Professional Documents
Culture Documents
Coordonator:
P. S. Episcop Vicar
SOFRONIE SUCEVEANUL
Eclesiologia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România
Începând cu anul 1924, odată cu schisma din Ortodoxă de Stil Vechi din România.
Biserica Ortodoxă Română, datorată introducerii de Este ştiut că în secolul al IV-lea, Sfinţii Părinţi
inovaţii în materie de credinţă, venite din Apus, sunt din Africa, prin iconomie, au primit hirotoniile schis-
controversate două mari Taine din cadrul Bisericii maticilor donatişti (Tâlcuirea Can. 66, 61 din Carta-
Ortodoxe de Stil Vechi. Pentru aceasta, suntem da- gina, nota 346) iar cei hirotoniţi ai donatiştilor au fost
tori cu o serie de explicaţii şi argumente canonice, primiţi în aceleaşi ranguri clericale, prin întoarcerea lor
prin care combatem învinuirile nejustificate, aduse la la Biserica Dreptslăvitoare. Asemenea şi noi, într-o
adresa Bisericii noastre. conglăsuire cu aceia de atunci şi tot prin principiul ico-
Despre hirotonie nomiei bisericeşti, l-am primit pe episcopul Galaction
Din cele mai vechi timpuri, Biserica Ortodoxă Cordun în acelaşi rang clerical. Deci, acest lucru a fost
se conduce după două principia: cel al scumpătăţii - în făcut prin iconomie (pogorământ) şi numai pentru acea
virtutea căruia canoanele au putere şi devin literă de vreme (1955). Astăzi, când prin mila şi ajutorul lui
lege, şi cel al pogorământului, care presupune o tole- Dumnezeu, Biserica noastră şi-a întărit ierarhia, nu mai
ranţă canonică, aplicată doar în situaţii critice şi numai poate fi aplicat principiul iconomiei, ci cel al scumpă-
pentru o vreme. tăţii (acriviei), prin care au tărie canoanele Sfinţilor
Părinţi. În virtutea acestui principiu, hirotoniile schism-
În anul 1955, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi ticilor nu mai sunt acceptate ca valide. În conglăsuire
din România, recunoscută prin actul Ministerului cu Sfântul Vasilie cel Mare, care, în primul său canon,
Cultelor nr. 38955/03.08.1945 şi funcţionând sub denu- prin iconomie primeşte botezul şi hirotonia schism-
mirea de Cult Creştin Tradiţionalist, în conformitate ticilor engratişti şi novatieni, deşi îi numeşte „lipsiţi de
cu Canonul Întâi al Sfântului Vasilie cel Mare, şi har şi ca nişte botezaţi şi hirotoniţi de mireni”, iar în
urmând principiul iconomiei bisericeşti, acceptă ca va- Can. 47, acelaşi Sfânt, prin scumpătatea Bisericii,
lidă hirotonia episcopului Galaction Cordun, cel care în
acel an (1955) va
reveni la Biserica
Ortodoxă de Stil
Vechi. În această
vreme, un alt epis-
cop din cadrul Bise-
ricii Ortodoxe de
stil nou (B.O.R.)
manifestă şi el sim-
patie faţă de Bise-
rica Tradiţională, o-
cârmuită de ieromo-
nahul Glicherie Tă-
nase. Este vorba de
episcopul Atanasie Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România
Dincă Bârlădeanul,
hirotonit în 1945 şi exclus din B.O.R. de către leapădă şi botezul şi hirotonia acestor schismatici,
patriarhul Justinian Marina şi sinodul său în anul 1948 pentru că la acea vreme nu mai era nevoie de folosirea
din motive politice. În ziua de 21 mai 1955, arhiereul iconomiei, aşa şi noi împreună cu Sfântul Chiprian al
Galaction Cordun a revenit la Biserica Dreptslăvitoare Cartaginei şi sinodul său; împreună cu Sfântul Firmi-
de Răsărit (Cultul Creştin Tradiţionalist), iar conform lian al Iconiei şi Sfântul Dositei (la Decavivlios, fila
canonului mai sus numit, a fost primit tot ca arhiereu, 221) spunem că „ceea ce s-a făcut prin iconomie într-o
prin mărturisirea credinţei apostolice. oarecare vreme (adică primirea hirotoniei episcopului
Prin declaraţia publică a episcopului Galaction Galaction Cordun în 1955) nu se face ca o lege în Bi-
Cordun din data de 05 aprilie 1955, adresată atât Tri- serică”. Şi, pentru că Biserica Ortodoxă de Stil Vechi a
bunalului Capitalei Republicii Socialiste România, cât depăşit perioada de prigoană şi lipsă de slujitori, renun-
şi Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, condus de ţăm la principiul iconomiei şi adoptăm pricipiul scum-
Justinian Marina, episcopul Galaction Cordun devine pătăţii, în virtutea căruia astăzi nu mai primim hiroto-
„Şeful spiritual al Bisericii Pravoslavnice Tradiţio- niile schismaticilor.
naliste de Răsărit” (Buletinul oficial, nr.3-4/1956), Despre botez
actualmente recunoscută sub titulatura de Biserica
Cu toate acestea, Sfântul Sinod al Bisericii
Chipuri duhovniceşti
Episcopul Gherasim Saffirin
Născut din părinţi români binecredincioşi – Albeşteanu, primind numele de Gherasim. În 1874, în
Dinu şi Dina Zmeu, în satul Izvorelu, judeţul Mehe- ziua de Bobotează, a fost hirotonit diacon pe seama
dinţi în luna octombrie a anului 1849, viitorul episcop Episcopiei Râmnicului - Noului Severin, iar în ziua
Gherasim va fi botezat în ziua de 6 noiembrie a ace- de 6 decembrie 1875 a fost hirotesit arhidiacon. În
luiaşi an, primind numele de Gheorghe, şi va 1875, merge la Paris pentru studii, cu
rămâne orfan de mamă la vîrsta de 3 ani, învoirea episcopului eparhiot. În ziua de
fiind înfiat de la tatăl său, de logofătul Paşti a anului 1878, a fost hirotonisit
Florea Zamfirescu, boier craiovean. preot, iar în acelaşi an, de Izvorul
După studiul la Academia Tămăduirii, a fost hirotesit proto-
Litere şi Ştiinţe de la Colegiul din singhel. La 6 decembrie 1888, a
Craiova, va obţine un post la catedra fost ridicat la vrednicia de arhi-
de limbă franceză de la Gimnaziul mandrit stavrofor, fiind apoi numit
Real din Târgu-Jiu, însă dispoziţia arhimandrit de scaun, în ianuarie
lui sufletească era cu totul pentru 1889. Este traducătorul multor lu-
Biserică. În noiembrie 1870, por- crări cu caracter teologic şi învăţă-
neşte spre Sfântul Munte, unde rămâ- turi duhovniceşti.
ne numai şase luni. Reîntorcându-se
în ţară, își va relua catedra şi direcţia la Un monah model
gimnaziul din Târgu-Jiu pentru puţin
timp, după care îşi dă demisia pentru a se În ziua de Paşti a anului 1895,
călugări. Suferă foarte mult din pricina părintele Gherasim este ridicat la
regulamentului monahal impus de re- Preasfinţitul Gherasim Saffirin rangul de arhimandrit mitrofor. Este
forma din vremea lui Cuza, aflat încă în vremea când refuză a se supune
vigoare la acea dată, ce nu admitea să reformei regulamentelor eclesiastice,
fie călugăriţi decît absolvenţii de Seminar, ori oameni prelucrate nu de Sfântul Sinod, ci de Ministerul Cul-
foarte înaintaţi în vîrstă (peste 60 de ani), sau suferind telor, care duhneau de apostazia Apusului. Combate
de infirmităţi. Tânărul de 24 de ani recurge la o stra- public reforma regulamentul redingotei clericale (hai-
tagemă reuşită: obţine un certificat medical, cum că na neagră) pe care, după deciziile oamenilor politici
suferă de nervi şi delir teologic. Astfel, a putut fi tuns iar nu după canoane, clericii trebuiau să o poarte doar
în monahism în ziua Naşterii Domnului, anul 1873, în în timpul săvârşirii slujbelor bisericeşti. Critica se în-
Mănăstirea Tismana, de către arhimandritul Dionisie temeia pe canonul 27 - obligativitatea de a purta
Duhovnicul le-a oprit de la orice fel de cu noi, ajutându-ne! Însufleţirea cu care acei bărbaţi
muncă în favoarea regimului. Maicile au făcut îmi povesteau minunea, mă încredinţa despre faptul că
întocmai, iar administratorul lagărului a aflat Dumnezeu nu a putut fi izgonit din inimile şi sufletele
imediat cine era autorul moral al acestei „răz- acelor oameni, într-o ţară aflată dincolo de Cortina de
vrătiri”. Părintele a fost împuşcat, iar maicile ne-au Fier. În luna noiembrie a anului 1950, imediat după
spus că de-acum, murind duhovnicul lor, nu mai are sosirea noastră, un grup de trei maici a sosit în tabăra
cine să le dezlege de oprirea de la muncă. Este de de muncă, fiind condamnate la muncă silnică. Miile de
înţeles, că ele nu au vrut să mai muncească la or- femei deportate la Vorkuta nu lucrau în mină, dar
dinul comuniştilor. La scurtă vreme, au fost despăr- făceau alte munci aspre, iar maicile erau obligate să
ţite una de cealaltă şi duse în locuri neştiute. În ciu- muncească la o fabrică de cărămizi, care producea ma-
da încercărilor de a le da de urmă, nu s-a mai aflat terial de construcţie pentru toată zona arctică a Rusiei.
nimic despre ele de atunci. Au dispărut fără urmă. Când au fost aduse la fabrică, maicile au spus
Câţiva ani mai târziu, prin mărturia unui deţinut a- şefului de secţie că, pentru ele, a lucra pentru regimul
merican aflat într-o tabără de muncă silnică, avea să comunist înseamnă practic a munci pentru antihrist, de
se aducă la lumină frumuseţea luptei duhovniceşti şi vreme ce se mărturiseau pe sine a fi slugi ale Dom-
a bărbăţiei neclintite a acestor maici. nului, iar nu ale satanei. Drept urmare, au declarat că
La un moment dat, discuţiile au venit către nu se vor supune ordinelor şefului, indiferent de ame-
religie şi am aflat despre o întâmplare minunată, care ninţare. Imediat, hainele monahale le-au fost luate cu
tocmai se întâmplase în Vorkuta. Dumnezeu era acolo, forţa, iar singurul lor acoperământ au rămas armele
credinţei, ascuţite prin rugăciune. Erau pregătite de a
face orice şi totul, pentru a-şi păstra făgăduinţele călu-
găriei, înfruntând orice pedeapsă. Iată un testament viu
al bărbăţiei şi al curajului lor!
Au fost trecute pe raţii de pedeapsă, hrana lor
zilnică fiind formată din pâine neagră şi supă râncedă.
În fiecare dimineaţă, când li se ordona să meargă la
cuptoarele de argilă, ori la altă muncă istovitoare, ele
refuzau. Aceste refuzuri însemnau, desigur, că li se
pregăteau alte pedepse. Plini de furie şi temându-se că
împotrivirea lor ar putea stârni un val de proteste în
rândul deţinutelor, comandantul lagărului a dat ordin
Crucile deţinuţilor morţi în lagărul de la Vorkuta ca maicile să fie îmbrăcate în cămăşi de forţă. Mâinile
le-au fost legate la spate, iar cu aceleaşi frânghii le-au
fost imobilizate foarte strâns şi încheieturile picioa-
relor. În acest fel, picioarele lor erau strânse în nemiş-
care, iar coloana vertebrală le era ţinută forţat înapoi,
într-o poziţie ce le dădea dureri îngrozitoare. Maicile
au răbdat toate aceste chinuri fără a se împotrivi. Apoi
comandantul a ordonat să se toarne apă peste ele,
astfel încât materialul de bumbac, din care erau con-
fecţionate cămăşile de detenţie, să se strângă şi mai
tare peste trupurile şi aşa îndelung chinuite. Nici de
data aceasta nu s-a auzit vreun geamăt de durere, dar
maicile au leşinat din cauza suferinţei cumplite.
Atunci li s-au tăiat legăturile de la mâini şi de la pi-
cioare, şi au fost stropite cu apă pentru a fi readuse în
munist găseau mijloace şi pretexte pentru a veni în
apropierea fabricii de cărămidă, pentru a se uita pe fu-
riş la maicile de pe movila de pământ. Femeile care
lucrau jos se însemnau neîncetat cu semnul sfintei
cruci, murmurând rugăciuni. Până şi comandantul era
14
TRADIŢIA ORTODOXĂ nr. 22
Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor. Din
anul 1957, obştea schitului Proorocului Ilie a încetat
să îl mai pomenească la slujbe pe Patriarhul Con-
stantinopolului, nemaifiind de acord cu politica pro-
catolică şi erezia ecumenistă a Fanarului. Stareţul lor
era părintele arhimandrit Serafim Bobici, care păs-
torea duhovniceşte schitul de peste 20 de ani (din
1970), şi sub a cărui îndrumare s-a înfăptuit rectito-
rirea sfântului lăcaş, cu multă trudă şi costuri imense.
Din anul 1985 şi până la evacuare, obştea schitului a
fost subiectul presiunilor de tot felul, menite a-i forţa
pe monahi să reia comuniunea cu patriarhul. Însă
toate acestea au rămas fără rezultat.
În cele din urmă, în 1992, la Înjumătăţirea
Praznicului Învierii Domnului, părintele Serafim şi Interiorul bisericii Schitului
alţi şapte vieţuitori au fost evacuaţi cu forţa din Athos,
fără nici un fel de judecată sau investigaţie. Acest act bisericii, fiind sustrase mai multe mitre arhiereşti, îm-
criminal şi ruşinos a fost înfăptuit de Comisia Pa- podobite cu pietre preţioase, 40 de veşminte preoţeşti
triarhiei din Constantinopol, condusă de exarhul pa- brodate cu aur şi 5 stihare diaconeşti. Mai târziu, toate
triarhal, Mitropolitul Atanasie de Heliopolis. bunurile schitului au fost trecute ilegal în proprietatea
prigonitorilor. Orice urmă a călugărilor ruşi – stăpânii
Evacuarea s-a făcut cu sprijinul reprezen- în drept ai acelui loc - a fost îndepărtată în grabă: in-
tanţilor autorităţilor civile ale Sfântului Munte şi a dicatoarele către mănăstire, afişele din incintă, pano-
numeroase trupe de poliţie. Părinţilor le-a fost res- urile cu date istorice, aflate la vederea pelerinilor, au
pinsă cererea de a li se îngădui nici măcar 2-3 zile de fost înlocuite cu altele, scrise în limba greacă.
amânare a execuţiei ordinului de evacuare, pentru a
apuca să se pregătească. Fiind sub escortă armată şi Tăcerea athoniţilor care sunt în comuniune cu
stricta supraveghere a poliţiei, monahii nu au putut să Patriarhul Constantinopolului a tras un semnal de a-
îşi ia cu ei lucrurile personale necesare, şi nici chiar larmă credincioşilor ortodocşi, care iubesc Sfântul
actele de identitate. La insistenţa stareţului, monahilor Munte şi care s-au obişnuit, de-a lungul istoriei, să
li s-a acordat permisiunea de a se mai închina pentru perceapă monahismul ca pe o adevărată trupă de ge-
ultima oară, la sfintele moaște din biserică, și a cânta niu a Ortodoxiei, care se luptă fără frică împotriva
troparul Sfântului Prooroc Ilie în faţa uşilor bisericii, vrăjmaşilor credinţei, având frica de Dumnezeu mai
după care au fost împinşi cu brutalitate în maşinile presus de toate. Începând cu anii 1970, o persecuţie
militare şi duşi la Dafni prin Careia (capitala Sfântului religioasă tăcută şi secretă a început în Sfântul Munte,
Munte). De acolo, au fost îmbarcaţi pe o şalupă, cu împotriva călugărilor rămaşi credincioşi tradiţiilor
care au fost duşi la Ouranopolis, în afara Athosului, ortodoxe. În afara măsurilor în forţă menţionate deja,
unde au fost abandonaţi fără milă, fiind lăsaţi pe ţărm în chiliile şi obştile athonite de ziloţi nu mai este per-
fără niciun ban sau acte. misă tunderea în monahism a celor care nu sunt în
comuniune cu Patriarhia Constantinopolului. Bătrânii
Prigoana acestor părinţi ruşi, venită din partea duhovniceşti ai chiliilor nu mai au voie să aibă uce-
autorităţilor bisericeşti şi civile nu s-a sfârşit cu acest nici în ascultare (acest lucru nu este permis nici măcar
comportament necreştin. Cererea lor de a le fi retur- celor mai vârstnici dintre monahii ziloţi). Lor nu li se
nate paşapoartele a fost refuzată (părintele arhiman- aprobă cumpărarea de chilii sau terenuri pentru
drit Serafim şi ceilalţi vieţuitori sunt cetăţeni ameri- construcţie, şi nu îşi pot achiziţiona nici măcar cele
cani). Mai mult decât atât, lor nu le-a fost prezentată necesare existenţei.
nici măcar o copie a deciziei Kinotitei sau a guver-
nării civile, care să le ateste decizia de evacuare. Deseori, s-a întâmplat ca mulţi pustnici, ce au
Toate aceste dovezi s-au fabricat mai târziu, după făgăduit că nu vor părăsi vreodată Sfântul Munte până
evacuarea călugărilor. Imediat, acest schit înstărit a la moarte, să fie evacuaţi din Athos. Aceeaşi soartă a
fost cotropit şi ocupat cu forţa de „călugări” acceptaţi împărtăşit-o, de exemplu, şi părintele Theodorit -
de Fanar şi de Guvernul Grec. Avea să se afle apoi că pustnic şi isihast athonit, autorul a numeroase cărţi
în prezenţa şi la cererea celor doi mitropoliţi – teologice şi dogmatice - precum şi părintele zilot
Atanasie de Heliopolis şi Meliton de Chalcedon, ce au Damian. Cu alte cuvinte, planul de eliminare a zilo-
asistat personal la raidul armat asupra schitului ţilor athoniţi este în plină desfăşurare, fiind dus în aşa
manieră, încât mulţi credincioşi sunt făcuţi să creadă
Sfântul Prooroc Ilie, s-a deschis veşmântăria mare a
„Logodită fiind Muma Lui, Maria, cu Iosif, se afla pe picior de egalitate cu dreapta cinstire de
mai înainte de a se aduna ei, s-a aflat având în Dumnezeu, până când, prin Edictul de la Mediolan
pântece din Duhul Sfânt. Iar Iosif, bărbatul ei, drept (anul 313), elaborat de Sfântul Împărat Constantin cel
fiind, şi nevrând s-o vădească pre ea, a vrut pe Mare, s-a dat libertate creştinismului, fără a se
ascuns s-o lase pe dânsa. Şi acestea gândind el, iată interzice totuşi practicarea idolatriei. La păgânii
Îngerul Domnului în vis s-a arătat lui, grăind: romani, la fiecare 25 decembrie a anului se ţineau
Iosife, fiul lui David, nu te Saturnaliile, sărbătoare idolatră,
teme a lua pe Maria femeia ta, care dura şapte zile. Această zi
că ce s-a zămislit într-însa, din era închinată zeului Saturn, în
Duhul Sfânt este” (Matei 1, 18 numele căruia se aduceau jertfe
-20). În acea vreme, un edict al sângeroase. În cadrul ritualului
lui Cezar August a poruncit să era cinstit şi zeul Mitra, despre
fie înscrisă toată populaţia care se spunea că s-a născut
Imperiului Roman din Orient. dintr-o stâncă. Se făceau aşa-
Dreptul Iosif, ca mlădiţă din zisele ritualuri de purificare,
seminţia lui David şi născut în prin stropirea cu sânge de
Bethleem - trebuia să se înscrie animale. Fiecare dintre aceste
şi el. Pentru acest lucru, şi el se şapte zile îşi avea însemnătatea
porneşte din Nazaretul Gali- ei: în una din zile se aduceau
leeii, mergând spre Bethleem. jertfe; în alta se împodobea
Aici, în adăpostul unei peşteri bradul - singurul arbore care
săpate în stâncă, loc în care mai era încă verde în vremea
erau ţinute la iernat vitele lo- solstiţiului de iarnă; o altă zi era
calnicilor, Se naşte Cel propo- consacrată copiilor, cărora li se
văduit de prooroci – Mesia, oferea daruri. Acestea se
Cuvântul Întrupat al lui întâmplau în jurul anului 306
Dumnezeu, Mielul fără pri- d.H., când Papa Iulius I a vrut să
hană, şi „Cel ce ridică păca- strice acest ritual idolatric
tele lumii”. Acesta este mo- închinat lui Saturn, hotărând,
mentul Naşterii Domnului nos- împreună cu sinodul său, ca
tru, Iisus Hristos, din Pururea Fecioara Maria, clipa sărbătoarea Naşterii Domnului să se ţină în aceeaşi zi
cea mult aşteptată, când toate proorociile s-au cu Saturnaliile păgânilor. Astfel, încet-încet, în
împlinit, şi odată cu care avea să înceapă Legea cea concepţia poporului idolatru, Saturnaliile au ajuns să
Nouă, a Darului. se identifice cu Naşterea lui Hristos. Dacă mai înainte
Dintotdeauna, oamenii au încercat să îşi aducă păgânii cinsteau pe Mitra - zeul născut dintr-o piatră,
propriile lor explicaţii, după măsura minţii lor, cău- apoi au acceptat cu uşurinţă şi adevărul despre Întru-
tând să iscodească această minune şi taină mai presus parea şi Naşterea lui Hristos.
de fire, nepricepută până nici de sfinţii îngeri. Este În mod evident, şi astăzi se pot observa anu-
evident că orice interpretare făcută nu după criterii mite elemente, păstrate încă din vremea păgânătăţii,
dumnezeieşti, ci lumeşti, nu are cum să ducă decât la precum cadourile oferite copiilor sau împodobirea
rezultate greşite. Mergând pe această pantă, în con- bradului. Cu toate că nu sunt în mod direct legate de
tradicţie cu Tradiţia Bisericii referitoare la semnifi- semnificaţia duhovnicească a acestui moment, ele nici
caţia acestui mare praznic, tradiţia populară a ajuns să nu pot considerate drept practici păgâne, fiindcă cin-
lege sărbătoarea Naşterii Domnului de un mit păgân, stirea idolilor muţi şi surzi s-a preschimbat în închi-
şi anume cel al „Moşului Crăciun”. Neglijând, din ce narea la adevăratul Dumnezeu. Schimbându-se scopul
în ce mai mult, latura duhovnicească a vieţii, până şi oferirii acestor cadouri, s-a mutat şi semnificaţia lor,
creştinii ajung să îmbrăţişeze un păgânism reînviat, ele ajungând astăzi să servească la întregirea bucuriei
vechi de secole, pe care îl transformă într-o păgu- acestei sărbători. Atâta vreme cât ele se fac în numele
boasă tradiţie. Şi astfel, se întâmplă că la 25 decem- lui Hristos (şi neuitând a milui în primul rând pe cei
brie se vorbeşte mai mult de „Crăciun”, decât de lipsiţi), acest gest simplu al oferirii de daruri poate
Naşterea Domnului. În zorile creştinismului, idolatria ajunge chiar la măsura unei virtuţi creştineşti de
Multe sunt durerile şi ispitele creştinilor ce trăiesc în acest veac al necredinţei, şi încă mai
multe vor urma de acum înainte, după cum mărturisesc, într-un glas, Sfinţii ce au proorocit despre
sfârşitul vremurilor. Dar, poate, cea mai amară ispită este cea venită din partea copiilor noştri, adică a
celor cărora le-am dat viaţă şi în care ne-am pus nădejdea mângâierii bătrâneţilor noastre.
Odinioară un sfânt părinte, văzătorul cu duhul, a poruncit ucenicului său să dezrădăcineze un copăcel
tânăr, care însă avea rădăcini puternice, foarte bine înfipte în pământul sterp al pustiei. Ca un ascultător înţe-
lept, ucenicul s-a nevoit din răsputeri să smulgă acel curmal, dar reuşi nimic. El se plânse despre aceasta pă-
rintelui său, care îi arătă atunci un alt copac, mult mai mic şi mai firav, poruncindu-i de asemenea să îl scoată
din pământ. Neavând rădăcini puternice, copacul s-a lăsat cu uşurinţă smuls de către ucenicul bătrânului.
Uneori, părinţii rămân aproape
neputincioşi în a mai schimba compor-
tamentul copiilor, pe măsură ce aceştia
înaintează în vârstă. Copiii trebuie de-
prinşi de mici cu ascultarea faţă de
părinţii trupeşti, după cum ne povăţu-
ieşte şi înţeleptul Sirah: „Feciori ai?
Învaţă-i pe ei, şi înduplecă din pruncie
grumazul lor” (Eccl. 7, 24). Unii pă-
rinţi, deşi sunt creştini foarte buni şi
evlavioşi, au copii cu un caracter rău,
absolut diferit de al lor. Explicaţia aces-
tui lucru stă tocmai în educaţia pe care
ei le-o oferă, încă din fragedă pruncie:
ori ei nu s-au îngrijit îndeajuns de creş-
Familie de credincioşi din judeţul Neamţ, în jurul anului 1930 terea ortodoxă şi morală a copiilor lor,
ori au aşa fost orbiţi de dragostea părin-
tească, încât şi-au răsfăţat copiii atât de mult, încât, mai târziu, aceştia nu au mai putut fi educaţi.
Cunoaştem cu toţii minunile creaţiei şi ştim, desigur, cât de repede creşte o sămânţă aflată sub pă-
mânt. În prezenţa căldurii şi a umidităţii, seminţele germinează şi încolţesc, dând naştere unui nou vlăstar,
care iese din pământ timid la început, croindu-şi drum către lumina şi căldura soarelui. Acelaşi lucru se
Întotdeauna, el spunea în minte rugăciunile pe care le ştia pe dinafară sau rememora fragmente din cărţile
duhovniceşti citite înainte de întemniţare. După doi ani de închisoare, revine la Slătioara. În 1955, este numit
exarh peste mănăstirile de maici Brădiţel-Neamţ, Brădăţel-Suceava, Moişa, Dobru şi paroh la Biserica din
Vânători-Neamţ. Pentru a face slujbe, era nevoit să umble noaptea, îmbrăcat civil, îmbrobodit cu basma pe cap şi
cu opincile puse invers, pentru a deruta pe posibilii urmăritori: Securitatea şi clericii de stil nou. Povăţuitor
desăvârşit şi aspru nevoitor cu sine însuşi, dar blând şi iertător cu cei din jur, părintele împletea rugăciunea cu
munca fizică, lucrând alături de maici, ziua şi noaptea, pe vreme bună sau rea, descurcându-se în orice împre-
jurare, proiectând şi coordonând toate lucrările administrative. La părintele, se găseau întotdeauna sfaturi bune şi
cuvinte de îmbărbătare pentru fiecare suflet nevoitor, aflat pe drumul spinos al luptei cu sine însuşi. Avea o mare
dorinţă în sufletul său: dorea foarte mult să audă cum sună clopotul de la Sfântul Mormânt. Într-o noapte, a visat
o mână ce trăgea un clopot, al cărui glas l-a uimit. Peste ani, ascultând o înregistrare audio de la Ierusalim, şi-a
amintit de glasul clopotului auzit în vis, care era asemenea celui din realitate.
Ajuns la 70 de ani, din motive de sănătate, se retrage la Slătioara unde, chiar şi la cei 92 de ani ai săi urca
şi cobora treptele anevoioase pentru a putea merge la biserica de unde nu lipsea niciodată. Adesea, îl puteai vedea
aplecat asupra studiului, sorbind învăţătură din cărţi (folosindu-se uneori de o lupă). La vârsta de 92 de ani, în
data de 9/22 august 2008, părintele adoarme întru Domnul, pe Care L-a căutat şi iubit toată viaţa, fiind
înmormântat în ziua de Sfântul Nifon, a cărui viaţă şi nevoinţe le povestea adesea, lăsându-ne ca moştenire
îndemnul pe care îl folosea adesea: „Tată, nu închina steagul, mai înainte de a începe lupta.”
Dumnezeu să îl odihnească împreună cu drepţii.
Miercuri, 02/15 octombrie 2008, Mănăstirea „Sfinţii Mucenici Chiprian şi Iustina", din Filli - Attica
(Grecia) i-a prăznuit pe sfinţii săi ocrotitori - Sfântul Sfinţit Mucenic Chiprian şi Sfânta Muceniţă Iustina
fecioara. De faţă, au fost prezenţi întâistătătorii Bisericilor de Stil Vechi din România şi Bulgaria, ai
Exarhatului din S.U.A., Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor, precum şi ai Misiunilor Ortodoxe din
Australia şi Italia. Alături de ei, au stat gazdele acestei sărbători - arhiereii Sfântului Sinod în Rezistenţă din
Grecia. La eveniment, a luat de asemenea parte un mare sobor de preoţi şi diaconi, dar şi de credincioşi, sosiţi
din toată Europa.