expertizei trebuie precis delimitat la mijloacele de proba sau situaNiile de fapt ori a faptelor sau mprejurarilor cauzei care trebuie lamurite cu ajutorul cunostinNelor specialistului sau expertului.

Organul judiciar trebuie sa fie constient ca expertiza sau constatarea tehnico-stiinNifica este unul dintre mijloacele de proba prevazute de lege cu valoare probanta egala cu a celorlalte, chiar daca impactul constatarilor tehnico-stiinNifice si al expertizelor, dar si credibilit atea lor pare mai puternica, n cadrul aprecieri generale a probatoriului. Odata stabilit obiectul expertizei, organul judiciar trebuie sa formuleze ntrebarile la care specialistul va trebui sa raspunda prin raportul de constatare tehnico-stiinNifica sau de expertiza. La stabilirea ntrebarilor, se recomanda colaborarea dintre organul judiciar si specialist pentru a se evita formularea gresita a ntrebarilor sau formularea de ntrebari la care n mod obiectiv nu se poate da un raspuns. Organul de urmarire trebuie sa puna la dispoziNia specialistului materialele si datele necesare efectuarii constatarii tehnico-stiinNifice sau expertizei sau scriptele de comparaNie (la infracNiunile de falsuri n nscrisuri) n cantitate suficientasi corespunzatoare cali tativ. Dupa aceste operaNiuni, organul judiciar va ntocmi actul prin care dispune efectuarea expertizei sau a constatarii tehnico-stiinNifice si care, indiferent de denumire , va avea n conNinut: -o parte introductiva ce cuprinde denumirea organului judiciar, numarul cauzei, denumirea laboratorului de expertiza sau numele si prenumele expertului numit; -o parte descriptiva, conNinnd desc rierea faptei pe scurt, a materialelor puse l a dispoziNia expertului, menNionndu-se data descoperirii, condiNiile ridicarii, ce schimbari a suferit din momentul ridicarii pna la momentul naintarii spre examinare; -o parte dispozitiva, cuprinznd ntrebarile la care specialistul va trebui sa raspunda, precum si termenul de depunere a raportului. Actul de dispunere a constatarii tehnico-stiinNifice sau expertizei se nainteaza mpreuna cu tot materialul stabilit specialistului. 1. 3. Aprecierea concluziilor specialistului Activitatea desfasurata

de expert, specialist sau tehnician se va materializa ntr-un raport de expertiza sau de constatare tehnico-stiinNifica cu urmatoarea structura: -n partea introductiva se menNioneaza date despre data si organul care a dispus efectuarea constatarii tehnico-stiinNifice sau expertizei, numele si prenumele expertului, data si locul executarii lucrarii, data ntocmirii raportului, obiectul si ntrebarile la care au fost dispuse, materialele puse la dispoziNie si daca parNile sau expertul numit de acestea a participat la efectuarea activitaNilor si cum; -n partea descriptiva sunt descrise mijloacele si metodele de lucru folosite, analiza obiecNiilor sau explicaNiilor date de parNi; -n final sunt prezentate concluziile specialistului prin raspunsul la ntrebarile s tabilite, precum si aprecieri ale expertului referitoare la obiectul expertizei. Concluziile pot fi: -categorice sau certe care, la rndul lor, pot fi pozitive sau negative; -de probabilitate (cnd exista un anumit grad de incertitudine); -de imposibilitate a rezolvarii problemei, de formulare a unor concluzii. In aprecierea raportului, organul judiciar va parcurge doua etape, constnd n verificarea respectarii prevederilor legale referitoare la expertiza (verificarea formala) si verificarea conNinutului stiinNific a raportului de expertiza (verificarea de fond sau substanNiala). In prima etapa vor fi analizate urmatoarele: -daca au fost respectate condiNiile legale de numire a specialistului si daca exista eventuale motive de recuzare a acestuia, invocate de parNi; -daca au fost formulate raspunsuri clare si complete la toate ntrebarile din actul proc edural;

-daca au fost respectate condiNiile de citare a parNilor si daca s-au dat lamuririle necesare, att specialistului, ct siparNilor; -participarea la expertiza a expertului numit de parNi; -daca raportul a fost datat si semnat potrivit regulilor procedurale; In etapa a doua se va analiza: -daca expertul a examinat ntregul material pus la dispoziNie; -logica raNionamentului si concordanNa dintre concluzii si conNinutul raportului de expertiza; -daca metodele si mijloacele tehnico-stiinNifice de investigare au fost cele mai adecv ate. In cazul n care n urma analizei raportului exista neclaritaNi sau aparente inadvertenNe, se vor solicita lamuriri suplimentare specialistului care, n funcNie de natura lor, va putea da explicaNii orale, prin ascultare sau scrise, sub forma unor precizari la raportul de expert iza. Daca expertiza este incompleta, organul judiciar va dispune efectuarea unui supliment de expert iza, conform art. 124 alin. (1) C.proc.pen. O expertiza poate fi apreciata ca incompleta cnd, spre exemplu, organul judiciar nu a formulat ntrebarile cu suficienta claritate ori nu a pus la dispoziNia expertului toate materialele necesare, parNile nu au dat expertului toate lamuririle care se impuneau, expert ul a omis sa verifice sau sa se pronunNe asupra uneia dintre problemele dispuse sau le-a verificat parNial. In mod obisnuit, suplimentul de expertiza va fi efectuat de catre expertul care a efectuat expertiza. Daca organul judiciar are ndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiza sau la cererea ntemeiata aparNilor, se va dispune, n cazul constatarilor tehnicostiinNifice, o expertiza, iar n cazul expertizei, o noua expertiza. Noua expertiza va fi efectuata, n cazul structurilor instituNionalizate, la structura ierarhic superioara celei care a efectuat prima expertiza, iar n cazul experNilor judiciar, de catre alNi experNi recomandaNi. 2. Cercetarea la faNa locului 2.1. GeneralitaNi privind cercetarea la faNa locului

Cercetarea la faNa locului se efectueaza atunci cnd este necesar sa se faca constatari cu privire la situaNia locului savrsirii infracNiunii, sa se descopere sisa se fixeze urmele infracNiunii, sa se stabileasca poziNia si starea mijloacelor materiale de probasi mprejurarile n care infracNiunea a fost comisa. Deci, prin aceasta activitate, organul de urmarire penala sau instanNa de judecata urmareste: -sa constate situaNia locului savrsirii infracNiunii; -sa descopere sisa fixeze urmele infracNiunii; -sa stabileasca poziNia si starea mijloacelor materiale de proba; -sa stabileasca mprejurarile n care infracNiunea a fost comisa. Cercetarea la faNa locului este, de regula, o activitate de debut a urmaririi pe nale si cuprinde masurile pregatitoare ce se ntreprind, dupa sesizarea savrsirii faptei penale, la sediul organului de urmarire penalasi la faNa locului, activitatea de cercetare propriu-zisa, interp retarea urmelor si ntocmirea actelor procedurale. Prin loc al faptei se nNelege perimetrul n limitele caruia sa afla probele materiale create cu ocazia savrsirii infracNiunii. Pe tot parcursul procesului de cercetare la faNa locului, si au aplicabilitatea u nele reguli, de natura sa asigure organizarea si desfasurarea acestei activitaNi, n conformitate cu princip iile generale de tactica criminalistica: a) Delimitarea anticipata, n timp, a duratei cercetarii la faNa locului. Limitarea anticipata a duratei acesteia este de natura sa prejudicieze calitatea, minuNiozitatea si obiectivitatea cercetarii la faNa locului, deoarece graba sau lipsa de timp dete rmina superficialitatea

n cercetare, formularea unor concluzii pripite, tratarea cu indiferenNa ori trecerea cu usurinNa peste unele stari de fapt cu valoare probatorie. Schimbul de informaNii dintre partici panNii la cercetare poate asigura calitatea si operativitatea cercetarii la faNa locului. b)Efectuarea cercetarii complete la faNa locului, independent de orice ipoteza preconceputa sau alte anticipari. Chiar daca, aparent, nu a fost savrsita infracNiunea sesizata sau nca de la nceputul cercetarii s-au obNinut probe suficiente pentru dovedirea existenNei infracNiuni i si stabilirea identitaNii autorilor, activitatea va fi efectuata complet, pe ntregul cmp infracNional. c)Caracterul organizat al executarii sarcinilor de catre participanNii la cercet are. Acesta consta n repartizarea sarcinilor nca de la nceputul cercetarii si schimbul de informaNii pe tot parcursul acesteia cu privire la modul n care au fost executate. d)Utilizarea aparaturii si tehnicii criminalistice n raport cu natura si particul aritaNile locului faptei. e)Consemnarea n cursul efectuarii cercetarii la faNa locului a tuturor constatari lor facute sia celorlalte elemente ce prezinta interes n cauza. Toate constatarile facute trebuie consemnate n momentul constatarii, de catre fiecare participant, pentru ca, la final, acestea sa poata fi utilizate la ntocmirea procesului-verbal. f) Observarea comportamentului faptuitorului prezent la cercetarea la faNa locul ui. 2.2. Pregatirea cercetarii la faNa locului 2.2.1. Pregatirea la sediul organului judiciar Imediat dupa sesizarea organului de urmarire penala cu savrsirea unei infracNiuni, acesta trebuie sa ia masurile necesare asigurarii bunei desfasurari a cercetarii locului faptei. A ceste masuri organizatorice vor avea o amploare diferita n raport cu natura faptei sesizate, specificul locului unde aceasta a fost savrsita, posibilitaNile concrete ale organului judic iar de a asigura mijloacele tehnico-stiinNifice si specialisti capabili sa soluNioneze la nivelul cerinNelor evenimentul cu care se confrunta. Organul de urmarire penala trebuie sa deNina date ct mai complete cu privire la fapta, loc si timpul cnd aceasta s-a produs, fapt pentru care iau masuri de anunNare a celei

mai apropiate unitaNi sau echipaj de poliNie n scopul verificarii informaNiilor de prima sesizare, dar si pentru a asigura prezenNa la faNa locului n vederea luarii primelor masuri. Aceste prime masuri trebuie luate de urgenNa de catre primul organ de cercetare penala sosit la faNa locului sau de primul reprezentant ala foiNelor de ordine si const au n: -luarea masurilor necesare pentru salvarea victimelor aflate la locul faptei; -identificarea si luarea masurilor necesare pentru nlaturarea pericolelor iminent e. -luarea masurilor necesare pentru conservarea urmelor aflate la locul faptei pri n mpiedicarea patrunderii n respectivul perimetru a oricarei persoane, inclusiv a sa; -identificarea martorilor oculari si a altor persoane ce se gasesc la faNa locul ui si dialogarea cu acestea n vederea stabilirii ct mai multor date cu privire la faptasi autori. In acelasi timp, la sediul organului de urmarire penala sunt stabilite: -componenNa echipei care va efectua cercetarea la faNa locului; -dotarea tehnica necesara n sensul utilizarii trusei criminalistice sau a laboratorului criminalistic ori a altor dotari; -stabilirea mijlocului (mijloacelor) de transport si deplasarea spre locul fapte i. O menNiune este necesara cu privire la prioritatea echipelor de la salvare si descarcerare n cazul n care prezenNa lor la locul faptei este necesara, organizarea cercetarii l a faNa locului urmnd a se efectua doar dupa ncheierea activitaNii acestora.

2.2.2. Masuri pregatitoare luate la faNa locului Ajunsa la faNa locului, echipa, prin seful ei, se va informa asupra modului n care au fo st luate primele masuri, modificarile aduse locului faptei, existenNa martorilor oc ulari si ce se cunoaste despre autori. Sunt selecNionaNi martorii asistenNi, explicndu-le ce se urmareste prin activitatea ce urmeaza a fi desfasuratasica au dreptul de a cere explicaNii si de a face observaNii care vor fi consemnate n procesul-verbal de cercetare la faNa locului. Dupa vizualizarea generala a locului faptei, seful echipei repartizeaza sarcinile echipei: -n cazul n care mai exista victime la locul faptei, medicul legist va verifica starea acestora, lund masurile necesare; n cazul decesului victimei, medicul legist va stabili cauza mo rNii n baza examinarii urmelor aparente existente la cadavru; ridica urmele de natura biologica n scopul examinarii n laborator; -ofiNerii de poliNie judiciara asculta martorii oculari, identifica victima si efectueaza investigaNii n zona locului faptei n scopul identificarii altor martori oculari si a autorului; -specialistii criminalisti vor intra n perimetrul locului faptei, efectund toate o peraNiunile de cautare, relevare, fixare, ridicare si transport a urmelor gasite cu ocazia cerc etarii. mpreuna cu ceilalNi participanNi la cercetare, specialistii criminalisti vor interpreta urm ele descoperite; -n cazul n care la faNa locului participasi alNi specialisti, acestia vor interven i atunci cnd seful echipei i va solicita, dnd explicaNiile necesare corespunzator specialitaNii lor. Pe parcursul cercetarii locului faptei, seful echipei va fi n permanenNa informat cu rezultatele obNinute de catre toNi participanNii, lund masurile corespunzatoare s ituaNiei concrete. 2.3. Reguli privind activitaNile de cercetare la fata locului Activitatea de cercetare propriu-zisa a locului savrsirii infracNiunii se desfasoara n doua faze: faza staticasi faza dinamica. 1. Faza statica are ca obiect constatarea starilor de fapt, a urmelor si mijloacelor materiale d e

proba,fara a se proceda la atingerea sau schimbarea poziNiei n care acestea au fost descoper ite. n faza statica, vor fi ntreprinse urmatoarele activitaNi: a) Orientarea de ansamblu care are ca scop delimitarea locului faptei, stabilire a metodelor si procedeelor tactice si tehnice ce se vor adopta, precum si a modului de desfasur are efectiva a cercetarii. b) Stabilirea si marcarea drumului de acces n locul savrsirii infracNiunii. Odata stabilit drumul de acces, locul faptei va fi fotografiat din afara lui, dupa care drumul va fi marcat cu jetoane, rulete sau benzi din material plastic sau alt material. c) Sectorizarea locului faptei este necesara atunci cnd un imobil are mai multe ncaperi sau suprafaNa de cercetat este mare. Echipa va cerceta fiecare sector, n ordinea stab ilitasi nu se va desparNi ca fiecare membru sa cerceteze de unul singur anumite sectoare, deoarece doar n echipa se va avea o viziune de ansamblu asupra ntregului loc al faptei. d) Examinarea cu prioritate a urmelor si obiectelor care prezinta un pericol iminent de modificare sau dispariNie. e) Descoperirea si fixarea prin fotografiere a poziNiei obiectelor corp delict s i a urmelor; f) Interpretarea urmelor n aceasta faza se face pe masura ce ele sunt descoperite, n vederea stabilirii eventualelor corelaNii cu alte urme care ar trebui sa existe, urmnd a fi cautate. g) Ridicarea topografica a caracteristicilor de relief ale terenului n vederea efectuarii schiNei locului faptei . 2. n faza dinamica se procedeaza la examinarea amanunNitasi n miscare a fiecarei urme sau a altui mijloc material de proba prin folosirea mijloacelor tehnice adecvate, dupa cum urmeaza:

a)Excluderea, prin compararea la faNa locului, a urmelor ce aparNin victimei sau altor persoane, daca este posibil; b)Inaintarea urgenta a urmelor la cartotecile (fisierele) criminalistice pentru identificarea faptuitorului si a unor obiecte; c)Ridicarea si ambalarea obiectelor si urmelor n vederea trimiterii lor la labora torul de expertiza criminalistica. 2.4. Redactarea procesului-verbal Cuprinsul si forma procesului-verbal sunt menNionate la art. 91 C.proc.pen., iar pentru cel ntocmit cu ocazia cercetarii la faNa locului, trebuie menNionate urmatoarele: -de regula, procesul-verbal va fi ntocmit la faNa locului sau la sediul organului judiciar, imediat dupa terminarea cercetarii; -n conNinutul sau se consemneaza doar constatarile fara concluziile, ipotezele sau parerile formulate; -n procesul-verbal se consemneaza toate activitaNile desfasurate, n ordinea desfasurarii, facnduse menNiuni cu privire la ora nceperii si terminarii cercetarii, a condiNiilor meteo si de luminozitate, precum si la parametrii tehnici ai aparaturii folosite; -descrierea va fi detaliata, completa, clara, explicita, organizatasi exacta. La procesul-verbal, se vor anexa planse cuprinznd fotografiile judiciare executat e la faNa locului, schiNele sau desenele ntocmite, precum si procesul-verbal si schiNa tras eului urmat de cinele de urma. 3. Ascultarea persoanelor 3.1. Ascultarea persoanei vatamate 3.1.1. GeneralitaNi privind ascultarea persoanelor Ascultarea parNilor si persoanelor n procesul penal att n faza de urmarire penala, ct si n cea a judecaNii constituie un proces complex si delicat. ExperienNa practicienil or generalizata prin reguli tactice de ascultare a persoanelor care participa n procesul penal n calitate de nvinuiNi, inculpaNi, persoane vatamate, parNi civile sau civilmente responsabile, martori experNi sau alte persoane nu a putut da o soluNie unica, matematica, n temeiul careia o persoana care va fi abordata ntr-o anumita modalitate, ne va spune un anumit lucru. Se spune ca cel care efectueaza activitaNile de urmarire penala trebuie sa aiba

nNelepciunea regelui Solomon, rabdarea lui Hristos, logica lui Aristotel si inventivitatea lu i Edison, sau altfel spus, sa fie un bun cunoscator al legislaNiei penale, sa aiba capacitatea de a folosi oricare dintre tehnicile si tacticile tradiNionale, dar si a celor mai moderne integrate n criminalistica, la momentul propice, dar si o conduita morala impecabila att pe timpul exercitarii atribuNiilor de serviciu, dar si n afara lui.

In general, pentru a putea desfasura activitaNile de tactica criminalistica cu un bun randament, se impun aptitudini cum sunt: perspicacitatea de a sesiza realul de i maginar, a ceea ce este relevant de ceea ce nu este folositor n cercetare, o memorie care sa i poata permite reNinerea informaNiilor utile cauzei, o stare de sanatate generalasi senzoriala corespunzatoare nevoii unei bune percepNii, echilibru emoNional, rezistenNa fizicasi psihica la desfasurarea unor activitaNi prelungite n condiNii de stres ridicat. Contactul zilnic pe care cel ce efectueaza urmarirea penala l are cu diferite persoane participante la procesul penal si va pune amprenta asupra personalitaNii sale, de zvoltndu-i calitaNile si formndu-i un anumit stil" care, pe masura ce va fi perfecNionat, ne va putea permite ncadrarea sa ntr-o anumita tipologie a anchetatorului. Astfel, avem tipul temperat, caracterizat printr-un comportament firesc, care si va asculta cu atenNie si interes interlocutorul, rabdator, calm, analitic. Intervine oportu n si eficient, cu tactul corespunzator situaNiei. Cel amabil, care manifesta o anumita transparenNa si jovialitate n relaNia cu persoana ascultatasi nu ezita sa si trateze interlocutorul cu o cafea sau o Nigara. Daca amabilitatea sa nu este o constanta, echilibrul anchetei se poate rupe, producndu-se inhibarea persoanei si compromiterea ascultarii. Stilul autoritar, particularizat printr-o atitudine rigida, grava, cu accent de solemnitate, impunndu-si voinNa n faNa interlocutorului. Nu studiaza persoana aflata n faNa sa si, din aceasta cauza, nu gaseste modalitaNile optime de a stimula pozitiv convorbirea. Mizeaza mai mult pe intimidarea persoanei dect pe stimularea psihologica a acesteia spre cooperare. VorbareNul este un tip complexat de necesitatea afirmarii sau cea de a se descar ca de o tensiune afectiva, iar logoreea este modalitatea de a se elibera de aceste stari . Din aceste cauze, el intervine inoportun si este lipsit de eficienNa, compromiNnd cercetarea.

Tipul cabotin este cel care exagereaza utilizarea procedeelor actoricesti, extravaganNele sale putnd prejudicia cercetarea prin crearea unor stari improprii desfasurarii aceste ia. Cel patern adopta un comportament blnd, manifestnd uneori compasiune pentru cel din faNa sa, chiar daca este nvinuit sau inculpat, atitudine ce va putea fi fructificata de catre persoanele mai abile, cum ar fi recidivistii. Trebuie evocat si tipul violent, brutal care, n nici un caz, nu este de dorit ntrun sistem judiciar modern. Avnd n vedere paleta larga a infracNiunilor cercetate de organele de urmarire penala, se pune problema folosirii unor persoane cu calitaNi deosebite pentru activitatea d e ascultare si n ce masura sexul persoanei care o desfasoara va influenNa rezultatul final al acestei activitaNi. Problema folosirii femeilor n activitatea de urmarire penala s-a pus n special n ultimii ani cu referire la cercetarea agresiunilor sexuale din toate categoriile. Autori de prestigiu considera ca victima va putea fi mai usor determinata sa faca declaraNii sincere daca va fi audiata de un anchetator femeie n cazul cercetarii infracNiunilor la viaNa sexuala. Intr-un studiu al unui ofiNer femeie cu o experienNa de 25 de ani n cercetarea infracNiunilor la viaNa sexualasi a agresiunilor femeilor, se afirma ca femeile pregatite pentru munca de tratare delicata a femeilor victime pot da un randament superior faNa de colegii lor barbaNi. Ca argumente ale acestei afirmaNii, autoarea remarca ca brutalizarea fizica aduce cu sine si lezarea demnitaNii umane a victimei, declansnd reacNii de debusolare, fricasi, ma i ales, inhibiNie. Victima are reNineri n a alerta poliNia la miez de noapte si datorita faptului ca, pe lnga leziunile suferite, ea mai este n stare de oboseala profundasi nu o data sub influenNa alcoolului sau a vreunui drog. In cazul unui viol, pe lnga cele enumerate, femeia se teme de o eventuala

sarcina, iar o prima ascultare efectuata de un ofiNer barbat adesea lasa sa se ntrevada ca nsasi victima poarta o parte din vina. Un alt argument pentru folosirea anchetatorilor femei n cazul infracNiunilor la v iaNa sexuala este ca, de obicei, barbatul este cel care brutalizeaza femeia, ajungndu-se prin infracNiunea de viol

la un apogeu al acestei agresiuni. AutoritaNile cu care victima va intra ulterio r n contact (medicale sau judiciare) sunt, de obicei, reprezentate tot de barbaNi, faNa de care femeia are o nencredere aproape instinctivasi numai n cazul unei disperari fara margini ea se va confesa n faNa acestora. Un studiu facut pe aceasta tema arata ca 75% din femeile victime ale violurilor prefera sa discute cu femei poliNist despre infracNiunea pe care au reclamat-o, fara ca aceasta preferinNa sa aiba alte explicaNii dect cele de ordin emoNional, deoarece, prin acelasi studiu, se demons treaza ca este mai important comportamentul poliNistului dect sexul. EficienNa ascultarii ncrucisate este apreciata de catre unii autori, dar si contestata de alNii. Consideramca ideea de echipa este cea care trebuie avuta n vedere ca o soluNie care se impune n cazul ascultarilor, echipa care poate fi formata din barbaNi, femei sau mixta. Echipa formata din doua persoane, cu condiNiadea funcNiona ca o unitate, poate, dupa parerea noastra,sa evolueze, n general, n investigaNia criminalistica cu un randament superior prestaNiei unui singur organ de urmarire penala. Munca n echipa este mai eficienta n raport cu cea desfasurata individual, randament pe deplin dovedit n timp. Ca opNiune n problema analizata, avantajul unei echipe bine constituite si experi mentate, poate fi tocmai posibilitatea pe care aceasta o are n crearea atmosferei necesare pentru obNinerea unor declaraNii ct mai apropiate de adevar de la persoana vatamata. Doua persoane de sexe si de vrste diferite prezinta un plus de ncredere n raport cu cel pe care l poate prezenta, n mod obisnuit, o singura persoana, cu implicaNii imediate asupra modului

n care partea vatamata si va relata declaraNia. PrezenNa unei echipe ncredinNeaza persoana ascultata asupra faptului ca infracNiunea cercetata este asumata cu toata seriozitatea de catre organul de urmarire penala dndu-i-se o importanNa majorasi, n acelasi timp, ca i se ofera o garanNie mpotriva unui eventual abuz verbal sau de interpretare ndreptat mpotriva ei, n legatura cu faptele care urmeaza sa le relateze. Pe timpul ascultarii, unul dintre membrii echipei va putea purta dialogul cu per soana, acordndu-i ntreaga atenNie, celalalt avnd astfel disponibilitatea de a reNine si nota informa Niile necesare consemnarii declaraNiei, a problemelor care urmeaza a mai fi lamurite, dar sisa i observe comportamentul. 1.2. Pregatirea ascultarii Studierea cauzei care se cerceteaza Succesul oricarei activitaNi depinde ntotdeauna de modul n care respectivul demers a fost pregatit. A miza pe intervenNia hazardului sau pe inspiraNia de moment n obNinere a rezultatului dorit nu constituie o greseala, dar cel care o face trebuie sa si asume de la nceput riscul insuccesului. n domeniul ascultarii persoanelor, se impune ca orice audiere sa fie minuNios pregatita, orict de simpla ar parea la prima vedere. Se vor desfasura activitaNi n sensul cunoasterii temeinice a cauzei care se cerce teaza,a persoanei care urmeaza sa fie ascultata, sub toate aspectele, precum si a stabilirii strategiei de ascultare a respectivei persoane. Organul de urmarire penala cunoaste n urma studierii plngerii prealabile sau a actului de sesizare datele necesare privind timpul, locul si condiNiile n care fapta a fost savrsita, existenNa unor persoane care au perceput fapta si, uneori, identitatea faptuitorului sau a participanNilor. Cunoasterea personalitaNii persoanei

In stadiul cercetarilor, organul de urmarire penala va continua activitatea de pregatire prin culegerea de informaNii privind personalitatea persoanei care urmeaza sa fie ascultata. Avnd n vedere principiul operativitaNii urmaririi penale, aceste verificari necesita urgenNa n efectuare si finalizare, realizndu-se concomitent n mai multe direcNii.

Prima, la ndemna organului de urmarire penala, consta n consultarea propriilor evidenNe si anume: -evidenNa dosarelor cu autori cunoscuNi si cea a autorilor neidentificaNi, n scop ul de a verifica daca persoana a mai reclamat o astfel de infracNiune si, n caz pozitiv, se va studia u rma dosarului aflata la evidenNa operativa a organului judiciar. -evidenNa cazierului judiciar, n cazul n care persoana a mai fost condamnata, cont inundu-se, daca se apreciaza ca util, cu studierea dosarului de penitenciar, prin intermediul caruia se vor p utea obNine date privind comportarea pe timpul executarii pedepsei, persoanele care a u vizitat-o, eventuale conflicte si cu cine etc. -evidenNa informatizata a persoanei care ne va putea furniza datele de stare civila, existenNa dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice si proprietatea asupra a cestora, existenNa pasaportului, eventuale interdicNii si cauza acestora. In afara evidenNelor aratate, mai pot fi verificate si altele stocate la diferit e instituNii, cum sunt cea a debitelor de la secNiile financiare de pe lnga consiliile locale, a cauzelor civile de la instanNe, ale achitarii impozitelor si taxelor de la direcNiile teritoriale fina nciare si asociaNiile de proprietari, ale spitalelor cu profil neuro-psihiatric sau dermatologic, bilanNu l societaNii comerciale de la registrul comerNului, precum si altele n raport de informaNiile culese daca acestea se impun. O alta direcNie de desfasurare a investigaNiilor avnd ca scop cunoasterea persoanei este cea a locului n care aceasta si desfasoara activitatea scolara sau profesionala, daca acestea exista, si/sau unde si le-a desfasurat anterior comiterii infracNiunii. In cazul n care aceste locuri nu pot fi investigate, fiind situate n alte localita Ni, se vor stabili locurile pe care le frecventeaza, precum si anturajul pe care l are, inve stigaNiile efectunduse n locul si mediile respective si avnd ca obiect cunoasterea personalitaNii persoan ei. InvestigaNiile efectuate la domiciliul sau resedinNa persoanei, extinse si la me diul ei familial, vor putea fi edificatoare n ceea ce priveste cunoasterea personalitaNii sale, deoarece, de

regula, persoana este cel mai bine cunoscuta de catre apropiaNii din familie, dar si de vecinii sai, avnd n vedere timpul petrecut de persoana la domiciliu. Referiri asupra locului n care se desfasoara ascultarea Majoritatea autorilor au facut referiri la importanNa locului n care se desfasoar a ascultarea si la condiNiile generale pe care acesta trebuie sa le ndeplineasca, recomandnd inclusiv dotarea materialasi tehnica minima necesara, tocmai n dorinNa de a sensibiliza organele de urmarire penala cu privire la importanNa acestui detaliu". In ultimul deceniu, dupa modelul american, dar si n urma nNelegerii necesitaNii efectuarii ascultarilor n camere special destinate, cu dotarea tehnica corespunzatoare si vizualizate din exterior (farastiinNa celui care asculta sau a persoanei ascultate), s-a manifestat o preocupare sporita n sensul amenajarii si folosirii unor astfel de ncaperi. Desi literatura de specialitate, n abordarea problemei locului n care se desfasoar a ascultarea, se refera exclusiv la cea a martorilor, nvinuiNilor, inculpaNilor, consideramcasi victimele infracNiunilor, n special, a celor la viaNa sexuala trebuie sa beneficieze de acelasi regim, avnd n vedere natura faptelor pe care acestea sunt nevoite sa le relateze si importanNa respectivelor declaraNii n cauza care se cerceteaza. Tactica ascultarii persoanelor, n general, s-a concentrat n stabilirea regulilor d e audiere mai ales asupra nvinuiNilor, inculpaNilor si martorilor si la sediul organului ju diciar, deoarece codul de procedura penala nu face nici un fel de precizare cu privire la locul n care trebuie sa se desfasoare aceasta activitate. Practica criminalistica a stabilit ca rezultatele ascultarii sunt superioare atunci cnd locul de desfasurare a acestor activitaNi este sediul organului de urmarire penala, recom andndu-se, totodata, ascultarea persoanelor la locul savrsirii faptei n cazul unor infracNiun i grave.

Fara a dori sa insistam asupra posibilelor dotari necesare unor spaNii special amenajate pentru activitaNile de ascultare a persoanelor sau asupra modului de amenajare generala a acestora, trebuie sa remarcam faptul ca ncaperea n care se face ascultarea Nine de autoritatea si prestanNa organului judiciar si modul n care acesta se prezinta poate sau nu sa impuna respect persoanelor ascultate. Un spaNiu sobru, bine ntreNinut si curat modeleaza comportamentul persoanei care urmeaza sa fie ascultata, pregatind-o, implicit, n vederea acestei activitaNi. Din contra, o ncapere neglijata, cu mobilierul si zugraveala scorojite, n care biroul apasat de tot fel ul de documente si corpuri delicte n cutii sau la vedere va constitui un handicap pentru organul de urmarire penala, distrugndu-i prestanNa. Pentru victimele care sunt traumatizate psihic de infracNiunea al carui subiect pasiv au fost, o astfel de atmosfera constituie un motiv n plus de dezamagire care se va repercuta prin nencredere si, implicit, va afecta legatura psihologica cu persoana care efectueaza ascultarea si rezultatul acestei activitaNi. Un spaNiu care este alaturat altor birouri, n care se desfasoara activitaNi concomitente cu ascultarea si care pot fi auzite de catre persoana constituie, de asemenea, o al egere neinspirata, starea de ncordare a persoanei aflata n sediul organului judiciar materializndu-se printr-o crestere a atenNiei si dirijare a acesteia spre ceea ce se ntmpla n jur , ca expresie a instinctului de conservare, dialogul cu organul de urmarire penala fiind puternic distorsionat. Mai mult, prezenNa unor obiecte corp delict care Nin de alte dosare instrumentat e de acelasi organ de urmarire penala sau colegul sau de birou, care pot fi periculoase n cazul ascultarii nvinuiNilor sau inculpaNilor, sunt inhibitorii pentru victime sau martori carora le distrage atenNia. Posibila asigurare n camera de ascultare a aparaturii de nregistrare video va cons titui un avantaj pentru organul judiciar, n sensul ca va avea posibilitatea analizei ulterioare a ascultarii sia sesizarii n condiNii de calm a gesturilor si mimicii persoanei ascultate n context cu cele relatate de

aceasta. De asemenea, nregistrarea vocii si analiza stresului din vocea persoanei suspecte care ascunde adevarul vor oferi organului judiciar indicii asupra tacticilor de ascul tare care urmeaza sa le foloseasca n urmatoarele etape ale cercetarii. 1.3 Ascultarea primara DiscuNiile prealabile Organul de urmarire penala sau echipa care urmeaza sa instrumenteze cazul, avnd condiNiile de ascultare ideale n camera special destinata, va trebui sa desfasoare aceasta activitate atingnd concomitent doua obiective: rapiditate si calitate, dar, n nici un caz, unul n detrimentul celuilalt. O depoziNie folositoare cercetarii nu se poate obNine n vitezasi este nevoie de c rearea atmosferei propice colaborarii si de ascultarea persoanei cu multe precauNiuni, aratndu-i-se mereu nNelegere si ncredere, singura cale prin care se poate ajunge la lamurirea cazului . n faNa organului de urmarire penala se va afla o persoana n stare de surescitare si inhibiNie, urmare a socului nervos post agresiune suferit, n cazul victimei, sau la care a asistat, n cazul martorilor oculari, persoana acarei capacitate de verbalizare este diminuata. PrezenNa unei persoane la sediul unui organ de urmarire penala, indiferent daca este pentru prima data sau o relativa obisnuinNa (n cazul recidivistilor) creeaza o stare de stres care nu este propice unei discuNii libere si sincere ntre doi necunoscuNi, stare care trebuie diminuata de catre persoana care desfasoara ascultarea. Pentru a crea atmosfera necesara, organul de urmarire penala va trebui sa si stapneasca nerabdarea specifica celui care urmeaza sa i fie ncredinNata cercetarea unui caz si a urgenNei care l preseaza n stabilirea si executarea activitaNilor de urmarire penala, prezentndu-se n faNa

persoanei vatamate

de un calm imperturbabil".

Astfel, dupa prezentarea si legitimarea persoanei, se vor iniNia discuNii cu totul colaterale infracNiunii care face obiectul ascultarii, care se pot referi la locul de munca sau de nvaNamnt, condiNiile n care locuieste, relaNiile cu familia, colegii, prietenii, pasiuni s. a., facndu-se legatura ntre rezultatele investigaNiilor ntreprinse n scopul cunoasterii personalitaNii sal e si subiectele puse n discuNie.Aceste discuNii au un dublu scop, cel de cunoastere a personalitaNii p rin propriile simNuri si de completare sau de precizare a celor cunoscute deja si altul de stabilire a raportului psihologic organ de urmarire penala -persoana ascultata, n sensul crearii unei baze de colaborare pentru activitatea care se va desfasura. Abordarea persoanei n privinNa temelor care vor fi puse n discuNie va fi dependenta de vrsta persoanei, nivelul de educaNie, pasiuni, starea de sanatate anterioara sau posterioara infracNiunii. Cu ocazia discuNiilor prealabile, trebuie stabilit cu precizie daca persoana poate fi ascultata n sensul ca este apta din punct de vedere fizic si psihic pentru desfasurarea acestei activitaNi n condiNii bune, n caz contrar, ascultarea fiind amnata. Oboseala sub toate formele este fatala pentru memorie, producnd consecinNe att cu ocazia percepNiilor care ramn nefixate, ct si cu ocazia reproducerii care devine chinuitoare si, adesea, imposibila. In condiNii normale, memoria revine si persoana va putea fi ascultata ulterior. Consumarea anterior ascultarii a unor medicamente din gama tranchilizantelor, a alcoolului, stupefiantelor sau altor substanNe toxice face, pe moment, persoana inapta pentru aceasta activitate, motiv pentru care se recomanda sa fie amnata. In situaNia n care persoana este suferinda, n special n cazul starilor febrile se v a aprecia daca exista posibilitatea amnarii ascultarii sau aceasta va fi efectuata cu riscul strecurarii unor inexactitaNi n declaraNia luata n aceste condiNii. Se mai pune problema duratei acestei faze a ascultarii care, binenNeles, va fi ra portata

la starea de emotivitate a persoanei care urmeaza sa fie ascultata. Persoana hiperemotiva sau emotiva, n faNa autoritaNii reprezentata de organul de urmarire penala, poate face blocajul de memorie care este posibil sa fie evitat printr-o inspirata alegere a subiectelor care se discuta n timpul fazei pregatitoare, n caz contrar, existnd riscul repetarii ascultarii. Relatarea libera Discutnd liber cu persoana, organul de urmarire penala sesizeaza ca atmosfera este propice pentru a se putea trece la obiectul ascultarii. Persoana este relaxata, a fost deja capabila sa atinga subiecte care Nin de viaNa sa sociala, are ncredere n interlocutor sau, n cazul par ticiparii unei echipe, si-a manifestat deja preferinNa pentru unul dintre membrii ei. Trecerea spre faza relatarii libere trebuie sa fie facuta aproape pe nesimNite, pastrndu-se atmosfera creata n faza discuNiilor prealabile, printr-o ntrebare de direcNionare a discuNiei spre ceea ce s-a ntmplat n ziua producerii faptei. Daca n aceasta faza intervenNia organului de urmarire penala pe parcursul relatarilor persoanei este nerecomandata, totusi, n anumite cazuri, ea se impune. Este cazul persoanelor care nu pot furniza date cu privire la desfasurarea activ itaNii infracNionale si pentru care relatarea libera trebuie redirijata spre ceea ce pot furniza. In aceeasi situaNie se afla minorii care, n general, nu au capacitatea de verbalizare necesara povestirii evenimentului de la un capat la altul fara intervenNia celui care i asculta, prin ntrebari ajutatoare. DificultaNi n faza relatarii libere pot sa aparasi n cazul ascultarii persoanelor vatamate n vrsta, care vor fi redirecNionate spre eveniment ori de cte ori se ndeparteaza de la subiect. ntrebarile folosite n aceasta

faza a ascultarii trebuie sa asigure derularea corecta a relatarii, nu sa lamureasca situaNiile sau afirmaNiile controversate sau anumite detalii, situaNie n care relatarea s-ar fragmenta.

Pe parcursul relatarii libere atenNia organului de urmarire penala este din plin solicitata, att pentru observarea mimicii si gesturilor care nsoNesc declaraNia persoanei, dar si pentru a sesiza problemele care se impun a fi lamurite ulterior expunerii care se face. La ascultarea minorilor, trebuie saNina seama de faptul ca acestia sunt maestri n a minNi, sofistica adevarul din proprie pornire, fie sub influenNa unei sugestii directe (lecNia nva Nata) ori indirecte (repercusiunea psihica a unei ntmplari la care au fost martor sau numai au aflat din auzite ori din citite). Minciuna copilului poate avea cauze care trebuie identif icate pe parcursul ascultarii si care pot fi: ascunderea unei greseli , razbunare pe o persoana, mi nte din placerea de a mistifica, de a deveni centrul atenNiei prin ntmplarea povestita, s.a. De asemenea, cu ocazia ascultarii minorilor, organul de urmarire penala va trebui saNina seama de sugestibilitatea marcata a copiilor care adera cu usurinNa la relatarile celor interesaNi ntr-o stare conflictuala oarecare. Astfel, deseori, subiecNii interesaNi n soluNionarea favorabila a unor conflicte familiale instruiesc amanunNit copiii, n scopul de a furniza anche tei elemente convingatoare n sprijinul unor afirmaNii. Examenul psihologic sau psihiatric al minorului este cteodata necesar, raportul specialistului fiind un instrument de valoare n mna organului de urmarire penala pentru alegerea unei tactici de ascultare corespunzatoare cazului pe care l instrumenteaza. ExistenNa si folosirea unei camere de ascultare special destinate si amenajata corespunzator va da posibilitatea parintelui, n caz ca se apreciaza ca necesar, sa vizioneze modul de desfasurare al ascultarii din camera alaturata,fara a fi vazut sau auzit de catre subiectul ascultat. Cteodata, aspectele relatate de catre minor vor avea explicaNia n relaNiile dintre parinNi sau dintre acestia si alte persoane, fapt care va determina si declansarea unor activitaNi de cunoastere a acestora si de identificare n concret a evenimentului care a declansat aceasta luare de poziNie a minorului. La ascultarea minorilor, organul de urmarire penala trebuie sa aiba n vedere

particularitaNile psihocomportamentale specifice vrstei, concretizate n lipsa posi bilitaNilor fizice si psihice de aparare, capacitatea redusa de anticipare a unor acte comportamentale proprii sau ale altora, n special ale adulNilor, capacitate redusa de nNelegere a efectelor, a consecinNelor unor acNiuni proprii sau ale altor persoane, capacitate redusa empatic, imposibilitatea lor de a discerne ntre intenNiile bune si rele a altor persoane, nivelul nalt de sugestibilitate si al credulitaNii, sinceritatea si puritatea sentimentelor, gndurilor si intenNiilor lor. Minorii pot fi manevraNi, minNiNi, determinaNisa comita acte ale caror consecinNe negative pentru ei sau pentru alNii le ignora, n special de catre persoanele adulte care l e inspira ncredere si securitate emoNionala, iar sarcina celui care asculta devine, astfel, mai dificila. Starea de stres post traumatic n cazul victimelor minori este mult accentuata n raport cu cea suferita de majori. Aceasta stare se manifesta prin vise nspaimntatoare, fara vreun conNinut exact, treziri bruste n timpul nopNii. Victima are impresia ca agresiunea ar putea avea loc din nou, mai ales n urma unui stimulent exterior sau ideatic (de exemplu, un film violent sau un zgomot venit pe neasteptate), ea va evita situaNiile care i amintesc n vreun fel de agres iune. n cazul minorilor, o ascultare repetata nu ar face dect sa i agraveze aceste stari care pot avea consecinNe n viaNa viitorului adult, iar confruntarea victimei cu autorul de vine total nerecomandata. Pentru a evita interogatoriile repetate despre care s-a dovedit ca ar avea un grad ridicat de sugestibilitate nregistrarea video a ascultarii se apreciaza ca ar trebui sa duca la progresul tehnicii interogatoriilor si ameliorarea performanNelor experNilor si ale ofiNerilor de p oliNie nsarcinaNi cu aceste anchete. ntrebarile pentru minori trebuie saNina seama de faptul ca acestia sunt mai puNin capabili sa si aduca aminte n mod spontan evenimentele traite, iar evaluatorul trebuie sa puna

ntrebari pertinente, dar nesugestive. Nu trebuie n nici un caz sa fie puse ntrebari care se refera la un

agresor, la un act sau un detaliu particular, dect dupa ce copilul a marturisit spontan si trebuie evitate ntrebarile al caror raspuns este afirmativ sau negativ. In raport cu vrsta minorului, organul de urmarire penala va putea cere concursul unui psiholog care sa l asiste la ascultare si prin intermediulcaruia sa treaca mai usor peste dificultaNile de verbalizare pe care le are minorul. Pe lnga ajutorul pe care l poate oferi psihologul cu ocazia ascultarii, n sensul clarificarii unor afirmaNii facute de minor, acesta va putea indica si un tratament pe care victima va trebui sa l urmeze pentru depasirea consecinNelor pe care actul infracNional l-ar putea avea asupra dezvoltarii viitoare a personalitaNii sale. O caracteristica a starii infracNionale din ultimii ani este o crestere a victimelor n vrsta. De remarcat este faptul ca nu exista ntotdeauna o concordanNa ntre vrsta cronologicasi cea psihologica, procesul de mbatrnire fiind puternic individualizat. BatrneNea se caracterizeaza prin predominarea proceselor involutive, prin reducerea treptata a potenNialului energetic si a capacitaNii vitale, adaptative, diminuarea capacita Nii de efort fizic, a rezistenNei la suprasolicitare si la acNiunea factorilor perturbatori din mediul extern, accentuarea fenomenelor de sclerozare, scaderea labilitaNii funcNionale a organelor de simNs i a sistemului nervos, a mobilitaNii si rapiditaNii miscarilor. Din punct de vedere psihologic se produc mutaNii n concentrarea si stabilitatea a tenNiei, vivacitatea si spontaneitatea imaginaNiei, flexibilitatea gndirii, stabilitatea e moNionala, rezistenNa la stres etc. Persoanele n vrsta au un puternic sentiment de insecuritate, n special cnd locuiesc singure, dublat adesea de neglijenNa, uitare, confuzie, caracteristici care le f ac victime facile att pentru cei din jurul lor , dar si pentru cele ndepartate, infractorii. Ascultarea persoanelor din aceasta categorie va trebui sa se faca de catre un organ de urmarire penala cu experienNa, avnd n vedere tendinNa persoanei vatamate de a raporta evenimentele din prezent la expe rienNele pe care le-a avut acaror relatare va prelungi durata ascultarilor, iar aducerea la probl ema nu este ntotdeauna efectiva. Vrsta psihologica

a persoanei va fi determinanta n privinNa tacticii care se va adopta, dar si n privinNa informaNiilor pe care le va furniza. Se vor evita ntr ebarile de precizare n situaNiile n care se apreciaza ca percepNia este relativa , ascultarea limitndu-se la cadrul general care poate fi prezentat. AtenNia sporitasirabdarea organului de urmarire penala vor putea constitui un avantaj n obNinerea unor declaraNii complete si reale. Relatarea libera sau spontana ca faza obligatorie a ascultarii persoanei prezinta urmatoarele avantaje: -evidenNiaza limitele cunostinNelor persoanei sau a informaNiilor pe care aceasta este dispus a sa le ofere cu privire la mprejurarile cauzei si participanNi; -reduce considerabil influenNa pe care organul judiciar care ntreprinde ascultare a o poate exercita asupra persoanei ascultate; -evidenNiaza posibilitaNile de ascultare ale persoanei, expresiile particulare folosite, into naNia, gestica, evaluare care poate fi ulterior folosita n timpul ascultarii si n procesul aprecierii declaraNiilor; -organul judiciar are astfel posibilitatea de a face aprecieri asupra nivelului de dezvoltare a proceselor psihice, temperament, stare de emotivitate, grad de cultura ale persoanei ascultate. Intrebari siraspunsuri Planul de ascultare a persoanei n cazul n care s-a apreciat ca oportuna ntocmirea lui, conNine un set de ntrebari prestabilite a i se adresa, ntrebari destinate sa lamureasca problemele neclare care au rezultat din studiul dosarului de urmarire penala, dar si a inve stigaNiilor efectuate pentru cunoasterea personalitaNii acesteia. La aceste ntrebari mai pot fi adaugat e cele formulate pe parcursul relatarii libere a persoanei, ntrebari de verificare a unor situaNii sa u afirmaNii ale persoanei.

Faza ntrebarilor siraspunsurilor poate sa lipseasca n situaNia n care persoana vatamata a facut declaraNii complete, dar si n cazul n care s-a folosit n ascultare procedeul progresiv prin punctarea relatarii libere din loc n loc cu ntrebariale caror raspunsuri au lamuri t toate aspectele. Trecerea la aceasta faza necesita din partea organului de urmarire penala, o buna experienNa profesionala, dar si o totala detasare si obiectivitate n raport cu persoana ascultatasi evenimentul neplacut pe care aceasta 1-a suferit, deoarece persoana vatamata va putea fi destul de usor sugestionata. Sugestibilitatea ca tendinNa de acceptare necritica a unor idei, cerinNe, relatari, este specifica minorilor n vrsta de sub 10 ani, cnd se dezvolta spiritul critic, dar si adulNilor mai puNin inteligenNi sau dependenNi ca personalitate de alNi adulNi, conformisti. Aceasta se manifesta n raportul autoritate-persoana mai frecvent ntr-un asa-numit interogatoriu dect ntr-o relatare libera a persoanei, la persoane cu un nivel socio-cultural scazut, care considera ca tot ce spun cei de sus este valabil si accepta fara rezerve aceste spuse. Sugestibilitatea se poate manifesta mult mai elocvent prin ntrebarile care i pot fi adresate persoanei vatamate, mai precis pri n modul n care acestea sunt concepute, oblignd la un anumit raspuns sau la alegerea unei variant e din doua, dintre care una falsa n mod mai mult sau mai puNin evident. O alta forma de sugestibilitate poate fi considerata presiunea efectuata de organul de urmarire penala asupra victimei cnd, mai mult sau mai puNin constient si dupa ce si-a facut o parere asupra cazului pe care l cerceteaza, acesta emite concluzii ferme. In acea sta situaNie, o victima conformista va face depoziNia n direcNia dorita de cel care o asculta, declaraNie care, ulterior, n faNa instanNei de judecata

nu va mai fi susNinuta pe motiv ca asa i s-a spus sa declare de catre organul de urmarire penala, iar cele susNinute nu au corespondent n realita tea infracNiunii. Intrebarea n sine da posibilitatea persoanei vatamate sa previzioneze existenNa unor variante de raspuns, si daca n faza relatarii libere a afirmat fara echivoc o idee, n momentul punerii ntrebarii, certitudinea dispare imediat. n aceasta situaNie este foarte probabila alegerea raspunsului presupus ca dorit de organul de urmarire penala n defavoarea adevarului afirmat anterior. In cazul persoanei prezente la comiterea infracNiunii (victima, nvinuit, inculpat , martori oculari), ntrebarile care i se pot pune cuprind o arie mai vasta de probleme care pot fi sistematizate n trei grupe, viznd ceea ce s-a ntmplat nainte de momentul comiterii in fracNiunii, procesul comiterii infracNiunii si ceea ce s-a produs dupa aceea. In aceasta faza, pentru lamurirea unor aspecte ale cauzei, dar si pentru mprospatarea memoriei persoanei, se pot folosi planse foto, prezentarea unor obiecte, urme ga site la faNa locului, albume foto etc. n cadrul fazei de ntrebari siraspunsuri, n cazul autorilor neidentificaNi, organul de urmarire penala va putea aprecia daca partea vatamata sau martorii sunt capabili sa recunoasca autorul sau sa contribuie la ntocmirea unui portret computerizat al acestuia. n acest context, lo r li se vor prezenta albumele cu infractori aflaNi n libertate care corespund principa lelor referinNe din descriere (vrsta, nalNime, conformaNie, particularitaNi etc.) sau va fi predata specialistului criminalist care se ocupa cu ntocmirea portretului vorbit. Imediat dupa terminarea ascultarii este momentul tactic cel mai propice pentru ntocmirea portretului robot sau prezentarea albumelor, deoarece, prin ascultare, persoana vatamata a fost pusa n situaNia de a rememora trasaturile autorului si, prin redare, activitatea care urmeaza sa se desfasoare are sansa unui grad mai ridicat de precizie.

n ciuda discuNiilor privind eventuala sugestibilitate a ntrebarilor care se adrese aza persoanei ascultate, aceasta nu are dect foarte rar nivelul de educaNie necesara producerii evenimentului cu maxima precizie sifara lacune, faza ntrebarilor siraspunsurilor se impune ca necesara. In cadrul unor amnezii datorate surprizei, socului psihic suferit de victima n urma acNiunii autorului, a unor eventuale leziuni etc, faza ntrebarilor siraspunsurilor se parc urge chiar putnd fi concomitenta cu relatarea libera.

Cteva concluzii rezultate din evaluarea ascultarilor au aratat erori cu ocazia ef ectuarii acestora, dupa cum urmeaza: -n general, iniNiativa pe parcursul ascultarilor s-a constatat a fi de partea org anului de urmarire penala, n scopul vadit de aobNine raspunsuri ct mai precise la ntrebarile formulate de acesta; -nu n toate ascultarile a fost parcursa faza discuNiilor prealabile; -daca, n general, n faza discuNiilor prealabile s-a conturat strategia ascultarii, n faza relatarii libere si a ntrebarilor siraspunsurilor s-au creionat elementele care vor fi cons emnate; -iniNiativa generala n ascultare a organului de urmarire penala se pierde n cazul victimelor care sunt capabile sa si formuleze singure declaraNiile, constatndu-se si o nesiguranNa a primului, n acest caz. 3.1.4. Ascultarea n afara sediului organului de urmarire penala Daca urgenNa ascultarii martorilor, n cazul infracNiunilor grave, la locul savrsirii infracNiunii este impusa de nsasi gravitatea faptei si de necesitatea stabilirii ct mai clare si n timp minim a ceea ce s-a ntmplat, ascultarea victimei acolo unde aceasta se gaseste est e determinatasi n baza altor argumente. Astfel, gndindu-ne la infracNiuni grave ne referim, n sensu l prevederilor legii, la omor, tentativa la omor, loviri cauzatoare de moarte, dar si la infrac Niunile care au avut sau pot sa aiba ca rezultat moartea victimei, cum sunt cele de tlharie sau viol. Pe lnga acestea, trebuie avuta n vedere si posibilitatea sinuciderii victimei ca urmare a savrsirii infracNiunii, act care poate sa reuseasca sau nu. n alte situaNii, victimele nu sunt transportabile, avnd n vedere vrsta sau traumatis mele fizice suferite, sau nu au putut fi nca transportate pentru a li se acorda ngrijiri medicale de specialitate, aflndu-se, dupa caz, n spital sau chiar la locul savrsirii infracNiunii. n aceste situaNii, organul de urmarire penala este pus n situaNia sa asculte persoana vatamata n cu totul alte condiNii dect cele de la sediul sau, denumite condiNii speciale, s ide a aplica o alta abordare tactica

determinata att de starea psihofizica a victimei, ct si de condiNiile tipice locului n care se va face ascultarea. Ascultarea parNii vatamate n condiNii speciale este destul de frecventa n cazul infracNiunilor comise cu violenNa si se desfasoara n saloanele spitalelor sau la domiciliul victimelor sau martorilor, n special n cazul acNiunilor asupra unor persoane n vrsta , cnd locuinNa este si locul savrsirii infracNiunii. In efectuarea unei astfel de ascultari, organul de urmarire penala trebuie saNina cont de faptul constatat de catre specialisti ca starea de stres post-traumatic aparuta ca urmare a unui act de agresiune poate fi deosebit de intensasica nivelul maxim al acesteia se atinge la puNin timp dupa incident, atenundu-se apoi progresiv. Aceasta constatare prezinta interes pentru organul de urmarire penala, deoarece, n cele mai frecvente cazuri, momentul de maxim stres se suprapune cu momentul ascultarii pe rsoanei vatamate n condiNii speciale, putnd influenNa negativ relatarile facute de aceasta . Daca persoana vatamata urmeaza a fi ascultata n spital, relatarea pe care o face, va putea fi influenNata n plus, de tratamentul medicamentos care i-a fost administrat. In aceste condiNii , se impune ca ascultarea sa fie facuta dupa ce n prealabil s-a discutat cu medicul na carui ngrijire se afla victima, care trebuie informat cu privire la activitatea ce se intenNioneaza sa se efectueze si pe care, eventual, sa o monitorizeze personal. DiscuNiile ulterioare cu medicul vor putea constitui punctul de plecare al verificarii celor relatate de catre persoana, n special cu privire la implicaNiile pe care le-ar putea avea afecNiunea asupra declaraNiilor facute, precum si a rez ervelor care se impun cu privire la acestea.

Ascultarea n asemenea situaNii se rezuma la relatari sumare, ntrebarile trebuie sa fie scurte, concise si puNine la numar, unele cu caracte: general, iar altele nemijl ocit legate de fapta savrsita. La faNa locului, persoana va putea fi ascultata cu privire la identitaNii faptuitorului, direcNia de deplasare a acestuia, explicarea dinamicii de formare a unor urme, precum si a prezenNei unor obiecte descoperite cu ocazia cercetarii locului faptei etc. O atenNie cu totul speciala trebuie sa se acorde declaraNiilor luate persoanelor care au suferit traumatisme grave si este de presupus ca ntr-un timp relativ scurt va interveni decesul acestora, indiferent de locul n care acestea se afla (la spital sau nu au fost nca transportate). Consideramca valoarea unei depoziNii, indiferent de starea sanataNii, vrsta sau a altor criterii care ar putea fi luate n calcul, nu poate fi prestabilitasica organul de urmarire penala este obligat sa o verifice stabilind n cazul concret cercetat daca aceasta se coroboreaza cu celelalte probe administrate sau o va nlatura ca nerelevanta. O ultima situaNie pe care dorim sa o supunem atenNiei este cea n care victima a decedat pna la sosirea organului de urmarire penala desemnat sa efectueze ascultarea la locul n care se afla persoana vatamata, dar cea din urma a discutat n schimb cu alte persoane sau a fost auzita de catre acestea.n acest caz, discuNiile avute de catre persoana vatamata sau cele auzite vor fi reconstituite ct mai exact prin ascultarea persoanelor cu care aceasta a ajuns sa discute sau care au auzit cele spuse. 3.1.5. Folosirea tehnicii poligraf In privinNa depoziNiilor victimelor, este necesar de a sublinia ca acestea trebuie privite cu grija, chiar cu circumspecNie, ntruct ele joaca un rol special, de parte interesata n procesul judiciar, situaNie care poate duce la ascunderea sau deformarea adevarului. Cred em ca soluNia

acestei probleme o poate oferi folosirea mijloacelor tehnico-stiinNifice de cons tatare a sinceritaNii sau nesinceritaNii declaraNiilor persoanelor sau testarea tip poligraf. Desi rezultatul examinarii nu are valoare de proba, el constituie un mijloc de i nvestigare al sinceritaNii persoanei si un indiciu care poate avea importanNa n stabilirea tacticii de abordare ulterioara a subiectului sau n direcNionarea cercetarilor. In literatura de specialitate, testarea poligraf este recomandata n special n verificarea declaraNiilor nvinuiNilor, inculpaNilor si suspecNilor fara referiri speciale cu privire la ascultarea persoanelor vatamate. Verificarea declaraNiei parNii vatamate prin metoda poligraf se ntlneste n practica foarte rar, poate si din cauza ca cele concluzionate de catre psiholog nu au valoare de proba ori ca nu ntotdeauna aceste concluzii au fost confirmate de cercetarile efectuate ulterior. In faza de cercetare penala care are ca obiectiv tocmai strngerea probelor, folosirea unor astfel de mijloace poate avea importanNa, cu att mai mult n momentele de dificulta te. Tehnica poligraf este o tehnica care are la baza implicarea si relaNionarea directa ntre fiziologic si psihologic. Aparatul n sine recepNioneaza modificarile fiziologice ale persoanei. Aceste modificari apar datorita trairilor subiective ale acesteia, adica ale proceselor si fenomenelor psihice care apar pe parcursul testarii. Supunerea victimei testului poligraf trebuie sa se faca cu consimNamntul acesteia, consimNamnt care este de presupus ca va fimai usor dat avnd n vedere ca, n general, victima este iniNiatoarea acNiunii penale. In cazul n care persoana vatamata nu va fi de acord cu folosirea acestui mijloc, credibilitatea ei n faNa organului de cercetare penala va avea din nou de suferit, pentru considerentul ca ar putea ascunde ceva. In concluzie, ascultarea persoanei vatamate este o activitate obligatorie si nec esara, Ninnd cont de bogaNia si precizia informaNiei ce aceasta o poate deNine si care poate avea o contribuNie

importanta n realizarea scopului procesului penal. ntruct partea vatamata are un anume interes n soluNionarea cauzei penale care poate sa i diminueze valoarea, apare ca necesara ascultarea acesteia n condiNii ct mai bune, care sa i dea posibilitatea celui care o face sa obNina declaraNii de ct mai buna calitate. Acelasi interes face necesarasi justifica o verificare a declaraNiei persoanei vatamate ct mai atenta, folosind toate posibilitaNile pe care ni le ofera cercetarea criminalisticasi nivelul actual al dezvoltarii stiinNelor. Diferitele atitudini ale persoanelor v atamate pe timpul ascultarii n sensul susNinerii unor variante, conform interesului pe care l au, nu trebuie sa abata pe cel care face cercetarea de la folosirea tuturor mijloacelor legale pe care le a re la dispoziNie pentru aflarea adevarului, pe care este obligatsa l demonstreze prin probatoriul administrat, chiar daca, sub raportul finalitaNii judiciare, eforturile depuse n acest sens par cteodata ca nu se justifica. 3.1.6. Ascultarea repetata Reascultarea persoanei este o activitate nerecomandata din punct de vedere tactic, dar, cteodata, necesitaNile cercetarii criminalistice o impun. Ascultarea repetata prezinta cteva inconveniente care trebuie cunoscute de organul de urmarire penala pentru ca acesta sa si poata stabili tactica de ascultare n mod corespunzator. n primul rnd, remarcam posibila apariNie a fenomenului de repetiNie prin care info rmaNiile stocate iniNial n memoria de scurta durata sunt trecute spre memoria de durata medie sau lunga prin realizarea de noi conexiuni si raportari la informaNiile stocate deja la acel ni vel. Persoana ascultata cu ocazia primei ascultari efectuate de organul de urmarire penala nu se afla de fapt la prima relatare a celor ntmplate. Astfel, dupa producerea evenimentului, ea va povesti ntmplarea celor care i sunt apropiaNi n vederea primirii unui sfat. In masur a n care si

alte persoane au aflat despre comiterea infracNiunii, ele o vor chestiona la rndu l lor, oblignd-o la repetarea relatarii. Si dupa ascultarea de catre organul de urmarire penalasi, mai ales, a ntrebarilor acestuia, vizionarea unor obiecte, planse sau materiale ridicate cu ocazia cerce tarilor, acest proces de perfecNionare logicasi completare a declaraNiei va continua. Reascultarea, dar si contactul prea des al organului de urmarire penala cu persoana, n afara activitaNilor stricte de cercetare criminalistica, sub pretextul de a se afla ce s-a mai facut n cauza, pot duce la asa-numitul fenomen psihologic al schimbarii de rol, manifestat, n sp ecial, n cazul victimelor. Probabilitatea apariNiei fenomenului este mai mare la persoanele despre care spu nem ca sunt sterse, traind n anonimat si care, dintr-odata, n urma infracNiunii al caror subiect au fost, devin personaje centrale carora organele de urmarire penala, medici, specialisti criminalisti, psihologi etc. le acorda toata atenNia lor. Prieteni, rude, ziaristi o contacteaza pentru a se interesa ce s-a ntmplat, cei din jur i acorda o grija care pna n momentul evenimentului i-a fost cu totul straina. Soarta autorului este total n mna ei si va putea dispune conform bunului plac, toNi cei din jur parnd a i se supune. Comportamentul procesual al persoanei se va schimba n sensul ca declaraNia iniNiala va fi susNinuta printr-o mai buna conturare a constrngerii la care devine evident ca nu ar fi putut n nici un fel rezista, suferinNele fizice si morale se acutizeaza, atitudinea generala se schimba intrnd n rolul victimei traumatizate psihic, cu urme ireparabile pe care toata lumea le poate vedea. Schimbarea de rol se reflecta n cercetarea criminalistica printr-o reevaluare a probatoriului administrat n raport cu noua situaNie si redirecNio-narea cercetarilor n sensul de monstrarii adevarului obiectiv si, n acelasi timp, a faptului ca noua situaNie care se suprapune este falsa. O alta distorsiune la care dorim sa ne oprim cauzata tot de adaugarea prin repetiNie la informaNia iniNiala se refera

la opinii. n reconstrucNia logica a fiecarei etape a savrsirii infracNiunii, n urma repetarii evenimentului, logica savrsirii se completeaza cu propriile judecaNi sau judecaNi apreciate cu valoare a celor cu care se dialogheaza. Amestecul opiniilor cu fapt ele este un fenomen

inconstient, fara legatura cu buna-credinNa a persoanei care, n planul ascultarii, este greu de diferenNiat, ntruct opiniile vor fi susNinute ca fapte, ceea ce nu este conform cu realitatea. n cazul posibilitaNii administrarii altor probe referitoare la faptul n sine, orga nul de urmarire penala va putea prin coroborarea acestora sa traga concluzii cu privire la ceea ce s-a gndit si nu s-a ntmplat, dar, n lipsa suportului probator, operaNiunea de identifica re a opiniilor va fi aproape imposibila. Daca distorsiunile care pot sa apara n redarea unor evenimente de catre persoana duc la concluzia ca ascultarea repetata este bine sa fie evitata pe ct posibil, reascultarea minorilor este, de asemenea, nerecomandata dar Ninnd cont si de alte argumente. n general, declaraNiile minorilor sunt privite cu rezerve de organele judiciare, cu superioritate de catre nvinuiNi si inculpaNi, fara credibilitate de catre ceilalNi participanNi la procesul penal. Totusi, spiritul de observaNie si atenNia pe care minorii si-o ndreapta spre diferite obiecte, ntmplari, de cele mai multe ori neobservate de catre adulNi, pot aduce elemente va loroase n relatarile pe care acestia le fac cu ocazia ascultarii. Parcurgerea etapelor cercetarii criminalistice prin examinarea medico-legala n atmosfera de spital, a ascultarii sale n atmosfera generala creata de activitatea organului de urmarire penala la sediul sau sediile acestora sunt experienNe care acutizeaza starea psihica a minorului. Reascultarea si chiar o reexaminare medicala vor constitui noi motive de reactivare a ntmplarilor traumatizante pe care le-a suferit, cu posibile consecinNe n dezvoltare a psihica ulterioara a acestuia. La unrau suferit, reascultarea minorului la poliNie, parchet si apoi la instanNa de judecata va

avea consecinNe mai mari n agravarea acestuia dect n realizarea scopului procesului penal. Din cele expuse, s-ar putea trage concluzia ca reascultarea persoanei nu numai ca trebuie evitata, ci este total nerecomandata tactic, ceea ce este fals. Reascultarea persoanei trebuie considerata ca admisibila, necesarasi chiar obligatorie odata cu apariNia pe parcursul cercetarilor a unor situaNii care efectiv o impun. Astfel, persoanele ascultate iniNial sumar datorita situaNiei medicale concrete n care se gaseau, la spital sau la faNa locului ori n alte mprejurari, vor fi reascultate n m od amanunNit de ndata ce starea sanataNii lor o va permite. ApariNia pe parcursul urmaririi penale a unor mprejurari care nu au fost cunoscut e iniNial si care, n mod logic, trebuie lamurite cu persoana ascultata, n vederea stabilirii adevarului n cauza care se cerceteaza, justifica decizia de reascultare a acesteia. O alta situaNie care necesita clarificarea prin reascultare este cea a contradicNiei dintre declaraNia persoanei si concluziile care rezulta din probatoriul administrat pna la un moment dat si chiar n diferenNe de abordare a aceleiasi probleme ntre doua declaraNii ale persoanei, n cazul n care aceasta a fost reascultata deja. 3.1.7. Fixarea declaraNiilor parNii vatamate Mijloacele de fixare a declaraNiilor persoanei vatamate vor fi diferite n raport cu locul si mijloacele tehnice aflate la dispoziNia organului de urmarire penala. DeclaraNiile se consemneaza cuvnt cu cuvnt, nu n sinteza, cu ocazia consemnarii persoana vatamata putnd fi ajutata sa formuleze fraze scurte, concise si clare. DepoziNiile unor victime ale brutalizarii n mod obisnuit sunt nsoNite de plansete, mimica agitata mai deosebita, blbiala etc., elemente care urmeaza sa fie descrise n mod amanunNit n procesul-verbal, deoarece ele sunt, de obicei, autentice si ndeparteaza banuiala de a ne afla n faNa unor false denunNuri.

Recomandarea consemnarii sia starilor persoanelor ascultate pe parcursul asculta rii o apreciem ca utila, desi mai dificil de realizat si cu relevanNa si putere de convingere reduse.

Intruct procesele-verbale de ascultare sau declaraNiile nu nregistreaza aspectele de comunicare nonverbala, n condiNiile dezvoltarii si perfecNionarii unor evaluari a le proceselor psihofiziologice, consideramca folosirea mijloacelor de nregistrare acusticasi video trebuie sa devina, pe parcursul timpului, o necesitate. In cunostinNa avantajelor si dezavantajelor create de folosirea acestor mijloace asupra psihologiei persoanei, ele ofera perspectiva de nlocuire n timp a clasicelor dosare mai mult sau mai puNin voluminoase instrumentate de organele judiciare. Impactul generalizarii folosirii tehnicii de calcul n toate domeniile a nceput sa fie resimNit, cum era normal, si n activitatea criminalistica a organelor de urmarire penala. Mai mult, toate activitaNile de tactica criminalistica permit video filmarea si transferul imaginii pe suporturi utilizate de computere, fapt care ne face sa ne gndim la o perspectiva ntructva revoluNionara. nregistrarea declaraNiilor, urmata de analiza pluridisciplinara (organ de cercetare penala -psiholog -psihiatru etc), alaturi de rezultatele oferite de analizatori tehnici ai reacti vitaNii psihice, vor putea oferi practicilor de ascultare noi dimensiuni si perspective. n concret, depoziNi ile facute de catre persoane cu ocazia ascultarii sale la faNa locului sau cnd acestea se afla la domiciliu sau internate n spital, cu ocazia cercetarii locului faptei sau dupa faza ntrebarilor siraspunsurilor, vor fi consemnate de organul de urmarire penala ntr-un proces-verbal. nregistrarea discuNiilor cu ajutorul unui reportofon va putea fi utilasi pentru a fi folosita n fidelizarea consemnarilor din cuprinsul procesului-verbal. DeclaraNiile luate cu ocazia ascultarii primare se consemneaza pe formularele consacrate si unitare, aflate n utilizarea organelor de urmarire penala, cu menNiunea ca faza relatarii libere va fi consemnata coerent. Folosirea diferitelor mijloace tehnice de nregistrare a declaraNiei persoanei pre supune avizarea acesteia verbala, dar si identificarea organului de urmarire penala sia persoanei care se asculta n mod similar cu datele care se nscriu n declaraNia sau procesul-verbal de ascultar e a persoanei, cu menNiunea ca

suportul nregistrarii se va anexa la actul de baza al fixarii declaraNiei. In unele cazuri, este utila menNionarea orei la care a nceput si s-a sfrsit activitatea, avnd n vedere calitatea de act autentic al mijloacelor de fixare. In general, organele de urmarire penala experimentate au tendinNa de a-si face prea repede o imagine asupra persoanei ascultate si a faptelor pe care urmeaza sa le relateze, ncercnd sa le suprapuna unui anumit tipar, pe care l vor urma n consemnarea declaraNiei, fara a mai da posibilitatea parNii vatamate de a exprima ceea ce s-a ntmplat de fapt, mergndu-se pe tipicul cunoscut" si omiNndu-se astfel secvenNe din relatare. 3. 2. Ascultarea martorilor 3.2.1. Cadrul general al ascultarii martorilor Elemente specifice psihologiei martorului Aproape ca nu exista cauza penala n care declaraNiile martorilor sa nu fie utilizate ca mijloc de proba pentru stabilirea mprejurarilor n care a fost comisa infracNiunea. Desi una dintre preocuparile infractorilor este clandestinitatea, totusi, rareori o activitate i nfracNionala se poate desfasura la adapostul unor nedoriNi spectatori, fapt care explica de ce n procesul penal apare ntotdeauna un numar oarecare de martori. In raport cu persoana vatamata asupra careia se rasfrng consecinNele savrsirii infracNiunii sau a autorului angrenat n executarea faptei, n special n cazul celor unde exista contactul direct ntre victimasi autor, poziNia psihologica a martorului este favorizata.

Nefiind sub tensiunea psihica ridicata datorata participariila savrsirea infracNiunii, din punctul de vedere al percepNiei evenimentului ca etapa a formarii declaraNiilor persoanelor, martorul, n raport cu parNile, beneficiaza de condiNii mai apropiate de cele considerate optime. AdmiNnd faptul casi percepNia evenimentului de catre martor se situeaza n categoria percepNiilor influenNate de stresul produs de savrsirea unei infracNiuni, impactul psihologic al evenimentului asupra martorului va fi mult redus n intensitate si n consecinNele asupra procesel or psihologice de formare a marturiei, comparativ cu cel asupra persoanei vatamate sau autorului. PoziNia favorabila a martorului, cel puNin din punct de vedere teoretic, n raport cu persoana vatamata sau autorului n perceperea evenimentului justifica frecvenNa utilizarii declaraNiilor martorilor ca mijloc de proba n cauzele penale, constienNi fiind, totusi, de faptul ca o marturie corecta, fidela este o excepNie si nu constituie regula. Aceasta rezerva n aprecierea valorii declaraNiilor martorilor este impusa de faptul ca erorile si denaturarile care apar n relatarile subiecNilor martori, nvinuiNi sau inculpaNi ori persoane vatamate pot sa fie consecinNafie a unei percepNii eronate sau lacunare, fie a unei atitudini ca re poate orienta att percepNia, ct si reproducerea ntr-o anumita direcNie, fie a unui interval mai lung de la percepNie la relatare, fie a unor ntrebari sugestive sa . Factori care pot denatura declaraNia martorului In general, n cercetarea criminalistica a infracNiunilor, si, n special, a celor pentru care punerea n miscare a acNiunii penale se face la plngerea prealabila a persoanei vatamate, aceasta este prima ascultata, iar nvinuitul sau inculpatul dupa ce a fost strns un minim de probe sau indicii temeinicie necesare nceperii urmaririi penale. Intre aceste momente, sunt identificaNi si ascultaNi martorii care, n mod obisnui t, sunt indicaNi de persoana vatamata cu ocazia depunerii plngerii sau identificaNi din oficiu de catre organul de urmarire penala prin desfasurarea activitaNilor de cercetare sau prin alte mijloace. Identificarea martorilor este o activitate care are continuitate pe tot parcursu l desfasurarii urmaririi

penale, uneori solicitnd durate de timp considerabile, iar ntre momentul identific arii martorului si cel al ascultarii pot exista de asemenea diferenNe de durata. In aceasta situaNie, se pune problema influenNei pe care o are trecerea timpului n procesul formarii declaraNiilor martorului si a stabilirii momentului optim al ascultarii . Martorii identificaNi cu prilejul cercetarii locului faptei vor fi ascultaNi cu ocazia efectuarii acesteia sau imediat dupa terminare, cei propusi de persoana vatamata prin actul de sesizare sau cu ocazia ascultarii, de ndata ce va fi posibil, iar n cauzele n care nvinuiNii se afla sub puterea mandatelor de arestare preventiva provizorii, vor fi ascultaNi de urgenNa. Ascultarea repetata, dupa trecerea unui interval de timp de la prima ascultare, constituie o posibila soluNie nobNinerea unor declaraNii care pot realiza mai bine scopului urmaririi p enale. Ascultarea martorilor imediat dupa identificarea lor este impusasi de consecinNele pe care fenomenul de repetiNie l poate avea asupra depoziNiei sale. Martorul ocular schimba impresii, opinii, cu ceilalNi martori oculari, completnd propria informaNie att cu informaNii percepute de ceilalNi, dar si cu pareri ale acestora, propria p ersonalitate interacNionnd cu a celorlalNi, care i pot corecta percepNia iniNiala. InfluenNa fe nomenului de repetiNie poate fi mai evidenta la infracNiunile comise n cadrul comunitaNilor mici unde un astfel de eveniment capata o amploare deosebita, fiind comentat de catre toNi membrii, situaNie n care, prin ascultarea martorului, se poate diferenNia cu dificultate ceea ce s-a perceput d e ceea ce este aflat din zvon public. Deoarece este puNin probabil ca organul de urmarire penala sa fie primul care sa discute cu martorul pentru a putea aprecia corect cele relatate de catre acesta, cu ocazia ascultarii, se recomanda stabilirea amplorii discuNiilor avute, dar si a persoanelor cu care a discutat.

In eventualitatea necesitarii verificarii declaraNiei martorului, stabilirea per soanelor cu care acesta a discutat va fi utila, n special daca acestea nu au fost ele nsele martori la eveniment si ascultate deja n aceasta calitate. Cauze care pot determina marturia de rea-credinNa Cele mai frecvente motive ar putea fi sintetizate dupa cum urmeaza: a) calitatea de martor ntr-un proces penal produce persoanei care urmeaza sa aiba aceasta calitate un disconfort psihic datorat, n primul rnd, normelor procedurale care l obliga pe martor sa se prezinte ori de cte ori este chemat n faNa organului judiciar care 1-a citat. n acest sens, desi dupa logica faptelor el trebuie sa perceapa anumite fapte sau mprejurari, martorul le va evita cu tarie, susNinnd ca nu le-a sesizat si ncercnd sa si motiveze lipsa informaNiei. O varianta a acestei atitudini este cea a martorilor care sunt de acord sa si faca depoziNia, cu condiNia de a nu fi consemnata, de a nu sti nimeni ca el a declarat respectivele informaNii si de a nu mai fi chemat n faNa altui organ judiciar. b)denaturarea marturiei poate fi urmare a resentimentelor martorului faNa de infracNiunea comisa sau faNa de autorul acesteia si se manifesta prin exagerarea concomitenta cu diminuarea unor mprejurari care se vor repercuta n mod invers asupra nvinuitului sau inculpatului, n sensul ca mprejurarile care i-ar fi favorabile nu vor fi relatate sau vor fi diminuate si i nvers, n privinNa celor defavorabile care vor fi exagerate. In aceasta situaNie, explicarea consecinNelor pe care le poate avea aceasta poziNie asupra nsusi martorului si nvinuitului sau inculpatului se poate lovi de rezistenNa acestuia, prin apariNia fenomenul de persistenNa n eroare sau de convingerea sa ferma ca asa s-au ntmplat lucrurile. c) pentru infracNiunile comise n participaNie, n special n faza iniNiala a cercetarilor cnd nca nu

s-a stabilit cu precizie calitatea fiecarui participant si a persoanelor care nu au participat la savrsirea infracNiunii, perspectiva calitaNii de nvinuit va determina martorul sa prezinte faptele denaturat, diminundu-si propria participare, dar si pe cea a celorlalNi protagoni sti d)existenNa unor resentimente ale martorului faNa de organul judiciar sau persoana care l reprezinta, datorate unor raporturi anterioare sau altor motive, poate fi o cauz a de modificare a depoziNiilor care poate fi surmon-tata cu destula dificultate de catre martor si organul judiciar. n cazul n care organul de urmarire penala, n urma dialogului cu martorul, realizeaza faptul ca problema nu are perspectiva de a fi depasita, el trebuie sa se retraga urmnd a fi nlocuit de un alt organ judiciar. Una dintre variantele ascultarii ncrucisate o constituie ascultar ea succesiva a persoanei de catre doua organe de urmarire penala. Desi nerecomandata, ascultarea succesiva de catre doua organe de urmarire penala poate prezenta avantajul ca. n faNa unuia dintre organele de urmarire penala, martorul poate deveni mai cooperant, inspirndu-i mai multa ncredere si atenundu-i resentimentele avute faNa de celalalt. e) sentimentul de teama al martorului faNa de nvinuiNi sau inculpaNi, de familia acestuia, de alNi participanNi la savrsirea infracNiunii lasaNi n libertate, a propriei familii sau de alte persoane si convingerea sa ca organul judiciar care i solicita depoziNia nu i va putea asigura protecNia n viitor constituie o motivaNie serioasa pentru o declaraNie neconforma realitaNii. f) martorul a fost ori urmeaza a fi stimulat ntr-o anumita modalitate si declara ceea ce i se cere de catre persoana care este interesata de aceasta, n aceasta situaNie, organul judiciar are n faNa un potenNial nvinuit pe care, n funcNie de informaNiile ori probatoriul n posesia caru ia se afla sau a personalitaNii martorului, l va determina la o marturie sincera sau l va asculta ca atare. In toate aceste situaNii, utilizarea tacticii ascultarii repetate si a detalieri i declaraNiilor vor

putea oferi organului de urmarire penala posibilitaNi largi de obNinere a unor declaraNii sincere, dar si de a verifica susNinerile martorului si a proceda n consecinNa.

Din aceasta perspectiva, poziNia martorului n procesul penal este total diferita n raport cu cea a nvinuitului sau inculpatului care poate sa recunoasca fapta savrsita sau sa nu declare nimic ori si poate reconsidera punctul de vedere, schimbnd cele declarate ori nerecunoscn du-le. Martorul, n schimb, este obligat sa declare tot ceea ce stie, mprejurarile despre care a luat cunostinNa, este ascultat sub prestare de juramnt si, n principiu, nu si poate schi mba declaraNiile. Att persoana vatamata, ct si martorul poarta raspunderea celor declarate sub sancNiunea denunNarii calomnioase si, respectiv, marturiei mincinoase. Rigoarea tratamentului martorului n procesul penal este justificata de consecinNele pe care le are depoziNia sa asupra nvinuitului, dar si de rolul sau n stabilirea adevarulu i ca scop al procesului penal. 3.2.2. Elemente de psihologia marturiei a) Momentul psihologic al depunerii juramntului. AtenNia de care se bucura martorul n procesul penal este reflectatasi prin reglementarea legala a ascultarii acestuia, dar si prin crearea prin procedura penala a momentului psihologic al depunerii juramntului, act destinat, n primul rnd, prevenirii marturiei mincinoase. Momentul psihologic al depunerii juramntului ndeplineste multiple funcNiuni, dintr e care consideram ca principale urmatoarele: -o funcNie informaNional-cognitiva, n sensul ca martorului i se transmite sa spuna adevarul sisa nu ascunda nimic din ceea ce stie, prin aceasta indicndu-i-se limitele legale ale marturiei; -o funcNie de avertizare-prevenire, n sensul ca nendeplinirea obligaNiei legalmente datorate este susceptibila de pedeapsa corespunzatoare infracNiunii de marturie mincinoasa; -o funcNie juridica, n sensul ca juramntul leaga pe martor de cauza n care acesta a depus marturia, iar, n calitate de participant la stabilirea adevarului, martorul va fi Ninut sa raspunda penal pentru relatarile sale facute cu rea-credinNa care duc la inculparea sau disculparea nedreapta a unor persoane implicate ntr-o cauza penala.

Atitudinea de respect si sobrietate sau de solemnitate a juramntului, adaptat la nivelul de educaNie civica, cultural, religios si al trasaturilor personalitaNii martorului va asigura sau nu eficienNa acestui moment important al declaraNiei martorului. b) Momentul psihologic al citarii persoanei. Un alt moment psihologic reglementa t de legea procesual penala, care, de aceasta data, poate fi exploatat nu numai n cazul martorului, dar si n situaNia celorlalte persoane ascultate este cel al citarii persoanei. IncunostinNarea martorului asupra datei si organului judiciar n faNacaruia acesta urmeaza sa se prezinte declanseaza o anumita stare emoNionala, care poate fi accentuata semnificativ prin utilizarea de catre organul de urmarire penala a mandatului de aducere, n cazul urgenNei ascultarii si pentru prevenirea schimbului de opinii ntre martori sau ntre martor si alte per soane. Apreciem ca folosirea cu abilitate a celor doua momente psihologice reglementate de lege, n succesiunea lor fireasca, constituie premisele declararii sincere a adevarului de catre martor. Pregatirea ascultarii martorului, ca etapa menita sa asigure buna desfasurare si rezultatul acesteia, ofera organului de urmarire penala si posibilitatea anticiparii unor momente psihologice pe care le va putea sau nu concepe, n raport cu situaNia n cauza pe care o cercete aza. n funcNie de cele prevazute n planul de cercetare a cauzei, martorii vor fi chemaN i n aceeasi zi sau n mai multe zile, n funcNie de numarul si de urgenNa cu care se imp une ascultarea lor. Totusi, n situaNia n care se apreciaza ca n cauza cercetata prezenNa la organul de urmarire penala a mai multor sau a tuturor martorilor ar putea fi oportuna, se va apela la chema rea lor simultana. Chemarea simultana nu nseamna ca ascultarea martorilor se va face cu toNi de faNa, ci n mod separat, similar ascultarii nvinuitului sau inculpatului.

Un aspect care trebuie avut n vedere este cel al posibilitaNii de contactare a ma rtorilor ulterior efectuarii ascultarii cnd, daca nu s-a cunoscut anterior, se cunosc si se pot ntlni ntmplator sau planificat. In acest sens, trebuie avut n vedere faptul ca n comunitaNile mici, de obicei, fiecare martor va afla cu usurinNa ceea ce a declarat celalalt, inclu siv rudele sau chiar nvinuitul, iar intervenNi a n sprijinul nvinuitului familiei sau altor persoane apropiate sau interesate este f acila. Locul ascultarii martorului poate fi utilizat si el ca element care poate influe nNa psihologic marturia, din mai multe puncte de vedere. Desi locul ascultarii persoanelor este , n mod obisnuit, la sediul organului judiciar, ascultarea martorului ntr-un loc ales de organul de ur ma rire penala poate constitui un avantaj, al surprizei, n cazul n care exista temerea ca martorul este tentat sa declare mincinos sau, n cazul persoanelor emotive, ca un element n plus n sprijinul stabilirii atmosferei propice ascultarii martorului. Locul ales de organul de urmarire pena la poate fi la domiciliul martorului sau un alt loc n care martorul se simte sigur pe el, n rapor t cu scopul care se urmareste prin ascultarea n locul respectiv. Alegerea unui alt loc de ascultare d ect sediul organului judiciar poate fi utilasi n cazul n care organul de urmarire penala doreste ca martorul respectiv sa nu fie cunoscut, iar declaraNia lui sa fie pastrata n secret pna n momentul prezentarii materialului de urmarire penala. 3.2.3. Desfasurarea ascultarii Ascultarea martorului se va desfasura urmnd cele trei faze ale ascultarii persoan elor, cu menNiunea necesitaNii stabilirii relaNiilor n care se afla martorul cu nvinuiNii sau inculpaNii, dar si cu persoana vatamata. Stabilirea acestor relaNii nu trebuie privita ca o formalitate, ntruct veridicitatea depoziNiei care urmeaza a fi luata este dependenta de acestea. Verificarile care se ntreprind cu privire la persoana martorului, n special n cazul unui martor important ale carui declaraNii pot influenNa profund cauza cercetata, vor avea n vedere si cele declarate de catre acesta cu privire la natura eventualelor lor relaNii cu

persoana vatamata ori cu nvinuitul sau inculpatul, rezultatul acestora constituind un prim indiciu de s inceritate a martorului. Atmosfera generala de ascultare a martorului trebuie sa fie una de colaborare, organul de urmarire penala trebuind sa sesizeze momentele si probleme care necesita intervenNia sa n ajutorul unei expuneri ct mai complete a celor percepute. Tactica ascultarii martorului presupune folosirea unor procedee tactice asemanat oare cu cele utilizate n ascultarea nvinuiNilor sau inculpaNilor, cu scopul forNarii capac itaNii de redare a memoriei. Ascultarea repetata, ntlnirile-surpriza, tactica complexului de vinovaNie, relatar ea unor aspecte de certitudine rezultate din probatoriul administrat si care, n mod logic , trebuie sesizate si de martor, constituie opNiuni care vor fi avute n vedere de catre organul de urma rire penala n raport cu personalitatea martorului ascultat. DepoziNia va urma firul logic si cronologic al faptei pe care a perceput-o, pe p arcursul acesteia putnd fi utilizate probele existente la dosar,dar numai n masura n care ac estea pot contribui la reamintirea unor secvenNe. n faza relatarii libere, martorul nu trebuie limitat cu privire la timpul sau amp loarea declaraNiei, rabdarea organului de urmarire penala fiind uneori recompensata prin volumul si importanNa informaNiilor care i se furnizeaza. ContradicNiile aparute cu ocazia relatarii vor fi lamurite prin ntrebari, n aceeas i nota dominata de dorinNa de a lamuri problemele, ntrebarile sugestive sau care presupun raspuns uri alternative fiind excluse.

Atmosfera creata cu ocazia discuNiilor prealabile, dorinNa organului de urmarire penala, dar si a martorului de a lamuri problemele puse n discuNie, importanNa care trebuie s a i se induca prin calitatea de martor pe care o are persoana constituie premise n obNinerea unei ma rturii de buna calitate, care sa lamureasca aspectele percepute de martor din ntregul film al infracNiunii. Avnd n vedere importanNa pe care declaraNiile martorilor o au n procesul penal, act ivitatea organului de urmarire penala nu trebuie considerata ca ncheiata n momentul consemnarii si semnarii declaraNiilor, ci acesta constituie doar cel al trecerii n etapa verific arii depoziNiei martorului. Verificarea relatarilor martorilor constituie o etapa obligatorie a ascultarii si trebuie realizata cu minuNiozitate, n special pentru martorii consideraNi importanNi. Cteodata, depo ziNiile se verifica prin comparaNie si, n cazul fericit, acestea concorda. Alteori, procesul de verif icare presupune si alte activitaNi, cum sunt confruntarile, reascultarile sau reconsti tuirile, utilizarea tehnicii de detectare a comportamentului simulat si nu numai, activitaNi care presupun un eori eforturi mai mari dect cele facute de organul de urmarire penala cu ocazia ascultarii. 3.3 Ascultarea nvinuitului sau inculpatului 3.3.1. ImportanNa declaraNiei nvinuitului sau inculpatului si valoarea ei n proces ul penal PoziNia nvinuitului sau inculpatului siaparNii vatamate n procesul penal Invinuitul sau inculpatul este considerat ca figura centrala, subiectul primar a l procesului penal, organele judiciare fiind obligate sa constate temeinic motivat ca acesta a savrsit fapta care formeaza obiectul cauzei penale si daca este vinovat pentru acea fapta sau persoana n jurul careia se rasuceste ca o spirala toata activitatea de administrare a probelor, ridicndu-se treptat pna ce se ajunge, n cele din urma, la stabilirea adevarului. Intre calitatea de inculpat si cea de parte vatamata n procesul penal exista un dezechilibru

care este mai vadit n cazul infracNiunilor pentru a caror punere n miscare a acNiu nii penale este necesara plngerea prealabila aparNii vatamate, caz n care victima este iniNiatoarea si susNinatoarea procesului penal. Pedeapsa aplicata autorului n urma condamnarii lasa victima ntr-o situaNie mult defavorabila n raport cu cea pe care a avut-o nainte de savrsirea infracNiunii, n sensul cheltuielilor pe care le-a ocazionat procesul si care ramn, n general, nerecuperat e, dar si cu privire la bunul sustras ori costul ngrijirilor medicale necesitate pentru vindec are n urma suportarii infracNiunii, fara a mai adauga consecinNele morale sau timpul aparent pierdut. Victima, care, n calitate de contribuabil, trebuie sa constituie obiect al prevenNiei criminalitaNii desfasurate de stat, devine pe timpul procesului si executarii pe depsei de catre autorul infracNiunii comise asupra sa unul dintre susNinatorii financiari ai judecarii s i procesului de reeducare al acestuia. Daca acNiunea civila a fost disjunsa, n ciuda avantajelor oferite de existenNa unei hotarri penale, ea trebuie sa faca faNa unor noi eforturi financiare ocazionate de procesul civil pe care l va putea cstiga, dar hotarrea pronunNata nu va avea niciun efect mpotriva unei persoane lipsite de bunuri, argumentele n acest sens putnd continua. ImportanNa declaraNiei nvinuitului sau inculpatului Obiectul ascultarii nvinuitului sau inculpatului l constituie relatarea unor fapte sau mprejurari de fapt referitoare la activitatea infracNionala pe care a desfasurat-o personal. Ascultarea persoanei vatamate sau a martorilor are, n general, acelasi obiect, re spectiv reflectarea faptelor sau a mprejurarilor de fapt referitoare la activitatea desfasurata tot de catre nvinuit sau inculpat cu privire la fapta comisa.

nvinuitul este considerat, sinu fara temei, ca gasindu-se n condiNii optime de percepNie si memorare n raport cu celelalte persoane ascultate n cadrul procesului penal si, n c onsecinNa, posibila sursa a celor mai ample si fidele informaNii cu privire la activitatea desfasurata. Daca n privinNa informaNiilor care au precedat sau succedat momentul savrsirii infracNi unii aceasta apreciere este cel mai adesea corecta, asupra momentului savrsirii n sine trebuie sa o privim cu rezerva, din cauza starii psihice n care se afla autorul n timpul savrsirii infracNiunii. La infracNiunile savrsite n condiNiile premeditarii, exista bune premise pentru reproducerea fidela a momentelor premergatoare savrsirii faptei, iar n situaNia infracNiunilor savrsite n mod spontan, sub imperiul impulsului de moment, declaraNiile pot fi lac unare si inexacte si n privinNa acestor momente. Deci, mai apropiate de obiectiv, pot fi r edate n declaraNii doar momentele care au precedat savrsirea infracNiunii si nici aceasta ntotdeauna n raport de condiNiile concrete. Daca n momentele aratate declaraNiile pot fi influenNate din cauza condiNiilor de perc epNie sau posibilitaNilor de memorare, nvinuiNii sau inculpaNii pot interveni asupra in formaNiilor pe care le relateaza, constient, prin posibilitatea legala pe care o au dea se apara. In aceste condiNii, declaraNiei nvinuitului nu trebuie sa i se acorde o premisa de valoare probatorie superioara celorlalte declaraNii ale persoanelor ascultate n procesul penal, ele putnd avea o valoare probatorie deosebita numai n masura n care se coroboreaza cu fapte si mprejurari desprinse din ansamblul probelor existente n cauza. Marturisirea sau recunoasterea, scop al ascultarii nvinuitului si inculpatului Doctrina, ca si legislaNia mai ales din Narile occidentale folosesc expresia de m arturisire a inculpatului", nNelegnd prin aceasta recunoasterea de catre inculpat a vinovaNiei s ale". n sistemul probator inchizitorial, marturisirea, regina a probelor", era smulsa prin tortura sau alte violenNe si era mai importanta n valoarea probanta

dect orice evidenNa contrara. Marturisirea nvinuitului sau inculpatului ntr-o cauza n care probatoriul administrat este incipient sau prea puNin relevant, iar identitatea autorului este relativ incert a va reda ncrederea organului judiciar n faNacaruia se afla ca a acNionat n spiritul justiNiei. Ce poate determina pe un nvinuit sau un inculpat sa si recunoasca fapta n condiNiile n care n mod obiectiv aceasta marturisire va fi folosita n primul rnd mpotriva lui si numai probabil ca circumstanNa atenuanta n viitoarea hotarre a unei instanNe de judecata? Cteva variante de raspuns le putem evoca, dupa cum urmeaza: a)nevoia de a-sigasi pacea sufleteasca pierduta din cauza remuscarii, regretului, parerii de rau sau mustrarilor de cuget; b)nevoia de a explica si a se explica, atunci cnd recunoasterea este facuta n scop defensiv, cu intenNia de a atenua consecinNele faptei; c)marturisirea provocata din raNiuni logice, atunci cnd infracNiunea savrsita este evident probata, iar nerecunoasterea, pe lnga faptul ca este inutila, ar crea o discrepanNa ntre probatoriul administrat si atitudinea faptuitorului faNa de fapta comisa; d)marturisirea provocata din considerente strategice sau de aparare a altuia, cnd unul dintre participanNi recunoaste savrsirea ntregii acNiuni sau inacNiuni a laturii obiectiv e, inclusiv acNiunile celuilalt (celorlalNi) participant, facuta n scopul de a sustrage pe acela de la tragerea la raspundere penala. Aceasta marturisire o ntlnim n special cnd sentimentele sau raporturile dintre participanNi sunt apropiate din motive de rudenie sau altele, nefiind exclus int eresul ca participantul ramas n libertate sa-1 sprijine material pe timpul executarii pedepsei; e)marturisirea poate fi facutasi din cauza orgoliului sau vanitaNii, cnd faptuito rul, prin recunoastere, vrea sa si puna n valoare personalitatea de profesionist" n domeniu sau pentru ca fapta sa sa poata fi ct mai bine mediatizata. Acceptnd ideea ca marturisirea inculpatului este adevaratul si unicul scop al

interogatoriului, trebuie menNionat faptul ca, prin ea nsasi, aceasta nu are nici o putere legala decisiva n materie penala. Mai mult, marturisirea facuta nca de la prima ascultare sau pe tot

parcursul urmaririi penale nu obliga instanNa de judecata sa ia act de ea, aceasta putnd fi retractata pe tot parcursul procesului penal, fara ca inculpatul sa fie Ninut sa si motiveze n vreun fel schimbarea de atitudine. Judecatorul va aprecia n mod suveran probatoriul administrat att n faza de urmarire penala, ct si n faNa sa cu ocazia judecaNii, putnd Nine cont si de marturisirea fac uta pe parcursul urmaririi penale. Marturisirea va fi acceptata integral ca avnd valoare probatorie atunci cnd ntreg conNinutul sau de informaNii esenNiale se coroboreaza cu restul probatoriului ori parNial, n masura n care numai anumite fapte sau mprejurari relatate se coroboreaza cu probatoriul administrat datorita caracterului ei divizibil n raport cu marturisirea reglementata de legislaNia procesual civila. 3.3.2. Pregatirea ascultarii nvinuitului sau inculpatului ntocmirea profilului psihologic al nvinuitului sau inculpatului, ca etapa premergatoare ascultarii sale, prezinta avantajul personalizarii trasaturilor caracteristice ale personalitaNii delincventului, la cel care urmeaza sa fie ascultat si la pregatirea ascultarii n cunostinNa de cauza de catre organul judiciar care o va efectua. Este de preferat ca utilizarea metodelor de detectare a comportamentului simulat sa fie realizata n aceasta etapa, deoarece repetarea declaraNiilor poate avea consecinNe negative. Astfel, o prima evaluare a personalitaNii nvinuitului sau inculpatului nsoNita de o verificare a declaraNiilor acestuia prin intermediul folosirii metodei de detectare a comportamentului simu lat vor constitui documente de lucru utile pentru alegerea tacticii care se va folosi n ascultarea persoanei, de aceasta data, n condiNii de timp corespunzatoare unei ascultari de calitate. Pregatirea ntrebarilor care vor constitui parte a planului de cercetare penala va fi usurata att din punct de vedere cantitativ, ct si calitativ, fapt care se va reflecta n con Ninutul declaraNiei,

ntruct la ascultarea nvinuitului se cunosc deja problemele care trebuie si pot sa fie lamurite cu ajutorul acestuia. Ascultarea n sine va fi facilitata prin usurinNa cu care se va opera cu ntrebarile, cu procedeele tactice a caror oportunitate de aplicare va fi mai usor de apreciat a vnd n vedere experienNa n cercetarea acestui gen de infracNiuni. Cu respectarea regulilor generale de stabilire si de formulare a acestora, trebu ie subliniata necesitatea simplitaNii lor, n asa fel nct nvinuitul sau inculpatul sa le poata nNelege sensul sisa aiba posibilitatea de a raspunde corespunzator. Trebuie evitate ntrebarile capcana sau viclene, al caror mesaj poate fi recepNionat distorsionat de catre nvinuit sau inculpat, punndu-1 n dificultate, iar redarea eve nimentului este indicat sa fie facuta cu respectarea cronologiei faptelor. Etapa de pregatire a ascultarii este ncheiata dupa ce au fost stabilite problemele esenNiale care trebuie sa rezulte din ascultare, principalele ntrebari care vor fi folosite, procedeul tact ic ce va fi utilizat cel puNin iniNial. 3.3.3. Efectuarea ascultarii Pentru reusita ascultarii, este esenNiala crearea atmosferei propice, care va depinde de locul n care aceasta se va desfasura, de Ninuta n care se prezinta organul judiciar, dar, mai ales, modul n care acesta va reusisa atraga pe nvinuit sau inculpat la colaborare. Locul ascultarii. Invinuitul sau inculpatul poate fi ascultat n locul n care acest a se afla, ori de cte ori el se gaseste n imposibilitatea de a se prezenta pentru a fi ascultat n faNa organului de urmarire penala sau instanNei de judecata, cu excepNia cazurilor n care legea prevede altfel (art . 74 C.proc.pen.). Deci, regula n privinNa locului de desfasurare a ascultarii o const ituie sediul

organului judiciar, dar, atunci cnd nvinuitul sau inculpatul se afla n imposibilitate de a se prezenta n respectivul loc, ascultarea se va efectua n locul n care acesta se gases te. Cu privire la condiNiile pe care trebuie sa le ndeplineasca locul ascultarii, menNionamca acestea sunt identice cu cele prezentate cu ocazia ascultarii persoanei vatamate , opNiunea pentru spaNii special destinate acestei activitaNi fiind menNinute. Stabilirea cadrului adecvat ascultarii. Referitor la comportarea cu nvinuitul sau inculpatul n vederea stabilirii cadrului adecvat discuNiei, pot fi avute n vedere cteva sugest ii: -organul judiciar care efectueaza ascultarea persoanei ntreprinde aceasta activitate n scopul obNinerii unor informaNii ct mai complete cu privire la infracNiunea comisasi, n n ici un caz, n scopul de a trage la raspundere nvinuitul sau inculpatul pentru fapta comisa. Sit uarea organului judiciar pe o poziNie superioara nvinuitului sau inculpatului pe timpul ascultarii va obstrucNiona transmiterea informaNiei ntre cei doi, iar ascultarea va avea perspectiva uneia n ereusite; pe parcursul ascultarii, nvinuitul sau inculpatul trebuie sa fie ct mai relaxat, sens n care organul de urmarire penala va evita ca prin comportarea sa sa l intimideze sau sa l enerveze. -pe timpul ascultarii, organul de urmarire penala trebuie sa evite orice promisiune facuta n scopul de a obNine o recunoastere sau pentru realizarea unor alte obiective ale cercetarii (denunNarea altor participanNi, a locului n care sunt ascunse bunuri sau persoane etc). Daca, totusi, astfel de promisiuni au fost facute, atunci organul de urmarire penala va fi Ninut sa le ndeplineasca. Seriozitatea n realizarea a ceea ce s-a promis este deosebit de importanta att pentru cazul care se cerceteaza, dar si pentru creditul viitor al organului de urmarire penala n raport cu persoanele care vor avea calitatea de nvinuit sau inculpat; -organul de urmarire penala nu trebuie sa se prezinte cu atitudinea celui care stie tot, ntruct, daca este crezut, ascultarea nvinuitului sau inculpatului devine fara sens pentru acesta, si pe parcursul ascultarii colaborarea va fi redusa. Pe parcursul ascultarii vor fi pu se ntrebari la care raspunsul este cunoscut de organul judiciar, de control si, cteodata, se poate sugera ca la ntrebarea

pusa raspunsul este cunoscut, dar atitudinea care i se induce nvinuitului sau inculpat ului ca se stie totul despre el poate fi riscanta n ascultare, deoarece printr-un raspuns eronat acceptat, verificarea a ceea ce stie este facuta,si centrul de forNa al ascultarii se deplaseaza pe terenul nvinuitului sau inculpatului. n aceasta situaNie, cu un nvinuit sau inculpat inteligent, n ciuda unei bune pregatiri a ascultarii, organul de urmarire penala poate ajunge ntr-o poziNie n care stima interlocutorului sau va fi vizibil scazutasi o redresare n raportul de forNe va solicita eforturi deos ebite. Trebuie avut n vedere faptul ca,asa cum organul judiciar ncearca sa cunoasca ct mai bine personalitatea nvinuitului sau inculpatului, si acesta, la rndul lui, face acelasi lucru si o ati tudine impresionanta pentru nceput, fara suport probator, se va putea transforma, n timp, ntr-un handicap; -limbajul folosit de catre organul de urmarire penala trebuie sa fie la nivelul celui folosit de nvinuit sau de inculpat. Atunci cnd nvinuitul sau inculpatul foloseste termeni de j argon, el va fi ntrebat care este semnificaNia pe care o da acestora, chiar daca terminologia i este cunoscuta organului judiciar. -organul judiciar este obligat ca nainte de a ncepe ascultarea nvinuitului sau incu lpatului sa l ncunostinNeze despre fapta pentru care este cercetat, ncadrarea juridica, dreptul de a avea un aparator si de a nu face nicio declaraNie, precum sisa i atraga atenNia ca ceea ce declara poate fi folosit mpotriva sa . Pentru aceasta, organul judiciar trebuie sa explice nvinuitului sau inculpatului ncadrarea juridica a faptei, dar si semnificaNia pe care o are declaraNia sa, inclusiv prin prisma circumstanNelor atenuante sau agravante, sisa i dea posibilitatea de opNiune. Totodata, daca nvinuitul sau inculpatul apreciaza ca n momentul ascultarii nu si poate face apararea, aceasta va fi ntrerupta dupa ce prima declaraNie scrisa personal a fost luatasi s-a consemnat mprejurarea aparuta cu ocazia ascultarii. In acelasi timp, nvinuitul sau inculpatul trebuie sa precizeze durata de timp care i este necesara pentru pregatirea apararii si data cnd se va prezenta pentru ascultare.

ntruct n faza relatarii libere intervenNia n expunerea nvinuitului sau inculpatului a organului judiciar este nesemnificativa, vom aborda cteva aspecte caracteristice fazei ntrebarilor siraspunsurilor. Ascultarea nvinuitului sau inculpatului se desfasoara n condiNiile unui interviu luat unei surse incomode sau evazive si ostile, adica unor subiecNi care sunt, n general, intimidaNi de organul judiciar n faNacaruia se aflasi care si fac griji asupra celor pe care le declaras i a succesiunii n timp a acestor declaraNii n privinNa consecinNelor Avnd n vedere atitudinea de nencredere si chiar ostila a nvinuiNilor si inculpaNilor, prima sarcina a organului judiciar este aceea de a-1 face sa vorbeasca, evitndu-se, pe ct posibil, exercitarea dreptului la tacere. Organul de urmarire penala va fi jovial sau prietenos, adaptndu-si comportamentul si nfaNisarea la personalitatea nvinuitului sau inculpatului n scopul de a-1 atrage de partea sa. Se vor angaja discuNii pe subiecte de interes pentru nvinuit sau inculpat, subiec te rezultate n urma activitaNii de cunoastere a acestuia . n cazul n care ascultarea nu a putut fi pre gatita suficient, se vor pune ntrebari biografice, dar manifestnd prudenNa cu privire la cele referitoare la relaNiile de familie, aratnd interes pentru raspunsurile primite care vor gene ra alte ntrebari. Nu se va trece la ascultare apropriu-zisa pna n momentul n care organul judiciar nu considera ca atmosfera necesara a fost creata. Aprecierea gresita a acestui moment sau graba de a se ajunge la el prin ntrebari formale ale caror raspunsuri nu sunt ascultate, con stituie greseli care pot genera din partea nvinuitului sau inculpatului atitudini nedorite. DiscuNia se orienteaza apoi spre nceputul evenimentului sau chiar catre momentele dinaintea lui, nvinuitul sau inculpatul fiind invitat sa povesteasca fiecare etapa pas cu pas. Organul de urmarire penala, n urma expunerii facute de catre nvinuit sau inculpat, poate reconstitui ntregul film al infracNiunii, minut cu minut, caz n care ascultarea se ncheie, nemainecesitnd ntrebari, si declaraNia putnd fi consemnata.

Atunci cnd declaraNia este lacunara sau neclara, ea va fi completata, eventualele neclaritaNi urmnd a fi lamurite prin ntrebari. Organul de urmarire penala trebuie sa puna attea ntrebari pna cnd ntregul film al infracNiunii a fost reconstituit, fara a considera ca prin numarul ntrebarilor si solicitarea unor lamuriri si-ar pierde din autoritate sau poziNie, aratnd n permanenNa interes pentru faptasi faptuitor. Daca exista dubii cu privire la o mprejurare, organul de urmarire penala trebuie sa expuna nvinuitului sau inculpatului modul n care a nNeles cele expuse sisa l lase sa se explice. Raspunsurile date de nvinuit sau inculpat trebuie ascultate pna la sfrsit, cautndu-se semnificaNia pe care o au si doar dupa ce aceasta este clara organul judiciar va pune o alta ntrebare. Faza de ntrebari siraspunsuri nu trebuie sa nceapa cu ntrebarile a caror raspunsuri sunt cele mai importante pentru cauza, ci cu ntrebari generale si chiar cu unele la ca re raspunsul este cunoscut, pentru verificarea sinceritaNii. Convins ca nvinuitul sau inculpatul raspunde sincer, organul judiciar va trece la ntrebarile de interes, iar la primirea raspunsurilor dorite sau asteptate trebuie sa manifeste o atitudine liniara, de indiferenNa, ca si cnd aceste raspunsuri le cunostea, dar aasteptat o confirma re din partea acestuia. O schimbare de atitudine, n sensul manifestarii bucuriei din partea organului jud iciar, va genera, la rndul sau, o schimbare de atitudine din partea nvinuitului sau inculpat ului, care ar putea consta n retractareacelor spuse, ameliorarea raspunsului sau chiar o ncetare a colaborarii, ntruct va considera ca s-a predat spunnd ceea ce nu trebuie. In cazul nvinuiNilor timizi sau care refuza sa dea declaraNii, organul de urmarire penala

va angaja discuNii straine cauzei, menNinnd dialogul si sugerndu-i nvinuitului sau inc ulpatului ca este suficient de documentat, iar declaraNia sa este o simpla formalitate.

Pentru nvinuiNii sau inculpaNii n stare de soc, surescitaNi, agitaNi, tulburaNi, o rganul de urmarire penala trebuie sa acNioneze n sensul calmarii lor, dupa care, prin ntrebari, sa ajunga la problemele de interes, calmnd n permanenNa discursul si ncercnd sa obNina ct mai multe amanunte cu privire la ceea ce s-a ntmplat n fiecare moment . In cadrul acestui context general, trebuie sa menNionam cteva repere care caracterizeaza psihologia recidivistului n raport cu cea a infractorului primar, pentru a facili ta, ntr-o oarecare masura, stabilirea unei tactici corespunzatoare n ascultarea sa. Recidivistul este perceput de membrii societaNii si de organele judiciare ca un delincvent deosebit, foarte periculos si adesea irecuperabil social. Ascultarea recidivistilor necesita o pregatire aparte si experienNa profesionala mai bogata, deoarece si unele dintre caracteristicile personalitaNii delincventului recidivist sunt m ai accentuate si mai complex reprezentate. Nota dominanta a personalitaNii recidivistului este o accentuata neacceptare a colectivitaNii si percepNia sociala falsa a celor din jur, manifestata prin lipsa de ncredere n organele judiciare, mpletita cu teama faNa de acestea. n mod concret, acestea se manifesta prin tendinNa de a ascunde savrsirea infracNiunii prin abordarea unei atitudini de falsa docilitate. Atitudinea recidivistilor n confruntarea cu organele judiciare, prezinta o gama foarte larga de autoaparari, plecnd de la refuzul de a face declaraNii sau de a le semna, la r ecunoasteri fara echivoc, dar care nu au niciun suport n probatoriul administrat, la automutilare sau atacarea organului de urmarire penala. Spre deosebire de infractorul primar, recidivistul cauta sa stabileasca cu ocazia fiecarei ascultari probatoriul care ar putea fi folosit pentru incriminarea lui, dar si n

ce masura l poate anihila sau l poate transforma n dubiu, pregatindu-se la rndul lui pentru ascultare . Recidivistii sunt, n general, cercetaNi n stare de arest, iar dupa o perioada de claustrare, ca orice persoana n asemenea situaNie, cad n anumite stari de melancolie sau agitaNie, caracteristic e psihozei de detenNie. Pe parcursul ascultarii, recidivistul va evita sa dea raspunsuri clare cu privire la fondul problemelor, insistnd n relatare asupra celor care nu au importanNa pentru cercetare, pe care le detaliaza, constient ca vor fi dificil sau imposibil de verificat ulterior. Nu n ultimul rnd, infractorii experimentaNi vor provoca organul judiciar prin mani festari de sfidare, ireverenNioase, ncercari de negociere sau chiar de mituire, necesitnd o a tenNie sporita pe parcursul ascultarii. Pe parcursul ascultarii, n general, nu se iau notiNe, dar daca totusi aceasta se impune, organul de urmarire penala, dupa ascultarea integrala araspunsului, va preveni nvinuitul sau inculpatul ca problema necesita a fi notata pentru a fi verificata sau n alt scop, daca este posibil, de interes comun. Cu ocazia consemnarii declaraNiilor nvinuiNilor sau inculpaNilor, raspunsurile da te pe parcursul ascultarii se reverifica, dupa care se consemneazasi se citesc nvinuitului. Aceasta verificare se face n scopul asigurarii rigurozitaNii consemnarii, dar si pentru a se utiliza n conNinutul declaraNiei, pe ct posibil limbajul folosit de nvinuit sau inculpat, as tfel ca fiecare declaraNie sa fie personalizata. 3.3.4. Ascultarea nvinuitului sau inculpatului n prezenNa aparatorului n cursul urmaririi penale, aparatorul nvinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penalasi poate formula cereri si depune memo rii. Lipsa aparatorului nu mpiedica efectuarea actului de urmarire penala daca exista

dovada ca aparatorul a fost ncunostinNat de data si ora efectuarii actului.

Dreptul de asistenNa al nvinuitului sau inculpatului se refera n concret la posibilitatea participarii aparatorului la efectuarea urmatoarelor acte de urmarire penala: as cultarea parNii pe care o apara, cercetarila faNa locului, percheziNii si autopsii, prelungirea dur atei arestarii. Pentru participarea la efectuarea altor acte de urmarire penala, dreptul de a asista al aparatorului este dependent de ncuviinNarea data de organul de urmarire penala care trebuie sa aprecieze oportunitatea participarii sale. Participarea aparatorului din oficiu sau ales la cercetarea locului faptei, desi posibila, este mai puNin probabila, din cauza caracterului iniNial si de urgenNa al acestei activitaNi, la care se adauga mprejurarea ca, n majoritatea cazurilor, ea este efectuata nainte ca autorul sa fi fost identificat si, n consecinNa,sa existe nvinuit sau inculpat n cauza. Dreptul de a-si asista clientul nvinuit sau inculpat consta n dreptul de a acNiona n interesul acestuia, de a-1 sfatui, de a pleda pentru el si de a-i susNine cauza. Deci, dre ptul de a asista clientul se limiteaza la doua operaNiuni distincte, consultaNia juridica acordatasi pledoaria n cazul dedus judecaNii. Pe parcursul urmaririi penale, oferirea consultanNei juridice calificate presupu ne accesul la dosarul cauzei si contactul cu nvinuitul sau inculpatul, n privinNa accesului la nt reg materialul cauzei, n masura n care aparatorul a participat la efectuarea tuturor actelor de u rmarire penala la care este ndrituit, nu se vor ridica probleme dect n privinNa actelor la care organ ul de urmarire penala i-a interzis asistarea. Daca aparatorul nu a participat dect la asistarea nvinuitului sau inculpatului, ocazie cu care a putut deduce aspecte ale probatoriului administrat, momentul n care va ave a acces deplin la ntregul material administrat va fi cel al prezentarii materialului de urmarire pe nala cnd si nvinuitul sau inculpatul l va putea accesa. Aparatorul va avea acces la dosarul cauzei doar deodata

cu nvinuitul sau inculpatul pe care l asista, cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penalasi, apoi, permanen t la arhiva instanNei de judecata. Totusi, existnd dreptul de a formula cereri si de a depune memorii, aparatorul pe parcursul urmaririi penale poate solicita accesul la unul sau la anumite acte de urmarire penala, chiar nainte de prezentarea materialului, urmnd ca organul de urmarire penala sa aprecieze oportunitatea soluNionarii favorabile sau sa respinga motivat cererea. Ca alegere n aparare, nvinuitul sau inculpatul va putea opta la recunoasterea tota la a faptei, la o recunoastere parNiala, la nerecunoasterea nvinuirii care i se aduce sau la exercitarea dreptului de a nu face nicio declaraNie. In condiNiile n care, nainte de a fi ascu ltat, nvinuitului trebuie sa i se asigure posibilitatea pregatirii apararii, consideramca aceasta include si posibilitatea de a lua contact cu aparatorul din oficiu sau ales, n vederea stabilirii atitudin ii pe care o va avea cu privire la nvinuirea care i se aduce. Asistarea nvinuitului sau inculpatului la activitaNile de urmarire penala de catre aparatorul ales sau din oficiu, n afara de garanNia suplimentara ca activitatea s-a desfasurat n conformitate cu legea si cu respectarea regulilor de tactica criminalistica, poate conferi prin consiliere sio facilitate n desfasurarea acestor activitaNi, cu referire n special la ascultari. Concluzionnd, trebuie sa remarcam faptul ca asistarea aparatorului n activitaNile de urmarire penala constituie o realitate si, probabil, n timp, aceasta va fi din ce n ce mai consist enta.

4. PercheziNia, ridicarea de obiecte si de nscrisuri 4.1. NoNiunea, scopul, clasificarea si importanNa percheziNiei Prin stricta interpretare a art. 100 alin. (1) C.proc.pen., rezulta ca percheziNia se va efectua atunci cnd exista sau se presupune n mod ntemeiat ca ar exista un obiect sau nscris ce poate servi ca mijloc de probasica acesta s-ar afla n posesia unei persoane fizice sau juridice care, desi a fost invitata sa le prezinte sau sa le predea, tagaduieste deNinerea sau posesia acestuia ori refuza sa l predea la cererea organelor judiciare, precum si atunci cnd pentru descoperirea si strngerea probelor instanNa de judecata o dispune. PercheziNia consta n cautarea asupra persoanei, n locuinNa sau locul ei de munca, n autoturism ori n locurile deschise publicului, a obiectelor, valorilor si nscrisur ilor a caror existenNa ori deNinere este tagaduita, n vederea descoperirii si administrarii probelor nec esare soluNionarii juste a cauzelor penale. O alta definiNie stabileste ca percheziNia este un act procedural constnd n cautarea si ridicarea unor obiecte care conNin sau poarta urme ale unor infracNiuni, a corpurilor delicte, a nscrisurilor cunoscute sau necunoscute organului judiciar si care pot servi la af larea adevarului aceasta facnd parte din procedeele de investigaNie, din activitatea de strngere a mijloacelor de proba cunoscute si de descoperire a altor mijloace de proba. PercheziNia constituie un act de urmarire penala prin care se cautasi se ridica, din anumite locuri sau de la anumite persoane, obiectele care prezinta importanNa pentru descoperirea mprejurarilor infracNiunii sau pentru demascarea infractorului ori o activitate ta ctica desfasurata de organele judiciare n scopul descoperirii si ridicarii obiectelor, documentelor sau a diferitelor valori ce prezinta importanNa pentru cauza cercetata, precum si a descoperirii persoanelor care se ascund raspunderii penale". Vom concluziona ca percheziNia reprezinta o activitate de urmarire penalasi de tactica

criminalistica, constnd n cautarea n locuinNa sau asupra unei persoane, la locul ei de munca ori n locurile deschise publicului etc. a obiectelor, valorilor sau nscrisurilor a car or existenNa sau deNinere este tagaduita, n vederea descoperirii si administrarii probelor necesar e unei juste soluNionari a cauzelor penale. Ca activitate tactica, percheziNia reprezinta un mijloc eficient de descoperire a obiectelor, valorilor si nscrisurilor de mare importanNa n evidenNierea vinovaNiei infractorului, dar constituie, n acelasi timp, si o oarecare imixtiune n drepturile fundamentale, constituNionale , ale cetaNenilor (inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondenNei sau libertatea individua la), iar, uneori, o constrngere temporara a dreptului de folosinNa asupra unei cladiri sau terenuri. Aceste considerente impun organului judiciar ca, nainte de a lua decizia efectuarii perc heziNiei, acesta sa se afle n posesia a suficiente date cu privire la existenNa si caracteristicile o biectelor, valorilor sau nscrisurilor cautate, asupra personalitaNii persoanelor urmarite ori a celor care deNin bunurile vizate, a locurilor n care acestea pot fi ascunse, urmnd ca apoi sa stabileasca procedeele tactice de efectuare n concret a percheziNiei, mijloacele necesare, momentul propice efec tuarii, persoanele care vor participa etc, fara a pierde din vedere faptul ca ntreaga activitate sa se desfasoare n condiNiile si formele prevazute de lege. Desi din punct de vedere procesual penal se recunoaste existenNa a doua categorii de percheziNii (cea domiciliarasi cea corporala), privite nsa din prisma unor particularitaNi tactice, percheziNiile pot fi mparNite n mai multe categorii: -dupa natura locului n care se efectueaza, percheziNia se clasifica n percheziNia locurilor deschise si percheziNia locurilor nchise sau a spaNiilor locuite;

-n funcNie de numarul de persoane care urmeaza sa fie percheziNionate, ea poate fi individuala sau de grup, aceasta din urma fiind ntlnita n special la infracNiunile savrsite n participaNie; -dupa numarul percheziNiilor efectuate, pot exista percheziNii primare si percheziNii repetate, cele din urma fiind specifice situaNiilor n care rezultatul primei percheziNii a fost negativ, dar si n cazul percheziNiei locurilor deschise efectuata n condiNii meteorologice neprielnice; -avndu-se n vedere locul efectuarii percheziNiei, distingem percheziNia corporala, domiciliara, la locul de munca sau n locurile publice. AlNi autori considera ca percheziNiile pot fi clasificate si dupa alte criterii. -dupa temeiul legal, pot exista percheziNii efectuate n baza autorizaNiei emise de proc uror, percheziNii efectuate n baza consimNamntului scris al persoanei percheziNionate si percheziNii efectuate n caz de infracNiune flagranta (criteriu depasit); -n funcNie de timpul de efectuare a percheziNiei, se poate vorbi despre percheziN ii efectuate n timpul zilei si percheziNii efectuate n timpul nopNii (n cazul flagrantului si a c elei efectuate de catre procuror); -dupa calitatea persoanelor participante, putem delimita existenNa unor percheziNii la care participa numai organele de urmarire penala, dar si percheziNii la care alaturi de acestea vor lua parte si specialisti din diferite domenii necesari descoperirii unor anumite cat egorii de bunuri, valori sau nscrisuri; -dupa numarul persoanelor la care se efectueaza percheziNia, vom avea percheziNii efectuate la o singura persoana sau la mai multe persoane, n ultimul caz acestea putnd fi executate simultan. 3. ImportanNa percheziNiei Indiferent de felul ei, percheziNia trebuie sa se desfasoare n stricta conformitate cu dispoziNiile legale, restrngerea drepturilor si libertaNilor persoanei percheziNi onate facndu-se numai dacasi n masura n care situaNia o impune.

Clasificarea percheziNiilor are utilitate din punct de vedere practic prin exist enNa unor metode de cercetare diferite, specifice fiecareia. Literatura de specialitate remarca faptul ca importanNa percheziNiei este determinata de rolul sau decisiv uneori n soluNionarea cauzelor penale prin obNinerea de probe absolut necesare stabilirii faptelor sau mprejurarilor n care a fost savrsita o infracNiune, precum si a identificarii autorului. PercheziNia reprezinta o activitate cu pondere deosebita n instrumentarea cauzelor penale, n majoritatea dosarelor organele de urmarire penala recurgndu-se la aceasta activitate att pentru descoperirea de obiecte, nscrisuri sau valori necesare probarii activitaNii infra cNionale, ct si pentru dovedirea vinovaNiei faptuitorului. Totodata, percheziNia se prezinta ca o activitate deosebit de complexasi dificila, numarndu-se printre cele mai delicate ntreprinderi desfasurate de organele de urma rire penala, implicnd patrunderea n cele mai intime detalii ale vieNii personale si de familie, n dreptul de proprietate asupra imobilelor, terenurilor s.a., acNionndu-se asupra unor dreptur i si libertaNi fundamentale ale persoanei. In cadrul procesului penal, percheziNia constituie un procedeu auxiliar de desco perire si strngere a unor mijloace de proba n vederea atingerii scopului acestuia, pentru descoperirea altor mijloace de proba dect cele cautate, conservarea mijloacelor de proba descoperite cu prilejul desfasurarii percheziNiei, dar si a celor pe care persoanele n cauza le predau de bunavoie la cererea organelor judiciare.

4. 2. NoNiunea si importanNa ridicarii de obiecte si nscrisuri Ridicarea de obiecte si nscrisuri este activitatea prin intermediul careia organu l de urmarire penala sau instanNa de judecata asigura obiectele si documentele care pot servi ca mijloc de proba n procesul penal. Desi asemanatoare cu percheziNia, ridicarea de obiecte si nscrisuri este o instit uNie de sine statatoare si nu trebuie confundata cu aceasta, dar nici cu activitatea de cautare, relevare, fixare si ridicare a urmelor desfasurata cu ocazia cercetarii locului faptei. Fiind prevazuta n codul de procedura penala alaturi de percheziNie, cu care este adesea concomitentasi are acelasi obiectiv, constnd n cautarea de obiecte, nscrisuri sau valori, ridicarea de obiecte si nscrisu ri se deosebeste de prima prin urmatoarele: Scopul percheziNiei este acela de a se descoperi obiecte care poarta urmele infracNiunii, obiecte care au fost folosite sau destinate sa serveasca la savrsirea infracNiunii, de gasirea obiectelor rezultat al infracNiunii, descoperirea bunurilor, valorilor proprieta te a nvinuitului, inculpatului sau parNii civilmente responsabile care urmeaza a fi indisponibilizate pentru asigurarea recuperarii pagubelor materiale cauzate prin infracNiune, gasirea obiectelor pro curate cu ajutorul sumelor de bani sau a bunurilor nsusite prin aceasta, descoperirea unor bunuri de Ninute contrar legii, descoperirea nvinuiNilor sau inculpaNilor care se sustrag de la urmarirea penala sau judecata, ori a condamnaNilor evadaNi, precum sigasirea persoanelor disparute de la domici liu, a cadavrelor sau aparNilor din acestea. Scopul ridicarii de obiecte si nscrisuri este mult mai restrns n comparaNie cu cela l percheziNiei, referindu-se doar la obiectele si nscrisurile care au folosit ori a u fost destinate savrsirii infracNiunii, obiectele rezultat al acesteia, nscrisurile sau obiectele care poarta urmele faptei comise, precum si orice alte obiecte sau nscrisuri necesare pentru aflarea adevarului n cauza cercetata sau judecata. Activitatea de cautare a obiecte lor si nscrisurilor sau persoanelor pe timpul pe rcheziNiei nu

vizeaza ntotdeauna obiecte precis determinate al caror deNinator si loc de depozitare sun t cunoscute ca n cazul ridicarii de obiecte si nscrisuri. PercheziNia se refera la orice obiecte, cteodata necunoscute iniNial organului de urmarire penala, iar alteori care nu au nicio legatura cu cauza penala care se cerceteaza, pe cnd n cazul ridicarii de obiecte si nscrisuri, obiectul, persoana si, cteodata, locul sunt de la nceput cunoscute, si priveste strict obiecte, nscrisuri sau valori necesare cauzei concrete aflate n cercetare sau judecata. In raport cu ridicarea de obiecte sau nscrisuri care precede un act voluntar al c elui care preda bunul, valoarea sau nscrisul, percheziNia este un act evident de constrngere, care intervine n cazul negarii deNinerii bunului ori refuzului de a-l preda si care are aparenNa unei sancNiuni a respectivei negaNii ori a refuzului. Cercetarea locului faptei se deosebeste de ridicarea de obiecte si nscrisuri, pre cum si de percheziNie prin scopul pe care si le propune, adica cel de cunoastere nemijlocita a locului faptei, al descoperirii, fixarii si ridicarii urmelor create cu ocazia savrsirii infracNiuni i, precum si pentru ascultarea martorilor oculari, a victimelor sau chiar a faptuitorilor. Scopul ridicarii de obiecte si nscrisuri sau al percheziNiei se refera n primul rnd la obiecte, care pot fi si purtatoare de urme, pe cnd cel al cercetarii locului fapt ei este focalizat pe descoperirea si ridicarea urmelor, desi aceasta se poate face cu obiectul care o poarta ca procedeu de ridicare si nu ca Ninta a activitaNii. La ridicarea de obiecte si nscrisuri, n schimb, se cunoaste obiectul cautat, perso ana care l deNine si, cteodata, si locul unde este amplasat, pe cnd la percheziNie aceste re pere nu sunt ntotdeauna foarte precis determinate.

SituaNia existenNei sau inexistenNei urmelor n cazul cercetarii locului faptei es te, n general, total necunoscuta organului de urmarire penala, nsa scopul cercetarii este tocmai acela de cautare, studiere, fixare si ridicare a acestor urme. In privinNa ntinderii locului n care se afla obiectele care trebuie ridicate sau care constituie suprafaNa de cautare n cazul percheziNiei si cercetarii locului infracNiunii, cel e trei instituNii pot fi reprezentate prin trei cercuri concentrice, n care cercul central l reprezinta ridicarea de obiecte si nscrisuri, iar cel marginal cercetarea locului faptei, percheziNia aflndu-se la mi jlocul acestora. Astfel, daca n cazul ridicarii de obiecte si nscrisuri se cunoaste persoana si, uneori, locul n care se gaseste obiectul cautat, percheziNia, pentru realizarea scopului propus , se executa, n general, pe o suprafaNa mai mare, dar totusi determinata de folosinNa exclusiva a unei persoane. Limitele spaNiale ale locului savrsirii faptei sunt date de suprafaNa purtatoare a urmelor infracNiunii care, practic, nu este delimitata iniNial si poate sa varieze, de la caz la caz, ntre micasi imensa. Sub aspectul desfasurarii lor, activitatea de ridicare de obiecte si nscrisuri, p recum si cea de cercetare la faNa locului, pot fi executate si pe parcursul actelor premergat oare n vederea nceperii urmaririi penale, pe cnd percheziNia se va efectua numai dupa nceperea acesteia. Daca repetarea cercetarii la faNa locului constituie o excepNie, repetarea percheziNi ei si a ridicarii de obiecte si nscrisuri poate fi facuta pna la realizarea scopului lor. Att cercetarea la faNa locului, ct si percheziNia, din punctul de vedere al psihol ogiei organului judiciar, necesita un simN de observaNie bine dezvoltat, o mare putere de concentrare si stabilire a atenNiei, o intuiNie rapida, precum si o mare capacitate de analizasi sinteza. Examinarea minuNioasasi observarea atenta ntemeiata pe raNionamente riguroase reprezinta reguli de baza n desfasurarea acestor activitaNi. Observarea, ca proces psihic, nseamna mai mult dect a privi pur si simplu ceva, nseamna a

vedea si examina atent, a direcNiona atenNia spre o percepNie mai amplasi mai fi dela a obiectelor sau urmelor cautate. Aceste cerinNe sunt mult atenuate n cazul ridicarii de obiec te si nscrisuri care poate fi efectuata de catre un organ de cercetare penala care nu are astfel de aptitudini, iar factorii perturbatori specifici primelor activitaNi nu i influenNa rezultatul. Pe timpul efectuarii percheziNiei sau a cercetarii locului faptei, dar si a ridi carii de obiecte si nscrisuri, organul de urmarire penala trebuiesa adopte o anumita conduita tactica comuna tuturor actelor procesuale desfasurate, dar sisa respecte unele reguli destinate prevenirii oricarui incident care s-ar putea ivi pe parcursul desfasurarii activitaNilor sau unor obiecNii ul terioare. 4.3. Aspecte referitoare la pregatirea percheziNiei si a ridicarii de obiecte si nscrisuri Reusita percheziNiei implica luarea unor masuri de natura de a-i atribui un caracter organizat, descoperirea mijloacelor materiale de proba putnd fi realizata doar printr-o organizare atentasi o pregatire riguroasa a ntregii activitaNi. Lipsa de pregatire sau superficialitatea n efectuare pot avea consecinNedaunatoare pentru cauza: imposibilitatea efectuarii percheziNiei, nerealizarea obiectivelor propuse, pierderea unor mijloace materiale de proba necesare aflarii adevarului etc. Fiecare forma a percheziNiei va parcurge n desfasurarea ei trei etape principale, si anume: luarea masurilor preliminare, premergatoare percheziNiei, adica stabilirea obiectivelor percheziNiei, cunoasterea locului ce urmeaza a fi percheziNionat si a persoanelor care l utilizeaza, stabilirea momentului nceperii percheziNiei, stabilirea participanNilor la percheziNie, asig urarea mijloacelor tehnice necesare si a modalitaNilor de a patrunde n locuinNa percheziNionatului; o a doua etapa se refera la efectuareapropriu-zisa a percheziNiei, adica la repartizarea sarcinilor de cercetare si de

paza a obiectelor gasite sau a persoanelor cautate; a treia etapa, la examinareadetal iatasi fixarea rezultatelor obNinute n urma percheziNiei, n acest sens folosindu-se mijloacele cu noscute. Si ridicarea de obiecte si nscrisuri, pentru a avea o buna finalitate, necesita un minim de activitaNi pregatitoare, desi obiectele, nscrisurile sau valorile care i fac obiec tul sunt cunoscute. 2. Stabilirea obiectivelor Precizarea scopului percheziNiei n raport cu cauza cercetata presupune att o reprezentare exacta a rezultatului acesteia, ct si o cunoastere temeinica a tuturor datelor si materialelor cauzei. Determinarea cu precizie a scopului percheziNiei se face n funcNie de infracNiune a cercetata, fapt ce presupune ca organul judiciar are o reprezentare suficient de clara asupra naturii obiectivelor si nscrisurilor cautate, a oricarui produs al faptelor investigate sau a obiectelor folosite la savrsirea infracNiunii. Caracteristicile obiectelor cautate prin percheziNie determina natura locului n care pot fi ascunse, persoana percheziNionata fiind nevoita saNina seama de volumul obiectelor, de materialul din care acestea sunt fabricate, de posibila lor distrugere sub influenNa nociva a anumitor factori de mediu, precum si de caracteristicile lor de construcNie, unele obiecte putnd fi u sor descompuse n parNi componente si fiecare parte putnd fi apoi ascunsa separat sau asamblata sub forma altor obiecte. 4.3.1. Cunoasterea locului Cunoasterea exacta a locului n care urmeaza sa se desfasoare percheziNia, ndeosebi n cazul celei domiciliare, constituie o regula tactica de maxima importanNa, motiv pentru care trebuie respectata n orice mprejurare, cu att mai mult n cauzele complexe. Cunoasterea prealabila a locului n care urmeaza sa se efectueze percheziNia se refera n

general la dispunerea si destinaNia locului, la caracteristicile de construcNie sau topografice, la persoanele care locuiesc sau care au acces n spaNiul percheziNiei etc. De regula, se Nine seama daca locul percheziNiei este nchis sau deschis. InformaNii asemanatoare trebuie obNinute si atunci cnd ridicarea de obiecte sau ns crisuri sau percheziNia urmeaza a fi efectuate n sediile unor persoane juridice, agenNi economici, unitaNi comerciale sau de deservire si altele asemenea. In vederea obNinerii informaNiilor necesare cunoasterii locului percheziNionat, se va proceda cu maxima discreNie, evitndu-se alertarea persoanelor vizate, acestea putnd fi furnizate de organele locale ale administraNiei publice, de conducerea unitaNii sau de colegi i de serviciu ai persoanei percheziNionate, cunostinNele, prietenii sau chiar vecinii acesteia. 4.3.2. Cunoasterea persoanei Un alt aspect deosebit de important ce trebuie avut n vedere n cadrul pregatirii percheziNiei l constituie cunoasterea persoanei ce urmeaza a fi percheziNionata. Astfel, vor interesa datele n legatura cu personalitatea acesteia, gradul sau de cultura, profesia si funcNia exercitat a, viaNa sa de familie, raporturile sale cu vecinii, cu colegii de serviciu s.a., r elaNiile pe care le ntreNine cu diverse alte persoane, ndeosebi cu prietenii apropiaNi, pasiunile sau viciile acesteia, alte activitaNi pe care le desfasoara n calitate de amator. Vor interesa persoanele care locuiesc mpreuna cu cel percheziNionat, indiferent daca acestea sunt membrii de familie sau chiriasi, precum si ale rudelor sau prieteni lor cu care persoana percheziNionata ntreNine relaNii strnse si pe care le viziteaza mai des. ImportanNa acestor informaNii rezida n posibilitatea ca, n cazul efectuarii unei percheziNii la domiciliul persoanei, a ceasta sa se soldeze cu un esec, obiectele cautate fiind ascunse la domiciliul sau locuinNa r udelor sau prietenilor apropiaNi ai persoanei percheziNionate.

InformaNiile necesare unei bune cunoasteri a persoanei percheziNionate pot fi ob Ninute de la autoritaNile publice, de la conducerea unitaNii n care si desfasoara activitatea sau de la colegii sai de serviciu, de la cunostinNe, prieteni, vecini. 4.3.3. Stabilirea momentului Necesitatea identificarii momentului propice efectuarii percheziNiei este impusa de considerente de ordin tactic si vizeaza asigurarea finalitaNii urmarite prin realizarea acestei activitaNi. Determinarea momentului optim de efectuare a percheziNiei are o semn ificaNie deosebita pentru reusita percheziNiei care, prin specificul sau, constituie un act cu cara cter inopinat, ce trebuie efectuat cu maxima operativitate. Posibilitatea continuarii percheziNiei dupa orele 20.00 este lasata la aprecierea organului de cercetare penala care a nceput efectuarea acesteia, tocmai pentru a nu compromite realizarea scopului urmarit. In ceea ce priveste planificarea n timp a percheziNiei, vor fi avuNi n vedere anum iNi factori: pericolul dispariNiei obiectelor, nscrisurilor sau valorilor, deci necesitatea ur genNei si asigurarea caracterului inopinat conferit activitaNii; momentul n care se patrunde mai usor la locul percheziNiei si condiNiile cele mai bune de gasire a obiectelor cautate; intenNi ile cunoscute sau cel puNin presupuse ale celui percheziNionat etc. Exista situaNii care impun urgenNa efectuarii percheziNiei cnd prin aceasta se obNine mijlocul principal de proba, n special la infracNiuni cum sunt cele de specula, l uare sau dare de mita etc. Uneori nsa, din perspectiva investigaNiei criminalistice, n scop tactic, perc heziNia trebuie amnata, desi se deNin date sigure cu privire la persoana sau locul n care au fost ascunse obiectele, deoarece, prin natura mprejurarilor existente, descoperirea lor ar fi dificila sau ar implica un anumit grad de risc privind reusita percheziNiei, alarmndu-1 pe infractor sifacnd astfel ca o repetare eventuala a percheziNiei sa poata fi facuta n condiNii mult mai grele, infractorul avnd timp sa-si ia toate masurile de precauNie pe care le crede necesare Sunt cazuri cnd precizarea timpului efectuarii percheziNiei presupune nu numai al egerea celui mai potrivit moment, ci si sincronizarea operaNiilor de percheziNionare. E

ste cazul percheziNiilor simultane, efectuate concomitent n locuri diferite si al percheziN iilor n grup, asupra bunurilor persoanelor implicate n aceeasi cauza. In aceste situaNii, reusita acNi unii implica sincronizarea operaNiilor de cautare a obiectelor, adica efectuarea percheziNiei n acelasi timp, n diferite locuri si la toate persoanele, indiferent daca percheziNia are loc n aceeasi localitate sau n localitaNi diferite, tocmai pentru a nlatura riscurile legate de posibilitatea de a se ncunostinNa unii pe alNii, periclitnd astfel atingerea obiectivelor percheziNiei. Timpul efectuarii percheziNiei presupune si alegerea celei mai potrivite ore pen tru realizarea acestei activitaNi. Zorii zilei ofera condiNii optime pentru patrunderea fara dificultate la locul percheziNionat si condiNiide cautare si descoperire a obiectelor folosind lumina naturala, dar recomandarea nu este general valabila. Alegerea momentului propice percheziNiei se va face n funcNie de particularitaNil e fiecarui caz n parte, de necesitatea efectuarii ei n mod inopinat, ct mai operativ si n condi Nii de natura sa asigure descoperirea obiectelor sau mijloacelor materiale de proba pe care organul de urmarire penala se asteapta sa le descopere. 4.3.4. Formarea echipei ComponenNa echipei care va efectua percheziNie va fi determinata de o seama de factori, cum sunt: natura si ntinderea locurilor percheziNionate, natura obiectelor cautat e, gradul de

dificultate implicat de descoperirea acestora, datele ce caracterizeaza personalitatea celui ce urmeaza a fi percheziNionat etc. Aceste, persoane sunt: organul de urmarire penala care efectueaza percheziNia, reprezentat de un numar de lucratori ai poliNiei sau procuraturii; martorii asistenNi la des fasurarea percheziNiei; persoana la care se efectueaza percheziNia sau, atunci cnd este reNinuta sau arestata, un reprezentant, un membru de familie sau un vecin al acesteia, cu capacitate de exerciNiu [art. 104 alin. (2) C.proc.pen.]; specialisti din diferite ramuri tehnice, daca prezenNa loc este socotita indispensabila; precum si personalul ajutator, format, de obicei, din cadre ale poliNiei, menit sa caute obiectele sau sa asigure paza. Din categoria organelor care participa la efectuarea percheziNiei fac parte procurorul si organele de cercetare penala, primul urmnd sa coordoneze toate operaNiile legate de ndeplinirea acestei activitaNi, alaturi de un numar suficient de poliNisti care vor particip a fie la activitatea propriuzisa de cautare, fie la asigurarea pazei locului percheziNionat. PrezenNa unor specialisti la efectuarea percheziNiei s-a dovedit adeseori necesa ra, datorita faptului ca un constructor, tmplar, zugrav, instalator-sanitar etc. este mai n masura sa sesizeze orice modificare adusa n vederea amenajarii unor ascunzatori n ziduri, parchet, mobila, tocuri de usi sau ferestre, ntre Nevile de instalaNii sau n alte asemenea locuri. Potrivit prevederilor art. 104 alin. (3) C.proc.pen., percheziNia se efectueaza numai n prezenNa unor martori asistenNi, selecNionaNi dintre persoanele majore cu capaci tate de exerciNiu si care nu au nicio legatura cu cei implicaNi n savrsirea infracNiunii si nici un anume interes n cauza. In acest sens, se considera a fi contraindicat a se proceda la alegerea martorilor asistenNi din rndul persoanelor care se afla ntmplator la faNa locului, mai ales ca acestea pot fi chiar complici la savrsirea infracNiunii, tactica criminalistica recomandnd ca alegerea si verificarea ndeplinirii condiNiilor legale cerute calitaNii de martor asistent sa se faca nainte de intrarea echipei la locul

percheziNiei, n felul acesta evitndu-se irosirea timpului sau apariNia unor incide nte nedorite. Aceeasi rezerva este bine sa fie avuta n vedere si n cazul alegerii martorilor asistenNi din rndul vecinilor care, desi aparent dezinteresaNi n cauza, pot avea simpatie faNa de persoana percheziNionata. Martorii asistenNi la percheziNie vor fi alesi dintre persoanele majore, neinter esate n cauza si care nu fac parte din personalul organului de urmarire penala care efectueaza percheziNia. Organul de urmarire penala care conduce percheziNia are ndatorirea de a explica martorilor asistenNi care le sunt drepturile. n acest sens, martorii asistenNi au dreptul de a fi prezenNi la toate acNiunile percheziNiei, de a cunoaste toate obiectele descoperite si ridicate, p utnd cere sa se noteze n procesul-verbal propriile observaNii, totodata fiind obligaNisa asiste pe ntreaga perioada de efectuare a percheziNiei sisa semneze procesul-verbal ntocmit de catre organul de urmarire penala cu ocazia efectuarii percheziNiei. Martorul asistent nu va lua parte n mod direct la acNiunile de cautare desfasurat e, tocmai pentru a-si putea pastra obiectivitatea asupra observaNiilor, precum si o viziun e de ansamblu asupra desfasurarii percheziNiei. De regula, la efectuarea percheziNiei ia parte si persoana la care se efectueaza percheziNia, chiar daca este reNinuta sau arestata. Daca acest lucru nu este posibil, percheziNia domiciliara se va efectua numai n prezenNa unui reprezentant sau membru al familiei acesteia, iar d aca nici cel din urma nu este prezent, se va recurge la asistenNa unui vecin sau o alta persoana majora cu capacitate de exerciNiu sifara vreun interes n cauza [art. 104 alin. (4) C.proc.pen]. La efectuarea percheziNiei poate participa si aparatorul ales de nvinuit sau inculpat. Totodata, Ninnd seama de faptul ca lipsa aparatorului nu mpiedica

efectuarea percheziNiei, organul de urmarire penala trebuie sa fie n masura sa probeze ca acesta a fost ncunostinNat despre data si ora efectuarii actului, dovada ndeplinirii acestei cerinNe legale rezultnd din citaNie, procesverbal etc.

Persoana careia i se face percheziNia domiciliara sau reprezentantul ei au dreptul sa asiste la efectuarea percheziNiei, pentru a-si asigura respectarea deplina a tuturor drepturilor lor procesuale.Uneori, din considerente de ordin tactic, este posibil ca o parte din rezultatele percheziNiei sa nu-i fie aduse la cunostinNa de ndata, pentru ca astfel sa se asigure o mai buna desfasurare a cercetarilor. 4. 4. Reguli, tactice de efectuare a percheziNiei 4.4.1. Deplasarea sipatrunderea echipei la locul percheziNiei Deplasarea echipei la locul de efectuare a percheziNiei se va pregati cu multa atenNie, avndu-se n vedere asigurarea caracterului de surpriza al acNiunii, justificat prin cerinNadea nu i se da timp persoanei percheziNionate sa nlature obiectele sau nscrisurile vizate de catre organul judiciar ori sa dispara de la domiciliu. Cnd deplasarea echipei s-a facut cu un autovehicul, n localitaNile mai mari, este recomandabil ca parcarea masinii sa se faca la o distanNa mai mare faNa de intrarea n imobil, prezenNa autoturismului n faNa imobilului n care se va desfasura percheziNia putnd alerta persoana vizata. n localitaNilor mici, din aceleasi considerente, autoturismul va fi oprit n faNa sediilor administraNiei de stat, a unor ntreprinderi, firme sau magazine etc, n fu ncNie de distanNa pna la locul efectuarii percheziNiei. Pentru percheziNiile care se efectueaza n blocurile cu mai multe etaje, se recomanda ca liftul sa fie oprit cu un etaj mai sus sau mai jos de palierul la care este amplasat apart amentul vizat, preferabil fiind ca o parte a echipei sa urce pe scari, dar fara ca astfel sa se formeze un grup compact. In eventualitatea n care se remarca existenNa unor cini de paza, nainte de intrarea echipei, trebuie gasita o modalitate potrivita de linistire a acestora, prin invitarea, n acest scop, a unui vecin sau a unei persoane care i cunoaste, folosind un pretext oarecare, rec omandabil fiind ca

la poarta sa se prezinte doar o singura persoana din echipa de percheziNie. Inainte de patrunderea echipei la locul percheziNionat vor fi luate masuri neces are de paza a tuturor cailor de acces n imobil, la nevoie folosindu-se schiNa topografica, nlatu rnd astfel orice posibilitate de parasire a locului percheziNiei de catre persoana vizata. Patrunderea n domiciliul de percheziNionat reprezinta nceputul percheziNiei domiciliare, aceasta realizndu-se prin folosirea oricarei mprejurari favorabile menite sa previna acNiunile percheziNionatului, n sensul degradarii sau chiar distrugerii totale a obiectelor cautate, spre exemplu, momentul iesirii sau intrarii unui membru a familiei ori a altor persoa ne a caror prezenNa nu este de natura a trezi suspiciuni. Intrarea la locul percheziNiei se va face potrivit particularitaNilor fiecarui c az n parte. De obicei, se suna sau se bate la usa, iar membrii echipei se vor aseza ntr-un mod n care, prin vizor , sa nu poata fi observata dect o singura persoana. In cazul n care usa nu va fi deschisa, se va proceda n consecinNa: daca n locuinNa nu este sesizat nici un zgomot, se vor cere informaNii de la vecinii cei mai apropiaNi, organul de urmarire penala avnd posibilitatea sa procedeze fie la sigilarea usilor, fie la patrunderea forNata' n imobil si la efectuarea percheziN iei n prezenNa unui vecin, a administratorului de bloc sau a unui delegat al autoritaNii publice loc ale. Pentru a se evita apariNia unei asemenea situaNii, n funcNie de programul de activitate a celui per cheziNionat, se va alege cel mai potrivit moment pentru patrunderea fara complicaNii n locul n care urmeaza sa se efectueze percheziNia. Cnd persoana percheziNionata este reNinuta, aceasta va fi adusa la locul percheziNiei de catre echipa de percheziNie.In situaNia n care se constata ca n locuinNa exista totusi cineva, dar

refuza sa permita intrarea echipei de percheziNie n imobil, forNarea usii se va face numai dupa ce,

n prealabil, s-a atras atenNia asupra luarii acestei masuri si s-a facut prezenta rea calitaNii si numelui organului care efectueaza percheziNia. Uneori, cel aflat n locuinNa nu deschide imediat din diferite motive, care nsa nu presupun rea-credinNa cum sunt: dorinNa de a se mbraca adecvat sau de a verifica temeinic calitatea organelor judiciare s.a., dupa cum pot exista si situaNii n care ntrzierea se datoreaza ncercarii persoanei de a se debarasa de obiectele cautate pe care le deNine, de a le ascun de sau chiar de a parasi domiciliul. Patrunderea forNata constituie o excepNie, fiind considerata legitima , iar a nu permite deschiderea forNata nseamna zadarnicia efectuarii actului procedural. Atunci cnd din datele existente la dosar sau din informaNiile adunate n vederea pr egatirii percheziNiei rezulta ca persoana percheziNionata face parte din categoria indivizilor periculosi sau recidivisti, se va proceda la patrunderea forNata,fara ntrziere, ori de cte ori exista indicii ca aceasta tergiverseaza prea mult deschiderea usii. 4.4.2. Primele masuri luate la locul percheziNiei Dupa patrunderea n locul percheziNiei, conducatorul echipei se va legitima si va preze nta autorizaNia eliberata de magistrat. nainte de nceperea percheziNiei propriu-zise, se impune luarea unor masuri cu caracter preliminar dupa cum urmeaza: -inspectarea rapida a locuita ce urmeaza a fi percheziNionat, ndeosebi a WC-urilor, sobelor, masinilor de gatit, tuburilor de aruncat gunoiul si, n general, a oricarei instal aNii sau aparaturi ce ar putea fi folosita n vederea distrugerii rapide a obiectelor sau nscrisurilor cautate. Totodata, se v a preveni orice ncercare de semnalizare sau comunicare cu exteriorul prin mijloacel e de comunicare obisnuite (telefon, fax, pager s.a.) sau prin manevre de genul mutarii unor glas tre de flori din/n geam sau balcon, tragerea storurilor sau jaluzelelor pna la o anumita

nalNime, aranjarea perdelelor ntr-o poziNie dinainte stabilita etc; -prevenirea oricarei acNiuni violente ndreptata mpotriva organului de urmarire penala sau a celorlalte persoane. Din momentul nceperii percheziNiei si pe ntreaga durata a desfasurarii sale, organul de urmarire penala trebuie sa fie pregatit pentru a neutraliza orice acNiune violenta venita din partea persoanei percheziNionate sau a altei persoane aflate la locul perche ziNiei. Totodata, aceste masuri sunt menite sa previna orice eventuala ncercare de sinucidere, incident posibil mai ales n cazul descoperirii unor obiecte care probeaza indubitabila participare a persoanei percheziNionate la savrsirea unei infracNiuni; -dispunerea tuturor persoanelor gasite la locul percheziNiei ntr-o singura ncapere sau ntr-un spaNiu limitat, excepNie facnd numai prescolarii, bolnavii sau alte persoane afla te n imposibilitatea de a se deplasa, parasirea acestui spaNiu neputnd fi facuta dect cu ncuviinNarea organului de urmarire penala nsarcinat cu supravegherea acestora. Persoanele aflate sau sosite la locul supus percheziNiei domiciliare ulterior nceperii percheziNiei vor fi legiti mate, cerndu-li-se apoi date cu privire la calitatea si scopul vizitei lor. Sunt exceptate de la ac easta masura persoanele venite n interes de serviciu, carora li se interzice sa ia contract direct cu oricare dintre persoanele aflate la locul percheziNiei; -studierea atentasi familiarizarea echipei cu locul ce urmeaza a fi percheziNionat, n vederea cunoasterii exacte a topografiei si caracteristicilor sale, prilej cu care se ve rificasi datele iniNiale deNinute de organul de urmarire penala. De regula, persoanei percheziNionate i s e vor cere informaNii referitoare la destinaNia fiecarei ncaperi, persoanele care o folosesc, mobilieru l, aparatele sau instalaNiile existente, bunurile depozitate etc. ExplicaNiile vor fi solicitate cu att mai exacte si detaliate cu ct exista mai multe ncaperi sau dependinNe folosite n comun de mai multe persoane. Dupa recunoasterea locului percheziNionat si pna la verificarea lui efectiva, ncaperile vor fi

ncuiate, procednd n acelasi fel si cu mobilierul prevazut cu ncuietori, cheile fiind pastrate de organul judiciar, pna la terminarea percheziNiei; -imediat dupa luarea masurilor premergatoare, pe baza datelor obNinute de organul judiciar, ntregite cu constatarile deprinse n urma examinarii nemijlocite a locului care urm eaza a fi percheziNionat, va fi stabilita metodologia de lucru, fiecarui membru al echipei revenindu-i atribuNii bine determinate. 4.4.3. Desfasurarea percheziNiei Indiferent de particularitaNile locului percheziNionat sau de natura obiectelor cautate, percheziNiilor le sunt comune cteva elemente, cteva reguli cu caracter tactic. Din tre acestea, ne vom referi doar la regulile de baza ale percheziNiei domiciliare, reguli ce pot fi adaptate si celei corporale. PercheziNia se efectueaza cu minuNiozitate, ntinderea si profunzimea cercetarii fiind dependente de natura obiectelor care trebuie descoperite. PercheziNia se desfasoara metodic, sistematic, fapt ce presupune cercetarea detaliata a fiecarei ncaperi, a oricarei piese de mobilier, instalaNii sanitare sau obiecte c asnice care ar putea servi ca ascunzatoare potrivit particularitaNilor fizico-chimice ale obiectelor cautate. Comportamentul persoanei percheziNionate va fi permanent observat.Observarea va fi facuta, de regula, de catre organul de urmarire penala care conduce percheziNia, iar n cazul n care se constata accentuarea tensiunii emoNionale (n momentul examinarii unei ncaperi, a unui anumi t obiect etc.) sau o anumita deconectare (survenita dupa trecerea echipei de un anumit spaNiu), se va insista n cercetarea locurilor respective. PercheziNia trebuie efectuata n stricta conformitate cu prevederile legii. Magistratul sau poliNistul va impune o atmosfera de calm, de obiectivitate, dirijnd cu competenNa activitatea membrilor echipei, pentru evitarea unor atitudini necorespunzatoare, operaNii abuzive, n sensul intimidarii persoanelor percheziNionate, distrugerii s au degradarii unor

obiecte etc. Se va manifesta o grija deosebita pentru ca percheziNia sa decurga normal, fara deranjarea vecinilor sau, n ipoteza n care se desfasoara la locul de munca,fara perturbarea activitaNii. Regulile tactice cu respectarea carora trebuie efectuata percheziNia depind de o seama de factori, ntre care amintim: natura faptei n legatura cu care se realizeaza aceasta activitate, particularitaNile locului ce urmeaza a fi cercetat, natura obiectelor a caror gasire se urmareste, informaNiile deNinute de organul judiciar n legatura cu obiectele cautate s.a. Cnd organul judiciar deNine informaNii verificate cu privire la natura obiectelor si persoana care le deNine, dar nu se cunoaste cu exactitate locul unde au fost ascunse, mai nainte de a se proceda la operaNia de cautare propriu-zisa, celui percheziNionat i se va cere s a predea obiectelor cautate. Atunci cnd informaNiile n posesia carora se afla organul judiciar sunt vagi, se va proceda la efectuarea unei percheziNii minuNioase, pentru descoperirea ascunzatorilor, n funcNie de particularitaNile locului cercetat si se vor folosi cele mai adecvate metode si mijloace de investigare cercetare amanunNita a locului. 4. 5. Fixarea rezultatelor percheziNiei si a ridicarii de obiecte si nscrisuri Conform art. 108 C.proc.pen., despre modul de efectuare a percheziNiei si rezult atele sale se ntocmeste un proces-verbal. Alaturi de procesul-verbal, ca mijloace auxiliare de fixare a rezultatelor percheziNiei, se mai folosesc: fotografierea, nregistrarea video-mag netica, filmare si, atunci cnd este cazul, schiNe sau desene ale locului percheziNionat.

Procesul-verbal constituie principalul mijloc de consemnare a modului n care s-a desfasurat percheziNia, precum si a rezultatelor la care s-a ajuns, fiind ntocmit de catre organul judiciar aflat la locul percheziNiei, imediat dupa terminarea acestei activitaNi. Procesul-verbal de percheziNie va cuprinde: o parte introductiva care conNine urmatoarele menNiuni: data si locul ncheierii sale, calitatea si organul judiciar din care fa ce parte cel care efectueaza percheziNia, datele de identificare ale celui percheziNionat, menNinndu-se daca a fost prezent sau reprezentat la percheziNie, precum si datele de identificare ale per soanelor aflate la locul efectuarii percheziNiei sau sosite dupa nceperea acesteia, alaturi de cele ale martorilor asistenNi. Partea descriptiva a procesului-verbal va cuprinde: o descriere amanunNita a tuturor activitaNilor ntreprinse, mijloacele tehnice utilizate, numele, prenumele si cali tatea persoanei care a desfasurat fiecare activitate n parte, descrierea urmelor gasite, practic, desc rierea cercetarii locului faptei. Se va face apoi menNiune cu privire la locul supus percheziNiei, timpul si condi Niile n care au fost descoperite obiectele. Se vor descrie, n ordinea desfasurarii lor, toate operaNiunile ntreprinse de echipa n vederea descoperirii obiectelor cautate, iar n cazul gasirii acestora, ele vor fi descrise amanunNit, insistndu-se si asupra ascunzatorilor. Obiectele si urmele descoperite vor fi descrise sub raportul tuturor nsusirilor c are le individualizeaza: forma, dimensiuni, culoare, felul producNiei, natura materialu lui din care sunt alcatuite, elemente ce indica modul de fabricare si urmele de uzura provenite din ntrebuinNare etc., fara nsa a se face vreo observaNie privind valoarea acestora. Daca descrierea exacta nu poate fi facuta, pe respectivul obiect se va lipi un bilet, purtnd semnaturile componenNilor echipei, ale persoanei percheziNionate si ale martoril or asistenNi. In cadrul procesului-verbal se consemneaza situaNiile n care, n cursul efectuarii percheziNiei, au fost forNate anumite obiecte ori s-au spart ncuietori, usi, zidu ri etc., motivnd necesitatea efectuarii acestora.

Finalul procesului-verbal va cuprinde menNiuni cu privire la ora de ncepere si de terminare a percheziNiei, obiectele ridicate, menNionndu-se si acele obiecte care, din dife rite motive, au fost lasate n pastrarea persoanei percheziNionate sau a unui custode, n urma aplicarii sechestrului [art. 108 alin. (3) C.proc.pen.].Tot aici pot fi menNionate si eventualele obiecNii al e persoanelor n prezenNacarora s-a desfasurat percheziNia, ale martorilor asistenNi si ale perso anei percheziNionate, cu privire la modul de efectuare a percheziNiei sau la conNinutul procesului-ver bal ncheiat, se precizeaza daca anumite mprejurari legate de efectuarea percheziNiei au fost fixate cu ajutorul fotografiei, filmului, nregistrarii video-magnetice.. Procesul-verbal se va ncheia n doua sau mai multe exemplare, dupa caz, si va fi semnat pe fiecare paginasi la sfrsit decatre toNi cei care au participat la desfasurarea pe rcheziNiei: organul de cercetare penala, martori asistenNi, persoana percheziNionatasi eventualele pers oane aflate ntmplator acolo sau sosite pe parcursul percheziNiei. O copie a procesului-verbal va fi nmnata persoanei percheziNionate, reprezentantului acestuia ori unui membru al familiei sale ori, n lipsa acestora, celor cu care lo cuieste sau este vecin, iar, cnd este cazul, custodelui.In cazul n care persoana percheziNionata refuza sau nu poate sa semneze, se va face menNiunea despre aceasta, aratndu-se motivaNia susNinuta de persoana n cauza.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

AioniNoaie Constantin, Sandu Ion (coordonatori), Tratat de tactica criminalistica, ediNia a II-a revazutasi completata, Ministerul de Interne, Editura Carpati Craiova, 1994. AioniNoaie, Constantin, Tactica criminalistica, M.I., Bucuresti, 1989 Argesanu, Ion, Criminalistica si medicina legala n slujba justiNiei, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996 Basarab Matei, Criminalistica, Litografia UniversitaNii Babes-Bolyai", Cluj, 1969

Badulescu, P., Cauzele tehnice ale incendiilor si prevenirea lor, Editura Tehnic a, Bucuresti, 1971 Bogdan, Tiberiu, Curs de psihologie judiciara, Editura Didacticasi Pedagogica, B ucuresti, 1957 Bogdan, Tiberiu, Probleme de psihologie judiciara, Editura StiinNifica, Bucurest i, 1973 Bogdan, Tiberiu si col., Comportamentul uman n procesul judiciar, M.I., Bucuresti ,1983 Catuna, Nelu, Criminalistica, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2008 Ciopraga, Aurel, Criminalistica Tratat de tactica, Editura Gama, Iasi, 1996

Ciopraga, Aurel, IacobuNa, Ioan, Criminalistica, Editura Junimea, Iasi, 2001 Ceacanica, D., Sntea, Ion, Aspecte privind diferenNierea omorului de sinucidere s i morNi accidentale, M.I., Bucuresti, 1975 Crjan, Mihai Chiper, Criminalistica. Traditie si modernism, Ed. Curtea Veche, Buc uresti, 2009 Dumitrescu,C., Limite si posibilitaNi n expertiza criminalistica a accidentelor de circulaNie, n Probleme de criminalisticasi criminologie, nr. 3-4/1988, p. 114 Ionescu, Florin, Criminalistica, Ed. Universitara, Bucuresti, 2008 Ionescu, Petre, Unele aspecte psiho fiziologice ale producerii accidentelor de m unca, n Probleme de medicina judiciarasi de criminalistica, vol. III, Editura Medicala, Bucuresti, p.103 Hinojsa, Antonio, Sinteza interogatoriului poliNienesc, n Culegere de materiale

documentare neral,

probleme de criminalisticasi de criminologie, nr.1/1981, Parchetul Ge

Lungu, Stefan, Constantin, Ion, Examinarea urmelor lasate de benzile de rulare, n Tratat practic de Criminalistica, vol. III, Bucuresti, 1989 Lungan, Stefan, Examinarea urmelor lasate de arma pe glonN, n Tratat practic de criminalistica, vol. III, IGM, Bucuresti, 1980 Macelaru, V. si col., n Tratat practic de criminalistica, vol. III, Bucuresti, 19 80 Mihuleac, Emil, Expertiza judiciara, Editura StiinNifica, Bucuresti, 1971 Mircea, Ion, mprejurari controversate de la locul savrsirii unor infracNiuni de fu rt, n Studia universitas Babes-Bolyai, nr. 2, 1987, p. 79 Mircea, Ion, Criminalistica, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998 Mircea, Ion, Criminalistica, Editura Chemarea, Iasi, 1992 Nastase, Ovidiu, Aspecte teoretice si practice privind cercetarea infracNiunilor de omor, n Probleme de Criminalisticasi criminologie, nr. 2/1992, p. 36 N. Nistor, M. Stoleru, Expertiza tehnica a accidentelor de circulaNie, Editura Militara, Bucuresti, 1987 Pasescu, Ghe., Constantin, Ion, Secretele amprentelor papilare, Editura NaNional , Bucuresti, 1996

RiscuNia, Cantemir, Reconstituirea fizionomiei dupa craniu, n Tratat practic de criminalistica, vol. II, Bucuresti, 1978 Rosca, Alexandru Metodologie si tehnici experimentale n psihologie, Ed. StiinNifi ca, Bucuresti Sandu, Dumitru, Falsul n acte, Editura Dacia, Cluj, 1977 Scripcaru, Gh., Terbancea, M., Patologie medico-legala, ediNia a II-a, Editura D idactica, Bucuresti, 1983 Stoica, Vladimir, Cercetarea evenimentelor deosebite (incendii si explozii) n Pro bleme de criminalisticasi criminologie, nr. 3-4/1985 Stancu, Emilian, Tratat de Criminalistica, Ed.Universul Juridic, Bucuresti, 2007 Stancu, Emilian, Tactica si metodologia criminalistica, vol. II, Editura Actami, Bucuresti, 1995 Stancu Emilian, Investigarea stiinNifica a infracNiunilor, vol. I si II, Bucuresti, 1988. Stancu Emilian, Criminalistica -stiinNa investigaNiei infracNiunilor, vol. I, Ed itura Tempus" S.R.L., Bucuresti, 1992. Suciu, Camil, Criminalistica, Bucuresti, 1972 Vasiliniuc, I., Macelaru V., Expertiza urmelor lasate de picioare, n Tratat pract ic de Criminalistica, vol. II, IGM, Bucuresti, 1976 Vicol, Ion, Examinarea urmelor formate prin lovire, n Tratat practic de criminali stica, vol. III, IGM, Bucuresti, 1980 Revista de criminologie, de criminalistica si penologie Revista romana de criminalistica

CUPRINS Capitolul I :Tehnica criminalistica............................................. .................................................2 1.NoNiuni introductive ......................................................... .......................................................2 1.1. DefiniNia criminalisticii.................................................. ..................................................2 1.2. Structura criminalisticii ................................................. ..................................................3 1.3. Criminalistica -stiinNa de sine statatoare ............................................................. .............3 1.4. Legatura criminalisticii cu alte stiinNe .................................. ............................................4 2. Identificarea criminalistica ................................................................................ .....................5 2.1. Definitie si clasificare................................................... ...................................................5 2.2. Etapele identificarii ..................................................... ....................................................5 3. Studiul urmelor ............................................................. .........................................................6 3.1. Clasificarea urmelor ...................................................... ..................................................6 3.2. Urmele de mini ............................................................. .................................................8 3.2.1. Clasificare ............................................................. ...................................................8 3.2.2. Fixarea si ridicarea urmelor de mini ..................................... ...................................8 3.2.3. Topografia si detaliile desenului papilar................................

....................................8 3.2.4. Clasificarea desenului papilar .......................................... .........................................9 3.2.5. Sisteme automate de identificare a amprentelor si a urmelor digitale..... ....................9 3.3. Urmele de picioare ........................................................ ..................................................9 3.4.Urmele instrumentelor de spargere .......................................... .......................................10 3.5. Urmele de incendii ........................................................ ................................................11 3.6. Urmele biologice de natura umana........................................................................... ......12 3.6.1.Urmele de snge ............................................................ ..........................................12 3. 6. 2. Urmele de saliva ................................................................................ ...................13 3.6.3.Urmele de natura piloasa ................................................................................ .........13 3.7. Urme create de vehicule cu tracNiune mecanica ..............................................................15 3.8. Urmele create prin folosirea armelor de foc ............................... ....................................15 Capitolul II : Tactica criminalistica ................................................................................ ..........18 1. Constatarea tehnico-stiinNificasi expertiza.................................. ..........................................18 1.1.GeneralitaNi privind constatarea tehnico-stiinNificasi expertiza............ ............................18 1. 2. Dispunerea constatarilor tehnico-stiinNifice si expertizelor ............. ...............................18 1. 3. Aprecierea concluziilor specialistului ................................... ........................................19

2. Cercetarea la faNa locului................................................... ...................................................20 2.1. GeneralitaNi privind cercetarea la faNa locului............................ ...................................20 2.2. Pregatirea cercetarii la faNa locului...................................... ...........................................21 2.2.1. Pregatirea la sediul organului judiciar ................................. ....................................21 2.2.2. Masuri pregatitoare luate la faNa locului ............................... ...................................22 2.3. Reguli privind activitaNile de cercetare la fata locului................... ..................................22 2.4. Redactarea procesului-verbal............................................... ..........................................23 3. Ascultarea persoanelor ...................................................... ...................................................23 3.1. Ascultarea persoanei vatamate.............................................. .........................................23 3.1.1. GeneralitaNi privind ascultarea persoanelor.............................. ................................23 1.2. Pregatirea ascultarii ..................................................... ..............................................25 1.3 Ascultarea primara.......................................................... ............................................27 3.1.4. Ascultarea n afara sediului organului de urmarire penala .......................................32 3.1.5. Folosirea tehnicii poligraf ............................................. ..........................................33 3.1.6. Ascultarea repetata...................................................... ............................................34

3.1.7. Fixarea declaraNiilor parNii vatamate ................................... .....................................35 3. 2. Ascultarea martorilor..................................................... ...............................................36

3.2.1. Cadrul general al ascultarii martorilor.................................. ...................................36 3.2.2. Elemente de psihologia marturiei......................................... ...................................39 3.2.3. Desfasurarea ascultarii.................................................. ..........................................40 3.3 Ascultarea nvinuitului sau inculpatului...................................... ....................................41 3.3.1. ImportanNa declaraNiei nvinuitului sau inculpatului si valoarea ei n proces ul penal 41 3.3.2. Pregatirea ascultarii nvinuitului sau inculpatului ....................... .............................43 3.3.3. Efectuarea ascultarii.................................................... ............................................43 3.3.4. Ascultarea nvinuitului sau inculpatului n prezenNa aparatorului............ .................46 4. PercheziNia, ridicarea de obiecte si de nscrisuri ............................ ........................................48 4.1. NoNiunea, scopul, clasificarea si importanNa percheziNiei ................. ...............................48 4. 2. NoNiunea si importanNa ridicarii de obiecte si nscrisuri................... ..............................50 4.3. Aspecte referitoare la pregatirea percheziNiei si a ridicarii de obiecte si nscrisuri...........51 4.3.1. Cunoasterea locului ..................................................... ...........................................52 4.3.2. Cunoasterea persoanei ................................................... .........................................52 4.3.3. Stabilirea momentului.................................................... .........................................53

4.3.4. Formarea echipei ........................................................ ............................................53 4. 4. Reguli, tactice de efectuare a percheziNiei .............................. .......................................55 4.4.1. Deplasarea sipatrunderea echipei la locul percheziNiei .................. ..........................55 4.4.2. Primele masuri luate la locul percheziNiei............................... .................................56 4.4.3. Desfasurarea percheziNiei ............................................... .........................................57 4. 5. Fixarea rezultatelor percheziNiei si a ridicarii de obiecte si nscrisuri .. ...........................57 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA ................................................................................ ................59