You are on page 1of 4

DAVID HELD Transformari globale Obiectivul principal al acestui capitol l constituie identificarea patternurilor istorice ale globalizrii comertului.

. *Patternurile schimbtoare ale stratificrii comertului international Comertul = un mecanism esential al circulatiei mrfurilor si, din ce n ce mai mult, a serviciilor n toat lumea, fiind de asemenea veriga central a transferurilor de tehnologie. Prin intermediul su se realizeaz legtura ntre pietele interne si pietele internationale. Globalizarea comertului implic existenta unui comert interregional, astfel nct pietele mrfurilor tranzactionabile sa functioneaz la un nivel mai curnd global dect intraregional. Ca atare, comertul global necesit existenta unui sistem regularizat al schimburilor de bunuri si servicii la scar interregional. !!!O piat global presupune existenta unor schimburi regularizate de bunuri (sau servicii) la scar interregional. Acolo unde barierele n calea schimbului, fie sub forma costurilor de transport, fie sub forma protectionismului, au sczut destul de mult, productorii strini dintr-o regiune pot concura cu productorii interni din alt regiune. Pe msur ce aceast concurent transregional ia amploare, cererea si oferta de bunuri functioneaz tot mai mult la nivel global: firmele furnizeaz bunuri n toat lumea si trebuie s fac fat concurentei firmelor strine. Pietele globale nu functioneaz neaprat ca piete perfecte: unele au fost periodic supuse unor interventii sub forma acordurilor internationale asupra produsului respectiv, unele au fost manipulate de factorii direct interesati, n timp ce altele au fost cartelate. Pietele globale pentru bunuri prelucrate si, mai recent, pentru servicii care pot fi comercializate au aprut n perioada postbelic, mai ales datorit ntreptrunderii pietelor nationale, ceea ce a determinat crearea unor retele dense de comert. Astfel, multe firme nationale si locale rspund cererii globale si trebuie s fac fat concurentei unor firme aflate n alte tri sau regiuni. Extensiunea comertului global se refer la fluxurile si retelele de comert intercontinentale regulate. Informatiile despre activittile comerciale ntre blocurile geografice ofer un mijloc de a evalua dac exist tendinte ctre regionalizare sau ctre globalizare. Intensitatea comertului este o msur a magnitudinii activittii globale de comert. Poate fi estimat pe baza raportului dintre comertul mondial si productia mondial, desi estimrile globale ale acestui indicator sunt foarte evazive. Globalizarea comertului implic existenta unor piete globale pentru desfacerea mrfurilor si serviciilor tranzactionate, care transform n asemenea msur economiile nationale, nct productia este din ce n ce mai mult conditionat de forte concurentiale globale. Diferentele specifice de la tar la tar continu s influenteze ce anume produce fiecare, precum si ritmul cresterii productiei. n cadrul economiei, comertul are de asemenea impacturi distributionale prin faptul c determin mbogtirea unor grupuri si srcirea altora. Retele si piete de comert globale s-au dezvoltat n diferite perioade, cunoscnd o varietate de forme istorice. Relatiile comerciale au fost, de asemenea, institutionalizate, din moment ce s-au dezvoltat cadre legale care s guverneze comportamentul si politicile comerciale ale natiunilor si companiilor.

Evolutia comertului intercontinental si interregional dateaza inca din Antichitate: o dezvoltrii civilizatiei din Mesopotamia, n mileniul trei .Hr. se faceau importuri de materii prime o societtile din Babilon si India se angajau n schimburi comerciale ncepnd din anul 800 .Hr.; o civilizatia elen din estul Mediteranei ncepuse nc din secolul al V-lea .Hr. s exploreze rute comerciale att nspre vest, ct si nspre est. Dezvoltarea acestor legturi comerciale antice a fost ntotdeauna limitat de impedimentele geografice si de lipsa de cunostinte despre ceea ce se afla dincolo, la care se adugau insuficientele tehnologiilor de transport maritim si pe uscat. n Eurasia, domesticirea animalelor si mbunttirea tehnologiilor care s le valorifice puterea, construirea de drumuri, securitatea imperial si mbunttirile tehnicilor de transporturi navale, de cartografiere si de navigatie au facilitat comertul intercontinental si interregional. Pn n anul 300 .Hr., comerciantii greci stabiliser contacte cu nordul Indiei prin Arabia, iar comertul ntre China si India era n plin dezvoltare. Drumul Mtsii, asa cum a devenit cunoscut, era o testur complex de rute pe mare si pe uscat prin care se asigura legtura ntre Imperiul Roman la vest si imperiul dinastiei chineze Han la est, traversnd Anatolia, Mesopotamia, Persia, pe drumuri situate la nordul si la sudul desertului Talkiman, pentru a ajunge n China. Din acest traseu se ramificau alte rute ce asigurau legturi cu India de Nord, Asia de Sud-Est, Rusia si Arabia. Protectionismul a aprut, n ultima parte a secolului al XVII-lea, nu numai ca un mecanism eficient de sporire a veniturilor statului, dar si ca urmare a faptului c doctrinele mercantiliste deveniser dominante n plan politic. Comertul era astfel conceput ca o competitie de sum-zero: pierderile unui stat erau cstigul altuia. Nu era o strategie anticomercial propriu-zis, ci mai curnd urmrea maximizarea exporturilor si minimizarea importurilor prin promovarea industriei interne, simultan cu o limitare a importurilor. O schimbare semnificativ s-a petrecut la nivel politic si intelectual pe msur ce climatul general se ntorcea treptat mpotriva mercantilismului, ca urmare a publicrii n 1776, de ctre Adam Smith, a lucrrii Avutia natiunilor (si a tratatelor ulterioare), n care se demonstreaz posibilitatea sporirii cstigurilor reciproce ca urmare a comertului liber. Triumful partizanilor liberului schimb si nceputul propriu-zis al acestei ere n Marea Britanie a avut loc la jumtatea secolului al XIX-lea, o dat cu abrogarea asa-numitelor Corn Laws (legislatie care impunea tarife asupra importurilor de cereale), n 1846; revocarea n 1849 a Legilor privind Navigatia; si negocierea n 1860 a unui tratat comercial anglo-francez. Dorinta altor state de a se implica n acest tip de activitti comerciale pe msur ce se extindeau a determinat negocierea unor tratate bilaterale si o reducere proportional a nivelurilor de protectie. Conform acestui principiu, preferintele comerciale acordate de un stat partenerului su comercial cel mai favorizat se aplic n mod egal tuturor celorlalte tri, astfel nctpolitica comercial s nu fac discriminri ntre tri. Efectul principiului natiunii celei mai favorizate este acela c, dac o tar negociaz o reducere tarifar cu unul dintre partenerii si, acea reducere are valabilitate n relatiile cu toti ceilalti parteneri comerciali. Expansiunea comertului, facilitat de reducerea politicilor protectioniste si de scderea costurilor de transport, a cptat un avnt si mai mare pe msur ce revolutia industrial cstiga teren si infrastructurile de comunicatii se mbuntteau.

Industrializarea: o Aplicarea tehnologiei de producere a energiei pe baz de aburi pe cile ferate si navale a mbunttit semnificativ calitatea transportului international. o Industrializarea a dus la o sporire a cererii de materii prime. Etalonul-Aur, instituit n anii 1870, a garantat formarea unui sistem international de plti stabil, prin fixarea valorii principalelor valute mondiale n raport cu pretul aurului. Au reaprut politicile protectioniste discriminatorii, pe msur ce unele state abandonau principiul natiunii celei mai favorizate. Aceasta a determinat o rentoarcere la protectionism. Se desfsura o activitate comercial intercontinental extins ntre zonele dezvoltate si cele n curs de dezvoltare si ntre Europa si America de Nord. Diplomatia international a comertului era asigurat n general prin negocieri bilaterale, precum aplicarea de msuri legale formale pentru garantarea prevederilor contractuale n timpul schimbului. S-au negociat o serie de acorduri internationale care au determinat formarea unor practici si standarde comerciale comune la nivel international. Perioada interbelica n urma crahului din 1929, protectionismul s-a rspndit la scar din ce n ce mai mare, pe msur ce trile ridicau bariere comerciale si abandonau principiul natiunii celei mai favorizate, adoptnd n schimb msuri discriminatorii. Tarifele si alte bariere deveneau mai ridicate, ntruct statele ncercau s adopte msuri protectioniste de tipul beggar-myneighbour. Reducerea tarifelor si relansarea comertului se produceau de cele mai multe ori n interiorul acordurilor comerciale regionale sau imperiale. Comertul a contribuit ntr-adevr la cresterea economic, ntruct oferea piete mai extinse si permitea importuri de materii prime ieftine. Faptul c depresiunea economic din anii .30 a afectat toate trile lumii demonstreaz deopotriv expansiunea global a sistemului comercial si importanta sa economic. A fost semnalat faptul ca acolo unde comertul a avut un impact favorabil semnificativ asupra economiilor n curs de dezvoltare, acest lucru se datora n principal existentei unor structuri ale pietei interne suficient de avansate pentru a realiza cstiguri din comert, pe care s le distribuie apoi n ntreaga economie national. Globalizarea comertului: de la epoca Etalonului-Aur la Marea Depresiune n perioada dintre 1870 si 1939, pietele bunurilor principale au cptat o dimensiune global si, spre deosebire de alte perioade, aceasta a generat o specializare a trilor, astfel nct patternurile nationale de productie erau influentate tot mai mult de competitia pe plan global. Ascensiunea ordinii comerciale globale. Dezvoltarea comertului liber global Acordul semnat n 1944 la Bretton Woods nu instituia doar un sistem al cursurilor de schimb fixe, ci si fundamentul unei ordini comerciale multinationale. Carta de la Havana din 1947 prevedea o Organizatie International a Comertului, care s supravegheze functionarea sistemului comercial global. Acordul General pentru Tarife si Comert (General Agreement on Tariffs and Trade . GATT), un forum multilateral pentru negocierea tarifelor, a devenit principala agentie consacrat comertului international. GATT a reprezentat baza regimului commercial postbelic. In 1995, a fost nlocuit de Organizatia Mondial a Comertului (OMC), o institutie mult mai puternic. Regimul GATT, pe care se bazeaz OMC, continea patru principii esentiale: nondiscriminarea (principiul natiunii celei mai favorizate); reciprocitatea, care presupunea c reducerea tarifelor dintr-o tar ar trebui s fie echivalat de reduceri operate de partenerii si comerciali;

transparenta, n sensul c natura msurilor comerciale trebuie s fie clar; corectitudinea, principiu conform cruia practicarea unor strategii de dumping, adic de vnzare a produselor sub pretul pietei, sau practicarea unor preturi abuzive de ctre exportatori erau considerate incorecte, iar trile erau ndrepttite s instituie msuri de protectie mpotriva lor. Regimul OMC urmreste reducerea sau eliminarea unei ntregi game de bariere nontarifare si a diferentelor n termenii de comert ntre state. n plus, OMC este o institutie mult mai puternic, ntruct comitetele sale de dezbateri au autoritatea de a lua decizii obligatorii atunci cnd regulile comerciale sunt subiectul unor controverse sau sunt nclcate. Sub acest aspect, OMC reprezint o fort institutional important de liberalizare a comertului.

You might also like