Professional Documents
Culture Documents
Problemele maritale
Introducere
Prin terapia maritală noi încercăm să modificăm direcţia
problematicelor familiale de la un sens adversiv spre un sens
pozitiv.Soţii vor trebui a se comporta de manieră pozitivă nu
numai pentru a evita o pedeapsă,o frustrare dar şi pentru a
determina sentimente de plăcere reciprocă (fiecare va trebui să
dea şi să ofere în acelaşi timp).
Terapeutul va trebui să evalueze atribuţiile celor doi
soţi,atât pentru fiecare în parte cât şi pentru partenerul său
(înţelegând prin aceasta o modificare a opiniilor soţilor despre
cauzele şi motivele comportamentului unuia faţă de celălalt).
Stabilind cauzele,care se evidenţiază,ale
comportamentului,terapeutul trebuie să imagineze o cale prin
care fiecare soţ influenţează atât comportamentul său cât şi al
partenerului.Dacă acest lucru este bine exprimat,terapeutul
poate decide spre ce anumea trebuie să-şi focalizeze
intervenţiile,pentru a ajuta să producă schimbarea şi
restructurarea atribuţiilor partenerilor,să-şi modifice prncipiile de
gândire care au guvernat relaţia dintre ei şi care i-a dus spre
eşec.
Capitolul reprezintă o manieră de a vedea aplicarea terapiei
marital-cognitiv-behavioriste,într-o aplicare de scurtă
durată,pentru problemele maritale şi într-un serviciu
ambulatoriu.
PREZENTAREA PROBLEMELOR
Cuplurile sau indivizii caută terapia maritală din variate
motive: dispute, probleme sau seturi de probleme pe care ei nu
şi le pot rezolva,nefericire legată de viaţa sexuală, sau pur şi
simplu sensaţia unei vagi insatisfacţii,cu motive nespecifice
privind relaţia dintre soţi (mulţi considerând terapia ca o ultimă
încercare înainte de separare).
Tot probleme maritale pot face pe soţ sau soţie să ceară
doar o terapie individuală (în cazul când celălalt soţ refuză a-l
însoţi la terapie sau când nu realizează că problemele maritale
sunt determinate de dificultăţile pe care nu şi le pot rezolva
singuri).
Problemele maritale pot fi implicate şi în cazul în care
individul face terapie pentru depresie sau anxietate sau pentru
diferite probleme somatice.În aceste cazuri se va stabili dacă
terapia maritală este indicată sau posibilă.
CAUZELE TULBURĂRILOR RELAŢIILOR MARITALE(ÎN VIZIUNE
BEHAVIORISTĂ)
Cuplurile care se află în dificultate au puţine relaţii
plăcute,puţine recompense,în schimb relaţiile lor se
caracterizează prin inervare,blamare, pedeapsă.Comportamentul
în astfel de cupluri este negativ,cu reciprocitate(unul se
comportă negativ,celălalt răspunde la fel,creindu-se astfel o
scară de escaladare a relaţiilor în sens negativ).
Acest lucru este favorizat de faptul,că în astfel de situaţii un
soţ(soţie) este mereu în aşteptare de a fi criticat pentru că nu şi-
a îndeplinit o anumită sarcină în casă.Dacă celălalt soţ întreabă
despre sarcină,chiar cu un ton neutru,celălalt aşteptând
criticismul începe prin a-l critica pe celălalt fie că a făcut ceva
sau nu.Atunci,cercul vicios se închide,celălalt se va simţi criticat
şi deci îndreptăţit de a ataca din nou şi ciclul se poate repeta de
nenumărate ori(un adevărat lanţ sau cerc vicios).În acest
fel,componentele dialogului se desfăşoară sub imperiul unei
permanente aşteptări negative ale celor doi soţi,cu o
reciprocitate a comportamentelor negative (escaladarea
criticismului).
Cuplurile în criză sunt deosebit de reactive:evenimente
pozitive sau negative au o influenţă puternică asupra felului în
care soţii simt sau evaluează relaţiile lor în timpul dat.
Cuplurile în care nu există „criza”,sunt puţin influenţate de
variaţiile de la un moment la altul (partenerul,în acest caz nu se
aşteaptă la critică din partea celuilalt şi din acest caz nu se va
mai produce un comportament ostil din partea sa),caz în care
răspunsurile sunt directe,într-o manieră neostilă,evitându-se
astfel lanţul de răspunsuri reciproce negative(aşa cum arătam
mai sus).
Marea reactivitate a cuplurilor în criză măresc mai mult
cantitatea de neînţelegiri şi de proastă comunicare.Deşi soţii sunt
mereu predispuşi a se considera atacaţi,ei de fapt încetează a se
mai asculta cu atenţie şi mai degrabă sunt gata a contraataca
(percepând sau aşteptând să fie criticaţi).
Relaţiile de criză sunt în realitate o inabilitate a cuplului de
a-şi rezolva o situaţie conflictuală (lucru care va duce la un şir de
lupte nesfârşite şi de conflicte care vor pigmenta istoria relaţiilor
dintre ei).O astfel de lungă istorie de conflicte nerezolvate
contribuie la acea „aşteptare negativă” privind viitoarele
relaţii,care vor fi intuite că vor fi doar negative,chiar dacă unele
dintre ele sunt puţin probabil să apară.
Eroziunea reîntăririi.Atunci când soţii sunt lipsiţi de
satisfacţii(care altădată erau prezente în relaţiile lor,acest lucru
va duce la o eroziune a reîntăririi pozitive,un comportament
plăcut nu-şi va păstra acest caracter pentru eternitate.Soţii pot
eşua în aprecierea efortului făcut de unul faţă de celălalt,sau
partenerul are nevoi pentru care celălalt soţ nu este pregătit
pentru a putea ajuta.Acest lucru se poate datora şi faptului că cei
doi soţi au încetat a mai face lucruri plăcute,prin care obţinea
sentimente calde din partea partenerului.Mai mult,toţi aceşti
factori se pot intrica între ei,formând paternuri distructive,cum ar
fi:neglijenţa,criticismul,cearta, aşteptarea negativă,credinţe
deformate privin pe partener sau privind felul de relaţii dintre ei.
EVALUAREA-Stabilirea ţintelor problemelor
Terapia maritală începe cu 2-3 şedinţe de stabilire,în afara
situaţiei că există o criză acută.Scopul acestor şedinţe,de
stabilire,este să hotărască dacă acest cuplu este apt de o terapie
maritală şi de a înţelege mai bine situaţia cuplului.
În acest stadiu se strâng informaţii,motiv pentru care se
atrage atenţia cuplului că în acest stadiu nu se pot aştepta la o
ameliorare,terapia putând începe numai după ce terapeutul va
aduna suficiente date despre soţi şi despre problemele lor.Abia
apoi se va lua o decizie şi se va informa cuplul privind cursul
terapiei şi dacă în mod real terapia maritală este indicată.
Stabilirea acestor şedinţe preliminare,în această
manieră,aduce un beneficiu important.Mai întâi ne ajută să
reducem aşteptările nerealiste privind puterea terapiei în ceea ce
priveşte obţinerea de schimbări imediate şi mari.Pe de altă
parte,dacă se obţin rezultate pozitive mai devreme,cuplul poate
lucra mai mult şi poate obţine rezultate şi mai bune.
I.Prima şedinţă
Prima şedinţă se va focaliza asupra importanţei relaţiilor ca
şi a ariei acestor probleme,pentru a permite terapeutului să
înceapă a cunoaşte pe ambii parteneri şi relaţiile dintre ei.
Pentru a da tonul terapiei şi a obţine cele mai bune
informaţii există două arii generale importante asupra cărora să
ne focalizăm atenţia în prima şedinţă.
1.Inventarierea ariei problemelor care desbină
cuplurile
După scurte răspunsuri date la întrebările
cuplului,terapeutul se va focaliza direct pe problemele cuplului
(ex.:”care credeţi că sunt problemele voastre?)
Fiecare soţ va trebui să exprime complet şi cu siguranţă că
va fi ascultat,fără a fi întrerupt.Când un soţ întrerupe în mod
repetat pe celălalt,acest lucru este semnificativ şi trebuie
notat,dar în acelaşi timp el trebuie stopat imediat (soţul
impacientat va fi rugat gentil să accepte până celălalt termină ce
are de spus,şi i se va explica faptul că prin aceasta partenerul lui
are şansa de a-i explica complet poziţia lui.
Întărirea blândă a respectului conversaţiei nu este vitală
numai pentru succesul şedinţei,dar deja acest lucru dovedeşte
cuplului limitele obiective ale comportamentului,atunci când ei
nu se află în cadrul terapiei.
Este de asemenea importantă orice informaţie în legătură
cu lungimea timpului de când cuplul percepe problemele,ce paşi
au făcut pentru a evita dificultăţile lor (sau ce alt tip de terapie
au mai făcut şi cu ce rezultate).Dacă au încercat un anumit tip de
terapie şi au eşuat deja,terapeutul nu va mai face aceleaşi
intervenţii pentru a doua oară (nu numai din cauza ineficienţei
dar şi a uzării credibilităţii terapeutului).
Orice plângere,din partea unui partener de mariaj este
necesar a fi comportamental specificată (cuplurile o fac greu şi
terapeutul trebuie să ajute să-şi clarifice formularea,ex.:”el
niciodată nu-mi dă atenţie”-este o formulare vagă,iar terapeutul
trebuie să întrebe,”ce înţelegi prin a fi atent cu tine?,ce exemple
ai putea da de comportare a soţului care ar putea fi catalogat ca
fiind atent cu tine ?”.
În contextul prezentării problemelor,este important a
întreba care dintre parteneri a avut primul ideia de a propune
terapia,cum simte fiecare soţ situaţia de a fi obiectul terapiei şi
ce scopuri şi rezultate crede fiecare că va obţine din această
terapie.Dacă ambii sunt de acord cu participarea,ei sunt apţi,iar
terapeutul poate începe terapia,aşteptând o participare activă
din partea cuplului.Dacă unul dintre soţi este
reluctant,aşteptările lor faţă de terapie şi dorinţa de participare
deplină trebuie stabilită şi numai apoi se trece la “masa rotundă”
(a 3-a şedinţă),când vine şi momentul privind luarea deciziei de
oportunitate a terapiei.
2.Istoricul relaţiilor maritale
Terapeutul începe prin a face apel la parteneri de a se
întoarce înapoi, privind relaţiile lor de la început,cum v-aţi
cunoscut,ce v-a atras unul faţă de altul,chiar puţin despre nuntă
şi alte lucruri de acest fel.Vor fi multe oportunităţi de a cuprinde
aria problemelor,pentru a putea ca terapeutul să se concentreze
asupra relaţiilor cuplului,dealungul istoriei lor.Nu se va discuta la
început aria problemelor, acest lucru fiind amânat pentru
altădată.
După stabilirea parametrilor discuţiei,terapeutul trebuie să
ajute partenerii să-şi tranşeze istoricul relaţiilor lor,începând de
la cum s-au întâlnit,perioada când îşi făceau curte,ce i-a atras pe
unul faţă de altul,diferite lucruri drăguţe trăite împreună şi în ce
mod au luat hotărârea de a se căsători..
În timp cuplul se va focaliza pe larg asupra aspectelor
negative ale mariajului lor.Dar aceasta este adesea reliefată cu
speranţă şi adesea pe baza ei terapeutul redirecţionează atenţia
cuplului spre aspecte mai pozitive ale fiecărui partener şi a celor
mai pozitive faze din istoria relaţiilor lor.
Prima şedinţă este de asemenea locul în care trebuie
să se răspundă la toate problemele cuplului,legate de
terapia maritală şi de a evalua aşteptările terapeutului de la
ei.De exemplu pentru a maximaliza valoarea terapiei terapeutul
trebuie să ceară ca acest cuplu să locuiască împreună în
timpul programului psihoterapeutic şi ca niciunul dintre soţi să
nu aibă relaţii extraconjugale. Raţiunea este ca ei să se
devoteze complet pentru terapie şi relaţiile dintre ei,pentru a
simţi cât de satisfăcătoare poate fi relaţia lor şi că numai în acest
fel terapia va fi cu folos maxim pentru ei.
Chestionarele sunt adesea de mare folos în procesul de
stabilire,unele dintre ele putând stabili repede aria de conflict şi
aducând terapeutului informaţii normative privind problemele
cuplului,în comparaţie cu alte cupluri care cer terapie
maritală.Soţii sunt doar solicitaţi să completeze chestionarul şi
apoi să-l înapoieze,chiar prin poştă,înaintea primei
şedinţe,ajutând astfel terapeutul să-şi direcţioneze eficient
întrebările în cadrul terapiei.
Pot fi folosite:scala diadică a lui Spanier,1976 care măsoară
satisfacţiile maritale,chestionarul ariilor schimbării a lui
Weiss,1973,inventarul satisfacţiilor maritale Sydney
1981,inventarul de stări morbide Weiss 1980.
Sedinţa II
Interviurile individuale cu soţii
Această şedinţă poate urma imediat după prima(de obicei
ţine 30-45 minute pentru fiecare soţ)Scopul este o mai mare
înţelegere a soţilor,ca persoane individuale şi pe această bază să
se poată realiza un tablou al relaţiilor.Se pun întrebări care au
fost periculos de pus în prima şedinţă,când partenerii erau
împreună(cum ar fi dacă îţi iubeşte soţul,îi place de el,ce ar trebui
schimbat pentru a avea un mariaj ideal).
Şedinţa individuală este folosită,de asemenea pentru a
explora orice suspiciune sau grijă pe care terapeutul o are privind
contraindicaţii ale terapiei(ex. relaţii extraconjugale,divorţ
iminent).Deşi cuplul decide asupra divorţului ei trebuie
conştientizaţi că trebuie făcut orice pentru împăcare.
Interviurile individuale pot fi utilizate pentru a explora alte
arii ca.
Psihopatologia individuală a partenerilor
Dificultăţile sexuale
Abuzul sexual şi fizic din perioada copilăriei
Istoricul şi caracteristicile mai semnificative din trecut
a relaţiilor lor
Informaţii relevante legate de familia de
origine(relaţiile maritale ale părinţilor,subiectul
conflictelor şi experienţele emoţionale în familia de
origine)
În final,fiecare este întrebat dacă ceea ce s-a discutat
individual este secret pentru celălalt partener.Din raţiuni
practice şi morale se va respecta secretul,deşi terapeutul va
încuraja partenerii să fie cât mai deschişi unul cu altul.
Stabilirea utilităţii terapiei maritale
Terapia maritală nu este indicată atunci când unul dintre
soţi nu renunţă la relaţiile extraconjugale,sau când unul
dintre soţi este decis iremediabil să divorţeze.
Abuzul fizic poate fi o contraindicaţie pentru terapia
maritală,mai ales când bătăuşul are probleme cu alcoolul sau
drogurile.
Terapia maritală presupune discuţii despre subiecte volatile
şi un partener cu un prost control al furiei care poate abuza fizic
de soţ chiar şi în cursul terapiei (la fel cum ar face-o cei care
sunt în abstinenţă de alcool sau drog).
Subiectele ambigui se vor expune deschis la Masa
Rotundă,înaintea începerii tratamentului (de tipul că
dacă vrea terapie trebuie imediat să oprească alcoolul)
Acestea şi alte contraindicaţii relative ale terapiei maritale
se vor discuta în şedinţa ulterioară privind caracteristicile
clientului care eşuiază la terapie,aşa cum rezultă din cele de
mai jos. Există 5 caracteristici ale cuplurilor care conduc la
rezultate sărace ale terapiei maritale:
1.Indivizi cu severe probleme emoţionale şi
comportamentale (depresie,schizo.,debilitate mentală,alte
probleme individuale ale psihopatologiei, partener care
abuzează fizic,consumă alcool,chiar dacă ascunde acest lucru).
2.Terapia se bazează pe presupunerea pe presupunerea că
soţii se pot recompensa reciproc.De aceea,atunci când
căsătoria s-a făcut din interes,când între soţi există
puţină pasiune,când s-au căsătorit după o cunoaştere
reciprocă insuficientă,prognosticul terapiei este foarte
prost.
3.Cuplul se prezintă având aşteptări diferite faţă de
terapie.Intenţia terapiei este legată de prezumţia că cei doi vor
să rămână împreună şi terapia are puţine şanse atunci când cei
doi sunt reci,despărţiţi deja,când unul a părăsit sau
intenţionează să părăsească relaţia.
4.Soţii trebuie să fie compatibili şi să se simtă atraşi
unul de altul deşi recunosc că au apărut probleme (ex.dacă să
aibă sau nu copii,dar dacă unul nu vrea,problema este
insolvabilă).
5.Unele cupluri nu sunt dispuse să accepte premizele pe
care se bazează terapia maritală behavioristă.Ei nu vor să
colaboreze,să accepte responsabilitatea problemelor,soluţiile de
compromis,chiar dacă terapeutul face cele mai mari eforturi.
Şedinţa III
Şedinţa mesei rotunde
Discuţia la masa rotundă urmează acestor interviuri
iniţiale.Terapeutul prezintă o formulare a forţei şi slăbiciunilor
cuplului,problemele principale ale cuplului,propune planul de
tratament şi orice îngrijorare privind abilitatea cuplului de
amodifica relaţiile dintre ei în cadrul terapiei.
Terapeutul are sarcina de a angrena cuplul în conversaţie cu
subiectul privind relaţiile dintre parteneri şi după cursul propus
de terapia maritală,accentuându-se asupra responsabilităţii
mutuale care trebuie să fie prezentă de acum înainte.
Planul propus trebuie să includă ordinea şi aria
problemelor.Se vor aduna şi estima numărul de şedinţe
pentru aceste arii.Dacă cuplul şi terapeutul sunt de acord să
lucreze împreună,terapeutul va expune rolul şi responsabilitatea
cuplului în cadrul terapiei şi procesul schimbării:ambii trebuie să
facă efort pentru a-şi îmbunătăţi relaţiile,iar în cadrul şedinţelor
(la care trebuie să participe şi să ajungă la timp la ele) să fie
participativi şi să continue sub indicaţia terapeutului partea de
terapie programată pentru acasă.
Topicul principal al mesei rotunde este introducerea unui set
de comportament-colaborativ.Pentru a contracara tendinţa de
blamare,atât de frecvent prezentă în cadrul cuplurilor în
criză,succesul terapeutic presupune ca cei doi parteneri să
înceapă a accepta responsabilitatea mutuală,compromisul şi de
a lucra împreună.
STRUCTURA TRATAMENTULUI
Structura fiecărei şedinţe
Şedinţele sunt de preferat a avea o durată de 90
minute,iniţial ele fiind programate săptămânal.Fiecare şedinţă
are în principiu,următoarele componente:
1.Stabilirea agendei pentru şedinţa în curs (5 minute);
2.Evaluarea progresului terapiei curente (10 minute);
3.Repartizarea sarcinilor (15 minute);
4.Introducerea de noi scopuri şi îndemânări (45 minute);
5.Reparteizarea sarcinilor ce trebuesc completate înainte de
următoarea şedinţă (15 minute);
1.Stabilirea agendei este un proces scurt dar esenţial
pentru succesul şedinţei.Terapeutul poate spune ceva de
genul:”mi-am planificat pentru şedinţa de astăzi să cercetez
cum v-aţi simţit cu ceea ce a-ţi făcut în cadrul terapiei,cum s-au
desfăşurat lucrurile acasă.Am sperat că vom învăţa o serie de
îndemânări pentru rezolvarea problemelor voastre
majore,avându-mă pe mine în spate (pe scaunul din spatele
şoferului”).
În final,bineînţeles,vom stabili câteva lucruri pe care le ve-ţi
face săptămâna următoare,luând în considerare ceea ce voi
credeţi că trebuie lucrat la acest punct în care suntem cu
terapia.A fost ceva semnificativ care s-a întâmplat în cursul
ultimei săptămâni şi pe care l-aţi recomanda să-l folosim în
această agendă? Cum apreciaţi acest lucru?
2.Evaluarea progresului.Se pot utiliza câteva tehnici şi
trebuie inclus în câteva forme în fiecare şedinţă.Se cere
partenerilor să noteze zilnic satisfacţia sau insatisfacţia în
relaţia cu partenerul,sau a relaţiilor lor în cadrul a 12
arii,numite şi arii de satisfacţie maritală:
Aria satisfacţilor maritale
Cum simte fiecare soţ astăzi pe partenerul lui în
următoarele arii ale mariajului (se va nota cu note 1-10,adică
de la nefericire totală,la complet fericit)
Pozitive negative
Calm desamăgit
Cald frustrat
Fericit singur
Încântat trădat
Apropiat soţului ruşinat
Mulţumit plictisit
Singur neliniştit
Bucuros nervos
Înclinat spre obosit
Excitat singur
Încrezător depresiv
Responsabil rebel
Satisfăcut vinovat
Relaxat tensionat
Sexy în încurcătură
Iubitor distant
Mândru fără putere
Energic nefericit
Afectuos gol interior
Atent nervos
Iubăreţ vulnerabil
Plăcut nesigur
Important pt. partener jignit
Confuz